STAREA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ

A ROMÂNIEI

2016 ŞI 2017

- DATE STATISTICE -

CUPRINS

Pagina A. CONTEXTUL ECONOMIC INTERNAŢIONAL ÎN ANII 2016 ŞI 2017 .......................................................... 5 1. Prezentare generală ...................................................................................................................................... 5

1.1. Contextul internaţional ............................................................................................................................ 5 1.2. Evoluţia economiei româneşti ................................................................................................................. 11

B. DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI ............................................................................................. 19 2. Potenţialul economiei româneşti ................................................................................................................... 19

2.1. Resurse de energie primară ................................................................................................................... 19 2.1.1. Producţia de energie primară ....................................................................................................... 20 2.1.2. Importul de energie primară .......................................................................................................... 20 2.1.3. Consumul de energie ................................................................................................................... 21 2.1.4. Producţia de energie electrică ...................................................................................................... 22

2.2. Resurse umane ...................................................................................................................................... 24 2.2.1. Populaţia şi fenomenele demografice ........................................................................................... 24 2.2.2. Sporul natural al populaţiei rezidente ........................................................................................... ...25 2.2.3. Natalitatea .................................................................................................................................... 25 2.2.4. Mortalitatea ................................................................................................................................... 26 2.2.5. Nupţialitatea .................................................................................................................................. 28 2.2.6. Divorţialitatea ................................................................................................................................ 29 2.2.7. Migraţia internă ............................................................................................................................. 30 2.2.8. Migraţia internaţională .................................................................................................................. 32

3. Evoluţia macroeconomică ............................................................................................................................. 33 3.1. Produsul Intern Brut ................................................................................................................................ 33

3.1.1. Formarea produsului intern brut ................................................................................................... 33 3.1.2. Utilizarea produsului intern brut .................................................................................................... 35

3.2. Evoluţia preţurilor şi inflaţia ..................................................................................................................... 36 3.2.1. Indicele preţurilor de consum ........................................................................................................ 36 3.2.2. Indicele preţurilor producţiei industriale ........................................................................................ 40

3.3. Evoluţia principalilor indicatori bugetari ................................................................................................... 41 3.3.1. Bugetul public naţional ................................................................................................................. 41 3.3.2. Bugetul de stat .............................................................................................................................. 43 3.3.3. Bugetele locale ............................................................................................................................. 44 3.3.4. Bugetul asigurărilor sociale de stat ............................................................................................... 46

4. Evoluţii sectoriale .......................................................................................................................................... 47 4.1. Agricultură şi silvicultură ......................................................................................................................... 47

4.1.1. Sectorul producţiei vegetale ......................................................................................................... 47 4.1.2. Sectorul creşterii animalelor ......................................................................................................... 56 4.1.3. Silvicultură .................................................................................................................................... 60

4.2. Industrie .................................................................................................................................................. 63 4.2.1. Industria extractivă ....................................................................................................................... 63 4.2.2. Industria prelucrătoare .................................................................................................................. 63 4.2.3. Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat .......... 65 4.2.4. Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare .......................... 65

4.3. Construcţii ............................................................................................................................................... 66 4.3.1. Lucrările de construcţii, după modul de execuţie .......................................................................... 66 4.3.2. Lucrările de construcţii în antrepriză, pe categorii de obiecte ....................................................... 66

4.4. Transporturi şi comunicaţii ...................................................................................................................... 67 4.4.1. Mijloace de transport .................................................................................................................... 67 4.4.2. Infrastructura pentru transporturi .................................................................................................. 69 4.4.3. Transportul de mărfuri .................................................................................................................. 70 4.4.4. Transportul de pasageri ................................................................................................................ 73 4.4.5. Comunicaţii ................................................................................................................................... 73

4.5. Comerţ internaţional cu bunuri ................................................................................................................ 75 4.5.1. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale .................................................................... 75 4.5.2. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale conform Clasificării Produselor şi

Serviciilor asociate Activităţilor (CPSA 2015) ............................................................................... 76 4.5.3. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale, pe continente şi principale ţări partenere ... 77 4.5.4. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale Intra UE-28 . ................................................ 78 4.5.5. Indicii valorii unitare şi indicii volumului fizic ................................................................................. 79

4.6. Turism ..................................................................................................................................................... 81 4.6.1. Turism intern ................................................................................................................................. 81 4.6.2. Turism internaţional ...................................................................................................................... 87

4.7. Comerţ interior şi servicii de piaţă ........................................................................................................... 87 4.7.1. Comerţul cu amănuntul ................................................................................................................ 87 4.7.2. Vânzarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor ....................................... 88 4.7.3. Comerţul cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete ................................. 89 4.7.4. Servicii de piaţă prestate în principal pentru populaţie ................................................................. 89 4.7.5. Servicii de piaţă, pe activităţi ........................................................................................................ 90

Pagina C. DEZVOLTAREA SOCIALĂ A ROMÂNIEI ................................................................................................... 92

5. Forţa de muncă ............................................................................................................................................. 92 5.1. Populaţia ocupată ................................................................................................................................... 92

5.1.1. Caracteristici, structuri şi tendinţe ................................................................................................. 92 5.1.2. Nivelul de educaţie ....................................................................................................................... 95 5.1.3. Disparităţi în profil teritorial ........................................................................................................... 96 5.1.4. Numărul de salariaţi în sectorul formal ......................................................................................... 97

5.2. Şomajul ................................................................................................................................................... 101 5.2.1. Şomajul - conform definiţiei internaţionale BIM ............................................................................. 101 5.2.2. Şomajul înregistrat ........................................................................................................................ 105

6. Veniturile şi consumul populaţiei ................................................................................................................... 107 6.1. Nivelul şi structura veniturilor populaţiei .................................................................................................. 107

6.1.1. Veniturile totale ............................................................................................................................. 107 6.1.2. Veniturile băneşti .......................................................................................................................... 110 6.1.3. Veniturile disponibile (nete) .......................................................................................................... 112 6.1.4. Câştigurile salariale în sectorul formal .......................................................................................... 112 6.1.5. Disparităţi în profil teritorial ........................................................................................................... 113

6.2. Nivelul şi structura cheltuielilor populaţiei ............................................................................................... 114 6.2.1. Cheltuielile totale .......................................................................................................................... 114 6.2.2. Cheltuielile băneşti ....................................................................................................................... 117 6.2.3. Cheltuielile de consum ................................................................................................................. 118

6.3. Echilibrul balanţei veniturilor şi cheltuielilor gospodăriilor populaţiei ....................................................... 127 7. Condiţii de locuit şi înzestrarea cu bunuri de folosinţă îndelungată ............................................................... 130

7.1. Fondul de locuinţe .................................................................................................................................. 130 7.2. Sisteme de canalizare, spaţii verzi, precum şi reţele de distribuire a gazelor naturale şi a apei potabile ........................................................................ 132 7.3. Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată .................................................................. 133

8. Consumul alimentar şi de băuturi al populaţiei .............................................................................................. 135 9. Protecţia socială ............................................................................................................................................ 137

9.1. Protecţia socială a şomerilor ................................................................................................................... 137 9.2. Asigurările sociale pentru pensii ............................................................................................................. 137

9.2.1. Numărul mediu al pensionarilor .................................................................................................... 137 9.2.2. Pensia medie lunară ..................................................................................................................... 139 9.2.3. Pensia medie lunară a pensionarilor de asigurări sociale de stat ................................................. 141

9.3. Asistenţa socială ..................................................................................................................................... 142 10. Educaţie ...................................................................................................................................................... 143

10.1. Infrastructura sistemului de educaţie .................................................................................................... 143 10.1.1. Învăţământul antepreşcolar şi preşcolar ..................................................................................... 143 10.1.2. Învăţământul primar şi secundar inferior (gimnazial) .................................................................. 144 10.1.3. Învăţământul secundar superior ................................................................................................. 145 10.1.4. Învăţământul postliceal ............................................................................................................... 145 10.1.5. Învăţământul superior ................................................................................................................. 145

10.2. Populaţia şcolară .................................................................................................................................. 146 10.3. Personalul didactic ................................................................................................................................ 147 10.4. Gradul de cuprindere în învăţământ ..................................................................................................... 149 10.5. Performanţele sistemului de educaţie ................................................................................................... 149

11. Cercetare - dezvoltare ................................................................................................................................. 151 11.1. Salariaţii din activitatea de cercetare - dezvoltare ................................................................................. 151 11.2. Cheltuieli pentru activitatea de cercetare - dezvoltare .......................................................................... 153

12. Sănătate ...................................................................................................................................................... 156 12.1. Infrastructura sistemului de sănătate .................................................................................................... 156 12.2. Personalul medico-sanitar .................................................................................................................... 159 12.3. Principalii indicatori ai sistemului sanitar ............................................................................................... 161

13. Cultură ......................................................................................................................................................... 164 13.1. Numărul şi activitatea bibliotecilor ......................................................................................................... 164 13.2. Muzee şi colecţii publice ....................................................................................................................... 168 13.3. Instituţii şi companii de spectacole şi concerte ..................................................................................... 170 13.4. Producţia, distribuţia şi exploatarea cinematografică ............................................................................ 172 13.5. Structura programelor de radio şi televiziune ....................................................................................... 174

5

A. CONTEXTUL ECONOMIC INTERNAŢIONAL ÎN ANII 2016 ŞI 2017

1. PREZENTARE GENERALĂ

1.1. Contextul internaţional1)

În anul 2017, redresarea economică din zona euro s-a transformat într-o expansiune robustă și generalizată.

Economia a înregistrat un avans de 2,5%, consemnând, la sfârșitul anului, 18 trimestre consecutive de creștere.

Această expansiune a fost cea mai puternică din ultimul deceniu și cea mai extinsă din ultimele două decenii.

Dispersia ritmurilor de creștere în rândul țărilor din zona euro s-a redus la cel mai scăzut nivel de la crearea

Uniunii Monetare.

Creșterea economică robustă a asigurat continuarea într-un ritm alert a redresării pieței forței de muncă.

Ocuparea forței de muncă s-a majorat cu 1,6%, atingând cel mai înalt nivel consemnat vreodată, impulsionată

de ratele de participare record ale femeilor și ale persoanelor vârstnice. Șomajul s-a situat la cel mai scăzut

nivel înregistrat din ianuarie 2009. În ansamblu, 7,5 milioane de locuri de muncă au fost create de la jumătatea

anului 2013, compensând numărul total de locuri de muncă pierdute în perioada crizei.

Similar anilor anteriori, politica monetară a Băncii Centrale Europene a deținut un rol central în acest proces

de redresare și convergență. În anul 2017, asimetriile anterioare în transmisia politicii monetare au dispărut

în mare măsură, iar condițiile de finanțare s-au stabilizat la niveluri minime istorice în întreaga zonă euro.

Aceasta a contribuit la cea mai puternică dinamizare a creditelor acordate sectorului privat de la debutul

crizei în anul 2008.

Cu toate acestea, rezultatele robuste înregistrate de economia reală nu s-au reflectat și în evoluția inflației.

Deși inflația totală s-a redresat de la nivelurile minime anterioare, situându-se la o medie anuală de 1,5%,

presiunile din surse interne asupra prețurilor s-au menținut scăzute, neexistând indicii privind o tendință

susținută de creștere a inflației de bază.

Creșterea economică mai alertă în termeni nominali a contribuit la reducerea riscurilor prin ameliorarea

sustenabilității datoriei companiilor și gospodăriilor populației. Ponderile datoriei în ambele sectoare au

scăzut la nivelurile consemnate la începutul anului 2008, indicând faptul că redresarea nu s-a realizat cu

prețul reîndatorării sectorului privat.

Redresarea economică a zonei euro a fost susținută de factori favorabili și de politica monetară

Expansiunea economică începută în zona euro în anul 2013 a continuat și în anul 2017, dovedindu-și

rezistența în fața incertitudinilor. Creșterea economică s-a consolidat, dispersia ratelor de creștere, atât la

nivelul țărilor, cât și al sectoarelor de activitate, înregistrând cel mai scăzut nivel din ultimele două decenii.

Piețele muncii din zona euro au continuat să beneficieze de redresarea în curs. Ocuparea forței de muncă a

crescut la cel mai ridicat nivel de la crearea zonei euro, în timp ce rata șomajului a coborât până la un nivel

minim consemnat ultima oară în trimestrul I 2009.

1) Surse: Raport anual 2017, Banca Centrală Europeană; World Economic Outlook Database – October, 2017.

6

Redresarea zonei euro a fost sprijinită de o serie de factori ciclici și structurali favorabili. Creșterea

economică globală s-a intensificat, sprijinind cererea de exporturi, în timp ce anii de redresare bilanțieră,

consolidare instituțională și reforme structurale în zona euro au dat, de asemenea, roade. Totodată,

orientarea politicii fiscale la nivel agregat a fost, în linii mari, neutră. Măsurile de politică monetară ale Băncii

Centrale Europene au continuat să susțină dinamica masei monetare și a creditului jucând un rol cheie în

sprijinirea creșterii consumului populației și a investițiilor sectorului corporativ prin asigurarea unor rate

scăzute ale dobânzilor și menținerea unor condiții de finanțare favorabile.

Creșterea economică solidă și generalizată a furnizat un motiv de încredere că dinamica inflației se va

consolida în timp. Consiliul guvernatorilor BCE a subliniat, în acest sens, că este nevoie de răbdare,

perseverență și prudență, deoarece se anticipa că procesul va dura și va continua să depindă de un grad

substanțial de acomodare a politicii monetare.

Creșterea economică globală s-a intensificat

În anul 2017 a continuat expansiunea ciclică a economiei globale. Consumul a continuat să fie un

determinant principal al creșterii globale, iar cererea de investiții a consemnat un reviriment, în special în

economiile dezvoltate. Redresarea schimburilor comerciale internaționale a coincis cu întărirea încrederii

sectorului corporativ și cu o reorientare a cererii către regiunile care se bazează mai mult pe importuri, în

special Europa.

Redresarea economică globală a fost susținută de o serie de factori favorabili în economiile dezvoltate, în

timp ce factorii inhibitori puternici din economiile de piață emergente au înregistrat o atenuare. În economiile

dezvoltate au continuat să se diminueze atât gradul de neutilizare a capacităților de producție, cât și

decalajul negativ dintre cerere și ofertă pe piețele muncii, în condițiile în care sursele creșterii economice au

devenit treptat endogene. Politicile acomodative, creșterea încrederii în sectorul corporativ dar și în sectorul

populației au sprijinit activitatea economică în economiile dezvoltate. Pe piețele emergente, politicile

acomodative au continuat să susțină creșterea robustă în țările importatoare de materii prime, în timp ce, în

țările exportatoare de materii prime, dinamica PIB s-a revigorat datorită majorării prețurilor materiilor prime și

reluării intrărilor de capital.

În majoritatea principalelor economii, creșterea cererii naționale și scăderile înregistrate în șomaj nu s-au

reflectat încă în majorări salariale și în avansul inflației de bază. Comparativ cu anul anterior, inflația globală

exclusiv alimente și produse energetice s-a menținut, în general, stabilă. Cu toate acestea, rata inflației la

nivel mondial a crescut, pe seama redresării prețurilor materiilor prime.

Majorarea prețurilor materiilor prime a determinat creșterea inflației la nivel mondial

Prețurile materiilor prime excluzând cel al petrolului au urcat pe ansamblu în anul 2017, în principal ca

urmare a majorării prețurilor metalelor. După un declin temporar în timpul verii, prețurile metalelor au crescut,

în special în trimestrul III, pe seama cererii puternice, precum și al perturbărilor produse la nivelul ofertei în

unele țări exportatoare. În schimb, prețurile alimentelor s-au diminuat pe ansamblu în anul 2017, în principal

datorită unei oferte abundente, la nivel global, de soia, grâu, ulei de palmier și porumb. Cu toate acestea,

evoluțiile consemnate de prețurile alimentelor au fost în mare parte contrabalansate de scumpirea metalelor.

7

Cursul de schimb efectiv al euro s-a apreciat

În anul 2017, cursul de schimb al euro s-a apreciat în termeni efectivi nominali. În termeni bilaterali, euro s-a

apreciat față de majoritatea celorlalte valute principale. Aprecierea euro a fost deosebit de pronunțată față de

dolarul SUA. Euro s-a apreciat semnificativ și față de yenul japonez și – deși într-o mai mică măsură – față

de lira sterlină.

Leva bulgărească a avut în continuare un curs de schimb fix față de euro. Euro s-a menținut relativ stabil și

față de forintul maghiar și leul românesc, consemnând o apreciere față de coroana suedeză și francul

elvețian și o depreciere față de zlotul polonez.

Evoluții macroeconomice, fiscale și structurale în zona euro

În anul 2017, expansiunea activității economice în zona euro a înregistrat o accelerare de ritm, în condițiile în

care cererii interne robuste i s-a adăugat o contribuție pozitivă a exporturilor nete, sprijinite de redresarea

economică generalizată la nivel mondial. Consumul privat a fost susținut de sporirea avuției populației și de

creșterea gradului de ocupare al forței de muncă, favorizat inclusiv de reformele anterioare de pe piețele

forței de muncă. Totodată, consumul administrațiilor publice au continuat să crească, având astfel o

contribuție pozitivă la expansiunea economică.

În anul 2017, economia zonei euro a manifestat o reziliență sporită

În anul 2017, consumul privat în zona euro a continuat să se consolideze, ritmul mediu anual de creștere

fiind de aproximativ 1,8%. Vectorul principal al avansului consumului fiind majorarea veniturilor din muncă. În

această privință, contribuția determinantă la dinamica veniturilor nominale totale din muncă a revenit nu atât

majorării salariilor, cât creșterii numărului de persoane ocupate. În același timp, dinamica venitului disponibil

real a fost relativ mai lentă comparativ cu cea din anul precedent. Ratele scăzute ale dobânzilor au sprijinit,

totodată consumul privat. Nu în ultimul rând, ponderea datoriei sectorului gospodăriilor populației în PIB nu

s-a majorat iar investițiile în obiective rezidențiale au rămas la niveluri reduse comparativ cu perioada

anterioară crizei.

În anul 2017, caracterul solid al cererii interne și externe în zona euro a susținut investițiile corporative.

Acestea au fost favorizate de majorarea profiturilor companiilor, de creșterea gradului de utilizare a

capacităților de producție și de orientarea pronunțat acomodativă a politicii monetare, care a redus

cheltuielile nete cu dobânzile ale firmelor relaxând astfel condițiile de finanțare. Făcând abstracție de

volatilitatea generată de reclasificările statistice efectuate în Irlanda cu privire la investițiile în imobilizări

necorporale, redresarea a fost generalizată la nivelul activelor precum mijloace de transport, alte mașini,

utilaje și echipamente și drepturi de proprietate intelectuală. Cu toate acestea, activitățile investiționale ale

companiilor au fost afectate în continuare de factori precum stabilizarea anticipațiilor privind creșterea

economică pe termen lung în zona euro la cote relativ reduse, incertitudinile geopolitice, caracteristicile

nefavorabile la nivel instituțional și în domeniul reglementării, precum și de procesul de ajustare bilanțieră în

curs din sectorul corporativ, impus de gradul ridicat de îndatorare al companiilor, în unele țări din zona euro.

Investițiile în sectorul construcțiilor – deși situate la nivel redus – au continuat, să se îmbunătățească, în

paralel cu redresarea piețelor imobiliare rezidențiale din zona euro. Aceasta din urmă a reflectat

expansiunea cererii, sprijinită de majorarea veniturilor reale, de ameliorarea încrederii consumatorilor, de

ratele scăzute ale dobânzilor la creditele ipotecare și condițiile favorabile de creditare.

8

Creșterea economică a fost susținută de îmbunătățirea performanței externe a zonei euro în anul 2017, în

pofida unor influențe nefavorabile exercitate de cursul de schimb efectiv al euro. Exporturile de bunuri au

consemnat o majorare, în principal cele către partenerii comerciali din Europa, dar și cele către China și

Statele Unite, în timp ce schimburile comerciale de bunuri cu Regatul Unit și țările membre OPEC au rămas

la un nivel redus. Similar anului anterior, avansul exporturilor a fost antrenat cu precădere de schimburile

comerciale de produse finite și bunuri intermediare. Ritmul de creștere a schimburilor comerciale în interiorul

zonei euro s-a consolidat, reflectând menținerea dinamicii cererii interne.

Creșterea producției în anul 2017 a avut un caracter generalizat la nivelul sectoarelor economice. Valoarea

adăugată brută totală, care deja din anul 2015 depășise vârful atins anterior crizei, s-a majorat, în medie, cu

aproximativ 2,4%. Ritmul de creștere al valorii adăugate în industrie (exclusiv construcții) s-a intensificat la circa

2,9% în anul 2017, iar sectorul serviciilor s-a extins cu aproximativ 2,2%, înregistrând un nivel mai ridicat, decât

în anul 2016. Totodată, deși valoarea adăugată în construcții s-a situat încă mult sub nivelul consemnat înainte

de criză, dinamica acesteia s-a accelerat în continuare, ajungând la 3,0%, cea mai alertă rată de creștere

înregistrată din anul 2006. Evoluția a confirmat faptul că sectorul construcțiilor se redresează tot mai mult după

perioada prelungită de declin sau creștere lentă care a debutat ulterior izbucnirii crizei financiare din anul 2008.

Chiar dacă redresarea economică începută în anul 2013 a fost inițial treptată și moderată, în timp, aceasta

s-a consolidat și s-a extins la nivelul întregii zone euro. Aceste evoluții favorabile contrastează puternic cu

redresarea temporară din perioada 2009-2010, când creșterea PIB a fost relativ neuniformă. Generalizarea

curentă a expansiunii economice s-a manifestat printr-o dispersie semnificativ mai redusă a ratelor de

creștere a valorii adăugate la nivelul țărilor și al sectoarelor de activitate. Politica monetară a Băncii Centrale

Europene și relaxarea condițiilor de finanțare asociată acesteia au jucat un rol esențial în acest reviriment și

în procesul de convergență dintre țări.

Începând cu anul 2009, deviația standard ponderată a ritmului anual de creștere a valorii adăugate la nivelul

celor 19 state din zona euro, precum și la cel al principalelor nouă sectoare economice ale zonei euro (cu

excepția agriculturii) s-a plasat pe un trend descendent. Maximul dispersiei la nivelul sectoarelor economice,

atins în anul 2009, a fost asociat colapsului schimburilor comerciale pe plan mondial (care a afectat sectorul

industrial) și spargerii bulei existente pe piețele imobiliare rezidențiale (care a afectat sectorul construcțiilor),

în timp ce maximul dispersiei la nivelul țărilor s-a înregistrat în anul 2011, pe fondul crizei datoriilor suverane.

Evoluția este de bun augur pentru continuarea creșterii economice, întrucât expansiunea economică tinde să

fie mai solidă și mai rezilientă atunci când are o bază mai extinsă.

Șomajul în zona euro a continuat să se reducă

În anul 2017, rata șomajului s-a redus în continuare, plasându-se la 8,7% în luna decembrie, cel mai scăzut

nivel înregistrat de la începutul anului 2009. Tendința descendentă a șomajului, vizibilă din semestrul II

2013, a avut un caracter generalizat pe sexe și grupe de vârstă și s-a manifestat pe fondul creșterii în

continuare a ofertei de forță de muncă. Pe parcursul redresării, creșterea populației ocupate a fost

generalizată atât la nivelul țărilor, cât și al sectoarelor economice.

Majorările salariale și inflația s-au menținut la niveluri reduse

În anul 2017, rata medie anuală a inflației în zona euro, măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de

consum (IAPC), a crescut la 1,5% de la 0,2% în anul 2016. Această majorare a reflectat cu precădere

contribuția mai ridicată a prețurilor produselor energetice și, într-o măsură mai mică, pe cea a prețurilor

alimentelor.

9

Creșterea cotațiilor petrolului la finele anului 2016 și începutul anului 2017 concomitent cu efectele de bază

asociate evoluțiilor înregistrate cu un an în urmă, au determinat plasarea ratei anuale a inflației la un nivel

maxim de 2,0% în luna februarie 2017. Impulsul dat astfel inflației a fost, în mare parte, inversat până la

jumătatea anului deoarece prețurile petrolului s-au redus din nou. Majorările rapide ale prețurilor fructelor și

legumelor pe fondul condițiilor meteorologice au antrenat un aport consistent al prețurilor alimentelor

neprocesate la debutul anului, în timp ce, în a doua parte a acestuia, contribuția dominantă a revenit

prețurilor alimentelor procesate. Acest fapt a reflectat parțial evoluțiile anterioare la nivelul prețurilor materiilor

prime alimentare și al prețurilor la poarta fermei, care s-au transmis lent în prețurile de consum.

În anul 2017, presiunile din partea costurilor pe plan intern, măsurate prin deflatorul PIB, au cunoscut o

intensificare relativă, dar, pe ansamblu, s-au menținut reduse. Ritmul anual de creștere al remunerării pe

salariat a atins un punct de inflexiune la jumătatea anului 2016, accelerându-se treptat până la 1,7% în

trimestrul III 2017. Printre factorii care au limitat majorarea câștigurilor salariale s-au numărat decalajul

negativ (încă semnificativ) dintre cererea și oferta de pe piețele forței de muncă (mai ales dacă se ia în

considerare și subutilizarea forței de muncă), avansul modest al productivității, influența ratelor scăzute ale

inflației înregistrate anterior, exercitată prin intermediul sistemelor de indexare formală și informală, precum

și impactul continuu al reformelor de pe piețele forței de muncă implementate în unele state în timpul crizei

financiare. Dinamica mai rapidă a salariilor nu s-a concretizat într-o accelerare a ratei de creștere a costurilor

unitare cu forța de muncă, având în vedere că și productivitatea muncii și-a intensificat ritmul. Presiunea

costurilor generate de evoluția profiturilor (calculate pe baza excedentului brut de exploatare) s-a menținut

relativ scăzut, reflectând parțial impactul negativ inhibitor al deteriorării raportului de schimb asociate

cotațiilor mai ridicate ale petrolului.

Orientare neutră a politicii fiscale și reforme structurale favorabile

Condițiile ciclice favorabile și plățile scăzute cu dobânzile au antrenat o nouă reducere a deficitului nominal

al bugetului general consolidat în anul 2017 pe ansamblul zonei euro.

Pe ansamblul zonei euro, orientarea neutră a politicii fiscale poate fi considerată adecvată în vederea

asigurării unui echilibru între necesitatea stabilizării macroeconomice și cea a sustenabilității fiscale. Cu toate

acestea, dintr-o perspectivă la nivel de țară, structura orientării politicii fiscale la nivel agregat în zona euro

pare să fi fost suboptimală. Unele state din zona euro în care continuă să fie necesare măsuri de înăsprire a

politicii fiscale, și anume cele care înregistrează încă ponderi ale datoriei publice în PIB ridicate, nu au

realizat ajustările fiscale structurale indispensabile limitării riscurilor la adresa sustenabilității datoriei publice.

În același timp, alte țări cu poziții fiscale sustenabile nu au utilizat spațiul fiscal disponibil.

Îmbunătățirea soldului bugetar primar, creșterea economică favorabilă și ratele scăzute ale dobânzilor au

determinat reducerea în continuare a ponderii datoriei publice în PIB la nivel agregat în zona euro de la

88,9% în anul 2016 la 87% în anul 2017. Totuși, o serie de țări din zona euro au consemnat niveluri încă

ridicate ale datoriei publice, fiind astfel vulnerabile la o inversare bruscă a traiectoriei ratelor dobânzilor sau

la reinstaurarea instabilității pe piețele financiare.

Conformarea statelor membre cu cerințele Pactului de stabilitate și creștere (PSC) a continuat să aibă un

caracter eterogen. Referitor la aspectele pozitive, respectarea criteriului privind deficitul bugetar nominal s-a

îmbunătățit în continuare. Ulterior închiderii procedurii de deficit excesiv (PDE) în cazul Greciei și al

Portugaliei în anul 2017 și în condițiile în care se anticipează că Franța și-a corectat deficitul excesiv în

același an, Spania va fi singura țară din zona euro care continuă să facă obiectul unei PDE în anul 2018.

10

Totuși, în privința aspectelor negative, conformarea cu cerințele referitoare la efortul bugetar structural

prevăzute de componenta preventivă a PSC a fost, relativ redusă, fapt confirmat, și de previziunile

economice ale Comisiei Europene din toamna anului 2017.

Politici structurale pe piețele forței de muncă din zona euro

Pe parcursul anului 2017, condițiile pe piețele forței de muncă din zona euro au continuat să se

îmbunătățească. Redresarea economică generatoare de locuri de muncă a antrenat o creștere a numărului de

persoane ocupate (7,5 milioane de la jumătatea anului 2013) și o reducere susținută a șomajului. Totodată,

redresarea piețelor forței de muncă s-a extins considerabil, inclusiv la nivelul sectoarelor economice. Cu toate

acestea, atât șomajul total, cât și cel în rândul tinerilor continuă să înregistreze niveluri înalte reflectând un grad

ridicat de subutilizare a forței de muncă.

Piețele forței de muncă din zona euro au beneficiat de extinderea redresării activității economice. În plus,

există indicii că măsurile de politică structurală au contribuit la creșterea senzitivității ocupării la PIB pe

perioada redresării economice în unele țări din zona euro. Acestea includ măsuri care sporesc flexibilitatea

piețelor forței de muncă prin relaxarea regimului de protecție a locurilor de muncă (de exemplu, diminuării

plăților compensatorii la încetarea raporturilor de muncă sau creșterea gradului de flexibilitate al salariilor). În

același timp, este posibil ca și reformele de pe piețele bunurilor și serviciilor – inclusiv cele menite să reducă

birocrația sau să faciliteze accesul pe piață al firmelor nou-înființate, precum și cele care diminuează nivelul

de protecție a companiilor sau profesiilor existente pe piață – să fi contribuit la creșterea vitezei sau a

intensității procesului de ajustare a angajărilor la nivelul firmelor.

Pe ansamblu, condițiile pe piețele forței de muncă din zona euro au continuat să se amelioreze pe parcursul

anului 2017. Nivelul de ocupare al forței de muncă și oferta de forță de muncă s-au majorat, iar șomajul s-a

redus. Îmbunătățirea a avut un caracter generalizat la nivelul țărilor și al sectoarelor economice. Reformele

structurale au contribuit la aceste evoluții, însă sunt necesare eforturi suplimentare pentru a consolida

competențele și flexibilitatea forței de muncă într-un context economic aflat în permanentă schimbare.

Evoluții financiare și monetare

În anul 2017, piețele financiare din zona euro au fost în mare măsură impulsionate de perspectivele

macroeconomice favorabile, precum și de persistența caracterului acomodativ al politicii monetare

implementate de Banca Centrală Europeană. În acest context, ratele dobânzilor pe piața monetară și

randamentele obligațiunilor pe termen mai lung s-au menținut la un nivel extrem de scăzut. Totodată,

cotațiile acțiunilor s-au majorat semnificativ atât în cazul băncilor, cât și al societăților nefinanciare, în

condițiile în care îmbunătățirea perspectivelor macroeconomice a condus la creșterea așteptărilor privind

câștigurile și la sporirea apetitului pentru risc. Dinamica masei monetare a fost robustă, iar cea a creditului a

continuat să se redreseze treptat.

11

Ratele dobânzilor pe piața monetară din zona euro s-au stabilizat la niveluri foarte scăzute

Unele dintre acestea s-au situat în apropierea ratei dobânzii Băncii Centrale Europene la facilitatea de

depozit, iar altele au fost cu mult inferioare acestui nivel, pe fondul condițiilor de piață diferite pe fiecare

segment. De exemplu, cererea robustă pentru garanții de calitate ridicată s-a reflectat în modificări

semnificative ale ratelor dobânzii la finele fiecărui trimestru.

1.2. Evoluţia economiei româneşti2)

Evoluţii macroeconomice

În anul 2017, an care a consemnat și la nivel global o intensificare notabilă a activității economice, România

a înregistrat cel mai rapid ritm de creștere din perioada ulterioară declanșării crizei financiare globale (6,9%),

plasându-se printre cele mai dinamice economii din Uniunea Europeană. Principalul motor al creșterii

economiei românești a continuat să fie reprezentat de cererea de consum, impulsionată de condițiile

stimulative – din perspectiva salariilor și a gradului de ocupare – de pe piața muncii și de măsurile de

relaxare din sfera fiscal-bugetară.

Întrucât o parte importantă a absorbției interne este acoperită prin importuri, majorarea acestora a depășit

avansul exporturilor, astfel încât creșterea economică a fost însoțită de o adâncire a deficitului de cont curent

până la 3,4% din Produsul Intern Brut. Chiar dacă acest nivel a continuat să se plaseze sub pragul de alertă

din Tabloul de bord și a fost finanțat în întregime prin fluxuri stabile de capital, traiectoria urmată de această

variabilă macroeconomică în ultimii ani este predominantă, în condițiile în care majoritatea țărilor din

Uniunea Europeană au înregistrat în aceeași perioadă fie surplusuri de cont curent, fie deficite în scădere.

Deficitul bugetului general consolidat s-a situat la nivelul de 2,9% din PIB, continuând să evolueze în

proximitatea plafonului stabilit de Pactul de stabilitate și creștere (3% din PIB), pe fondul menținerii unei

conduite expansioniste a politicii fiscale.

Rata inflației

După ce a înregistrat valori negative pe parcursul întregului an anterior, rata anuală a inflației a reintrat

marginal în palierul pozitiv în luna ianuarie 2017 și s-a plasat până la mijlocul anului pe un palier situat mult

sub limita inferioară a intervalului de variație asociat țintei de 2,5% ±1 punct procentual, pentru ca în

septembrie să intre în interiorul acestuia și să ajungă rapid în jumătatea sa superioară, unde a și încheiat

anul (3,3% în decembrie 2017).

2) Sursa: Raport anual 2017, Banca Naţională a României.

12

Dacă nivelurile foarte reduse ale ratei anuale a inflației din semestrul I 2017 au purtat amprenta efectelor

unor măsuri fiscale adoptate la începutul anului (precum reducerea cotei standard a TVA și eliminarea

supraaccizei la carburanți), tendința ascendentă vizibilă pe parcursul întregului an a reflectat majorarea

excedentului de cerere agregată, presiunile acumulate la nivelul costurilor de producție ale firmelor (salarii,

transport, utilități) și deteriorarea așteptărilor privind inflația, cu precădere pe termen scurt. Acțiunea acestor

factori a fost dublată – în special începând cu luna septembrie – de o serie de șocuri pe partea ofertei (sau

asimilate), respectiv creșteri de prețuri administrate (mai pronunțate în cazul energiei electrice), scumpirea

combustibililor, ca urmare a creșterii cotațiilor petrolului și a reintroducerii accizei la carburanți, accelerări

repetate ale dinamicii prețurilor produselor alimentare pe fondul unor deficite temporare de ofertă apărute pe

plan european.

În acest mediu de implementare complicat, acțiunea politicii monetare a vizat readucerea și menținerea pe

termen mediu a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară, într-o manieră care să ofere în continuare

suport creșterii economice, dar totodată să ancoreze anticipațiile inflaționiste pe termen mediu și lung. Astfel,

în primele trei trimestre din 2017, Banca Națională a României a menținut neschimbate caracteristicile

principalelor instrumente ale politicii monetare, pentru ca, în ultimul trimestru al anului, să înceapă ajustarea

conduitei politicii monetare, prin îngustarea în doi pași consecutivi de câte ±0,25 puncte procentuale a

coridorului ratelor dobânzilor la facilitățile permanente și prin trecerea la gestionarea fermă a lichidității din

sistemul bancar.

Cursul de schimb

În ceea ce privește evoluția cursului de schimb leu/euro, pe ansamblul anului 2017, a crescut cu 2,6% (pe

baza valorilor medii ale cursului de schimb din luna decembrie față de aceeași lună a anului anterior),

continuarea scăderii volatilității pe piața financiară internațională fiind resimțită în mult mai mică măsură pe

piața locală, pe fondul adâncirii progresive a deficitului de cont curent și al modificării implicite a percepției de

risc a investitorilor. Presiunile în sensul deprecierii monedei naționale au reprezentat un argument

suplimentar pentru întărirea politicii monetare, această conduită generând o relativă stabilizare a cursului de

schimb leu/euro.

Măsurile de politică monetară adoptate de banca centrală în ultima parte a anului 2017 au reprezentat o

reacție proporțională cu provocările generate de un context macroeconomic caracterizat de creșterea rapidă

a inflației și de accentuarea dezechilibrelor din economie. Dincolo de incertitudinile privind cuantificarea sa,

simpla existență a unui excedent de cerere reclamă un management macroeconomic prudent, bazat pe

politici anticiclice, care să diminueze riscul unei ajustări forțate.

Banca Națională a României a utilizat și în anul 2017 în mod intens, instrumentele și mijloacele specifice de

comunicare și explicare detaliată a rațiunilor de decizie politică monetară, fiind evidențiată în acest context

importanța unui mix echilibrat de politici macroeconomice, conjugat cu progresul reformelor structurale,

considerate esențiale pentru întărirea capacității economiei românești de a face față unor eventuale evoluții

adverse.

13

Creșterea economică

Anul 2017 a reprezentat pentru economia românească un nou an de creștere accelerată (6,9%, printre cele

mai rapide la nivelul UE-28), structura acesteia continuând să alimenteze însă preocupările legate de

sustenabilitatea evoluției. Cererea de consum a reprezentat principalul motor al creșterii economice și, în

același timp, o sursă de presiune asupra poziției externe, în timp ce susținerea acordată de formarea brută

de capital fix a fost relativ modestă, contribuția pozitivă a sectorului privat (datorată mai ales amplificării

ciclice a construcțiilor rezidențiale) fiind erodată de restrângerea investițiilor publice.

Continuând dinamica alertă din anul 2016, consumul populației și-a accelerat ritmul de creștere până la 9%,

ajungând să genereze 90% din avansul PIB real. La această traiectorie au contribuit atât condițiile favorabile

existente pe piața muncii din perspectiva câștigurilor salariale și a gradului de ocupare, cât și un nou set de

măsuri din sfera fiscal-bugetară, implicând creșteri salariale în sectorul bugetar, ridicarea pragului minim de

salarizare pe economie, majorarea pensiilor, reducerea impozitării indirecte și eliminarea unor taxe nefiscale.

Pe fondul menținerii ratei dobânzii la niveluri scăzute, resursele împrumutate au continuat să constituie și în

anul 2017 un canal suplimentar de finanțare a apetitului pentru consum.

O contribuție pozitivă la creșterea economică, dar de dimensiune mult inferioară celei aferente consumului

(1,1 puncte procentuale), a revenit investițiilor, a căror dinamică s-a apropiat de 5%. Segmentul cu cea mai

rapidă dezvoltare a fost cel al construcțiilor rezidențiale (accelerare de ritm până la circa 70%), pe fondul

consolidării veniturilor populației și al menținerii unor condiții atractive de creditare în cea mai mare parte a

anului, inclusiv ca urmare a derulării unui nou exercițiu de finanțare în cadrul programului „Prima casă”.

Intensificarea activității economice interne, dar și contextul extern favorabil, caracterizat de valori înalte ale

încrederii operatorilor economici la nivel european, s-au regăsit într-o accelerare a achizițiilor de

echipamente (creștere de aproape 4%). Din această perspectivă, notabile sunt investițiile efectuate în

industria auto, atât în producția de componente – integrată în lanțurile internaționale de valoare adăugată –,

cât și în cea de autovehicule, pentru care anul 2017 a consemnat lansarea în fabricație a două modele noi,

dar și progrese în direcția automatizării liniilor tehnologice. Preocupări pentru extinderea capacităților de

producție și/sau creșterea valorii adăugate s-au observat și în industria de mașini și echipamente, a

produselor electrocasnice și în industria metalurgică. Aceste ramuri au avut, un rol semnificativ în

accelerarea activității industriale în ansamblu, aportul acestui sector la creșterea PIB real ajungând la 1,9

puncte procentuale în anul 2017 (+0,6 puncte procentuale față de anul 2016).

Și în anul 2017, la polul opus s-au plasat, lucrările de construcții inginerești (scădere cu 21,7%), în condițiile

unei contracții severe a investițiilor publice (-12,3% în termeni nominali comparativ cu anul 2016). O

contribuție importantă la această involuție a revenit demarării cu întârziere a finanțării din fonduri europene

structurale și de investiții în cadrul actualului program financiar (2014-2020). Acestui fenomen – tipic, într-o

anumită măsură, la deschiderea unui nou cadru financiar – i s-a suprapus însă opțiunea de utilizare a

poziției bugetare respective ca element de compensare pentru creșterile consemnate pe alte capitole de

cheltuieli, astfel încât deficitul bugetului consolidat să fie menținut sub limita de 3% din PIB stabilită de Pactul

de stabilitate și creștere.

14

Pe fondul intensificării activității economice la nivel global, dar și al dezvoltării de noi capacități de producție

pe plan intern, exporturile de bunuri și servicii și-au accelerat ritmul de creștere până la 9,7% (variație în

termeni reali). Avansul acestora, concomitent cu necesitatea acoperirii absorbției interne în expansiune au

antrenat însă dinamizarea importurilor (+11,3%), astfel încât cererea externă netă a continuat să erodeze

creșterea PIB real (cu 0,7 puncte procentuale).

Contribuția dominantă la extinderea livrărilor externe a aparținut, și în acest an, companiilor producătoare de

autovehicule, mașini, echipamente, aparate electrice, cauciuc, aceste categorii de bunuri cumulând jumătate

din valoarea exporturilor.

Poziția externă

Îndatorarea externă a continuat să se plaseze pe un palier sustenabil, indicatorii de adecvare a rezervelor

internaționale s-au menținut în limitele recomandabile, dar prelungirea tendinței de adâncire a deficitului

contului curent (până la 3,4% din PIB) a făcut ca în anul 2017, poziția externă a României să fie mai puțin

favorabilă decât cea consemnată în anul precedent.

Chiar dacă soldul contului curent a rămas sub pragul de alertă indicat în cadrul Procedurii Comisiei

Europene privind dezechilibrele economice și a fost finanțat în întregime pe seama fluxurilor stabile de

capital (în principal investiții străine directe și fonduri europene), deteriorarea din ultimii trei ani (de la 0,7%

din PIB în anul 2014) este preocupantă, cea mai mare parte a țărilor europene înregistrând în aceeași

perioadă fie surplusuri de cont curent, fie deficite în scădere. Totodată, această traiectorie este puternic

corelată cu cea urmată de deviația PIB față de nivelul potențial, aducând în prim-plan importanța influenței

ciclului economic asupra echilibrului extern.

Piața muncii, productivitate, șomaj

Activitatea economică susținută din anul 2017 a antrenat creșterea numărului de angajați la cel mai ridicat

nivel consemnat după anul 2000 (4,8 milioane persoane), însă ritmul angajărilor s-a temperat comparativ cu

anul precedent, capacitatea economiei de a crea locuri de muncă încetinind în a doua jumătate a anului. În

același timp, oferta excedentară de forță de muncă a continuat să se comprime, în semestrul II 2017

conturându-se o tendință de aplatizare a gradului de tensionare a condițiilor pe piața muncii.

Atenuarea vitezei de creștere a efectivului salariaților din economie (de la 3,4% în anul 2016 la 3,0% în anul

2017) s-a datorat exclusiv restrângerii angajărilor în sectorului privat. La nivel sectorial, evoluția s-a regăsit în

unele servicii de piață, precum cele administrative și de suport, și cele profesionale (ulterior unor creșteri

anuale consistente, de peste 7%), dar și în sectorul construcțiilor, a cărui activitate resimte lipsa derulării

proiectelor majore de infrastructură. În schimb, expansiunea activității comerciale a menținut și în anul 2017

dinamica angajărilor din acest sector pe o traiectorie ascendentă (fiind chiar depășit numărul de salariați din

perioada precriză), în timp ce intensificarea recrutărilor în sistemul de sănătate a adăugat 1 punct procentual

la rata anuală de creștere a efectivului salariaților din mediul bugetar (până la 2,4%).

15

O temperare a consemnat și cererea de forță de muncă, rata locurilor de muncă vacante încetinind ușor în a doua

parte a anului 2017, în paralel cu restrângerea ofertei excedentare. Ambii indicatori ai șomajului s-au comprimat

până la cele mai reduse valori din perioada ulterioară anului 2000: 4,3% în cazul ratei șomajului înregistrat și 4,9%

în cel al ratei BIM. Tendința descendentă a devenit vizibilă și la nivelul șomajului pe termen lung (până la 2%,

după 6 ani de relativă stagnare, în jurul valorii de 3%) și al șomajului în rândul tinerilor (18,3%, similar perioadei

precriză). Cu toate acestea, evoluțiile menționate reflectă mai degrabă influența ciclică, piața muncii fiind în

continuare grevată de deficiențe structurale. Astfel, aproape 18% dintre tinerii români (18-29 de ani) nu sunt nici

angajați, nici încadrați într-o activitate educațională (fenomenul fiind mai extins doar în Bulgaria, Croația, Grecia,

Italia), ceea ce diminuează substanțial șansele ca aceștia să devină o resursă viabilă pe piața muncii. Mai mult,

mobilitatea tinerilor este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, în anul 2016 aproape două treimi dintre

șomerii cu vârste cuprinse între 20 și 34 de ani fiind reticenți la schimbarea domiciliului pentru a-și găsi un loc de

muncă, comparativ cu o medie de 50% în cadrul Uniunii Europene.

