Geo Bogza: Cartea OltuluiImagini Artistice

Considerat părintele reportajului literar românesc, Geo Bogza ne dezvăluie în "Cartea Oltului" existenţa nebănuită în timp şi spaţiu a Oltului care apare personificat, urmărit în şapte trepte existenţiale succesive: minerală, vegetală, supravegetală, spirituală, a marii istorii, a amurgului şi a întoarcerii în cosmos.

Scriitorul înfăţişează Oltul prin intermediul personificării, astfel încât elementele reale se împletesc cu cele imaginare, într-o transfigurare poetică plină de sensibilitate şi frumuseţe. Curgând liniştit prin câmpie, într-o albie largă, Oltul cade într-un somn adânc. Deşi încă foarte tânăr, Oltul trece printr-o stare neobişnuită celorlalte râuri, se potoleşte deodată, apele sale abia alunecă spre miazăzi. E de necrezut cum nu de mult el "cobora nebuneşte, smulgând brazii din rădăcină. Acum, râul n-ar mai putea smulge un fir de iarbă" pentru că undele par adormite.

Intâmplarea este ciudată fiindcă Oltul îşi pierde avântul şi uită îndrăzneţele sale ţeluri într-un ţinut străjuit de "crestele vinete" ale munţilor şi de "tălăzuirea" largă a colinelor, în care nu-i lipseşte nici însufleţirea, nici măreţia.

"Triumfalul cântec a încetat", astfel că zborul celei mai mici insecte s-ar auzi mai bine decât unda râului, "amuţită". Privirea descoperă uimită "nemişcarea unui lac." Peşti somnoroşi, iubitori ai iazurilor, adăpostiţi în nămolurile şi ierburile din adânc, urcă rareori la suprafaţă şi - orbiţi de lumina strălucitoare a soarelui - coboară în adâncuri, "abandonaţi însomnoratei lor existenţe". Aceşti peşti "voluptoşi şi trândavi" arată mai mult decât frunzele care abia alunecă pe suprafaţa apei, cât şi-a schimbat înfăţişarea "torentul năvalnic" în care "zvâcneau" păstrăvii, ca nişte "fulgere vii".(imagini sinestezice)

Râul se transformă într-o frumoasă împărăţie a nuferilor. Chiar dacă peisajul exterior este neschimbat: satele, turlele bisericilor, pădurile, "zimţii întunecaţi ai munţilor", nimeni n-ar mai recunoaşte râul. Acesta parcă a fost acoperit în toată lungimea sa de "un stol de păsări, fabulos".

Pe frunzele mari şi lucioase nufărul îşi deschide floarea, "incredibil cristal, anume şlefuit pentru o băutură rară"(imagini tactile). Râul "somnoros" oferă azurului "poezia lenii ce l-a cuprins" în explozia de "somptuoase cupe". El pare învăluit de lenea unui adolescent care îşi pierde timpul tolănit "pe covoare de iarbă", sub privirile "nedumerite" ale munţilor. El "îşi desface nuferii sub soare, se miră şi visează."

Acoperit cu mulţimea florilor, Oltul aflat în vraja visului pare un "paradis terestru", pe care nimic n-ar putea să-l tulbure. Doar trecerea timpului marcată pe "uriaşul ceasornic al universului" răzbate în această "oază a liniştei şi nemişcării."în timpul nopţii, împărăţia nuferilor îşi trimite corul ameţitor al broaştelor spre cer, cu atâta dăruire, de parcă ar vrea să-l audă şi stelele."

Atmosfera care domină descrierea este aceea de linişte, lumină şi culoare. Imaginile vizuale sunt preponderente şi conturează tabloul paradisiac al Oltului acoperit cu flori de nufăr, la care se adaugă prezenţa mişcării încetinite, somnolente a undelor şi în final, imaginile sonore venind să proiecteze în noapte acest colţ de rai. Sentimentele scriitorului acoperă o bogată paletă legată de descoperirea frumuseţilor nebănuite ale Oltului: încântare, uimire, bucurie, extaz.

Oltul devine prin personificare un tânăr, care trăieşte senzaţii şi sentimente neobişnuite, pierzându-şi avântul şi căzând brusc pradă unei stări de visare, de "somnoroasă lene".

Elementele reale se topesc în ţesătura fabuloasă a descrierii: cursul liniştit al râului prin câmpie, crestele înalte ale munţilor şi colinele vălurite, albia întinsă asemănătoare unui lac, peştii care-i populează adâncurile, prezenţa florilor de nufăr, malurile pe care se înalţă satele, turlele bisericilor, pădurile, momentele zilei într-o rotaţie cosmică şi prezenţa corului ameţitor al broaştelorîn timpul nopţii.

Impresia de neobişnuit, de fabulos, o oferă fantezia autorului care prezintă lumea din perspectiva acelui drumeţ ostenit care este Oltul, coborând spre câmpie şi descoperind frumuseţile uimitoare ale plaiului românesc.Descrierea dobândeşte forme, culori, imagini uimitoare prin prospeţimea lor, prin intermediul ţesăturii fine a mijloacelor stilistice.

Personificarea reprezintă mijlocul artistic de bază prin intermediul căruia peisajul se însufleţeşte, râul capătă aspectul unui drumeţ tânăr şi visător. Ajuns în câmpie "îşi pierde avântul, uitând spre cât de temerare ţeluri a pornit"; "somnorosul râu oferă azurului [...] poezia lenii ce l-a cuprins"; "descoperindu-şi liniile trupului şi senzaţiile ce-l pot încerca"; "obosite [...] undele nici nu încearcă să se trezească din somnul ce le-a cuprins"; "Oltul tolănit sub privirile nedumerite ale munţilor, [,..]se miră şi visează."

Imagini vizuale accentuează trăsături ale obiectelor sau acţiunilor: "somn adânc, aproape letargic"] "cobora nebuneşte"] "undele obosite"] "creste vinete de munţi"; "unda amuţită"] "însomnoratei existente"; "peşti voluptoşi şi trândavi" ,‘’zimţii întunecaţi ai munţilorJ'etc.Imagini dinamice accentuează plasticitatea şi lirismul descrierii:"tălăzuire de

coline"] "prin care - fulgere vii - zvâcneau păstrăvii"; "s-ar spune că a fost acoperit [...] de un stol de păsări, fabulos"; "nufărul îşi deschide floarea, incredibil cristal] "oază a liniştei şi nemişcănT] "uriaşul ceasornic al universului"".

Imagini auditive proiectează peisajul în fabulos: "explozie de somptuoase cupe", "împărăţia nuferilor";"; "triumfalul cântec"; "un cor de broaşte uriaş"; "cea mai mică gânganie, pregătindu-şi aripile pentru zbor, s-ar auzi mai bine decât unda râului, amuţită."

Intregul peisaj purtând pecetea fabulosului apare într-o lumină dulce, paradisiacă, în îngemănarea cu marele univers în care pulsează viaţa eternă a naturii.