Geneza Statelor Romanesti (Secolele XI-XIV)

5/21/2018 Geneza Statelor Romanesti (Secolele XI-XIV)

1/24

olele XI-XIV)

(Romanitatea rasariteana: de la autonomie la stat; Intemeierea TariiRomanesti si a Moldovei; Dualismul statal romanesc; Romanii in voievodatul

Transilvaniei.)

In secolele X-XIII, in urma destramarii dominatiei slavilor la nordul si sudul

Dunarii, romanitatea rasariteana apare din ce in ce mai frecvent in sursele

epocii. Romanii din aria carpato-dunareana si din eninsula !alcanica, numiti

vla"i de straini, in diverse variante, termen care e#prima in traducereromanitatea lor, sunt semnalati nu numai ca entitate etnica dar si in cadrul

or$ani%atiilor lor autonome, cu structurile lor politice, militare si ecle%iastice,

cuprinse in vaste con$lomerate plurietnice din &uropa 'entrala, Rasariteana

si ud-&stica.

saltate si in pericol de a * ani"ilate de Imperiul !i%antin la sfarsitul secolului

XII si de un$urii instalati in annonia inca de la inceputurile e#pansiunii lor

spre rasarit, autonomiile romanesti au evoluat in cele din urma spre formula

statului independent. 'el alcatuit de romanii +alcanici la sfarsitul secolului XIIa avut e#istenta efemera, *ind resor+it de masa numeric superioara a

slavilor. In sc"im+, evolutia spre stat a devenit un fapt dura+il la nordul

Dunarii unde elementul romanesc era precumpanitor; ea a fost accelerata in

cursul secolului XIII si in secolul urmator de politica Re$atului n$ar de

ani"ilare a autonomiilor romanesti din Transilvania si de tendintele sale de

dominatie la sud si rasarit de 'arpati. Re%ultatul acestei accelerari a fost

constituirea Tarii Romanesti si a Moldovei ca state independente.

e masura consolidarii independente a celor doua state romanesti,re$alitatea un$ara a desfasurat un vast efort de in$radire si suprimare a

li+ertatilor romanilor din launtrul arcului carpatic.

Romanitatea rasariteana: de la autonomie la stat. paritia romanitatii


2/24

rasaritene in i%voarele +i%antine, ruse si un$are, dupa cateva secole de

tacere aproape a+soluta in privinta ei, a fost urmarea destramarii in secolele

X si XI a "e$emoniei si unitatii slave in &uropa 'entrala si ud-&stica.

Instalarea un$urilor in campia pannonica si apoi cuceririle lor, dupa

crestinarea Re$atului n$ar, in rasaritul si sud-estul european, precum si

ofensivele incununate de succes ale imparatilor Ioan T%imises si Vasile II,care in doua repri%e au ani"ilat primul Tarat !ul$ar, mai intai in estul apoi in

vestul eninsulei !alcanice, au adus in lumina i%voarelor una din principalele

realitati ale re$iunii, anterior acoperita de elementul dominant slav:

romanitatea rasariteana si autonomiile ei re$ionale.

In secolele XI-XIII aceasta populatie romanica si structurile ei politice si

ecle%iastice erau raspandite pe o vasta intindere, din sudul eninsulei

!alcanice si pana in nordul arcului carpatic. utonomiile teritoriale ale

romanitatii rasaritene poarta in sursele epocii denumirea de Vla"ia, Vla"ia deus, Vla"ia de os, Vla"ia Mare, Vlasca /eml0a, Terra !lacorum, Tierre a !las,

1alac"enland etc, denumiri care e#prima sintetic realitatile lor constitutive:

caracterul lor romanic si e#istenta lor autonoma in cadrul unor mari comple#e

plurietnice: Imperiul !i%antin, Re$atul n$ar si succesivele 2imperii ale

stepelor3 (pecene$, cuman, tatar). 4 parte din aceste autonomii au

supravietuit timp de secole pe temeiul intele$erilor convenite cu puterile care

au dominat spatiul est si sud-est european; compromisuri in cadrul carora, in

sc"im+ul o+li$atiilor de tri+ut si de a0utor militar, tarile isi pastrau autonomia

si structurile lor traditionale.

De intindere si insemnatate variata, autonomiile romanesti erau $rupari de

sate si catune, modelate in $eneral dupa cadrul $eo$ra*c in care se

alcatuisera: vaile unor rauri, depresiuni intramontane, %one prote0ate de

munti si paduri. In acest cadru si-au $asit ocrotire auto"tonii impotriva

succesivelor inva%ii ale calaretilor stepei si a raidurilor lor de 0af si distru$ere.