În plus, persoanele inactive în vârstă de muncă (15-64 de ani) constituie o treime din totalul populației,

conducând la a treia cea mai mare rată de inactivitate din Europa. Îngrijorător este faptul că potențialul aport

al acestor persoane la detensionarea condițiilor pe piața muncii este mai degrabă limitat, în contextul în care

numai 10% dintre aceștia declarau că ar dori să muncească (fără a căuta însă în mod activ un loc de

muncă), reprezentând aproape jumătate din ponderea consemnată la nivelul Uniunii Europene.

Dinamica anuală a câștigului salarial mediu brut și-a continuat parcursul ascendent în anul 2017 (+2 puncte

procentuale, până la 14,8%). Evoluția reflectă, pe de o parte, caracterul tensionat al condițiilor pe piața

muncii, iar pe de altă parte, majorările salariale acordate în sectorul bugetar și ridicarea pragului minim de

salarizare la 1450 de lei (+16%), cu impact mai ales la nivelul personalului necalificat.

În mediul privat, accelerări ale ratei anuale de creștere au fost vizibile în industrie, mai accentuate în ramurile

industriale cu un ritm alert al activității, precum industria auto, cea a echipamentelor electrice, fabricarea de

mașini și utilaje. Totodată, pe o traiectorie ascendentă s-au înscris și segmentele cu o pondere semnificativă a

angajaților încadrați la salariul minim, precum industria ușoară și cea alimentară, fabricarea mobilei,

prelucrarea lemnului (competitivitatea ultimelor două ramuri fiind afectată și de creșterea severă a prețului

materiei prime din ultimul an).

Prețuri de consum

Cu toate că anul 2017 a debutat cu noi reduceri și eliminări de taxe (scăderea cotei standard a TVA de la 20%

la 19%, eliminarea supraaccizei la carburanți, respectiv a taxei radio-tv și a celei pentru eliberarea

pașapoartelor, cu un impact cumulat de -1 punct procentual), care au compensat aproape integral efectul de

bază asociat diminuării cotei standard a TVA în ianuarie 2016, rata anuală a inflației s-a înscris încă din primele

luni ale anului pe o traiectorie ascendentă.

Astfel, după aproape patru ani în care s-a plasat sub intervalul de ±1 punct procentual asociat țintei

staționare de 2,5%, în principal sub efectul reducerilor succesive de taxe, indicatorul și-a intensificat viteza

de creștere în semestrul II, apropiindu‑se la finele anului 2017 de limita superioară a acestui interval (3,32%,

față de -0,54% în decembrie 2016). În absența măsurilor fiscale amintite, dar și a celor de sens contrar

implementate în a doua jumătate a anului (creșterea accizei la produsele din tutun în luna iulie, majorarea

accizei la combustibili în septembrie-octombrie), rata anuală a inflației este estimată a se fi plasat în

decembrie 2017 la 4,1%, peste limita superioară a intervalului de variație al țintei.

16

Creșterea prețurilor pe parcursul anului 2017 a avut un caracter generalizat la nivelul coșului de consum,

determinante în acest sens fiind lărgirea treptată a excedentului de cerere agregată din economie și

presiunile acumulate pe partea costurilor de producție. Astfel, companiile au resimțit în anul 2017 nu doar

majorarea costurilor cu forța de muncă, ci și pe cea a costurilor cu materiile prime și a celor de transport,

odată cu creșterea cotațiilor (energie, metale, dar și unele produse agroalimentare). Influențele externe s-au

reflectat la nivelul prețurilor de consum atât indirect, prin intermediul costurilor de producție, cât și direct, dată

fiind accentuarea importanței relative a bunurilor importate în acomodarea consumului final, favorizată de

integrarea în lanțurile internaționale de producție și de retail. În plus, creșterea inflației a fost alimentată pe

parcursul anului 2017 de tendința de depreciere a monedei naționale, precum și de ajustarea în sens

ascendent a anticipațiilor inflaționiste ale agenților economici. Sub acțiunea tuturor acestor factori, rata

anuală a inflației de bază a urmat o traiectorie constant ascendentă, atingând în luna decembrie 2,44% (față

de 0,32% în decembrie 2016) și contribuind cu 1,3 puncte procentuale la creșterea indicelui agregat.

Prețuri de producție

După doi ani de contracții succesive, anul 2017 a debutat cu un avans consistent al prețurilor producției

industriale pentru piața internă – rată anuală de 3,1% în trimestrul I 2017 –, evoluția fiind puternic corelată cu

redresarea cotațiilor materiilor prime pe piețele internaționale. În celelalte luni ale anului, dinamica anuală a

prețurilor producției industriale a fluctuat între 1,8% și 4,2%, volatilitatea fiind generată de comportamentul

prețurilor din sectorul energetic, marcat de oscilațiile ample ale cotației petrolului Brent și ale prețurilor

energiei electrice pe piața liberă internă.

Majorările semnificative ale cotațiilor internaționale ale metalelor și produselor energetice, vizibile în cursul

anului 2017, au fost preluate gradual de prețurile de producție ale bunurilor intermediare și de capital, ale

căror ritmuri anuale s-au poziționat pe un trend ascendent. Deprecierea monedei naționale în raport cu euro

a reprezentat un factor suplimentar de influență, prețurile acestor bunuri fiind, în multe cazuri, exprimate în

euro.

De asemenea, dinamica anuală a prețurilor bunurilor de consum și-a consolidat traiectoria crescătoare pe

care s-a plasat începând cu a doua jumătate a anului 2015 (în luna mai 2017 a atins cea mai înaltă rată din

ultimii aproape patru ani – 4,3%), tendința fiind mai pronunțată în industria alimentară, în corelație cu

mișcarea cotațiilor materiilor prime agroalimentare, cu precădere pe segmentul produselor de origine

animală (carne, lapte). Traiectoria ascendentă a acestora s-a corectat în cea de-a doua parte a anului, însă

ritmul de creștere a prețurilor interne de producție s-a menținut ridicat (în jurul a 3,8%), pe fondul majorării

excedentului de cerere din economie și al presiunilor acumulate la nivelul altor categorii de costuri (salarii,

transport, utilități).

17

Costuri unitare cu forța de muncă

În anul 2017, dinamica anuală a costurilor unitare cu forța de muncă pe ansamblul economiei s-a accelerat

semnificativ (+7,2 puncte procentuale), fiind atins cel mai înalt nivel din perioada postcriză (11,3%). Alături

de presiunile în creștere la nivelul celorlalte costuri ale companiilor, această intensificare a contribuit la

accentuarea ritmului de creștere a prețurilor de consum, cu precădere în a doua parte a anului 2017.

Accelerarea costurilor forței de muncă s-a datorat, remunerării salariaților, la creșterea dinamicii acesteia

concurând mai mulți factori – caracterul tensionat al condițiilor pe piața muncii, majorarea salariilor brute în

sectorul bugetar, ridicarea pragului minim de salarizare în economie. O influență de mult mai mică

amplitudine, a exercitat atenuarea câștigurilor de productivitate a muncii (de la +5,8% în anul 2016 la +4,2%

în intervalul analizat), vizibilă în aproape toate ramurile – excepție a făcut industria, care a continuat să

beneficieze, pe lângă o cerere robustă atât pe piața internă, cât și pe cea externă, de investiții în

subsectoare-cheie (industria auto, fabricarea de mașini și echipamente sau industria metalurgică). Dincolo

de evoluțiile încurajatoare înregistrate la nivelul productivității totale a factorilor, într‑un context caracterizat,

între altele, de reorganizarea unor sectoare ale economiei pe o structură mai eficientă și apariția unor

companii cu modele de business și tehnologii inovative, deficiențele structurale din economie continuă să

afecteze ocuparea, respectiv capitalizarea, și să exercite astfel un efect limitativ asupra câștigurilor de

productivitate a muncii, progresele în sensul eliminării principalelor obstacole – infrastructura de transport

inadecvată și insuficiența personalului calificat – rămânând modeste.

În industrie, decalajul dintre evoluția salariilor brute și cea a productivității muncii s-a temperat, variația

anuală a costurilor salariale unitare coborând la 5,5% (-1,7 puncte procentuale față de anul 2016). Pe

ansamblul anului 2017, câștiguri de productivitate superioare dinamicii salariilor au generat însă numai

câteva ramuri – fabricarea de mașini și echipamente și industria calculatoarelor, în asociere cu extinderea

notabilă a producției, dar și industria extractivă, cea energetică și prelucrarea țițeiului, în principal pe fondul

restructurării activității (inclusiv prin restrângerea schemelor de personal).

Evoluții fiscale

Deficitul bugetului general consolidat (conform metodologiei SEC 2010) s-a redus marginal în anul 2017,

situându-se la 2,9% din PIB (comparativ cu 3,0% din PIB în anul 2016), ușor sub nivelul de referință de 3%

din PIB aferent brațului corectiv al Pactului de stabilitate și creștere și în linie cu nivelul preconizat în

Programul de convergență 2017-2020. Diminuarea deficitului SEC 2010 este consecința încetării acțiunii

unor factori temporari care au majorat semnificativ deficitul bugetar din anul precedent, ca de exemplu,

deficitul în baza metodologiei naționale (cash), neafectat de elementele temporare de cheltuieli mai sus

menționate, a crescut de la 2,4% la 2,8% din PIB.

18

Produsă în contextul unei accelerări substanțiale a creșterii economice, superioară așteptărilor, evoluția de la

nivelul deficitului bugetar efectiv ascunde o lărgire semnificativă a deficitul bugetar structural – cele mai recente

evaluări ale Comisiei Europene indică majorarea acestuia de la 2,1% în anul 2016 la 3,3% în anul 2017.

Dată fiind existența unui excedent de cerere agregată în economie, majorarea deficitului structural primar indică o

conduită prociclică a politicii fiscal-bugetare. Din perspectiva obligațiilor ce revin României conform prevederilor

Pactului de stabilitate și creștere și ale Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii

Economice și Monetare (așa-numitul Compact fiscal), evoluțiile descrise au condus la majorarea deviației deja

existente a deficitului structural de la obiectivul pe termen mediu (până la 2,3 puncte procentuale). De altfel,

începând cu luna iunie 2017 România a devenit subiectul unei proceduri de deviație semnificativă deschise de

Consiliul Uniunii Europene la recomandarea Comisiei Europene.

Veniturile și cheltuielile bugetului general consolidat exprimate ca procent în PIB au continuat să se

restrângă în anul 2017 (de la 31,6% la 30,5%, respectiv de la 34,6% la 33,4%), fără ca volumul fondurilor

europene care tranzitează bugetul conform metodologiei SEC 2010 să aibă vreo influență în acest sens

(cuantumul acestora exprimat ca procent în PIB a rămas la 0,5%).

În cazul veniturilor, diminuarea reflectă în principal impactul reducerilor de impozite indirecte operate la

începutul anului (reducerea cotei standard a TVA cu 1 punct procentual, eliminarea accizei suplimentare la

carburanți – reintrodusă în trimestrul IV, eliminarea taxei pe construcții speciale), agregatul de venituri

corespunzător, exprimat ca procent în PIB, restrângându-se cu circa 1 punct procentual (de la 11,3% în anul

2016 la 10,3% în anul 2017).

În cadrul cheltuielilor, creșteri importante ca pondere în PIB înregistrează categoriile de cheltuieli

permanente – însumate, cheltuielile de personal și cele de asistență socială au crescut cu circa 0,7 puncte

procentuale. În contrast, ponderea în PIB a cheltuielilor de capital s-a redus masiv (cu 1,8 puncte

procentuale) – investițiile publice diminuându-se cu 0,8 puncte procentuale (până la 2,8% din PIB, un minim

al ultimilor 12 ani), iar transferurile de capital cu 1 punct procentual – o evoluție similară având loc la nivelul

consumului intermediar (-0,45 puncte procentuale).

Finanțarea deficitului bugetar s-a realizat relativ echilibrat din surse interne și externe, în condițiile în care

ponderea datoriei denominate în lei în total a consemnat doar o creștere marginală (de la 47,8% la 48,3%).

Emisiunile de obligațiuni pe piața externă au totalizat 2,75 miliarde euro, din care 750 milioane euro în urma

redeschiderii unei emisiuni cu scadență 2035 inițiate în anul 2015, iar restul de 2 miliarde euro provenind

dintr-o emisiune nouă, cu maturitate la 10 ani. Acestora li s-a adăugat redeschiderea unor emisiuni de titluri

denominate în euro pe piața internă, obligațiunile emise având o valoare nominală de 340 de milioane euro

și o maturitate reziduală de 4 ani. În ceea ce privește titlurile în lei, au fost preferate scadențele mai lungi,

stocul de datorie pe termen scurt diminuându-se în termen nominali cu circa 4,5 miliarde lei. În aceste

condiții, tendința de creștere a maturității reziduale medii a stocului de datorie a continuat, nivelul atins la

finele anului 2017 fiind de 6,2 ani (comparativ cu 5,7 ani în intervalul precedent).

19

B. DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 2. POTENŢIALUL ECONOMIEI ROMÂNEŞTI În analiza potenţialului economiei româneşti s-au avut în vedere resursele de energie primară, inclusiv producţia, importul şi consumul, precum şi resursele umane.

2.1. Resurse de energie primară Economia românească este într-un activ proces de restructurare, în vederea eficientizării utilizării resurselor interne şi a sporirii gradului ei de atractivitate, atât pentru investitorii privaţi interni, cât şi pentru cei străini, în condiţiile respectării standardelor europene de mediu şi a creşterii calităţii produselor oferite beneficiarilor. Experţi ai Comisiei Europene apreciază că:

„... în Europa Centrală şi de Est, sectorul energetic reprezintă cheia restructurării economice...”, deoarece sectorul energetic este cel care influenţează fundamental evoluţia întregii societăţi.

În acest context, cerinţele strategiilor pentru sectorul energetic se referă la:

accelerarea materializării condiţiilor pentru liberalizarea pieţei de energie;

îmbunătăţirea eficienţei energetice şi creşterea importanţei utilizării surselor de energie regenerabilă;

realizarea, în condiţii de înaltă fiabilitate, a alimentării cu energia necesară structurilor economice existente;

reducerea treptată a impactului negativ exercitat asupra mediului, de către unele activităţi din sectorul de producere şi distribuire a energiei.

În acest mod se creează premise realiste pentru o energie sigură şi accesibilă. Totodată, acestea reprezintă şi principalele provocări la care este supus sectorul energetic în condiţiile în care România trebuie să recupereze decalajul de performanţă economică faţă de ţările dezvoltate ale Uniunii Europene.

În anul 2017 resursele de energie primară au reprezentat 41821 mii tone echivalent petrol1), din care producţia a deţinut 60,8%. Structura resurselor de energie primară a fost următoarea: 37,1% ţiţei şi produse petroliere din import; 26,4% gaze naturale; 13,9% cărbuni şi cocs din import; 11,7% energie hidroelectrică şi nuclearo-electrică; 9,0% lemne de foc (inclusiv biomasă); 1,1% energie provenită de la alţi combustibili; 0,7% energie electrică din import; 0,1% energie provenită din surse neconvenţionale.

Tabel 2.1.1. Resursele de energie primară

- mii tone echivalent petrol1) -

Energie primară din care:

- total - Producţie Import

2016 2017 2016 2017 2016 2017

Resurse 40910 41821 24798 25417 13113 13597

Cărbuni 5074 5323 4233 4466 521 512

din care:

Lignit 4103 4393 3865 4189 47 1

Cocs din import 509 479 - - 509 479

Gaze naturale2) 10579 11034 7862 8608 1188 962

Ţiţei3) 12259 12216 3714 3548 7466 7752

Produse petroliere din import 2890 3279 - - 2890 3279

Lemne de foc (inclusiv biomasă) 3737 3759 3579 3564 111 128

Alţi combustibili 415 458 270 273 121 170

Energie hidroelectrică şi nuclearo-electrică4) 5086 4897 5086 4897 - -

Energie electrică din import 307 315 - - 307 315

Energie din surse neconvenţionale 54 61 54 61 - - 1) Echivalent petrol (10000 kcal/kg). 2) Exclusiv gazolina şi etanul din schelele de extracţie. 3) Inclusiv gazolina şi etanul din schelele de extracţie. 4) Inclusiv energia eoliană şi solar fotovoltaică.

1) Echivalent petrol (10000 kcal/kg).

20

În anul 2017, structura resurselor energetice pe cele două principale surse de provenienţă ale energiei primare, a înregistrat următoarele aspecte:

la producţia internă, structura a fost dominată de gazele naturale (33,9% din total), urmată de energie hidroelectrică şi nuclearo-electrică (19,3%), de cărbuni (17,6%), lemne de foc, inclusiv biomasă (14,0%), ţiţei (13,9%), alţi combustibili şi energie din surse neconvenţionale (1,3%);

la import, cea mai mare pondere au deţinut-o ţiţeiul şi produsele petroliere (81,1%), gazele naturale (7,1%); cărbunii şi cocsul (3,8%), energia electrică a avut o pondere de 2,3%.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, resursele de energie primară au înregistrat o uşoară creştere (+911 mii tone echivalent petrol, respectiv +2,2%).

Astfel, comparativ cu anul 2016, pe categorii de resurse de energie primară s-au înregistrat următoarele modificări:

s-au majorat resursele de: gaze naturale (+455 mii tone echivalent petrol, respectiv +4,3%), produse petroliere din import (+389 mii tone echivalent petrol, respectiv +13,5%), carbune (+249 mii tone echivalent petrol, respectiv +4,9%, din care lignit +290 mii tone echivalent petrol, respectiv +7,1%), lemne de foc, inclusiv biomasa (+22 mii tone echivalent petrol, respectiv +0,6%), energie electrica din import (+8 mii tone echivalent petrol, respectiv +2,6%);

s-au micşorat resursele de: energie hidroelectrică, eoliană şi nuclearo-electrică (-189 mii tone echivalent petrol, respectiv -3,7%), ţiţei (-43 mii tone echivalent petrol, respectiv -0,4%), cocs din import (-30 mii tone echivalent petrol, respectiv -5,9%);

2.1.1. Producţia de energie primară În anul 2017, producţia de energie primară a însumat 25417 mii tone echivalent petrol şi comparativ cu anul 2016 a înregistrat o uşoară creştere (+619 mii tone echivalent petrol, respectiv +2,5%).

Analiza evoluţiei producţiei de energie primară, pe categorii, în anul 2017 comparativ cu anul 2016, evidenţiază următoarele modificări:

s-a majorat producţia de: gaze naturale (+746 mii tone echivalent petrol, respectiv +9,5%), carbune (+233 mii tone echivalent petrol, respectiv +5,5%);

s-a micşorat producţia de: energie hidroelectrică, eoliană şi nuclearo-electrică (-189 mii tone echivalent petrol, respectiv -3,7%), ţiţei (-166 mii tone echivalent petrol, respectiv -4,5%), lemn de foc, inclusiv biomasă (-15 mii tone echivalent petrol, respectiv -0,4%);

2.1.2. Importul de energie primară În anul 2017, importul de energie primară a înregistrat o uşoară creştere faţă de anul 2016.

Analiza evoluţiei importurilor de energie primară, pe categorii de surse de energie primară, evidenţiază următoarele aspecte:

s-au majorat cantităţile importate de: produse petroliere (+389 mii tone echivalent petrol, respectiv +13,5%), ţiţei (+286 mii tone echivalent petrol, respectiv +3,8%), lemn de foc, inclusiv biomasă (17 mii tone echivalent petrol, respectiv +15,3%);

s-au înregistrat scăderi ale importurilor de: gaze (-226 mii tone echivalent petrol, respectiv -19,0%), energie electrică (-8 mii tone echivalent petrol, respectiv -2,6%), cărbune (-9 mii tone echivalent petrol, respectiv -1,7%).

Gradul de independenţă energetică În anul 2017, gradul mediu de independenţă energetică (determinat ca raport între producţia de energie primară şi cantitatea de energie primară disponibilă în perioada de referinţǎ) a fost de 76,1%, în scădere faţă de anul anterior (-2,3 puncte procentuale).

21

Tabel 2.1.2. Gradul de independenţă energetică - procente -

2016 2017

2017 faţă de 2016, pp1)

(+/-)

Total2) 78,4 76,1 -2,3

Cărbune (inclusiv cocs) 80,3 83,1 +2,8

Ţiţei 33,1 31,1 -2,0

Gaze naturale3) 86,4 88,6 +2,2 1) Puncte procentuale. 2) Inclusiv produsele energetice obţinute şi consumate în gospodăriile populaţiei. 3) Exclusiv gazolina şi etanul din schelele de extracţie care sunt cuprinse la ţiţei.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, gradul de independenţă energetică, pe principalele categorii de resurse energetice : a scăzut cu 2,0 puncte procentuale la ţiţei, dar a crescut cu 2,2 puncte procentuale la gaze naturale şi cu 2,8 puncte procentuale la cărbune.

2.1.3. Consumul de energie

2.1.3.1. Consumul intern brut de energie

În anul 2017, consumul intern brut de energie a fost de 33391 mii tone echivalent petrol.

Structura consumului intern brut de energie, pe principalele componente a fost următoarea: 29,1% gaze naturale, 28,5% ţiţei şi produse petroliere, 16,1% cărbune (inclusiv cocs) şi 5,5% energie electrică.

Tabel 2.1.3. Consumul intern brut de energie

- mii tone echivalent petrol1) -

2016 2017

Structura, % 2017 faţă de 2016

2016 2017 +/- %

Total2) 31638 33391 100,0 100,0 +1753 105,5

din care:

Energie electrică 1888 1827 6,0 5,5 -61 96,8

Cărbune (inclusiv cocs) 5272 5376 16,7 16,1 +104 102,0

Ţiţei şi produse petroliere 8592 9532 27,2 28,5 +940 110,9

Gaze naturale3) 9099 9717 28,8 29,1 +618 106,8 1) Echivalent petrol (10000 kcal/kg). 2) Inclusiv produsele energetice obţinute şi consumate în gospodăriile populaţiei. 3) Exclusiv gazolina şi etanul din schelele de extracţie care sunt cuprinse la ţiţei.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, consumul intern brut de energie a înregistrat o creştere de 1753 mii tone echivalent petrol (respectiv +5,5%).

Consumul intern brut de energie pe principalele componente a prezentat următoarele tendinţe:

a crescut consumul intern brut de: ţiţei şi produse petroliere (+940 mii tone echivalent petrol, respectiv +10,9%), gaze naturale (+618 mii tone echivalent petrol, respectiv +6,8%), cărbune, inclusiv cocs (+104 mii tone echivalent petrol, respectiv 2,0%);

s-a redus consumul intern brut de: energie electrică (-61 mii tone echivalent petrol, respectiv -3,2%).

2.1.3.2. Consumul final energetic În anul 2017, consumul final energetic a fost de 23269 mii tone echivalent petrol, având pe principalele activităţi, următoarea structură: 33,1% populaţie, 28,0% transporturi, 27,5% industrie (inclusiv construcţii), 9,3% alte activităţi, 2,1% agricultură, silvicultură şi pescuit.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, consumul final energetic a avut o uşoară creştere (+952 mii tone echivalent petrol).

22

Tabel 2.1.4. Consumul final energetic - mii tone echivalent petrol1) -

2016 2017

2017 faţă de 2016 Structura, %

+/- % 2016 2017

Consumul final energetic 22317 23269 +952 104,3 100,0 100,0

Industrie (inclusiv construcţii) 6301 6407 +106 101,7 28,2 27,5

Agricultură, silvicultură şi pescuit 455 495 +40 108,8 2,1 2,1

Transporturi 6049 6506 +457 107,6 27,1 28,0

Alte activităţi 2074 2157 +83 104,0 9,3 9,3

Populaţie 7438 7704 +266 103,6 33,3 33,1 1) Echivalent petrol (10000 kcal/kg).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, evoluţia consumului final energetic pe principalele activităţi din economie a prezentat următoarele aspecte:

a crescut consumul final energetic: în transporturi (+457 mii tone echivalent petrol, respectiv +7,6%), la populaţie (+266 mii tone echivalent petrol, respectiv +3,6%), industrie, inclusiv construcţii (+106 mii tone echivalent petrol, respectiv +1,7% în alte activităţi (+83 mii tone echivalent petrol, respectiv +4,0%);

a crescut ponderea în total consum final energetic în transporturi (+0,9 puncte procentuale) şi a scăzut la populaţie (-0,2 puncte procentuale) şi în industrie (-0,7 puncte procentuale).

2.1.3.3. Consumul de energie, pe locuitor

În anul 2017, consumul intern brut de energie pe locuitor a fost de 1,705 tone echivalent petrol, în creştere faţă de anul anterior cu (+0,099 tone echivalent petrol pe locuitor, respectiv +6,2%). În anul 2017 comparativ cu anul 2016, consumul final energetic pe locuitor s-a majorat în agricultură, silvicultură şi pescuit cu 17,4%, transporturi cu 8,1%, în sectorul rezidenţial şi al altor activităţi cu +4,1% şi în industrie (inclusiv construcţii) cu 2,2%.

Tabel 2.1.5. Consumul de energie, pe locuitor - tone echivalent petrol1)/ locuitor -

2016 20172) 2017 faţă de 2016

+/- %

Consum intern brut de energie 1,606 1,705 +0,099 106,2

Consum final energetic:

- industrie (inclusiv construcţii) 0,320 0,327 +0,007 102,2

- agricultură, silvicultură şi pescuit 0,023 0,027 +0,004 117,4

- transporturi 0,307 0,332 +0,025 108,1

- rezidenţial şi al altor activităţi 0,483 0,503 +0,020 104,1 1) Echivalent petrol (10000 kcal/kg). 2) Date provizorii.

2.1.4. Producţia de energie electrică

2.1.4.1. Puterea instalată a grupurilor electrogene la sfârşitul anului

La sfârşitul anului 2017, puterea instalată a grupurilor electrogene a fost de 23574 mii kW, din care 53,3% în centralele termoelectrice, 28,0% în centralele hidroelectrice şi 18,7% în centrale eoliene şi solar fotovoltaice.

Tabel 2.1.6. Puterea instalată a grupurilor electrogene (la sfârşitul anului) - mii kW -

2016 2017

2017 faţă de 2016 Structura, %

+/- % 2016 2017

Total 23580 23574 -6,0 100,0 100,0 100,0

Termoelectrică 12537 12570 +33,0 100,3 53,2 53,3 Hidroelectrică 6642 6600 -42,0 99,4 28,2 28,0 Eoliană 44011) 44041) +3,0 100,1 18,6 18,7

Pe locuitor2) (W) 1197 12033) +6,0 100,5 x x 1) Inclusiv energia solară fotovoltaică. 2) S-au utilizat datele definitive privind populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 3) Date provizorii.

23

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, puterea instalată a grupurilor electrogene a scăzut cu 6,0%.

În anul 2017, puterea instalată a grupurilor electrogene pe locuitor era de 1203 W, în creştere cu 0,5% faţă de cea înregistrată în anul anterior.

2.1.4.2. Producţia de energie electrică În anul 2017, producţia de energie electrică a fost de 64296 milioane kWh, din care 62,5% a fost termoelectrică şi 23,1% hidroelectrică,14,4% eoliană şi solară fotovoltaică.

Tabel 2.1.7. Producţia de energie electrică

- milioane kWh -

2016 2017

2017 faţă de 2016 Structura, %

+/- % 2016 2017

Total 65104 64296 -808 98,8 100,0 100,0

Termoelectrică 38158 40181 +2023 105,3 58,6 62,5

Hidroelectrică 18536 14853 -3683 80,1 28,5 23,1

Eoliană 84101) 92621) +852 110,1 12,9 14,4

Pe locuitor2) (kWh) 3304 32823) -22 99,3 X X 1) Inclusiv energia solară fotovoltaică. 2) S-au utilizat datele definitive privind populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 3) Date provizorii.

În anul 2017, faţă de anul anterior, producţia de energie electrică a scăzut cu 808 milioane kWh (-1,2%); pe tipuri de unităţi de producţie se constată o scădere la producţia de energie hidroelectrică cu 3683 milioane kWh (-19,9%) şi o creştere a producţiei de energie termoelectrică cu 2023 milioane kWh (+5,3%) şi a producţiei de energie eoliană şi solar fotovoltaică cu 852 milioane kWh (+10,1%).

În anul 2017, producţia de energie electrică pe locuitor a fost de 3282 kWh. Comparativ cu anul anterior acest indicator a scăzut cu 22 kWh (respectiv cu -0,7%).

2.1.4.3. Structura producţiei de energie termoelectrică, după felul combustibilului consumat În anul 2017, structura producţiei de energie termoelectrică, după felul combustibilului consumat a avut următoarele caracteristici: 42,1% din producţie s-a obţinut din cărbune – (în special din lignit 38,7%), 26,3% din gaze naturale şi 0,1% din produse petroliere lichide.

Tabel 2.1.8. Structura producţiei de energie termoelectrică, după felul combustibilului consumat

- procente -

2016 2017

2017 faţă de 2016, pp1)

(+/-)

Energie termoelectrică - total 100,0 100,0 X

din care, produsă cu:

Cărbune 41,6 42,1 +0,5

din acesta: lignit 37,5 38,7 +1,2

Produse petroliere lichide 0,3 0,1 -0,2

Gaze naturale 25,4 26,3 +0,9 1) Puncte procentuale.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, structura producţiei de energie termoelectrică (în funcţie de combustibilul consumat) a înregistrat o creştere la gaze naturale cu 0,9 puncte procentuale, iar la cărbune s-a înregistrat o creştere de 0,5 puncte procentuale în special lignit cu 1,2 puncte procentuale.

24

2.2. Resurse umane 2.2.1. Populaţia şi fenomenele demografice

La 1 ianuarie 2018, populaţia rezidentă a României a fost de 19530,6 mii locuitori, din care 9553,2 mii bărbaţi (48,9%) şi 9977,4 mii femei (51,1%). În perioada 2016-2018 (1 ianuarie), valorile negative ale sporului natural împreună cu soldul negativ al migraţiei internaţionale au determinat scăderea populaţiei ţării cu aproape 230 mii locuitori.

Tabel 2.2.1. Populaţia rezidentă pe sexe şi medii

- persoane -

Data Total Masculin Feminin Urban Rural

1 ianuarie 20161) 19760585 9649733 10110852 10636418 9124167

1 iulie 2016 19706529 9628271 10078258 10585664 9120865

1 ianuarie 2017 19644350 9602578 10041772 10531255 9113095

1 iulie 2017 19591668 9579992 10011676 10519506 9072162

1 ianuarie 2018 19530631 9553249 9977382 10503470 9027161

Notă: Pentru perioada 2016-2018 s-a utilizat populaţia rezidentă estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Datele sunt definitive. 1) Date revizuite.

Schimbările care au avut loc în dinamica populaţiei sunt rezultatul direct al tendinţelor înregistrate la nivelul fenomenelor demografice (natalitate, mortalitate şi migraţie).

Structura pe vârste a populaţiei poartă amprenta caracteristică a unui proces de îmbătrânire demografică cauzat în principal, de scăderea natalităţii care, în perioada 2016-2018 a determinat reducerea populaţiei tinere (0-14 ani) cu 14,2 mii persoane. În paralel, creşterea speranţei de viaţă a determinat în aceeaşi perioadă creşterea numărului populaţiei vârstnice de 65 ani şi peste cu 114,8 mii persoane.

În perioada 2016-2018, ponderea populaţiei tinere de 0-14 ani a înregistrat o uşoara creştere (15,6% la 1 ianuarie 2018) faţă de 15,5% la 1 ianuarie 2016. Ponderea populaţiei vârstnice a crescut de la 17,4% la 1 ianuarie 2016, la 18,2% la 1 ianuarie 2018.

La 1 ianuarie 2018, populaţia adultă de 15-64 ani reprezenta 66,2% din populaţia totală, în timp ce la aceeaşi dată a anului 2016 ponderea a fost de 67,1%, scăderea fiind de 330,5 mii persoane.

La începutul anului 2018, persoanele vârstnice de 80 ani şi peste, „longevivii”, deţineau 4,5% din totalul populaţiei, proporţia fiind superioară la femeile vârstnice (5,8%), faţă de bărbaţii vârstnici (3,2%).

Implicaţiile sociale şi economice ale creşterii rapide, mai ales a segmentului populaţiei „foarte bătrâne” (peste 80 ani) sunt foarte importante. Dacă grupele „mai tinere” (65-69 ani) ale populaţiei vârstnice pot fi încă active din punct de vedere economic, fiind capabile să se întreţină singure, cei „foarte bătrâni” (80 ani şi peste), mai ales femeile, sunt tot mai dependenţi de ceilalţi, necesitând suport social şi medical special.

Structura populaţiei pe vârste şi medii rezidenţiale confirmă faptul că procesul de îmbătrânire demografică este mai accentuat în mediul rural, unde numărul populaţiei vârstnice de 65 ani şi peste este mai mare de 1,1 ori decât cel din mediul urban.

La 1 ianuarie 2018, raportul de masculinitate a fost de 957 persoane de sex masculin la 1000 persoane de sex feminin. Până la vârsta de 54 ani, numărul bărbaţilor a fost mai mare decât cel al femeilor. După această vârstă, numărul femeilor devine mai mare, ajungând la grupa de vârstă de 80 ani şi peste, de 1,9 ori mai mare decât cel al bărbaţilor.

Indicele de îmbătrânire demografică2) şi raportul de dependenţă demografică3) au fost direct influenţate de scăderea numărului de copii şi de creşterea populaţiei vârstnice. În perioada 2016-2018 indicele de îmbătrânire a crescut de la 112,0 în anul 2016, la 116,3 persoane vârstnice la 100 persoane tinere în anul 2018, iar raportul de dependenţă demografică a crescut de la 49,0 în anul 2016, la 51,1 persoane tinere şi vârstnice la 100 persoane adulte în anul 2018.

2) Indicele de îmbătrânire demografică - reprezintă numărul persoanelor vârstnice (65 ani şi peste) care revin la 100 persoane tinere (0-14 ani). 3) Raportul de dependenţă demografică - reprezintă numărul persoanelor tinere (0-14 ani) şi vârstnice (65 ani şi peste) care revin la 100 persoane în vârstă de muncă (15-64 ani).

25

Vârsta medie a populaţiei ţării a crescut de la 41,5 ani la 1 ianuarie 2016, la 41,9 ani la 1 ianuarie 2018, vârstă medie ce caracterizează ţările cu o populaţie „adultă”. Vârsta medie a populaţiei feminine a fost de 43,5 ani, la începutul anului 2018, cu 3,3 ani mai mare decât cea masculină.

La începutul anului 2018, contingentul feminin fertil (de 15-49 ani) a fost de un 4459 mii (44,7% din totalul populaţiei feminine), în scădere cu 169,6 mii persoane faţă de 1 ianuarie 2016.

2.2.2. Sporul natural al populaţiei rezidente

Principalul factor care a influenţat scăderea populaţiei rezidente în anul 2017 a fost sporul natural negativ. Evoluţia natalităţii şi a mortalităţii (mortalitatea depăşind sensibil natalitatea) a determinat, în anul 2017, o rată a sporului natural negativ de -3,0 persoane la 1000 locuitori, menţinându-se la aceleaşi nivel cu cel din anul anterior.

În anul 2017, decalajul dintre sporul natural negativ pe medii de rezidenţă s-a menţinut, în mediul urban evidenţiindu-se un spor natural negativ de -1,1‰, faţă de -1,0‰ în anul 2016, iar în mediul rural un spor natural negativ de -5,2‰ (-5,0‰ în anul 2016).

Grafic 2.2.1. Sporul natural al populaţiei rezidente pe medii de rezidenţă

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive

ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sunt incluşi numai născuţii-vii ai căror mame aveau, la data naşterii, reşedinţa obişnuită în România şi decedaţii cu reşedinţa obişnuită în România.

2.2.3. Natalitatea4) În anul 2017 s-au născut 202,2 mii copii, în creştere cu 2,2 mii copii faţă de anul 2016, iar rata natalităţii a crescut de la 10,1 născuţi-vii la 1000 locuitori, în anul 2016, la 10,3 născuţi-vii la 1000 locuitori, în anul 2017.

În anul 2017, la nivelul celor două medii de rezidenţă, rata natalităţii din mediul urban (10,6‰) a fost superioară celei din mediul rural (10,0‰). Creşterea ratei natalităţii la nivel naţional a fost determinată atât de evoluţia pozitivă a ratei din mediul urban (de la 10,4‰ în anul 2016, la 10,6‰ în anul 2017), cât şi a celei din mediul rural (de la 9,9‰ în anul 2016, la 10,0‰ în anul 2017).

4) Indicatorul se referă la populaţia rezidentă.

26

Tabel 2.2.2. Principalii indicatori ai natalităţii

2016 2017

Număr născuţi-vii (mii persoane) 200,0 202,2

Rata de natalitate (născuţi-vii la 1000 locuitori) 10,1 10,3

Vârsta medie a mamei (ani), pentru născuţi-vii cu reşedinţa obişnuită în România

- la prima naştere 27,0 27,2

- la toate naşterile 28,4 28,5

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sunt incluşi născuţii-vii ai căror mame aveau, la data naşterii, reşedinţa obişnuită în România. Vârsta medie a femeilor care au născut se referă la mamele cu reşedinţa obişnuită în România.

Grafic 2.2.2. Rata natalităţii pentru născuţii-vii cu reşedinţa obişnuită în România, pe medii de rezidenţă

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sunt incluşi născuţii-vii ai căror mame aveau, la data naşterii, reşedinţa obişnuită în România.

În anul 2017, vârsta medie a mamei la naştere (28,5 ani) a fost în creştere faţă de anul precedent (28,4 ani), menţinându-se tendinţa de amânare a naşterii. Vârsta medie a mamei la prima naştere a fost de 27,2 ani în anul 2017, şi de 27,0 ani în anul 2016.

În anul 2017, femeile din mediul rural au născut la o vârstă mai tânără (27,0 ani), comparativ cu cele din mediul urban (29,8 ani). Decalajul între urban şi rural se menţine şi în cazul vârstei mamelor care sunt la prima naştere (28,7 ani în urban şi 24,8 ani în rural).

Din punct de vedere al situaţiei juridice, în anul 2017, ponderea copiilor născuţi-vii în afara căsătoriei a fost de 31,2% din numărul total al născuţilor-vii. În mediul rural, frecvenţa naşterilor în afara căsătoriei (37,9%) a fost mai mare, comparativ cu cea din mediul urban (25,7%). Cea mai mare parte a copiilor născuţi în afara căsătoriei (52,3%) provin de la tinerele sub 25 ani.

În anul 2017, din numărul total al născuţilor-vii, 30,9% au avut mame cu vârsta între 25-29 ani şi 29,7% taţi cu vârsta între 30-34 ani. Starea de sănătate şi calitatea vieţii copiilor depind, esenţial, de nivelul de pregătire al mamelor. În anul 2017, ponderea născuţilor-vii ai căror mame au avut un nivel de pregătire redus (cel mult studii gimnaziale) a fost de 28,4%, iar 37,1% din totalul născuţilor-vii au avut mame cu o pregătire de nivel mediu (profesional, liceal şi postliceal). O tendinţă înregistrată în ultimii ani a fost creşterea ponderii născuţilor-vii ai căror mame au un nivel de pregătire ridicat (universitar sau mai mult) ajungând la 30,1% în anul 2017, faţă de 29,2% în anul 2016. Pentru 4,4% dintre născuţii-vii mamele nu şi-au declarat nivelul educaţional.

2.2.4. Mortalitatea4) În anul 2017 s-au înregistrat 261,4 mii decese, în creştere cu 4,2 mii decese faţă de anul 2016, iar rata mortalităţii a crescut de la 13,1 decedaţi la 1000 locuitori în anul 2016, la 13,3 decedaţi la 1000 locuitori în anul 2017.

4) Indicatorul se referă la populaţia rezidentă.

27

Tabel 2.2.3. Principalii indicatori ai mortalităţii

2016 2017

Număr decese (mii persoane) 257,2 261,4

Rata de mortalitate (decedaţi la 1000 locuitori)

Total 13,1 13,3

- Masculin 14,0 14,2

- Feminin 12,2 12,5

- Urban 11,4 11,7

- Rural 14,9 15,2

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sunt incluşi numai decedaţii cu reşedinţa obişnuită în România.

În comparaţie cu anul 2016, în anul 2017, rata mortalităţii a crescut atât în mediul urban (de la 11,4‰ la 11,7‰), cât şi în mediul rural (de la 14,9‰ la 15,2‰). În aceeaşi perioadă, rata mortalităţii feminine a crescut de la 12,2‰ la 12,5‰, iar rata mortalităţii masculine a crescut de la 14,0‰ la 14,2‰.

Grafic 2.2.3. Rata mortalităţii pentru decedaţii cu reşedinţa obişnuită în România, pe sexe

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sunt incluşi numai decedaţii cu reşedinţa obişnuită în România.

Ratele mortalităţii specifice pe principalele cauze de deces au continuat să difere pe sexe.

Mortalitatea feminină a avut valori superioare celei masculine în cazul bolilor aparatului circulator, al bolilor endocrine, de nutriţie şi metabolism şi al bolilor sistemului nervos. Pentru celelalte cauze de deces se manifestă o „supramortalitate masculină”, mai accentuată în cazul tumorilor, leziunilor traumatice, otrăvirilor şi a altor consecinţe ale cauzelor externe, al bolilor aparatului respirator şi al bolilor aparatului digestiv.

Decesele înregistrate în anul 2017 au continuat să aibă ca principale cauze, bolile aparatului circulator 57,5% (în principal boala ischemică a inimii 19,1% şi bolile cerebro-vasculare 16,3%) şi tumorile (19,8%). Decesele datorate acestor două cauze au reprezentat 77,3% din totalul deceselor.

Comparativ cu anul anterior, în anul 2017 s-a menţinut ordinea principalelor cauze de deces, pe primul loc situându-se bolile aparatului circulator, urmate de tumori, bolile aparatului respirator (5,9%) şi bolile aparatului digestiv (5,7%).

În anul 2017, speranţa de viaţă la naştere a ajuns la 75,73 ani, în creştere cu 0,17 ani faţă de anul anterior, femeile având o durată medie a vieţii mai mare cu 6,95 ani decât bărbaţii, diferenţa dintre sexe fiind în scădere faţă de anul anterior (când era de 6,96 ani).

28

Tabel 2.2.4. Speranţa de viaţă la naştere1)

- ani -

Total Masculin Feminin

2016 75,56 72,11 79,07

2017 75,73 72,28 79,23

Notă: Speranţa de viaţă la naştere în anul de referinţă s-a calculat pe baza numărului populaţiei după domiciliu şi al decedaţilor cu domiciliul sau cu reşedinţa obişnuită în România. 1) Indicatorul se referă la populaţia după domiciliu.

Datorită nivelului diferenţiat al mortalităţii pe medii de rezidenţă înregistrat şi în anul 2017, durata medie de viaţă a populaţiei din mediul urban a fost superioară celei din mediul rural, cu 2,79 ani. Pentru ambele sexe, durata medie a vieţii în mediul urban a fost mai mare decât cea din rural. Diferenţe mai accentuate s-au înregistrat la populaţia masculină (3,11 ani) faţă de cea feminină (1,87 ani).

Tabel 2.2.5. Speranţa de viaţă la naştere pe sexe şi medii

- ani -

Urban Rural

Total Masculin Feminin Total Masculin Feminin

2016 76,79 73,55 79,86 74,03 70,41 78,07 2017 76,97 73,70 80,07 74,18 70,59 78,20

Notă: Speranţa de viaţă la naştere în anul de referinţă s-a calculat pe baza numărului populaţiei după domiciliu şi al decedaţilor cu domiciliul sau cu

reşedinţa obişnuită în România.

2.2.5. Nupţialitatea5) În anul 2017, numărul căsătoriilor a fost de 142,6 mii, în creştere cu 9,4 mii căsătorii faţă de anul 2016, iar rata nupţialităţii a fost mai mare decât cea din anul 2016, înregistrându-se 6,4 căsătorii la 1000 locuitori, faţă de 6,0 căsătorii la 1000 locuitori înregistrate în anul 2016.

