APROBATPreşedintele Colegiului economic

NOTĂ INFORMATIVĂGeneralizarea practicii judiciare privind numirea, schimbarea, destituirea

administratorului insolvabilităţii şi contestarea de către acesta a actelor juridice potrivit art. 113, 114 din Legea insolvabilităţii.

I. Consideraţii generale.Reieşind din faptul că procesul de insolvabilitate este unul deosebit şi

complex, totodată, instituţia fiind una relativ nouă în comparaţie cu alte state în care lucrează mai bine de 100 de ani, în practică permanent apar întrebări ce necesită a fi studiate şi puse în discuţie.

Nota în cauză a fost întocmită potrivit Planului de lucru pentru anul 2010 al secţiei economice a Direcţiei de generalizare a practicii judiciare şi analiză a statisticii judiciare. În special, vor fi reliefate momentele ce ţin de numirea, schimbarea, destituirea administratorului, precum şi contestarea de către acesta a actelor juridice ale debitorului, dacă acestea au contribuit la diminuarea masei debitoriale sau sunt în dauna intereselor creditorilor.

Pentru generalizare au parvenit cauze din Curtea de Apel Economică, concomitent fiind studiate şi deciziile pronunţate de Colegiul economic al CSJ potrivit Secţiunii 1 al CPC pentru ultimii 3 ani.

Spre deosebire de litigiile de drept, în procesul de insolvabilitate nu pot fi clasificate dosarele după rezultatul acţiunii sau după obiectul acestuia

II. Practica judiciară privind numirea, schimbarea, destituirea administratorului insolvabilităţii.

De abilitatea administratorului în mare măsură depinde gradul satisfacerii creanţelor creditorilor, or toate acţiunile administratorului sunt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile.

Deci, administratorul urmează să-şi execute atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist, activitatea fiindu-i supravegheată de către instanţa de insolvabilitate.

La desemnarea administratorului provizoriu nu e necesară consultarea prealabilă a creditorilor.

Prin încheierea din 16.04.2009 CAE a admis spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul SRL „Robinor-Lux” şi în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, a dispus aplicarea măsurilor de asigurare, inclusiv a desemnat în calitate de administrator provizoriu pe O. Muntean.

Debitorul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, indicînd:- încheierea a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept procedural, fără

citarea creditorilor, iar administratorul provizoriu a fost desemnat fără acordul creditorilor şi fără a se motiva alegerea candidatului;

- instanţa nu a înlăturat debitorul de la gestionarea patrimoniului şi contrar prevederilor art.36 alin. (3) din Legea insolvabilităţii, nu a indicat care sunt atribuţiile administratorului provizoriu;

- încheierea de primire spre examinare a cererii introductive nu a fost publicată în MO.

Instanţa de recurs a apreciat, că încheierea contestată poate fi atacată cu recurs doar în privinţa măsurilor de asigurare, însă în recurs s-a făcut referire la încălcarea normelor de drept procedural la adoptarea încheierii, fără a aduce argumente în privinţa anulării măsurilor de asigurare.

Totodată, argumentele vizînd necesitatea desemnării administratorului provizoriu după consultarea prealabilă a creditorilor sunt neîntemeiate şi în contradicţie cu Legea insolvabilităţii. În acelaşi timp, în situaţia în care candidatura desemnată de instanţă pentru funcţia de administrator provizoriu corespunde exigenţelor stabilite de art.73 din Legea insolvabilităţii, instanţa nu are obligaţia să motiveze alegerea făcută. În afară de aceasta, în conformitate cu art. 75 din Legea insolvabilităţii, creditorii sunt în drept să propună un alt administrator la prima adunare de raportare.

Art.168 CPC prevede că încheierea de primire spre examinare se adoptă de judecată fără citarea participanţilor la proces, iar argumentul despre nepublicarea încheierii recurate a fost combătut prin faptul, că legea nu prevede obligativitatea, ci doar posibilitatea publicării încheierii de primire spre examinare a cererii introductive, luîndu-se în consideraţie şi prevederile art. 42 din Legea insolvabilităţii. Recursul a fost respins. (Dos. nr. 2re-253/09)

Din momentul desemnării administratorului insolvabilităţii, atribuţiile de administrare şi dispoziţie asupra bunurilor debitorului sunt transmise administratorului.

Prin hotărîrea CAE din 23.06.2009 a fost admisă cererea introductivă depusă de debitorul SRL „Tehagroleasing” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, fiind desemnat în calitate de administrator - V. Popa.