Muntele si padurea, fortarete naturale, au indeplinit timp de secole o functie

vitala salvatoare in istoria romaneasca si au intrat adanc in constiinta

colectiva a poporului roman.

se%arile rurale risipite in cuprinsul unor tari erau conduse de cne%i sau 0u%i

cu functii 0udecatoresti sau administrative (in sudul Dunarii ei apar su+

denumirea de celnid). uterea unora dintre cne%i s-a e#tins cu timpul peste

mai multe sate dintr-o arie $eo$ra*c-politic delimitata; 2tarile3, autonomii

politice nascute din asocierea mai multor sate, depindeau de un centru de

putere strain, *e direct *e prin intermediul unei capetenii militare, voievod in


3/24

terminolo$ia politica slava adoptata de auto"toni, du# in i%voarele straine de

lim+a latina contemporane. atul, cadrul principal de convietuire sociala,

$rupa familiile de tarani, populatie a$ricol-pastorala, care folosea in comun o

parte din teritoriile a5ate in stapanirea sa.

In secolele X-XII, autonomiile teritorial-politice ale romanitatii rasaritene,

vla"i, vala"i in i%voarele straine, romani, armani in vor+irea proprie, isi

semnalea%a e#istenta *e direct, su+ denumirea de 2tara a vla"ilor3, *e prin

intermediul structurilor si actiunilor lor politice si militare.

In vastul spatiu +alcanic, readus su+ stapanire +i%antina in cea mai mare

parte la trecerea dintre secolele X-Xl, sunt semnalate primele realitati politice

romanesti. in a doua 0umatate a secolului X, in Tessalia, tema &lladei, *inta un

comandament (ar"e) al vla"ilor, nucleul Vla"iei Mari (Me$ali Vla"ia) de mai

tar%iu. in teritoriul fostului Tarat !ul$ar de curand ani"ilat, imparatul Vasile 66

a in*intat o episcopie a vla"ilor 2din intrea$a !ul$arie3 (6787), or$ani%atie

+isericeasca autonoma careia aveau sa-i urme%e si alte manifestari de

autonomie.

'and s-au ase%at in campia pannonica la sfarsitul secolului IX, un$urii au

$asit in re$iune, potrivit primelor lor cronici, o populatie romanica pe care au

supus-o, impunandu-i diferite o+li$atii. 'ea mai speci*ca dintre acestea su+

raport *scal era darea in animale; cel mai tar%iu su+ re$ele tefan 6, care a

creat Re$atul n$ar si a impus un$urilor crestinismul, a fost adoptata o

re$lementare $enerala a acestei o+li$atii a romanilor din cuprinsul re$atului,

ceea ce lasa sa se intrevada e#istenta unui statut ne$ociat, inlauntrul arcului

carpatic si in Transilvania, adusa in etape su+ autoritatea coroanei un$are,

cuceritorii au descoperit in cursul inaintarii lor structurile politice romanesti

cu care s-au infruntat cu armele sau au ne$ociat acorduri de inc"inare si

su%eranitate. 'el dintai o+stacol pe care l-au intalnit in e#pansiunea lor in

Transilvania si l-au inlaturat a fost, potrivit celei mai vec"i istorio$ra*i

ma$"iare, un voievodat romanesc, al carei conducator a ca%ut in lupta cu

navalitorii. reluata de invin$atori, institutia voievodatului avea sa ramanatimp de secole intruc"iparea cea mai de seama a autonomiei Transilvaniei in

raport cu re$alitatea un$ara.

In etapa urmatoare a e#pansiunii lor in Transilvania cu a0utorul unor forte

au#iliare, un$urii au venit in contact cu alte realitati politice sau militare


4/24

romanesti sau de sim+io%a romano-pecene$a. oemul $erman

9ie+elun$enlied semnalea%a e#istenta unui duce (er%o$) 2Ramunc din tara

Vla"ilor3 (1alac"enland). ana in primele decenii ale secolului XIII si-au

pastrat caracterul ori$inar de formatiuni politice romanesti Tara 4ltului si Tara

ate$ului din sudul si sud-vestul Transilvaniei; tot in aceasta %ona, sursele

un$are mentionea%a e#istenta unei 2paduri a romanilor si a pecene$ilor3(silva +lacorum et +issenorum), o ramasita a unei mai vec"i realitati politice

inlaturate o data cu e#pansiunea spre sud a re$atului. n corp de oaste al

acestor autonomii romanesti a participat intre 6866 si 686 alaturi de

unitatile militare ale altor autonomii etnice din Transilvania - sasi, secui,

pecene$i - la o e#peditie a Re$atului n$ar in !ul$aria, la Vidin.