Tabel 2.2.6. Principalii indicatori ai nupţialităţii

2016 2017

Număr căsătorii (mii căsătorii) 133,2 142,6

din care:

- la prima căsătorie1) 104,7 112,5

Rata de nupţialite (căsătorii la 1000 locuitori) 6,0 6,4

Vârsta medie la căsătorie (ani)

Masculin 32,7 33,3

Feminin 29,4 30,1

Vârsta medie la prima căsătorie (ani)

Masculin 30,8 31,5

Feminin 27,6 28,2

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia după domiciliu la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011.

Sunt incluse căsătoriile persoanelor care aveau, la data încheierii căsătoriei, domiciliul în România, precum şi căsătoriile persoanelor de cetăţenie română care se căsătoresc în străinătate şi care sunt înregistrate la Oficiile de Stare Civilă din România.

1) Pentru ambii soţi.

În anul 2017 s-a menţinut decalajul pe medii de rezidenţă, numărul de căsătorii din mediul urban fiind de 1,8 ori mai mare faţă de cel înregistrat în mediul rural.

5) Indicatorul se referă la populaţia după domiciliu.

29

Grafic 2.2.4. Rata nupţialităţii pentru populaţia cu domiciliul în România, pe medii de rezidenţă

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia după domiciliu la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011.

Pe grupe de vârstă şi sexe se evidenţiază că, în anul 2017, cele mai multe căsătorii s-au încheiat de bărbaţii şi femeile din grupa de vârstă 25-29 ani.

În anul 2017, vârsta medie la data căsătoriei a fost de 33,3 ani la bărbaţi şi 30,1 ani la femei, în creştere faţă de anul precedent. Decalajul între vârsta medie a soţilor a fost de 3,2 ani, aspect considerat favorabil din punct de vedere al condiţiilor necesare asigurării reproducerii populaţiei.

Vârsta medie înregistrată la prima căsătorie, în anul 2017, a fost de 31,5 ani pentru bărbaţi şi 28,2 ani pentru femei. De menţionat că, vârsta medie la prima căsătorie a înregistrat o uşoară creştere faţă de anul 2016 pentru ambele sexe (cu 0,7 ani pentru bărbaţi şi cu 0,6 pentru femei), iar vârsta medie la căsătorie a crescut la bărbaţi cu 0,6 ani şi la femei cu 0,7 ani, astfel încât se menţine tendinţa de deplasare a acestor indicatori spre limite de vârstă superioare.

2.2.6. Divorţialitatea5) În anul 2017 s-au înregistrat 31,1 mii divorţuri, cu 650 divorţuri mai multe decât în anul 2016. Rata divorţialităţii a crescut de la 1,37 divorţuri la 1000 locuitori în anul 2016 la 1,40 divorţuri la 1000 locuitori în anul 2017.

Tabel 2.2.7. Principalii indicatori ai divorţialităţii

2016 2017

Număr divorţuri (mii divorţuri) 30,5 31,1

Rata de divorţialitate (divorţuri la 1000 locuitori) 1,37 1,40

Divorţuri la 1000 căsătorii 229 218

Durata medie a căsătoriei desfăcute prin divorţ (ani) 14,3 14,8

Vârsta medie a soţilor la divorţ (ani)

Masculin 41,9 42,5

Feminin 38,2 38,9

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia după domiciliu la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011.

Sunt incluse divorţurile persoanelor ale căror divorţuri s-au încheiat la judecătorii, stări civile sau notari publici, în conformitate cu Legea nr.202/2010, precum şi divorţurile cetăţenilor români care au divorţat în străinătate, transcrise în România.

În anul 2017, aproximativ două treimi din numărul total al divorţurilor s-au înregistrat în mediul urban, proporţia la 1000 locuitori fiind de 1,5 ori mai mare în mediul urban decât în mediul rural.

5) Indicatorul se referă la populaţia după domiciliu.

30

Grafic 2.2.5. Rata divorţialităţii pentru populaţia cu domiciliul în România, pe medii de rezidenţă

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia după domiciliu la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011.

În anul 2017, femeile şi bărbaţii din grupa de vârstă 35-39 ani au deţinut cea mai mare pondere din numărul total al femeilor (19,1%) şi respectiv din cel al bărbaţilor (19,8%) care au divorţat.

În anul 2017, comparativ cu anul 2016, vârsta medie a soţilor la divorţ a crescut cu 0,6 ani la bărbaţi şi cu 0,7 ani la femei. Vârsta medie a soţilor la data desfacerii căsătoriei a fost mai mare în mediul urban decât în mediul rural, atât la bărbaţi cât şi la femei.

Căsătoriile desfăcute în cazul cuplurilor cu copii minori au reprezentat 41,4% din totalul divorţurilor pronunţate în anul 2017, în scădere faţă de anul precedent (41,9%). Din totalul divorţurilor pronunţate în anul 2017, două treimi s-au realizat cu acordul părţilor (64,4%). Alte cauze de divorţ invocate au fost: infidelitatea conjugală (2,7%), alcoolismul (1,7%), violenţele fizice (1,9%), cauzele combinate (4,0%), alte situaţii (25,3%).

Numărul divorţurilor din vina soţului a fost de 3 ori mai mare decât al celor din vina soţiei.

2.2.7. Migraţia internă5) În anul 2017 şi-au schimbat domiciliul 380,2 mii persoane, cu 9,2 mii persoane mai puţine faţă de anul 2016. Rata migraţiei interne, a scăzut comparativ cu anul 2016, fiind de 17,1 schimbări de domiciliu la 1000 locuitori.

În anul 2017, fluxurile migratorii urban-urban (29,3%) şi urban-rural (28,8%) au deţinut cele mai mari ponderi în structura migraţiei interne.

Tabel 2.2.8. Principalii indicatori ai migraţiei interne

2016 2017

Schimbări de domiciliu (la 1000 locuitori) 17,5 17,1

Ponderea fluxurilor de migraţie (%)

- din rural în urban 21,2 22,9

- din rural în rural 19,7 19,0

- din urban în rural 31,1 28,8

- din urban în urban 28,0 29,3

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia după domiciliu la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011.

Tinerii cu vârsta între 25-34 ani au fost în anul 2017 cei mai mobili (valoarea maximă a fost de 59,1 mii persoane pentru grupa de vârstă 25-29 ani). După vârsta de 40 ani, nivelul schimbărilor de domiciliu este mai redus.

5) Indicatorul se referă la populaţia după domiciliu.

31

Tabelul 2.2.9. Migraţia internă pe grupe de vârstă şi sexe

- procente -

Grupa de vârstă - ani -

2016 2017

Masculin Feminin Masculin Feminin

Total 100,0 100,0 100,0 100,0

sub 15 25,2 19,3 25,5 19,5

15-19 5,4 7,1 5,3 7,1

20-24 5,5 11,8 5,4 11,8

25-29 12,6 17,6 12,9 17,6

30-34 11,6 10,9 12,1 11,3

35-39 10,1 8,8 10,2 8,7

40-44 7,8 6,2 8,0 6,3

45-49 6,2 5,3 6,2 5,3

50-54 3,8 3,0 3,8 3,0

55-59 4,0 3,2 3,5 2,9

60 şi peste 7,8 6,8 7,1 6,5

În anul 2017, din numărul total al persoanelor care şi-au schimbat domiciliul, bărbaţii au avut o pondere de 44,0%, iar femeile de 56,0%, menţinându-se mobilitatea feminină mai accentuată, în principal datorită intensităţilor mai mari înregistrate la femeile din grupele de vârstă 20-34 ani (cu intensitatea maximă la grupa de vârstă 25-29 ani).

Fluxul migraţiei urban-rural are efecte pozitive asupra structurii populaţiei din mediul rural. Populaţia din mediul rural primeşte mai mulţi copii (sub 15 ani) şi persoane adulte cu vârsta peste 40 ani. În schimb, tinerii între 25 şi 39 ani înregistrează plecări din rural mai numeroase decât sosiri.

În anul 2017, numărul cel mai mare al persoanelor adulte care şi-au schimbat domiciliul a fost înregistrat la grupa de vârstă 25-29 ani, atât în mediul urban (32,7 mii persoane), cât şi în mediul rural (26,4 mii persoane).

Tabel 2.2.10. Fluxurile migraţiei interne cu schimbarea domiciliului între mediile de rezidenţă, pe grupe mari de vârstă şi sexe, în anul 2017

- procente -

Grupa de vârstă Urban-Rural Rural-Urban

Masculin Feminin Masculin Feminin

Total 100,0 100,0 100,0 100,0

0-14 ani 23,6 20,7 27,3 18,9

15-59 ani 65,9 70,7 67,5 75,7

60 ani şi peste 10,5 8,6 5,2 5,4

Cele mai multe schimbări de domiciliu s-au înregistrat la populaţia feminină în vârstă de muncă.

Fluxul de migraţie rural - rural înregistrează cel mai mare grad de „feminizare” (60,5%).

Tabelul 2.2.11. Structura fluxurilor migraţiei cu schimbarea domiciliului, pe sexe

- procente -

Fluxuri migratorii Masculin Feminin

2016 2017 2016 2017

- din urban în urban 45,1 45,3 54,9 54,7

- din urban în rural 48,6 47,3 51,4 52,7

- din rural în urban 41,9 41,8 58,1 58,2

- din rural în rural 40,0 39,5 60,0 60,5

În anul 2017, peste jumătate (52,8%) din numărul persoanelor în vârstă de 15 ani şi peste, care şi-au schimbat domiciliul, erau căsătorite. Din cele 296,1 mii persoane în vârstă de 15 ani şi peste, care şi-au schimbat domiciliul, 44,2% au fost absolvenţi ai învăţământului liceal. Persoanele cu studii liceale şi superioare au fost cele mai mobile categorii de populaţie.

32

2.2.8. Migraţia internaţională Transformările profunde din sistemul legislativ, respectiv libera circulaţie a persoanelor, au constituit, în special în perioada post-aderării României la Uniunea Europeană, premizele accentuării creşterii nivelului migraţiei internaţionale.

Statele membre ale Uniunii Europene au reprezentat destinaţia preferată a emigranţilor care şi-au schimbat reşedinţa obişnuită6), pe primele locuri situându-se Marea Britanie şi Germania (21,1% fiecare) şi Italia (16,8%).

Tabel 2.2.12. Principalii indicatori ai migraţiei internaţionale temporare cu stabilirea reşedinţei obişnuite

2016 2017

Emigranţi

număr persoane 207578 242193 - Masculin 100533

122791

- Feminin 107045 119402 Imigranţi

număr persoane 137455 177435 - Masculin 79387 101036 - Feminin 58068 76399

Soldul migraţiei internaţionale număr persoane -70123

-64758

- Masculin -21146

-21755 - Feminin -48977 -43003

Notă: Emigranţii - persoane din România care şi-au schimbat reşedinţa obişnuită, pentru cel puţin 12 luni în străinătate, în cursul anului de referinţă. Imigranţii - persoane de cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie care au imigrat în România, respectiv care au avut anterior reşedinţa obişnuită în străinătate şi şi-au stabilit / restabilit reşedinţa obişnuită, pentru cel putin 12 luni, pe teritoriul României, în cursul anului de referinţă.

Comparativ cu fluxurile de migraţie înregistrate în anul 2016, în anul 2017 numărul emigranţilor (242,2 mii persoane) şi numărul imigranţilor (177,4 mii persoane) au crescut.

În anul 2017, cele mai multe persoane care și-au schimbat reședința obișnuită au fost de sex masculin, reprezentând 50,7% din emigranţi și 56,9% din imigranţi.

Cea mai mare parte a persoanelor care au emigrat (88,5% bărbaţi şi 86,6% femei) sunt din categoria populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani), migraţia în această perioadă având, probabil, în cea mai mare parte, motivaţie economică.

Tabel 2.2.13. Principalii indicatori ai migraţiei internaţionale definitive

2016 2017

Emigranţi

număr persoane 22807 23156

- Masculin 10007 10198

- Feminin 12800 12958

Imigranţi

număr persoane 27863 50199

- Masculin 16116 28586

- Feminin 11747 21613

Soldul migraţiei internaţionale

număr persoane 5056 27043

- Masculin 6109 18388

- Feminin -1053 8655

Notă: Emigranţii – cetăţeni români care şi-au schimbat domiciliul în străinătate în cursul anului de referinţă. Imigranţii - persoane de cetăţenie română, care şi-au stabilit / restabilit domiciliul în România, în cursul anului de referinţă. Nu sunt cuprinşi cetăţenii străini sau fără cetăţenie care şi-au stabilit domiciliul în România.

În anul 2017, numărul imigranţilor care şi-au stabilit domiciliul în România a fost de 50,2 mii persoane, iar numărul emigranţilor care şi-au stabilit domiciliul în altă ţară a fost de 23,2 mii persoane. Soldul migraţiei internaţionale definitive a fost pozitiv, numărul imigranţilor fiind de 2,2 ori mai mare decât numărul emigranţilor.

6) Persoane care au emigrat din România, respectiv şi-au stabilit reşedinţa obişnuită în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.

33

Cea mai mare parte a persoanelor care au emigrat definitiv sunt din categoria populaţiei în vârstă de muncă. Dintre femeile care au părăsit definitiv România, 64,8% au vârsta cuprinsă între 25 şi 54 ani, în timp ce bărbaţii din aceeaşi grupă de vârstă au emigrat în proporţie de 59,0%.

În anul 2017, distribuţia pe sexe arată că au emigrat mai multe femei (56,0%), iar cei mai mulţi dintre cei care au imigrat au fost bărbaţii (56,9%).

3. EVOLUŢIA MACROECONOMICĂ

3.1. Produsului intern brut (PIB) Conturile naţionale au fost elaborate pe baza principiilor metodologice ale Sistemului European de Conturi 2010 (SEC 2010).

3.1.1. Formarea Produsului intern brut În anul 2017, nivelul Produsului intern brut, în termeni nominali, a fost de 856726,6 milioane lei preţuri curente, revenind 43729,1 lei pe locuitor. În anul 2017 s-a înregistrat o creştere semnificativă a dinamicii PIB (7,0% faţă de 4,8% în anul 2016). Produsul intern brut pe locuitor a crescut cu 7,6%.

Tabel 3.1.1. Produsul intern brut şi Produsul intern brut pe locuitor

2016 20171)

Produsul intern brut (milioane lei) 765135,4 856726,6

Creşterea PIB în termeni reali (în procente faţă de anul anterior) 104,8 107,0

Produsul intern brut pe locuitor2) (lei) 38826,5 43729,1

Creşterea PIB pe locuitor în termeni reali (în procente faţă de anul anterior) 105,4 107,6

Notă: Datele au fost calculate conform metodologiei Sistemului European de Conturi (SEC) - 2010. 1) Date semidefinitive. 2) S-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor – 2011.

În anul 2017, evoluţia Produsului intern brut pe principalele ramuri de activitate a avut următoarele caracteristici:

serviciile7) au înregistrat cea mai mare contribuţie la formarea PIB (486900,9 milioane lei,

respectiv 56,8% din total); la această componentă, contribuţii importante şi-au adus următoarele activităţi: comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor; transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante (18,4% din PIB), administraţie publică şi apărare, asigurări sociale din sistemul public; învăţământ; sănătate şi asistenţă socială (12,2% din PIB), tranzacţii imobiliare (8,0% din PIB);

pe locul secund s-a situat industria (203800,1 milioane lei; respectiv 23,8% la formarea PIB);

construcţiile (47753,6 milioane lei) au contribuit cu 5,6% la formarea PIB;

cel mai mic aport l-a avut agricultura, silvicultura şi pescuitul (37018,6 milioane lei, respectiv 4,3% din PIB).

7) Serviciile includ activitatea de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor; transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante, informaţii şi comunicaţii, intermedieri financiare şi asigurări, tranzacţii imobiliare, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice; activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport, administraţie publică şi apărare, asigurări sociale din sistemul public; învăţământ; sănătate şi asistenţă socială şi activităţi de spectacole, culturale şi recreative; reparaţii de produse de uz casnic şi alte servicii.

34

Grafic 3.1.1. Contribuţii la creşterea Produsului intern brut, pe categorii de resurse

Notă: Datele au fost calculate conform metodologiei Sistemului European de Conturi (SEC) - 2010. 1) Date semidefinitive.

Tabel 3.1.2. Produsul intern brut, pe categorii de resurse

Milioane lei

preţuri curente Structura,

%

2016 20171) 2016 20171)

Agricultură, silvicultură şi pescuit 31077,8 37018,6 4,1 4,3

Industria extractivă; industria prelucrătoare; producţia şi furnizarea de energie electrică

şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat;

distribuţia apei; salubritate, gestionarea

deşeurilor, activităţi de decontaminare 183778,0 203800,1 24,0 23,8

Construcţii 46250,5 47753,6 6,0 5,6

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul;

repararea autovehiculelor şi motocicletelor;

transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante 135982,3 157359,4 17,8 18,4

Informaţii şi comunicaţii 38988,8 44543,9 5,1 5,2

Intermedieri financiare şi asigurări 26055,7 23718,3 3,4 2,7

Tranzacţii imobiliare 62830,5 68459,0 8,2 8,0

Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice;

activităţi de servicii administrative şi

activităţi de servicii suport 52698,7 61469,1 6,9 7,2

Administraţie publică şi apărare; asigurări

sociale din sistemul public; învăţământ;

sănătate şi asistenţă socială 86257,2 105039,6 11,3 12,2

Activităţi de spectacole, culturale şi recreative;

reparaţii de produse de uz casnic şi alte servicii 22453,4 26311,6 2,9 3,1

Valoare adăugată brută 686372,9 775473,2 89,7 90,5

Impozite pe produs2) 78352,6 81233,7 10,2 9,5

Drepturi asupra importurilor (taxe vamale) 2770,0 2571,7 0,4 0,3

Subvenţii pe produs -2360,1 -2552,0 -0,3 -0,3

Produs intern brut (PIB) 765135,4 856726,6 100,0 100,0

Produs intern brut pe locuitor3) (lei) 38826,5 43729,1

Venit naţional brut 747023,2 839197,0

Notă: Datele au fost calculate conform metodologiei Sistemului European de Conturi (SEC) - 2010. 1) Date semidefinitive. 2) Inclusiv TVA. 3) S-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor – 2011.

35

În anul 2017, valoarea adăugată brută înregistrată a fost de 775473,2 milioane lei preţuri curente şi a reprezentat 90,5% din PIB.

Pe ansamblul valorii adăugate brute, se remarcă o creştere a dinamicii, de la 4,9% în anul 2016 la 7,1% în anul 2017.

În anul 2017, creşterea economică de 7,0% a fost susţinută în principal, de evoluţia agriculturii cu o creştere de 14,6% şi de sectorul industrie, cu +8,3% faţă de anul precedent. O influenţă pozitivă, a revenit sectorului servicii cu o creştere de 6,9% faţă de anul precedent. Impozitele nete au avut un impact pozitiv asupra PIB (contribuţie de 0,6% la creşterea PIB).

Tabel 3.1.3. Indicii Produsului intern brut, pe categorii de resurse

- în procente faţă de anul precedent -

2016 20171)

Produsul intern brut 104,8 107,0

Valoarea adăugată brută în agricultură, silvicultură şi pescuit 104,2 114,6

Valoarea adăugată brută în industrie 105,1 108,3

Valoarea adăugată brută în construcţii 112,3 99,1

Valoarea adăugată brută în servicii 104,1 106,9 1) Date semidefinitive.

3.1.2. Utilizarea Produsului intern brut

În anul 2017, consumul final efectiv a fost de 674632,0 milioane lei, reprezentând 78,8% din Produsul intern brut, pondere mai mare faţă de anul anterior cu 1,2 puncte procentuale.

Tabel 3.1.4. Produsul intern brut, pe categorii de utilizări

- milioane lei preţuri curente -

2016 20171)

Structura, %

2016 20171)

Produsul intern brut 765135,4 856726,6 100,0 100,0

Consumul final efectiv 593694,6 674632,0 77,6 78,8 Consumul final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei 537100,5 602744,4 70,2 70,4 Consumul final colectiv efectiv al administraţiilor publice 56594,1 71887,6 7,4 8,4

Formarea brută de capital 178531,9 200316,1 23,3 23,4 Formarea brută de capital fix 174990,2 191960,5 22,9 22,4 Variaţia stocurilor2) 3541,7 8355,6 0,4 1,0

Exportul net3) -7091,1 -18221,5 -0,9 -2,2

Notă: Datele au fost calculate conform metodologiei Sistemului European de Conturi (SEC) - 2010. 1) Date semidefinitive. 2) Inclusiv achiziţii minus cedări de obiecte de valoare. 3) Export-Import.

Grafic 3.1.2. Contribuţii la creşterea Produsului intern brut, pe categorii de utilizări Notă: Datele au fost calculate conform metodologiei Sistemului European de Conturi (SEC) - 2010. 1) Date semidefinitive.

36

În anul 2017, consumul final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei (cea mai importantă componentă a consumului final efectiv) a fost de 602744,4 milioane lei, reprezentând 70,4 % din Produsul intern brut, pondere mai mare cu 0,2 puncte procentuale faţă de anul 2016.

Evoluţia consumului final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei, indică o dinamică pozitivă a acestui indicator (+9,0% în anul 2017 faţă de anul 2016).

În anul 2017, consumul final colectiv efectiv al administraţiei publice a fost de 71887,6 milioane lei, mai mare cu 5,2% faţă de anul 2016; acest indicator a reprezentat 8,4% din Produsul intern brut, cu un punct procentual mai mare faţă de cel din anul anterior (7,4% din Produsul intern brut în anul 2016).

În anul 2017, rata de investiţie8) a avut valoarea de 24,8%, cu 0,7 puncte procentuale sub nivelul înregistrat în anul 2016 (25,5%).

Comparativ cu anul precedent, formarea brută de capital fix s-a majorat cu 3,5% faţă de anul anterior.

În anul 2017, sumele ce au fost alocate pentru formarea brută de capital fix au însumat 191960,5 milioane lei. Ponderea formării brute de capital fix în total PIB s-a redus cu 0,5 puncte procentuale faţă de anul anterior (de la 22,9% din PIB în anul 2016, la 22,4% în anul 2017).

În anul 2017, deşi exporturile de bunuri şi servicii au avut o dinamică pozitivă (10,0% faţă de anul anterior, evoluţia importurilor de bunuri şi servicii a surclasat pe cea a exporturilor (11,3% în anul 2017 faţă de anul 2016).

În anul 2017, exportul net de bunuri şi servicii a avut o valoare de -18221,5 milioane lei.

Tabel 3.1.5. Indicii Produsului intern brut, pe categorii de utilizări

- în procente faţă de anul precedent -

2016 20171)

Produsul intern brut 104,8 107,0

Consumul final efectiv 106,8 108,6

Consumul final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei 107,4 109,0

Consumul final colectiv efectiv al administraţiilor publice 101,8 105,2

Formarea brută de capital (FBCF + variaţia stocurilor) 99,8 104,2

Formarea brută de capital fix (FBCF) 99,8 103,5

Variaţia stocurilor2) 101,2 139,0

Export net 151,1 170,9

Import 116,5 111,3

Export 116,0 110,0

Cererea internă 105,1 107,6 1) Date semidefinitive. 2) Inclusiv achiziţii minus cedări de obiecte de valoare.

3.2. Evoluţia preţurilor şi inflaţia 3.2.1. Indicele preţurilor de consum Deşi la începutul anului 2017 au intrat în vigoare o serie de reduceri şi eliminări de taxe (scăderea cotei standard a TVA de la 20% la 19%, eliminarea supraaccizei la carburanţi, de asemenea a taxei radio-tv şi a celei pentru eliberarea paşapoartelor), rata anuală a inflaţiei s-a înscris pe o traiectorie ascendentă începând cu luna martie. Tendinţa s-a menţinut pe tot parcursul anului, fiind influenţată şi de alte procese şi fenomene, cum ar fi:

creşterea accizei la produsele din tutun (iulie);

majorarea accizei la combustibili (septembrie – octombrie);

variaţia cotaţiilor internaţionale ale petrolului;

evoluţia cursului de schimb leu/euro (cu o tendinţă de depreciere a monedei naţionale).

8) Rata investiţiei s-a determinat prin raportarea FBCF la VAB.

37

Grafic 3.2.1. Indicii cursului de schimb mediu lunar şi ai preţurilor de consum, pentru anul 2017 (luna precedentă = 100)

Creşterea lunară a preţurilor de consum (pe total) în anul 2017 a avut doar valori pozitive începând cu luna aprilie, la sfârşitul anului rata inflaţiei fiind de 3,3%, cu 3,9 puncte procentuale mai mare faţă de cea înregistrată în anul anterior, când a fost de -0,5%.

În anul 2017, rata medie anuală a inflaţiei a fost de 1,3%, cu 2,9 puncte procentuale peste nivelul mediu înregistrat în anul 2016, când rata medie anuală a inflaţiei a fost de -1,6%.

În anul 2017, rata medie lunară a inflaţiei a fost de 0,3%, peste nivelul înregistrat în anul 2016, când rata medie lunară a inflaţiei a fost de 0,0%.

Tabel 3.2.1. Evoluţia lunară a indicilor preţurilor de consum - decembrie an precedent = 100 -

Luna Total Mărfuri alimentare Mărfuri nealimentare Servicii

2016 2017 2016 2017 2016 2017 2016 2017

Ianuarie 99,22 99,81 100,47 100,91 98,44 99,07 98,88 99,63

Februarie 98,98 99,72 100,81 101,57 98,17 99,15 97,75 97,86

Martie 99,08 99,80 100,80 101,80 98,40 99,02 97,74 98,17

Aprilie 98,93 100,08 100,43 101,99 98,30 99,42 97,85 98,32

Mai 99,18 100,36 100,98 102,61 98,39 99,49 97,96 98,53

Iunie 99,01 100,40 100,29 102,43 98,48 99,56 98,06 98,86

Iulie 98,77 100,72 100,33 102,03 97,97 100,49 97,96 99,00

August 98,84 100,52 100,24 101,15 98,22 100,63 97,87 99,20

Septembrie 98,73 101,02 99,66 101,70 98,43 101,17 97,86 99,52

Octombrie 99,15 102,31 100,19 103,02 98,81 102,93 98,18 99,68

Noiembrie 99,22 102,99 100,42 103,61 98,83 103,82 98,09 100,01

Decembrie 99,46 103,32 100,68 104,07 99,13 104,11 98,17 100,22

La grupa mărfuri alimentare (inclusiv băuturile alcoolice) la sfârşitul lunii decembrie 2017, indicele preţurilor de consum a fost de 104,07% (cu 0,75 puncte procentuale peste nivelul înregistrat de indicele general al preţurilor de consum).

Mărfurile alimentare au deţinut 34,65% în structura cheltuielilor medii lunare efectuate de o gospodărie pentru cumpărarea bunurilor şi pentru plata serviciilor necesare satisfacerii nevoilor de trai.

În anul 2017, comparativ cu anul 2016, s-a înregistrat o uşoară scădere a cheltuielilor pentru aceste produse în total (au scăzut cu 1,35 puncte procentuale), fenomen datorat tendinţei gospodăriilor de realocare a resurselor disponibile.

În decembrie 2017, indicii preţurilor de consum (faţă de decembrie 2016) pentru diferite produse alimentare s-au situat în majoritate peste nivelul indicelui general al preţurilor de consum, cu diferenţe cuprinse între 0,09 puncte procentuale (conserve din carne) şi 39,87 puncte procentuale (ouă). În acestă categorie s-au situat următoarele mărfuri şi grupe de mărfuri alimentare: brânză-total (0,22 puncte procentuale), preparate din carne (0,94 puncte procentuale), carne de bovine (1,08 puncte procentuale), lapte de vacă (1,84 puncte procentuale), carne de porcine (2,18 puncte procentuale), fructe proaspete (7,74 puncte procentuale), unt (19,45 puncte procentuale).

38

Au existat şi mărfuri alimentare cu indici de preţuri ce s-au situat sub nivelul indicelui total al preţurilor de consum, înregistrându-se diferenţe cuprinse între -0,35 puncte procentuale (carne de pasăre) şi -12,32 puncte procentuale (cartofi).

Analiza evoluţiei indicilor preţurilor la produsele alimentare faţă de nivelul grupei produse alimentare, în decembrie 2017 faţă de decembrie 2016, relevă următoarele aspecte: la unele mărfuri alimentare, indicii de preţ s-au situat sub nivelul grupei de produse alimentare cu diferenţe cuprinse între -0,53 puncte procentuale (brânză-total) şi -13,07 puncte procentuale (cartofi); la alte mărfuri alimentare, indicii de preţ s-au situat peste nivelul grupei de produse alimentare cu diferenţe cuprinse între 0,19 puncte procentuale (preparate din carne) şi 39,12 puncte procentuale (ouă).

Tabel 3.2.2. Indicii preţurilor de consum la principalele mărfuri alimentare, în decembrie 2017

- decembrie 2016 = 100 -

Indicii preţurilor

de consum - % -

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

indicelui preţurilor de consum1)

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

mediu al grupei1)

Total 103,32

Mărfuri alimentare 104,07 0,75

din care:

Produse de morărit şi panificaţie 102,32 -1,00 -1,75

din care:

Produse de morărit 101,23 -2,09 -2,84

din care: Făină 101,49 -1,83 -2,58

Pâine, produse de franzelărie, specialităţi, subproduse grâu, porumb, secară 102,42 -0,90 -1,65 Legume şi conserve de legume 100,58 -2,74 -3,49

din care: Cartofi 91,00 -12,32 -13,07

Fructe şi conserve din fructe 109,76 6,44 5,69

din care: Fructe proaspete 111,06 7,74 6,99

Ulei, slănină, grăsimi 100,15 -3,17 -3,92

din care: Ulei comestibil 99,83 -3,49 -4,24

Carne, preparate din carne şi conserve din carne 104,40 1,08 0,33

din care:

Carne de bovine 104,40 1,08 0,33

Carne de porcine 105,50 2,18 1,43

Carne de pasăre 102,97 -0,35 -1,10

Preparate din carne 104,26 0,94 0,19

Conserve din carne 103,41 0,09 -0,66

Peşte şi conserve din peşte 102,43 -0,89 -1,64

din care:

Peşte proaspăt şi congelat 102,44 -0,88 -1,63

Conserve din peşte şi alte produse din peşte 102,19 -1,13 -1,88

Lapte şi produse lactate 104,99 1,67 0,92

din care:

Lapte - total 104,74 1,42 0,67

din care: Lapte de vacă 105,16 1,84 1,09

Brânză - total 103,54 0,22 -0,53

Unt 122,77 19,45 18,70

Ouă 143,19 39,87 39,12

Zahăr, produse zaharoase şi miere de albine 100,93 -2,39 -3,14

din care: Zahăr 98,26 -5,06 -5,81

Băuturi alcoolice 101,15 -2,17 -2,92

din care:

Vin 101,07 -2,25 -3,00

Bere 101,39 -1,93 -2,68

Ţuică, rachiuri şi alte băuturi alcoolice 100,30 -3,02 -3,77 1) Puncte procentuale.

La grupa mărfuri nealimentare la sfârşitul lunii decembrie 2017, indicele preţurilor de consum a fost 104,11% (cu 0,79 puncte procentuale peste nivelul înregistrat de indicele general al preţurilor de consum).

39

În decembrie 2017 faţă de aceeaşi lună a anului anterior, majoritatea indicilor preţurilor de consum pentru diferite produse nealimentare s-au situat peste nivelul indicelui general al preţurilor de consum cu diferenţe cuprinse între 2,20 puncte procentuale (tutun, ţigări) şi 8,86 puncte procentuale (energie electrică).

Peste nivelul indicelui general al preţurilor de consum se mai situează indicii de preţ pentru combustibili (2,53 puncte procentuale).

Sub nivelul indicelui general al preţurilor s-au situat preţurile la energie termică (-0,09 puncte procentuale), confecţii (-0,83 puncte procentuale), încălţăminte (-1,05 puncte procentuale), gaze naturale (-1,91 puncte procentuale), produse de uz casnic, mobilă (-2,00 puncte procentuale), articole de igienă, cosmetice şi medicale (-2,92 puncte procentuale).

Analiza evoluţiei preţurilor la produsele nealimentare faţă de nivelul grupei produselor nealimentare, în decembrie 2017 faţă de decembrie 2016, relevă următoarele aspecte: la unele mărfuri nealimentare, indicii de preţ s-au situat sub nivelul grupei de produse nealimentare, cu diferenţe cuprinse între -0,88 puncte procentuale (energie termică) şi -3,71 puncte procentuale (articole de igienă, cosmetice şi medicale). În cazul altor mărfuri nealimentare, indicii de preţ s-au situat peste nivelul grupei de produse nealimentare, diferenţele situându-se între 1,41 puncte procentuale pentru tutun, ţigări şi 8,07 puncte procentuale pentru energie electrică. Tabel 3.2.3. Indicii preţurilor de consum la principalele mărfuri nealimentare, în decembrie 2017

- decembrie 2016 = 100 -

Indicii preţurilor de

consum - % -

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

indicelui preţurilor de consum1)

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

mediu al grupei1)

Total 103,32

Mărfuri nealimentare 104,11 0,79

din care:

Îmbrăcăminte, articole de galanterie, mercerie, pasmanterie 102,37 -0,95 -1,74

din care: Confecţii 102,49 -0,83 -1,62

Încălţăminte 102,27 -1,05 -1,84

Produse de uz casnic, mobilă 101,32 -2,00 -2,79

Articole de igienă, cosmetice şi medicale 100,40 -2,92 -3,71

Combustibili 105,85 2,53 1,74

Tutun, ţigări 105,52 2,20 1,41

Energie electrică, gaze şi încălzire centrală 107,73 4,41 3,62

din care:

Energie electrică 112,18 8,86 8,07

Gaze naturale 101,41 -1,91 -2,70

Energie termică 103,23 -0,09 -0,88

1) Puncte procentuale.

La grupa servicii, indicele preţurilor de consum, în decembrie 2017 faţă de decembrie 2016, a fost 100,22% (cu 3,10 puncte procentuale sub nivelul indicelui preţurilor pe total).

Serviciile pentru care indicele preţurilor s-a situat sub nivelul indicelui preţurilor de consum au prezentat faţă de acesta diferenţe cuprinse între -1,14 puncte procentuale (transport urban) şi -7,69 puncte procentuale (poştă şi telecomunicaţii).

Peste nivelul IPC pe total s-au situat tarifele pentru apă, canal, salubritate (0,29 puncte procentuale).

În cadrul grupei, comparând indicii preţurilor de consum pentru principalele servicii cu indicele mediu al preţurilor la servicii, în decembrie 2017 faţă de luna decembrie 2016, rezultă următoarele:

peste nivelul mediu al indicelui preţurilor de consum la servicii au fost indicii preţurilor înregistraţi

pentru abonamente auto (0,98 puncte procentuale), transport rutier (1,32 puncte procentuale), transport urban (1,96 puncte procentuale), chirii (2,53 puncte procentuale), apă, canal, salubritate (3,39 puncte procentuale);

sub nivelul indicelui mediu al serviciilor s-au situat indicii preţurilor pentru alte servicii (-0,40 puncte procentuale), poştă şi telecomunicaţii (-4,59 puncte procentuale), transport CFR (-5,90 puncte procentuale).

40

Tabel 3.2.4. Indicii preţurilor de consum la principalele servicii, în decembrie 2017

- decembrie 2016 = 100 - Indicii

preţurilor de consum

- % -

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

indicelui preţurilor de consum1)

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

mediu al grupei1)

Total 103,32

Servicii 100,22 -3,10

din care:

Chirii 102,75 -0,57 2,53

Apă, canal, salubritate 103,61 0,29 3,39

Transport urban 102,18 -1,14 1,96

Transport interurban 102,07 -1,25 1,85

din care:

C.F.R. 94,32 -9,00 -5,90

Rutier 101,54 -1,78 1,32

Abonamente auto 101,20 -2,12 0,98

Poştă şi telecomunicaţii 95,63 -7,69 -4,59

din care:

Servicii poştale 98,89 -4,43 -1,33

Telefon 101,89 -1,43 1,67

Abonament radio, TV 83,65 -19,67 -16,57

Alte servicii 99,82 -3,50 -0,40 1) Puncte procentuale.

3.2.2. Indicele preţurilor producţiei industriale În anul 2017, indicele preţurilor producţiei industriale pentru ansamblul produselor fabricate şi comercializate la intern şi extern, a fost în luna decembrie 103,38%, în creştere cu 3,4 puncte procentuale faţă de cel înregistrat în luna decembrie a anului anterior, în condiţiile menţinerii bazei de comparaţie (anul 2015=100). Grafic 3.2.2. Evoluţia indicilor preţurilor producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa externă), în anul 2017

Pentru cele două tipuri de pieţe, acest indicator a avut următoarele caracteristici:

în luna decembrie 2017 faţă de luna decembrie 2016, indicele preţurilor producţiei industriale pentru piaţa internă a scăzut cu 1,5 puncte procentuale, iar indicele preţurilor producţiei industriale pentru piaţa externă s-a majorat cu 2,5 puncte procentuale.

41

Tabel 3.2.5. Indicii preţurilor producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa externă)

- anul 2015 = 100 -

Decembrie

2016 %

Decembrie 2017

%

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul mediu

al grupei1) în luna Decembrie 2017

Industrie – total 100,03 103,38 Destinaţii ale producţiei industriale

Piaţa internă 98,80 101,88 -1,50 Piaţa externă 102,09 105,91 2,53 Secţiuni CAEN Rev.2 Industrie extractivă 96,55 103,05 -0,33 Industrie prelucrătoare 101,15 105,26 1,88

Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat 94,47 93,02 -10,36

Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 101,07 101,68 -1,70 Marile grupe industriale:

Industria bunurilor intermediare 98,51 103,41 0,03 Industria bunurilor de capital 102,96 105,55 2,17 Industria bunurilor de folosinţă îndelungată 103,12 106,27 2,89 Industria bunurilor de uz curent 102,51 106,31 2,93 Industria energetică 96,21 98,18 -5,20

1) Puncte procentuale.

În luna decembrie 2017, indicii preţurilor producţiei industriale pe secţiuni CAEN Rev.2, comparativ cu

indicele general al preţurilor producţiei industriale au înregistrat următoarea evoluţie:

au crescut indicii preţurilor producţiei industriale în industria prelucrătoare cu 1,9 puncte procentuale;

s-au redus indicii preţurilor producţiei industriale la producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat cu 10,4 puncte procentuale, la distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare cu 1,7 puncte procentuale şi în industria extractivă cu 0,3 puncte procentuale.

Analiza situaţiei indicilor preţurilor producţiei industriale pe marile grupe industriale, la nivelul lunii decembrie

2017 faţă de indicele general al preţurilor producţiei industriale, relevă următoarele fenomene:

se constată creşteri peste nivelul înregistrat pe total la industria bunurilor de uz curent cu 2,9 puncte procentuale, industria bunurilor de folosinţă îndelungată cu 2,9 puncte procentuale şi industria bunurilor de capital cu 2,2 puncte procentuale;

sub nivelul înregistrat pe total se situează industria energetică cu -5,2 puncte procentuale.

3.3. Evoluţia principalilor indicatori bugetari

3.3.1. Bugetul public naţional9)

Politica fiscal-bugetară pentru anii 2016 şi 2017 rămâne în continuare legată de relansarea economică, crearea

de locuri de muncă şi asigurarea sustenabilităţii finanţelor publice.

Dintre obiectivele politicii fiscal-bugetare din ultimii ani menţionăm: continuarea consolidării fiscale,

stimularea creşterii economice, reforma investiţiilor publice prin creşterea substanţială a fondurilor publice

alocate cofinanţării proiectelor europene şi prioritizarea investiţiilor publice semnificative, stimularea

consumului concomitent cu asigurarea protecţiei sociale pentru categoriile sociale cu venituri reduse,

dezvoltarea şi diversificarea instrumentelor de management al datoriei publice, etc.

9) Cuprinde: Execuţia bugetului de stat, Execuţia bugetelor locale şi Execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat.

42

Cheltuielile bugetului public naţional au reprezentat 238564,2 milioane lei în anul 2016 şi respectiv 263248,1

milioane lei în anul 2017, nivel ce nu a putut fi acoperit de veniturile încasate (respectiv 213744,1 milioane lei în

anul 2016 şi 229445,4 milioane lei în anul 2017).

Tabel 3.3.1. Execuţia bugetului public naţional

- milioane lei preţuri curente -

2016 2017

Structura, %

Ponderea în PIB, %

2016 2017 2016 20171)

Venituri 213744,1 229445,4 100,00 100,00 27,94 26,78

Bugetul de stat 101757,3 108645,3 47,60 47,35 13,30 12,68

Bugete locale 59518,1 62782,1 27,85 27,36 7,78 7,33

Bugetul asigurărilor sociale de stat 52468,7 58018,0 24,55 25,29 6,86 6,77

Cheltuieli 238564,2 263248,1 100,00 100,00 31,18 30,73

Bugetul de stat 130083,1 144418,7 54,53 54,86 17,00 16,86

Bugete locale 56284,7 61134,1 23,59 23,22 7,36 7,14

Bugetul asigurărilor sociale de stat 52196,4 57695,3 21,88 21,92 6,82 6,73

Deficit / Excedent -24820,1 -33802,7 100,00 100,00 -3,24 -3,95

Bugetul de stat -28325,8 -35773,4 114,13 105,83 -3,70 -4,18

Bugete locale 3233,4 1648,0 -13,03 -4,88 0,42 0,19

Bugetul asigurărilor sociale de stat 272,3 322,7 -1,10 -0,95 0,04 0,04 1) Date semidefinitive.

3.3.1.1. Veniturile realizate la bugetul public naţional În anul 2017, veniturile realizate la bugetul public naţional au fost de 229445,4 milioane lei, cu următoarea structură: 47,35% din veniturile totale au provenit de la bugetul de stat; 27,36% de la bugetele locale şi 25,29% de la bugetul asigurărilor sociale de stat.

În termeni nominali, în anul 2017 faţă de anul 2016, veniturile realizate la bugetul public naţional au avut o tendinţă de creştere cu 15701,3 milioane lei (respectiv +7,35%).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, în evoluţia structurii veniturilor realizate la bugetul naţional s-au înregistrat creşteri ale ponderii, în total venituri, a aportului relativ al bugetului asigurărilor sociale de stat (+0,74 puncte procentuale) în timp ce la bugetele locale şi bugetul de stat s-au înregistrat scăderi relative ale veniturilor (-0,49 puncte procentuale, respectiv -0,25 puncte procentuale).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016 s-au înregistrat scăderi a ponderii în PIB, a veniturilor de la bugetul de stat cu 0,62 puncte procentuale, a veniturilor de la bugetele locale cu 0,45 puncte procentuale şi a celor de la bugetul asigurărilor sociale de stat cu 0,09.

3.3.1.2. Cheltuielile realizate la bugetul public naţional În anul 2017, cheltuielile realizate la bugetul public naţional au fost de 263248,1 milioane lei şi au avut următoarea structură: 54,86% din cheltuielile totale au fost realizate de bugetul de stat, 23,22% de bugetele locale şi 21,92% de bugetul asigurărilor sociale de stat.

În termeni nominali, în anul 2017 comparativ cu anul 2016, cheltuielile realizate la bugetul public naţional au crescut cu 24683,9 milioane lei (respectiv +10,35%). În perioada analizată, structura cheltuielilor bugetului naţional a înregistrat următoarele tendinţe: a crescut ponderea în total, a cheltuielilor de la bugetul de stat (+0,33 puncte procentuale) şi a cheltuielilor de la de la bugetul asigurărilor sociale de stat (+0,04 puncte procentuale); s-au diminuat ponderile cheltuielilor la bugetele locale (-0,37 puncte procentuale).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016 s-a înregistrat scăderi a ponderii în PIB, a cheltuielilor de la bugetele locale (-0,22 puncte procentuale), a cheltuielilor de la bugetul de stat (-0,14 puncte procentuale), precum şi a celor de la asigurările sociale de stat (-0,09 puncte procentuale).

43

Grafic 3.3.1. Veniturile şi cheltuielile totale realizate la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale

3.3.1.3. Soldul bugetului public naţional

Comparând veniturile înregistrate la bugetul public naţional cu cheltuielile totale rezultă că, în anul 2016 s-a înregistrat un deficit de -24820,1 milioane lei preţuri curente şi respectiv, în anul 2017 s-a înregistrat un deficit de -33802,7 milioane lei preţuri curente.

La bugetul de stat, în anul 2017 s-a înregistrat un deficit de -28325,8 milioane lei, iar în anul 2017, un deficit de -35773,4 milioane lei.

La bugetele locale s-a înregistrat în anul 2016 un excedent de 3233,4 milioane lei, iar în anul 2017, un excedent de 1648,0 milioane lei.

La bugetul asigurărilor sociale de stat, în anul 2016 s-a înregistrat un excedent de 272,3 milioane lei, iar în anul 2017, un excedent de 322,7 milioane lei.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, în termeni nominali, deficitul bugetului public naţional a scăzut cu 8982,6 milioane lei.

