Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de...

40
Aprob: Preşedintele Colegiului Civil şi contencios administrativ al CSJ ___________N.Cernat „__”_______2009 Notă informativă Privind generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate Prezenta notă informativă a fost efectuată în conformitate cu planul de activitate a Curţii Supreme de Justiţie pe anul 2009. Scopul prezentei generalizări este de a stabili dacă instanţele de judecată aplică uniform şi corect legislaţia ce reglementează dreptul de vecinătate. Pentru efectuarea generalizării respective din judecătoriile raionale, municipale şi de sector au fost solicitate cauzele civile ce se referă la dreptul de vecinătate care au fost examinate în anul 2008. Ţinînd cont de faptul că numărul de dosare civile de acest gen este redus, suplimentar, au fost selectate şi studiate deciziile Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie adoptate pe această categorie de dosare în prima jumătate a anului 2009. În total au parvenit şi au fost studiate 51 dosare şi studiate 20 decizii ale Curţii Supreme de Justiţie. De asemenea, în generalizare şi-au găsit reflectare şi unele concluzii descrise în Revista privind practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei civile referitoare la dreptul de vecinătate publicată în 1

Transcript of Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de...

Page 1: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

Aprob: Preşedintele Colegiului

Civil şi contenciosadministrativ al CSJ___________N.Cernat„__”_______2009

Notă informativăPrivind generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează

dreptul de vecinătate

Prezenta notă informativă a fost efectuată în conformitate cu planul de activitate a Curţii Supreme de Justiţie pe anul 2009.

Scopul prezentei generalizări este de a stabili dacă instanţele de judecată aplică uniform şi corect legislaţia ce reglementează dreptul de vecinătate.

Pentru efectuarea generalizării respective din judecătoriile raionale, municipale şi de sector au fost solicitate cauzele civile ce se referă la dreptul de vecinătate care au fost examinate în anul 2008. Ţinînd cont de faptul că numărul de dosare civile de acest gen este redus, suplimentar, au fost selectate şi studiate deciziile Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie adoptate pe această categorie de dosare în prima jumătate a anului 2009.

În total au parvenit şi au fost studiate 51 dosare şi studiate 20 decizii ale Curţii Supreme de Justiţie.

De asemenea, în generalizare şi-au găsit reflectare şi unele concluzii descrise în Revista privind practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei civile referitoare la dreptul de vecinătate publicată în Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 2007, nr.11.

Concomitent, a fost studiată legislaţia ţării în domeniul menţionat, legislaţia altor state precum şi unele publicaţii ştiinţifice.

Pentru efectuarea generalizării nominalizate a fost selectat şi studiat următorul cadru legislativ:

Constituţia RM;Codul civil adoptat prin Legea nr.1107 din 06.06.2002;Codul funciar adoptat prin Legea nr.828-XII din 25.12.1991;Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.1998, Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr.835 din

17.05.1996;Legea privind calitatea în construcţii nr.721 din 02.02.1996;Legea taxei de stat nr.1216 din 03.12.1992;Hotărîrea Guvernului cu privire la unele măsuri pentru urgentarea procesului de

împroprietărie nr.984 din 21.09.1998;

1

Page 2: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

Hotărîrea Guvernului nr.61 din 29.01.1999 privind aprobarea regulamentului cu privire la formarea bunurilor imobile;

Hotărîrea Guvernului nr.623 din 02.07.1999 privind aprobarea regulamentului cu privire la construcţia locuinţelor proprietate privată;

Hotărîrea Guvernului RM nr.360 din 18.04.1997 privind aprobarea Regulamentului cu privire la certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor;

Hotărîrea Guvernului RM nr.382 din 24.04.1997 privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor;

Ordinul nr.136 din 02.09.2004 a Departamentului Construcţiilor şi Dezvoltării teritoriului al RM cu privire la anexele şi intervenţiile în blocurile locative existente;

Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie RM nr.2 din 27.03.2006 „Cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului civil şi ale altor acte normative referitoare la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv asupra construcţiilor anexe”;

Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie RM nr.10 din 26.03.1997 „Cu privire la practica aplicării legislaţiei funciare de către instanţele judiciare”.

Dreptul de proprietate este după conţinutul său cel mai larg drept real, care conferă titularului dominaţia totală asupra bunurilor sale, fiind un drept absolut, perpetuu şi exclusiv.

În conformitate cu art. 315 al. (1) CC, proprietarul are dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor sale şi le exercită în mod exclusiv, în nume şi interes propriu, fără intervenţia altor persoane.

Dar realizarea prerogativelor proprietarului în deplinătatea lor poate să se reflecte negativ asupra intereselor altor membri ai societăţii, precum şi asupra societăţii în întregime. Din aceste considerente, legiuitorul a recurs la stabilirea unor îngrădiri în exercitarea dreptului de proprietate. Scopul principal în stabilirea acestor îngrădiri constă în crearea condiţiilor necesare pentru a face posibilă o conlocuire a membrilor societăţii.

În conformitate cu art.46 al.(5) din Constituţia RM dreptul de proprietare privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

Art.315 al.(3) CC stipulează că dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ.

Spre exemplu, pot fi considerate limitări ale dreptului de proprietate limitările prevăzute în Capitolul V al Codului Civil, „Dreptul de vecinătate”, respectiv art.377-394, din titlul trei „Proprietatea”.

Dreptul de vecinătate prezintă un institut relativ nou pentru legislaţia ţării noastre care a fost constituit prin adoptarea Codului Civil al RM (Legea nr.1107 din 06.06.2002, M.O. nr.82-86 din 22.06.2002).

Trebuie de menţionat că codurile civile ale ţărilor vecine: Rusia, Ucraina, Belorusia nu conţin capitole separate care ar reglementa special dreptul de vecinătate.

2

Page 3: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

Unele reglementări ale dreptului de vecinătate se conţin în Codul Civil al României în vigoare, însă ele nu sunt separate într-un capitol aparte dar sînt incluse în Cartea II Titlul IV „Despre servituţi” (de exemplu, picătura streşinii, lucrurile intermediare, cerute pentru oarecare construcţii ş.a).

Înainte de a începe analiza practicii judiciare vom determina sfera de aplicare a dreptului de vecinătate.

Dreptul de vecinătate reprezintă o limitare legală a dreptului de proprietate şi are o sferă de aplicare redusă. Aceasta se explică prin faptul că normele dreptului de vecinătate sînt aplicate numai între proprietarii terenurilor sau bunurilor imobile vecine.

În conformitate cu prevederile art.377 CC proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lîngă respectarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influenţe reciproce.

Vecinătatea este o stare de fapt care generează anumite drepturi şi obligaţii pentru proprietarii terenurilor sau altor bunuri imobile de unde se pot produce influenţe reciproce.

Prin urmare, un criteriu delimitativ la aplicarea dreptului de vecinătate este posibilitatea producerii unei influenţe reciproce. Normele dreptului de vecinătate ar putea fi aplicate şi în situaţiile în care două imobile, inclusiv terenuri, nu au nici un punct de tangenţă materială nemijlocită, dar aşezarea lor permite exercitarea faptică a unor influenţe reciproce.

În această situaţie pentru aplicarea art.377 (obligarea respectului reciproc), 378 (influenţa vecină admisibilă), 379 CC (atentarea inadmisibilă) urmează de luat în consideraţie faptul că distanţa dintre bunuri nu are importanţă, ci numai posibilitatea influenţei reciproce.

Însă, pentru aplicarea unor articole din acest capitol este necesară existenţa tangenţei directe între terenuri cum ar fi art. art. 380, 386, 389, 390, 393, 394 CC.

În cazurile în care influenţa produsă de pe terenul sau alt imobil al vecinului constituie o privare de posesiune sau o altă încălcare, nelegată de privarea de posesiune, încălcări ce justifică înaintarea acţiunilor reale: în revendicare şi negatorie, reglementările referitoare la apărarea dreptului de proprietate urmează a fi coroborate cu reglementările privind dreptul de vecinătate.

Sub acest aspect, este efectuată prezenta generalizare a practicii judiciare pe categoria vizată.

În speţă: Breguţa Iu. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Paladi I. privind înlăturarea obstacolelor, învocînd că pe data de 03.09.2004 a procurat de la Gaitur V. o casă de locuit cu terenul aferent. Iniţial nu s-a instalat în această casă şi vecina lor Paladi I. a mutat gardul pe terenul reclamantului cu 2 metri. Prin decizia judecătoriei Edineţ din 10.01.2008 reclamata a fost sancţionată pentru ocuparea samavolnică a lotului de teren. Reclamantul a solicitat în baza art. 377 CC că reclamata

3

Page 4: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

să fie obligată să elibereze lotul de teren şi să instaleze gardul conform titlului de proprietate.