Inaintand la sud si rasarit de 'arpati in primele decenii ale secolului XIII,

re$alitatea a $asit alte tari (terrae) romanesti pe care s-a straduit si a reusit

sa le aduca temporar su+ puterea sa, in diferite $rade de dependenta, in Taraeverin, ase%ata intre 'arpatii Meridionali, Dunare si 4lt, denumita astfel

dupa centrul forti*cat de la Turnu everin, coe#istau un +anat -

comandament militar - intemeiat de re$alitatea un$ara in deceniul al patrulea

al secolului XIII, o tara romaneasca, su+ un cnea%-voievod roman,


5/24

'el dintai stat creat de romanitatea rasariteana a fost opera vla"ilor din

nordul eninsulei !alcanice. Dupa o stransa cooperare militara cu Imperiul

!i%antin, care a culminat in %ilele imparatului Manuel I 'omnenul (66=-

66>7), vla"ii din nordul eninsulei !alcanice si-au va%ut $rav amenintate

privile$iile la sfarsitul secolului XII de *scalitatea apasatoare a dinastiei

intemeiate la !i%ant de familia n$"elos. incercand %adarnic sa o+tina de laimparat con*rmarea privile$iilor de care se +ucurasera inainte, statutul de

autonomie in sc"im+ul serviciilor militare prestate imperiului, vla"ii din Muntii

!alcani s-au rasculat in 66>? su+ conducerea fratilor etru si san. pri0inita

puternic de cumanii si vla"ii din nordul Dunarii, rascoala, la care s-au asociat

mai tar%iu si +ul$arii, a reusit sa re%iste asalturilor repetate ale ostilor

+i%antine. in cele din urma, !i%antul a fost silit sa inc"eie pace cu statul

vla"o-+ul$ar format in nordul eninsulei !alcanice, care a asumat in anii

urmatori o insemnata functie internationala.

menintat de fortele cruciatei in e#pansiune in &uropa ud-&stica, noul stat a

recunoscut suprematia spirituala a Romei, su+ cel de al treilea suveran al

sau, Ionita cel @rumos ('alo0oannes, 66AB-687B), recunoscut la randul sau de

papa Innocentiu III ca 2re$e al vla"ilor si +ul$arilor3.


6/24

tri+urilor un$are s-a instaurat, potrivit primei scrieri istorice un$uresti, Cesta

un$arorum, dupa infran$erea unei capetenii romanesti locale, du#, anume

2Celou uidam !lacus3. lavii, care aveau sa dispara in secolele urmatoare in

masa romaneasca, lasand o +o$ata mostenire in toponimia Transilvaniei, apar

inca mentionati in sim+io%a cu romanii in cronica un$ara.

Inainte de a intra in Transilvania, un$urii au ani"ilat prin lupte $rele ducatul

lui Menumorut, conducator de ori$ine pro+a+il slava, in cuprinsul caruia se

a5au si autonomii teritorial-politice romanesti; una dintre acestea, un castru

cu teritoriul adiacent, a persistat in re$iunea Mediesul urit pana la inceputul

secolului XIII, cand a fost luata 2din mainile vala"ilor sc"ismatici3 de catre

re$alitatea un$ara si daruita unei familii no+iliare un$are.

'ucerirea, su+ordonarea si inte$rarea formatiunilor politice romanesti a

continuat si s-a accentuat in secolele XI-XIII si a luat forme tot mai sis-

tematice pe masura inaintarii un$urilor spre centrul si sudul Transilvaniei.

doptarea de catre re$alitatea un$ara dupa anul 6777 a formelor de or-

$ani%are politica si ecle%iastica ale lumii apusene a dat si e#pansiunii un$are

caracter mult mai or$ani%at si e*cace. in aceasta noua etapa a cuceririlor lor,

un$urii au evoluat de la formele traditionale, tri+ale, de dominatie si

e#ploatare prin tri+ut si concurs militar a popoarelor dominate, la preluarea

conducerii directe asupra acestora, la ani"ilarea structurilor lor politice

ancestrale si in cele din urma la asimilarea confesionala si etnica a elitelor lor

social-politice. 'omitatul re$al, cadru administrativ si militar, a fost instalatpeste vec"ile tari ale auto"tonilor, in vreme ce episcopatul catolic a incadrat

su+ raport ecle%iastic vastul con$lomerat teritorial si etnic supus coroanei

fantului tefan, cu tendinte asimilatoare tot mai manifeste pe masura

accentuarii anta$onismului dintre Roma si !i%ant.

tinderea stapanirii Re$atului n$ar spre centrul si sudul Transilvaniei, pana

la limita 'arpatilor Meridionali si Rasariteni, s-a infaptuit cu concursul

secuilor, popor de ori$ine controversata asta%i inca, si al colonistilor $ermani,

instalati de re$ii n$ariei din a doua 0umatate a secolului XII pe +a%a unorlar$i privile$ii.

