Liceul Teoretic Ion Vatamanu

Tema:

A realizat: Perepelicini Iulian elev al cl. a X-a B

Streni 2011

George Bacovia: drumul cel mai scurt dintre plumb i aur.

Cuprins:

1.Viata poetului George Bacovia 2.Poezia bacoviana 3.Teme abordate in creatia lui Bacovia 4.Semnificatia anotimpurilor5. Cromatica

poeziei bacoviene

Intr-un univers de refugiu si dor, regasim intotdeauna amintiri sacre,de care nimeni n-are cum se atinge. Atunci starea de bucurie cuprinde teritoriul fara hotar al sufletului din noi. Pretextul poate fi banal; faptul ca septembrie este luna in care s-a nascut George Bacovia, sau, pur si simplu, in absenta lor, ploile binecuvantate din alte toamne sau...ploi care ne seaca uneori sufletele.

1. Viaa poetului George BacoviaGeorge Bacovia este geniul care cu o luciditate att de ncnttoare poate reda fiecare lucru obiectiv i pe nelesul tuturor,autorul unor volume de versuri i proz scrise n baza unei tehnici unice n literatura romn, cu vdite influene din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La nceput vzut ca poet minor de critica literar, va cunoate treptat o receptare favorabil, mergnd pn la recunoaterea sa ca cel mai important poet simbolist romn i unul dintre cei mai importani poei din poezia romn modern. Poetul s-a nscut n casa comerciantului Dimitrie Vasiliu i a Zoei Vasiliu. Copilul n vrsta de doar 6 ani ncepe s nvee limba german. Apoi ntre 1889-1890 urmeaz clasa nti la un pension din Bacu. ntr-o toamna rmne nchis o noapte ntreaga, din neatenia paracliserului, n turnul bisericii Precista din oraul natal. Aceast ntmplare i va inspira poezia Amurg violet, scris n 1899. Vdete mare talent la desen i prezint interes pentru gimnastic.Se dovedete foarte bun executant la vioar i la alte instrumente din orchestra colii, pe care o i dirijeaz. n 1899 obine premiul I pe ar la concursul Tinerimii romne pentru desen artistic de pe natur. n 1900 se nscrie la coala Militar din Iai, de unde se retrage n al doilea semestru, neputnd suferi disciplina cazon. Compune poezia Plumb, o va finisa totui abia n 1902. n 1901 se nscrie n cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolv liceul din Bacu n 1903. Se nscrie la Facultatea de Drept din Bucureti. Colaboreaz la revista Arta de la Iai. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureti. Se stabilete n 1905 n Bucureti, mpreun cu fratele su Eugen. n 1914 se interneaz la sanatoriul Dr. Mrgritescu din Bucureti. Public n suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. n 1915 editeaz la Bacu, n colaborare, revista Orizonturi noi. Public poezii, proz, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strnge relaiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.

n 1916 devine copist la Direcia nvmntului secundar i superior din Ministerul Instruciunii. n iulie apare n librrii volumul Plumb. n timpul rzboiului, n octombrie, este trimis cu arhiva direciei sale n evacuare la Iai. n perioada 1917-1919 e funcionar n Bucureti. n 1920 devine ef de birou clasa a III-a n Ministerul Muncii. n 1921 este avansat ef de birou clasa a I-a n acelai minister. Se mbolnvete de plmni i demisioneaz. Un an mai trziu se rentoarce la Bacu. n 1924 apare la Rmnicu-Srat ediia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen i caligrafie la coala comercial de biei din Bacu. n 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. n 1926 tiprete pe cont propriu la Bacu volumulScntei galbene. i apare i volumul Buci de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. ntre 1926-1928 funcioneaz ca profesor suplinitor de desen i caligrafie la coala comercial de biei din Bacu. n 1928 se cstorete cu Agatha Grigorescu i se stabilete la Bucureti, unde soia sa era profesoar. n 1929 retiprete volumele Plumb i Scntei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Din noiembrie 1930 pn n octombie 1933, locuiete n Bacu, fr serviciu. n 1931 i se nate unicul fiu, Gabriel, iar n 1932 Societatea Scriitorilor Romni (S.S.R) i aprob o pensie lunar de 1000 lei. Din 1933 se stabilete cu familia n capital, unde rmne pn la sfritul vieii. n 1934 i se tiprete volumul antologic Poezii. n 1940 i se majoreaz pensia acordat de S.S.R la 2000 lei lunar. Se nfiineaz Casa de pensii a scriitorilor, de unde obine o pensie de 10.000 lei lunar. n 1944 apare volumul intitulat Opere, care reunete toate scrierile sale publicate anterior. n 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor i Petrolului. Este editat n 1946 volumul Stane burgheze, pentru care va fi criticat de autoritile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor '50 este repus n circulaie. E srbtorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l i angajeaz. n 1956 i se public volumul Poezii. Moare n ziua de 22 mai 1957 n locuina sa din Bucureti.