În scopul prevenirii modificării stării bunurilor, în perioada derulării procesului de insolvabilitate, instanţa a dispus aplicarea măsurilor de asigurare:

- deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate de debitor doar cu acordul prealabil al administratorului insolvabilităţii;

- să fie suspendată executarea silită în privinţa bunurilor debitorului.Ministerul Finanţelor a atacat cu recurs hotărîrea CAE, solicitînd casarea

acesteia în partea aplicării măsurii de asigurare, prin care gestionarea masei debitoare a fost lăsată pe seama debitorului cu acordul prealabil al administratorului, invocînd ca temei de casare aplicarea eronată de către instanţa de fond a normelor de drept material, şi, în special, a prevederilor art.83 al Legii insolvabilităţii, precum şi faptul că, prin această dispoziţie, instanţa a făcut imposibilă executarea atribuţiilor stabilite de legislaţie de către administratorul insolvabilităţii.

Instanţa superioară a admis recursul, a anulat măsura de asigurare, potrivit căreia deciziile privind gestionarea patrimoniului urmează a fi luate de debitor cu acordul prealabil al administratorului şi a dispus suspendarea activităţii organelor

2

de conducere ale debitorului cu transmiterea către administratorul insolvabilităţii a dreptului de a administra şi de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare.

În motivarea soluţiei s-a indicat că, potrivit art.84 al Legii insolvabilităţii, din momentul intentării procesului de insolvabilitate, activitatea organelor de conducere ale debitorului se suspendă.

Prin hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate, dreptul debitorului de a administra şi de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului (art.83 din lege).

Din momentul intentării procesului de insolvabilitate, atribuţiile de administrare şi dispoziţie asupra bunurilor debitorului sunt transmise administratorului, care va lua imediat în primire bunurile masei debitoare.

Astfel, dispoziţiile primei instanţe contravin prevederilor legale în acest sens.(Dos. nr. 2re-374/09)Legea insolvabilităţii prevede posibilitatea schimbării administratorului

provizoriu numai în cazul destituirii sau demisiei administratorului.Prin încheierea CAE din 28.03.08 s-a dispus admiterea cererii SRL „Inelaris-

Com” cu privire la schimbarea administratorului provizoriu al SA „Bas-Aparat”, în locul lui N. Fortună fiind numit S. Bostan.

N. Fortună a declarat recurs, solicitînd casarea încheierii menţionate. Colegiul economic a admis recursul, considerîndu-l întemeiat şi a pronunţat o nouă încheiere de respingere a cererii.

În motivarea soluţiei s-a indicat, că Legea insolvabilităţii prevede posibilitatea schimbării administratorului provizoriu numai în cazul destituirii sau demisiei administratorului. Cererea de demisie n-a fost înaintată, iar potrivit prevederilor alin. (1) art.80 Legii insolvabilităţii administratorul poate fi destituit la cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor sau din oficiu numai din motive întemeiate prevăzute de lege.

Din materialele dosarului rezultă că nici cererea creditorului privind schimbarea administratorului provizoriu nu indică careva motive întemeiate referitoare la schimbarea acestuia, nici încheierea instanţei de fond nu conţine motive întemeiate privind soluţia adoptată.

Totodată, deşi cererea a fost examinată în şedinţă publică cu participarea participanţilor la proces, în materialele dosarului lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. (Dos. nr. 2re-142/08)

Instanţa de judecată poate poate destitui administratorul doar la cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice sau autorităţilor administraţiei publice locale sau din oficiu. Separat un singur creditor nu poate solicita destituirea administratorului.

La 31 martie 2008 CAE a adoptat hotărîre privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa SRL „Pol-Ital-Marmo Drews-Serwis”.

La 10.07.2008 Pojoga Nicolae s-a adresat cu o cerere privind validarea creanţelor sale, care a fost respinsă prin încheierea CAE. Apoi s-a adresat la CSJ solicitînd casarea încheierii menţionate, inclusiv şi destituirea din funcţie a

3

administratorului insolvabilităţii d-lui M .Pînzaru, pe motiv că ultimul nu respectă atribuţiile ce îi revin şi încalcă legislaţia în vigoare.

Examinînd recursul în partea ce ţine de destituirea administratorului, instanţa superioară a menţionat, că potrivit art.80 din Legea insolvabilităţii, administratorul insolvabilităţii poate fi destituit din funcţie la cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau întreprinderii municipale care a fost fondată de către autoritatea administraţiei publice locale, sau întreprinderii în capitalul statutar al căreia statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni), sau din oficiu, instanţa de judecată poate destitui administratorul din motive întemeiate. Astfel, N. Pojoga nu a fost în drept să solicite instanţei de judecată destituirea acestuia.