ecuii, luptatori de avan$arda ai ostilor un$are, au fost pro$resiv deplasati

spre rasaritul Transilvaniei pe masura e#tinderii puterii re$atului. Instalati in

cele din urma pe linia 'arpatilor Rasariteni pentru apararea trecatorilor, ei au


7/24

convietuit cu romanii din re$iune, de la care au imprumutat, potrivit lui imon

de Ee%a, cel de al doilea istoric al un$urilor, insemnate elemente de

civili%atie, mai ales folosirea scrisului. 'u timpul, in secolele XIII si XIV, pe

+a%a vec"ilor lor privile$ii, ei au constituit o %ona autonoma in Voievodatul

Transilvaniei, recunoscuta de re$alitatea un$ara.

udul Transilvaniei a fost adus su+ controlul efectiv al Re$atului n$ar cu

concursul elementului $ermanic. ositi in $rupuri mici, su+ conducerea unor

$reavi (comites), colonistii $ermani, cunoscuti in $eneral su+ denumirea de

sasi (a#ones), s-au instalat in principal in re$iunea 4rastiei, a i+iului, a

Tarnavelor si in Tara !arsei, in sud-estul Transilvaniei. lt $rup de colonisti

$ermani s-a ase%at in nordul tarii, in re$iunea !istri-ta-9asaud.

ponenti principali ai in5uentei occidentale in Transilvania, sasii au intemeiat

sate prospere si au avut o contri+utie de prima insemnatate la de%voltarea

comertului, a mestesu$urilor si a mineritului. Viata ur+ana a Transilvaniei a

cunoscut un puternic impuls datorita activitatii lor. 4rase ca i+iu

(ermannstadt), !rasov (Eronstadt), i$"isoara (c"ass+ur$), Medias

(Mediasc"), !istrita (!istrit%) si altele au cunoscut o e#ceptionala de%voltare

ca autonomii ur+ane sasesti, cu institutii de auto$uvernare proprii, in 6866,

re$ele ndrei II a instalat in Tara !arsei 4rdinul 'avalerilor Teutoni, cu

misiunea de a opri inva%iile cumanilor din 'ampia Dunarii in Transilvania si

pentru a desc"ide calea e#pansiunii Re$atului n$ar la sud si rasarit de

'arpati.

In 688=, tendinta colonistilor $ermani din Transilvania de a se or$ani%a in

comun pe +a%a autonoma a cunoscut o prima consacrare, inscrisa in marele

privile$iu care le-a fost acordat de acelasi ndrei II sasilor din re$iunea

i+iului (ndreanum). in secolele urmatoare, privile$iul avea sa *e e#tins

asupra ma0oritatii ase%arilor sasesti din Transilvania, constituind +a%a

autonomiei sasilor.

'a si secuii, si sasii au intrat in contact cu romanii a5ati in teritoriile pe care

le-au coloni%at. Teritoriul ocupat de cavalerii teutoni in Tara !arsei se a5a in

contact nemi0locit cu o 2tara a romanilor3 (terta +lacorum), foarte pro+a+il

Tara 4ltului, numita mai tar%iu Tara @a$arasului, cuprinsa intre se$mentul

transilvan al raului 4lt si 'arpatii Meridionali.


8/24

0un$and la apo$eul e#tinderii sale teritoriale, in primele decenii ale secolului

XIII, Re$atul n$ar a depasit in forta linia 'arpatilor la sud si rasarit, cu

tendinta de a ane#a noi teritorii. Dupa inlaturarea din aceste re$iuni a

"e$emoniei cumanilor noma%i, re$atul a intrat si aici, ca si in Transilvania, in

contact cu romanii si cu structurile lor politice traditionale pe care s-a straduit

sa si le su+ordone%e si, in unele ca%uri, sa le suprime. Tarile romanesti dinacest spatiu intins au fost *e ane#ate Re$atului n$ar, su+ capetenii numite

de re$e, *e, potrivit unui act re$al, 2lasate3 romanilor in conditii de

dependenta fata de puterea su%erana. intre cele din prima cate$orie sunt

semnalate cne%atele lui Ioan si @arcas in Tara everinului si Re$atul 'umaniei

la rasarit de 4lt. in a doua cate$orie se a5au 2tara cne%atului voievodului


9/24


10/24

de varsare a raului a0o in Tisa a precipitat cri%a de structura a re$atului si a

sla+it considera+il puterea sa de e#pansiune in deceniile care au urmat.

entru a or$ani%a apararea impotriva mon$olilor, care in 68=8 s-au retras in

stepele ruse, constituind insa in continuare o mare prime0die pentru &uropa

'entrala, n$aria a facut din nou apel la fortele cruciatei, in temeiul

privile$iului din 68=B al re$elui !ela IV, un detasament al 4rdinului

'avalerilor Ioaniti a fost instalat la Dunarea de os, la everin, cu misiunea de

a apara re$atul impotriva tatarilor si de a participa la e#peditiile or$ani%ate

de re$e in eninsula !alcanica.