Prin hotărîrea judecătoriei Edineţ din 13.03.2008 a fost admisă integral cererea reclamantului despre înlăturarea obstacolelor, fiind obligată reclamata de a retrage gardul instalat dintre gospodăria sa şi dintre gospodăria reclamantului pe toată lungimea hotarului şi să instaleze gardul în conformitate cu titlurile de autentificare a dreptului deţinătorului de teren al acestor două gospodării. Instanţa de judecată a motivat admiterea acţiunii în baza art. 374 CC, constatînd că proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesia nelegitimă a altuia (dosarul nr.2-172/08).

În această speţă, cu toate că terenurile părţilor sînt învecinate, nu se poate afirma că ar exista vre-o influenţă de pe terenul vecinului, factorul litigios nefiind influenţa de pe terenul vecin, ci acţiunea proprietarului terenului vecin.

Astfel, instanţa de judecată corect a soluţionat pricina făcînd trimitere la art. 374 CC, necătînd la faptul că reclamantul şi-a invocat pretenţiile în temeiul art. 377 CC.

În mod similar a fost soluţionat dosarul civil nr.2-40/08, judecătoria Nisporeni.

Spre deosebire de exemplul nominalizat, la examinarea cauzei civile Curmei M. către Şova T. privind înlăturarea piedicilor instanţa de judecată a aplicat normele ce reglementează dreptul de vecinătate.

Reclamanta a depus cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pîrîtului să demoleze gardul, construit fără autorizarea primăriei şi acordul ei, şi restituirea sectorului în hotarul legitim.

În motivarea acţiunii a indicat că vecinul, fără acordul ei a dărâmat gardul comun dintre casa ei şi a lui şi şi-a lărgit curtea din contul sectorului ei, în aşa fel i s-a strâmutat cărarea de după casa din cauza căruia nu poate îngriji peretele casei, nu poate tencui, nu poate spăla ferestrele.

Prin hotărîrea judecătoriei Orhei din 20.02.2008 instanţa de judecată a admis acţiunea, obligându-l pe reclamat să demoleze gardul construit fără autorizaţia Primăriei Orhei şi acordul vecinei şi să-i restituie reclamantei sectorul aferent casei de locuit în hotarul legal. Hotărîrea a fost bazată pe prevederile art. 320 al.(2), 321 al.(2), 389, 390 al.(1) CC. Hotărîrea a devenit irevocabilă nefiind atacată cu apel (dosarul nr.2-16/08).

Examinarea pricinilor în care pretinsa lezare a dreptului de vecinătate este legată de limitarea în utilizarea terenurilor, a drumurilor publice.

S-a constatat că practica judiciară este diferită la soluţionarea cauzelor de acest gen.

Spre exemplu:În speţă: Gr. F. a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui P. M.,

intervenient accesoriu Primăria s. Corjeuţi privind înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului public.

4

Page 5: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

În motivarea acţiunii a indicat că la 04.09.97 i-a fost repartizat un lot de pămînt în mărime de 0,22ha pentru construcţia casei de locuit. Lotul de pămînt mărgineşte din partea dreaptă cu pîrîtul, iar din spate cu cet. Ia. I.

Pe parcursul a mai multor ani a apărut un litigiu dintre el şi pîrît referitor la folosirea drumului amplasat între gospodăriile lui, a pîrîtului şi a cet. Ia. I.

Întru soluţionarea litigiului, prin decizia Primăriei Corjeuţi nr.3.5 din 06.03.07 s-a decis ca drumul litigios să fie recunoscut ca teren de proprietate publică şi să fie înlăturate toate obstacolele dintre vecinii care mărginesc cu terenul respectiv.

Necătînd la aceasta, pîrîtul vecin nu doreşte să scoată poarta care nelegitim a instalat-o la marginea drumului central prin ce îi formează incomodităţi la folosirea terenului aferent de lîngă casă.

Solicită să fie înlăturate obstacolele create de pîrît în folosirea drumului: să fie scoasă poarta instalată de pîrît la drumul central şi gardul de plasă metalică amplasat de către pîrît între gospodăria lui şi terenul public.

Prin hotărîrea Judecătoriei Briceni din 10.07.2008 acţiunea a fost admisă, fiind obligat pîrîtul de a înlătura obstacolele în folosirea terenului public cu scoaterea porţilor instalate la drumul central şi scoaterea gardului din plasă metalică amplasat între gospodăria reclamantului şi terenul public.

Hotărîrea dată a devenit irevocabilă nefiind atacată cu apel (dosarul nr.2-3/08).După părerea generalizatorului, este corectă referirea instanţei la art.376 CC

pentru motivarea înlăturării obstacolului care nu este legat de privarea de posesiune, însă nu corect s-a aplicat art.394 CC, deoarece obiect al litigiului sînt acţiunile pîrîtului ce limitează reclamantul în folosirea drumului public, iar în cererea de chemare în judecată reclamantul nu solicită determinarea hotarului între vecini.

Într-o altă speţă, cu nuanţe similare, prin hotărîrea judecătoriei Rîbniţa din 10.03.2008, a fost admisă acţiunea Frunză M. împotriva lui Botnari V. privind obligarea pîrîtei să înlăture obstacolele în accesul la gospodăria lui şi să scoată gardul instalat pe teren – proprietate publică şi să-l instaleze la limitele hotarului legal.

Instanţa de judecată corect s-a bazat pe prevederile art. 376 al.(1) şi (2) CC fără a aplica normele dreptului de vecinătate. Această hotărîre a fost menţinută prin decizia Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 21.05.2008 şi decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 22.04.2009 (dosarul 2ra-961/09).

Luînd în consideraţie tematica generalizării, vom aborda, preponderent, aspecte de drept material ce ţin de aplicarea normelor dreptului de vecinătate.

Un subcapitol, cu o importanţă deosebită reflectat în prezenta generalizare, se referă la esenţa şi aplicabilitatea art.378-379 CC privind influenţa vecină admisibilă şi atentarea inadmisibilă, limitele dintre cele două noţiuni.

În conformitate cu prevederile art.378 CC (1) proprietarul terenului sau al unui alt imobil nu poate interzice influenţa pe care o exercită asupra bunului său gazul,

5

Page 6: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

aburul, mirosul funinginea, fumul, zgomotul, căldura, vibraţia sau o altă influenţă similară provenită din terenul vecin dacă nu împiedică proprietarului în folosirea bunului sau dacă încalcă nesemnificativ dreptul acestuia.

Deoarece legea instituie doar criterii generale: „încalcă nesemnificativ dreptul proprietarului vecin” şi „prezenţa şi utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului său”, calificarea concretă şi corectă îi revine instanţei de judecată.

Spre exemplu: În speţă: Evdochimov A. a depus cererea de chemare în judecată către Bîrcă Gh.

solicitînd obligarea pîrîtului de a demonta ţevile de canalizare instalate pe terenul aferent casei de locuit.

În motivarea acţiunii a indicat că pîrîtul este vecinul lui. Ultimul samavolnic, fără autorizaţia organelor competente, a construit ţeava de evacuare a apelor uzate, care se scurge pe strada Creangă din oraşul Cahul. În timp de vară scurgerile din canalizaţie pe partea carosabilă a str. Creangă acţionează asupra vecinilor prin miros neplăcut.

Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 08.04.2008 acţiunea a fost respinsă.În motivarea hotărîrii instanţa de judecată s-a bazat pe prevederile art. 378 (1),

376 al.(3) CC şi a indicat că, ţevile care sînt solicitate de a fi demontate sînt amplasate exclusiv pe terenul proprietate privată a pîrîtului. Din fotografiile anexate la dosar se vede că scurgerea este îndreptată nu spre carosabil, ci în şanţul de scurgere a ploilor, ce s-a confirmat şi prin depoziţiile martorilor. În şedinţă de judecată nu au fost prezentate probe care ar dovedi influenţa mirosului de pe terenul pîrîtului asupra bunului reclamantului. Nu a fost reţinut motivul invocat de reclamant că în timp de vară scurgerile din canalizaţia pîrîtului pe partea carosabilă acţionează asupra vecinilor prin miros neplăcut, fără a indica dacă acţionează asupra lui negativ, întrucît nu are nici o împuternicire de la vecini să le apere interesele în instanţa de judecată (dosarul nr.2-241/08).

Instanţa a ajuns la concluzia că reclamantul nu poate interzice influenţa pe care o exercită asupra bunului mirosul, întrucît nu-l împiedică pe reclamant în folosirea bunului său şi nu încalcă drepturile acestuia.

Hotărîrea dată a devenit irevocabilă în baza art. 254 al. (1) lit. „a” CPC nefiind atacată cu apel.

Spre deosebire de exemplul expus mai sus în următoarea speţă influenţa provocată prin construcţia pe terenul vecinului a fost apreciată ca fiind inadmisibilă.