Conform art.20 din Legea insolvabilităţii hotărîrile şi încheierile instanţei de judecată pot fi atacate numai cu recurs şi numai în cazurile prevăzute expres de Legea insolvabilităţii. Respectiv, recurentul, nu este în drept să atace decizia instanţei de judecată prin care a fost respinsă cererea sa de destituire a administratorului, fapt pentru care, recursul în această parte a fost respins ca inadmisibil. (Dos. nr. 2re-257/08)

Administratorul poate fi destituit în temeiurile prevăzute la art.80 alin. (1) din Legea insolvabilităţii sau dacă nu corespunde cerinţelor prevăzute la art.73 di aceiaşi lege, inclusiv dacă nu dispune de certificat de instruire profesională în vederea desfăşurării activităţii de administrator.

Colegiul economic al CSJ a admis recursul creditorilor SA „Uzina ABA-1” în proces de insolvabilitate, destituind administratorul din funcţie şi desemnînd alt administrator.

Recurenţii au invocat, că administratorul insolvabilităţii V.Balan acţionează doar în interesele unor creditori şi în detrimentul altora. De asemenea, acesta nu şi-a menţinut contestaţia pînă la CSJ în privinţa SRL „Davconix Com”, iar cauzele judiciare înaintate de el în privinţa revendicării bunurilor debitorului şi contestării actelor juridice încheiate de debitor pînă la intentarea procesului de insolvabilitate au fost pierdute. Din cauza atitudinii iresponsabile în privinţa proceselor judiciare înaintate de el către IFS Chişinău, cererile acestuia au fost scoase de pe rol şi nu s-au întreprins nici un fel de măsuri în privinţa încasării devidendelor de la societăţile în care SA „Uzina ABA-1” este asociat.

Argumentîndu-şi soluţia Colegiul a invocat următoarele.S-a stabilit cu certitudine că administratorul nu îndeplineşte condiţiile privind

indicatorii de performanţă privind administrarea masei debitoare. V.Balan nu este suficient de calificat, or dînsul nu dispune de certificat de instruire profesională în vederea desfăşurării activităţii de administrator, cerinţă imperativă prevăzută de art. 73 (2) lit. d) al Legii insolvabilităţii.

Exercitînd funcţia de administrator nu a respectat atribuţiile stipulate în art.76 a Legii insolvabilităţii, a încălcat legislaţia, fapt confirmat prin demersul parvenit de la Procuratura Generală prin care se confirmă intentarea unei cauze penale în privinţa lui V. Balan privind falsificarea probelor într-un proces civil.

4

În funcţia de administrator al SA „Uzina ABA-1” a fost desemnat ÎI „Fortuna Nicolae”. (Dos. nr. 2re-314/08)

Poate fi atacată cu recurs numai încheierea prin care s-a respins cererea de numire a administratorului, însă nu şi încheierea prin care s-a admis această cerere.

Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 11.01.08 a fost admisă cererea IFS Drochia privind stingerea parţială a creanţelor faţă de bugetul public naţional, a fost admisă cererea de demisie a administratorului Miţul P. şi a fost desemnat în funcţia de administrator al insolvabilităţii SRL „Ladidamco”, r-nul Drochia - Pleşca R.

Nefiind de acord cu această încheiere, reprezentantul unui grup de salariaţi ai SRL „Ladidamco” în proces de insolvabilitate – Laie V. a înaintat recurs, solicitînd casarea încheierii în partea ce ţine de numirea d-lui R. Pleşca în funcţia de administrator, cu remiterea pricinii spre rejudecare.

În suportul recursului s-a indicat, că instanţa a numit administratorul (Pleşca R.) la propunerea d-lui V. Ciofu, împuternicirile căruia sunt falsificate, deoarece procesul-verbal al adunării generale şi anexa, prin care V. Ciofu s-a împuternicit să reprezinte interesele angajaţilor sunt întocmite cu greşeli.

Instanţa de recurs a menţinut încheierea Curţii de Apel Economice din următoarele considerente.

La 01.11.07 P. Miţul a adresat instanţei o cerere prin care a solicitat să fie demis din funcţia de administrator al SRL „Ladidamco”.

Potrivit art.80 alin.(3) din Legea insolvabilităţii, prin încheierea de destituire, instanţa de judecată desemnează un alt administrator, la propunerea comitetului creditorilor. În acelaşi timp, Colegiul economic a constatat că în cadrul procesului de insolvabilitate respectiv nici instanţa de judecată şi nici adunarea creditorilor nu au instituit comitetul creditorilor.

În asemenea situaţie s-a apreciat că din moment ce conform procesului-verbal al şedinţei de judecată o altă candidatură pentru funcţia de administrator nu a fost propusă, instanţa de insolvabilitate în mod întemeiat l-a desemnat pe d-l Pleşca R. în calitate de administrator la propunerea reprezentantului angajaţilor SRL „Ladidamco”.