2. Poezia bacovianBacovia reprezinta punctul cel mai nalt al simbolismului romnesc, situndu-se totodata, prin valoare, mai presus de simbolism si de orice curent literar, n universalitate. Influenta lui asupra poeziei secolului XX ramne o pagina nescrisa a istoriei noastre literare. Ea e extraordinara, dar implica un paradox; poetul cu cel mai adnc ecou asupra poeziei romne moderne este, izolat n strania lui frumusete, inimitabil .

Opera lui George Bacovia este reprezentativ pentru unul dintre cei mai originali poei romni de dup Eminescu, despre "bacovianism" vorbind toi marii notri critici. Poezia lui Bacovia este expresia cea mai elocvent i mai durabil a simbolismului autohton, cu toate temele, motivele i tehnicile specifice acestui curent literar pe plan european. Se regsesc n opera sa poetic toate instrumentele tehnicii simboliste: simbolul, sugestia, corespondenele, muzicalitatea, cromatica, olfactivul, prozodia, precum i temele i motivele ce ilustreaz i definesc acest curent: condiia poetului i a poeziei, solitudinea, melancolia, spleen-ul, misterul, evadarea, natura (cu motivul ploii dezintegratoare i al anotimpurilor nevrotice), nevroza, iubirea deprimant, oraul sufocant ele. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfrsit de lume, al cldurilor toride, n care cadavrele intra n descompunere, al primverilor iritante si nevrotice (Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Decembrie). Cadrul este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse ntr-o realitate demoralizata . Alaturi de figurile proiectate pe acest fundal : copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facnd gesturi absurde, devin personaje : toamna, somnul, plnsul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza, primavera Poezia lui George Bacovia nu este numai un produs organic al unei sensibilitati maladive , lipsita de retorica si de patetic,Bacovia si compune o masca,si face din suferinta un stil, o conventie. Poetul se joaca pe sine dar pentru a se exprima. Bacovianismul e o haina de teatru, o proza patetica. Nu ascultam confesia uni bolnav, ci

vedem o punere n scena, poetul desprinzndu-se pe fondul universului caruia i-a dat viata ca un personaj. Bacovia devine un poet cu un contur distinct de la primul sau volum de poezii, Plumb, prin care se impune ca un poet autentic si original, cu o tonalitate cu totul noua in poezia noastra de pana atunci. In cadrul poeziei noastre simboliste, alaturi de Dimitrie Anghel, de Ion Minulescu si altii, Bacovia ocupa un loc aparte, tratand teme legate de peisajul varstelor geologice, de decorul asezarilor lacustre, ca si de viziunile provinciale mohorate si funebre din volumul Plumb. Prin poeziile sale, el creeaza inca de la inceput; cum avea sa scrie E.Lovinescu ; o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamne reci cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator, ai o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului, o descompunere a fiintei organice.

Cerul poeziei bacoviene e greu, de plumb, inabusitor; orizontul intre marginile caruia aceasta poezie isi vibreaza acordurile sumbre este inchis, cenusiu, strabatut de corbi negri, care taie vazduhul diametral. In volumul Plumb, se creeaza indeosebi o viziune de infern, prin evocarea ploilor lungi, reci, a zapezilor nesfarsite, care iarna ingroapa totul sub caderile lor continue, viziunea ospiciilor, abatoarelor. Cu volumul Scantei galbene (1926) orizontul poeziei bacoviene pare sa se lumineze un moment, umbra continua de plumb e data putin la o parte, si in locul privelistilor dezolante, se profileaza burguri medievale si voievozi in haine violete, dintr-un indepartat secol al XV-lea. Atmosferei macabre si apasatoare i se substituie acum un aer de idila primavaratica, madrigalul in locul litaniei si ironia isi schiteaza zambetul complice. In volumele Cu voi (1936) si Stante burgheze (1946) fibra ironica este adancita cu mijloace rafinate si imbogatita cu umor fin si discret. Deznadejdea surda a poetului si crisparea sufleteasca este inchisa in versuri reflexive, de o notatie mai mult enigmatica, ambigua.