Zamura D. şi Zamura V. au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Galiliuc D. cu privire la apărarea dreptului de proprietate şi demolarea construcţiei.

În suport au indicat că sunt coproprietarii apart. 44, din str. Trandafirilor, mun.Chişinău. Pîrîtul, în lipsa certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construcţie a deteriorat peretele casei, direct sub fereastra apartamentului lor şi a construit o întrare suplimentată în încăperea nr. 19 lit. ”A” din subsolul casei, a cărui proprietar este. În rezultatul construcţiei, apa de pe acoperişul intrării suplimentare se scurge pe peretele apartamentului, închide fereastra şi vederea la stradă, s-a micşorat considerabil

6

Page 7: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

iluminarea în apartament, pe acoperiş permanent se acumulează gunoi, iar factorii menţionaţi micşorează costul de piaţă a locuinţei.

Reclamanţii solicită obligarea pîrîtului să demoleze construcţia intrării în încăperea nr. 19 a casei nr.29/1 „A”, str. Trandafirilor, mun. Chişinău.

Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 02.12.2008 acţiunea a fost admisă.

Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 12.03.2009 a menţinut hotărîrea primei instanţe.

Prin decizia Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 17.06.2009 recursul declarat de către pîrîtul D. Galiliuc a fost considerat inadmisibil.

Instanţa de recurs a considerat argumentele invocate de pîrît în cererea de recurs nefondate, iar concluziile instanţelor de judecată corecte şi legale.

Astfel, instanţa a indicat că actele pricinii denotă faptul că construcţia intrării în subsol, ridicată sub fereastra apartamentului reclamanţilor, atentează în mod inadmisibil asupra exploatării lui, intrarea litigioasă fiind construită cu abateri de la proiect şi atentează asupra securităţii exploatării apartamentului dat, acoperişul construcţiei permite scurgerea picăturii streşinii pe peretele apartamentului menţionat, ce creează surplus de apă şi umiditate, întrarea este o construcţie masivă, ce îngrădeşte vizorul din apartamentul intimaţilor, fapt ce se confirmă prin răspunsul Inspecţiei de Stat în Construcţii, care confirmă că construcţia intrării în subsolul casei nu corespunde cerinţelor proiectului.

Ca urmare, instanţele de judecată au considerat că circumstanţele expuse reprezintă o atentare inadmisibilă în privinţa imobilului reclamantului, deoarece nu permite exploatarea bunului în mod obişnuit, fiind afectat de umiditate şi iluminare insuficientă (dosarul nr.2ra-1394/09).

Art.378 al.(2) CC stipulează că, dispoziţiile alin. (1) al acestui articol se aplică şi în cazul în care influenţa este considerabilă, dar este produsă de folosirea obişnuită a unui alt teren şi nu poate fi înlăturată prin măsuri justificate economic. Dacă este obligat să suporte o asemenea influenţă şi dacă aceasta depăşeşte folosirea recunoscută obişnuită în localitatea respectivă şi limitele economice admisibile, proprietarul poate cere proprietarului de teren care cauzează influenţa o compensaţie corespunzătoare în formă bănească.

La aplicarea acestui articol este esenţial faptul că influenţa este provocată de exploatarea obişnuită a bunului şi nu poate fi înlăturată ca rezultat al unor măsuri economic justificate.

Rezultatele generalizării practicii judiciare indică că nu în toate cazurile judecătorii corect interpretează prevederile art.378 al.(2) CC.

Spre exemplu:

7

Page 8: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

În speţă, Gîrlea V., Gîrlea A. şi Gîrlea I. au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bodrug E. şi Munteanu R. privind încasarea prejudiciului material şi moral în urma inundaţiei apartamentului reclamaţilor din apartamentul pîrîţilor.

În motivarea acţiunii au indicat că sînt locatarii apartamentului nr.5 din bd. Mircea cel Bătrîn 15, mun.Chişinău, iar pîrîţii sînt locatarii ap. nr.9 din acelaşi bloc locativ. La data de 22.12.2006 şi 27.05.2007 pîrîţii au admis inundarea apartamentului reclamanţilor, fapt constatat prin actele corespunzătoare ale APLP. În rezultatul inundaţiei le-a fost pricinuit prejudiciul material şi moral.

Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana din 25.02.2008 acţiunea a fost admisă parţial fiind încasat de la pîrîţi în beneficiul reclamanţilor prejudiciul material şi respinse pretenţiile lor referitoare la încasarea prejudiciului moral.

În motivarea hotărîrii instanţa de judecată s-a referit la prevederile art.377-378 CC, indicînd că apartamentele părţilor în litigiu fiind poziţionate unul asupra celuilalt, bunurile imobile sînt vecine şi produc influenţe reciproce. Conform actelor întocmite de către APLP în comun cu locatarii apartamentelor nr.8 şi nr.1, motivul inundaţiei produs la data de 22.12.2006 este faptul lăsării de către locatarii apartamentului învecinat a robinetelor deschise, acelaşi motiv s-a constatat şi în timpul inundaţiei din data de 27.05.2007.

La examinarea cauzei, instanţa de judecată a stabilit că din imobilul vecin nr.9 din bul.Mircea cel Bătrîn 15, mun.Chişinău s-a produs o influenţă asupra imobilului nr.5 din acelaşi bloc locativ şi această influenţă este inadmisibilă. Dacă influenţa depăşeşte folosirea recunoscută obişnuită în localitatea respectivă şi limitele economice admisibile, proprietarul poate cere proprietarului de teren care cauzează influenţa o compensaţie corespunzătoare în formă bănească (dosarul nr.2-86/08).

În viziunea generalizatorului, la această situaţie prevederile art.378 al. (2) CC nu sunt aplicabile, deoarece obiectul acţiunii sînt obligaţiile care nasc din cauzarea de daune şi nu influenţa produsă de folosirea obişnuită a bunului care nu poate fi înlăturată prin măsuri justificate economic.

În mod similar au fost interpretate raporturile între părţi în cauza civilă nr.2-23/08, hotărîrea judecătoriei Ciocana din 14.04.2008, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02.10.2008.

În continuare vom analiza interpretarea de către instanţele de judecată a noţiunii „atentarea inadmisibilă”.

În conformitate cu art.379 CC, proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcţii sau instalaţii despre care se poate afirma cu certitudine că prezenţa şi utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului său.

Dacă construcţia sau instalaţia a fost ridicată respectîndu-se distanţa de la hotar stabilită de lege, demolarea sau interzicerea exploatării acestora poate fi cerută doar în cazul în care afectarea inadmisibilă s-a produs în mod evident.

8

Page 9: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

Reieşind din faptul că majoritatea cererilor de chemare în judecată legate de apărarea dreptului de vecinătate se referă anume la atentarea pretinsă inadmisibilă creată prin edificarea construcţiilor pe terenul vecin, un aspect important legat de această categorie de dosare îl constituie problematica autorizaţiilor de construcţie, relevanţa acestora la soluţionarea litigiilor vizate, este sau nu condiţionată apărarea dreptului de vecinătate de existenţa sau inexistenţa autorizaţiei de construcţie şi rolul acordului vecinilor la efectuarea unei construcţii.

Prin Hotărîrea Guvernului nr. 360 din 18.04.1997 despre aprobarea Regulamentului privind certificatul de urbanism şi autorizarea construcţiilor şi amenajărilor a fost stabilită obligativitatea existenţei autorizaţiei de construcţie, inclusiv pentru casele individuale şi anexele gospodăreşti din localităţile rurale (p.4 al Regulamentului).

Este necesar de a menţiona faptul că, studiind şi analizînd dosarele civile parvenite pentru efectuarea prezentei generalizări şi deciziile Curţii Supreme de Justiţie pronunţate pe această categorie de cauze, în majoritatea cazurilor reclamanţii şi-au întemeiat cerinţele privind demolarea construcţiilor vecinilor pe motivul că ele sînt construite neautorizat şi atentează în mod inadmisibil asupra proprietăţii sale.

În conformitate cu pct. 18 şi 19 ale Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie RM nr.2 din 27.03.2006 „Cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului civil şi ale altor acte normative referitoare la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv asupra construcţiilor anexe” legalitatea autorizaţiei de construcţie a locuinţei sau anexelor acesteia trebuie analizată în legătură strînsă cu dreptul de vecinătate.

Reieşind din dispoziţiile art. 379 al. (1) CC, obligativitatea anexării acordului vecinilor apare numai în cazul în care ridicarea sau exploatarea construcţiei atentează în mod inadmisibil asupra dreptului de proprietate al vecinului, de care acesta dispune în privinţa terenului sau altui imobil.