Totodată, reieşind din prevederile art.80 alin.(4) al Legii insolvabilităţii se atacă cu recurs numai încheierea prin care s-a respins cererea de numire a administratorului, însă nu şi încheierea prin care s-a admis această cerere. (Dos. nr. 2re-53/08)

Încheierea de destituire poate fi atacată cu recurs numai de către administrator.

Prin încheierea CAE din 27 mai 2009 s-a dispus admiterea cererii de revizuire, casarea încheierii din 06.04.09, cu reexaminarea procesului în faza de după admiterea cererii introductive, cu destituirea din funcţie de administrator provizoriu şi lichidator a lui V. Cernei şi desemnarea în această funcţie a d-nei T. Casian.

Directorul SRL „Agro-Dinian” a înaintat recurs, solicitînd casarea încheierii menţionate, cu soluţionarea cauzei în fond, destituirea administratorului T. Casian

5

(deoarece acesta are legături de prietenie cu creditorul SRL „Artasbocem”) şi desemnarea în funcţia de administrator pe d-nul V. Cernei sau a unui alt administrator propus de instanţă.

Examinînd cererea de revizuire înaintată de SRL „Artasbocem”, instanţa a constatat că V. Cernei nu a reflectat în raport datoriile debitorului faţă de revizuient, indicate în titlul executoriu. Astfel, instanţa de insolvabilitate corect a dispus destituirea administratorului – V. Cernei, ţinănd cont de norma legală.

Totodată, conform alin. (4) art. 80 din Legea insolvabilităţii încheierea instanţei de destituire poate fi atacată cu recurs numai de administrator. În cauza dată administratorul nu a atacat încheierea instanţei privind destituirea sa, iar recurentul-debitor, de fapt în cererea sa de recurs atacă destituirea fostului administrator, ceea ce conform legii este inadmisibil. Recursul a fost respins.

(Dos nr. 2re-252/09)Respingînd cererea de destituire din funcţie a administratorului, instanţa

urmează să-şi motiveze soluţia.Respingînd cererea privind destituirea din funcţie a administratorului instanţa

s-a referit la art.80 din Legea insolvabilităţii fără a preciza temeiurile concrete a acestei cereri.

În acest context, Colegiul economic a menţionat, că soluţia judecătorească trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţile raportului juridic (Principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptate de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 28.02.1984).

Totodată, principiul procesului echitabil cere ca hotărîrea să fie motivată: jurisţiabilul trebuie să poată lua cunoştinţă de motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să poată să le conteste dacă sistemul juridic prevede o cale de atac împotriva acestei hotărîri. Lipsa motivării unei decizii judiciare poate pune în pericol dreptul la un proces echitabil (Kaufman contra Belgiei, 1986. (Cauza privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Donfrig”, dos. nr. 2re-407/09)

Administratorul poate demisiona dintr-un motiv întemeiat, adresînd o cerere instanţei de judecată (alin. (5) art.80 din Legea insolvabilităţii).

Prin încheierea CAE din 18.08.08 a fost admisă spre examinare cererea introductivă a SA „Supraten” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRLO „Meşterul” or. Cahul şi în funcţie de administrator provizoriu a fost desemnat ÎI „Peev Vasile”. La 02.12.08 ultimul a înaintat o cerere prin care solicită demisia sa şi numirea unui nou administrator provizoriu. Cererea a fost motivată prin faptul că d-nul Peev V. este plecat peste hotarele RM în deplasare de serviciu pe termen îndelungat şi în legătură cu acest fapt nu va putea activa în calitate de administrator provizoriu.

Instanţa de judecată a considerat întemeiate motivele invocate de ÎI „Peev Vasile”, admiţîndu-i cererea şi numind un alt administrator. Încheierea nu a fost contestată. (Dos nr. 2e-73/08).

6

Instanţa de insolvabilitate în mod eronat a destituit administratorul, deşi urma să accepte demisia acestuia.

În speţă, V. Papuc s-a adresat la 19 martie 2008 cu o cerere prin care a solicitat să fie demis din funcţia de administrator al ÎS Combinatul Vitivinicol „Naţional-Vin” în procedura planului.

La 26 martie 2008, instanţa de insolvabilitate a dispus destituirea lui V. Papuc din funcţia de administrator, însă contrar prevederilor art.80 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, nu a indicat probele şi circumstanţele pe care şi-a întemeiat concluziile.

La 27 martie 2008 V. Papuc a depus cerere de retragere a demisiei din funcţia de administrator pentru a petrece licitaţia care a fost anunţată, cît şi pentru a pregăti raportul final, solicitînd încasarea de la debitor a remuneraţiei în mărime de 44 956 lei. La 7 aprilie 2008 CAE a respins cerinţa de prelungire a atribuţiilor de administrator, iar remuneraţia a fost încasată parţial în sumă de 30 076,22 lei. S- a depus recurs împotriva încheierii din 26.03.08, iar încheierea din 7 aprilie 2008 a fost contestată parţial în partea respingerii cererii de retragere a demisiei.