Ponderea deficitului bugetului public naţional în produsul intern brut a scăzut de la -3,24% în anul 2016 la -3,95% în anul 2017.

În anul 2017 faţă de anul 2016, ponderea în PIB a deficitului / excedentului bugetului public naţional a scăzut cu 0,71 puncte procentuale.

3.3.2. Bugetul de stat 3.3.2.1. Veniturile totale ale bugetului de stat În anul 2017, veniturile totale realizate la bugetul de stat au fost de 108645,3 milioane lei, ponderea lor în produsul intern brut fiind de 12,68%.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, în termeni nominali, veniturile totale ale bugetului de stat au crescut cu 6888,0 milioane lei (respectiv +6,77%).

În anul 2017, în structura veniturilor totale ale bugetului de stat, veniturile fiscale, au reprezentat 78,30% din veniturile totale.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, în structura veniturilor totale ale bugetului de stat s-a înregistrat o creştere a ponderii veniturilor din sumele primite de la UE/ alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări aferente cadrului financiar 2014-2020 (+10,49 puncte procentuale), venituri nefiscale (+1,00 puncte procentuale), contribuţiile de asigurări (+0,43 puncte procentuale), operaţiunile financiare (+0,16 puncte procentuale), dar în acelaşi timp şi diminuări la venituri fiscale (-7,51 puncte procentuale), venituri curente (-6,08 puncte procentuale), sume primite de la UE/ alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări (-3,87 puncte procentuale), sume în curs de distribuire (-0,43 puncte procentuale), alte sume primite de la UE (-0,22 puncte procentuale) şi venituri din capital (-0,05 puncte procentuale).

44

Tabel 3.3.2. Veniturile realizate la bugetul de stat milioane lei preţuri curente -

2016 2017

Structura, %

2016 2017

VENITURI - total 101757,3 108645,3 100,00 100,00

Venituri curente 96847,0 96789,8 95,17 89,09

Venituri fiscale 87323,3 85072,2 85,81 78,30

Impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital 26467,4 26429,6 26,01 24,33

Contribuţii de asigurări 1010,3 1540,7 0,99 1,42

Venituri nefiscale 8513,4 10176,9 8,37 9,37

Venituri din capital 346,8 317,2 0,34 0,29

Operaţiuni financiare 39,5 218,7 0,04 0,20

Sume primite de la UE/ alţi donatori în contul

plăţilor efectuate şi prefinanţări 3882,2 -52,2 3,82 -0,05

Alte sume primite de la UE 80,9 -153,4 0,08 -0,14

Sume în curs de distribuire 472,7 29,1 0,46 0,03

Sume primite de la UE / alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări aferente cadrului financiar 2014-2020

88,2

11496,1

0,09

10,58

3.3.2.2. Cheltuielile bugetului de stat În anul 2017, cheltuielile bugetului de stat au fost de 144418,7 milioane lei şi au reprezentat 16,86% din PIB. Structura cheltuielilor bugetului de stat a fost următoarea: 31,92% din cheltuielile totale au reprezentat cheltuielile social-culturale; 29,27% cheltuielile aferente serviciilor publice generale; 18,37% cheltuieli pentru acţiuni economice; 17,87% cheltuielile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; 2,57% cheltuieli pentru servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, în termeni nominali, cheltuielile bugetului de stat au crescut cu 14335,6 milioane lei (respectiv +11,02%).

Tabel 3.3.3. Cheltuielile bugetului de stat

- milioane lei preţuri curente -

2016 2017

Structura,%

2016 2017

CHELTUIELI - total 130083,1 144418,7 100,00 100,00

din care:

Servicii publice generale 46323,3 42276,3 35,61 29,27

Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională 21498,9 25800,6 16,53 17,87

Cheltuieli social-culturale 38343,9 46102,4 29,48 31,92

Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape 6303,0 3715,4 4,84 2,57

Acţiuni economice 17614,0 26524,0 13,54 18,37

3.3.3. Bugetele locale 3.3.3.1. Veniturile bugetelor locale În anul 2017, veniturile bugetelor locale au fost de 62782,1 milioane lei şi au reprezentat 7,33% din PIB. Structura veniturilor totale ale bugetelor locale a fost următoarea: 81,26% venituri fiscale; 4,72% venituri nefiscale; 0,39% venituri din capital; 10,38% subvenţii; -0,05% sume primite de la UE/alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări, 3,25% sume primite de la UE / alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări aferente cadrului financiar 2014-2020, 0,02% alte sume primite de la UE.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, în termeni nominali, veniturile totale ale bugetelor locale au crescut cu 3264,0 milioane lei (respectiv +5,49%).

45

Tabel 3.3.4. Veniturile bugetelor locale - milioane lei preţuri curente -

2016 2017

Structura, %

2016 2017

VENITURI - total 59518,1 62782,1 100,00 100,00

Venituri curente 48154,1 53977,4 80,90 85,98

Venituri fiscale 45206,5 51015,7 75,95 81,26

Venituri nefiscale 2947,6 2961,7 4,95 4,72

Venituri din capital 203,6 244,8 0,34 0,39

Operaţiuni financiare 11,6 18,9 0,02 0,03

Subvenţii 9358,4 6517,7 15,72 10,38

Sume primite de la UE / alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări

1615,0

-29,3

2,71

-0,05

Sume primite de la UE / alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări aferente cadrului financiar 2014-2020

175,4

2038,8

0,29

3,25

Alte sume primite de la UE - 13,8 - 0,02

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, analiza evoluţiei structurii componentelor veniturilor totale ale bugetelor locale, evidenţiază următoarele aspecte:

s-a majorat ponderea în totalul veniturilor bugetelor locale a veniturilor fiscale (+5,31 puncte procentuale), veniturilor curente (+5,08 puncte procentuale), a sumelor primite de la UE / alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări aferente cadrului financiar 2014-2020 (+2,96 puncte procentuale), veniturilor din capital (+0,05 puncte procentuale), operaţiunilor financiare (+0,01 puncte procentuale);

s-au redus ponderile subvenţiilor (-5,34 puncte procentuale), a sumelor primite de la UE /alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări (-2,76 puncte procentuale), precum şi a veniturilor nefiscale (-0,23 puncte procentuale).

3.3.3.2. Cheltuielile bugetelor locale În anul 2017, cheltuielile bugetelor locale au fost de 61134,1 milioane lei şi au reprezentat 7,14% din PIB. Structura principalelor componente a fost următoarea: cheltuieli social-culturale, 54,81% din total; 16,96% acţiuni economice; 13,70% servicii publice generale; 12,81% servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape; 1,72% apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, cheltuielile bugetelor locale, în termeni nominali, au crescut cu 4849,4 milioane lei (respectiv +8,62%).

Tabel 3.3.5. Cheltuielile bugetelor locale - milioane lei preţuri curente -

2016 2017

Structura, %

2016 2017

CHELTUIELI - total 56284,7 61134,1 100,00 100,00

Servicii publice generale 6703,4 8378,1 11,91 13,70

Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională 843,9 1050,7 1,50 1,72

Cheltuieli social-culturale 28814,5 33504,8 51,19 54,81

Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape 7824,8 7833,0 13,90 12,81

Acţiuni economice 12098,1 10367,5 21,50 16,96

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, structura cheltuielilor bugetelor locale a înregistrat creşteri relative la: cheltuieli social-culturale de la 51,19% la 54,81% (+3,62 puncte procentuale), servicii publice generale de la 11,91% la 13,70% (+1,79 puncte procentuale), apărare, ordine publică şi siguranţă naţională de la 1,50% la 1,72% (+0,22 puncte procentuale).

Scăderi s-au înregistrat la acţiuni economice de la 21,50% la 16,96% (-4,54 puncte procentuale şi la servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape de la 13,90% la 12,81% (-1,09 puncte procentuale).

46

3.3.4. Bugetul asigurărilor sociale de stat

3.3.4.1. Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat

În anul 2017, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, în termeni nominali, au fost de 58018,0 milioane lei, din care 76,31% au fost venituri curente şi 23,42% subvenţii. În anul 2017, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat au reprezentat 6,77% din PIB.

Tabel 3.3.6. Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat - milioane lei preţuri curente -

2016 2017

Structura, %

2016 2017

VENITURI - total 52468,7 58018,0 100,00 100,00

Venituri curente 37464,3 44277,0 71,40 76,31

Contribuţii de asigurări 37316,9 44172,0 71,12 76,13

Contribuţiile angajatorilor 26305,2 30911,7 50,13 53,28

Contribuţiile asiguraţilor 11011,7 13260,3 20,99 22,85

Venituri nefiscale 147,4 105,0 0,28 0,18

Subvenţii 15096,9 13585,6 28,77 23,42

Sume primite de la UE / alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări

0,1

1,0

***)

***)

Sume în curs de distribuire -92,6 155,4 -0,17 0,27

***) Sub 0,005.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, veniturile totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat au crescut în valoare absolută cu 5549,3 milioane lei (respectiv +10,58%).

În termeni nominali au crescut veniturile curente cu 6812,7 milioane lei (+18,18%) iar veniturile nefiscale au scăzut cu 42,4 milioane lei (-28,76%).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, creşterea veniturilor curente s-a datorat majorării contribuţiilor de asigurări cu 6855,1 milioane lei (respectiv +18,37%), a contribuţiilor angajatorilor cu 4606,5 milioane lei (respectiv +17,52%), cât şi a contribuţiilor asiguraţilor cu 2248,6 milioane (respectiv +20,42%).

3.3.4.2. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat În anul 2017, cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat au fost de 57695,3 milioane lei şi au reprezentat 6,73% din PIB. În anul 2017, cheltuielile social-culturale au absorbit întreaga sumă a bugetului asigurărilor sociale de stat. Dintre acestea, cea mai mare parte a fost orientată către susţinerea asigurărilor şi asistenţei sociale (99,82% din total).

Tabel 3.3.7. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat - milioane lei preţuri curente -

2016 2017

Structura, %

2016 2017

CHELTUIELI - total 52196,4 57695,3 100,00 100,00

Cheltuieli social-culturale 52196,4 57695,3 100,00 100,00

Asigurări şi asistenţă socială 52099,3 57589,1 99,81 99,82

Asigurări şi asistenţă socială pentru accidente de muncă şi boli profesionale

97,1

106,3

0,19

0,18

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat au crescut cu 5498,9 milioane lei (respectiv +10,53%). Creşterea volumului cheltuielilor s-a datorat, în principal, creşterii costului asigurărilor şi asistenţei sociale cu 5489,8 milioane lei (respectiv +10,54%). Cheltuielile pentru asigurări şi asistenţă socială pentru accidente de muncă şi boli profesionale au crescut cu 9,2 milioane lei (respectiv +9,47%).

47

4. EVOLUŢII SECTORIALE

4.1. Agricultură şi silvicultură

În anul 2017, producţia ramurii agricole a fost de 78494,1 milioane lei, în creştere în termeni reali, cu 12,5% faţă de anul 2016. Producţia vegetală a crescut cu 19,5%, iar producţia animală a înregistrat o scădere de 0,4%.

În anul 2017, structura valorică a producţiei ramurii agricole prezintă modificări faţă de anul precedent, în sensul creşterii ponderii producţiei vegetale şi scăderii ponderii producţiei animale şi a serviciilor agricole. Tabel 4.1.1. Producţia ramurii agricole 2016 2017

Total din care:

proprietate majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar privată

Mii lei preţuri curente

Total 69348614 68111337 78494105 77171934

Vegetală 45155180 44240724 53216739 52267923

Animală 23293590 23258991 24331854 24298039

Servicii agricole 899844 611622 945512 605972

Structura (%)

Total 100,0 100,0 100,0 100,0

Vegetală 65,1 65,0 67,8 67,7

Animală 33,6 34,1 31,0 31,5

Servicii agricole 1,3 0,9 1,2 0,8

Indicii producţiei ramurii agricole (anul precedent = 100)

Total 102,5 102,7 112,5 112,7

Vegetală 105,3 105,4 119,5 119,8

Animală 97,6 97,6 99,6 99,6

Servicii agricole 103,5 110,7 99,0 94,4

Notă: Producţia ramurii agricole este calculată conform metodologiei Eurostat privind “Conturile Economice pentru Agricultură”.

4.1.1. Sectorul producţiei vegetale 4.1.1.1. Modul de folosinţă a terenului La sfârşitul anului 2014, suprafaţa agricolă de 14630,1 mii hectare înregistrată a fost cu 18,2 mii hectare mai mare, decât cea înregistrată în anul 2013. În anul 2014, structura suprafeţei agricole nu prezintă modificări semnificative faţă de anul precedent: 64,2% teren arabil; 22,4% păşuni; 10,6% fâneţe; 1,4% vii şi pepiniere viticole; 1,4% livezi şi pepiniere pomicole.

La sfârşitul anului 2014, suprafaţa arabilă a fost de 9395,3 mii hectare, cu 6 mii hectare mai mare faţă de cea din anul precedent.

Scăderi s-au înregistrat la categoriile: păşuni (-1,7 mii hectare) şi vii şi pepiniere viticole (-0,9 mii hectare), iar creşteri la categoriile fâneţe (14,4 mii hectare) şi livezi şi pepiniere pomicole (0,4 mii hectare).

Tabel 4.1.2. Suprafaţa agricolă după modul de folosinţă (la sfârşitul anului)

- mii hectare -

2013 2014

Total din care:

proprietate privată1) Total

din care: proprietate privată1)

Total 14611,9 13680,6 14630,1 13699,7

- arabil 9389,3 8935,8 9395,3 8940,2

- păşuni 3273,9 2855,5 3272,2 2852,2

- fâneţe 1541,9 1500,0 1556,3 1517,2

- vii şi pepiniere viticole 210,3 202,6 209,4 202,2

- livezi şi pepiniere pomicole 196,5 186,7 196,9 187,9

Notă: Până la finalizarea acţiunii de cadastrare a ţării, de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, seriile de date prezentate vor rămâne blocate la nivelul anului 2014. 1) Conţine: proprietatea privată a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a persoanelor juridice şi a persoanelor fizice. Sursa: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

48

La sfârşitul anului 2014, suprafaţa agricolă deţinută de sectorul privat a fost de 13699,7 mii hectare şi a reprezentat 93,64% din suprafaţa agricolă totală. Comparativ cu sfârşitul anului anterior, în anul 2014, suprafaţa agricolă deţinută de sectorul privat a crescut cu 19,1 mii hectare.

La sfârşitul anului 2014, suprafaţa arabilă deţinută de sectorul privat a fost de 8940,2 mii hectare, cu 4,4 mii hectare mai mare faţă de cea din anul precedent. Scăderi s-au înregistrat la categoriile: păşuni (-3,3 mii hectare), şi vii şi pepiniere viticole (-0,4 mii hectare), în timp ce creşteri s-au înregistrat la categoriile fâneţe (17,2 mii hectare) şi livezi şi pepiniere pomicole (1,2 mii hectare).

4.1.1.2. Parcul de tractoare şi maşini agricole

La sfârşitul anului 2017, pe ansamblul agriculturii, parcul de tractoare şi maşini agricole principale cuprindea: 212,7 mii tractoare; 169,6 mii pluguri pentru tractor; 29,6 mii cultivatoare mecanice; 80,0 mii semănători mecanice; 5,5 mii maşini de stropit şi prăfuit cu tracţiune mecanică; 26,7 mii combine autopropulsate pentru recoltat cereale; 14,2 mii prese pentru balotat paie şi fân.

Totodată, trebuie menţionat că, parcul de tractoare şi maşini agricole deţinut de sectorul majoritar privat din totalul existent la sfârşitul anului 2017 (pe componentele parcului) a reprezentat între 95,8% (combine autopropulsate pentru recoltat furaje) şi 99,2% (combine autopropulsate pentru recoltat cereale).

La sfârşitul anului 2017, comparativ cu sfârşitul anului 2016, evoluţia parcului de tractoare şi maşini agricole a înregistrat cele mai mari creşteri la tractoare agricole fizice (+4829 bucăţi) şi la pluguri pentru tractor (+1030 bucăţi), iar scăderi s-au înregistrat la cultivatoare mecanice (-984 bucăţi), la semănători mecanice (-1217 bucăţi) şi la combine autopropulsate pentru recoltat cereale (-233 bucăţi). Tabel 4.1.3. Parcul de tractoare şi maşini agricole principale din agricultură1)

(la sfârşitul anului)

20162) 2017 2017 faţă de 2016,

diferenţe (+/-)

bucǎţi bucǎţi bucǎţi %

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Tractoare agricole fizice 207901 205346 212730 210308 +4829 +4962 +2,3 +2,4 Pluguri pentru tractor 168617 167458 169647 168382 +1030 +924 +0,6 +0,6 Cultivatoare mecanice 30632 30309 29648 29310 -984 -999 -3,2 -3,3 Semănători mecanice 81255 80687 80038 79442 -1217 -1245 -1,5 -1,5 Maşini de stropit şi prăfuit cu tracţiune mecanică 5327 5167 5494 5313 +167 +146 +3,1 +2,8 Combine autopropulsate pentru recoltat cereale 26923 26753 26690 26489 -233 -264 -0,9 -1,0 Combine autopropulsate pentru recoltat furaje 985 951 1069 1024 +84 +73 +8,5 +7,7 Vindrovere autopropulsate pentru recoltat furaje 1327 1292 1375 1325 +48 +33 +3,6 +2,6 Prese pentru balotat paie şi fân 13840 13723 14166 14032 +326 +309 +2,4 +2,3

1) Aferent unitǎţilor care au agricultura ca activitate principalǎ (inclusiv exploataţiile agricole fără personalitate juridică). 2) Date rectificate faţă de cele publicate anterior. Sursa: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Tabel 4.1.4. Suprafaţa ce revine pe un tractor / maşină agricolă - hectare -

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe (+/-)

Tractoare agricole fizice1) 70,4 68,8 -1,6

Pluguri pentru tractor1) 86,8 86,2 -0,6

Cultivatoare mecanice1) 477,6 493,5 15,9

Semănători mecanice1) 180,1 182,8 2,7

Maşini de stropit şi prăfuit cu tracţiune mecanică1) 2746,4 2662,9 -83,5

Combine autopropulsate pentru recoltat cereale2) 349,0 352,0 3,0

Combine autopropulsate pentru recoltat furaje2) 9538,4 8788,9 -749,5

Vindrovere autopropulsate pentru recoltat furaje2) 7080,1 6832,9 -247,2

Prese pentru balotat paie şi fân1) 1057,1 1032,8 -24,3

Notă: Raportările s-au făcut la ultimele date disponibile blocate la nivelul anului 2014. 1) Raportările s-au făcut la suprafaţa agricolă. 2) Raportările s-au făcut la suprafaţa arabilă.

49

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, suprafaţa agricolă/arabilă ce revine pe un utilaj agricol a înregistrat scăderi la majoritatea componentelor parcului, de la 749,5 hectare (combine autopropulsate pentru recoltat furaje), la 0,6 hectare pluguri pentru tractor, ca urmare a creşterii gradului de dotare cu tractoare şi maşini agricole din agricultură.

4.1.1.3. Consumul de îngrăşăminte chimice şi naturale În anul 2017 comparativ cu anul 2016 s-au sesizat următoarele aspecte mai importante:

consumul de îngrăşăminte chimice în agricultură a crescut cu 13,0% (+67 mii tone);

consumul de îngrăşăminte naturale folosite în agricultură a scăzut cu 15,4% (-2302 mii tone);

consumul de îngrăşăminte chimice a crescut la îngrăşămintele potasice (+25,0%), fosfatice (+15,1%) şi azotoase (+10,8%).

Tabel 4.1.5. Îngrăşăminte chimice (substanţă activă) şi naturale utilizate în agricultură

2016

2017 2017 faţă de 2016,

diferenţe ()

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Consum - mii tone

Îngrăşăminte chimice - s.a.

Agricultură - total 514 503 581 569 +67 +66

Azotoase 344 336 381 371 +37 +35

Fosfatice 126 124 145 143 +19 +19

Potasice 44 43 55 55 +11 +12

Îngrăşăminte naturale

Agricultură - total 14927 14264 12625 12586 -2302 -1678

Consum mediu la un hectar teren agricol utilizat – kg

Îngrăşăminte chimice - s.a.

Agricultură - total 38,0 41,3 43,4 47,0 +5,4 +5,7

Azotoase 25,4 27,6 28,5 30,7 +3,1 +3,1

Fosfatice 9,3 10,2 10,8 11,8 +1,5 +1,6

Potasice 3,3 3,5 4,1 4,5 +0,8 +1,0

Îngrăşăminte naturale

Agricultură - total 1104,0 1172,9 943,7 1040,2 -160,3 -132,7

Consum mediu la un hectar teren arabil – kg

Îngrăşăminte chimice - s.a.

Agricultură - total 59,9 59,0 68,0 67,1 +8,1 +8,1

Azotoase 40,1 39,4 44,6 43,7 +4,5 +4,3

Fosfatice 14,7 14,6 17,0 16,9 +2,3 +2,3

Potasice 5,1 5,0 6,4 6,5 +1,3 +1,5

Îngrăşăminte naturale

Agricultură - total 1739,3 1673,8 1477,8 1484,2 -261,5 -189,6

Sursa: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, consumurile medii de îngrăşăminte chimice la un hectar de teren agricol utilizat pe total au crescut cu 14,2%, iar în sectorul majoritar privat cu 13,8%.

Consumurile medii de îngrăşăminte chimice la un hectar de teren arabil pe total şi în sectorul majoritar privat au crescut cu 13,5%, respectiv cu 13,7%.

În anul 2017 faţă de anul 2016, consumurile medii de îngrăşăminte naturale la un hectar de teren agricol utilizat pe total şi în sectorul majoritar privat au scăzut cu 14,5%, respectiv cu 11,3%; consumurile medii de îngrăşăminte naturale la un hectar de teren arabil pe total au scăzut cu 15,0% iar în sectorul majoritar privat au scăzut cu 11,3%.

50

4.1.1.4. Suprafeţele amenajate pentru irigat În anul 2017 suprafața totală amenajată pentru irigat nu a suferit modificări (3149,1 mii hectare), iar suprafaţa agricolă efectiv irigată a crescut cu 58,7 mii hectare, respectiv 38,4%.

Tabel 4.1.6. Suprafaţa agricolă efectiv irigată

- mii ha -

Suprafaţa agricolă efectiv irigată 2017 faţă de 2016, diferenţe (±) 2016 2017

Suprafaţa agricolă efectiv irigată 152,9 211,6 +58,7

din care:

Arabilă 152,6 209,4 +56,8

Notă: Suprafeţele amenajate pentru irigat şi suprafeţele efectiv irigate reprezintă numai suprafeţele din sistemele administrate de Agenţia Naţională de

Îmbunătăţiri Funciare.

În directă corelaţie cu aceste rezultate, indicatorul gradul de utilizare a suprafeţelor amenajate pentru irigat (determinat ca raport între suprafeţele agricole efectiv irigate şi suprafeţele agricole amenajate pentru irigat) a fost de 4,9% în anul 2016, faţă de 6,7% în anul 2017.

4.1.1.5. Suprafaţa cultivată În anul 2017, suprafaţa totală cultivată cu principalele culturi a scăzut cu 1,2% faţă de anul anterior, sectorul majoritar privat deţinând 99,3% din suprafaţa totală cultivată, fiind mai mic cu 1,3% faţă de anul 2016.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, analiza suprafeţelor totale cultivate cu principalele culturi, evidenţiază următoarele aspecte mai importante:

s-au înregistrat creşteri ale suprafeţelor cultivate la leguminoase pentru boabe de 2,0 ori, sfeclă de zahăr (+13,3%), plante uleioase (+8,4%), plante industriale (+8,3%), furaje verzi din teren arabil (+1,2%);

scăderi ale suprafeţelor cultivate s-au înregistrat la rădăcinoase (-6,5%), cereale pentru boabe (-5,4%) şi legume (-1,5%).

Suprafaţa cultivată cu plante industriale a crescut datorită plantelor uleioase care deţin cea mai importantă pondere în cadrul grupei (99,5%).

Suprafaţa cultivată cu plante uleioase a înregistrat pe total, o creştere (+8,4%), datorită suprafeţei cultivate cu rapiță (+31,1%).

Suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe a scăzut (-5,4%) faţă de anul anterior, datorită scăderii suprafeţei cultivate cu secară (-8,6%), porumb boabe (-6,9%), orz şi orzoaică (-5,4%), grâu (-4,0%) şi ovăz (-2,6%).

Suprafeţele cultivate cu porumb boabe deţin o pondere de 46,3% în total grupă, iar cele cu grâu deţin o pondere de 39,5%.

Suprafeţele culturilor din grupa rădăcinoase au scăzut în perioada analizată cu (-6,5%), datorită diminuării suprafeţelor cultivate cu rădăcinoase furajere (-21,8%) şi cartofi total (-8,1%).

În anul 2017, suprafeţele cultivate cu floarea soarelui deţin o pondere de 56,5% în suprafaţa totală a grupei, mai mică faţă de anul 2016, când deţineau 63,8%.

51

Tabel 4.1.7. Suprafaţa cultivată, cu principalele culturi - mii ha -

2016

2017 2017 faţă de 2016,

diferenţe ()

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total 8409,2 8355,7 8307,3 8248,4 -101,9 -107,3

Cereale pentru boabe 5487,0 5461,9 5192,3 5168,1 -294,7 -293,8 din care: Grâu 2137,7 2123,0 2052,9 2039,0 -84,8 -84,0

Secară 10,5 10,3 9,6 9,5 -0,9 -0,8

Orz şi orzoaică 481,6 479,1 455,5 453,2 -26,1 -25,9

Ovăz 170,3 169,2 165,8 164,3 -4,5 -4,9

Porumb boabe 2581,0 2575,4 2402,1 2396,3 -178,9 -179,1 Leguminoase pentru boabe 59,3 58,5 119,3 118,1 +60,0 +59,6 din care: Mazăre boabe 43,2 42,5 106,6 105,4 +63,4 +62,9

Fasole boabe 14,9 14,9 11,2 11,2 -3,7 -3,7

Rădăcinoase 220,4 219,6 206,0 205,3 -14,4 -14,3 din care: Cartofi - total 182,2 181,5 167,4 166,8 -14,8 -14,7 din care: Cartofi de toamnă 153,9 153,2 140,3 139,7 -13,6 -13,5

Sfeclă de zahăr 24,9 24,8 28,2 28,1 +3,3 +3,3

Rădăcinoase furajere 13,3 13,3 10,4 10,3 -2,9 -3,0

Plante industriale 1638,4 1626,1 1775,1 1762,6 +136,7 +136,5 Plante textile 0,7 0,7 1,7 1,7 +1,0 +1,0

Plante uleioase 1629,5 1617,3 1766,3 1753,8 +136,8 +136,5 din care: Floarea soarelui 1039,8 1034,8 998,4 992,6 -41,4 -42,2

Rapiţă 456,0 451,0 598,0 593,2 +142,0 +142,2

Soia boabe 127,3 125,6 165,1 163,6 +37,8 +38,0

Legume1) 228,1 227,9 224,6 224,4 -3,5 -3,5 din care: Tomate 41,0 41,0 40,0 40,0 -1,0 -1,0

Ceapă uscată 30,3 30,3 30,0 30,0 -0,3 -0,3

Varză albă 46,2 46,2 46,2 46,2 - -

Pepeni verzi 20,0 20,0 19,1 19,1 -0,9 -0,9

Pepeni galbeni 4,7 4,7 4,3 4,3 -0,4 -0,4 Furaje verzi din teren arabil din care:

864,2

850,3

874,7

854,8

+10,5

+4,5

Furaje verzi anuale 195,7 192,2 185,8 181,8 -9,9 -10,4

Furaje perene 668,5 658,1 688,9 673,0 +20,4 +14,9 din care: Lucernă 380,2 376,2 391,1 386,8 +10,9 +10,6

Trifoi 107,0 106,6 115,9 114,8 +8,9 +8,2 1) Inclusiv suprafeţele cultivate cu legume din grădinile familiale, sere şi solarii, culturi intercalate şi succesive.

În anul 2017, analiza distribuţiei pe regiuni de dezvoltare, a suprafeţelor cultivate relevă următoarele aspecte mai importante:

regiunile Sud-Muntenia şi Sud-Est deţin cele mai mari ponderi în suprafaţa cultivată totală (22,4%, respectiv 21,0%), acestea fiind urmate de regiunile: Nord-Est (14,2%), Sud-Vest Oltenia (13,6%) şi Vest (11,5%). Regiunile: Nord-Vest, Centru şi Bucureşti-Ilfov deţin împreună 17,3% din suprafaţa cultivată totală;

regiunile care deţin cele mai mari suprafeţe cultivate cu cereale pentru boabe, în total grupă au fost: Sud-Muntenia (23,0%), Sud-Est (20,6%), Sud-Vest Oltenia (15,7%) şi Nord-Est (12,8%);

la grâu, marile regiuni cultivatoare au fost: Sud-Muntenia (28,4%), Sud-Est (22,1%), Sud-Vest Oltenia (19,7%) şi Vest (10,4%);

52

la porumb boabe, marile regiuni cultivatoare au fost: Sud-Muntenia (18,9%), Nord-Est (18,4%), Sud-Est (18,1%) şi Sud-Vest Oltenia (13,5%).

Aceeaşi tendinţă se observă şi în evoluţia suprafeţelor cultivate în cadrul sectorului majoritar privat.

Tabel 4.1.8. Suprafaţa viilor pe rod

- mii ha -

2016

2017 2017 faţă de 2016,

diferenţe (±)

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Vii pe rod1) 178,2 176,8 177,3 175,8 -0,9 -1,0

Vii altoite pe rod 92,7 91,4 91,6 90,2 -1,1 -1,2

Vii hibride pe rod 85,5 85,4 85,7 85,6 +0,2 +0,2

1) Inclusiv suprafaţa de struguri din grădinile familiale.

În anul 2017, suprafeţele ocupate cu plantaţii de vii au următoarea distribuţie: 51,7% vii altoite şi 48,3% vii hibride.

Suprafeţele cu vii pe rod, în anul 2017, au scăzut faţă de anul precedent (-0,5%). Suprafeţelor cu vii altoite pe rod au scăzut cu (-1,2%), în timp ce suprafețele cu vii hibride pe rod au crescut cu (+0,2%).

Pe regiuni de dezvoltare, aproximativ 90% din suprafeţele cu vii pe rod s-au înregistrat în regiunile: Sud-Est (37,7%), Sud-Vest Oltenia (18,5%), Nord-Est (16,9%) şi Sud-Muntenia (15,4%).

Analiza distribuţiei suprafeţelor cu vii altoite pe regiuni de dezvoltare evidenţiază faptul că, numai trei regiuni deţin aproximativ 80% din suprafaţa totală cu vii altoite: Sud-Est (52,7%), Nord-Est (14,9%) şi Sud-Vest Oltenia (11,6%), iar în cazul suprafeţelor cu vii hibride pe rod, patru regiuni deţin circa 90% din suprafaţa totală cu vii hibride pe rod: Sud-Vest Oltenia (25,9%), Sud-Muntenia (22,7%), Sud-Est (21,7%) şi Nord-Est (19,0%).

În anul 2017, în sectorul majoritar privat, suprafeţele totale cu vii pe rod au înregistrat o scădere de 0,6%, evoluţia în structură a suprafeţelor cultivate cu viţă de vie relevă faptul că, suprafeţele cultivate cu vii altoite au scăzut cu 1,3%, în timp ce suprafeţele cu vii hibride au crescut cu 0,2% faţă de anul 2016.

4.1.1.6. Producţia vegetală totală În anul 2017, producţia vegetală totală obţinută a fost influenţată de: suprafeţele cultivate la unele culturi, producţiile medii la hectar, utilizarea materialului semincer de calitate, aplicarea îngrăşămintelor chimice, pesticidelor şi irigaţiilor.

Comparativ cu anul 2016 s-au obținut producţii totale mai mari la: mazăre boabe de 3,6 ori, sorg de 2,2 ori, soia boabe (+49,4%), floarea soarelui (+43,3%), porumb boabe (+33,3%), rapiţă (+29,4%), grâu (+19,0%), pepeni verzi (+17,9%), sfeclă de zahăr (+16,0%), cartofi total (+15,9%), in pentru ulei (+12,5%), ardei (+12,2%), furaje verzi anuale (+11,7%), secară (+8,9%), furaje perene (+8,7%), tomate (+8,4%), ceapă uscată (+8,3%), ovăz (+6,9%), orz şi orzoaică (+4,9%), varză albă (+3,4%), usturoi uscat (+2,4%), pepeni galbeni (+1,4%).

Producţii mai mici faţă de anul precedent s-au obţinut la culturile: cânepă pentru fibră (-29,7%), tutun (-29,4%), plantele medicinale şi aromatice (-26,8%), fasole boabe (-15,7%), rădăcinoase furajere (-12,9%), orez (-0,7%).

53

Tabel 4.1.9. Producţia agricolă vegetală, la principalele culturi - mii tone -

2016

2017 2017 faţă de 2016,

diferenţe ()

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Cereale pentru boabe 21764,8 21666,2 27138,9 27032,1 +5374,1 +5365,9 din care:

Grâu 8431,1 8369,1 10035,0 9972,1 +1603,9 +1603,0

Secară 25,9 25,5 28,2 28,0 +2,3 +2,5

Orz şi orzoaică 1817,3 1808,8 1906,7 1897,6 +89,4 +88,8

Ovăz 381,4 378,5 407,8 403,4 +26,4 +24,9

Porumb boabe 10746,4 10725,2 14326,1 14298,3 +3579,7 +3573,1

Sorg 24,4 23,9 54,3 54,2 +29,9 +30,3

Orez 43,6 43,6 43,3 43,3 -0,3 -0,3 Leguminoase pentru boabe 99,3 97,7 301,7 298,7 +202,4 +201,0 din care: Mazăre boabe 78,8 77,2 282,2 279,4 +203,4 +202,2

Fasole boabe 19,1 19,1 16,1 16,1 -3,0 -3,0

Rădăcinoase ~ ~ ~ ~ ~ ~ din care: Cartofi - total 2689,7 2677,9 3116,9 3110,7 +427,2 +432,8 din care:

Cartofi de toamnă 2287,8 2276,2 2667,5 2661,4 +379,7 +385,2

Sfeclă de zahăr 1012,2 1006,3 1174,5 1170,2 +162,3 +163,9

Rădăcinoase furajere 335,8 335,7 292,4 292,0 -43,4 -43,7

Plante industriale ~ ~ ~ ~ ~ ~

Plante textile 3,8 3,8 2,6 2,6 -1,2 -1,2 din care:

In pentru fibră 0,1 0,1 - - -0,1 -0,1

Cânepă pentru fibră 3,7 3,7 2,6 2,6 -1,1 -1,1

Plante uleioase 3596,8 3569,1 4986,5 4957,8 +1389,7 +1388,7 din care:

Floarea soarelui 2032,3 2021,9 2912,7 2899,8 +880,4 +877,9

Rapiţă 1292,8 1279,9 1673,3 1661,1 +380,5 +381,2

Soia boabe 263,4 259,5 393,5 390,5 +130,1 +131,0

In pentru ulei 3,2 3,1 3,6 3,5 +0,4 +0,4

Alte plante industriale 13,2 13,2 11,6 11,6 -1,6 -1,6 din care:

Tutun 1,7 1,7 1,2 1,2 -0,5 -0,5 Plante medicinale şi aromatice 5,6 5,6 4,1 4,1 -1,5 -1,5

Legume1) 3358,4 3356,1 3638,4 3636,1 +280,0 +280,0 din care: Tomate 627,2 626,9 679,8 679,2 +52,6 +52,3

Ceapă uscată 325,1 324,8 352,2 352,0 +27,1 +27,2

Usturoi uscat 54,4 54,4 55,7 55,7 +1,3 +1,3

Varză albă 992,4 991,9 1026,6 1026,1 +34,2 +34,2

Ardei 201,9 201,7 226,5 226,3 +24,6 +24,6

Pepeni verzi 418,5 418,5 493,6 493,4 +75,1 +74,9

Pepeni galbeni 59,1 59,1 59,9 59,9 +0,8 +0,8 Furaje verzi din teren arabil 12070,5 11917,2 13203,1 13000,5 +1132,6 +1083,3 din care: Furaje verzi anuale 2715,4 2661,32) 3032,1 2958,2 +316,7 +296,9

Furaje perene 9355,1 9255,9 10171,0 10042,3 +815,9 +786,4

din care:

Lucernă 5505,2 5444,5 5915,9 5856,2 +410,7 +411,7

Trifoi 1521,7 1518,0 1731,1 1725,1 +209,4 +207,1 1) Inclusiv producţiile din grădinile familiale, sere şi solarii, culturi intercalate şi succesive. 2) Date rectificate faţă de cele publicate anterior. ~ Date neînsumabile.

54

Producţia totală de furaje verzi din teren arabil obţinută în anul 2017 a fost de 13203,1 mii tone, din care 98,5% s-a înregistrat în sectorul majoritar privat.

Comparativ cu anul anterior în anul 2017, producţia totală de furaje verzi din teren arabil a crescut cu 1132,6 mii tone, respectiv (+9,4%), datorită producţiei de furaje verzi anuale (+11,7%) şi furaje perene (+8,7%).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, evoluţia producţiei vegetale obţinută în sectorul majoritar privat a urmat tendinţele înregistrate pe total agricultură.

Producţia totală de furaje verzi cultivate în teren arabil, în sectorul majoritar privat, în anul 2017, a fost de 13000,5 mii tone, mai mare cu 1083,3 mii tone faţă de anul anterior. Creşterea producţiei de furaje provine atât de la furajele perene (+786,4 mii tone), cât şi de la furajele verzi anuale (+296,9 mii tone).

De asemenea, producţiile obţinute în acest sector, comparativ cu anul precedent, au crescut la: mazăre boabe de 3,6 ori, sorg de 2,3 ori, soia boabe (+50,5%), floarea soarelui (+43,4%), porumb boabe (+33,3%), rapiţă (+29,8%), grâu (+19,2%), pepeni verzi (+17,9%), sfeclă de zahăr (+16,3%), cartofi total (+16,2%), in pentru ulei (+12,9%), ardei (+12,2%), furaje verzi anuale (+11,2%), secară (+9,8%), furaje perene (+8,5%), ceapă uscată (+8,4%), tomate (+8,3%), ovăz (+6,6%), orz şi orzoaică (+4,9%), varză albă (+3,4%), usturoi uscat (+2,4%), pepeni galbeni (+1,4%) şi au scăzut la cânepă pentru fibră (-29,7%), tutun (-29,4%), plantele medicinale şi aromatice (-26,8%), fasole boabe (-15,7%), rădăcinoase furajere (-13,0%), orez (-0,7%).

Tabel 4.1.10. Producţia de struguri

- mii tone -

2016

2017 2017 faţă de 2016,

diferenţe ()

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Vii pe rod1) 736,9 730,3 1067,1 1058,0 +330,2 +327,7

Vii altoite pe rod 451,7 455,6 590,6 582,0 +138,9 +126,4 Vii hibride pe rod 285,2 284,7 476,5 476,0 +191,3 +191,3

1) Inclusiv producţia de struguri din grădinile familiale.

Producţia totală de struguri a fost mai mare cu 44,8% în anul 2017 comparativ cu anul precedent. Producţia de struguri obţinută din viile altoite reprezintă 55,3%, iar cea obţinută din viile hibride reprezintă 44,7%.

Producţia totală de struguri obţinută în sectorul majoritar privat a reprezentat 99,1% din total.

În anul 2017 comparativ cu anul anterior, producţia de struguri la viile altoite a crescut cu 30,8%, iar la cele hibride cu 67,1%.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, producţia totală de fructe a scăzut cu 14,7%. Producţii mai mici s-au înregistrat la următoarele specii: mere (-25,4%), cireşe şi vişine (-20,7%), piersici şi nectarine (-18,2%), prune (-13,3%), pere (-7,4%) şi mai mari la alte fructe (+34,8%), nuci (+34,3%), căpşuni (+17,8%) caise şi zarzăre (+10,4%).

Tabel 4.1.11. Producţia totală de fructe - mii tone -

2016 2017 2017 faţă de 2016,

diferenţe ()

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total1) 1241,6 1235,0 1058,5 1053,7 -183,1 -181,3

Prune 513,0 511,7 444,9 444,0 -68,1 -67,7 Mere 467,3 464,1 348,7 346,3 -118,6 -117,8 Pere 52,8 52,7 48,9 48,8 -3,9 -3,9 Piersici şi nectarine 23,6 23,0 19,3 18,8 -4,3 -4,2 Cireşe şi vişine 73,8 73,4 58,5 58,0 -15,3 -15,4 Caise şi zarzăre 30,7 30,0 33,9 33,7 +3,2 +3,7 Nuci 34,1 34,0 45,8 45,6 +11,7 +11,6 Căpşuni 23,0 23,0 27,1 27,1 +4,1 +4,1 Alte fructe 23,3 23,1 31,4 31,4 +8,1 +8,3

1) Inclusiv producţia de fructe din grădinile familiale.

55

Producţia de fructe din sectorul majoritar privat a reprezentat 99,5% din producţia totală, iar structura pe specii a producţiei de fructe din sectorul majoritar privat a fost apropiată de cea a producţiei totale, cu scăderi la: mere (-25,4%), cireşe şi vişine (-21,0%), piersici şi nectarine (-18,3%), prune (-13,2%), pere (-7,4%) şi creşteri la alte fructe (+35,9%), nuci (+34,1%), căpşuni (+17,8%) caise şi zarzăre (+12,3%).

4.1.1.7. Principalele producţii medii

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, producţia medie a crescut la: floarea soarelui (+49,2%), sorg (+45,6%), mazăre boabe (+45,3%), porumb boabe (+43,3%), cartofi total (+26,4%), grâu (+23,9%), pepeni verzi (+23,1%), secară (+18,5%), soia boabe (+15,1%), ardei (+13,7%), pepeni galbeni (+12,6%), fasole boabe (+12,2%), tomate (+11,0%), orz şi orzoaică (+10,9%), ovăz (+9,9%), ceapă uscată (+9,4%), furaje perene (+5,5%), usturoi uscat (+4,8%), varză albă (+3,6%), orez (+2,6%), sfeclă de zahăr (+2,5%), in pentru ulei (+1,9%) şi a scăzut la tutun (-14,9%) şi rapiţă (-1,3%).

Producţiile medii obţinute la principalele culturi, în cadrul sectorului majoritar privat au avut evoluţii apropiate de cele înregistrate pe total agricultură.

Tabel 4.1.12. Producţia medie la hectar, la principalele culturi

- kg/ha -

2016

2017 2017 faţă de 2016,

diferenţe (±)

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Grâu 3944 3942 4888 4891 +944 +949

Secară 2479 2485 2937 2939 +458 +454

Orz şi orzoaică 3773 3775 4186 4187 +413 +412

Ovăz 2239 2237 2460 2455 +221 +218

Porumb boabe 4159 4160 5959 5962 +1800 +1802

Sorg 2665 2644 3879 3879 +1214 +1235

Orez 4625 4625 4746 4748 +121 +123

Mazăre boabe 1823 1818 2649 2650 +826 +832

Fasole boabe 1250 1250 1402 1402 +152 +152

Cartofi - total 14551 14545 18393 18422 +3842 +3877

din care:

Cartofi de toamnă 14635 14627 18759 18794 +4124 +4167

Sfeclă de zahăr 40611 40530 41643 41630 +1032 +1100

Floarea soarelui 1955 1954 2917 2921 +962 +967

Rapiţă 2835 2838 2798 2800 -37 -38

Soia boabe 2070 2067 2383 2387 +313 +320

In pentru ulei 1644 1655 1675 1677 +31 +22

Tutun 1788 1788 1522 1522 -266 -266

Tomate 15297 15297 16978 16976 +1681 +1679

Ceapă uscată 10725 10725 11729 11729 +1004 +1004

Usturoi uscat 5327 5327 5582 5582 +255 +255

Varză albă 21458 21461 22220 22221 +762 +760

Ardei 11224 11223 12759 12762 +1535 +1539

Pepeni verzi 20971 20972 25812 25815 +4841 +4843

Pepeni galbeni 12495 12495 14075 14075 +1580 +1580

Furaje perene 13992 14064 14763 14921 +771 +857

56

Tabel 4.1.13. Producţia medie la hectar, la struguri - kg/ha -

2016

2017 2017 faţă de 2016,

diferenţe(±)

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Vii pe rod 4136 4130 6020 6019 +1884 +1889

Vii altoite pe rod 4873 4872 6449 6450 +1576 +1578

Vii hibride pe rod 3337 3335 5562 5565 +2225 +2230

Producţia medie de struguri în anul 2017, a fost de 6020 kg/ha, înregistrându-se diferenţe între producţiile medii de la viile altoite (6449 kg/ha, respectiv 7,1% peste media pe total) şi cele de la viile hibride (5562 kg/ha, respectiv 7,6% sub media pe total).