Prin atentare inadmisibilă se va înţelege imixtiunea exercitată prin lucrările menţionate asupra unuia din atributele dreptului de proprietate al vecinului, care nu poate fi primită, acceptată în condiţiile de normalitate a relaţiilor de convieţuire socială. Nu vor putea fi considerate circumstanţe justificative ale atentării inadmisibile asupra terenului vecin, în particular: crearea prin construcţie a unei umbre pe teritoriul vecinului, limitarea dreptului de servitute a vecinului asupra terenului aservit prin faptul construirii (ex.: prin interpunerea casei în calea de trecere anterioară pînă la drumul comun, ca unic mijloc de acces la acest drum, vecinul trebuie să înconjoare casa pentru a ajunge la acest drum).

De asemenea, nu vor putea fi considerate în calitate de circumstanţe justificative ale atentării inadmisibile asupra imobilului locativ al vecinului următoarele circumstanţe: lucrările de reparaţie curentă, restaurare, conservare a clădirilor cu condiţia menţinerii aceleaşi funcţii şi suprafeţei la sol, inferioare şi exterioare (tencuieli, placaje), prin care nu se modifică elementele constructive etc.

Pot fi considerate ca exemple de atentare inadmisibilă: afectarea structurii de rezistentă a clădirii prin modificarea plasamentului unui perete în cadrul apartamentului unui locatar, depăşirea distanţei de la hotar stabilită de lege (art.389 al. (1) CC) etc.

9

Page 10: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

Pentru a stabili existenţa sau lipsa unei atentări inadmisibile instanţele de judecată urmează să constate în special dacă aceaste construcţii nu afectează normele de iluminare a locuinţelor învecinate, dacă vor fi sau nu îngrădite căile de acces spre blocul locativ a serviciilor de salubrizare, pompieri şi urgenţă (dosarul nr.2r-265/09).

Spre exemplu:Morcov G. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cibotaru I. şi

Cibotaru L. cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea proprietăţii.În motivarea acţiunii a indicat că locuieşte în apartamentul nr.1 din str. Alexandru

cel Bun, 65, oraşul Ungheni.Pîrîţii, fiind proprietarii apartamentului nr.2 de pe aceiaşi adresă, au edificat

neautorizat o anexă la apartament. Reclamantul consideră că pîrîţii i-au încalcat dreptul său de proprietate prin faptul că în caz de incendiu, inundaţie sau alte calamităţi naturale, nu are acces cu transportul special la groapa aflată în folosinţă comună pentru eliminarea deşeurilor şi necesităţilor de canalizare. A solicitat înlăturarea obstacolelor în folosirea proprietăţii prin demolarea construcţiei neautorizate.

Pîrîta Cibotaru L. a depus cerere reconvenţională împotriva Primăriei oraşului Ungheni şi G.Morcov cu privire la anularea dispoziţiei şi a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pe numele reclamantului.

Prin hotărîrea judecătoriei Ungheni din 05.04.2006 au fost admise ambele acţiuni.A fost anulată dispoziţia primăriei or.Ungheni nr.357 din 06.12.2004 „Cu privire

la autentificarea dreptului de proprietatea asupra pămîntului” şi titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.5038 din 18.01.2005 eliberat pe numele lui Gr.Morcov, cu radierea înscrierii din registrul bunurilor imobile cu nr.622/05 din 24.01.2005. De asemenea, L.Cibotaru a fost obligată să demoleze construcţia din str. Alexandru cel Bun 65/1 şi să nu-i creeze obstacole lui Gr. Morcov în folosirea locuinţei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10.03.2008 a fost casată parţial hotărîrea primei instanţe în partea admiterii acţiunii lui G.Morcov privind demolarea construcţiei şi emisă în această parte o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă. În rest hotărîrea a fost menţinută.

Prin decizia Colegiului Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 17.12.2008 a fost casată decizia instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea deciziei de admitere a acţiunii privind demolarea construcţiei neautorizate instanţa de recurs s-a referit la prevederile art. 377, 379 al.(1) CC.

S-a constatat că apartamentul lui G.Morcov din motive tehnice nu are acces la canalizarea orăşenească centrală. Din aceste motive ultimul este nevoit să se folosească de haznaua amplasată pe terenul în litigiu.

Conform avizului Centrului raional de Medicină Preventivă Ungheni, în urma construcţiei samavolnice efectuate ce către L. Cibotaru a fost închis accesul transportului auto în curte pentru curăţirea haznalei ce aparţine lui G. Morcov, ce a dus la înrăutăţirea condiţiilor de trai şi pot duce la poluarea mediului ambiant.

10

Page 11: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

Conform constatării ÎM „Apă-Canal” Ungheni, s-a stabilit că, accesul pentru curăţare a fost blocat cu o construcţie-anexă la casa de locuit care nu permite curăţirea ei, deoarece maşina specială pentru pomparea reziduurilor nu are posibilitatea de funcţionare.

Deci, reclamantul fiind proprietar al apartamentului nr.1 al casei din str. Alexandru cel Bun 65 oraşul Ungheni nu se poate folosi de proprietatea sa în mod adecvat din motiv că prin construcţia neautorizată efectuată de familia pîrîtei i s-a limitat accesul pentru curăţirea haznelei de deşeuri reziduale.

Faptul că construcţia în litigiu este neautorizată se confirmă prin hotărîrea Comisiei administrative a Primăriei Ungheni din 17.06.2005.

Instanţa de recurs a considerat greşită concluzia instanţei de apel precum că reclamantul nu poate solicita înlăturarea impedimentelor în folosirea proprietăţii sale, prin demolarea construcţiei neautorizate din motiv că nu este proprietar al terenului aferent casei de locuit (dosarul nr.2ra-1330/08).

Practica judiciară confirmă faptul că, instanţele de judecată, de regulă, la soluţionarea acestei subcategorii de dosare examinează atît argumentele privitor la existenţa sau inexistenţa autorizaţiei de construcţie cît şi cele ce ţin de influenţa construcţiilor asupra proprietăţii vecinilor.

Însă se întîlnesc cazuri în care, instanţele de judecată examinează unilateral cererile de chemare în judecată şi nu verifică toate argumentele invocate de reclamanţi privind încălcarea drepturilor lor prin construcţiile pîrîţilor şi ca urmare, apar confuzii privitor la competenţa instanţelor de judecată de a dispune demolarea construcţiilor neautorizate.

Spre exemplu:În speţă, Cerepanova E. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Ghetmoniuc S. cu privire la demolarea construcţiei.În motivarea acţiunii a indicat că la începutul anului 2005 pîrîta a început

reconstrucţia apart. nr.5 situat pe str. 31 august 1989, nr. 99 mun.Chişinău, care este cu un etaj. Reconstrucţia etajului II a început-o fără acordul ei. În legătură cu începerea construcţiei etajului II, geamul din spatele apart. nr.7 de pe str. 31 august 1989, nr.99 mun.Chişinău, care îi aparţine reclamantei a fost umbrit, adică nu pătrund în apartament nici lumina, nici razele solare, fapt ce duce la umiditatea apartamentului. Mai mult ca atît, la construcţia etajului II nu sau respectat cerinţele Regulamentului de urbanism, astfel este pericol de prăbuşire a construcţiei, efectuate de pîrîtă, deoarece pereţii şi fundamentul casei reconstruite sunt vechi.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2008 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie au fost casate hotărîrile adoptate cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţa.

Instanţa de recurs a indicat că din conţinutul hotărîrii primei instanţe reiese că unicul temei de respingere a acţiunii îl constituie faptul precum că, cerinţele cu privire

11

Page 12: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

la demolarea construcţiilor neautorizate nu ţin de competenţă generală a instanţelor judecătoreşti, dar ţin de competenţa organelor administraţiei publice locale fără a examina alte motive ale cererii de chemare în judecată.

Instanţa de apel a menţinut concluziile primei instanţe şi suplimentar a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi anume art.108 Cod civil (în redacţia anului 1964), care reglementează efectele construirii fără autorizaţie a unei case de locuit, a altor clădiri sau a unei anexe. După cum s-a constatat construcţia din litigiu a fost efectuată începînd cu anul 2005.

Mai mult ca atît, instanţa de apel a invocat şi faptul că în şedinţa instanţei de apel nu s-a constatat prin nici o probă că construcţia dată nu a fost efectuată conform Regulamentului de urbanism, iar argumentele invocate de apelantă precum că prin construcţia respectivă îi este umbrit geamul de la locuinţă sunt declarative.

Prin urmare, instanţa de apel s-a expus asupra unor temeiuri suplimentare de respingere a acţiunii care nu au fost obiect de examinare în prima instanţă.

Colegiul a considerat că şi concluzia primei instanţe referitoare la faptul că, construcţia din litigiu este neautorizată, nu corespunde circumstanţelor pricinii, deoarece la materialele dosarului sînt anexate înscrisuri probatorii care combat această concluzie (dosarul nr.2ra-1846/08).