Colegiul economic a conchis, că instanţa de insolvabilitate în mod eronat l-a destituit pe V. Papuc din funcţia de administrator, deşi urma să accepte demisia înaintată de acesta. Totodată, s-a menţionat, că instanţa de fond întemeiat a respins cererea de retragere a demisiei, deoarece ar fi apărut necesitatea remunerării a doi administratori, întrucît la 26 martie, destituindu-l pe V. Papuc instanţa a desemnat alt administrator (C. Muntean).

Astfel, s-a considerat că recursul înaintat de V. Papuc urmează a fi admis parţial cu modificarea încheierii din 26.03.08 în felul următor: „Se aprobă cererea de demisie a d-lui Valeriu Papuc din funcţia de administrator al ÎS Combinatul Vitivinicol „Naţional-Vin” din data de 26.03.2008”. Recursul înaintat împotriva încheierii din 07.04.08 urmează a fi respins ca neîntemeiat.

(Dos. nr. 2re-182,183/08)În aceeaşi ordine de idei, menţionăm şi cauza pe marginea cererii SRL

„Transimex” referitoare la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Basarabia” mun. Comrat.

Administratorul procesului de insolvabilitate (Macoveţchii A.) a înaintat o cerere de demisie, invocînd lipsa de timp şi a posibilităţii de a-şi îndeplini funcţiile sale.

Prin încheierea din 22.12.06 instanţa l-a destituit (deşi urma să aprobe cererea de demisie) din funcţia de administrator al procesului de insolvabilitate al SRL „Basarabia”, desemnînd un alt administrator - Sîrbu R. (Dos. nr.2e- 255/09, vol. I).

Se depistează şi cazuri, în care instanţa aprobă cererea de demisie a administratorului, dar acesta îşi îndeplineşte atribuţiile pînă la încetarea procesului de insolvabilitate.

În acest sens menţionăm, dosarul privind intentarea procesului de insolvabilitate la cererea PRAG-3 SRL în privinţa Publicaţiei Periodice „ De Facto” SRL. Încheierea privind aprobarea cererii de demisie a administratorului (V. Pelin) a fost pronunţată la 16.01.2006, iar hotărîrea de încetare a procesului de

7

insolvabilitate a fost pronunţată la 29.01.2009. În această perioadă nu a fost desemnat alt administrator.

Referitor la această cauză este de menţionat şi faptul, că în cadrul aceluiaşi proces instanţa a adoptat o încheiere de atragere la răspundere subsidiară a asociaţilor, ulterior a examinat cererea de revizuire a acestei încheieri. Aceste litigii fiind de drept urmau a fi examinate într-o procedură separată. (Dos. nr.2re-113/09, III volume).

Modificarea normei de drept şi dispariţia circumstanţelor ce au stat la baza încheierii de destituire a administratorului nu pot servi drept temei de admitere a cererii de revizuire.

Prin încheierea CAE din 14.12.08 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a încheierii din 14.09.07 înaintată de ÎI „Dumitru Motorniuc”. Încheierea în cauză a fost contestată cu recurs.

În motivarea recursului recurentul a indicat că a fost destituit din funcţia de administrator al insolvabilităţii al SA „CZOM”pe motiv că i-a fost retrasă licenţa, iar conform art.73 din Legea insolvabilităţii nu era în drept să deţină funcţia de administrator fără licenţă. Ulterior, norma de drept respectivă a fost modificată, fiind anulată cerinţa de a deţine licenţa, astfel au dispărut circumstanţele care au fost puse la baza emiterii încheierii din 14.09.07.

Colegiul economic a considerat că recursul urmează a fi respins.S-a invocat că argumentele revizuientului nu se încadrează în temeiul

prevăzut de art. 449 lit. e) CPC – s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti sau hotărîrea sau decizia unui alt organ care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere, ele ţin de dezacordul ultimului de felul cum a fost soluţionat fondul cauzei.

Colegiul a conchis că cererea de revizuire corect a fost respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

(Dos. nr. 2re-49/09)Odată cu încetarea procesului de insolvabilitate cerinţa privind

destituirea din funcţie a administratorului nu mai există.La 13 august 2009 Colegiul economic al CSJ a încetat în recurs pricina

economică intentată la cererea introductivă a Dagget Grup LLC privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Misinarix”.

Prin recurs s-a contestat încheierea CAE din 04.06.2009, prin care Fortuna E. a fost destituit din funcţia de administrator, cu desemnarea în această funcţie a N. Corja.