În anul 2017 faţă de anul 2016, producţia medie de struguri a crescut cu 45,6%, randamentul la viile hibride a crescut cu 66,7%, iar la viile altoite cu 32,3%.

4.1.2. Sectorul creşterii animalelor

4.1.2.1. Efectivele de animale Activitatea de creştere a animalelor se realizează într-o diversitate de sisteme de exploatare, în funcţie de categoria de producători agricoli, respectiv de puterea economică a exploataţiilor agricole.

Dintre sistemele de exploatare practicate, predominante sunt:

sistemele de tip tradiţional cu dotare tehnică scăzută, incomplete şi cu predominarea muncilor executate manual, regăsindu-se în principal, în zonele de deal, de munte şi în zonele preorăşeneşti;

sistemele de tip gospodăresc, în asociaţiile şi societăţile agricole, cu nivel mediu de dotare tehnică, cu activităţi predominant manuale care se regăsesc numai în anumite secvenţe tehnologice;

sistemele de tip industrial, în complexe sau alte unităţi specializate (de exemplu, cele pentru taurine, porcine, ovine şi păsări), în care nivelul de dotare tehnică este mediu sau înalt şi în cadrul cărora se asigură respectarea strictă a tehnologiilor de creştere şi îngrăşare.

Tabel 4.1.14. Efectivele de animale (la 1 decembrie) - mii capete -

2016

2017

2017 faţă de 2016, diferenţe (+/-)

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Bovine din care:

2050 2043 2011 2005 -39 -38

Vaci, bivoliţe şi juninci 1315 1312 1295 1292 -20 -20

Porcine din care:

4708 4701 4406 4401 -302 -300

Scroafe de prăsilă 361 360 350 349 -11 -11

Ovine din care:

9875 9864 9982 9971 +107 +107

Oi şi mioare 8388 8378 8454 8445 +66 +67

Caprine din care:

1483 1482 1503 1502 +20 +20

Capre 1161 1160 1184 1183 +23 +23

Cabaline 520 518 481 478 -39 -40

Păsări din care:

75690 75677 73289 73267 -2401 -2410

Păsări ouătoare adulte 40833 40822 38312 38291 -2521 -2531

Albine (mii familii) 1437 1437 1602 1602 +165 +165

57

În scopul redresării situaţiei economice a sectorului de creştere a animalelor, începând din anul 2000 s-au iniţiat o serie de măsuri tehnice, organizatorice şi de natură economico-financiară, care au continuat şi în anii următori. Dintre măsurile aplicate în sectorul de creştere a animalelor menţionăm:

modernizarea tehnologică a sistemelor de creştere, intensificarea activităţilor de ameliorare genetică, adâncirea controlului oficial al performanţelor tehnice în cadrul sectorului privat, paralel cu asigurarea, pe cât posibil, a unei nutriţii şi a unor componente în acord cu cerinţele fiziologice şi de producţie ale animalelor;

legiferarea atribuirii gratuite de adăposturi producătorilor agricoli tineri pentru a începe o afacere nouă;

dezvoltarea formelor asociative de creştere şi exploatare a animalelor, ca mijloc de intensificare a producţiei animale;

reorganizarea unităţilor pentru ameliorarea condiţiilor în care sunt crescute animalele şi asigurarea asistenţei sanitar-veterinare;

continuarea armonizării legislaţiei în domeniu cu cea a Uniunii Europene şi creşterea preocupărilor de implementare a legislaţiei specifice;

acordarea de facilităţi şi subvenţii directe, inclusiv pentru achiziţionarea de animale de reproducţie.

Tabel 4.1.15. Densitatea animalelor, pe principalele specii, la 100 hectare teren1) (la 1 decembrie)

- capete -

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe (+/-)

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Bovine din care:

15,4 17,1 15,5 17,2 +0,1 +0,1

Vaci, bivoliţe şi juninci 9,9 11,0 10,0 11,1 +0,1 +0,1

Porcine din care:

53,7 54,0 51,6 51,9 -2,1 -2,1

Scroafe de prăsilă 4,1 4,1 4,1 4,1 - -

Ovine şi caprine din care:

85,5 95,1 88,6 98,2 +3,1 +3,1

Oi, mioare şi capre 71,9 80,0 74,3 82,4 +2,4 +2,4 1) Efectivele de bovine, ovine şi caprine s-au raportat la suprafaţa arabilă + păşuni + fâneţe, iar efectivul de porcine la suprafaţa arabilă. Suprafaţa luată în calcul este cea obţinută din cercetarea statistică privind suprafaţa cultivată şi producţia vegetală.

La 1 decembrie 2017 comparativ cu aceeaşi dată a anului precedent, efectivele totale de bovine au scăzut cu 1,9%.

Realizarea indicatorilor tehnico-economici performanţi este dependentă, într-o măsură foarte mare, de structura efectivelor de bovine, care la rândul ei este dependentă de ponderea efectivului matcă în efectivul total de bovine. În acest context, efectivele de animale matcă (vaci, bivoliţe şi juninci) au scăzut cu 1,5% deţinând o pondere de 64,4% din efectivele totale.

Cele mai mari efective de bovine au fost concentrate în următoarele regiuni de dezvoltare: 24,8% din efectivul total în regiunea Nord-Est, 18,2% în regiunea Nord-Vest, 17,3% în regiunea Centru, 11,4% în regiunea Sud-Est şi 11,2% în regiunea Sud-Muntenia.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, densitatea bovinelor la 100 hectare teren (arabil + păşuni + fâneţe) a crescut atât pe total ţară, cât şi în sectorul majoritar privat cu 0,6%. Indicatorul privind densitatea vacilor, bivoliţelor şi junincilor la 100 hectare teren (arabil + păşuni + fâneţe) a crescut pe ansamblul ţării cu 1,0%, iar în sectorul majoritar privat a crescut cu 0,9%.

La 1 decembrie 2017 faţă de 1 decembrie 2016, numărul total de porcine a scăzut cu 6,4% atât pe total ţară, cât şi în sectorul majoritar privat. Cele mai mari efective de porcine au fost concentrate în următoarele regiuni de dezvoltare: 20,9% din efectivul total în regiunea Vest, 17,1% în regiunea Sud-Muntenia, 16,4% în regiunea Sud-Est, 12,8% în regiunea Nord-Vest şi 12,7% în regiunea Sud-Vest Oltenia.

Efectivul matcă de porcine în anul 2017 a scăzut cu 3,0% faţă de anul precedent, iar în sectorul majoritar privat cu 3,1%.

58

În perioada analizată, densitatea porcinelor la 100 hectare teren arabil a scăzut cu 3,9%, atât pe total ţară, cât şi în sectorul majoritar privat.

La 1 decembrie 2017, comparativ cu 1 decembrie 2016, efectivele de ovine au crescut atât pe total, cât şi în sectorul majoritar privat cu 1,1%, iar efectivele de caprine au crescut cu 1,3% atât pe total, cât şi în sectorul majoritar privat. Cele mai mari efective de ovine au fost concentrate în următoarele regiuni de dezvoltare: 23,0% din efectivul total în regiunea Centru, 16,8% în regiunea Nord-Vest, 15,0% în regiunea Sud-Est, 14,6% în regiunea Vest şi 14,0% în regiunea Nord-Est. Ponderea cea mai mare a efectivelor de caprine din total o deţine regiunea Sud-Est (25,1%), urmată de regiunea Sud-Vest Oltenia (19,0%), regiunea Sud-Muntenia (17,4%) şi de regiunea Nord-Est (15,4%).

Densitatea efectivelor de ovine şi caprine la 100 ha teren (arabil + păşuni + fâneţe) a crescut faţă de anul precedent atât pe total ţară cât şi în sectorul majoritar privat cu 3,6%, respectiv cu 3,3%.

Densitatea efectivelor de oi fătătoare, mioare şi capre (matcă) la 100 hectare (arabil + păşuni + fâneţe), a crescut cu 3,3% pe total ţară şi cu 3,0% în sectorul majoritar privat.

La 1 decembrie 2017, efectivele de păsări au fost mai mici cu 3,2% faţă de nivelul anului precedent. Numărul total de păsări ouătoare adulte a scăzut cu 6,2% faţă de 1 decembrie 2016.

În sectorul majoritar privat, efectivele de păsări au scăzut cu 3,2%, iar numărul total de păsări ouătoare adulte a scăzut cu 6,2%.

Cele mai mari efective de păsări au fost concentrate în următoarele regiuni de dezvoltare: 26,6% din efectivul total în regiunea Sud-Muntenia, 19,1% în regiunea Nord-Est, 14,2% în regiunea Sud-Est, 11,6% în regiunea Centru, 10,5% în regiunea Sud-Vest Oltenia şi 10,2% în regiunea Nord-Vest.

4.1.2.2. Producţia animală În anul 2017 comparativ cu anul 2016, producţia totală de carne (greutate în viu) a scăzut cu 0,1% atât pe ansamblul ţării, cât şi în sectorul majoritar privat.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, analiza evoluţiei structurii pe sortimente a producţiei totale de carne, relevă faptul că s-au produs modificări, astfel s-au înregistrat creşteri ale ponderii producţiei de carne de pasăre (+0,8 puncte procentuale) şi de carne de ovine şi caprine (+0,1 puncte procentuale) şi scăderi ale ponderii producţiei de carne de porcine (-0,3 puncte procentuale) şi de carne de bovine (-0,7 puncte procentuale), iar la alte specii ponderea a rămas constantă.

Grafic 4.1.1. Structura producţiei totale de carne, în anul 2017

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, pentru producţia totală de lapte (inclusiv consumul viţeilor şi fără consumul viţeilor), a scăzut cu 3,2% atât pe ansamblul ţării, cât şi în sectorul majoritar privat.

În anul 2017, din cantitatea totală de lapte, producţia de lapte de vacă şi bivoliţă a reprezentat 87,0% (inclusiv consumul viţeilor), respectiv 86,0% (fără consumul viţeilor). Cantitatea totală de lapte de vacă şi bivoliţă a scǎzut în anul 2017 cu 3,5% faţǎ de nivelul înregistrat în anul 2016. Restul producţiei de lapte (13,0%) a fost reprezentat de producţia de lapte de oaie şi capră, care a scǎzut cu 1,0% faţă de anul precedent.

În anul 2017, producţia totală de lână a crescut cu 0,6% faţă de cea din anul 2016, atât pe total ţară, cât şi în sectorul majoritar privat.

59

Comparativ cu anul 2016, în anul 2017 producţia totală de ouă a scǎzut cu 3,0% pe ansamblul ţării şi cu 3,1% în sectorul majoritar privat.

În anul 2017, producţia totală de miere a crescut cu 42,3% faţă de anul precedent. Sectorul majoritar privat a contribuit cu aproape 100% la producţia totală de miere.

Producţia totală de peşte a crescut cu 11,9% în anul 2017 faţă de anul 2016, întreaga producţie fiind realizată în sectorul majoritar privat.

Tabel 4.1.16 Producţia animală la principalele produse

U.M.

2016

2017 2017 faţă de 2016,

diferenţe (+/-)

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Carne1)

mii tone

greutate în viu 14642) 1463 1462 1461 -2 -2 din care:

Carne de bovine1)

mii tone greutate în viu 206 205 196 196 -10 -9

Carne de porcine1)

mii tone greutate în viu 588 587 583 583 -5 -4

Carne de ovine şi caprine1)

mii tone greutate în viu 114 114 116 116 +2 +2

Carne de pasăre1)

mii tone greutate în viu 555 555 566 566 +11 +11

Lapte3)

din care:

mii hl mii hl

48133 44504

48012 44390

46615 43082

46492 42967

-1518 -1422

-1520 -1423

Lapte de vacă şi bivoliţă4)

mii hl mii hl

42020 38392

41904 38282

40564 37030

40445 36920

-1456 -1362

-1459 -1362

Lână din care:

tone

22277 22251 22401 22374 +124 +123

Lână fină şi semifină tone 5924 5911 4441 4429 -1483 -1482 Ouă din care:

mil.buc.

6182 6180 5996 5991 -186 -189

Ouă de găină mil.buc. 6062 6060 5881 5876 -181 -184

Miere extrasă tone 21202 21193 30177 30168 +8975 +8975

Peşte5) tone 23180 23180 25943 25943 +2763 +2763 1) Datele reprezintă greutatea în viu a animalelor destinate sacrificării pentru consum. 2) Date rectificate faţă de cele publicate anterior. 3) Datele de pe rândul 1 reprezintă laptele de vacă şi bivoliţă (inclusiv consumul viţeilor), laptele de oaie şi capră muls;

datele de pe rândul 2 reprezintă laptele de vacă şi bivoliţă (fără consumul viţeilor), laptele de oaie şi capră muls. 4) Datele de pe rândul 1 reprezintă laptele de vacă şi bivoliţă (inclusiv consumul viţeilor);

datele de pe rândul 2 reprezintă laptele de vacă şi bivoliţă (fără consumul viţeilor). 5) Datele reprezintă cantitatea pescuită în apele interioare ale ţării (inclusiv din Dunăre şi Marea Neagră).

4.1.2.3. Producţia principalelor produse agricole, pe locuitor

Unul din indicatorii sintetici de caracterizare a nivelului producţiilor agricole obţinute este reprezentat de producţia principalelor produse obţinute pe locuitor.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016 s-au înregistrat creşteri la majoritatea produselor de origine vegetală, pe locuitor, după cum urmează:

la cereale pentru boabe producţia obţinută pe locuitor a fost de 1385,5 kg, mai mare cu 25,4%

comparativ cu anul anterior (respectiv cu 280,9 kg pe locuitor);

la grâu producţia a fost de 512,2 kg pe locuitor, mai mare cu 19,7% comparativ cu anul anterior (respectiv cu 84,3 kg pe locuitor);

la secară producţia a fost de 1,4 kg, mai mare cu 7,7% faţă de anul anterior (respectiv cu 0,1 kg pe locuitor);

la porumb boabe producţia obţinută pe locuitor a fost de 731,2 kg, mai mare cu 34,1% comparativ cu anul anterior (respectiv cu 185,8 kg pe locuitor);

60

la floarea soarelui producţia obţinută pe locuitor a fost de 148,7 kg, mai mare cu 44,2%

comparativ cu anul anterior (respectiv cu 45,6 kg pe locuitor);

la sfecla de zahăr producţia a fost de 59,9 kg, mai mare cu 16,5% faţă de anul anterior (respectiv cu 8,5 kg pe locuitor);

la cartofi producţia a fost de 159,1 kg, mai mare cu 16,6% faţă de anul anterior (respectiv cu 22,6 kg pe locuitor);

la legume producţia obţinută pe locuitor a fost de 185,7 kg, mai mare cu 9,0% comparativ cu

anul anterior (respectiv cu 15,3 kg pe locuitor).

la fructe producţia a fost de 54,0 kg, mai mică cu 14,3% comparativ cu anul anterior (respectiv cu 9,0 kg pe locuitor).

Tabel 4.1.17. Producţia principalelor produse agricole, pe locuitor

U.M. 2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe (±)

Produse de origine vegetală

Cereale pentru boabe kg 1104,6 1385,5 +280,9

din care:

Grâu kg 427,9 512,2 +84,3

Secară kg 1,3 1,4 +0,1

Porumb boabe kg 545,4 731,2 +185,8

Floarea soarelui kg 103,1 148,7 +45,6

Sfeclă de zahăr kg 51,4 59,9 +8,5

Cartofi kg 136,5 159,1 +22,6

Legume kg 170,4 185,7 +15,3

Fructe kg 63,0 54,0 -9,0

Produse de origine animală

Carne1) kg 74,3 74,6 +0,3

Lapte litri 244,3 237,9 -6,4

Lână kg 1,1 1,1 -

Ouă bucăţi 314 306 -8,0

Notă: S-au utilizat datele definitive privind populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale

Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 1) La carne, se ia în calcul greutatea în viu a animalelor destinate sacrificării pentru consum.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, principalele producţii de origine animalǎ pe locuitor au evoluat astfel: a scǎzut la producţia de lapte şi producţia de ouǎ cu 2,6%, respectiv 2,5%, iar producţia de carne a crescut cu 0,4%. Producţia de lânǎ s-a menţinut la nivelul anului anterior.

4.1.3. Silvicultură 4.1.3.1. Fondul forestier În anul 2017, fondul forestier al României a fost de 6565 mii hectare, înregistrând o creştere cu 6 mii de hectare (aproximativ 0,1%) faţă de anul 2016 şi a avut următoarea structură: 32,4% suprafeţe ocupate cu păduri de fag, 29,3% cu păduri de răşinoase, 19,8% cu păduri de diverse specii, 16,1% cu păduri de stejari (cvercinee) şi 2,4% alte terenuri.

Comparativ cu anul 2016 se constată, pe de o parte, creşterea cu 11 mii hectare (+0,9%) a suprafeţelor cu diverse specii, iar pe de altă parte, scăderea suprafeţelor cu răşinoase cu 5 mii hectare (-0,3%) şi de asemenea scăderea suprafeţelor cu fag şi stejari cu 2 mii hectare fiecare, adică cu -0,1% respectiv cu -0,2%.

61

Tabel 4.1.18. Fondul forestier (la sfârşitul anului)

Mii hectare Structura1),

%

2016 2017 2016 2017

Fondul forestier 6559 6565 100,0 100,0

Suprafaţa pădurilor 6404 6406 97,6 97,6

Răşinoase 1929 1924 29,4 29,3

Fag 2131 2129 32,5 32,4

Stejari (Cvercinee) 1058 1056 16,1 16,1

Diverse specii 1286 1297 19,6 19,8

Alte terenuri 155 159 2,4 2,4 1) Structura este calculată raportat la fondul forestier.

În anul 2017 s-au executat tăieri de regenerare pe o suprafaţă totală de 177,3 mii hectare, care reprezintă 2,7% din suprafaţa fondului forestier.

Faţă de anul 2016 au crescut suprafeţele cu tăieri de regenerare în codru cu 5,2 mii hectare şi au scăzut cele cu tăieri de produse accidentale cu 16,3 mii hectare.

Tabel 4.1.19. Suprafaţa parcursă cu tăieri

- mii hectare-

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Suprafaţa parcursă cu tăieri de regenerare 137,2 177,3 +40,1 +29,2

În codru 65,1 70,3 +5,2 +8,0

Tăieri succesive 2,4 2,5 +0,1 +4,2

Tăieri progresive 54,9 60,6 +5,7 +10,4

Tăieri grădinărite 3,7 3,5 -0,2 -5,4

Tăieri rase 4,1 3,7 -0,4 -9,8

În crâng 3,2 3,2 - - Tăieri de substituiri-refaceri a arboretelor slab productive şi degradate 0,8 0,7 -0,1 -12,5

Tăieri de conservare 68,1 103,1 +35,0 +51,4

Operaţiuni de igienă şi curăţire a pădurilor 538,8 415,4 -123,4 -22,9

Tăieri de îngrijire în păduri tinere 170,5 182,0 +11,5 +6,7

Tăieri de produse accidentale 381,8 365,5 -16,3 -4,3

În anul 2017 suprafaţa regenerată totală a fost de 28,0 mii hectare (din care pe 10,7 mii hectare s-au executat regenerări artificiale), reprezentând aproximativ 0,4% din fondul forestier total.

Comparativ cu anul 2016, suprafaţa totală regenerată a fost mai mică cu 0,5 mii hectare (scăderea s-a înregistrat la toate speciile), iar suprafaţa regenerată artificial a fost mai mică cu 0,9 mii hectare. Tabel 4.1.20. Suprafaţa regenerată

- mii hectare -

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Suprafaţa regenerată – total 28,5 28,0 -0,5 -1,8

Răşinoase 9,7 9,8 +0,1 +1,0

Foioase 18,8 18,2 -0,6 -3,2

din care:

Suprafaţa regenerată artificial 11,6 10,7 -0,9 -7,8

Răşinoase 6,2 6,1 -0,1 -1,6

Foioase 5,4 4,6 -0,8 -14,8

62

4.1.3.2. Volumul de lemn recoltat

În anul 2017, volumul de lemn recoltat a fost de 18316 mii metri cubi (volum brut), cu 1118 mii metri cubi mai mare decât în anul 2016 şi a avut următoarea structură sortimentală: lemn de răşinoase (35,6%), fag (33,9%), stejar (9,8%), diverse specii (20,7%).

Tabel 4.1.21. Volumul de lemn recoltat

Mii metri cubi1) 2017 faţă de 2016,

diferenţe

Structura, %

2016 2017 +/- % 2016 2017

Volumul de lemn recoltat 17198 18316 1118 +6,5 100,0 100,0

Răşinoase 6268 6531 263 +4,2 36,5 35,6

Fag 5799 6212 413 +7,1 33,7 33,9

Stejar 1688 1788 100 +5,9 9,8 9,8

Diverse specii tari 2008 2228 220 +11,0 11,7 12,2

Diverse specii moi 1435 1557 122 +8,5 8,3 8,5

1) Volum brut.

În anul 2017, volumul de lemn exploatat de către operatorii economici atestaţi a fost de 16122 mii metri cubi, reprezentând 88,0% din volumul total de lemn recoltat (volum brut).

Volumul de lemn rotund, exploatat de către operatorii economici atestaţi, a fost orientat în special spre buşteni (53,4%) şi lemn pentru foc (34,8%).

Din analiza datelor se constată că s-au înregistrat modificări şi în structura utilizării volumului de lemn rotund, în anul 2017 faţă de anul 2016, majorându-se cantitatea de lemn rotund şi despicat şi diminuându-se cantitatea de lemn rotund pentru restul sortimentelor.

Tabel 4.1.22. Volumul de lemn exploatat de către operatorii economici atestaţi

Volum de lemn exploatat1) - mii metri cubi -

2017 faţă de 2016,

diferenţe

Structura,

%

2016 2017 +/- % 2016 2017

Volumul de lemn exploatat - total 16640 16122 -518 -3,1 100,0 100,0

Volumul de lemn rotund - total 15117 14697 -420 -2,8 90,8 91,1 Buşteni 8293 7854 -439 -5,3 54,8 53,4

Lemn rotund şi despicat 895 969 +74 +8,3 5,9 6,6

Alte sortimente de lemn rotund 765 755 -10 -1,3 5,1 5,1 Lemn pentru foc 5164 5119 -45 -0,9 34,2 34,8

Volumul cojii 799 770 -29 -3,6 4,8 4,8 Volumul altor sortimente secundare 724 655 -69 -9,5 4,4 4,1

1) Volum brut.

63

4.2. Industrie

Pe ansamblu, în anul 2017, cifra de afaceri realizată a fost de 472645,4 milioane lei. În anul 2017 comparativ cu anul 2016, în termeni nominali, s-a înregistrat o creştere cu 44556,3 milioane lei (respectiv +10,4%).

Tabel 4.2.1 Cifra de afaceri a industriei

CAEN Rev.2

Milioane lei preţuri curente

2017 faţă de 2016, diferenţe

Structura, %

2016 2017 +/- % 2016 2017

Total 428089,1 472645,4 44556,3 10,4 100,0 100,0

Industrie extractivă 20860,0 23982,5 3122,5 15,0 4,9 5,1

Industrie prelucrătoare 337541,0 377290,5 39749,5 11,8 78,8 79,8 Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat

57261,8

56708,5

-552,3

-1,0

13,4

12,0

Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare

12426,3

14663,9 2237,6 18,0 2,9 3,1

Notă: Pentru anul 2017 datele sunt provizorii.

În anul 2017 faţă de anul 2016, creşterea nominală a cifrei de afaceri s-a datorat sectorului distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare, care a înregistrat o creştere cu 18,0%, industriei extractive (+15,0%) şi industriei prelucrătoare (+11,8%). Sectorul care a înregistrat o scădere a cifrei de afaceri este producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-1,0%).

4.2.1. Industria extractivă

În anul 2017, nivelul cifrei de afaceri înregistrat în industria extractivă a fost de 23982,5 milioane lei, deţinând 5,1% din valoarea nominală totală a cifrei de afaceri.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, ponderea industriei extractive în total a crescut cu 0,2 puncte procentuale.

Tabel 4.2.2. Cifra de afaceri a industriei extractive, pe activităţi

CAEN Rev.2

Milioane lei preţuri curente

2017 faţă de 2016, diferenţe

Structura1), %

2016 2017 +/- % 2016 2017

Industrie extractivă 20860,0 23982,5 3122,5 15,0 4,9 5,1

Extracţia cărbunelui superior şi inferior 81,4 68,8 -12,6 -15,5 **) **) Extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale

16424,6

19830,0

3405,4

20,7

3,9

4,3

Extracţia minereurilor metalifere 177,9 187,7 9,8 5,5 **) **) Alte activităţi extractive şi servicii anexe extracţiei2)

4176,1

3896,0

-280,1

-6,7

1,0

0,8

Notă: Pentru anul 2017 datele sunt provizorii. 1) Structura s-a determinat în funcţie de cifra de afaceri totală. 2) Inclusiv „Extracţia şi prepararea minereurilor radioactive”. **) Sub 0,05%.

Analiza pe sectoare componente, în perioada studiată evidenţiază faptul că, ponderea sectorului alte activităţi extractive şi servicii anexe extracţiei a scăzut de la 1,0% la 0,8%, extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale a crescut de la 3,9% la 4,3%, extracţia cărbunelui superior şi inferior şi extracţia minereurilor metalifere au rămas sub 0,05%.

4.2.2. Industria prelucrătoare

În anul 2017, în industria prelucrătoare, valoarea cifrei de afaceri a fost de 377290,5 milioane lei, în termeni nominali, înregistrând o creştere faţă de anul anterior, cu 39749,5 milioane lei.

64

În anul 2017 faţă de anul 2016, creşterile valorice nominale ale cifrei de afaceri cele mai semnificative s-au înregistrat în: industria metalurgică (28,6%), fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor (+20,7%), fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului (+20,5%), fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente n.c.a. (16,6%) şi respectiv fabricarea produselor din tutun (+16,5%).

În anul 2017, activităţile care au înregistrat scăderi în termeni nominali faţă de anul precedent, au fost: fabricarea altor mijloace de transport (702,3 milioane lei) şi fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (4,6 milioane lei).

Tabel 4.2.3. Cifra de afaceri a industriei prelucrătoare, pe activităţi

CAEN Rev.2

Milioane lei preţuri curente

2017 faţă de 2016, diferenţe

Structura1), %

2016 2017 +/- % 2016 2017

Industrie prelucrătoare 337541,0 377290,5 39749,5 11,8 78,8 79,8

Industria alimentară 42947,7 45256,1 2308,4 5,4 10,0 9,6

Fabricarea băuturilor 11432,3 12004,2 571,9 5,0 2,7 2,5

Fabricarea produselor din tutun 1250,9 1457,7 206,8 16,5 0,3 0,3

Fabricarea produselor textile 6045,3 6429,3 384,0 6,4 1,4 1,4

Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte 10255,8 10251,2 -4,6 **) 2,4 2,2

Tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor

5224,1

5515,9 291,8 5,6 1,2 1,2 Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn şi plută, cu excepţia mobilei; fabricarea articolelor din paie şi din alte materiale vegetale împletite

13334,0

13878,1 544,1 4,1 3,1 2,9

Fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie 5549,2 5676,9 127,7 2,3 1,3 1,2 Tipărirea şi reproducerea pe suporturi a înregistrărilor

3415,9

3493,9 78,0 2,3 0,8 0,7

Fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului

13920,2

16777,6 2857,4 20,5 3,3 3,5

Fabricarea substanţelor si a produselor chimice de baza

10254,6

11294,6 1040,0 10,1 2,4 2,4

Fabricarea substanţelor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice

3336,8

3669,3 332,5 10,0 0,8 0,8

Fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice

22428,9

25217,5 2788,6 12,4 5,2 5,3

Fabricarea altor produse din minerale nemetalice

13074,4

13263,0 188,6 1,4 3,1 2,8

Industria metalurgică 15495,3 19931,7 4436,4 28,6 3,6 4,2 Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii

18867,2

21284,6 2417,4 12,8 4,4 4,5 Fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice

9298,2

10202,2 904,0 9,7 2,2 2,2

Fabricarea echipamentelor electrice

17884,0

19964,1 2080,1 11,6

4,2 4,2 Fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente n.c.a.

15402,4

17953,3 2550,9 16,6 3,6 3,8

Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor

75013,4

90567,0 15553,6 20,7 17,4 19,3

Fabricarea altor mijloace de transport 7533,7 6831,4 -702,3 -9,3 1,8 1,4

Fabricarea de mobilă 9667,6 9968,7 301,1 3,1 2,3 2,1

Alte activităţi industriale n.c.a. 2320,9 2534,9 214,0 9,2 0,5 0,5 Repararea, întreţinerea şi instalarea maşinilor şi echipamentelor

3588,2

3867,2 279,0 7,8 0,8 0,8

Notă: Pentru anul 2017 datele sunt provizorii. Diferenţele între datele pe total şi valorile obţinute din însumarea diverselor structuri utilizate sunt datorate rotunjirilor. 1) Structura s-a determinat în funcţie de cifra de afaceri totală.

**) Sub 0,05%.

65

În anul 2017, în structura valorii cifrei de afaceri realizate, următoarele activităţi din industria prelucrătoare au înregistrat ponderi de peste 5%: fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor (19,3% din valoarea cifrei de afaceri totale), industria alimentară (9,6% din valoarea cifrei de afaceri totale) şi fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice (5,3% din valoarea cifrei de afaceri totale).

În anul 2017, cele mai mici ponderi (sub 1% din valoarea cifrei de afaceri) au fost înregistrate de următoarele activităţi din industria prelucrătoare: fabricarea substanţelor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice (0,8%), repararea, întreţinerea şi instalarea maşinilor şi echipamentelor (0,8%), tipărirea şi reproducerea pe suporturi a înregistrărilor (0,7%), alte activităţi industriale n.c.a. (0,5%), fabricarea produselor din tutun (0,3%).

4.2.3. Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat În cadrul sectorului producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, valoarea cifrei de afaceri realizate de 56708,5 milioane lei în anul 2017, în termeni nominali, a fost în scădere faţă de anul anterior cu 553,3 milioane lei (respectiv 1,4 puncte procentuale) şi a reprezentat 12,0% din valoarea nominală totală a cifrei de afaceri.

4.2.4. Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare Tabel 4.2.4. Cifra de afaceri a distribuţiei apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare, pe activităţi

CAEN Rev.2

Milioane lei preţuri curente

2017 faţă de 2016, diferenţe

Structura1), %

2016 2017 +/- % 2016 2017

Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 12426,3 14663,9 2237,6 18,0 2,9 3,1

Captarea, tratarea şi distribuţia apei 3751,3 3853,3 102,2 2,7 0,9 0,8

Colectarea şi epurarea apelor uzate 224,0 276,5 52,5 23,4 0,1 0,1 Colectarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor; activităţi de recuperare a materialelor reciclabile 8345,3

10434,1 2088,8 25,0 1,9 2,2

Activităţi şi servicii de decontaminare 105,7 100,0 -5,7 -5,4 **) **)

Notă: Pentru anul 2017 datele sunt provizorii. 1) Structura s-a determinat în funcţie de cifra de afaceri totală. **) Sub 0,05%.

În anul 2017, în sectorul distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare, valoarea cifrei de afaceri în termeni nominali a fost de 14663,9 milioane lei, în creştere faţă de anul anterior cu 2237,6 milioane lei.

Sectorul distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare a reprezentat, în anul 2017, 3,1% din valoarea nominală totală a cifrei de afaceri, în creştere faţă de anul trecut cu 0,2 puncte procentuale.

66

4.3. Construcţii

4.3.1. Lucrările de construcţii, după modul de execuţie În anul 2017, valoarea lucrărilor de construcţii a fost de 70409,2 milioane lei, din care 79,8% construcţii noi şi reparaţii capitale şi 20,2 % lucrări de întreţinere şi reparaţii curente.

Tabel 4.3.1. Lucrările de construcţii după modul de execuţie - milioane lei preţuri curente -

2016 20171)

Total 67987,4 70409,2

Construcţii noi şi reparaţii capitale 52042,0 56194,0

Antrepriză 51839,8 56074,5

Regie 202,2 119,5

Întreţinere şi reparaţii curente 15945,4 14215,2 1) Date provizorii.

În anul 2017, lucrările de construcţii noi şi reparaţii capitale în antrepriză au deţinut o pondere de (79,6% din valoarea lucrărilor de construcţii, respectiv 56074,5 milioane lei).

Lucrările de construcţii noi şi reparaţii capitale în regie au deţinut 0,2% din valoarea lucrărilor de construcţii (respectiv 119,5 milioane lei).

În anul 2017 faţă de anul 2016, în termeni nominali, s-a înregistrat o crestere a valorii lucrărilor de construcţii cu 2421,8 milioane lei (respectiv +3,6%). În ceea ce priveşte valoarea lucrărilor de construcţii, în funcţie de modul de execuţie, s-a înregistrat următoarea dinamică: valoarea lucrărilor de construcţii noi şi reparaţii capitale a crescut cu 4152,0 milioane lei (respectiv +8,0%), iar valoarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii curente a scăzut cu 1730,2 milioane lei (respectiv -10,9%).

În anul 2017 faţă de anul 2016, valoarea lucrărilor de construcţii noi şi reparaţii capitale executate în antrepriză a crescut cu 4234,7 milioane lei (respectiv +8,2%), iar valoarea lucrărilor de construcţii noi şi reparaţii capitale executate în regie a scăzut cu 82,7 milioane lei (respectiv -40,9%).

4.3.2. Lucrările de construcţii în antrepriză, pe categorii de obiecte În anul 2017, valoarea lucrărilor de construcţii în antrepriză a fost de 70152,3 milioane lei.

Pe categorii de obiecte, valoarea lucrărilor de construcţii în antrepriză s-a situat între 26991,3 milioane lei, în cazul clădirilor rezidenţiale şi 789,5 milioane lei, în cazul construcţiilor complexe din zonele industriale.

Pe categorii de obiecte, structura valorii lucrărilor totale de construcţii în antrepriză a fost următoarea: 38,5% clădiri rezidenţiale; 28,2% clădiri nerezidenţiale; 19,6% infrastructuri de transport; 7,6% alte lucrări de inginerie civilă; 5,0% conducte, linii electrice şi de comunicaţii; 1,1% construcţii complexe în zone industriale.

Tabel 4.3.2. Lucrările de construcţii în antrepriză, pe categorii de obiecte

- milioane lei preţuri curente -

Categorii de obiecte 2016 20171)

Total 67566,7 70152,3

Clădiri rezidenţiale 22627,5 26991,3

Clădiri nerezidenţiale 18491,8 19768,5

Infrastructuri de transport 15632,1 13738,7

Conducte, linii electrice şi de comunicaţii 3230,2 3535,7

Construcţii complexe în zone industriale 542,5 789,5

Alte lucrări de inginerie civilă 7042,6 5328,6 1) Date provizorii.

67

În anul 2017 faţă de anul 2016, pe categorii de obiecte, valoarea lucrărilor totale de construcţii în antrepriză a înregistrat următoarele modificări:

s-au majorat sumele alocate pentru: clădiri rezidenţiale (4363,8 milioane lei); clădiri nerezidenţiale (1276,7 milioane lei); conducte, linii electrice şi de comunicaţii (305,5 milioane lei); construcţii complexe în zone industriale (247,0 milioane lei);

s-au diminuat sumele alocate pentru: infrastructuri de transport (-1893,4 milioane lei); alte lucrări de inginerie civilă (-1714,0 milioane lei).

4.4. Transporturi şi comunicaţii Activitatea în domeniul transporturilor şi în cel al comunicaţiilor este influenţată de calitatea infrastructurii de transport şi de comunicaţii, de modificările structurale din economie, de structura fluxurilor comerciale la nivel internaţional şi regional şi de nivelul investiţiilor.

Datele statistice prezentate în cele ce urmează, reflectă nivelul de dezvoltare şi orientarea spre modernitate a sectorului transporturilor din România, astfel:

reţeaua de cale ferată în exploatare şi materialul rulant permit desfăşurarea transportului feroviar de mărfuri şi pasageri. Municipiul Bucureşti, capitala României, important nod de cale ferată cu 8 linii principale, este conectat la reţeaua feroviară internaţională;

infrastructura şi mijloacele de transport rutier înlesnesc mobilitatea mărfurilor şi pasagerilor, la nivel naţional şi internaţional;

coridorul Rin-Dunăre, parte a reţelei transeuropene de transport (TEN-T) oferă principala legătură est-vest în Europa continentală. Urmărind traseul de-a lungul fluviului Dunărea, acesta leagă Strasbourg şi Germania de Sud de oraşele centrale din Europa de Viena, Bratislava şi Budapesta, înainte de a trece prin Bucureşti, până la portul Constanţa;

fluviul Dunărea permite transportul de mărfuri şi pasageri cu nave de navigaţie interioară de la Baziaş – punctul în care Dunărea intră în România - până la gurile de vărsare în mare, între Brăila şi Sulina fiind posibil şi traficul navelor maritime;

porturilor de la Dunăre li se adaugă cele situate de-a lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră şi respectiv, al Canalul Midia-Năvodari care leagă fluviul de porturile de la Marea Neagră. Portul Constanţa, principalul port al României, este unul dintre principalele centre de distribuţie a mărfurilor pentru regiunea Europei Centrale şi de Est şi a containerelor către porturile din Marea Neagră;

transporturile aeriene de pasageri, mărfuri şi poştă sunt asigurate de aeroporturi internaţionale: Bucureşti („Henri Coandă” - Otopeni), Cluj-Napoca („Avram Iancu”), Timişoara („Traian Vuia”), Iaşi, Sibiu, Craiova, Bacău, ş.a.

4.4.1. Mijloace de transport 4.4.1.1 Mijloace de transport feroviar, pe căi navigabile interioare şi maritim La sfârşitul anului 2017, mijloacele de transport feroviar cuprindeau 1769 locomotive, cu o putere de 6485 mii CP, din care 54,9% erau locomotive Diesel de cale normală. De asemenea, echipamentele de transport feroviar numărau 32234 vagoane pentru trenuri de marfă, cu o capacitate de 1555 mii tone şi 3894 vagoane pentru trenuri de pasageri, cu o capacitate de 264 mii locuri.

Comparativ cu sfârşitul anului 2016, vagoanele pentru marfă au înregistrat scăderi, cu 4,5% în ceea ce priveşte numărul şi cu 5,4% în ceea ce priveşte capacitatea de transport. La finalul anului 2017, numărul vagoanelor pentru pasageri şi capacitatea acestora înregistrau aceleaşi valori ca la sfârşitul anului anterior.

La finele anului 2017, numărul şi capacitatea navelor pentru transportul de pasageri pe căi navigabile interioare au înregistrat aceleaşi valori comparativ cu sfârşitul anului 2016. În ceea ce priveşte navele fără propulsie pentru transportul mărfurilor a fost înregistrată o scădere cu un număr de 6 nave și cu 0,2% în ceea ce priveşte capacitatea, în mii tone.

Faţă de finalul anului 2016, numărul de nave maritime pentru transportul mărfurilor a rămas acelaşi, şi anume 23, înregistrându-se o creştere cu 6,6% a capacităţii de transport în mii tdw.

68

Tabel 4.4.1. Mijloacele de transport feroviar, pe căi navigabile interioare şi maritim

U.M. 2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Transport feroviar

Locomotive - total număr 1769 1769 - - mii CP 6446 6485 +39 +0,6

din care: Electrice număr 673 673 - -

mii CP 4706 4714 +8 +0,2

Diesel de orice fel, de cale normală număr 972 972 - - mii CP 1640 1640 - -

din care: peste 350 CP număr 960 960 - -

mii CP 1639 1639 - - Vagoane pentru trenuri de marfă - total număr 33767 32234 -1533 -4,5 mii tone capacitate 1644 1555 -89 -5,4 Vagoane pentru trenuri de pasageri - total număr 3894 3894 - - mii locuri 264 264 - -

Transport pe căi navigabile interioare Nave fără propulsie pentru transportul mărfurilor număr 1145 1139 -6 -0,5 mii tone capacitate 1499 1496 -3 -0,2 Remorchere şi împingătoare număr 294 295 +1 +0,3

mii KW 197 199 +2 +1,0 Nave pentru transportul pasagerilor număr 75 75 - - mii locuri 7 7 - -

Transport maritim Nave pentru transportul mărfurilor - total număr 23 23 - - mii tdw 37 40 +3 +8,1

din care: Nave pentru mărfuri generale număr 2 2 - -

mii tdw 24 24 - -

4.4.1.2. Autovehicule înmatriculate în circulaţie

La 31 decembrie 2017, autovehiculele înmatriculate în circulaţie cuprindeau 50 mii autobuze şi microbuze, 5998 mii autoturisme, 975 mii autovehicule de marfă şi 127 mii mopede şi motociclete.

Comparativ cu finalul anului 2016, parcul autovehiculelor de transport rutier a înregistrat creşteri, astfel: numărul autoturismelor a crescut cu 526 mii, numărul de autovehicule de marfă cu 62 mii, iar numărul de mopede şi motociclete cu circa 8 mii.

Tabel 4.4.2. Autovehiculele înmatriculate în circulaţie (la sfârşitul anului)

- număr -

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Autobuze şi microbuze 48803 50309 +1506 +3,1

Autoturisme 5472423 5998194 +525771 +9,6 Mopede şi motociclete (inclusiv mototricicluri şi cvadricicluri) 119534 127253 +7719 +6,5

Autovehicule de marfă 912790 975200 +62410 +6,8

69

4.4.1.3. Aeronave civile înmatriculate La sfârşitul anului 2017 erau certificate pentru transportul pasagerilor şi mixt, un număr de 78 de aeronave, cu o capacitate totală de 8504 locuri.

Comparativ cu finalul anului 2016, numărul de aeronave civile pentru transportul pasagerilor şi mixt a crescut cu 11 aeronave, iar numărul de locuri cu 1698.

Tabel 4.4.3. Aeronavele civile înmatriculate1) (la sfârşitul anului)

U.M. 2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Aeronave pentru transportul pasagerilor şi mixt număr 67 78 +11 +16,4

locuri2) 6806 8504 +1698 +24,9 1) Cu certificat de navigabilitate. 2) Capacitate disponibilă de transport.

4.4.2. Infrastructura pentru transporturi 4.4.2.1. Liniile de cale ferată în exploatare La sfârşitul anului 2017, lungimea liniilor de cale ferată, în exploatare era de aproape 11 mii km, din care liniile electrificate reprezentau 37,4%. Liniile de cale ferată cu ecartament normal erau predominante (98,7% din lungimea totală a liniilor de cale ferată), iar dintre acestea, liniile “cu o cale” deţineau o pondere de 72,6% din total linii cu ecartament normal.

La finalul anului 2017, densitatea medie a liniilor de cale ferată, era de 45,2 km la 1000 km2 teritoriu, cu diferenţieri între regiunile de dezvoltare. Astfel, peste nivelul mediu al densităţii liniilor de cale ferată s-au situat următoarele regiuni de dezvoltare: Bucureşti-Ilfov (cu un plus de 109,5 km cale ferată la 1000 km2 teritoriu); Vest (cu un plus de 13,7 km la 1000 km2); Sud-Est (cu un plus 3,7 km la 1000 km2) şi Nord-Vest (cu un plus de 3,6 km la 1000 km2). Sub desitatea medie pe ţară a liniilor de cale ferată s-au aflat regiunile de dezvoltare: Sud-Vest Oltenia (cu 11,3 km de cale ferată la 1000 km2 teritoriu sub nivelul mediu), Sud-Muntenia (cu 9,0 km la 1000 km2 sub medie); Centru (cu 6,1 km la 1000 km2 sub nivelul mediu) precum şi regiunea Nord-Est (cu 1,2 km la 1000 km2 sub nivelul mediu).

Tabel 4.4.4. Liniile de cale ferată în exploatare (la sfârşitul anului)

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

- km -

Total 10774 10774 -

- din care: electrificate 4030 4030 - -

din total:

Linii cu ecartament normal1) 10635 10635 -

- Cu o cale 7718 7718 - -

Cu două căi 2917 2917 - -

Linii cu ecartament îngust 5 5 -

- Linii cu ecartament larg 134 134 - -

- în procente faţă de total -

Total 100,0 100,0 -

-

din care: electrificate 37,4 37,4 - -

din total:

Linii cu ecartament normal1) 98,7 98,7 -

- Cu o cale 71,6 71,6 - -

Cu două căi 27,1 27,1 - -

Linii cu ecartament îngust **) **) -

- Linii cu ecartament larg 1,3 1,3 - -

1) Linii la care distanţa între şine este de 1435 mm. **) Sub 0,05%.