Într-un alt exemplu, Colodii T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva V. Mehtiev, intervenienţilor accesorii Colodii V. şi Primăria or.Floreşti cu privire la obligarea demolării zidului din piatră de calcar.

În motivarea acţiunii a indicat că împreună cu Colodii V. sunt proprietari pe cote-părţi a casei de locuit şi a terenului aferent amplasat în oraşul Floreşti, str. Vasile Lupu, 11. Pîrîta este proprietara casei de locuit şi a terenului aferent, amplasate în oraşul Floreşti, str. Vasile Lupu, 9/2.

În luna aprilie 2006 pîrîta a demolat gardul din plasă metalică şi bare din beton armat care a fost instalat pe linia de hotar dintre gospodăriile lor şi depăşind limitele hotarului, i-a ocupat o parte din teren, construind neautorizat un zid din piatră de calcar tăiată la distanţa de 30cm şi 50cm de la pereţii casei sale, încălcîndu-i în aşa mod dreptul de proprietate garantat de articolul 46 Constituţia RM, art.art.315-316 Codul civil.

La începutul lucrărilor de construcţie a cerut pîrîtei neefectuarea acestora, însă ultima nu a reacţionat. Ulterior, s-a adresat în diferite instanţe care i-au comunicat că soluţionarea litigiului este de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Prin hotărîrea judecătoriei Floreşti din 18.12.2007 acţiunea a fost admisă integral. Pîrîta a fost obligată să demoleze pe cont propriu zidul din piatră de calcar tăiată construit între gospodăriile 11 şi nr.9, str. Vasile Lupu, or.Floreşti în partea liniei de hotar cu adiacenţii 4-1, conform planului sectorului de teren repartizat cu numărul cadastral 4501210148.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28.02.2008 hotărîrea a fost casată cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă integral.

12

Page 13: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

Prin decizia Colegiului Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 24.09.2008 a fost casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de recurs, reieşind din prevederile art. 374 al.(1), 379 al.(1) şi 389 al.(1) CC a respins concluziile instanţei de apel, precum că demolarea construcţiilor neautorizate nu este de competenţa instanţei de judecată şi a menţionat că instanţele de judecată sunt competente de a examina litigiile proprietarilor de terenuri privind apărarea dreptului de proprietate, inclusiv prin cererea de a demola construcţiile neautorizate care atentează în mod inadmisibil asupra terenurilor lor.

De asemenea, s-a menţionat că dreptul proprietarului de a cere demolarea construcţiei neautorizate rezultă din sensul art. 379 al.(2) Cod civil, care prevede expres că apărarea dreptului de proprietate poate fi realizată şi prin demolarea construcţiei care afectează în mod inadmisibil asupra proprietăţii (dosar nr.2ra-1187/08).

Un alt gen de cauze ce izvorăsc din dreptul de vecinătate îl constituie acelea care prin hotărîrea judecătorească se dispune:

Demolarea construcţiei, în cazul, în care proprietarul construcţiei autorizate a depăşit limitele prevăzute de documentaţia de proiect

De exemplu:În speţă, Rotaru T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cocier I.

cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului şi demolarea construcţiei neautorizate.

În motivarea acţiunii a indicat că este deţinătorul dreptului de folosinţă a terenului de pămînt şi a dreptului de proprietate a casei de locuit de pe str.Ratuş, 1 mun. Chişinău. Pîrîtul, care este vecinul ei, a construit neautorizat o bucătărie de vară cu mansardă la numai 0,4 m de la gard, construcţia, fiind direct amplasată în fereastra casei reclamantei şi îi creează obstacole în insolaţia casei.

Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana mun.Chişinău din 26.11.2004 acţiunea a fost respinsă.

Litigiul în cauză a fost examinat de mai multe ori de către instanţele de judecată şi remis la rejudecare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02.07.2008 a fost casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial cu obligarea pîrîtului să demoleze, pe cont propriu, nivelul doi construit neautorizat la bucătăria de vară.

Această decizie a fost menţinută prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 25.03.2009.

După cum s-a stabilit în şedinţă de judecată, din conţinutul rapoartelor de expertiză rezultă că pîrîtul construieşte o construcţie capitală cu două niveluri, situată la o distanţă numai de 2,6 m de la construcţia recurentei, fapt ce constituie o încălcare a normelor SNIP, care prevăd că distanţa minimă între casele, construcţiile auxiliare a unei gospodării şi casele, construcţiile auxiliare ale vecinului este de 6 m. S-a proiectat

13

Page 14: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

un obiectiv cu suprafaţa mai mare decît cea prevăzută în certificat şi construcţia este edificată cu abateri de la documentaţia de proiect şi a normelor urbanistice în vigoare SNIP (dosarul nr.2ra-42/09).

O altă situaţie apare în cazul în care prin însăşi documentaţia de proiect aprobată şi autorizaţia de construcţie respectivă se aduce atingere drepturilor vecinilor.

Practica judiciară confirmă faptul că, în asemenea cazuri această autorizaţie este susceptibilă de anulare.

De exemplu: Gaidarji N. către Primăria s.Beşalma, Chesea Gh. privind anularea autorizaţiei de

construcţie prin hotărîrea judecătoriei Comrat din 11.12.2008 a fost anulată autorizaţia de construcţie eliberată de către Primăria s. Beşalma lui Chiosea Gh. ca fiind ilegală.

Instanţa de judecată a indicat că la perfectarea documentaţiei de proiect au fost încalcate prevederile SNIP 2.07.01-89, anexa 1 în conformitate cu care distanţa minimală între clădirile învecinate trebuie a fi nu mai puţin de 6 m, pe cînd distanţa între pereţii casei de locuit a reclamantului şi construcţia nouă în conformitate cu planul general coordonat cu şef-arhitect al raionului prezintă 3,8 m, adică construcţia nouă a fost construită cu abateri de la normativele în construcţie (dosarul nr.3-6/07, judecătoria Comrat).

În continuare ne vom referi la unele momente ce ţin de aplicarea art.380 CC.În temeiul prevederilor acestui articol, proprietarul este în drept, în cazul existenţei

pericolului prăbuşirii construcţiei de pe terenul vecin, peste terenul său, să ceară vecinului să ia măsurile necesare pentru a preveni acest pericol dar dacă vecinul nu a întreprins nici o acţiune în acest sens, proprietarul este în drept să se adreseze în instanţa de judecată cu o acţiune negatorie.

În rezultatul generalizării practicii judiciare s-a constatat că în unele cazuri instanţele de judecată interpretează şi aplică incorect prevederile acestui articol.

De exemplu:În speţă, Soşin L. a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Caproşu

V., intervenient accesoriu Pretura sect. Botanica, mun. Chişinău cu privire la înlăturarea obstacolelor, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii a indicat că este proprietarul imobilului de pe str. Botează, nr.11, mun.Chişinău, iar pîrîta este proprietara casei de locuit nr.12, din str.Tomis, mun.Chişinău, care pe o porţiune din terenul aferent proprietăţii lui a construit neautorizat un imobil cu 3 etaje la o distanţa de mai puţin de un metru de la peretele casei lui de locuit. Ca rezultat al afectării acestei construcţii a început să se demoleze peretele casei sale, au apărut crăpături în peretele casei, cade tencuiala de pe perete şi teracota. La rugămintea de a stopa lucrările de construcţie pîrîta n-a reacţionat, necatînd la faptul că prin decizia Comisiei administrative a Preturii sect.Botanica din 07.09.2006 în privinţa lui Caproşu V. a fost aplicată sancţiunea administrativă sub formă de amendă în mărime de 4000 lei cu demolarea construcţiei neautorizate.

14

Page 15: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

Reclamantul a solicitat să fie obligată pîrîta de a înlătura încălcările admise prin demolarea construcţiei neautorizate, să fie încasată compensaţia pentru repararea prejudiciului material şi moral.

Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 26.08.2008 menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04.12.2008 acţiunea a fost admisă, s-a obligat Caproşu V. să înlăture obstacole în folosirea de către Soşin L. a proprietăţii sale - imobilului situat pe str.Botează, nr.11, mun.Chişinău, create prin construcţia neautorizată pe str.Tomis, nr.12, mun.Chişinău, s-a încasat de la Caproşu V. în beneficiul lui Soşin L. 23987,78 lei.

Prin decizia Colegiului Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 20.05.2009 au fost casate integral hotărîrile pronunţate cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţa.

Instanţa de recurs a stabilit că, reclamantul s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, solicitînd înlăturarea obstacolelor prin demolarea imobilului pîrîtei şi repararea prejudiciului material cauzat imobilului său prin faptul că pîrîta a construit anexa din litigiu la o distanţă de mai puţin de un metru de imobilul reclamantului.