Verificînd materialele cauzei în raport cu criticile formulate în recurs, Colegiul economic al CSJ a constatat că prin hotărîrea CAE din 10.07.2009, devenită irevocabilă prin neatacare, a fost încetat procesul de insolvabilitate în privinţa SRL „Misinarix” cu restabilirea debitorului în drepturile sale. Deoarece în recurs s-a contestat încheierea de destituire a administratorului, Colegiul a

8

considerat necesară încetarea procedurii în recurs întrucît, odată cu încetarea procesului de insolvabilitate cerinţa privind destituirea din funcţie a administratorului nu există.

(Dos. nr. 2re-315/09)

III. Contestarea actelor juridice ale debitorului (art.113, 114 al legii insolvabilităţii)

După intentarea procesului de insolvabilitate, instanţa este învestită prin lege de-a supraveghea procedura publică a insolvabilităţii, efectuînd controlul judiciar permanent pe tot parcursul acestui proces specific, fiind în drept în toate cazurile prevăzute expres de lege să emită acte judecătoreşti la etapele respective şi să soluţioneze toate problemele şi circumstanţele relevante pentru procesul de insolvabilitate, cu excepţia celor ce ţin de litigiul de drept.

Toate litigiile de drept ce apar din momentul adresării cu cererea introductivă şi pînă la etapa finală a procesului de insolvabilitate nu se judecă în cadrul aceluiaşi proces de insolvabilitate, ci în cadrul unor procese civile distincte, de către instanţa competentă conform regulilor generale prevăzute de CPC.

În speţă, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22.03.07, menţinută prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al CSJ din 07.11.07 au fost anulate contractele de vînzare-cumpărare din 16.03.05 încheiate între Merlă T. şi Focşa S şi Merlă T. şi Cîrlan L., în partea a 353 acţiuni ordinare nominative ale BC „Victoriabank”.

Deoarece instanţa de drept comun nu s-a expus în privinţa efectelor nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare şi nu a dispus întoarcerea părţilor în poziţie iniţială, administratorul SRL „Maicani-Agro” în proces de insolvabilitate a înaintat în cadrul procesului de insolvabilitate o cerere către Registratorul independent „Registrul-F” SA, intervenienţi accesorii Focşa S. şi Cîrlan L., persoane care nu sunt participanţi la procesul de insolvabilitate, prin care a solicitat întoarcerea părţilor în poziţie iniţială, ca urmare a declarării nulităţii contractelor de vînzare - cumpărare a acţiunilor.

CAE a obligat „Registrul-F” SA să primească şi să execute de la Focşa S. dispoziţia de transmitere a 176 de acţiuni nominative, iar de la Cîrlan L.- 177 acţiuni nominative ale emitentului BC „Victoriabank” SA către SRL „Maicani Agro”. Hotărîrea menţionată a fost contestată cu recurs în Colegiul economic al CSJ.

Instanţa de recurs a apreciat că acţiunea de repunere a părţilor în situaţia iniţială ca urmare a declarării nulităţii unui act juridic, fiind un litigiu de drept, nu poate fi soluţionată în cadrul procesului de insolvabilitate şi urmează a fi examinată de către instanţa de judecată conform competenţelor stabilite de CPC. S-a menţionat, că respingerea cererii înaintate în cadrul procesului de insolvabilitate nu lezează administratorul SRL „Maicani-Agro” de dreptul de a înainta o acţiune distinctă, în procedura contencioasă privind revendicarea acţiunilor.

9

Ţinînd cont de faptul că instanţa de fond a aplicat eronat normele de drept procedural, Colegiul economic a admis recursul, a casat hotărîrea CAE şi a pronunţat o nouă hotărîre de respingere a cererii administratorului insolvabilităţii.

(Dos. nr. 2re.224/08)Afirmaţiile precum că contractul a cărei anulare s-a cerut este unul fictiv,

încheiat în scopul diminuării masei creditoare sunt lipsite de suport juridic.Administratorul insolvabilităţii ÎM „Unor- Gaz” SRL a chemat în judecată SC

„Comgaz-Plus” SA şi SRL „Agro-Comsetra”, solicitînd declararea nulităţii contractului de cesiune a datoriei cu aducerea părţilor în poziţia iniţială. S-a indicat că contractul, depăşind ¼ din capitalul social al întreprinderii, a fost semnat fără aprobarea de către adunarea generală a asociaţilor., de o persoană fără împuterniciri. La acel moment SRL „Unor-Gaz” nu avea datorii faţă de SA „Com-Plus”, contractul este fictiv şi a fost încheiat în scopul micşorării masei debitoare a întreprinderii.

Rejudecînd pricina în fond, CAE a respins ca nefondată acţiunea, hotărîrea fiind contestată cu recurs. Recursul a fost respins ca neîntemeiat din următoarele considerente.