In general, Bacovia este un poet al orasului provincial. Poetul acorda atentie deosebita descompunerii oraselului provincial, mizeriei izolate; manifesta o preferinta maladiva pentru anotimpul galben al toamnei, cand natura se pregateste de hibernare si cand invelisul vegetal se ofileste, se usuca, piere descompus.

Bacovia este un poet al ploii, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale din literatura noastra. Peste targ, pretutindeni ploua fara incetare, obsedant, aparator, rece si dezolant ca in poeziile: Note de toamna; Rar; Ploua: Ploua, ploua, ploua Vreme de betie Si s-asculti pustiul Ce melancolie! Ploua, ploua, ploua. (Rar)

3. Teme abordate in creatia lui BacoviaDin multitudinea de teme abordate,poetul cel mai des trateaz n poezii urmtoarele teme: 1. Existenta cotidiana (de fiecare zi, obisnuita) este la el un pustiu launtric, care anticipeaza sfrsitul. Camera n care traieste poetul este plina de fantasme, care l nspaimnta. Ca dovada poeziile "Gri", "Singur":

"Si ninge-n miezul noptii glacial... Si tu iar tremuri, suflet singuratic, Pe vatra-n para slaba, n jaratec,ncet cad lacrimi roze, de cristal."

2. Infernul citadin. Orasul este la Bacovia un trg de provincie cu ulite desfundate, cu

care marunte, cu noroi, cu dezolare: "Prin mahalali mai neagra noaptea pare Sivoaie-n care triste inundara Si auzi tusind o rate-n sec, arama Prin ziduri vechi ce stau darmate." ("Sonet")

Este un oras cu crciumi pline de disperati "Seara trista". La marginea orasului bacovian e abatorul, un adevarat cmp de executie "tablou de iarna". Orasul are parcuri n descompunere "Decor", "n parc", iar n aceste parcuri cnta fanfara militara "Fanfara". Este un oras cu copii bolnavi "Moina" si n acest oras noaptea nu mai strneste emotii.

3. Natura la Bacovia este prezenta pron anotimpurile preferate care sunt toamna si iarna. Dintre fenomenele naturii frecvente sunt ploaia, vntul, zapada. Asa avem n poeziile "Pastel", "Spre toamna", "Nervi de toamna", "Ploua": "E toamna, fosnete somn... Copacii, pe strada, ofteaza; E tuse, e plnset, e gol... Si-i frig, si bureaza." ("Nervi de toamna")

4. Sentimentul mortii. n orasul bacovian se nmultesc decesele, poetul ajunge sa se considere si el un cadavru, cum se ntmpla n poezia "Renuntare": "Se uita-n gradina noastra Luna alba, moarta Plumb, - corpul meu cazu Pe banca de piatra."