ocul suferit de n$aria ca urmare a inva%iei mon$ole si scaderea masiva a

resurselor re$alitatii a silit conducerea re$atului sa apele%e mai mult decat in

trecut la fortele militare ale popoarelor din aria sa de dominatie si

"e$emonie, intre care si romanii. in c"iar anii inva%iei, romanii de pe

versantul transilvanean al 'arpatilor Rasariteni au or$ani%at, impreuna cu

secuii, apararea trecatorilor. 'ei din afara 'arpatilor, care opusesera

re%istenta invadatorilor mon$oli, au fost inte$rati in sistemul defensiv si

ofensiv a carui or$ani%are a fost incredintata cavalerilor ioaniti. rivile$iul

re$al din 68=B a statuat o+li$atia tarilor lui >, ar"iepiscopul de &s%ter$om, e#ponent de frunte al luptei

sustinute de ierar"ia catolica impotriva re$elui


11/24

in spatiul e#tracarpatic. Instituirea unui comandament mon$ol permanent la

$urile Dunarii, su+ conducerea $en$is"anidului 9o$ai, a apropiat mult

prime0dia mon$ola de Re$atul n$ar si a constituit un puternic factor de

presiune in vecinatatea sa. Voievodatul romanesc din stan$a 4ltului a iesit

acum din sfera de "e$emonie a n$ariei. i romanii din dreapta 4ltului, din

2Tara everin3, se rascoala impotriva dominatiei un$are in deceniul al optuleaal secolului XIII, in impre0urarile tur+uri ale inceputului domniei re$elui


12/24

autonomia Tarii @a$arasului, inc"i%and perspectiva evolutiei romanilor din

voievodat spre statutul de natiune privile$iata, e$ala in drepturi cu celelalte

natiuni.

Du+la evolutie a situatiei romanilor in raport cu Re$atul n$ar - pro$resiva

emancipare a celor de la sud de 'arpati, pierderea autonomiei inlauntrul

arcului carpatic - a precipitat constituirea Tarii Romanesti ca stat

independent, prelun$ire in timp si incununare a autonomiilor premer$atoare

cu acelasi nume, si a inlesnit aparitia, cateva decenii mai tar%iu, la rasarit de

'arpati, a celui de al doilea stat romanesc.

Intemeierea Tarii Romanesti si a Moldovei. paritia pe "arta politica a &uropei

a Tarii Romanesti si Moldovei in cursul secolului XIV, proces care a consacrat

politic supravietuirea romanitatii nord-dunarene in indelun$ata perioada a

mi$ratiilor, a fost re%ultatul impletirii a trei linii de evolutie interdependente:

concentrarea formatiunilor politice in cadre teritorial-politice unitare; crearea

institutiilor supreme, laice si ecle%iastice, ale puterii autonome; eli+erarea

teritoriului celor doua state de su+ dominatiile straine inlauntrul $ranitelor lor

istorice, astfel cum s-au conturat in secolul XIV. Momentul decisiv alconstituirii statelor, e#primat de traditia istorica prin termenii de 2descalecat3

si 2intemeiere3, a fost inlaturarea dominatiei teritoriale a Re$atului n$ar.

ni"ilarea autonomiei @a$arasului in 68A6 de catre re$ele ndrei III a coincis,

potrivit traditiei istorice a Tarii Romanesti, cu trecerea muntilor de catre

29e$ru Voda3, persona0 a carui identitate reala e necunoscuta, si instalarea sa

la 'ampulun$, unde si-a 2mutat3 scaunul. 'ampulun$ul, pana atunci un

avanpost al Re$atului n$ar, sediu al unei in5oritoare comunitati catolice,

alcatuita din sasi si un$uri, etapa importanta a drumului comercial care le$aTransilvania cu Dunarea de os si cu Marea 9ea$ra, a devenit acum cea dintai

resedinta a domniei Tarii Romanesti, locul unde au fost in$ropati primii ei

domni. Traditia e con*rmata asadar de realitatea istorica. Disparitia

autonomiei romanesti din @a$aras si concomitenta pierdere a 'ampulun$ului

de catre Re$atul n$ar au marcat momentul *nal al desprinderii de coroana

un$ara a teritoriilor sud-carpatice a5ate pana atunci su+ dominatia ei.


13/24

2Descalecatul3 la 'ampulun$ a fost urmat de 2intemeierea3 tarii, adica de

a$re$area formatiunilor politice pree#istente, cne%ate si voievodate. otrivit

traditiei cronicaresti a Tarii Romanesti, procesul a$re$arii in stan$a 4ltului a

pornit din 'ampulun$, a cuprins r$esul, care avea sa devina cel de al doilea2scaun3 al domniei, dupa care tara s-a 2latit3 2pana la Dunare si in iret3 si

pro+a+il, spre $urile Dunarii; inte$rare teritoriala infatisata de traditie ca un

fapt de e#pansiune demo$ra*ca.