Conform contractului, legalitatea căruia se contestă, SRL „Unor-Gaz” a cedat la 25.10.2002 o datorie a sa faţă de SRL „Agro-Comsetra”, în sumă de 454749,24 lei, SA „Comgaz-Plus”, care la acel moment îi datora suma respectivă SRL „Unor-Gaz”.

Argumentele referitoare la faptul că „SRL „Unor-Gaz” nu avea datorii faţă de SRL „Agro-Comsetra se combat prin probele din dosar. Astfel, SRL „Unor-Gaz” a primit în anul 2000 de la LTD „Sarmis” gaz, lichefiat în sumă de 273163 dolari SUA, datoria fiind achitată de SRL „Agro-Comsetra”. În urma acestui fapt, a fost încheiat contractul de cesiune, prin care LTD „Sarmis” a cedat creanţa sa faţă de „Unor-Gaz” SRL societăţii „Agro-Comsetra”.

În acelaşi timp, SRL „Unor-Gaz” a eliberat SA „Comgaz-Plus” la cererea Primăriei Ungheni gaz lichefiat în valoare de 453749,24 lei, fapt confirmat prin actul de verificare a datoriilor reciproce semnat de ambele părţi şi fişei de evidenţă contabile. Drept argument ce combate afirmaţiile recurentului că contractul este unul fictiv, încheiat în scopul diminuării masei debitoare serveşte faptul că contractul de cesiune a datoriei ce se contestă a fost deja parţial executat.

Instanţa de fond corect a concluzionat şi asupra faptului că încheierea contractului de cesiune a datoriei fără aprobarea adunării generale a asociaţilor în speţa dată nu poate servi drept temei pentru anularea acestuia, or asociaţii interesele cărora se prezumă că ar fi fost încălcate prin contractul respectiv nu contestă legalitatea acesteia.

A fost respins şi argumentul potrivit căruia directorul C. Purcel nu era în drept să semneze contractul, deoarece hotărîrea adunării generale a asociaţilor SRL „Unor-Gaz” din 03.04.2002 privind eliberarea acestuia din funcţia de director al întreprinderii a fost recunoscută nulă de la data adoptării printr-o hotărîre definitivă şi irevocabilă. (Dos. nr. 2re-263/07)

10

În cazul actelor juridice fictive manifestarea de voinţă este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, creînd aparenţa existenţei actelor juridice în realitate.

Colegiul economic a respins ca neîntemeiat recursul depus împotriva hotărîrii CAE prin care cererea de chemare în judecată intentată de administratorul insolvabilităţii SRL „Vamas-Belşug” către SA „Banca Socială” şi SRL „Balcas-BT” vizînd nulitatea contractelor a fost respinsă.

S-au contestat 2 contracte de gaj, indicîndu-se că acestea au fost încheiate în scopul facilitării unei viitoare transmiteri a bunurilor debitorului băncii „Banca Socială”. Totodată, s-a solicitat declararea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare nr. 35 şi 48 încheiate între SRL „Vamas-Belşug” şi SRL „Balcas-BT”, deoarece au fost încheiate în regim de urgenţă, între 2 persoane juridice care au acelaşi fondator unic. La fel s-au contestat contractele de vînzare – cumpărare nr. 1,22,23,24,25 încheiate între SA „Banca Socială” din numele SRL „Vamas-Belşug” şi SRL „Balcas-BT” în temeiul art.113 lit. a) şi lit. e ) din Legea insolvabilităţii deoarece creează o aparenţă juridică şi sunt încheiate în scopul lezării drepturilor creditorilor.

Instanţa de recurs a invocat următoarele. Actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. În cazul actelor juridice fictive manifestarea de voinţă este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane creînd aparenţa actelor juridice în realitate. Dar în cazul contractelor de gaj şi a celor de vînzare-cumpărare contestate nu se constată lipsa voinţei de a da naştere drepturilor şi obligaţiilor civile. Mai mult ca atît, contractele menţionate au produs deja efecte juridice prin executarea de către părţile contractante a obligaţiilor asumate.

S-a mai menţionat, că nu a fost probat faptul lezării drepturilor creditorilor prin încheierea contractelor de vînzare-cumpărare contestate, întrucît acestea au fost încheiate în temeiul Ordonanţei Judecătoriei Economice de Circumscripţie, care nu a fost contestată. Instanţa a combătut şi argumentul cu privire la încheierea contractelor de vînzare-cumpărare în regim de urgenţă, între 2 persoane juridice care au acelaşi fondator unic, deoarece circumstanţele menţionate nu contravin prevederilor legale. (Dos. nr.2re-278/07)

Cauza a fost remisă la rejudecare deoarece instanţa nu a concretizat motivul pentru care se invocă nulitatea contractelor (fictivitate sau fraudă) precum şi circumstanţele relevante pentru soluţionarea cauzei.