70

4.4.2.2. Drumurile publice

La sfârşitul anului 2017, lungimea drumurilor publice a fost de 86 mii km, din care drumurile modernizate au reprezentat 40,5%.

Tabel 4.4.5. Drumurile publice (la sfârşitul anului) - kilometri -

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Drumuri publice - total 86080 86099 +19 **) din care:

Modernizate 33928 34900 +972 +2,9 Cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere 21068 21074 +6 **)

Din total drumuri publice:

Drumuri naţionale1) 17612 17654 +42 +0,2 din care:

Modernizate 16600 16701 +101 +0,6 Cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere 808 750 -58 -7,2

Drumuri judeţene şi comunale 68468 68445 -23 **) din care:

Modernizate 17328 18199 +871 +5,0 Cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere 20260 20324 +64 +0,3

Densitatea drumurilor publice pe 100 km2 36,1 36,1 - - 1) Inclusiv autostrăzi şi drumuri europene. **) Sub 0,05%.

La finalul anului 2017, drumurile judeţene şi comunale reprezentau 79,5% din lungimea drumurilor publice, iar drumurile naţionale 20,5%. Dintre drumurile judeţene şi comunale, 26,6% din lungime erau drumuri modernizate şi 29,7% cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere.

Structura lungimii drumurilor publice prezintă următoarea distribuţie între regiunile de dezvoltare: Nord-Est (17,3% din lungimea totală a drumurilor publice); Sud-Muntenia (15,0%); Nord-Vest (14,8%); Centru (13,2%); Sud-Vest Oltenia (13,1%); Vest (12,9%); Sud-Est (12,7%); drumurilor publice din regiunea Bucureşti-Ilfov au reprezentat 1,0%.

Lungimea drumurilor naţionale a avut următoarea structură, pe regiuni de dezvoltare: Sud-Muntenia (16,1%); Nord-Est (15,1%); Centru (14,2%); Vest (14,0%); Nord-Vest (13,3%); Sud-Est (13,0%); Sud-Vest Oltenia (12,4%) şi Bucureşti-Ilfov (1,9%).

Lungimea drumurilor judeţene şi comunale la sfârşitul anului 2017, avea următoarea structură pe regiuni de dezvoltare: Nord-Est (17,9%); Nord-Vest (15,2%); Sud-Muntenia (14,7%); Sud-Vest Oltenia (13,3%); Centru (12,9%); Sud-Est (12,7%); Vest (12,5%) şi Bucureşti-Ilfov (0,8%).

La sfârşitul anului 2017, densitatea drumurilor publice la 100 km2 teritoriu era de 36,1 km.

Cu valori de densitate peste valoarea medie a densităţii drumurilor publice la 100 km2 teritoriu s-au situat următoarele regiuni de dezvoltare: Bucureşti-Ilfov (cu un plus de 13,2 km la 100 km2 teritoriu); Nord-Est (cu un plus de 4,3 km la 100 km2); Sud-Vest Oltenia (cu 2,6 km la 100 km2 peste valoarea medie a densităţii); Sud-Muntenia (cu 1,4 km la 100 km2) şi Nord-Vest (cu 1,1 km la 100 km2 peste medie). Sub valoarea medie a densităţii se situau regiunile Sud-Est (cu 5,4 km la 100 km2 sub valoarea medie), Centru (cu 2,8 km la 100 km2 sub valoare) şi Vest (cu 1,6 km la 100 km2 sub medie).

4.4.3. Transportul de mărfuri

4.4.3.1. Transportul de mărfuri, pe moduri de transport

În anul 2017, volumul de mărfuri transportate a înregistrat creşteri comparativ cu anul 2016 în transportul rutier (cu 10235 mii tone, respectiv cu 4,7%), transportul feroviar (cu 3465 mii tone, respectiv 6,6%) şi în transportul aerian (cu 5 mii tone, respectiv cu 12,1%). Au fost înregistrate scăderi în transportul pe căi navigabile interioare (cu 1441 mii tone, respectiv cu 4,7%), în transportul prin conducte petroliere magistrale (cu 274 mii tone, respectiv cu 4,0%) şi în transportul maritim (cu 162 mii tone, respectiv cu 0,3%).

Faţă de anul 2016, în anul 2017 parcursul mărfurilor a înregistrat creşteri în transportul rutier (cu 6529 milioane tone-km, respectiv cu 13,6%) şi în transportul feroviar (cu 247 milioane tone-km, respectiv cu 1,8%). Scăderi au fost înregistrate în transportul pe căi navigabile interioare (cu 636 milioane tone-km, respectiv cu 4,8%) şi în transportul prin conducte petroliere magistrale (cu 44 milioane tone-km, respectiv cu 3,9%).

71

Tabel 4.4.6. Transportul de mărfuri, pe moduri de transport

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Mărfuri transportate - mii tone

Transport feroviar 52618 56083 +3465 +6,6

Transport rutier 216085 226320 +10235 +4,7

Transport pe căi navigabile interioare 30484 29043 -1441 -4,7

Transport maritim1) 46288 46126 -162 -0,3

Transport aerian 40 45 +5 12,12)

Transport prin conducte petroliere magistrale 6825 6551 -274 -4,0

Parcursul mărfurilor – mii tone-km

Transport feroviar 13535456 13782293 +246837 +1,8

Transport rutier 48175238 54703748 +6528510 +13,6

Transport pe căi navigabile interioare 13153426 12517438 -635988 -4,8 Transport prin conducte petroliere magistrale 1131546 1087193 -44353 -3,9

1) Date conforme cu metodologia Eurostat privind evitarea "dublei înregistrari" pentru transportul maritim naţional. 2) Procent calculat din valori în “tone”.

Grafic 4.4.1. Structura parcursului mărfurilor, pe moduri de transport, în anul 2017

Tabel 4.4.7. Transportul rutier de mărfuri, pe destinaţii

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Mărfuri transportate - mii tone

Transport naţional 172957 174134 +1177 +0,7

Transport internaţional1) 43128 52186 +9058 +21,0 Parcursul mărfurilor - mii tone-km

Transport naţional 13139575 13547658 +408083 +3,1

Transport internaţional1) 35035663 41156090 +6120427 +17,5 1) Inclusiv transport între state terţe şi cabotaj.

Din totalul de 226 milioane tone mărfuri transportate în anul 2017, 76,9% au fost înregistrate în transport naţional şi 23,1% în transport internaţional (inclusiv transport între state terţe şi cabotaj). Structura parcursului mărfurilor a inclus transport naţional în proporţie de 24,8% şi transport internaţional 75,2%.

72

Tabel 4.4.8. Transportul rutier de mărfuri, pe capacităţi şi tipuri de transport, în anul 2017

Total

din care: Structura, %

Cont propriu

Contra plată

Total

Cont propriu

Contra plată

Mărfuri transportate - mii tone

Toate vehiculele - total 226320 120795 105525 100,0 100,0 100,0

3,5 - 7,5 tone 4389 3264 1125 1,9 2,7 1,1

7,6 - 12,0 tone 96439 35974 60465 42,6 29,8 57,3

12,1 - 17,0 tone 51131 26085 25046 22,6 21,6 23,7

peste 17,0 tone 74361 55472 18889 32,9 45,9 17,9

Parcursul mărfurilor - mii tone-km

Toate vehiculele - total 54703748 10885588 43818160 100,0 100,0 100,0

3,5 - 7,5 tone 862025 360761 501264 1,6 3,3 1,2

7,6 - 12,0 tone 38560083 6353496 32206587 70,5 58,4 73,5

12,1 - 17,0 tone 12808773 2713011 10095762 23,4 24,9 23,0

peste 17,0 tone 2472867 1458320 1014547 4,5 13,4 2,3

În anul 2017, în transportul rutier de mărfuri 121 milioane tone, respectiv 53,4%, au fost transportate regimul în “cont propriu”. În ceea ce priveşte parcursul mărfurilor transportate, 43818 milioane tone-kilometri, respectiv 80,1% a fost înregistrat în regimul “contra plată”.

În transport rutier, cel mai mare volum de mărfuri, respectiv 42,6% şi 70,5% din parcursul mărfurilor au fost înregistrate în transportul cu autovehicule de 7,6-12,0 tone.

4.4.3.2. Principalele tipuri de mărfuri transportate În anul 2017, în volumul total de mărfuri transportate pe căile rutiere (conform Clasificării Standard pentru Statistica Transporturilor, NST 2007), cele mai însemnate ponderi au fost deţinute de următoarele tipuri de mărfuri: minereuri metalifere şi alte produse de minerit şi exploatare de carieră; turbă; uraniu şi thoriu 27,5% şi alte produse minerale nemetalice 17,1%.

Cele mai însemnate locuri în structura principalelor tipuri de mărfuri transportate pe căile ferate au fost deţinute de: cărbune şi lignit; ţiţei şi gaze naturale 33,0% şi cocs, produse rafinate din petrol 28,6%.

În ceea ce priveşte transportul maritim, cele mai însemnate ponderi ale tipurilor de mărfuri transportate au fost marcate de produse agricole, din vânătoare şi silvicultură; peşte şi alte produse din pescuit 35,1% şi cărbune şi lignit; ţiţei şi gaze naturale 20,2%.

În transportul pe căi navigabile interioare, cele mai însemnate ponderi au fost înregistrate pentru următoarele tipuri de mărfuri: minereuri metalifere şi alte produse de minerit şi exploatare de carieră; turbă; uraniu şi thoriu 47,1% şi produse agricole, din vânătoare şi silvicultură; peşte şi alte produse din pescuit 28,7%.

În ceea ce priveşte parcursul mărfurilor înregistrate în transport rutier, diviziunea mărfuri grupate: un amestec de tipuri de mărfuri transportate împreună şi diviziunea produse alimentare, băuturi şi tutun au deţinut cele mai mari ponderi în total parcurs, respectiv 36,0% şi 13,8%.

În transport feroviar, ponderile cele mai importante în parcursul principalelor tipuri de mărfuri transportate a fost înregistrat de cocs, produse rafinate din petrol 32,4% şi produse agricole, din vânătoare şi silvicultură; peşte şi alte produse din pescuit 13,3%.

Ponderile cele mai însemnate în transport pe căi navigabile interioare (valori în mii tone-kilometri) au fost înregistrate de următoarele tipuri de mărfuri: minereuri metalifere şi alte produse de minerit şi exploatare de carieră: turbă, uraniu şi thoriu 37,9% şi produse agricole din vânătoare şi silvicultură; peşte şi alte produse din pescuit 31,0%

73

4.4.4. Transportul de pasageri 4.4.4.1. Transportul interurban şi internaţional de pasageri În anul 2017 comparativ cu anul precedent, transportul aerian, transportul rutier şi transportul feroviar, au înregistrat creşteri cu 23,3%, cu 7,5% şi respectiv, cu 7,1%. Transportul maritim a înregistrat o scădere semnificativă, respectiv cu 71,4%.

În ceea ce priveşte parcursul pasagerilor, în transportul feroviar a fost înregistrată o creştere cu 13,5%, transportul pe căi navigabile interioare s-a menţinut la aceeaşi valoare, iar transportul rutier, a marcat o scădere cu 3,0%.

Tabel 4.4.9. Transportul de pasageri, pe moduri de transport

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Transportul interurban şi internaţional de pasageri - mii pasageri

Transport feroviar 64456 69057 +4601 +7,1

Transport rutier 302951 325532 +22581 +7,5

Transport pe căi navigabile interioare 153 153 - -

Transport aerian 16398 20222 +3824 +23,3

Transport maritim1) 7 2 -5 -71,4

Parcursul pasagerilor din transportul interurban şi internaţional de pasageri - mii pasageri-km -

Transport feroviar 4988395 5663543 +675148 +13,5

Transport rutier 18744459 18177551 -566908 -3,0

Transport pe căi navigabile interioare 7650 7650 - - 1) Pasageri de croazieră, inclusiv pasageri de croazieră în excursie - intrări.

Tabel 4.4.10. Transportul aerian de pasageri

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Pasageri - număr 16398045 20221814 +3823769 +23,3

Îmbarcaţi 8225584 10180129 +1954545 +23,8

Debarcaţi 8172461 10041685 +1869224 +22,9

Curse aeriene regulate - număr 15954487 19773297 +3818810 +23,9

Îmbarcaţi 8020043 9955935 +1935892 +24,1

Debarcaţi 7934444 9817362 +1882918 +23,7

Curse aeriene neregulate - număr 443558 448517 +4959 +1,1

Îmbarcaţi 205541 224194 +18653 +9,1

Debarcaţi 238017 224323 -13694 -5,8

În evoluţia transportului aeroportuar de pasageri, în anul 2017 comparativ cu anul 2016, se remarcă creşterea cu 23,9% a numărului de pasageri transportaţi prin curse aeriene regulate şi, de asemenea, creşterea cu 1,1% a celor transportaţi prin curse aeriene neregulate.

În anul 2017, 97,8% din totalul pasagerilor au fost transportaţi prin curse aeriene regulate.

4.4.5. Comunicaţii 4.4.5.1. Poştă şi telefonie În anul 2017 au funcţionat 5746 de subunităţi de poştă care oferă servicii poştale din sfera serviciului universal, cu 98 unităţi mai multe comparativ cu anul 2016. Dintre acestea, 85,4%, respectiv 4906 unităţi, erau situate în mediul rural.

74

Tabel 4.4.11. Unităţile de poştă (la sfârşitul anului)1)

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Unităţi - număr 5648 5746

+98 +1,7

din care:

în localităţi rurale 4884 4906

+22 +0,5

1) Date furnizate de Compania Naţională Poşta Română. În anul 2017, corespondenţa şi imprimatele (inclusiv cecogramele şi pachetele de cel mult 2 kg) au însumat 139 milioane bucăţi, trimiterile recomandate 14 milioane bucăţi; numărul de trimiteri cu valoare declarată a fost de 3 milioane bucăţi, iar cel al coletelor poştale de 23 milioane bucăţi.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, activităţile de poştă desfăşurate au înregistrat scăderi la categoriile: corespondenţă şi imprimate (inclusiv cecograme şi pachete sub 2 kg) cu 33 milioane bucăţi, respectiv cu 19,0%, trimiteri recomandate cu 27 milioane bucăţi, respectiv cu 66,3%, la trimiteri cu valoare declarată cu 1 milion bucăţi, respectiv cu 23,8%, în timp ce la colete poştale s-au înregistrat creşteri cu 6 milioane bucăţi, respectiv cu 37,3%.

În anul 2017, numărul total de conexiuni la serviciile de telefonie a fost de 26 milioane, din care, 85,2% conexiuni la serviciile de telefonie mobilă şi 14,8% conexiuni la serviciile de telefonie fixă.

Analiza evoluţiei activităților de telefonie în anul 2017 comparativ cu anul 2016, relevă o scădere numărului total de conexiuni la serviciile de telefonie cu aproape 1 milion, respectiv o scădere cu 2,6%.

Ponderile numărului de conexiuni la serviciile de telefonie fixă înregistrate în anul 2017, pentru regiunile de dezvoltare, au fost după cum urmează: Bucureşti-Ilfov (18,8%), Nord-Est (13,2%), Nord-Vest (12,8%), Centru (12,7%), Sud-Muntenia (12,1%), Sud-Est (11,9%), Vest (10,5%) şi Sud-Vest Oltenia (8,0%).

Tabel 4.4.12. Activităţile de poştă şi telefonie

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

+/- %

Activităţi de poştă şi curierat1)

Corespondenţă şi imprimate2) (inclusiv cecograme şi

pachete de cel mult 2 kg) (mil.buc.) 171,9 139,2 -32,7 -19,0

Trimiterii recomandate (mil.buc.) 41,2 13,9 -27,3 -66,3

Trimiteri cu valoare declarată (mil.buc.) 4,2 3,2 -1 -23,8

Colete poştale (mil.buc.) 16,93) 23,2 +6,3 +37,3

Activităţi de telefonie

Numărul de conexiuni la serviciile de telefonie - total (milioane) 27,0 26,3 -0,7 -2,6

din care:

la serviciile de telefonică fixă 4,1 3,9 -0,2 -4,9

la serviciile de telefonică mobilă 22,9 22,4 -0,5 -2,2 1) Date furnizate de Compania Naţională Poşta Română şi Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) pentru furnizorii alternativi de servicii poştale. 2) Indicator redefinit. 3) Date rectificate de către ANCOM.

75

4.5. Comerţ internaţional cu bunuri

Statisticile de comerţ internaţional cu bunuri reprezintă parte a statisticilor oficiale ale Uniunii Europene (UE) şi ale fiecărui stat membru, care furnizează date statistice referitoare la comerţul cu bunuri între statele membre UE (sistemul statistic Intrastat), precum şi date referitoare la comerţul cu bunuri între statele membre UE şi ţările terţe, din afara UE (sistemul statistic Extrastat).

Statisticile de comerţ internaţional cu bunuri servesc nevoilor diferiţilor utilizatori, inclusiv operatorilor economici, academicienilor, cercetătorilor şi publicului larg. Interesul pentru statisticile de comerţ internaţional cu bunuri este în creştere, prin urmare, producerea în timp util şi de înaltă calitate a datelor este de primă importanţă pentru Institutul Naţional de Statistică.

Statisticile de comerţ internaţional cu bunuri ale României se stabilesc prin însumarea datelor obţinute din sistemele statistice Intrastat şi Extrastat.

Importanţa celor două sisteme statistice, Intrastat şi Extrastat, din punct de vedere al ponderii informaţiilor furnizate în totalul comerţului internaţional cu bunuri al României este net în favoarea sistemului Intrastat, sistem care gestionează un număr foarte mare de tranzacţii, a căror valoare acoperă peste 70% din volumul comerţului internaţional cu bunuri al României10).

4.5.1. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale

În anul 2017 exporturile FOB de bunuri au înregistrat o valoare de 62644 milioane euro (în creştere cu 9,2% faţă de anul 2016), iar importurile CIF au fost de 75604 milioane euro (în creştere cu 12,2% faţă de anul 2016), soldul balanţei comerciale FOB-CIF fiind de -12960 milioane euro, în creştere cu 2988 milioane euro comparativ cu anul 2016.

Tabel 4.5.1. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale

2016 2017

Milioane lei

Export FOB 257701 286123

Import CIF 302462 345395

Sold balanţă comercială (FOB - CIF) -44761 -59272

Milioane euro

Export FOB 57392 62644

Import CIF 67364 75604

Sold balanţă comercială (FOB - CIF) -9972 -12960

Notă: Datele pentru anul 2016 au fost revizuite faţă de cele publicate anterior şi au caracter definitiv. Datele pentru anul 2017 au caracter semidefinitiv.

Grafic 4.5.1. Evoluţia comerţului internaţional cu bunuri

10) Toate dinamicile şi ponderile au fost calculate din valori exprimate în mii euro. Diferenţele între datele pe total şi valorile obţinute din însumarea diverselor structuri utilizate sunt datorate rotunjirilor.

76

4.5.2. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale conform Clasificării Produselor şi Serviciilor asociate Activităţilor (CPSA 2015)

În anul 2017 cele mai importante contribuţii la creşterea exporturilor au fost înregistrate la: autovehicule de transport rutier, remorci şi semiremorci (13283 milioane euro, respectiv 21,2% din exporturile totale), maşini, utilaje şi echipamente, inclusiv electrice (12466 milioane euro, respectiv 19,9%), calculatoare şi produse electronice şi optice (3922 milioane euro, respectiv 6,3%), produse ale agriculturii şi vânătorii (3900 milioane euro, respectiv 6,2%), produse ale industriei metalurgice (3232 milioane euro, respectiv 5,2%), produse din cauciuc și mase plastice (3202 milioane euro, respectiv 5,1%).

Tabel 4.5.2. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale conform Clasificării Produselor şi Serviciilor asociate Activităţilor (CPSA 2015)

- milioane euro -

Cod CPSA

Denumire cod CPSA Export FOB

Import CIF

Sold balanţă comercială (FOB - CIF)

2016 2017 2016 2017 2016 2017

Total 57392 62644 67364 75604 -9972 -12960

01 Produse ale agriculturii şi vânătorii 3756 3900 2181 2295 1575 1605 02 Produse ale silviculturii şi exploatării forestiere 16 26 128 107 -112 -81 03 Peşte şi alte animale acvatice, produse de

acvacultură 3 3 63 64 -60 -61 05 Cărbune şi lignit *) 1 70 90 -70 -89 06 Petrol brut şi gaze naturale 12 24 2331 2929 -2319 -2905 07 Minereuri metalifere 37 39 203 266 -166 -227 08 Alte minerale şi produse de carieră 33 38 97 93 -64 -55 10 Produse alimentare 1536 1676 3988 4485 -2452 -2809 11 Băuturi 135 144 319 340 -184 -196 12 Produse din tutun 770 724 299 353 471 371 13 Produse ale industriei textile 1188 1337 3071 3037 -1883 -1700 14 Articole de îmbrăcăminte 2836 2667 1364 1554 1472 1113 15 Piei şi produse din piele 1464 1556 1535 1778 -71 -222 16 Produse rezultate din prelucrarea lemnului

(exclusiv mobilier), articole din paie şi din alte materiale vegetale împletite 1618 1626 511 591 1107 1035

17 Hârtie şi produse din hârtie 348 408 1207 1248 -859 -840 19 Produse de cocserie; produse obţinute din

prelucrarea ţiţeiului 1766 2062 1275 1743 491 319 20 Substanţe şi produse chimice 1622 1841 5639 6441 -4017 -4600 21 Produse farmaceutice de bază şi preparate

farmaceutice 730 770 2813 3024 -2083 -2254 22 Produse din cauciuc şi mase plastice 2922 3202 3381 3673 -459 -471 23 Alte produse din materiale nemetalice 366 398 947 1059 -581 -661 24 Produse ale industriei metalurgice 2686 3232 3737 4503 -1051 -1271 25 Produse ale industriei construcţiilor metalice şi

produselor din metal (exclusiv maşini, utilaje şi echipamente) 1834 2069 3150 3681 -1316 -1612

26 Calculatoare şi produse electronice şi optice 3150 3922 6156 6813 -3006 -2891 27 Echipamente electrice 6404 6894 5986 6648 418 246 28 Maşini, utilaje şi echipamente neclasificate în altă

parte 5159 5572 6869 7598 -1710 -2026 29 Autovehicule de transport rutier, remorci şi

semiremorci 11849 13283 7157 7761 4692 5522 30 Alte mijloace de transport 1588 1470 622 871 966 599 31 Mobilă 2130 2161 580 625 1550 1536 32 Alte produse industriale neclasificate în altă parte 553 593 1207 1313 -654 -720 35 Energie electrică, gaze, apă caldă şi aer

condiţionat 299 272 116 192 183 80 Alte produse necuprinse în altă parte 583 734 363 432 220 302

Notă: Datele pentru anul 2016 au fost revizuite faţă de cele publicate anterior şi au caracter definitiv. Datele pentru anul 2017 au caracter semidefinitiv.

77

Cele mai importante contribuţii la creşterea importurilor în anul 2017, au fost înregistrate la: maşini, utilaje şi echipamente, inclusiv electrice (14246 milioane euro, respectiv 18,8% din importurile totale), autovehicule de transport rutier, remorci şi semiremorci (7761 milioane euro, respectiv 10,3%), calculatoare şi produse electronice şi optice (6813 milioane euro, respectiv 9,0%), substanţe şi produse chimice (6441 milioane euro, respectiv 8,5%), produse ale industriei metalurgice (4503 milioane euro, respectiv 6,0%), produse alimentare (4485 milioane euro, respectiv 5,9%), produse ale industriei construcţiilor metalice şi produselor din metal - exclusiv maşini, utilaje şi echipamente (3681 milioane euro, respectiv 4,9%).

4.5.3. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale, pe continente şi principale ţări partenere

Principalii parteneri comerciali ai României în anul 2017 au fost statele membre UE, cu o pondere de 75,8% în total exporturi, respectiv 75,8% în total importuri. Comerţul cu restul ţărilor lumii este distribuit între celelalte ţări ale Europei (10,4% din exporturi şi 11,1% din importuri), Asia (6,6% din exporturi şi 10,0% din importuri), Africa (3,4% din exporturi şi 0,7% din importuri), America (3,0% din exporturi şi 2,4% din importuri) şi Oceania (0,7% din exporturi şi sub 0,05% din importuri).

Tabel 4.5.3. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale, pe continente şi principale ţări partenere

- milioane euro -

Denumire continent / ţară Export FOB

Import CIF

Sold balanţă comercială (FOB - CIF)

2016 2017 2016 2017 2016 2017

Total 57392 62644 67364 75604 -9972 -12960

EUROPA 48690 54010 58908 65655 -10218 -11645

din care:

UE-28 43080 47482 51950 57281 -8870 -9799

AELS 583 644 460 518 123 126

ALTE ŢĂRI DIN EUROPA 5027 5884 6497 7857 -1470 -1973

ASIA 4241 4142 6658 7553 -2417 -3411

din care:

Arabia Saudită 282 282 12 12 270 270

R.P.Chineză 615 738 3440 3795 -2825 -3057

Emiratele Arabe Unite 409 284 35 47 374 237

India 212 272 243 299 -31 -27

Iordania 285 219 5 1 280 218

Japonia 215 234 332 347 -117 -113

Kazahstan 58 29 824 1113 -766 -1084

Liban 198 247 3 2 195 245

Republica Coreea 295 243 510 416 -215 -173

Republica Islamică Iran 333 436 104 46 229 390

Statul Israel 381 371 115 134 266 237

AFRICA 2174 2134 523 548 1651 1586

din care:

Algeria 352 346 5 9 347 337

Republica Arabă Egipt 523 446 90 114 433 332

Maroc 501 550 146 162 355 388

Tunisia 143 75 98 102 45 -27

AMERICA 1625 1868 1224 1794 401 74

din care:

Brazilia 197 180 258 296 -61 -116

Canada 105 185 73 114 32 71

Mexic 157 179 132 118 25 61

Statele Unite 956 1109 637 1095 319 14

OCEANIA 588 403 38 38 550 365

din care:

Australia 58 73 34 34 24 39

Notă: Datele pentru anul 2016 au fost revizuite faţă de cele publicate anterior şi au caracter definitiv. Datele pentru anul 2017 au caracter semidefinitiv. Repartizarea pe ţări a schimburilor internaţionale de bunuri se realizează astfel: - pentru comerţul intra-UE, pe baza principiului "ţara de destinaţie" (la expedieri) şi "ţara de expediere" (la introduceri); - pentru comerţul extra-UE, pe baza principiului "ţara de destinaţie" (la export) şi "ţara de origine" (la import, cu excepţia cazului în care ţara de origine este un stat membru UE, caz în care se ia în considerare ţara de expediere).

78

Schimburile comerciale între România şi statele membre UE au crescut în anul 2017 faţă de 2016 cu 10,2% la export (+4402 milioane euro) şi respectiv cu 10,3% la import (+5331 milioane euro). Exporturile către statele AELS au crescut cu 10,6% (+61 milioane euro), iar importurile au crescut cu 12,4% (+58 milioane euro). În rândul ţărilor din Europa, o pondere însemnată în valoarea totală a exporturilor României din anul 2017 o deţine şi Turcia (cu 3,3% din total).

În anul 2017 faţă de anul 2016, exporturile către Asia au scăzut cu 2,3%. Ţările partenere din Asia către care România a înregistrat cele mai mari exporturi au fost: R.P.Chineză (738 milioane euro), Republica Islamică Iran (436 milioane euro), Statul Israel (371 milioane euro), Emiratele Arabe Unite (284 milioane euro), Arabia Saudită (282 milioane euro), India (272 milioane euro), Liban (247 milioane euro), Republica Coreea (243 milioane euro), Japonia (234 milioane euro) şi Iordania (219 milioane euro).

Exporturile cǎtre Africa au scăzut în anul 2017 cu 1,8% faţă de anul 2016, cele mai importante ţări partenere fiind: Maroc (550 milioane euro), Republica Arabă Egipt (446 milioane euro) şi Algeria (346 milioane euro).

Exporturile cǎtre America au crescut cu 15,0% (+243 milioane euro) în perioada analizată. Ţările partenere din America către care România a înregistrat cele mai mari exporturi au fost Statele Unite (1109 milioane euro), Canada (185 milioane euro), Brazilia (180 milioane euro) şi Mexic (179 milioane euro).

Importurile din ţările partenere situate în Europa (cu excepţia UE) au înregistrat cele mai mari niveluri, în anul 2017, în cazul Turciei (3018 milioane euro, respectiv 4,0% din importurile totale) şi Federaţiei Ruse (2483 milioane euro, respectiv 3,3%).

În anul 2017, ţările partenere din Asia din care au fost înregistrate cele mai mari importuri au fost: R.P.Chineză (3795 milioane euro, respectiv 5,0% din total importuri), Kazahstan (1113 milioane euro, respectiv 1,5%), Republica Coreea (416 milioane euro, respectiv 0,5%) şi Japonia (347 milioane euro, respectiv 0,5%).

În anul 2017 faţă de anul 2016, importurile din Africa au crescut cu 4,7%, cele mai importante ţări partenere fiind Maroc, Egipt şi Tunisia, de unde au fost importate bunuri în valoare de 162 milioane euro, 114 milioane euro, respectiv 102 milioane euro.

Importurile din America au crescut în anul 2017 comparativ cu anul 2016 cu 570 milioane euro, ajungând la 1794 milioane euro. Cei mai importanţi parteneri comerciali au fost Statele Unite (1095 milioane euro) şi Brazilia (296 milioane euro).

4.5.4. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale Intra UE-28

Din analiza pe ţări a exporturilor intra-UE se observă că cele mai mari ponderi în total exporturi au fost deţinute în anul 2017 de: Germania (22,9% din total exporturi), Italia (11,2%), Franţa (6,8%), Ungaria (4,7%), Regatul Unit (4,1%), Bulgaria (3,4%), Polonia (3,1%), Spania (3,0%), iar cele mai mici ponderi le-au deţinut: Cipru, Estonia, Lituania (cu 0,1% fiecare), Luxemburg, Malta şi Letonia (sub 0,05% fiecare).

Din analiza pe ţări a importurilor intra-UE în anul 2017 se observă că cele mai mari ponderi în totalul importurilor României au revenit: Germaniei (20,0% din importul total), Italiei (10,0%), Ungariei (7,5%), Poloniei (5,4%) şi Franţei (5,3%). Cele mai mici ponderi (sub 0,2%) au revenit: Lituaniei, Estoniei (cu 0,1% fiecare), Letoniei, Maltei şi Ciprului (sub 0,05%). Restul statelor membre UE-28 au avut ponderi cuprinse între 0,2% (Luxemburg) şi 4,0% (Olanda).

În anul 2017 relaţiile comerciale intense cu statele din Uniunea Europeanǎ au fost însoţite şi de o creştere a deficitului comercial, care a ajuns la -9799 milioane euro, cu 929 milioane euro mai mare decât cel din anul 2016.

În anul 2017, balanţa comercială intra-UE:

a înregistrat deficite de peste 100 milioane euro cu: Ungaria (-2740 milioane euro), Polonia (-2152 milioane euro), Olanda (-1391 milioane euro), Austria (-1051 milioane euro), Germania (-785 milioane euro), Slovacia (-710 milioane euro), Italia (-541 milioane euro), Belgia (-518 milioane euro), Republica Cehă (-371 milioane euro), Irlanda (-263 milioane euro), Spania (-167 milioane euro) şi Luxemburg (-117 milioane euro);

a înregistrat excedente de peste 100 milioane euro cu: Regatul Unit (870 milioane euro), Franţa (239 milioane euro) şi Suedia (122 milioane euro).

79

Tabel 4.5.4. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale Intra UE-28

- milioane euro -

Denumire ţară Export FOB

Import CIF

Sold balanţă comercială (FOB - CIF)

2016 2017 2016 2017 2016 2017

Total 57392 62644 67364 75604 -9972 -12960

Uniunea Europeană (UE-28) 43080 47482 51950 57281 -8870 -9799

Austria 1368 1462 2401 2513 -1033 -1051

Belgia 1101 1245 1573 1763 -472 -518

Bulgaria 1850 2100 2092 2146 -242 -46

Republica Cehă 1515 1802 1910 2173 -395 -371

Cipru 64 59 42 37 22 22

Croaţia 160 194 110 144 50 50

Danemarca 244 262 263 336 -19 -74

Estonia 68 62 107 104 -39 -42

Finlanda 151 196 138 168 13 28

Franţa 4141 4242 3731 4003 410 239

Germania 12325 14352 13830 15137 -1505 -785

Grecia 765 897 793 882 -28 15

Irlanda 148 133 311 396 -163 -263

Italia 6672 7039 6911 7580 -239 -541

Letonia 18 23 20 23 -2 -

Lituania 64 78 80 90 -16 -12

Luxemburg 16 17 109 134 -93 -117

Malta 17 17 64 36 -47 -19

Olanda 1453 1608 2766 2999 -1313 -1391

Polonia 1659 1961 3460 4113 -1801 -2152

Portugalia 223 301 383 377 -160 -76

Regatul Unit 2490 2561

1537 1691 953 870

Slovacia 1004 1075 1578 1785 -574 -710

Slovenia 311 427 460 506 -149 -79

Spania 1722 1870 1839 2037 -117 -167

Suedia 543 547 381 425 162 122

Ungaria 2981 2940 5058 5680 -2077 -2740

Notă: Datele pentru anul 2016 au fost revizuite faţă de cele publicate anterior şi au caracter definitiv. Datele pentru anul 2017 au caracter semidefinitiv.

4.5.5. Indicii valorii unitare şi indicii volumului fizic

Indicii valorii unitare pentru exporturi în perioada 2000-2017 calculaţi faţă de media anului precedent au avut evoluţii diferite, înregistrând un maxim de 109,5% în anul 2005 şi un minim de 89,3% în anul 2009. O evoluţie asemănătoare au avut şi indicii valorii unitare pentru importuri, cu un maxim de 106,2% în anul 2011 şi un minim de 89,3% în anul 2009.

Indicii anuali ai volumului fizic au fost în general în creştere faţă de anul precedent, cu excepţia anilor 2009 şi 2012, când s-au înregistrat scăderi atât pentru exporturi, cât şi pentru importuri.

Indicele raportului de schimb, calculat ca raport între indicele valorii unitare la export şi indicele valorii unitare la import a fost supraunitar, cu excepţia anilor 2002, 2013 şi 2017, când a fost subunitar.

80

Tabel 4.5.5. Indicii valorii unitare, raportul de schimb şi indicii volumului fizic

- anul precedent = 100 -

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Indicii valorii unitare (IVU)1)

EXPORTURI 108,9 100,6 98,5 98,2 105,1 109,5 108,2 106,0 103,8 89,3 107,0 107,9 103,9 97,0 98,5 100,2 98,2 101,6

IMPORTURI 103,6 99,7 98,7 96,7 100,7 105,3 103,6 98,2 103,4 89,3 104,2 106,2 100,8 98,0 97,6 97,7 97,6 102,9

Raportul de schimb

IVUEXP / IVUIMP 105,1 100,9 99,8 101,5 104,3 104,0 104,4 108,0 100,5 100,1 102,7 101,6 103,1 99,0 100,8 102,5 100,6 98,7

Indicii volumului fizic

EXPORTURI 129,8 112,2 117,2 108,4 115,4 107,3 107,4 107,3 109,6 96,7 119,9 112,3 95,8 113,4 107,5 103,9 107,1 107,5

IMPORTURI 138,4 122,5 110,1 116,1 123,1 117,7 120,8 127,5 106,2 76,1 115,3 110,4 98,8 103,2 108,4 110,2 109,7 109,0

1) Indici calculaţi din valori exprimate în euro.

Grafic 4.5.2. Indicii valorii unitare şi indicii volumului fizic

81

4.6. Turism

4.6.1. Turism intern

4.6.1.1. Numărul unităţilor de cazare turistică

Prin poziţia sa geografică, România dispune de o varietate de resurse naturale care dau posibilitatea practicării unei largi game de activităţi turistice.

În anul 2017, numărul total al structurilor de cazare turistică a fost de 7905 unităţi, înregistrându-se, comparativ cu anul 2016, o creştere cu 959 unităţi (respectiv +13,8%).

În anul 2017, numărul de unităţi de cazare turistică existente, 90,2% se regăsesc în hoteluri şi moteluri (23,0% din numărul total de unităţi existente), pensiuni agroturistice (32,3%), pensiuni turistice (21,1%), vile turistice şi bungalouri (13,8%).

În anul 2017, numărul total de locuri existente în aceste unităţi a fost de 343720, cu 14832 locuri mai multe decât în anul anterior (respectiv +4,5%); din acestea, în funcţiune au fost 87656 mii locuri-zile, în creştere, cu 5,2% faţă de anul 2016.

În ceea ce priveşte numărul de locuri existente în unităţile de cazare turistică, în anul 2017 se constată că, majoritatea se regăsesc în hoteluri şi moteluri (59,3%), pensiuni agroturistice (12,9%), pensiunile turistice (10,1%), vile turistice şi bungalouri (5,5%), campinguri şi unităţi tip căsuţă (3,4%).

În anul 2017, indicele de utilizare netă a capacităţilor de cazare turistică în funcţiune11) a fost de 30,9%, cu 0,4 puncte procentual peste nivelul înregistrat în anul anterior (30,5%). În anul 2017, peste medie s-au situat, hoteluri şi moteluri (38,2%, respectiv +0,5 puncte procentuale peste anul 2016), vile turistice şi bungalouri (25,4%, respectiv +1,6 puncte procentuale), hosteluri (22,3%, respectiv +0,5 puncte procentuale), spaţiile de cazare pe nave (24,6% respectiv -1,5 puncte procentuale), popasurile turistice (cu un indice de utilizare netă de 22,6%, respectiv +3,5 puncte procentuale), pensiuni turistice (20,3%, respectiv +0,9 puncte procentuale), pensiuni agroturistice (16,4%, respectiv +0,9 puncte procentuale), cabane turistice (14,8%, respectiv -0,2 puncte procentuale), hanuri turistice (17,4%, respectiv +1,8 puncte procentuale), campinguri şi unităţi tip căsuţă (18,9%, respectiv +1,3 puncte procentuale) şi cabane turistice (14,8%, respectiv -0,2 puncte procentuale).

Tabel 4.6.1. Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică1), capacitatea de cazare turistică existentă şi indicii de utilizare netă ai capacităţii de cazare turistică în funcţiune

Unităţi existente, număr

Număr de locuri existente

Indicii de utilizare netă ai capacităţii de cazare turistică în funcţiune,

%

2016 2017 2016 2017 2016 2017

Total 6946 7905 328888 343720 30,5 30,9

Hoteluri şi moteluri 1769 1819 198407 203786 37,7 38,2

Hosteluri2) 266 300 12845 14211 21,8 22,3

Hanuri turistice 3 3 63 63 15,6 17,4

Cabane turistice 194 225 6097 6503 15,0 14,8

Campinguri şi unităţi tip căsuţă 120 127 14930 11632 17,6 18,9

Vile turistice şi bungalouri 923 1093 16968 18809 23,8 25,4

Tabere de elevi şi preşcolari 58 57 6702 6436 16,0 18,1

Pensiuni turistice3) 1530 1666 32602 34816 19,4 20,3

Pensiuni agroturistice4) 2028 2556 37394 44499 15,5 16,4

Popasuri turistice 38 40 1894 1919 19,1 22,6

Sate de vacanţă 7 9 479 539 9,6 11,1

Spaţii de cazare pe nave 10 10 507 507 26,1 24,6 1) La 31 iulie. Structuri de cazare turistică cu cel puţin 5 locuri-pat. 2) Din anul 2009 hotelurile pentru tineret s-au asimilat la hosteluri. 3) Din anul 2009 pensiunile turistice urbane s-au asimilat pensiunilor turistice. 4) Din anul 2009 pensiunile turistice rurale s-au asimilat la pensiunile agroturistice.

11) Stabilit prin raportarea numărului de înnoptări realizate la capacitatea de cazare în funcţiune.

82

4.6.1.2 Structura capacităţii totale de cazare existente, după gradul de confort

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, structura capacităţii totale de cazare existentă, după gradul de confort al unităţilor din sistem, relevă următoarele aspecte mai importante:

a continuat să fie predominant confortul de tip 3 şi 2 stele (44,2% din total, respectiv 27,4%);

s-au înregistrat creşteri ale ponderii locurilor în unităţile de 4 stele (17,5%);

totodată s-a redus ponderea în total a locurilor din unităţile neclasificate (2,7%).

În anul 2017, pentru principalele capacităţi de cazare existente, tendinţele înregistrate în ceea ce priveşte structura acestora, după gradul de confort al unităţilor din sistem se prezintă astfel: cele mai multe hoteluri au fost de 3 stele (40,5% din total hoteluri); pe locul al doilea, ca importanţă, s-au situat hotelurile de 2 stele (28,3%), precum şi cele de 4 stele (24,4%).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, la hoteluri s-a înregistrat o creştere a gradului de confort a hotelurilor de 4 stele cu 10,7%, precum şi la cele de 3 stele cu 3,4%, paralel cu diminuarea gradului de confort la unităţile neclasificate pe stele (-25,0%).

Tabel 4.6.2. Capacitatea de cazare în funcţie de gradul de confort

- procente -

Categorii de confort

5 stele 4 stele 3 stele 2 stele 1 stea Neclasificate1)

Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică2) (număr)

2016

Total 1,5 11,8 51,9 26,8 6,4 1,6

Hoteluri 2,3 19,2 51,6 23,1 3,5 0,3

Vile turistice şi bungalouri 3,9 10,3 45,3 23,8 16,3 0,4

Pensiuni agroturistice3) 0,9 11,3 55,7 29,5 2,6 -

2017

Total 1,6 11,5 52,5 26,0 7,0 1,4

Hoteluri 2,1 20,7 51,8 22,0 3,2 0,2

Vile turistice şi bungalouri 3,6 10,2 42,5 19,6 23,5 0,6

Pensiuni agroturistice3) 1,0 10,2 57,5 29,1 2,2 -

Capacitatea de cazare existentă2) (locuri)

2016

Total 2,8 16,5 42,8 28,7 6,3 2,9

Hoteluri 4,2 22,5 40,1 30,3 2,6 0,2

Campinguri şi unităţi tip căsuţă - 1,0 10,3 25,7 51,7 11,3

Vile turistice şi bungalouri 0,9 10,8 45,2 30,4 12,1 0,6

Tabere de elevi şi preşcolari - - - 1,7 - 98,3

2017

Total 2,8 17,5 44,2 27,4 5,4 2,7

Hoteluri 4,2 24,5 40,5 28,3 2,4 0,1

Campinguri şi unităţi tip căsuţă - - 14,5 26,6 44,7 14,2

Vile turistice şi bungalouri 1,1 11,5 45,8 27,7 12,7 1,2

Tabere de elevi şi preşcolari - - - 1,8 - 98,2

Capacitatea de cazare în funcţiune (mii locuri-zile)

2016

Total 3,5 20,6 46,2 24,1 3,7 1,9

Hoteluri 5,2 27,8 42,3 22,2 2,1 0,3

Tabere de elevi şi preşcolari - - 0,2 2,0 2,2 95,6

2017

Total 3,5 21,6 47,0 22,6 3,8 1,5

Hoteluri 5,2 29,8 42,7 20,0 2,1 0,2

Tabere de elevi şi preşcolari - - - 2,3 15,7 82,0 1) Reprezintă unităţile neclasificate sau în curs de clasificare şi/sau reclasificare. 2) La 31 iulie. Structuri de cazare turistică cu cel puţin 5 locuri-pat. 3) Din anul 2009 pensiunile turistice rurale s-au asimilat la pensiunile agroturistice.

83

În structura capacităţii de cazare în funcţiune, în anul 2017, cea mai mare pondere a fost deţinută de unităţile cu 3 stele (52,5% din total), 2 stele (26,0%), precum şi 4 stele (11,5%).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, structura capacităţii de cazare în funcţiune a înregistrat ameliorări mai importante la următoarele categorii de confort: cu 4 stele (+10,3%), cu 3 stele (+7,0%), ca un fenomen pozitiv, menţionăm scăderea ponderii în total a capacităţilor de cazare în funcţiune în unităţile cu 2 stele (-1,4%) şi a celor neclasificate pe stele (-16,6%).

În anul 2017, pe regiuni de dezvoltare, unităţile de primire turistică cu funcţiuni de cazare, au înregistrat următoarea structură: Centru 29,8%, Sud-Est 15,3%, Nord-Est 12,5%, Nord-Vest 12,9%, Sud-Muntenia 10,4%, Vest 9,7%, Sud-Vest Oltenia 6,7%, Bucureşti-Ilfov 2,6%.