Desavarsirea 2intemeierii3 Tarii Romanesti a avut loc o data cu unirea

teritoriilor de la apus de raul 4lt cu voievodatul din 'ampulun$, care s-a

produs ca act de 2inc"inare3 a capeteniilor voievodatului lui


14/24

sar+ii. laturi de +ul$ari si tatari, impotriva !i%antului a luptat in 68 un

contin$ent romanesc trimis de !asara+ in spri0inul aliatului sau sud-dunarean.

Dupa restaurarea autoritatii re$ale asupra Transilvaniei, care isi manifestase

vi$uros tendinta autonomista in timpul cri%ei de structura a re$atului, 'arol

Ro+ert s-a va%ut silit sa-si *#e%e atitudinea fata de coalitia de forte ostile din

afara arcului carpatic. in raport cu noua realitate constituita in detrimentul

aspiratiilor de dominatie ale re$atului sau la sud de 'arpati, atitudinea re$elui

a fost oscilanta. Di*cultatile restaurarii puterii re$ale, teama de o realitate

politica noua a carei forta nu o cunostea e#act, au inceput prin a-i inspira

prudenta lui 'arol Ro+ert si l-au determinat sa se reconcilie%e cu !asara+.

Repetatele contacte diplomatice intre cei doi adversari, semnalate de un act

al cancelariei re$ale, s-au inc"eiat cu un acord (68=) care recunostea

unitatea Tarii Romanesti su+ conducerea lui !asara+ si ac"i%itiile ei teritoriale,

in sc"im+ul recunoasterii su%eranitatii re$elui si a incadrarii tarii in ariaspiritualitatii catolice.

cordul inc"eiat cu !asara+ i-a atras lui 'arol Ro+ert critici ve"emente din

partea fortelor din randurile no+ilimii care ii erau ostile si care su+liniau

marea putere pe care o concentrase in mainile sale domnul Tarii Romanesti.

'ativa ani mai tar%iu, impins de aceste forte, re$ele a incercat sa suprime

noul stat pentru a restaura dominatia re$atului sau la sud de 'arpati.

@olosind prile0ul favora+il ivit in 67, cand un corp de oaste al Tarii

Romanesti a fost infrant, alaturi de oastea tarului +ul$ar de la Tarnovo si de

tatari, la Vel+u0d, de catre sar+i, 'arol Ro+ert a decis sa intreprinda o mare

campanie impotriva Tarii Romanesti pentru a-l inlatura pe !asara+, in locul

caruia intentiona sa numeasca un dre$ator re$al; reali%area acestui tel ar *

insemnat destramarea statului romanesc constituit in deceniile anterioare si

readucerea teritoriilor dintre 'arpati si Dunare su+ controlul Re$atului n$ar,

ca in primele decenii ale secolului XIII.

In septem+rie 67, oastea un$ara, in fruntea careia se a5a re$ele insusi, a

ocupat cetatea everin si tinutul incon0urator - vec"i o+iect de liti$iu intre

cele doua tari - pe care le-a concedat cu titlu de +anat unuia dintre sfetnicii

sai. olia de pace trimisa de !asara+ lui 'arol Ro+ert cu oferta de a-i plati in

continuare tri+ut si de a indeplini toate celelalte o+li$atii asumate in anii

anteriori cu prile0ul resta+ilirii relatiilor cu Re$atul n$ar, a fost cate$oric


15/24

respinsa de re$e, "otarat sa suprime statul romanesc de la sud de 'arpati.

Inaintarea ostii un$are inlauntrul tarii a fost deose+it de anevoiasa. &vitand o

lupta decisiva, !asara+ a atras oastea un$ara adanc in interiorul tarii.


16/24

aceasta data una din principalele veri$i ale comertului euro-asiatic.

In conceptia lui , re$ele

n$ariei si-a manifestat cate$oric intentia de a e#ercita o dominatie directa in

acest spatiu, acordand ne$ustorilor din !rasov dreptul de li+era trecere spre

centrele comerciale dunarene si spre Marea 9ea$ra. Respin$and aceasta

pretentie a re$elui n$ariei si o data cu ea si su%eranitatea un$ara, 9icolae

le#andru asuma in 6?A titlul de domn autocrat (de sine stapanitor) si, in

urma ne$ocierilor cu conducerea Imperiului !i%antin, instituie Mitropolia Tarii

Romanesti in dependenta de atriar"ia constanti-nopolitana. rin acest act,

Tara Romaneasca se in%estra cu institutiile supreme ale statului de sine

statator, puterea laica autocrata si puterea ecle%iastica le$itimatoare, direct

le$ata de 'onstantinopol, unul din cele doua centre de le$itimitate spirituala

ale lumii medievale. ctul lui 9icolae le#andru insemna infruntarea directa apretentiilor de su%eranitate ale Re$atului n$ar asupra Tarii Romanesti; pe

plan confesional, sta+ilirea le$aturii cu !i%antul si crearea unui cadru

autonom de viata +isericeasca insemna respin$erea efortului re$alitatii

un$are de a impune Tarii Romanesti catolicismul, in dependenta de ierar"ia

catolica a re$atului. 'u actiunea lui 9icolae le#andru s-a desavarsit asadar

din punct de vedere teritorial si institutional crearea Tarii Romanesti ca stat

de sine statator.

