Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic)

gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și

transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aludive si asociative, creând un univers de mare forță

de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului

subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul

genului liric este la persoana întâi, dar este folosită și persoana a II-a.

Termenul liric vine de la denumirea instrumentului muzical numit lira. Aceasta era însemnul lui Apollo,

zeul luminii, al muzicii și al poeziei la greci. În Grecia Antică s-a folosit pentru scrierea textelor poetice cu

criteriu formal, și anume acompaniamentul de liră. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să

însemne creație literară ce exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia,

supusă unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima.

In literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o asociere între genul liric si poezie, existând și

opere lirice în proză. Mai mult chiar, în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și

există o tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație.

Specii ale genului liric[modificare]

Elegia  este un poem liric al cărui ton e adesea tandru, trist și melancolic. În secolul al XV-lea, elegia

tindea să dobândească un caracter filozofic. Exemple de autori de

elegii: Tibul, Ovidiu, Goethe, Aleksandr Pușkin etc.

Oda  este un poem cântat la vechii greci. La moderni, poem liric de înaltă inspirație, compus din strofe

simetrice. Asemenea cântecelor corului, oda avea o compoziție triagică. (exemple Victor

Hugo, Pușkin)

Pastelul  este un termen provenit din limba germana semnificând pictura cu creioane moi. De la

pictura în pastel termenul s-a extins în literatură, definind delicatețea unei descrieri lirice.

(exemplu Vasile Alecsandri - creatorul acestei specii prin ciclul "Pasteluri")-exista ca specie doar in

literatura română

Meditația  (filozofică) este o specie a genului liric în versuri în care e descris un fenomen din natură

ale cărui concluzii devin valabile și pentru oameni. (exemple Grigore Alexandrescu, "Meditație", Mihai

Eminescu)

Satira  este o operă în general în versuri,(exemple Grigore Alexandrescu, "Satira. Duhului meu")

Pamfletul  este o specie a genului liric în care sunt criticate defectele unei persoane, societății cu

intenția îndreptării. Poate fi în proză sau în versuri. (exemple Ion Heliade Rădulescu, Grigore

Alexandrescu).

Sonetul  este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură dispusă în două

catrene cu rimă îmbrățișată. Este o poezie cu formă fixă cea mai frecventată. (exemple Dante,

Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo etc.)

Rondelul  este o poezie cu formă fixă alcatuită din trei catrene și un vers izolat. Versurile unu și doi

sunt identice cu versurile șapte și opt. (exemple Alexandru Macedonski prin "Poema rondelurilor")

Gazelul  este o poezie cu formă fixă alcatuită din strofe cu două versuri; originară din literaturile

orientale, ajunge în Europa la începutul secolului al XIX-lea. (exemple George Coșbuc, Mihai

Eminescu, Goethe)

Glosa  s-a născut în Spania secolului al XV-lea. Este o specie a genului liric cu formă fixă. Prima

strofă este alcătuită din patru, șase, sau opt versuri ce conțin tema de bază. Fiecare vers e comentat

într-o strofă specială de aceeași mărime cu prima. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea

inversată a versurilor. (exemple Mihai Eminescu, „Glossa”)

Romanța  are un aspect erotic, sentimental, duios, melancolic . Este dedicat celibrării faptelor istorice

vetejești , sau conțin exclamații ori chemări.

Imnul  este un cântec de preamărire a divinității, conține cuvinte de importanță națională și are un

caracter solemn.

Doina  este o creație lirică specifică poporului român, în care se exprimă în mod direct sentimentele

de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, regret etc.

Idila  este o specie a liricii peisagiste și erotice, din sfera poeziei bucolice, care prezintă în chip

optimist și idealizat iubirea, într-un cadru rustic, sentimentul de dragoste efiind ilustrat prin imagini

artistice și figuri de stil, cu tablouri din natură și puternice trăiri interioare.