4.6.1.3. Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe forme de proprietate Deşi procesul de privatizare al turismului a demarat lent (în anul 2000, numai 55,3% din unităţile de cazare erau în proprietate majoritar privată) totuşi, datorită atractivităţii sectorului, în anul 2017, ponderea proprietăţii majoritar private12) a ajuns la 97,0%. Acest aspect este susţinut şi de ponderea proprietăţii majoritar private la ceilalţi indicatori de caracterizare a activităţii de turism, după cum urmează: 94,4% la capacitatea existentă; 94,6% la capacitatea în funcţiune; 97,3% la sosiri; 93,6% la înnoptări. Tabel 4.6.3. Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe forme de proprietate, în anul 2017

U.M. Total

Forme de proprietate

Majoritar de stat

Majoritar privată

Capacitatea şi activitatea de cazare turistică

Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică1) număr 7905 240 7665

Capacitatea existentă1) locuri 343720 19162 324558

Capacitatea în funcţiune2) mii locuri-zile 87656 4772 82884

Sosiri mii 12143 333 11810 Înnoptări mii 27093 1723 25370 Indicii de utilizare netă a capacităţii în funcţiune procente 30,9 36,1 30,6

Structura capacităţii şi activităţii de cazare turistică

Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică1)

procente 100,0 3,0 97,0

Capacitatea existentă1) procente 100,0 5,6 94,4

Capacitatea în funcţiune2) procente 100,0 5,4 94,6

Sosiri procente 100,0 2,7 97,3 Înnoptări procente 100,0 6,4 93,6

1) La 31 iulie. Structuri de cazare turistică cu cel puţin 5 locuri-pat. 2) După forma de proprietate a persoanelor juridice şi fizice care au administrat efectiv structurile de cazare în perioada respectivă.

4.6.1.4. Numărul de sosiri ale turiştilor în unităţile de cazare În anul 2017 s-au înregistrat 12143 mii sosiri, din care 2760 mii (22,7% din total) au fost sosiri ale turiştilor străini.

Analiza repartizării sosirilor, pe categorii de unităţi, reflectă preferinţa turiştilor pentru hoteluri şi moteluri (73,1% din total); pe locurile următoare, dar la diferenţe semnificative, s-au situat sosirile în pensiuni turistice (9,5%), pensiuni agroturistice (8,3%) şi pentru vile turistice şi bungalouri (3,6%).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, numărul turiştilor străini a crescut cu 279 mii. Cele mai semnificative sosiri de turişti străini s-au înregistrat în hoteluri şi moteluri (2409 mii turişti, respectiv 27,1% din numărul total al turiştilor sosiţi în aceste unităţi). Creşteri mai mari ale ponderii turiştilor străini sosiţi în diferite structuri de cazare în anul 2017 faţă de anul 2016 s-au înregistrat în hanuri turistice (+25,0 puncte procentuale) şi hosteluri (+21,6 puncte procentuale).

12) La structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică.

84

Tabel 4.6.4. Sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

Sosiri, mii turişti

2017 faţă de 2016

Ponderea sosirilor turiştilor străini în total tip structură, %

2016 2017 mii

turişti +/-

% 2016 2017 pp1)

+/-

Total - din care: 11003 12143 1140 110,4 22,5 22,7 0,2

Hoteluri şi moteluri 8238 8876 638 107,7 26,7 27,1 0,4

Hosteluri2) 316 375 59 118,7 17,7 21,6 3,9

Hanuri turistice 4 4 - 100,0 5,3 25,0 19,7

Cabane turistice 117 137 20 117,1 7,0 6,6 -0,4

Campinguri şi unităţi tip căsuţă 66 62 -4 93,9 12,1 17,7 5,6

Vile turistice şi bungalouri 354 441 87 124,6 8,8 8,4 -0,4

Tabere de elevi şi preşcolari 46 48 2 104,3 4,3 1,0 -3,3

Pensiuni turistice3) 1021 1158 137 113,4 10,6 10,5 -0,1

Pensiuni agroturistice4) 814 1004 190 123,3 8,0 8,7 0,7

Popasuri turistice 21 31 10 147,6 4,8 3,2 -1,6

Sate de vacanţă 5 6 1 120,0 20,0 16,7 -3,3

Spaţii de cazare pe nave 1 1 - 100,0 - 100,0 - 1) Puncte procentuale. 2) Din anul 2009 hotelurile pentru tineret s-au asimilat la hosteluri. 3) Din anul 2009 pensiunile turistice urbane s-au asimilat pensiunilor turistice. 4) Din anul 2009 pensiunile turistice rurale s-au asimilat la pensiunile agroturistice.

4.6.1.5. Numărul de înnoptări ale turiştilor în unităţile de cazare În anul 2017 s-au înregistrat 27093 mii înnoptări ale turiştilor în unităţile de cazare, mai multe cu 1652 mii înnoptări (6,5%) faţă de anul 2016 (25441 mii înnoptări). Cele mai semnificative creşteri ale numărului de înnoptări în unităţile de cazare s-au înregistrat la următoarele tipuri de unităţi: hoteluri şi moteluri (+745 mii înnoptări) şi pensiuni agroturistice (+330 mii înnoptări). Tabel 4.6.5. Înnoptări ale turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

Înnoptǎri, mii turişti

2017 faţă de 2016

Ponderea înnoptărilor turiştilor străini în total tip structuă,

%

2016 2017 mii

turişti +/-

% 2016 2017

Total 25441 27093 1652 106,5 19,0 19,5

Hoteluri şi moteluri 19787 20532 745 103,8 21,3 22,2

Hosteluri1) 683 784 101 114,8 16,4 20,5

Hanuri turistice 4 6 2 150,0 5,9 16,7

Cabane turistice 215 235 20 109,3 8,8 8,1

Campinguri şi unităţi tip căsuţă 183 184 1 100,5 8,2 11,4

Vile turistice şi bungalouri 830 1004 174 121,0 9,0 8,1

Tabere de elevi şi preşcolari 194 201 7 103,6 4,6 0,5

Pensiuni turistice2) 1882 2114 232 112,3 12,8 12,2

Pensiuni agroturistice3) 1598 1928 330 120,7 8,8 9,2

Popasuri turistice 52 85 33 163,5 1,9 2,4

Sate de vacanţă 12 16 4 133,3 16,7 12,5

Spaţii de cazare pe nave 1 4 3 400,0 1,9 75,0 1) Din anul 2009 hotelurile pentru tineret s-au asimilat la hosteluri. 2) Din anul 2009 pensiunile turistice urbane s-au asimilat pensiunilor turistice. 3) Din anul 2009 pensiunile turistice rurale s-au asimilat la pensiunile agroturistice.

În anul 2017, în unităţile de cazare au înnoptat un număr de 5291 mii turişti străini, respectiv 19,5% din

numărul total de înnoptări întregistrat; comparativ cu anul anterior s-a produs o creştere a numărului de

înnoptări ale turiştilor străini (cu 9,5%). Turiştii străini care au înnoptat, au preferat hotelurile şi motelurile

(86,3% din numărul de înnoptări aferente turiştilor străini).

85

4.6.1.6. Indicii de utilizare netă a capacităţilor de cazare turistică în funcţiune

În anul 2017 indicele de utilizare netă a capacităţilor de cazare turistică în funcţiune, a variat cu valori cuprinse între 38,2% (hoteluri şi moteluri) şi 11,1% (sate de vacanţă).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, pe ansamblu, indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune prezintă următoarele aspecte:

s-a înregistrat o scădere cu -1,5 puncte procentuale la spaţii de cazare pe nave;

s-a ameliorat mai mult la următorul tip de unităţi: +3,5 puncte procentuale la popasuri turistice,+2,1 puncte procentuale la tabere de elevi şi preşcolari şi cu +1,8 puncte procentuale la hanuri turistice.

4.6.1.7. Destinaţiile turistice

În medie, în anul 2017, distribuţia structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare pe destinaţii turistice a fost următoarea: 34,0% în alte localităţi; 28,7% în zona montană; 18,6% în oraşele reşedinţă de judeţ, 9,8% pe litoral; 7,3% în staţiuni balneare; 1,6% în Delta Dunării.

Tabel 4.6.6. Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe destinaţii turistice, în anul 2017

U.M. Total

Destinaţii turistice

Litoral1) Balnear Montan Delta

Dunării2)

Oraşe reşedinţă de judeţ3)

Alte localităţi

Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică număr 7905 776 577 2270 125 1472 2685

din care: hoteluri4) număr 1597 287 132 212 19 658 289

Capacitatea existentă4) locuri 343720 80618 36631 63921 3890 87901 70759 din care: hoteluri locuri 194884 63535 25982 18675 2036 65400 19256

Capacitatea în funcţiune mii locuri-

zile 87656 9222 9853 18259 675 30417 19230

din care: hoteluri mii locuri-

zile 51116 7792 7467 6325 547 23254 5731 Sosiri mii 12143 1050 945 2019 100 5993 2036

din care: străini mii 2760 34 49 219 24 2132 302 Înnoptări mii 27093 4317 4205 4178 210 10342 3841

din care: străini mii 5291 133 172 454 53 3933 546 Indicii de utilizare netă a capacităţii în funcţiune % 30,9 46,8 42,7 22,9 31,2 34,0 20,0

Durata medie a şederii zile 2,2 4,1 4,4 2,1 2,1 1,7 1,9 1) Exclusiv oraşul Constanţa. 2) Inclusiv municipiul Tulcea. 3) Inclusiv municipiul Bucureşti şi exclusiv municipiul Tulcea. 4) La 31 iulie. Structuri de cazare turistică cu cel puţin 5 locuri-pat.

În directă corelaţie cu această distribuţie s-au aflat şi ceilalţi indicatori, şi anume:

hotelurile au înregistrat următoarea repartizare: 41,2% în oraşele reşedinţă de judeţ; 18,0% pe litoral; 18,1% în alte localităţi; 13,3% în staţiuni montane; 8,3% în zona balneară; 1,2% în Delta Dunării;

capacitatea de cazare în funcţiune, exprimată prin numărul de locuri-zile pe destinaţii, a fost de: 34,7% în oraşele reşedinţă de judeţ; 21,9% în alte localităţi; 20,8% în zona montană; 11,2% în staţiuni balneare; 10,5% pe litoral; 0,8% în Delta Dunării;

capacitatea de cazare în funcţiune din hoteluri a fost reprezentată, în special, de oraşele reşedinţă de judeţ (45,5% din capacitatea totală de cazare în funcţiune din hoteluri), litoral (15,2%), precum şi staţiuni balneare (14,6%);

cele mai multe sosiri s-au înregistrat în oraşele reşedinţă de judeţ (49,4% din totalul sosirilor), în alte localităţi (16,8%) precum şi în zona montană (16,6%); de asemenea, cei mai mulţi străini au sosit în oraşele reşedinţă de judeţ (77,2% din numărul total de străini sosiţi);

înnoptările au înregistrat următoarea structură: 38,2% în oraşe reşedinţă de judeţ; 15,5% în staţiuni balneare; 15,9% pe litoral; 15,4% la staţiuni montane; 14,2% în alte localităţi; 0,8% în Delta Dunării; cei mai mulţi străini au înnoptat în oraşele reşedinţă de judeţ (74,3% din total înnoptări ale turiştilor străini), în alte localităţi (10,3%) şi în zona montană (8,6%).

86

4.6.1.8. Durata medie a şederii turiştilor în diferite locaţii

În anul 2017, durata medie a şederii turiştilor în diferite locaţii a fost de 2,2 zile; au existat unele particularităţi ale nivelului acestui indicator, în funcţie de destinaţiile turistice, astfel: în staţiunile balneare, durata medie a şederii turiştilor a fost 4,4 zile cu 2,2 zile mai mare decât media, iar pe litoral a fost 4,1 zile cu 1,9 zile mai mare decât media; pe celelalte destinaţii turistice, durata medie a şederii turiştilor în diferite locaţii s-a situat sub medie: 1,7 zile în Bucureşti şi oraşele reşedinţă de judeţ, 2,1 zile în zona Delta Dunării, 1,9 zile în alte localităţi şi trasee turistice şi 2,1 zile în staţiunile montane.

În anul 2017, indicele mediu de utilizare netă a capacităţii în funcţiune a fost de 30,9%; pe destinaţii turistice situându-se peste nivelul mediu pe litoral (15,9 puncte procentuale), în staţiunile balneare (cu 11,8 puncte procentuale), Bucureşti şi oraşele reşedinţă de judeţ (3,1 puncte procentuale) şi Delta Dunării (0,3 puncte procentuale); totodată, sub nivelul mediu de utilizare netă a capacităţii în funcţiune, s-au aflat alte localităţi (-10,9 puncte procentuale), staţiunile montane (-8,0 puncte procentuale).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică au înregistrat creşteri cu 959 unităţi (13,8%). Creşteri semnificative s-au înregistrat în: zona montană (392 unităţi, respectiv 20,9%) şi alte localităţi (373 unităţi, respectiv 16,1%). Numărul de hoteluri a crescut cu 3,0% (respectiv 46 unităţi), din care cele mai multe s-au înregistrat în alte localităţi (16 unităţi, respectiv 5,9%).

În anul 2017 faţă de anul 2016, capacitatea de cazare existentă a crescut cu 4,5% (14832 locuri).

Creşteri mai însemnate s-au înregistrat în zona montană (+6639 locuri, respectiv +11,6%) şi în alte localităţi (6090 locuri, respectiv +9,4%).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, numărul de sosiri a crescut cu 1140 mii, din care cele mai multe au fost în oraşele reşedinţă de judeţ (+430 mii sosiri, respectiv +7,7%). În anul 2017, turiştii străini au înregistrat o creştere faţă de anul 2016 (respectiv +279 mii turişti străini). Cei mai mulţi turişti străini înregistrându-se în oraşele reşedinţă de judeţ (201 mii sosiri de turişti străini, respectiv 77,2% din total sosiri străini).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, numărul de înnoptări a crescut cu 1652 mii. Cele mai mari creşteri au fost în oraşele reşedinţă de judeţ (456 mii înnoptări, respectiv 38,2% din total înnoptări) şi în staţiuni din zona montană (534 mii înnoptări, respectiv 15,4% din total înnoptări).

4.6.1.9. Turismul organizat de agenţiile de turism, pe acţiuni turistice şi zone turistice

În anul 2017, un număr de 1778 mii persoane au participat la acţiuni turistice organizate de agenţiile de turism tur-operatoare şi de către cele cu activitate de vânzare, comparativ cu anul 2016, când au participat 1781 mii turişti înregistrându-se o scadere cu 0,2%.

În anul 2017, turiştii români participanţi la acţiunile turistice interne organizate de agenţiile de turism tur-operatoare au optat în principal pentru zona litorală (51,6%), pentru zona montană (12,0%) şi pentru zona balneară (4,6%).

Turiştii români participanţi la acţiunile turistice interne organizate de agenţiile de turism cu activitate de vânzare au optat în general pentru zona litorală (37,6%), pentru zona montană (12,4%) şi pentru zona balneară (11,7%).

4.6.1.10. Turismul pe destinaţii turistice externe organizate de agenţiile de turism

Turiştii români care au călătorit în afara ţării în sejururi organizate de agenţiile de turism tur-operatoare (635,8 mii turişti) au fost în proporţie de 92,5% în Europa, iar în ţările Uniunii Europene au călătorit 73,4%.

În anul 2017, cele mai importante destinaţii turistice au fost următoarele ţări: Grecia (21,4% din total turişti participanţi la acţiunile turistice externe ale agenţiilor cu activitate de tur-operatoare), Bulgaria (20,1%), Turcia (18,0%), Spania (6,4%) şi Italia (6,2%).

Turiştii români care au călătorit în afara ţării în sejururi organizate de agenţiile de turism cu activitate de vânzare (126,7 mii turişti) au fost în proporţie de 90,5% în Europa, iar în ţările Uniunii Europene au călătorit 69,3%.

Cele mai importante destinaţii turistice din total turişti participanţi la acţiunile organizate de agenţiile cu activitate de vânzare în anul 2017 au fost următoarele ţări: Grecia (20,7%), Turcia (19,8%), Spania (12,3%), Italia (10,1%), Bulgaria (9,0%) şi Franţa (5,9%).

87

4.6.2. Turism internaţional

În anul 2017 s-au înregistrat 10926 mii sosiri ale vizitatorilor străini în România, cu 703 mii sosiri mai multe decât în anul 2016 (respectiv cu 6,9%). Cele mai multe sosiri au fost din Europa (92,4% din numărul total de sosiri).

Tabel 4.6.7. Sosirile vizitatorilor strǎini în România şi plecǎrile vizitatorilor români în străinătate, pe tipuri de mijloace de transport utilizate

2016 2017

2017 faţă de 2016, diferenţe

Structura, %

+/- % 2016 2017

Sosirile vizitatorilor străini în România - mii sosiri

Total1) 10223 10926 703 106,9 100,0 100,0

Rutiere 7677 7999 322 104,2 75,1 73,2 Feroviare 123 118 -5 95,9 1,2 1,1 Aeriene 2256 2648 392 117,4 22,1 24,2 Navale 167 161 -6 96,4 1,6 1,5

Plecările vizitatorilor români în străinătate - mii plecări

Total1) 16128 19953 3825 123,7 100,0 100,0

Rutiere 11101 13835 2734 124,6 68,8 69,3 Feroviare 96 95 -1 99,0 0,6 0,5 Aeriene 4906 5998 1092 122,3 30,4 30,1 Navale 25 25 - 100,0 0,2 0,1

1) Include şi călătoriile efectuate pe jos.

În anul 2017, numărul total de plecări a fost de 19953 mii, mai mare cu 3825 mii plecări (respectiv 23,7%) decât în anul 2016.

În anul 2017, sosirile vizitatorilor străini în România s-au efectuat în proporţie de 73,2% pe căi rutiere (din numărul total de sosiri), 24,2%, pe căi aeriene, 1,5%, pe căi navale şi 1,1% pe căi feroviare.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, ponderile numărului de sosiri ale turiştilor străini în funcţie de mijloacele de transport utilizate, au înregistrat creşteri doar la transportul rutier (+4,2%) şi la cel aerian (+17,4%), scăderi înregistrându-se la transportul feroviar (-4,1%) şi la naval (-3,6%).

În anul 2017, plecările vizitatorilor români în străinătate au însumat 19953 mii plecări; acestea s-au efectuat în proporţie de 69,3% din numărul total de plecări pe căile rutiere, 30,1% au fost pe căile aeriene, 0,5% pe căile feroviare şi 0,1% pe căile navale.

4.7. Comerţ interior şi servicii de piaţă 4.7.1. Comerţul cu amănuntul În anul 2017, în comerţul cu amănuntul au activat 102056 întreprinderi, cu 1992 mai multe decât în anul 2016. Acest domeniu din economia naţională este reprezentat de întreprinderile mici şi mijlocii, în proporţie semnificativă (99,9% din numărul total de unităţi active).

În anul 2017, cifra de afaceri realizată de întreprinderile cu activitate principală de comerţ cu amănuntul a fost de 205193,7 milioane lei. În anul 2017 comparativ cu anul 2016, comerţul cu amănuntul a înregistrat o creştere cu 10,4% prețuri curente.

Ponderea cea mai mare, 52,6% a fost deţinută de întreprinderile mici şi mijlocii, în timp ce întreprinderile mari (cu 250 de salariaţi şi peste) au realizat 47,4% din valoarea totală a cifrei de afaceri.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, cea mai mare pondere a cifrei de afaceri înregistrată din activitatea de comerţ cu amănuntul o deţin mărfurile nealimentare, care reprezintă 40,3% din cifra de afaceri totală, în creştere cu 0,6% faţă de anul precedent, mărfurile alimentare au reprezentat 38,5% la fel ca în anul precedent, iar ponderea comerţului cu amănuntul al carburanţilor a scăzut cu 0,6 puncte procentuale.

88

Tabel 4.7.1. Cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul, pe grupe de mărfuri

Milioane lei, preţuri curente

Structura, %

2016 20171) 2016 20171)

Total2) 185793,8 205193,7

100,0 100,0

Mărfuri alimentare 71594,1 78909,4

38,5 38,5

Mărfuri nealimentare 73780,8 82735,9

39,7 40,3

Comerţ cu amănuntul al carburanţilor 40418,9 43548,5

21,8 21,2

Notă: Diferenţele între datele pe total şi valorile obţinute din însumarea diverselor structuri utilizate sunt datorate rotunjirilor. 1) Date provizorii. 2) Exclusiv vânzarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor, a motocicletelor.

Tabel 4.7.2. Indicii comerţului cu amănuntul1), pe grupe de mărfuri

- anul precedent = 100 -

CAEN Rev.2 2016 2017

Total 112,4 110,8

Mărfuri alimentare 113,7 106,5

Mărfuri nealimentare 113,4 114,0

Comerţ cu amănuntul al carburanţilor 108,6 112,3

Notă: Date rezultate din cercetări statistice infraanuale. 1) Exclusiv vânzarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor, a motocicletelor.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, reţeaua comercială a întreprinderilor care au desfăşurat activitate de comerţ cu amănuntul a crescut cu 2301 magazine.

Se remarcă o creştere importantă a numărului de magazine sub 120 m2, cu 2460 mai multe faţă de anul anterior, categorie care este preponderentă ca număr, respectiv 92,8% din numărul total, dar şi o scădere cu 99 magazine a celor cu suprafaţa cuprinsă între 1000-2499 m2.

Tabel 4.7.3. Numărul de magazine, pe categorii de suprafaţă1)

Categorii de suprafaţă Număr de magazine

2016 20172)

Total 119120 121421 Până la 120 m2 110265 112725 121 - 399 m2 5874 5377 400 - 999 m2 1621 2069 1000 - 2499 m2 925 826 2500 - 4999 m2 219 199 5000 - 9999 m2 141 146 10000 m2 şi peste 75 79

1) Cuprinde totalitatea magazinelor indiferent de activitatea principală a întreprinderilor. 2) Date provizorii.

4.7.2. Vânzarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor În anul 2017, numărul de întreprinderi cu activitate principală de vânzarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor a fost de 19236, cu 1154 întreprinderi mai mult, comparativ cu anul precedent. În ceea ce priveşte structura pe clase de mărime a întreprinderilor, din această categorie de activităţi, menţionăm că ponderea cea mai însemnată (99,9% din total) este deţinută, ca şi în cazul comerţului cu amănuntul, de întreprinderile mici şi mijlocii.

În anul 2017, cifra de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală de vânzare, întreţinere şi reparare a autovehiculelor şi a motocicletelor a fost de 49750,6 milioane lei, din care 18,4% s-a realizat în întreprinderile mari.

89

Tabel 4.7.4. Cifra de afaceri din comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi motocicletelor

Milioane lei,

preţuri curente Structura,

%

2016 20171) 2016 20171)

Total 43414,4 49750,6 100,0 100,0

Comerţ cu autovehicule 23565,3 27175,8 54,3 54,6

Întreţinerea şi repararea autovehiculelor 5391,9 6196,5 12,4 12,5

Comerţ cu piese şi accesorii pentru autovehicule 14233,0 16130,1 32,8 32,4

Comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întreţinerea şi repararea motocicletelor 224,2 248,2 0,5 0,5

1) Date provizorii.

4.7.3. Comerţul cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete În anul 2017, numărul de întreprinderi active din domeniul comerţului cu ridicata a fost de 51143, cu 423 mai puţine întreprinderi faţă în anul 2016.

Domeniul este caracterizat prin ponderea semnificativă a întreprinderilor mici şi mijlocii (circa 99,9% din numărul total de întreprinderi cu activitate principală de comerţ cu ridicata).

În anul 2017, valoarea cifrei de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală de comerţ cu ridicata a fost de 290532,3 milioane lei, din care 79,1% a fost realizată în întreprinderi mici şi mijlocii şi 20,9% în întreprinderi mari.

Tabel 4.7.5. Puncte de vânzare cu ridicata1)

Birouri (număr)

Antrepozite, altele decât cash & carry

Autoserviri (cash & carry)

Număr Suprafaţa (m2)

2016 20172) 2016 20172) 2016 20172) 2016 20172)

Total 52461 51197 1664 1126 212 174 496051 601376

1) Cuprinde totalitatea magazinelor indiferent de activitatea principală a întreprinderilor. 2) Date provizorii.

Reţeaua comercială a întreprinderilor cu activitate principală de comerţ cu ridicata include birouri (97,6% din numărul total de unităţi), antrepozite, altele decât cash & carry (2,1%) şi autoserviri (0,3%).

În anul 2017 faţă de anul 2016, tendinţa a fost de scădere a reţelei comerciale a întreprinderilor cu activitate principală de comerţ cu ridicata, respectiv a numărului de autoserviri (cash & carry) (17,9%), în cazul numărului de antrepozite, altele decât cash & carry s-a observat o scădere de 32,3%, iar în cazul numărului de birouri s-a înregistrat o scădere de 2,4%.

4.7.4. Servicii de piaţă prestate în principal pentru populaţie În anul 2017, cifra de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală de servicii de piaţă prestate în principal pentru populaţie a fost de 23724,1 milioane lei. Ponderea cea mai mare a fost deţinută de întreprinderile mici şi mijlocii, circa 87,1% în timp ce, 12,9% a fost realizată în întreprinderile mari.

90

Tabel 4.7.6. Cifra de afaceri din servicii prestate în principal pentru populaţie, pe activităţi

- milioane lei preţuri curente -

CAEN Rev.2 2016 20171)

Total 21208,4 23724,1

Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare 4533,2 4890,9

Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată 374,9 443,9

Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere 27,5 28,2

Alte servicii de cazare 507,0 560,3

Restaurante 8739,8 10077,6

Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente şi alte servicii de alimentaţie 1134,2 1305,1

Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor 2492,2 2675,8

Activităţi ale agenţiilor turistice şi a tur-operatorilor 3264,2 3453,3

Alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică 135,3 288,9

Notă: Diferenţele între datele pe total şi valorile obţinute din însumarea diverselor structuri utilizate sunt datorate rotunjirilor. 1) Date provizorii.

Tabel 4.7.7. Indicii volumului cifrei de afaceri pentru servicii de piaţă prestate populaţiei

serie brută - anul precedent = 100 -

2016 2017

Total 105,2 115,3

din care:

Hoteluri şi restaurante 112,7 114,2

Jocuri de noroc şi alte activităţi recreative 92,6 123,8

Activităţi ale agenţiilor turistice şi a tur-operatorilor;

alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică 97,7 112,2

Coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare 140,7 82,5

Spălarea, curăţarea (uscată) articolelor textile şi a produselor din blană 115,4 108,8

Alte activităţi 83,9 116,0

Notă: Date rezultate din cercetări statistice infraanuale.

În anul 2017, în total servicii pentru populaţie, cea mai mare pondere o deţin restaurantele (42,5% din cifra de afaceri totală realizată), hotelurile şi alte facilităţi de cazare similare (20,6% din cifra de afaceri totală realizată), activităţile agenţiilor turistice şi ale tur-operatorilor (14,6% din cifra de afaceri totală realizată), barurile şi alte activităţi de servire a băuturilor (11,3% din cifra de afaceri totală realizată).

Totodată, cele mai mici ponderi ale cifrei de afaceri s-au înregistrat în activităţile de alimentaţie (catering) pentru evenimente şi alte servicii de alimentaţie (5,5% din cifra de afaceri totală realizată), alte servicii de cazare (2,4% din cifra de afaceri totală realizată), activităţile privind facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată (1,9% din cifra de afaceri totală realizată), alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică (1,2% din cifra de afaceri totală realizată) sau parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere (0,1% din cifra de afaceri totală realizată).

4.7.5. Servicii de piaţă, pe activităţi În anul 2017, cifra de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală de servicii prestate în principal pentru întreprinderi, inclusiv transporturi, depozitare şi comunicaţii a fost de 226326,4 milioane lei.

Ponderea întreprinderilor mari a fost de aproximativ 33,3% din totalul cifrei de afaceri.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, valoarea cifrei de afaceri din servicii prestate în principal întreprinderilor a crescut în termeni nominali cu 21595,6 milioane lei (cu 10,5% mai mult faţă de anul precedent).

91

Tabel 4.7.8. Cifra de afaceri din servicii de piaţă, pe activităţi1)

Milioane lei, preţuri curente

Structura, %

2016 20172) 2016 20172)

Total 204730,8 226326,4 100,0 100,0

Transporturi pe calea ferată 4143,5 4321,9 2,0 1,9

Transporturi terestre 43072,4 48317,6 21,0 21,3

Transporturi prin conducte 2131,9 2176,8 1,0 1,0

Transporturi pe apă 712,6 856,6 0,3 0,4

Transporturi aeriene 2794,6 3478,7 1,4 1,5

Depozitare şi activităţi auxiliare pentru transporturi 16072,2 18113,1 7,9 8,0

Activităţi de poştă şi curier 3735,2 4162,7 1,8 1,9

Activităţi de editare 4228,1 4388,9 2,1 1,9

Activităţi de producţie cinematografică, video şi de programe

de televiziune; înregistrări audio şi activităţi de editare muzicală 1583,5 1740,1 0,8 0,8

Activităţi de difuzare şi transmitere de programe 2179,3 1850,2 1,1 0,8

Telecomunicaţii 21456,0 22700,3 10,5 10,0

Activităţi de servicii în tehnologia informaţiei 18111,9 19997,0 8,8 8,8

Activităţi de servicii informatice 2125,0 2418,9 1,0 1,1

Tranzacţii imobiliare 12268,0 13413,0 6,0 5,9

Activităţi juridice şi de contabilitate 2714,0 3001,7 1,3 1,3

Activităţi de management şi de consultanţă în management 10797,5 11119,1 5,3 4,9 Activităţi de arhitectură şi inginerie, activităţi de testări şi analiză tehnică 10272,2 11214,8 5,0 5,0

Cercetare-dezvoltare 1631,5 1853,0 0,8 0,8

Publicitate şi activităţi de studiere a pieţei 8417,3 9290,3 4,1 4,1

Alte activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice 1750,2 2105,2 0,9 0,9

Activităţi veterinare 778,4 848,5 0,4 0,4

Activităţi de închiriere şi leasing 3448,3 3955,2 1,7 1,7

Activităţi de servicii privind forţa de muncă 3363,4 3911,5 1,6 1,7

Activităţi de investigaţie şi protecţie 4103,5 4705,3 2,0 2,1

Activităţi de peisagistică și servicii pentru clădiri 2477,3 2788,1 1,3 1,3 Activităţi de secretariat, servicii suport şi alte activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor

7406,0

8955,0

3,6

4,0

Alte servicii (activităţi de creaţie şi interpretare artistică, activităţi ale bibliotecilor, muzeelor, activităţi de jocuri de noroc şi pariuri, activităţi sportive, recreative şi distractive, reparaţii de calculatoare, articole personale şi de uz gospodăresc, alte activităţi de servicii) 12957,1 14643,1 6,3 6,5

Notă: Diferenţele între datele pe total şi valorile obţinute din însumarea diverselor structuri utilizate sunt datorate rotunjirilor. 1) Cu excepţia serviciilor prestate în principal pentru populaţie. 2) Date provizorii.

În anul 2017, ponderile cele mai însemnate ale cifrei de afaceri s-au înregistrat pentru activităţile: transporturi terestre (21,3%), telecomunicaţii (10,0%), activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (8,8%) şi depozitare şi activităţi auxiliare pentru transporturi (8,0%).

Contribuţie sub 1,0% la valoarea totală a cifrei de afaceri au înregistrat alte activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice (0,9%), activităţile de cercetare-dezvoltare, respectiv activităţile de producţie cinematografică, video şi de programe de televiziune şi activităţile de difuzare şi transmitere de programe (0,8%), activităţile veterinare (0,4%) dar şi transporturile pe apă (0,4%).

92

C. DEZVOLTAREA SOCIALĂ A ROMÂNIEI

5. FORŢA DE MUNCĂ

5.1. Populaţia ocupată1) În anul 2017, 53,7% din populaţia ţării locuia în mediul urban, 46,4% erau persoane active, iar o pondere de 44,1% era deţinută de persoanele ocupate.

În anul 2017 comparativ cu anul precedent, s-au produs o serie de modificări pe piaţa forţei de muncă din România: populaţia ocupată a crescut cu 221,8 mii persoane, scăzând în schimb numărul persoanelor inactive (-260,2 mii persoane); numărul persoanelor aflate în şomaj a scăzut cu 80,5 mii persoane.

5.1.1. Caracteristici, structuri şi tendinţe În anul 2017, populaţia ocupată cuprindea 8671 mii persoane; dintre acestea, persoanele în vârstă de muncă (15-64 ani) reprezentau 96,5%.

Analiza comparativă cu anul anterior pune în evidenţă faptul că populaţia ocupată a crescut în mediul urban cu 84,5 mii persoane iar în mediul rural cu 137,3 mii persoane. Pe sexe, a crescut atât numărul bărbaţilor ocupaţi (+87,1 mii persoane), cât şi cel al femeilor ocupate (+134,7 mii persoane).

Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (proporţia persoanelor ocupate în vârstă de 15-64 ani în populaţia totală în vârstă de 15-64 ani) a fost, în anul 2017, de 63,9%, având valori mai ridicate pentru persoanele de sex masculin (71,8%, faţă de 55,8% în cazul femeilor). Rata de ocupare a bărbaţilor o depăşeşte pe cea a femeilor la toate grupele de vârstă.

Pe medii de rezidenţă, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă din mediul urban a fost de 64,8%, mai ridicatǎ decât cea înregistratǎ în mediul rural (62,7%). Comparativ cu anul 2016 valoarea acestui indicator a crescut cu 2,2 puncte procentuale în mediul urban şi cu 2,5 puncte procentuale în rural.

Tabel 5.1.1. Rata de ocupare, pe sexe şi grupe de vârstă

% 2017 faţă de 2016,

pp1) 2016 2017

Populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani) 61,6 63,9 2,3

Tineri (15-24 ani) 22,3 24,5 2,2

Adulţi (25-54 ani) 77,6 79,9 2,3

Vârstnici (55-64 ani) 42,8 44,5 1,7

Adulţi (20-64 ani) 66,3 68,8 2,5

Femei în vârstă de muncă (15-64 ani) 53,3 55,8 2,5

Tineri (15-24 ani) 17,1 20,4 3,3

Adulţi (25-54 ani) 69,2 71,8 2,6

Vârstnici (55-64 ani) 33,6 34,9 1,3

Adulţi (20-64 ani) 57,4 60,2 2,8

Bărbaţi în vârstă de muncă (15-64 ani) 69,7 71,8 2,1

Tineri (15-24 ani) 27,2 28,4 1,2

Adulţi (25-54 ani) 85,5 87,6 2,1

Vârstnici (55-64 ani) 53,0 55,3 2,3

Adulţi (20-64 ani) 75,0 77,3 2,3

1) Puncte procentuale. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

1) Indicatorii privind populaţia ocupată rezultaţi din Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO) au fost calculaţi în funcţie de populaţia rezidentă având în vedere criterul reşedinţei obişnuite, în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor din anul 2011.

93

Rata de ocupare a populaţiei de 20-64 ani a fost de 68,8%, cu diferenţieri pe sexe şi medii: mai redusă la femei, decât la bărbaţi (60,2%, faţă de 77,3%) şi în mediul rural, comparativ cu cel urban (68,4%, faţă de 69,2%).

Grafic 5.1.1. Rata de ocupare, pe medii şi grupe de vârstă

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

Analiza distribuţiei pe grupe de vârstă a populaţiei ocupate evidenţiază, în anul 2017, o structură asemănătoare cu cea a anului 2016. Astfel, ponderea cea mai mare era deţinută de persoanele în vârstă de 35-44 ani (28,9%), urmată de ponderea persoanelor din grupa 45-54 ani (25,4%) şi cele din grupa 25-34 ani (22,8%). Tinerii de 15-24 ani au reprezentat numai 6,0% din populaţia ocupată, fiind mai numeroşi în mediul rural (67,1%). Persoanele ocupate din grupa de vârstă adultă (25-54 ani) se regăseau cu precădere în mediul urban (59,2%), în timp ce 56,3% dintre persoanele de 55 ani şi peste locuiau în mediul rural.

Structura pe grupe de vârstă a populaţiei ocupate de sex feminin nu diferă semnificativ de cea a bărbaţilor. În schimb, se constată diferenţe accentuate între mediile de rezidenţă. Astfel, în mediul urban, 83,0% din populaţia ocupată avea vârsta de 25-54 ani, în timp ce în mediul rural, această grupă de vârstă înregistra o pondere de 69,9%. Aproximativ aceeaşi situaţie se înregistra şi în anul 2016.

Distribuţia populaţiei ocupate după statutul profesional arată că în anul 2017, similar situaţiei din anul precedent, salariaţii deţineau cea mai ridicată pondere în totalul populaţiei ocupate (73,7%, respectiv 73,4% în anul 2016).

Grafic 5.1.2. Structura populaţiei ocupate, după statutul profesional, pe sexe

1) Inclusiv membru al unei societăţi agricole sau al unei cooperative neagricole. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

94

În valoare absolută, numărul persoanelor ocupate care lucrau cu statut profesional de salariat a crescut cu 189,1 mii persoane (70,2 mii persoane în cazul bărbaţilor salariaţi şi 118,8 mii persoane din cel al femeilor salariate).

Numărul persoanelor ocupate ne-salariate (patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremuneraţi) a crescut între cei doi ani cu 32,7 mii persoane.

În anul 2017, lucrătorii pe cont propriu şi lucrătorii familiali neremuneraţi reprezentau 25,3% din populaţia ocupată şi locuiau în proporţie de 85,4% în mediul rural.

Persoanele de sex feminin reprezentau cea mai mare parte dintre lucrătorii familiali neremuneraţi (67,7%), deţineau o pondere de 44,6% în categoria salariaţilor şi de 28,6% în cea a lucrătorilor pe cont propriu.

Cea mai mare discrepanţă pe sexe se constată în rândul patronilor, numărul femeilor din această categorie fiind de 2,9 ori mai mic decât cel al bărbaţilor.

Repartizarea populaţiei ocupate pe forme de proprietate arată că, în anul 2017, sectorul privat a absorbit 82,8% din populaţia ocupată (faţă de 82,5% în anul 2016); dintre persoanele care au lucrat în sectorul privat 51,0% aveau domiciliul în mediul urban, iar 58,4% erau de sex masculin.

Sectorul public concentra 15,9% din populaţia ocupată, comparativ cu 16,3% în anul 2016, majoritatea (74,6%) locuind în mediul urban, iar 54,5% fiind femei. În sectorul mixt lucrau 1,3% din persoanele ocupate, valoare apropiatǎ cu cea din anul 2016.

În anul 2017, pe activităţi ale economiei naţionale, 22,8% dintre persoanele ocupate lucrau în ramurile agricole (comparativ cu 23,1% în anul 2016). În ramurile neagricole, persoanele ocupate se regăseau în proporţie de 24,9% în industria prelucrătoare, 18,0% în comerţ, 10,4% în construcţii, 7,4% în transporturi şi depozitare.

Activităţile cu un pronunţat grad de feminizare a populaţiei ocupate erau cele de sănătate şi asistenţă socială (80,9%), învăţământ (75,6%), intermedieri financiare (67,1%), hoteluri şi restaurante (61,2%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (57,1%) şi comerţ (55,1%).

Persoanele ocupate în vârstă de muncă (15-64 ani) au lucrat în proporţie de 48,6% în servicii, 31,1% lucrau în industrie şi construcţii, iar 20,3% în sectorul agricol.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, cele mai importante creşteri ale populaţiei ocupate s-au înregistrat în informaţii şi comunicaţii (+11,1%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+10,1%), activitǎţi de spectacole, culturale şi recreative (+6,9%), şi activitǎţi de distribuţie a apei, salubritate, gestionarea deşeurilor (+5,7%).

Cele mai mari reduceri ale numărului de persoane ocupate comparativ cu anul anterior au avut loc în tranzacţii imobiliare (-18,0%) şi industria extractivă (-6,4%).

Repartizarea populaţiei ocupate pe grupe de ocupaţii în anul 2017 evidenţiază ponderi mai mari în total pentru lucrătorii calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit (19,2%), pentru muncitorii calificaţi şi asimilaţi (16,9%), pentru specialiştii din diverse domenii de activitate (15,4%) şi pentru lucrătorii în domeniul servicii lor (14,8%).

Comparativ cu anul 2016 a crescut numărul funcţionarilor administrativi (+5,6%), al muncitorilor calificaţi şi asimilaţi (+4,3%), al specialiştilor în diverse domenii de activitate (+3,8%) şi al tehnicienilor şi alţi specialişti din domeniul tehnic (+2,7%). Numărul populaţiei ocupate s-a redus în cazul unei singure grupe de ocupaţii: grupa membrilor corpului legislativ, ai executivului, a înalţilor conducători ai administraţiei publice şi a conducătorilor şi funcţionarilor superiori (-11,2%).

Similar situaţiei din anul anterior, femeile predominau în grupele de funcţionari administrativi (63,6%), lucrători în domeniul serviciilor (61,8%), specialişti în diverse domenii de activitate (57,4%) şi tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic (54,2%).

Bărbaţii erau majoritari în grupa muncitorilor calificaţi şi asimilaţi (78,6%), în grupa membrilor corpului legislativ, ai executivului, a înalţilor conducători ai administraţiei publice şi a conducătorilor şi funcţionarilor superiori (69,6%), în grupa muncitorilor necalificaţi (59,4%) şi în grupa lucrătorilor calificaţi din agricultură, silvicultură şi pescuit (54,4%).

În anul 2017 au lucrat cu program de lucru complet 92,1% dintre persoanele ocupate. Dintre cele 682,0 mii persoane care aveau program parţial de lucru, 54,1% erau bărbaţi. Femeile reprezentau 43,4% din totalul persoanelor cu program complet.

Ponderea persoanelor cu program parţial a scǎzut atât la bărbaţi (7,5% în anul 2017 faţă de 8,1% în anul 2016) cât şi la femei (8,3% în anul 2017 comparativ cu 9,2% în anul 2016).

95

Grafic 5.1.3. Populaţia ocupată, pe grupe de ocupaţii şi sexe, în anul 2017

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO); conform COR 2008.

În anul 2017, durata medie efectivă a săptămânii de lucru a fost de 38,9 ore/săptămână, uşor mai mare decât valoarea din anul precedent (38,8 ore/săptămână). Comparativ cu anul 2016, în majoritatea activitǎţilor economiei naţionale numărul mediu de ore lucrate pe săptămânǎ a fluctuat uşor; a crescut cu +0,6 ore pe sǎptǎmânǎ în tranzacţii imobiliare, a scăzut cu -0,6 ore pe sǎptǎmânǎ în distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare, sau a rǎmas constantǎ. 5.1.2. Nivelul de educaţie

În anul 2017, analizând repartizarea populaţiei ocupate după nivelul de educaţie, se observă că ponderile cele mai mari reveneau persoanelor cu studii liceale (39,1%). Ponderea persoanelor cu studii universitare a fost de 20,5% (din care 52,2% erau femei), iar cea a persoanelor cu nivel de instruire primar sau fără şcoală absolvită era de 2,8% (ponderea femeilor în această categorie de persoane fiind de 40,9%). Ponderea persoanelor ocupate cu studii gimnaziale a fost de 16,9%, iar a celor care au absolvit învǎţǎmântul profesional, de 17,6%. Grafic 5.1.4. Populaţia ocupată, după nivelul de educaţie, în anul 2017 Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), nivelul de educaţie conform ISCED 2011.

GM 1: Membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori

GM 2: Specialişti în diverse domenii de activitate

GM 3: Tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic

GM 4: Funcţionari administrativi

GM 5: Lucrători în domeniul serviciilor

GM 6: Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit

GM 7: Muncitori calificaţi şi asimilaţi

GM 8, 9, 0: Alte categorii de ocupaţii

96

În anul 2017, rata de ocupare a persoanelor în vârstă de muncă (15-64 ani) cu nivel superior de educaţie a fost de 87,9%, fără diferenţe semnificative pe sexe şi medii.

Erau ocupate 67,5% dintre persoanele cu nivel mediu de educaţie, în cazul acestora constatându-se diferenţe mai ales pe sexe (+16,3 puncte procentuale în favoarea persoanelor de sex masculin), dar şi între mediile de rezidenţǎ (cu 4,9 puncte procentuale mai mult pentru persoanele din mediul rural faţǎ de cele din urban). În ceea ce priveşte persoanele cu nivel scăzut de educaţie, doar 42,5% dintre acestea erau ocupate; cea mai mare discrepanţă (22,6 puncte procentuale) s-a înregistrat pe medii: pentru persoanele mediul urban rata de ocupare a celor cu nivel de instruire scǎzut era de numai 27,3%, faţă de 49,9% pentru persoanele din mediul rural.

5.1.3. Disparităţi în profil teritorial În anul 2017, la fel ca şi în anul precedent, regiunea Nord-Est concentra cea mai mare parte a populaţiei ocupate (18,2%), la polul opus situându-se regiunea Vest cu numai 8,4% din totalul ocupării.