In directia desc"isa de aceste initiative se inscrie si actiunea *ului lui 9icolaele#andru, Vladislav I (Vlaicu, 6F=-cca 6BF) a carui domnie coincide cu

apo$eul puterii re$elui


17/24

silindu-l in cele din urma pe re$e sa renunte la dominatia directa asupra

Taratului de Vidin. rin pacea inc"eiata in 6F>, domnul roman recunostea

su%eranitatea re$elui, o+tinand in sc"im+, cu titlul de feuda, everinul si

@a$arasul. n element esential al pacii a fost re$imul drumului comercial care

le$a !rasovul cu $urile Dunarii: domnul Tarii Romanesti pastra suveranitatea

asupra teritoriului stra+atut de drumul !railei dar acorda in sc"im+ un re$imvamal preferential ne$ustorilor +rasoveni. 'ompromisul din 6F>, care a

consacrat cateva din o+iectivele principale ale Tarii Romanesti in raport cu

n$aria, a devenit un element constitutiv al raporturilor dintre cele doua

state timp de un secol si 0umatate.

n puternic val de pro%elitism catolic inlauntrul re$atului si in teritoriile

cuprinse in aria sa de "e$emonie, actiune in cursul careia s-au ilustrat

calu$arii franciscani, a declansat o re%istenta $enerala a popoarelor ortodo#e

impotriva politicii re$elui n$ariei in ultimii ani ai domniei lui. rmand una dindirectiile principale ale politicii tatalui sau, 9icolae le#andru, Vladislav a

consolidat le$aturile cu atriar"ia din 'onstantinopol, a in*intat o a doua

mitropolie, in 4ltenia, a e#tins in5uenta domniei Tarii Romanesti la Muntele

t"os, unde a asumat un rol deose+it de activ in calitate de ctitor al

manastirii Eutlmu%. 'onsolidand dimensiunea ortodo#a a politicii sale,

Vladislav a adancit con5ictul cu su%eranul sau, an$a0at intr-un masiv efort de

convertire la catolicism a masei popoarelor ortodo#e, in cursul ra%+oiului care

a urmat, a incetat din viata Vladislav. Directiile de politica interna si e#terna

in care s-a inscris activitatea lui 9icolae le#andru si Vladislav au fost

continuate de succesorii lor, Radu I (cea 6BF-6>?) si Dan I (6>?-6>F).

Impulsul creator de stat pornit din teritoriile sud-carpatice s-a manifestat

curand si la rasarit de 'arpati unde, in conte#tul favora+il creat de aparitia

Tarii Romanesti, s-a constituit 2a doua li+ertate romaneasca3, Moldova.

Inca din ultimul sfert al secolului XIII si-au $asit ecou in i%voarele apusene

manifestarile politice ale romanilor de la rasarit de 'arpati. 4 cronica

universala consemnea%a in 68BB con5ictul lor cu rusii din alici; incursiuniletranscarpatice ale ostilor Re$atului n$ar, in cursul infruntarilor cu tatarii, in

ultimul sfert al secolului XIII, actiuni in cadrul carora romanilor maramureseni

le-a revenit un loc insemnat, au consolidat structurile politice de pe teritoriul

viitorului principat al Moldovei. in 68?, un corp de oaste al nucleului statal

est-carpatic participa alaturi de rusii din alici si de lituanieni la e#peditia de

represalii a re$elui polon Vladislav


18/24

romanesti in conditiile "e$emoniei tatare in &uropa Rasariteana. Trecerea de

la aceasta formatiune la cel de al doilea stat romanesc de sine statator s-a

produs in impre0urarile create de inlaturarea dominatiei tatare la rasarit de

'arpati.

&fortul lui


19/24

re$num est dilatata3). Moldova, Tara Romaneasca cea Mica (Vala"ia minor) -

cum o numeste un i%vor contemporan, pentru a o deose+i de celalalt stat

romanesc, care apare deseori su+ numele de Vala"ia Ma0or -, isi casti$ase

astfel independenta prin re%istenta incununata de succes opusa tendintelor

de dominatie ale Re$atului n$ar.

uccesul re%istentei militare a accelerat consolidarea statala. uccesorul lui

!o$dan, *ul sau


20/24

u+ Roman 6 (cea 6A8-6A=), care se intitulea%a domn 2din munti pana la

mare3, Moldova devine stat riveran al Marii 9e$re, desavarsindu-si unitatea

teritoriala prin inlaturarea ultimelor resturi ale dominatiei tatare si prin

in$lo+area formatiunilor politice din sudul tarii.