5. Erosul este prezenta n poezia lui Bacovia. Casa iubitei este pentru poet adapost ca si n poezia Decembrie

4. Semnificaia anotimpurilorToamna bacoviana e sumbra, mohorata, infiorata de frigul din camere, de clipocitul murdar al noroiului calcat in picioare pe trotuare, de melancolia sumbra a tuberculosilor. Intregul peisaj e cuprins de fiorul inghetat al toamnei, al decorului macabru pe care anotimpul galben il evoca poetului: E toamna, e fosnet, e somn Copacii, pe strada, ofteaza E tuse, e planset, e gol Si-i frig, si bureaza (Nervi de toamna). Atmosfera pluvioasa serveste ca fundal preferat gravei tristeti a poetului, ea fiind inlocuita uneori cu tacerea apasatoare a iernii, strabatuta din cand in cand de croncanitul cardurilor negre de corbi. Iarna bacoviana nu este surprinsa in maretia ei, ci poetul ii surprinde tocmai momentul critic, topirea, amestecul de ploaie si de fulgi, de frig si de singuratate, caracteristic mai ales inceputului anotimpului alb: Si toamna si iarna Coboara-amandoua Si ploua si ninge Si ninge si ploua (Moina). Uneori exista impresia unei inzapeziri totale, a unei izolari complete a oamenilor intre ei. Intregul targ pare a fi transformat intr-un cimitir, usile nu se mai pot deschide, zapada a invadat totul: E ziua si ce intuneric Mai spune s-aduca si lampa Te uita, zapada-i cat gardul

Si-a prins promoroaca si clampa. (Decembre) Primavara bacoviana este lipsita de tumultul, de veselia, de sperantele pe care le aduce acest anotimp. Reinvierea naturii, care este pentru poet doar o noua primavara pe vechile dureri, ii trezeste melancolia si-i intensifica pana la infiorare gandul unei existente inutile: Melancolia m-a prins pe strada Sunt ametit Oh, primavara iar a venit Palid si mut Mii de femei au trecut Melancolia m-a prins pe strada. (Nervi de primavara)

Vara, poetul este coplesit de arsita dogoritoare si invadat de miasmele pe care le exalta descompunerea materiei organice sub soarele torid: Sunt cativa morti in oras, iubito Chiar pentru asta am venit sa-ti spun Pe catafalc, de caldura-n oras Incet, cadavrele se descompun. (Cuptor)

In poezia bacoviana , se infiripa din diferite elemente, sumbre, intunecate de cele mai multe ori, o viziune de infern, viziunea unui infern in care existenta normala nu este posibila, a unei lumi care rupe echilibrul moral al fiintelor ce o populeaza. In acest univers bacovian, ros de mizerie, in care oamenii isi pierd luciditatea, controlul, iubirea pare a se supune acelorasi legi implacabile.

n opera lui George Bacovia i iubirea poarta o alt semnificaie,ia amprenta descompunerii i a perisabilitatii.Cu toate acestea, poetul peregrinarilor interminabile, sfasiat de chinurile sale interioare, poarta cu sine, desi timid si insuficient conturat, un vis de iubire pa care -l sugereaza chipul pur al unei fete, rascolita si ea de sentimentul singuratatii interminabile si de dorinta implinirii, prin totala devotiune, a unui ideal de dragoste din ce in ce mai estompat. Viziunea aceasta, pe care o simte ca pe o himera, este cultivata cu o nemarginita sfiala, cu o delicatete si pudoare care ii sunt specifice.Dar, speriat parca de umbra propriului vis, poetul isi reia vagabondajul, devenit o modalitate dominanta de existenta.

Intr-adevar, e aproape de necrezut cat de nefericit se simte poetul intre cei patru pereti ai camerei lui si cum cauta in permanenta linistea in ratacirile sale fara de sfarsit: Pe drumuri delirand, Pe vreme de toamna (Spre toamna) Plangeam, si rataceam pe strada In noaptea vasta si senina (Fanfara)

5. Cromatica poeziei bacovieneBacovia i exteriorizeaz sentimentele,ideile i le d nuane i tonuri cum crede el mai bine.In coloristica abunda negrul, culoarea mortii, sugerand carbonizarea, trecerea in lumea anorganica. Cromatica n opera sa nu are statut de figurant, ci de protagonist.George Bacovia afirma: n poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura a cuvintelor sau auditie colorata(). Pictorul ntrebuinteaza n mestesugul sau culorile: alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am ncercat sa le redau cu inteligenta prin cuvinte. Fiecarui sentiment i corespunde o culoare.Astfel albul, negrul, violetul ori galbenul si mpart mai toata poezia autorului. Trairea existentiala a durerii, sentimentul de pustietate si singuratate sunt elemente impresioniste realizate nsa de poet prin corespondente ntre sentiment si culoare.Gama de culori este restrnsa,

concentrata pe cteva motive tipic simboliste: urtul, plictisul, tristetea, nevroza, angoasa, monotonia, ele avnd corespondente si n lumea instrumentelor muzicale.