Prin urmare, nici prima instanţă, nici instanţa de apel nu au constatat şi nu au verificat dacă pîrîta prin acţiunile sale a încălcat dreptul reclamantului în sensul art.376 CC. Referirea instanţelor ierarhic inferioare la prevederile art.380 CC este inadmisibilă la caz, deoarece în temeiul acestui articol proprietarul este în drept, în cazul existenţei pericolului prăbuşirii construcţiei de pe terenul vecin, să ceară vecinului să ia măsurile necesare pentru prevenirea acestui pericol, însă în pricină nu sunt întrunite astfel de circumstanţe (dosarul 2ra-666/09).

În continuare ne vom referi la problemele ce ţin de aplicarea art.381 CC. În conformitate cu prevederile acestui articol cursurile de apă şi pînza freatică din

mai multe terenuri nu pot fi deviate sau manipulate de proprietarul oricărui teren astfel încît cantitatea sau calitatea apei să fie modificată în dezavantajul proprietarului unui alt teren.

Proprietarul terenului inferior nu poate împiedica în nici un fel curgerea firească a apelor provenite de pe terenul superior.

Dacă curgerea apei de pe terenul superior cauzează prejudicii terenului inferior, proprietarul acestuia din urmă poate cere autorizarea instanţei de judecată de a face pe terenul său lucrările necesare schimbării direcţiei apelor, suportînd toate cheltuielile aferente. La rîndul său, proprietarul terenului superior este obligat să nu efectueze nici o lucrare de natură să agraveze situaţia terenului inferior.

În practica judiciară acest articol se aplică foarte rar. Pentru generalizare a parvenit numai un dosar de această subcategorie.

În speţa: Cara S. şi Cara E. au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantinova M. şi Novacilî P. privind respectarea dreptului de vecinătate.

În suport au indicat că, loturile şi casele de locuit a pîrîţilor sînt situate în partea de sus a lotului şi casei sale. Pîrîţii de-a lungul hotarului dintre ei au instalat gard în

15

Page 16: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

legătură cu ce toată apa de ploaie se adună în spatele casei, plus la aceasta în apropierea peretelui din spatele casei au sădit pomi fructiferi şi nişte tufari de zmeură, fapt care duce la distrugerea peretelui respectiv. Solicită să fie obligaţi pîrîţii să demoleze îngrădirile artificiale şi să taie plantaţiile sădite în spatele casei lor.

Prin hotărîrea judecătoriei Ceadîr-Lunga din 22.02.2008, menţinută prin decizia Curţii de Apel Comrat din 08.04.2008 acţiunea a fost admisă parţial.

A fost admisă acţiunea în partea tăierii pomilor fructiferi din spatele casei reclamanţilor, iar în partea cererii reclamanţilor privind demolarea îngrădirilor artificiale şi tăierii tufarilor de zmeuri li s-a refuzat în satisfacerea acţiunii.

Instanţele de judecată, reieşind din prevederile art.381 al.(2) şi (3) CC, au invocat că reclamanţii n-au prezentat careva probe pertinente, care ar confirma faptul că curgerea apelor de pe terenurile vecinilor creează prejudiciu proprietăţii lor. Mai mult ca atît, din actul comisiei Consiliului orăşenesc Ceadîr-Lunga reiese că reclamanţii de mai mult timp n-au contribuit la reparaţia şi amenajarea casei, fapt care duce la deteriorarea ei. În afară de aceasta, ultimii n-au instalat uluce în spatele casei sale pentru a îndrepta scurgerea apelor în rîpă. Totodată, instanţele au indicat că, însăşi reclamaţii prin construcţia saraiului din ardezie cu lungime de aproximativ 20 m au închis scurgerea firească a apelor, care a existat anterior.

Stipulările art. 386 CC instituie obligaţia proprietarului de a construi acoperişul astfel încît picătura streşinii să cadă exclusiv pe terenul său.

În practica judiciară aplicarea acestui articol se realizează prin obligarea strămutării streşinii casei care iese pe terenul vecinului şi prin obligarea de a instala uluce.

În speţă: Cavruc E. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Donea V. privind obligarea de a instala uluce la streşina casei sale, defrişarea copacilor, butucilor de viţă de vie în apropierea casei ei, încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că locuieşte în vecinătate cu pîrîtul, avînd gospodăria cu hotar comun.

Pîrîtul în spatele casei sale, la hotar cu gospodăria ei a plantat plantaţii multianuale: copaci, viţă de vie, creşterea cărora îi pune în pericol proprietatea ei. Copacii cresc în înălţime şi crengile lor la bătaia vîntului lovesc acoperişul imobilului şi duc la deteriorarea lui. Streşina casei lui nu are uluc şi apele, zăpada de la precipitaţii cad la pămînt scurgîndu-se la fundaţia imobilului, umezîndu-l. La fel, toată perioadă caldă, pîrîtul udă plantaţiile menţionate în scopul dobîndirii roadei înalte şi umbra ramurilor copacilor şi a viţei de vie nu permite uscarea solului de la ce apele date se scurg la construcţiile ei şi nasc existenţa pericolului deteriorării lor, căci casa ei este bătrânească, din lut, cu fundament neînsemnat.

Acriş E. fiind recunoscută ca copîrîta deoarece este coproprietara casei prîtului a depus cerere reconvenţională împotriva Cavruc E. privind obligarea strămutării streşinii casei de pe teritoriul lotului ei de pămînt.

În motivarea acţiunii a indicat, că Cavruc E. a făcut streşina casei sale în aşa fel, încît aceasta se află pe teritoriul lotului ei de pămînt. Cînd plouă toată apa care se scurge

16

Page 17: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

de pe streşina casei lui Cavruc E. vine la casa ei pe care o udă, şi tot de la această streşină nu nimereşte soarele, este umbră la partea ei de casă şi nu se usucă. Casa este umedă şi se deteriorează văzînd cu ochii, căci este construită din lut.

Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 20.06.2008 au fost admise parţial ambele acţiuni. A fost obligat Donea V. să defrişeze butucii de viţă de vie plantaţi în apropierea construcţiei ce-i aparţine lui Cavruc E. A fost obligată Cavruc E. să mute streşina anexei de la casa sa ce acoperă teritoriul lotului de pămînt a lui Acriş E. în hotarele sectorului de teren ce-i aparţine lui Cavruc E.

Instanţa de judecată a aplicat prevederile art.379, 389 CC şi a menţionat că prezenţa butucilor viţei de vie în nemijlocită apropiere a imobilului reclamantei atentează inadmisibil asupra terenului şi casei ei.

În motivarea admiterii cererii reconvenţionale instanţa a indicat că streşina casei lui Cavruc E. iese pe terenul lui Acriş E. şi apa se scurge pe teritoriul ei şi a invocat prevederile art. 379, 386 CC (dosarul nr. 2-252/08).

În acelaşi rînd instanţa de judecată nu s-a pronunţat în privinţa cerinţelor reclamantei Cavruc E. privind obligarea pîrîtului de a instala uluce la streşina casei sale care, după cum a concretizat reclamanta în şedinţă de judecată, au fost scoase de către pîrît.

În continuare ne vom referi la soluţionarea litigiilor apărute ca urmare a încălcării prevederilor art. 389 CC – distanţa pentru construcţii, lucrări şi plantaţii.

În speţă: Munteanu T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Budu P. cu privire la lichidarea plantaţiei de arbori conifere.

În motivarea acţiunii a indicat că, pîrîtul a sădit pe perimetrul gardului ce-i desparte un rînd de arbori conifere, care au capacitatea de a creşte foarte înalţi şi în legătură cu aceasta există pericol ca în viitor să fie barată lumina.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 23.05.2008, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23.09.2008 şi decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 25.02.2009 acţiunea a fost respinsă.

În motivarea hotărîrii instanţa de judecată a indicat că din fotografiile anexate la materialele cauzei urmează, că arborii sînt de fapt nişte arbuşti, care au o înălţime de pînă la 2 metri, fapt care î-i oferă pîrîtului de a sădi aceşti arbori la o distanţă mai mică de 2 metri de linia de hotar.

Instanţele de judecată a respins ca neîntemeiate afirmaţiile reclamantului precum că arbuştii în cauză vor creşte pe viitor în arbori mai mari de 8 metri şi atunci vor atenta inadmisibil asupra terenului său din motivul că o astfel de încălcare nu poate fi considerată reală, ci doar presupusă, iar recurentul nu este lipsit de dreptul în viitor de a contesta atentarea arborilor asupra terenului său (dosarul nr.2ra-285/09).