21/24

XIV, nu avea sa reapara decat cinci secole mai tar%iu.

Doua mari drumuri ale comertului international care le$au &uropa 'entrala si

Marea !altica cu Marea 9ea$ra au dat rivalitatii celor doua re$ate in spatiul

romanesc acuitate deose+ita si caracter de durata, incepand din a doua

0umatate a secolului XIV. e aceste drumuri se reali%a un intens sc"im+ de

marfuri intr-un sens si in celalalt: postavul si diverse alte produse ale

manufacturii europene spre Marea 9ea$ra, matasea si mirodeniile din sia

spre &uropa 'entrala. rin po%itiile c"eie pe care le ocupasera la $urile

Dunarii - '"ilia si de le#andru cel !un (6=77-6=8).


22/24

Rivalitatea dintre n$aria si olonia pentru "e$emonie in spatiul romanesc

e#tracarpatic a fost in mare masura o competitie pentru asi$urarea le$aturii

cu Marea 9ea$ra. &a a antrenat si un con5ict intermitent intre Tara

Romaneasca si Moldova al carui o+iect principal a fost stapanirea asupra$urilor Dunarii si e#ploatarea comertului pontic.

Romanii in voievodatul Transilvaniei. 'onstituirea Tarii Romanesti si a

Moldovei si succesul re%istentei lor impotriva repetatelor incercari ale

Re$atului n$ar de a le ani"ila s-a repercutat puternic si asupra situatiei

romanilor din Transilvania, al caror statut politic s-a de$radat concomitent cu

consolidarea po%itiei cate$oriilor privile$iate ale no+ilimii un$are, sasilor si

secuilor.

In cursul secolului XIV, procesul de constituire a autonomiei $rupurilor sau

paturilor privile$iate s-a accelerat. 9o+ilimea, care o+tinuse insemnate

privile$ii su+ ultimii re$i arpadieni, a +ene*ciat de noi concesii ma0ore din

partea succesorilor lor din dinastia an$evina. in 68=, re$ele 'arol Ro+ert a

acordat scutiri *scale lar$i domeniilor no+ilimii; imunitatea *scala a

domeniului no+iliar a fost intre$ita prin imunitatea 0udiciara acordata de


23/24

'ele trei autonomii ale privile$iatilor - no+ili, sasi si secui - au devenit inca de

la sfarsitul secolului XIII factor de co$uvernare a voievodatului prin mi0locirea

or$anului lor de repre%entare, con$re$atia $enerala a tarii, care a cunoscut o

puternica de%voltare in secolul XIV.

In insasi vremea cand se constituia con$re$atia $enerala a voievodatului

transilvan, romanii erau inlaturati din acest for de repre%entare a intereselor

starilor privile$iate, ca urmare a unui intreit proces: des*intarea cu

desavarsire a autonomiilor lor teritoriale, 2tarile3 romanesti din cuprinsul

voievodatului, pana la sfarsitul secolului XIII; inlaturarea confesiunii

rasaritene din cadrul constitutional al Re$atului n$ar; deposedarea cne%ilor

romani de calitatea no+iliara pe acest considerent confesional.

Tendinta de suprimare a autonomiilor romanesti din aria de e#pansiune a

re$alitatii un$are a fost insotita de efortul de uni*care confesionala a

re$atului su+ e$ida +isericii catolice, prin inlaturarea celorlalte confesiuni si

reli$ii; urmarit doar intermitent in secolul XIII din cau%a cri%ei de lun$a durata

a Re$atului arpadian, efortul de uni*care confesionala, de reali%are a idealului

de unitate de credinta, 2unitas *dei3, inteleasa ca fundament al trainiciei

re$atului, a fost urmarita ri$uros in secolul XIV de re$ii an$evini, indeose+i de


24/24

impus in Transilvania o or$ani%are 0udiciara represiva de caracter e#ceptional,

indreptata e#plicit impotriva romanilor. Raspun%and c"emarii 2tuturor

no+ililor tarii noastre transilvane3, re$ele a acordat printr-un decret emis la 8>

iunie 6FF no+ililor un privile$iu e#ceptional care le permitea 2sa e#termine

sau sa distru$a din aceasta tara pe raufacatorii de orice natie, indeose+i

romani3 (spedaliter ola"i).

ri$oana confesionala impotriva credintei rasaritene in cadrul Re$atului

n$ar a luat proportii si forme paro#istice in ultimii ani de domnie a re$elui

Geneza Statelor Romanesti (Secolele XI-XIV)

Documents

Transcript of Geneza Statelor Romanesti (Secolele XI-XIV)