Subiect de studiu, de exercitiu sunt numai primele patru, fiecare figurnd o realitate totalitara, un univers reconstituit cu minutiozitate. Bacovia nu realizeaza sugestia printr-o tehnica impresionista; nu exista nuante n culorile bacoviene; culorile sale sunt concentrate, ele devin strigate ale sufletului, ale trairii. La poet culoarea devine nu numai persistenta si obsesiva, dar de o mare materialitate, ca la expresionisti. Orice reprezentare fiind vorba de tablouri de natura este distrusa, desfigurata ca o fata pe care s-a scurs fardul. Violetul, negrul, albul, rozul invadeaza lucrurile ca niste prezente fizice, erodeaza peisajele sau le pateaza.

Poetul pare a aplica vopselele pe panza direct din tub sau cu latul cutitului. Si aceste vopsele sunt cateodata halucinante prin intensitate. Simbolistii erau cel mult decorativi, BACOVIA e pictural. Dar nu reprezentand realul ca Albert Samain, atat de iubit de poetul Plumbului, in naturile sale moarte, ci maltratandu-1". Tot un mod de a maltrata realul este repetitia mecanica prin care BACOVIA creeaza o lume de marionete, de papusi de ceara, care fac salturi grotesti, ca niste fiinte dezarticulate. Ceea ce la Macedonski ori Stefan Petica era hieratism, stilizare, aici e curata rigiditate. Se poate nota ca, in toate trei cazurile, BACOVIA se remarca prin intensificarea senzatiei de sunet, culoare sau cinetica, prin marirea expresivitatii uneori pana dincolo de limita suportabila. In poezia intitulata chiar Negru, alaturarea florilor carbonizate de sicriele metalice, arse si negre, de vesmintele funebre, creaza o atmosfera de infern.Albul,culoarea puritatii, capata la Bacovia o nuanta de tenebros. Amestecul caleidoscopic al negrului cu albul genereaza la Bacovia cenusiul, plimburiul deprimant, ca in poezia Plumb, in care imensitatea cenusiului starneste o tristete iremediabila, vecina cu moartea. Ca sa transcrie sentimentul tristetii sfasietoare, poetul ii altura

violetului, galbenul: In toamna violeta,/Pe galbene alei. Galbenul este la Bacovia culoarea maladivului si a mizeriei: Si noaptea se lasa Murdara si goala Si galbeni trec bolnavi Copii dela scoala Foarte rar Bacovia recurge la culori precum verdele crud,azuriul rozul,albastrul.Atuci cnd snt folosite ele apar doar ca o fulgerare pe retina de obicei sumbra a eului liric. Negrul sugereaz dispariia,moartea,urtul,carbonizarea.n poezia Negrualturarea florilor carbonizate de sicriele negre arse de metal i de vemintele funebre creeaz o atmosfer de infern n care arderea a redus la un scrum nu numai lumea material dar i pe a cea nematerial. Carbonizate flori,noian de negru Sicrie negre,arse ,de metal, Vestminte funerare de mangal Negru profund,noian de negru(Negru) Alteori negrul este asociat cu albulasociat ca in poeziaDecor.Negrul este o culoare a disjunctiei prezente in opozitiecu albul,dispusi ritmic pentru a sugera o mecanica absurda a vietii si a mortii,un spatiu al deznadejdii,al solitiudii absolute.Asocierea dintre cele doua culori formeza un tablou sumbru si deprimant. Copacii albi,copacii negri Stau goi in parcul solitar Decor de doliu funerar Copacii albi,copacii negri(Decor) Albul des regasita in poezie poate sugera nervoza,sfirsitul.Autorul a scris o poezie ce defineste aceasta culoare:

Orchestra incepu cu-o indignare gratioasa. Salonul alb visa cu roze albeUn vals de valouri albe Spatiu,infinit,de o tristete armonioasa(Alb) Din amestecul celor doua culori,alb si negrurezulta plumburiul care genereaza o stare de angoare,o tristete iremediabila,o monotonie ce trimite la gindul mortii: Plins de cobe pe la geamuri se opri Si pe lume plumb de iarna s-a lasat(Gri) Deasemeni culoare gri,plumburie are o aparitie frecventa in poezii,si anume:Plumb,Note de toamna,Altfel. Violetul imprima ideea de monotonie,de dezolare,de tristete.Aceasta este o culoare halucinanta care sugereaza o stare de tristete,o sfisietoare singuratate.In poeziaAmurg de violetaceasta culoare este dominant,proiectata asupra peisajului si multimii.Ea semnifica amurgul care este privit ca sfirsitul lumii.Orasul tinde spre declin,omenirea intra intr-un amurg.O alta semnificatie a culorii este monotonia orasului datorita utilizarii unei singure nuante. Amurg de toamna violet Doi plopi,in fund,apar in siluete: Apostoli in odjanii violeteOrasul tot e violet.(Amurg de violet) Culoarea Rosusugerata de cele mai multe ori prin cuvintul singe,reprezinta in poezia bacoviniana boala,degradarea,deznadejdea.Insa aceasta nuanta este mai mult utilizata in poeziaTablou de iarna Ninge grozav pe cimpla abator Si singe cald se scurge pe canal Plina-i zapada de singe animal Si ninge mereu pe un trist ptinor

Autorul foloseste aceasta culoare si in alte poeziii: Amurg antic (De sineala, de aur, de singe), Amurg (De singe urca luna) In parc (Patat de rosu carne vie). Galbenul sugereaza deznadejdea, dezolarea, tristetea. Este culoarea maladivului si a mizerului. Ea apare in poezii precum: Scintei galbene (O frunza galbena tremura dupa ea) Moina (si galbeni trec bolnavii) Pastel (Si-I galbena ca tine) Incontestabil,George Bacovia,reprezentant al simbolismului,este un mare poet prin originalitatea si singularitatea sa . El a eternizat nu doar o mare sensibilitate fata de suferinta, de durerea sa,ci jalea umanitatii. A fost un poet al adevarului pentru ca intr-o lume dominata de optimism zgomotos si de betia indiferenta a cautatorilor de aur, poezia sa,cu tragismul ei sfasietor,a stabilit un echilibru. Echilibru eranecesar in aflarea adevarului,dar un adevar nu al catorva,ci un adevar al celor multi,pentru care Bacovia a strabatut melancolii si nevroze,mergand pana la esenta durerii universale. Poetul plumbului si al decorurilor funebre a fost un intelectual din multime,dar si un artist demn care a distilat in vers veninul existentei umane. In George Bacovia a existat un eroism al rezistentei impotriva mortii si a distrugerii,un eroism al adaptarii la toxinele epocii sale,iar victoria lui a fost personala,pentru ca el,smulgand masca iluziilor,a creat imagini ale tristetii , mizeriei si mortii in decorul de cavou al liricii sale. Considerat de o parte din critica literara un spirit teatral,iar creatia sa o punere in scena pentru a se exprima,totusi George Bacovia nu a pozat; el s-a adaptat lumii in carea trait.Solitar ,nu s-a lasat ucis de singuratate;trist,nus-a lasat prada disperarii;indurerat,nu si-atrait durerea ca pe o agonie. Durerea sa este expresia unui sentiment universal si a purtat-o in obsesia culorilor intunecate, a plumbului,a scenelor morbide,a amurgurilor sfasietoare,a toamnelor bolnave sau a verilor caniculare,a descompunerii universale. Foloseste simbolul pentru a sugera singuratatea eului poetic ,sunete muzicale triste pentru a prezenta dezechilibru lumii. Experimenteaza procedee moderne ,ajungand la delir verbal,gesturi absurde sau cuvinte fara sir. Universul sau poetic este un cimitir prin care se plimba in toate anotimpurile infatisate dintr-operspectiva proprie ,marturisind starile sale sufletesti cu

toata sinceritatea,fara a folosi nici cel mai mic artificiu sau ornament pentru a le indulci.Volumele sale prezinta declinul naturii omenesti,convertirea spiritului ;un spirit depreciat spre biologic,un biologic bolnav.Versurile sale sunt un avertisment dat omenirii ,de la care poetul nu asteapta intelegere sau un raspuns.Astfel se explica sentimentul vidului ,rasul absurd,dezaxarea eului,manifestarile excitante pana la dementa,din creatia sa.