Un alt exemplu:

17

Page 18: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

Volcov C. a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Mobilă-Grup” cu privire la demolarea construcţiei neautorizate şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că pîrîtul, fără consimţământul său şi fără autorizaţia organului de administraţie publică locală, a edificat o construcţie, alipind-o la peretele imobilului din str. Tighina, 49, ce-i aparţine cu drept de proprietate privată, astfel îngrădindu-i accesul la intrarea în imobil şi administrarea acestuia.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru din 05.11.2007 acţiunea a fost admisă, administraţia SA”Mobilă-Grup” fiind obligată de a demola cu mijloace proprii construcţia neautorizată menţionată pe plan prin lit. „b” şi „b' ” anexată la imobilul din str.Tighina, 49, or. Chişinău, precum şi încasîndu-se de la SA „Mobila-Grup” în beneficiul lui Volcov C. 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.03.2008 a fost casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă integral.

Prin decizia Colegiului Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 03.12.2008 a fost casată integral decizia instanţei de apel şi parţial hotărîrea primei instanţe şi emisă în această parte o nouă hotărîre, prin care pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral s-a respins, în rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

În motivarea deciziei instanţa de recurs a invocat prevederile art.379 al.(1) şi 389 al.(1) CC şi a indicat că pîrîtul a construit neautorizat 2 anexe - „b” şi „b' ”, cu ieşirea evidentă din limitele hotarelor terenului aflat în posesia sa şi folosind la construcţia acestora un perete din imobilul ce aparţine cu drept de proprietate reclamantului, fiind alipite unul de altul. Astfel, construcţia neautorizată a anexelor lit. „b” şi „b' ” aduce atingere în mod direct drepturilor de proprietate a reclamantului asupra imobilului din str. Tighina, 49. A

Prin urmare, au fost respinse concluziile instanţei de apel, precum că anexele nominalizate sunt construite pe terenul aflat în folosinţa pîrîtului, deoarece se combat prin planul lotului transmis în arendă SA „Mobila-Grup”. De asemenea, instanţa de recurs a considerat eronate şi concluziile instanţei de apel cu referire la faptul că construcţia anexelor nu împiedică accesul reclamantului la proprietatea sa, deoarece anexele în litigiu fiind alipite de imobilul ce-i aparţine cu drept de proprietate ultimului, îl lipseşte totalmente pe proprietar de accesul la peretele imobilului pentru a efectua reparaţii şi pentru reconstrucţia acestuia (dosarul nr.2ra-1799/08).

Soluţionarea litigiilor apărute ca urmare a depăşirii hotarului terenului învecinat în cazul construcţiei – art. 390 CC.

De exemplu:Sîrbu V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petranov S. privind

recunoaşterea ca neîntemeiat a refuzului de a da acordul la recepţionarea casei.În motivarea acţiunii a indicat că conform deciziei Comitetului executiv al

raionului Octombrie nr.3/4 din 28.03.1989, a primit terenul pentru construcţia casei de locuit individuale din str. Memoriei, 32. I-a fost transmis acest teren cu întocmirea

18

Page 19: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

actului din 21.06.1989. A obţinut autorizaţia de construcţie nr.138/89. În perioada 1990-1994 a construit casa de locuit şi începînd cu 1995 locuieşte împreună cu membrii familiei sale în acest imobil. S-a adresat autorităţilor respective şi i-au fost eliberate avizele necesare pentru recepţia finală a casei. Primăria mun. Chişinău i-a solicitat şi acordul pîrîtului, proprietar al imobilului vecin, însă acesta a refuzat să dea acordul său pentru recepţionarea finală a imobilului, cu toate că în perioada efectuării lucrărilor de construcţie şi ulterior nu a înaintat obiecţii, nu a sesizat organelor competente, nu a fost de acestea obligat să înlăture oarecare neajunsuri. Consideră că refuzul pîrîtului de a da acordul este neîntemeiat, deoarece construcţia dată nu afectează drepturile şi interesele acestuia.

Prin hotărîrea judecătoriei sect. Rîşcani Chişinău din 05.11.2008, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11.03.2009, acţiunea a fost admisă.

În şedinţă de judecată s-a constatat că, în perioada 1995-2000, reclamantul Sîrbu V. a ridicat anexa la casă din partea terenului pîrîtului la distanţa de 0,5 m de hotar.

Instanţa de judecată a indicat că, prin probele administrate nu s-a constatat, că prin ridicarea construcţiei auxiliare s-a adus atingere unor drepturi ale pîrîtului, condiţie prevăzută art. 389 al.(1) CC.

Totodată, instanţa a reţinut că pîrîtul refuză în darea acordului din motivul depăşirii distanţei permise de actele normative respective pînă la gardul comun, însă dezacordul respectiv nu a fost manifestat de pîrît în perioada construcţiei casei şi anexei în anii 1990-1995, nefiind întreprinse careva măsuri concrete în vederea sesizării organelor competente pentru examinarea cazului şi obligarea de a înlătura neajunsurile invocate la moment, privind demolarea anexei construite.

Prin urmare, instanţa a ajuns la concluzia că vecinul reclamantului, adică pîrîtul, acceptînd acţiunile de construire în perioada sus-indicată, a tolerat astfel depăşirea hotarului pe o perioadă de mai mult de 10 ani şi în contextul art. 390 alin. (1) şi (2) CC, trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat pînă sau imediat după depăşirea limitei. (dosarul nr.2-3219/08).

O hotărîre similară a fost emisă şi în pricina civilă Puzanovscaia M. împotriva lui Bucatca E. (dosarul nr.2ra-1049/09).

După cum atestă rezultatele practicii judiciare la acest compartiment, instanţele de judecată corect şi uniform aplică prevederile art. 390 CC.

Luînd în consideraţie tematica generalizării, care ţine, preponderent, de aplicarea normelor materiale civile, vom aborda numai unele aspecte de drept procesual.

Astfel, cererile de chemare în judecată urmează să fie însoţite inclusiv de actele doveditoare a pretenţiilor înaintate şi de dovada achitării taxei de stat, care, pentru acţiunile negatorii constituie 100 lei, iar pentru cele în revendicare - 3% din valoarea bunului revendicat.

Sub aspectul actelor necesare anexate la cerere, reieşind din specificul categoriei de pricini analizate, în general, impun anexarea următoarelor înscrisuri: titlul de proprietate asupra imobilului locativ sau, după caz, asupra terenului, planul schematic al

19

Page 20: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

terenurilor, autorizaţia pentru construcţie, documentaţia de proiect, actele de stabilire a posesiunii de fapt. În multe dosare s-a constatat administrarea fotografiilor (dosarele nr.2-252/08,; 2-241/08 judecătoria Cahul; nr.2-5057/08, 2-472/08, judecătoria Ceadîr-Lunga; nr.2-1460/08, judecătoria Comrat).

Reieşind din analiza pricinilor civile, pe această categorie de cauze, s-a constatat că instanţele de judecată, de obicei, respectă aceste reguli.

În unele cazuri, cînd la cererea de chemare în judecată nu au fost anexate actele necesare, judecătorul nu a dat curs cererii de chemare în judecată. Odată cu înlăturarea acestor neajunsuri cererea de chemare în judecată a fost primită spre soluţionare. (cauza 2-903/08, judecătoria Edineţ; 2-185/08, judecătoria Dubăsari)

Conform art.185 al.(1) lit. d) CPC în cadrul etapei de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare, judecătorul este obligat să i-a măsuri pentru concilierea părţilor.

Respectarea acestei reguli este necesară la examinarea tuturor categoriilor de dosare, însă luînd în consideraţie că litigiile de categoria generalizată apar între vecini, respectarea acestei prevederi are actualitate deosebită. Trebuie de menţionat că, în urma executării acestei generalizări s-au depistat un şir de dosare în care, acordîndu-se un termen pentru împăcare, procesul s-a finalizat cu încheierea tranzacţiei de împăcare (dosarele nr.2-711/08, judecătoria Căuşeni; nr.2-633/08, judecătoria Căuşeni; nr. 2-266/07, judecătoria Cantemir, ş.a.).

În rezultatul generalizării a fost depistat un caz în care încheierea instanţei de judecată prin care s-a dispus confirmarea tranzacţiei de împăcare a fost bazată pe prevederile art. 236-240 CPC care prevăd condiţiile adoptării şi conţinutul hotărîrii, dar nu conform art. 212, art. 269 – 270 CPC (dosarul 2-185/08, judecătoria Dubăsari, judecător N.Crîşmari).

Un alt gen de erori depistate îl constituie cele ce ţin de soluţionarea pricinilor civile fără ca instanţele de judecată să stabilească dacă persoană care pretinde că i-au fost create obstacole în folosirea bunului este proprietarul acestui bun.