Administratorul insolvabilităţii SRL „Crescendo” a solicitat anularea contractelor de vînzare-cumpărare încheiate între debitorul SRL „Crescendo” pînă la intentarea procesului de insolvabilitate şi SRL „Canita-Lux” şi a contractelor de gaj, încheiate între SRL „Canita -Lux” şi BC „Mobiasbancă” SA. Invocînd art .98, 113 din Legea insolvabilităţii, art.220 Cod civil, reclamantul a indicat că bunurile înstrăinate prin contractul contestat erau gajate în favoarea BC „Moldova-Agroindbank” şi ultimul nu şi-a exprimat acordul pentru înstrăinarea acestora.

Argumentîndu-şi soluţia de remitere a cauzei la rejudecare Colegiul economic a relevat următoarele. Instanţa de fond s-a expus doar asupra unuia din temeiurile de nulitate invocate de administrator – încheierea contractelor de înstrăinare fără

11

acordul creditorului gajist –BC „Moldova- Agroindbank” . Instanţa nu a adus argumente faptului că gajul instituit în favoarea BC „Moldova- Agroindbank” se extinde asupra tuturor bunurilor înstrăinate societăţii „Canita-Lux”. În materialele dosarului lipsesc anexele la contractele de vînzare-cumpărare contestate. Totodată instanţa nu s-a expus asupra existenţei şi actualităţii interesului BC „Moldova-Agroindbank” pentru litigiul în cauză, or potrivit contractului de gaj, termenul limită de rambursare a creditului faţă de „Moldova- Agroindbank” a fost stabilit pentru 20.08 04, fiind depăşit.

Referitor la cel de-al doilea temei invocat de administrator - art-113 lit. a) (Legea insolvabilităţii), instanţa trebuia să concretizeze motivul pentru care se invocă nulitatea contractelor. Dacă se pretinde că contractele ar fi fictive, instanţa de fond trebuia să determine dacă contractele au produs efecte juridice, dacă transmiterea bunurilor s-a realizat de fapt, dacă cumpărătorul a făcut plata bunurilor dobîndite, instanţa urmînd să reţină spre examinare documentele justificative.

Dacă se pretinde că actul juridic s-a încheiat în frauda intereselor creditorilor, instanţa urma să clarifice dacă s-a cauzat prejudiciu societăţii ca urmare a încheierii contractelor contestate (invocînd ca probe modalitatea de evaluare a bunurilor, corespunderea valorii lor cu preţul de piaţă), urma să stabilească existenţa complicităţii SRL „Canita-Lux” la frauda debitorului SRL „Crescendo”.

(Dos. nr. 2re-72/07)

IV. Concluzii şi propuneri.Efectuarea generalizării în cauză, a relevat faptul, că în general cauzele se

soluţionează corect, în marea majoritate a cazurilor fiind respinse recursurile şi menţinute actele instanţei de insolvabilitate Cu referire la contestarea încheierilor privind numirea, schimbarea sau destituirea administratorului este de menţionat, că se mai întâlnesc cazuri, în care actele judecătoreşti pronunţate de instanţa de insolvabilitate se casează, cu remiterea cauzei la rejudecare sau cu pronunţarea unei soluţii noi. Faptul se datorează pe de o parte complexităţii cauzelor, pe de altă parte imperfecţiunii normelor juridice şi a unor omisiuni din partea instanţelor judecătoreşti.

Uneori, se neglijează faptul că actele instanţei de insolvabilitate pot fi contestate numai cu recurs şi numai în cazurile prevăzute expres de lege şi de către persoanele indicate în lege.

Alteori nu sunt motivate soluţiile instanţei de judecată sau nu sunt stabilite şi cercetate circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea cauzei.

Contestîndu-se actele juridice ale debitorului în temeiul art. 113 lit. a) din Legea insolvabilităţii, administratorii nu fac distincţie între actul ”fictiv” şi cel „fraudulos”, instanţa de judecată nu concretizează motivul pentru care se invocă nulitatea, nu se verifică dacă contractele au produs efecte juridice (în cazul invocării fictivităţii) şi nu se constată prejudiciul (în cazul actului fraudulos).

Reieşind din cele menţionate, SE PROPUNE:

12

1. A pune în discuţie nota în cauză în cadrul şedinţei Colegiului economic al CSJ.

2. A utiliza informaţia sintetizată în cadrul seminarului tematic petrecut cu judecătorii instanţelor economice;

3. A plasa nota pe sayt-ul CSJ.

Judecător-coordonator V. Barba

Direcţia de generalizarea practicii judiciare şi analiză a statisticii judiciare a CSJ G. Devderea

13