În speţa: Soşin L. către Căproşu V.privind înlăturarea obstacolelor, repararea prejudiciului material şi moral, prin decizia Colegiului Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 20.05.2009 a fost casată hotărîrea judecătoriei Botanica din 26.08.2008 prin care acţiunea a fost admisă, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04.12.2008, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

Drept temei de casare a servit faptul că instanţele inferioare nu au verificat cine este proprietarul imobilului din litigiu: Soşin Leonid sau Soşin Vladimir, deoarece din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că imobilul din str.Botează, nr.11 mun.Chişinău este înregistrat cu drept de proprietate după Soşin Vladimir (dosarul nr.2ra-666/09).

Urmează de menţionat că la examinarea acestei pricini în ordine de recurs a fost constatată şi lipsa de concreteţe a dispozitivului (fapt ce duce la imposibilitatea executării hotărîrilor).

20

Page 21: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

Instanţa de judecată, contrar prevederilor art.247 CPC a obligat-o pe pîrîtă să înlăture obstacolele în folosirea de către reclamant a proprietăţii sale, însă nu a indicat, care anume acte sau acţiuni urmează să efectueze Caproşu V. pentru înlăturarea acestor obstacole. Din cererea de chemare în judecată reiese că, reclamantul a solicitat înlăturarea obstacolelor prin demolarea construcţiei neautorizate.

Totodată, reieşind din aceste circumstanţe, instanţa de recurs a relevat că hotărîrile adoptate nu sunt pasibile de a fi investite cu formula executorie, deoarece lipseşte obiectul executării (dosarul nr.2ra-666/09).

Într-o altă speţă: Dorogaia N. către Parasca F. cu privire la înlăturarea piedicilor în folosirea terenului şi demolarea construcţiilor auxiliare, prin hotărîrea judecătoriei Teleneşti din 16.07.2008 a fost admisă acţiunea reclamantei, pîrîta fiind obligată să-i înlăture piedicile lui Dorogaia N. de a se folosi de terenul aferent casei de locuit şi să demoleze construcţiile auxiliare: sarai şi beciul aflate pe terenul ei.

Prin decizia Colegiului civil al Curţii de Apel Bălţi din 06.11.2008 a fost casată hotărîrea instanţei de fond cu respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Motivul respingerii acţiunii a servit faptul că reclamanta nu este proprietara imobilului, deoarece prin contractul de donaţie din 23.02.2007 casa şi terenul au fost donate lui Dorogoi V., contractul fiind înregistrat la OCT, deci proprietarul este Dorogoi V. şi numai proprietarul poate înainta cerinţe privitor la înlăturarea încălcărilor care nu sînt legate de privarea de posesiune (dosarul nr.2a-1463/08).

O altă problemă care a fost depistată în cadrul acestei generalizări este motivarea insuficientă a hotărîrilor, ce prezintă încălcarea prevederilor art. 241 CPC.

Spre exemplu:Ţurcan V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dvornic A. şi

Dvornic P. privind înlăturarea piedicilor în folosinţa terenului cu obligarea demolării porţiunii de gard lipită de faţada casei ei.

Prin hotărîrea judecătoriei Orhei din 13.08.2008 acţiunea a fost admisă. Însă, în motivare, instanţa s-a limitat numai la expunerea conţinutului art. 29 al. (1), art. 46 al. (5) al Constituţiei care stabilesc inviolabilitatea domiciliului şi asigurarea bunei vecinătăţi, şi art. 379 şi 389 CC, acestea nefiind corelate cu situaţia de fapt din speţă şi cu temeiul admiterii acţiunii, ca urmare, fiind încălcate prevederile art. 241 al. (5) CPC conform căruia în motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

La examinarea acestei speţe au fost comise şi alte erori procesuale. Reclamanta în cerere de chemare în judecată a solicitat scutirea de plata taxei de stat din motivul situaţiei materiale precare. Însă, instanţa de judecată nu s-a pronunţat în privinţa scutirii reclamantei de plata taxei de stat, prin ce a încălcat prevederile art. 85 al. (4) CPC. De asemenea, instanţa de judecată n-a încasat taxa de stat de la pîrîţi în conformitate cu art.

21

Page 22: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

98 al.(1) CPC, conform căruia cheltuielile aferente judecării pricinii, suportate de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget da la pîrît proporţional părţii admise din acţiune (dosarul nr.2-868/08, judecător V.Selevestru).

O situaţie asemănătoare a avut loc şi la examinarea dosarului nr.2-122/08, judecătoria Nisporeni.

Prin hotărîrea instanţei de judecată din 24.03.2008 a fost admisă acţiunea Beşliu S. împotriva lui Buliga C., Ibrian S. şi Ibrian M. privind înlăturarea obstacolelor la folosirea casei de locuit.

În motivarea hotărîrii instanţa de judecată s-a limitat la expunerea conţinutului art.art.315, 316, 376, 377 CC., acestea nefiind corelate cu situaţia de fapt din speţă (dosarul nr.2-122/08, judecător R.Costru).

În rezultatul generalizării s-au depistat hotărîri în care au fost depăşite limitele pretenţiilor înaintate de reclamant (încălcarea art. 240 al. (3) CPC), fapt pentru care hotărîrile au fost casate de instanţele ierarhic superioare.

În speţă: Vicol N. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Calincu E. cu privire la demolarea construcţiei neautorizate.

În motivarea acţiunii a relatat că pîrîta îi este vecină, care şi-a construit neautorizat la intrarea în antreul comun, fără acordul coproprietarilor în condominiu, cu încălcarea normelor sanitaro-igienice, un WC şi o cameră de duş.

Prin procesul-verbal al şedinţei de lucru din 29.11.2006 a Preturii sect. Buiucani mun. Chişinău s-a dispus demolarea acestei construcţii. Fiindcă aceste dispoziţii n-au fost îndeplinite şi deoarece construcţia respectivă îi creează incomodităţi. A solicitat instanţei de judecată de a obliga pîrîta să demoleze construcţia neautorizată.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 12.10.2007, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06.02.2008, acţiunea a fost admisă, s-a dispus demolarea construcţiei neautorizate, adică a viceului situat la intrarea în coridorul comun al imobilului din str. Călăraşi, 47/3, mun. Chişinău.

Prima instanţa a concluzionat că, viceul şi duşul sunt construite neautorizat de către pîrîtă, creînd incomodităţi vecinilor prin amplasament şi mirosuri neplăcute, hotărîrea a fost bazată pe prevederile art. 379 CC.

Prin decizia Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 11.03.2008 au fost casate hotărîrile pronunţate cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanţa.

Instanţa de recurs a indicat faptul că „a crea incomodităţi vecinilor” este o depăşire a pretenţiilor formulate, deoarece alţi vecini nu au reclamat în judecată această construcţie, iar unicul vecin care a acţionat-o în judecată pe pîrîta nu a probat prin careva probe veridice şi admisibile că ar fi fost lezat în careva drepturi ale sale prin construcţia din litigiu (dosarul nr.2ra-295/09).

22

Page 23: Generalizarea practicii judiciare de aplicare a legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate

De asemenea, au fost depistate şi cazuri în care instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor invocate în cereri de chemare în judecată (dosarul nr.2ra-1846/08; nr.2-248/08, judecătoria Orhei ş.a.).

Rezultatele generalizării practicii judiciare privind aplicarea legislaţiei civile şi de procedură civilă la examinarea de către instanţele judecătoreşti a pricinilor ce izvorăsc din dreptul de vecinătate demonstrează că instanţele judecătoreşti, în general, respectă prevederile legii la examinarea acestei categorii de dosare.

Totodată, s-au depistat şi anumite erori de drept material şi procesual şi anume:1. Se aplică legea care nu trebuia a fi aplicată ori nu se aplică legea care

trebuia a fi aplicată;2. Se interpretează eronat legea;3. Instanţele de judecată nu se pronunţă asupra tuturor pretenţiilor invocate în

cererile de chemare în judecată;4. Hotărîrile sunt motivate insuficient;5. Nu se efectuează raportarea situaţiei de fapt la textele de lege materială sau

invocarea textului de lege materială se efectuează nefiind corelată cu situaţia de fapt în speţă;

6. Dispozitivele hotărîrilor nu sunt concrete, fapt care atrage imposibilitatea executării hotărîrilor.

Luând în consideraţie faptul că, în practica judiciară privind aplicarea legislaţiei ce reglementează dreptul de vecinătate există unele divergenţe la aplicarea legislaţiei materiale şi procesuale, se propune de a discuta prezenta nota informativă în cadrul şedinţei Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie şi de a utiliza informaţia sintetizată pentru întocmirea proiectului hotărârii explicative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie privind aplicarea corectă şi uniformă de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează raporturile juridice la examinarea pricinilor civile de această categorie.

Judecător coordonator A.Cobăneanu

Executor:Consultantul superior N. Ciursina

Secţia civilă şi de contencios administrativa Direcţiei de generalizare a practicii judiciareşi analiza statisticii judiciare

23