Tabel 5.1.2. Distribuţia populaţiei ocupate, pe regiuni de dezvoltare şi medii, în anul 2017

- procente -

Urban Rural

Total 55,0 45,0

Nord-Vest 54,3 45,7

Centru 63,4 36,6

Nord-Est 39,2 60,8

Sud-Est 54,6 45,4

Sud-Muntenia 40,8 59,2

Bucureşti-Ilfov 89,6 10,4

Sud-Vest Oltenia 45,2 54,8

Vest 62,9 37,1

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

Ca şi în anul precedent, în anul 2017 ponderea populaţiei ocupate din mediul urban a fost superioară celei

din mediul rural în cinci din cele opt regiuni de dezvoltare. Regiunea Bucureşti-Ilfov, prin specificul ei,

înregistra cea mai ridicată valoare: 89,6% dintre persoanele ocupate locuiau în mediul urban (90,2 % în anul

2016).

Între cele trei regiuni în care populaţia ocupată se regăsea cu preponderenţă în mediul rural, regiunea Nord-Est

se află pe primul loc, cu 60,8% (61,6% în anul 2016).

Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) în anul 2017 a atins cele mai ridicate valori în

regiunile de dezvoltare Bucureşti-Ilfov (70,0%) şi Nord-Est (69,9%), iar cele mai scăzute valori în regiunile

Vest (58,9%) şi Sud-Est (57,6%).

Comparativ cu anul precedent, valoarea indicatorului a crescut în anul 2017 în toate regiunile de dezvoltare; cele

mai semnificative creşteri s-au înregistrat în regiunile Sud-Vest Oltenia (5,3 puncte procentuale), Sud Muntenia

(2,9 puncte procentuale), Centru (2,4 puncte procentuale), Nord-Vest (2,3 puncte procentuale) şi Bucureşti-Ilfov

(2,2 puncte procentuale). Cele mai mici creşteri s-au înregistrat în regiunile estice: Sud-Est (1,1 puncte

procentuale) şi Nord-Est (0,9 puncte procentuale).

În anul 2017, indiferent de regiune, rata de ocupare a persoanelor în vârstă de muncă a fost mai mare la

bărbaţi decât la femei. Pe medii de rezidenţă, rata de ocupare din mediul rural a depăşit-o pe cea din mediul

urban în douǎ din cele opt regiuni: Nord-Est (6,3 puncte procentuale) şi Sud-Vest Oltenia (3,3 puncte

procentuale).

97

Graficul 5.1.5. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă, pe regiuni de dezvoltare

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

5.1.4. Numărul de salariaţi în sectorul formal 5.1.4.1. Numărul mediu al salariaţilor În anul 2017, numărul mediu al salariaţilor a fost de 4945,9 mii persoane. Numărul mediu al salariaţilor a crescut pe parcursul anului 2017 cu 186,5 mii persoane comparativ cu anul precedent (4759,4 mii persoane).

Din anul 2005, repartizarea salariaţilor pe sectoare de activitate economică arată că peste 30% se regăseau în sfera serviciilor comerciale2), ponderea acestora crescând continuu, ajungând la 41,7% în anul 2017, cu 0,4 puncte procentuale mai mare faţă de anul precedent şi cu 10,9 puncte procentuale mai mare faţă de anul 2005 (30,8%). Numărul mediu al salariaţilor angajaţi în sectorul serviciilor sociale3) în anul 2017 a reprezentat 20,0% din numărul total al salariaţilor din economie.

În sectorul secundar (industrie şi construcţii) au lucrat 35,8% dintre salariaţi, această pondere fiind mai mică cu 0,3 puncte procentuale faţă de anul 2016, respectiv cu 8,5 puncte procentuale faţă de anul 2005 (44,3%).

Ponderea numărului de salariaţi care şi-au desfăşurat activitatea în ramurile agricole (sectorul primar) a rămas constantă în anul 2017 comparativ cu anul precedent (2,5%), fiind în scădere cu 0,7 puncte procentuale faţă de anul 2005 (3,2%).

2) Sectorul serviciilor comerciale cuprinde în perioada 2008-2017 activităţile conform CAEN Rev.2: comerţ, hoteluri şi restaurante, transport şi depozitare,

informaţii şi comunicaţii, intermedieri financiare şi asigurări, tranzacţii imobiliare, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice, activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport, alte activităţi de servicii, iar pentru anii 2000-2007 activităţile conform CAEN Rev.1: comerţ, hoteluri şi

restaurante, transport, depozitare şi comunicaţii, intermedieri financiare şi tranzacţii imobiliare. 3) Sectorul serviciilor sociale cuprinde în perioada 2008-2017 activităţile conform CAEN Rev.2: administraţie publică (exclusiv forţele armate şi asimilaţi),

învăţământ (inclusiv 4,6% sector privat), sănătate şi asistenţă socială (inclusiv 12,5% sector privat), activităţi de spectacole, culturale şi recreative (inclusiv 56,1% sector privat), iar pentru anii 2000-2007 activităţile conform CAEN Rev.1: administraţie publică (exclusiv forţele armate şi asimilaţi), învăţământ, sănătate şi asistenţă socială şi alte activităţi de servicii.

98

Grafic 5.1.6. Distribuţia numărului mediu al salariaţilor, pe sectoare de activitate

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă.

În anul 2017, numărul mediu al salariaţilor bărbaţi a predominat ca şi în anii precedenţi, reprezentând 52,6% din totalul salariaţilor (respectiv 2599,3 mii persoane). Faţă de anul anterior, numărul mediu al salariaţilor bărbaţi a crescut cu 91,0 mii persoane, iar numărul femeilor salariate a crescut cu 95,5 mii persoane. Grafic 5.1.7. Distribuţia numărului mediu al salariaţilor pe sexe, în cadrul activităţilor economice, în anul 2017

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă.

Activităţi economice (secţiuni CAEN Rev.2):

A Agricultură, silvicultură şi pescuit K Intermedieri financiare şi asigurări

B Industrie extractivă L Tranzacţii imobiliare

C Industrie prelucrătoare M Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice

D Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat

N Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport

E Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare

O Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public, exclusiv forţele armate şi personalul asimilat (M.Ap.N., M.A.I., S.R.I. etc.) F Construcţii

G Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor

P Învăţământ

H Transport şi depozitare Q Sănătate şi asistenţă socială

I Hoteluri şi restaurante R Activităţi de spectacole, culturale şi recreative

J Informaţii şi comunicaţii S Alte activităţi de servicii

99

Profilul activităţilor economice influenţează şi distribuţia salariaţilor pe sexe. Astfel, femeile se regăsesc cu preponderenţă în sectorul serviciilor (comerciale şi sociale), activităţile caracterizate prin grad pronunţat de “feminizare” al forţei de muncă salariate fiind cele de sănătate şi asistenţă socială (80,1% din numărul total al salariaţilor acestor activităţi), învăţământ (72,3%), intermedieri financiare şi asigurări (70,1%), hoteluri şi restaurante (61,6%).

Activităţile din construcţii şi industria extractivă sunt desfăşurate cu preponderenţă de bărbaţi, aceştia reprezentând 86,2%, respectiv 82,2% din totalul salariaţilor acestor activităţi.

Distribuţia pe sexe s-a situat la valori apropiate în industria prelucrătoare, comerţ, tranzacţii imobiliare, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice, respectiv în alte activităţi de servicii. Aceste activităţi au deţinut însă ponderi semnificativ diferite ale numărului de salariaţi în total economie, şi anume: 24,2% industria prelucrătoare, 16,9% comerţul, 0,6% tranzacţiile imobiliare, 3,2% activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice, respectiv 1,0% alte activităţi de servicii.

În anul 2017, repartizarea numărului mediu al salariaţilor pe forme de proprietate relevă faptul că aproape trei pătrimi dintre aceştia au lucrat în societăţi cu capital privat (74,7%). Comparativ cu anul 2016 s-a înregistrat o creştere a numărului mediu al salariaţilor în societăţile cu capital privat, cu 161,6 mii persoane. Dacă femeile predomină în sectorul public4) (60,5% din totalul salariaţilor din unităţile cu formă de proprietate

publică), bărbaţii sunt majoritari (57,0%) în întreprinderile ce aparţin sectorului privat5). Din distribuţia pe forme juridice se observă că societăţile comerciale angajează 78,5% din numărul mediu total al salariaţilor, proporţie în creştere cu 0,4 puncte procentuale faţă de anul precedent.

Distribuţia pe sexe a numărului de salariaţi care au lucrat în societăţile comerciale evidenţiază preponderenţa salariaţilor bărbaţi (57,8%, pondere cu 0,2 puncte procentuale mai mică decât cea deţinută în anul precedent). 5.1.4.2. Efectivul salariaţilor la sfârşitul anului 2017 Efectivul salariaţilor la sfârşitul anului 2017 a fost de 5362,3 mii persoane. Comparativ cu sfârşitul anului 2016, efectivul salariaţilor a înregistrat o creştere cu 138,6 mii persoane.

Din efectivul total al salariaţilor, mai mult de jumătate sunt bărbaţi (52,3%), numărul acestora înregistrând o creştere cu 2,2% faţă de efectivul de la sfârşitul anului 2016. Efectivul femeilor la sfârşitul anului 2017 a înregistrat o creştere cu 79,0 mii persoane faţă de anul precedent.

Din repartizarea efectivului de femei şi bărbaţi salariaţi pe sectoare de activitate economică se remarcă diferenţe semnificative. Astfel, proporţia femeilor angajate în sectorul serviciilor sociale o depăşeşte cu 18,1 puncte procentuale pe cea a bărbaţilor (28,8% faţă de 10,7% la bărbaţi), iar ponderea salariaţilor de sex masculin care lucrează în industrie şi construcţii o depăşeşte cu 14,0 puncte procentuale pe cea a salariatelor (42,1% faţă de 28,1% la femei). Grafic 5.1.8. Structura efectivului salariaţilor (bărbaţi şi femei), pe sectoare de activitate şi pe sexe

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă.

4) Sectorul public cuprinde: proprietatea integrală de stat, proprietatea majoritară de stat (capital social de stat peste 50%), proprietatea publică de interes naţional şi local. 5) Sectorul privat cuprinde: proprietatea majoritară privată (capital social privat peste 50%), proprietatea integral privată, proprietatea cooperatistă, proprietatea obştească, proprietatea integral străină.

100

Mobilitatea forţei de muncă salariate dinspre sectorul primar şi secundar către cel terţiar se manifestă constant în ultimii ani pentru toţi salariaţii. Comparativ cu anul precedent, ponderea salariaţilor din sectorul serviciilor comerciale a crescut cu 0,2 puncte procentuale, atât pentru total (42,9% în anul 2017 faţă de 42,7% în anul 2016), cât şi pentru femei (41,9 în anul 2017 faţă de 41,7% în anul 2016).

În ramurile industriei prelucrătoare lucrează 23,9% din numărul total al salariaţilor din economie (din care bărbaţi 52,5%). Pe locul al doilea ca pondere a salariaţilor se situează comerţul cu 17,3% (din care 52,9% sunt femei).

Activităţile specific masculine sunt cele de construcţii şi industrie extractivă care, împreună, deţin 8,5% din numărul total al salariaţilor pe economie (453,7 mii persoane), ponderea bărbaţilor reprezentând 85,3% (85,7% din numărul salariaţilor din construcţii, respectiv 81,7% din numărul salariaţilor din industria extractivă).

Pentru persoanele de sex feminin, activităţile cu cel mai mare grad de atractivitate sunt cele de sănătate şi asistenţă socială (79,6%), învăţământ (72,1%), intermedieri financiare şi asigurări (70,8%), hoteluri şi restaurante (61,2%), salariaţii din aceste ramuri reprezentând 19,4% din numărul total al salariaţilor din economie.

Grafic 5.1.9. Efectivul salariaţilor la sfârşitul anului 2017, pe activităţi economice şi sexe

Activităţi economice (secţiuni CAEN Rev.2):

A Agricultură, silvicultură şi pescuit K Intermedieri financiare şi asigurări

B Industrie extractivă L Tranzacţii imobiliare

C Industrie prelucrătoare M Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice

D Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat

N Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport

E Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare

O Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public, exclusiv forţele armate şi personalul asimilat (M.Ap.N., M.A.I., S.R.I. etc.) F Construcţii

G Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor

P Învăţământ

H Transport şi depozitare Q Sănătate şi asistenţă socială

I Hoteluri şi restaurante R Activităţi de spectacole, culturale şi recreative

J Informaţii şi comunicaţii S Alte activităţi de servicii

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă.

101

5.1.4.3. Disparităţi în profil teritorial În profil regional, efectivul salariaţilor a înregistrat creşteri faţă de sfârşitul anului 2016 în toate regiunile de dezvoltare. Cele mai semnificative creşteri ale efectivului de salariaţi de la sfârşitul anului s-au înregistrat în regiunile: Centru (+24,1 mii persoane), Nord-Vest (+23,3 mii persoane) şi Bucureşti-Ilfov (+21,8 mii persoane). În regiunea Bucureşti-Ilfov se concentrează aproape 22% din salariaţii din economie.

Regiunile de dezvoltare în care activităţile sectorului primar depăşesc ponderea medie pe ţară (2,4% pe total economie) sunt: Sud-Muntenia (4,1%), Sud-Est (3,8%), Nord-Est (3,2%), Vest (2,8%) şi Sud-Vest Oltenia (2,7%).

Regiunile de dezvoltare care concentrează o proporţie semnificativă a salariaţilor în sectorul industriei şi construcţiilor sunt: Vest, Centru, Sud-Muntenia, Nord-Vest, Sud-Vest Oltenia (43,7%, 43,2%, 40,7%, 40,5%, 37,9%, faţă de 35,4% media pe ţară).

Cea mai mare pondere a salariaţilor din serviciile comerciale se regăseşte în regiunea Bucureşti-Ilfov (62,1% faţă de 42,9% pe total economie), iar în sectorul serviciilor sociale cea mai mare pondere s-a înregistrat în regiunea Nord-Est (26,1% faţă de 19,3% media pe ţară).

Grafic 5.1.10. Distribuţia efectivului salariaţilor la sfârşitul anului 2017, pe sectoare de

activitate

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă.

5.2. Şomajul 5.2.1. Şomajul – conform definiţiei internaţionale BIM6) Caracteristici, structuri şi tendinţe În anul 2017, numărul şomerilor definiţi conform criteriilor stabilite de Biroul Internaţional al Muncii era de 449 mii persoane, în scădere cu 15,2% (81 mii persoane) comparativ cu anul 2016. Faţă de anul anterior, numărul şomerilor de sex masculin a scǎzut cu 14,3% iar numărul celor de sex feminin a scăzut cu 16,8%.

Numǎrul şomerilor a scǎzut în ambele medii de rezidenţǎ faţă de anul 2016, mai accentuat însǎ în mediul urban (-19,1% faţǎ de -10,9% în mediul rural).

6) BIM = Biroul Internaţional al Muncii.

102

Ca şi în anii precedenţi, şomajul se manifestă mai acut în rândul bărbaţilor şi în rândul tinerilor. Pe medii de rezidență se constată că numărul șomerilor din mediul urban (225 mii persoane) este aproape egal cu cel din mediul rural (224 mii persoane).

Repartizarea pe sexe şi medii a şomerilor relevă că, în ambii ani analizaţi, preponderente în numărul total al şomerilor erau persoanele de sex masculin (64,6% în anul 2017, respectiv 64,0% în anul 2016), precum şi persoanele din mediul urban (50,1% în anul 2017, respectiv 52,5% în anul 2016).

Distribuţia şomerilor pe grupe de vârstă arată că în anul 2017 tinerii (15-24 ani) continuau să deţină o pondere ridicată (26,1%) în totalul şomerilor BIM, la fel ca şi în anul 2016 (23,6%).

Grafic 5.2.1. Numărul şomerilor, pe sexe, medii şi grupe de vârstă

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

În anul 2017, în mediul urban, 20,1% dintre şomeri erau tineri, faţă de 32,1% în mediul rural. Dintre şomerii tineri, 58,6% erau bărbaţi, iar 61,4% trăiau în mediul rural.

Ponderea şomerilor tineri în totalul persoanelor tinere (15-24 ani) a fost de 5,5%. Nivelul acestui indicator a fost mai mare pentru persoanele de sex masculin (6,3%, faţă de 4,7% în cazul femeilor) şi pentru cele din mediul rural (6,4%, faţă de 4,5% în mediul urban).

În anul 2017, la nivelul ţării, rata şomajului BIM (proporţia şomerilor BIM în populaţia activă) a înregistrat o valoare de 4,9%, valoare mai micǎ decât cea înregistrată în anul 2016 (5,9%).

La femei s-a înregistrat o rată a şomajului de 4,0%, mai mică decât la bărbaţi (5,6%); comparativ cu anul 2016, acest indicator a scǎzut cu 1,0 puncte procentuale atât la bǎrbaţi cât la şi femei.

În mediul urban, rata şomajului a fost de 4,5%, mai scǎzutǎ decât în rural (5,4%). Comparativ cu anul 2016, rata şomajului din mediul rural era mai mare decât cea din urban cu 0,7 puncte procentuale, în anul 2017 situaţia se menţine, rata şomajului din mediul rural a depǎşit-o pe cea din urban cu 0,9 puncte procentuale.

Pe grupe de vârstă, rata şomajului a atins nivelul cel mai ridicat (18,3%) în rândul tinerilor (15-24 ani), fiind cu 2,3 puncte procentuale mai scăzută decât valoarea înregistrată în anul anterior. Pentru şomerii în vârstă de 25 de ani şi peste, rata şomajului era de 3,9%, valoare mai micǎ cu 0,9 puncte procentuale faţă de cea înregistrată în anul precedent.

103

Tabel 5.2.1. Rata şomajului pe sexe, medii şi grupe de vârstă

% 2017 faţă de 2016,

pp1) 2016 2017

Total 5,9 4,9 -1,0

Sexe

Femei 5,0 4,0 -1,0

Bărbaţi 6,6 5,6 -1,0

Medii de rezidenţă

Urban 5,6 4,5 -1,1

Rural 6,3 5,4 -0,9

Grupe de vârstă

15-24 ani 20,6 18,3 -2,3

25 ani şi peste 4,8 3,9 -0,9 1) Puncte procentuale. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

În anul 2017, şomajul a afectat în măsură mai mare absolvenţii învăţământului de nivel mediu şi scăzut, pentru care rata şomajului a avut valoarea de 5,1% (faţǎ de 6,2% în anul 2016), respectiv 6,8% (faţă de 7,6% în anul 2016). Pentru persoanele cu studii superioare, rata şomajului a fost de 2,4% (3,1% în anul 2016).

Grafic 5.2.2. Rata şomajului după nivelul de educaţie, pe medii Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

Durata şomajului În anul 2017, durata medie a şomajului a fost de 12,6 luni, valoare mai mică faţă de cea înregistrată în anul precedent (14,6 luni).

Şomerii care s-au aflat în şomaj de lungă durată (12 luni şi peste) au reprezentat 41,4% din numărul total al şomerilor, nivel scăzut faţă de cel înregistrat în anul anterior (50,0%). Dintre şomerii pe termen lung (aflaţi în şomaj de 12 luni şi peste), 68,0% erau bărbaţi, iar 50,2% locuiau în mediul urban.

104

În anul 2017, se aflau în şomaj de 12 luni şi peste, 45,2% dintre şomerii în vârstǎ de 55 ani şi peste, 43,9% dintre persoanele din grupa de vârstǎ 25-34 ani, 42,6% dintre persoanele din grupa de vârstǎ 35-44 ani şi 39,4% dintre persoanele de 45-54 ani.

Şomajul pe termen lung s-a manifestat mai pregnant în rândul absolvenţilor de şcoli postliceale (56,5%), al absolvenţilor de liceu (43,8%) şi al celor cu nivel educaţional primar sau fǎrǎ şcoalǎ absolvitǎ (39,6%).

Tabel 5.2.2. Incidenţa şomajului de lungă durată, pe sexe şi grupe de vârstă

% 2017 faţă de 2016,

pp1) 2016 2017

Total 50,0 41,4 -8,6

Sexe

Femei 49,8 37,5 -12,3

Bărbaţi 50,1 43,6 -6,5

Grupe de vârstă

15-24 ani 63,1 60,4 -2,7

25 ani şi peste 52,5 42,6 -9,9 1) Puncte procentuale. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

Incidenţa şomajului de lungă durată în rândul tinerilor (ponderea şomerilor de 15-24 ani cu durata şomajului de 6 luni şi peste în numărul total al şomerilor din aceeaşi grupă de vârstă) a fost în anul 2017 de 60,4%, în scădere cu 2,7 puncte procentuale faţă de anul precedent.

Pentru şomerii în vârstă de 25 ani şi peste, incidenţa şomajului de lungă durată (ponderea şomerilor de 25 ani şi peste cu durata şomajului de 12 luni şi peste în numărul total al şomerilor din aceeaşi grupă de vârstă) a fost de 42,6%, în scădere cu 9,9 puncte procentuale comparativ cu anul 2016.

În anul 2017, rata şomajului BIM de lungă durată (ponderea şomerilor BIM aflaţi în şomaj de 12 luni şi peste în populaţia activă) a fost 2,0%. Pe sexe, acest indicator a înregistrat valori de 2,4% pentru bărbaţi şi 1,5% pentru femei, iar pe medii, de 1,9% în urban faţă de 2,2% în rural. Comparativ cu anul 2016, rata şomajului de lungă durată a scăzut cu 1,0 puncte procentuale.

Tabel 5.2.3. Rata şomajului de lungă durată, pe sexe şi grupe de vârstă

% 2017 faţă de 2016,

pp 1) 2016 2017

Total 3,0 2,0 -1,0 Sexe

Femei 2,5 1,5 -1,0 Bărbaţi 3,3 2,4 -0,9

Grupe de vârstă 15-24 ani 13,0 11,1 -1,9 25 ani şi peste 2,5 1,7 -0,8

1) Puncte procentuale. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

Rata şomajului de foarte lungă durată (ponderea şomerilor aflaţi în şomaj de doi ani şi peste, în populaţia activă) a înregistrat valoarea de 1,0% în anul 2017, faţă de 1,3% în anul 2016.

Disparităţi în profil teritorial

În fiecare din cei doi ani analizaţi, cel mai mare număr al şomerilor BIM s-a înregistrat în regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia (94 mii persoane în anul 2017 şi 123 mii persoane în anul 2016), în timp ce regiunea Vest concentra cel mai mic număr de şomeri BIM (34 mii în anul 2017 şi 37 mii în anul 2016).

105

Grafic 5.2.3. Rata şomajului, pe regiuni de dezvoltare

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

Rata şomajului a înregistrat valorile cele mai ridicate în regiunile Sud-Vest Oltenia (7,7%) şi Sud-Muntenia (6,8%), la polul opus situându-se regiunile de dezvoltare Nord-Est cu 2,9% şi Nord-Vest cu 3,6%.

Rata şomajului a scǎzut faţă de anul 2016 în toate cele 8 regiuni, scǎderile fiind cuprinse între 0,1 puncte procentuale (regiunea Nord-Est) şi 2,2 puncte procentuale (regiunea Sud-Vest Oltenia). 5.2.2. Şomajul înregistrat La sfârşitul anului 2017, potrivit datelor furnizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, numărul şomerilor înregistraţi era de 351,1 mii persoane. Comparativ cu luna decembrie din anul 2016, numărul şomerilor înregistraţi la Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă a fost mai mic cu 67,1 mii persoane. Din numărul total al şomerilor înregistraţi la 31 decembrie 2017, femeile au reprezentat 42,5% faţă de 41,4% la finele anului 2016, numărul acestora înregistrând o scădere de 24,0 mii persoane, mai mică faţă de cea corespunzătoare pentru bărbaţi (-43,1 mii persoane).

La sfârşitul lunii decembrie 2017, rata şomajului înregistrat a fost de 4,0% în raport cu populaţia activă civilă, respectiv cu 0,8 puncte procentuale mai mică faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

Şomajul a afectat în mai mare măsură populaţia masculină, rata şomajului înregistrată la sfârşitul anului 2017 pentru bărbaţi, întrecând rata şomajului înregistrat pentru femei cu un 0,4 puncte procentuale.

Tabel 5.2.4. Numărul şomerilor înregistraţi şi rata şomajului înregistrat, la 31 decembrie

2016 2017

Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei

Şomeri înregistraţi - total (persoane) 418237 245055 173182 351105 201931 149174

din care:

- primar, gimnazial, profesional 333069 203891 129178 279743 169243 110500

- liceal şi postliceal 67884 33656 34228 54875 25714 29161

- universitar 17284 7508 9776 16487 6974 9513

Rata şomajului înregistrat (%) 4,8 5,1 4,4 4,0 4,2 3,8

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Pe grupe de vârstă, ponderile cele mai mari au fost deţinute de şomerii înregistraţi de 40-49 ani (29,0% în anul 2017 şi, respectiv, 28,1% în anul 2016), urmate fiind de cei cu vârste de 30-39 ani (19,9% în anul 2017 şi 20,5% în anul 2016).

106

Şomerii tineri (sub 25 ani) au deţinut o pondere de 11,1% în anul 2017 şi, respectiv 13,0% în anul 2016, în totalul şomerilor înregistraţi.

Se constată o scădere a ponderii celor tineri indemnizaţi (29,5% în anul 2017 faţă de 29,6% în anul 2016), în totalul şomerilor tineri.

Ponderea barbaţilor a fost mai mare decât cea a femeilor în totalul şomerilor înregistraţi (57,5% bărbaţi faţă de 42,5% femei, în anul 2017 şi 58,6% bărbaţi faţă de 41,4% femei, în anul 2016).

Ca şi în anul precedent, în rândul şomerilor înregistraţi cu vârste de 55 ani şi peste, în anul 2017, ponderea bărbaţilor a fost covârşitoare (64,4% comparativ cu 63,4% în anul 2016). La nivelul aceleiaşi grupe de vârstă, în rândul şomerilor înregistraţi indemnizaţi, ponderea bărbaţilor a fost de 62,7% în anul 2017, comparativ cu 66,2% în anul 2016.

Tabel 5.2.5. Numărul şomerilor înregistraţi, pe grupe de vârstă, la 31 decembrie

2016 2017

Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei

Şomeri înregistraţi - total (persoane) 418237 245055 173182 351105 201931 149174

din care:

sub 25 ani 54410 32439 21971 38815 22321 16494

25-29 ani 34043 21268 12775 24873 15259 9614

30-39 ani 85838 49087 36751 69940 39880 30060

40-49 ani 117295 66449 50846 101778 55368 46410

50-55 ani 57803 32181 25622 52560 28457 24103

peste 55 ani 68848 43631 25217 63139 40646 22493

din care:

Şomeri indemnizaţi - total (persoane) 90111 47843 42268 72917 36206 36711

din care:

sub 25 ani 16114 7923 8191 11462 5421 6041

25-29 ani 6430 3002 3428 4440 1934 2506

30-39 ani 15062 6995 8067 11741 5182 6559

40-49 ani 25471 13725 11746 21362 10468 10894

50-55 ani 13905 7513 6392 12428 6000 6428

peste 55 ani 13129 8685 4444 11484 7201 4283

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

În profil teritorial, fenomenul şomajului înregistrat prezintă discrepanţe accentuate, cu un ecart de 9,8 puncte procentuale între valoarea cea mai mică şi cea mai mare înregistrate la nivel de judeţ.

Astfel, la sfârşitul anului 2017 s-au înregistrat rate ridicate ale şomajului în judeţele: Vaslui (10,4%), Teleorman (10,1%), Mehedinţi (9,4%), Dolj (8,8%), Buzău (8,7%) şi Galaţi (7,9%).

Cele mai scăzute rate ale şomajului au fost în judeţele: Ilfov (0,6%), Timiş (1,0%) şi Municipiul Bucureşti şi Arad (1,5%).

107

6. VENITURILE ŞI CONSUMUL POPULAŢIEI 6.1. Nivelul şi structura veniturilor populaţiei 6.1.1. Veniturile totale În anul 20177), veniturile totale - în termeni nominali - au fost de 3391,7 lei lunar pe gospodărie şi de 1290,9 lei pe persoană.

Veniturile băneşti, au reprezentat, şi în acest an, principala sursă de formare a veniturilor totale, 3062,3 lei lunar pe o gospodărie şi de 1165,5 lei pe persoană.

Grafic 6.1.1. Structura veniturilor totale ale gospodăriilor, pe surse de formare, în anul 2017

În structura veniturilor totale ale gospodăriilor se remarcă ponderea importantă a veniturilor în natură (9,7%), pe seama, în principal a contravalorii consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (8,3%). Acestea din urmă sunt produse alimentare şi nealimentare de provenienţă agricolă care intră în consumul gospodăriei din producţie proprie, din stoc, precum şi din cele primite pentru munca prestată în alte gospodării, sau primite în dar de la rude, prieteni sau alte persoane. În modelul economic actual al gospodăriei din România, consumul de produse alimentare din producţia proprie şi al celor primite de la familia lărgită (părinţi, fraţi, copii) constituie una din modalităţile de acoperire a nevoilor de consum ale gospodăriilor care se confruntă cu dificultăţi financiare.

Salariile şi celelalte venituri asociate lor, au format cea mai importantă categorie de venituri, având ponderea cea mai mare în veniturile totale ale gospodăriilor (61,2% din veniturile totale ale gospodăriilor).

Această situaţie, care contravine orientării spre piaţă a economiei, este legată de numărul relativ mic de salariaţi din componenţa gospodăriilor (0,9 salariaţi/gospodărie).

O altă categorie de venituri care a deţinut o pondere importantă în structura veniturilor totale ale gospodăriilor, o reprezintă veniturile din prestaţii sociale (21,6%).

De menţionat că, veniturile din agricultură (vânzările de produse agroalimentare, animale şi păsări, prestarea unor munci agricole şi încasări de la societăţi şi asociaţii agricole), veniturile din activităţi independente (comerţ, prestări de servicii, practicarea unor meserii şi profesii liberale), precum şi cele din proprietate (dobânzi, dividende, chirii, arendă) au încă o pondere scăzută în veniturile totale ale gospodăriilor (4,7%).

6.1.1.1. Distribuţia veniturilor Nivelul şi structura veniturilor unei gospodării sunt determinate de numărul persoanelor aducătoare de venit, în special de numărul persoanelor ocupate şi de tipul de activitate pe care acestea o desfăşoară. Şi, evident, nivelul veniturilor gospodăriei depinde de poziţia pe care membrii săi activi o deţin în ierarhia veniturilor corespunzătoare tipului de activitate desfăşurată, adică de nivelul salariilor, al veniturilor din agricultură sau al celor realizate din activităţi neagricole independente.

7) Date statistice obţinute prin “Ancheta Bugetelor de Familie (ABF)” desfăşurată în perioada ianuarie – decembrie 2017. ABF asigură colectarea informaţiilor necesare pentru evaluarea nivelului de trai al populaţiei prin indicatori statistici privind veniturile, cheltuielile şi consumul gospodăriilor.

108

Aceasta determină diferenţe sensibile între veniturile diferitelor categorii de gospodării analizate. Astfel, dacă se au în vedere veniturile medii ale gospodăriilor grupate după statutul ocupaţional al capului gospodăriei se poate constata că, cele mai mari venituri (4694,7 lei lunar) le realizează gospodăriile de salariaţi (cu 38,4% mai mari decât cele medii pe ansamblul gospodăriilor), iar cele mai mici (1931,9 lei lunar) gospodăriile de şomeri (cu 43,0% mai mici decât cele medii). Raportul dintre veniturile medii ale celor două categorii de gospodării a fost de 2,4:1.

Tabel 6.1.1. Veniturile totale, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Venituri totale, lei

- medii lunare pe o gospodărie 3391,7 4694,7 2521,1 2634,2 1931,9 2396,8

- medii lunare pe o persoană 1290,9 1607,1 763,1 773,5 653,6 1135,7

În % faţă de total gospodării

- medii lunare pe o gospodărie 100,0 138,4 74,3 77,7 57,0 70,7

- medii lunare pe o persoană 100,0 124,5 59,1 59,9 50,6 88,0

Nivelul per capita al veniturilor este puternic influenţat de numărul membrilor gospodăriei, în special de numărul copiilor aflaţi în întreţinerea gospodăriei, de raportul de dependenţă economică aferent fiecărei gospodării.

Veniturile ce revin în medie pe o persoană – indicator asociat abordării veniturilor din perspectiva nivelului de trai – arată o diferenţiere a veniturilor pe categorii de gospodării într-o anumită măsură modificată faţă de cea relevată de veniturile ce revin în medie pe o gospodărie8).

Contribuţia diferitelor surse la formarea veniturilor gospodăriilor este determinată de statutul ocupaţional al persoanelor care compun gospodăriile, în principal de statutul capului gospodăriei, care se identifică, în cele mai multe cazuri, cu principalul aducător de venituri. Astfel, în cazul gospodăriilor de salariaţi principala sursă de venit o reprezintă veniturile salariale (87,3% din veniturile totale), la gospodăriile de pensionari – veniturile din prestaţii sociale (59,5%), la gospodăriile de lucrători pe cont propriu – veniturile din activităţi neagricole independente (49,2%), iar în cazul gospodăriilor de agricultori – veniturile din agricultură (30,8%) şi contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (34,7%). Grafic 6.1.2. Veniturile totale ale gospodăriilor, pe surse de formare,

după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

8) În evaluarea comparativă a situaţiei diferitelor categorii de populaţie, pe baza nivelului mediu al veniturilor acestor categorii de gospodării, trebuie să se aibă în vedere, faptul că, o mare parte a gospodăriilor sunt de fapt gospodării mixte, cuprinzând persoane care beneficiază de diferite tipuri de

venituri. Prin urmare, veniturile ce revin în medie pe o gospodărie sau pe o persoană din categoriile analizate arată o situaţie economică a acestora mai mult sau mai puţin diferită de situaţia gospodăriilor “pure”, adică a gospodăriilor care trăiesc numai din salarii sau numai din pensii. De exemplu, în gospodăriile de pensionari trăiesc şi aduc venituri un număr mare de salariaţi (în anul 2017, din numărul total de persoane din gospodăriile de pensionari 12,9% au fost salariaţi) şi întrucât salariile sunt în general, mai mari decât pensiile, veniturile gospodăriilor care cuprind salariaţi ridică media veniturilor gospodăriilor de pensionari.

109

La formarea veniturilor gospodăriilor de şomeri, veniturile caracteristice statutului capului gospodăriei – veniturile din prestaţii sociale – nu ocupă locul principal; veniturile gospodăriilor de şomeri provin din prestaţii sociale în proporţie de 19,7%, din salarii în proporţie de 39,4% şi din resurse proprii în proporţie de 11,2%.

Influenţa pe care mărimea gospodăriei şi, mai ales, numărul de persoane întreţinute o au asupra veniturilor per capita este evidenţiată de analiza veniturilor medii ale gospodăriilor grupate după numărul persoanelor din gospodărie şi a veniturilor medii ale gospodăriilor grupate după numărul copiilor.

Grafic 6.1.3. Veniturile totale ale gospodăriilor, după mărimea gospodăriei, în anul 2017

Veniturile ce revin în medie pe o persoană din gospodării de diferite dimensiuni scad, pe măsură ce numărul de persoane creşte.

Veniturile gospodăriilor formate din două persoane s-au ridicat, în anul 2017, la 98,7% din nivelul veniturilor gospodăriilor formate din persoane singure, cele din gospodăriile formate din trei persoane la 93,5%, cele din gospodăriile formate din patru persoane la 76,0%, cele din gospodăriile cu cinci persoane la 61,0%, iar cele din gospodăriile cu şase şi mai mulţi membri la 51,5%.

În anul 2017, veniturile medii pe o persoană din gospodăriile cu copii sub 18 ani în întreţinere au fost cu 15,8% mai mici decât cele înregistrate în gospodăriile fără copii.

Veniturile per capita din gospodăriile cu un copil au depăşit uşor (cu 0,4%) veniturile gospodăriilor fără copii, iar cele din gospodăriile cu doi copii au reprezentat 78,3% din veniturile gospodăriilor fără copii.

Grafic 6.1.4. Veniturile totale ale gospodăriilor, după numărul copiilor sub 18 ani, în anul 2017

110

Pe măsură ce numărul de copii din gospodărie creşte, decalajul faţă de gospodăriile fără copii se adânceşte. Astfel, veniturile gospodăriilor cu trei sau patru şi mai mulţi copii, înseamnă pentru gospodărie, un venit egal în medie cu 51,4%, respectiv 33,9% din veniturile gospodăriilor fără copii.

Diferenţe de nivel şi, mai ales, de structură între veniturile gospodăriilor s-au înregistrat şi în funcţie de mediul de rezidenţă. În anul 2017, veniturile medii pe gospodărie din mediul urban au fost cu 35,4% mai mari decât ale gospodăriilor din mediul rural.

În mediul urban, veniturile gospodăriilor au provenit în proporţie de 69,9% din salarii, 20,3% din prestaţii sociale, veniturile în natură reprezentând 5,3% din total.

În mediul rural, principala sursă a veniturilor gospodăriilor a reprezentat-o producţia agricolă, care a asigurat 22,4% din totalul veniturilor.

Cea mai mare parte a acestora a fost formată de contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (16,4% din totalul veniturilor), veniturile băneşti din agricultură asigurând numai 6,0% din totalul veniturilor gospodăriilor din mediul rural.

O contribuţie importantă la formarea veniturilor gospodăriilor rurale a revenit şi veniturilor salariale (45,7%) şi celor din prestaţii sociale (24,0%).

6.1.2. Veniturile băneşti Veniturile băneşti ale gospodăriilor analizate, care exprimă capacitatea, forţa şi posibilitatea acestora de a se implica în relaţiile de piaţă, se caracterizează prin nivelul general relativ scăzut, chiar foarte scăzut în cazul unor categorii de gospodării, cu implicaţii asupra nivelului şi structurii consumului, a capacităţii de economisire şi a dezvoltării economiei naţionale.

Grafic 6.1.5. Veniturile băneşti pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

În anul 2017, nivelul mediu lunar al veniturilor băneşti a fost de 3062,3 lei pe gospodărie (1165,5 lei pe persoană) şi a reprezentat 90,3% din veniturile totale ale gospodăriilor.

Cele mai mari venituri băneşti, medii lunare pe o gospodărie, le-au realizat gospodăriile de salariaţi (4412,8 lei), iar cele mai mici gospodăriile de şomeri (1689,0 lei), raportul dintre ele fiind de 2,6 : 1.

Veniturile băneşti medii ale gospodăriilor din mediul urban au fost de 1,6 ori mai mari decât cele ale gospodăriilor din mediul rural şi au reprezentat 94,7% din veniturile totale ale gospodăriilor urbane şi 82,5% din cele ale gospodăriilor rurale.

111

6.1.2.1. Veniturile salariale În anul 2017, veniturile brute realizate din salarii şi alte drepturi salariale au fost de 2074,0 lei, în medie lunar pe o gospodărie şi 789,4 lei, în medie lunar pe o persoană.

În anul 2017, veniturile salariale brute ale gospodăriilor de salariaţi au fost de 4098,1 lei lunar pe o gospodărie (92,9% din veniturile băneşti ale acestei categorii de gospodării), în condiţiile în care numărul mediu de salariaţi ce a revenit pe o gospodărie de salariaţi a fost de 1,669.

Nivelul mult mai scăzut al veniturilor salariale obţinute în medie de celelalte categorii de gospodării analizate, se explică, în principal, prin frecvenţa mai mică a salariaţilor în aceste gospodării (760,9 lei lunar – şomeri; 587,3 lei lunar – pensionari; 338,1 lei lunar – agricultori şi 324,7 lei lunar – lucrători pe cont propriu).

6.1.2.2. Veniturile din agricultură Economia de subzistenţă, caracteristică gospodăriei agricole, este evidenţiată de ponderea scăzută a veniturilor băneşti din agricultură, care au reprezentat, în anul 2017, numai 2,6% din veniturile băneşti, din care veniturile din vânzări de produse agroalimentare, animale şi păsări au reprezentat 1,7%, iar veniturile din prestarea de muncă în agricultură 0,8%. 6.1.2.3. Veniturile din activităţi neagricole independente În anul 2017, nivelul mediu pe o gospodărie al veniturilor din activităţi neagricole independente a fost de 79,3 lei lunar, asigurând 2,6% din veniturile băneşti. Din totalul acestor venituri, 12,9% provin din comerţ, 26,3% din prestări de servicii, 52,4% din meserii şi 8,4% din profesii liberale şi drepturi de proprietate intelectuală.

Această categorie de venituri a înregistrat nivelul mediu lunar cel mai mare, pentru gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole, iar cel mai mic, pentru cele de salariaţi.

Gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole au câştigat în medie din activităţi independente 1239,1 lei lunar (56,7% din veniturile lor băneşti), din care cea mai mare parte au provenit din meserii (58,5%).

6.1.2.4. Veniturile din prestaţii sociale În anul 2017, gospodăriile au beneficiat de prestaţii sociale al căror nivel mediu lunar a fost de 734,3 lei, contribuind la formarea veniturilor băneşti în proporţie de 24,0%.

Cea mai mare parte a acestor venituri o constituie pensiile (85,5%).

Pensiile de asigurări sociale de stat pentru limită de vârstă (inclusiv pensiile anticipate şi anticipate parţial), pentru pierderea capacităţii de muncă şi de urmaş au reprezentat 84,6%, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori – 5,4%, pensiile IOVR fiind nesemnificative (sub 0,1%).

Prestaţiile din fondul de şomaj au reprezentat 0,5% din ansamblul prestaţiilor sociale.

Prestaţiile familiale, care cuprind alocaţiile pentru copii, alocaţiile pentru susţinerea familiei, precum şi bursele de care beneficiază elevii şi studenţii, au format 7,2% din volumul prestaţiilor sociale.

Prestaţiile de asistenţă socială au deţinut o pondere de 2,9% în ansamblul veniturilor din prestaţii sociale.

Nivelul veniturilor din prestaţii sociale, structura acestora şi contribuţia lor la formarea veniturilor gospodăriilor diferă de la o categorie de gospodării la alta. Astfel, veniturile din prestaţii sociale de care beneficiază gospodăriile de pensionari se ridică la 1426,5 lei lunar, din care 97,1% sunt pensii. Totuşi, pensiile asigură peste jumătate (57,8%) din veniturile totale ale acestor gospodării, restul veniturilor fiind formate din salarii şi alte drepturi salariale (24,5%), din contravaloarea consumului din resurse proprii (10,4%), din activităţi agricole şi neagricole, din proprietate şi alte venituri (7,3%).

Prestaţiile sociale au format 46,1% şi 36,6% din veniturile băneşti ale gospodăriilor alcătuite din una, respectiv două persoane, cea mai mare parte a lor fiind pensii.

Ponderea prestaţiilor sociale (în special a pensiilor) este mult mai mare în veniturile băneşti ale gospodăriilor fără copii (32,3%), comparativ cu cea înregistrată în cazul gospodăriilor care au copii sub 18 ani în întreţinere (9,3%).

112

6.1.3. Veniturile disponibile (nete) Determinate prin scăderea din veniturile gospodăriilor a impozitelor asupra veniturilor şi a contribuţiilor de asigurări sociale aflate în sarcina acestora, precum şi a unor cheltuieli legate de producţia gospodăriei (băneşti şi în natură), veniturile nete reprezintă acea parte a veniturilor care rămâne la dispoziţia gospodăriilor pentru acoperirea cheltuielilor de consum şi pentru economisire.

Nivelul relativ înalt al impozitelor şi contribuţiilor plătite de gospodării, în special de cele care realizează venituri salariale, precum şi cheltuielile făcute de gospodării pentru producţia din gospodăria proprie, determină diferenţe mari între veniturile totale şi cele disponibile (nete).

La nivelul tuturor gospodăriilor, în anul 2017, veniturile nete medii pe o gospodărie au fost de 2642,4 lei lunar, cele medii pe persoană de 1005,7 lei, iar ponderea lor în veniturile totale de 77,9%.

Dintre categoriile de gospodării analizate, cele mai mici venituri medii nete s-au înregistrat în gospodăriile de agricultori (1588,8 lei lunar pe o gospodărie). Acestea au reprezentat 60,3% din veniturile totale ale acestei categorii de gospodării.

Veniturile medii nete pe o gospodărie de agricultori au reprezentat 60,1% din nivelul mediu al ansamblului gospodăriilor, iar veniturile medii nete ce revin pe o persoană 46,4%.

Tabel 6.1.2. Veniturile disponibile (nete), pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Venituri disponibile, lei

- medii lunare pe o gospodărie 2642,4 3444,5 2299,7 1588,8 1651,2 2104,0

- medii lunare pe o persoană 1005,7 1179,1 696,1 466,5 558,6 997,0

Pondere în veniturile totale, % 77,9 73,4 91,2 60,3 85,5 87,8

În % faţă de total gospodării

- medii lunare pe o gospodărie 100,0 130,4 87,0 60,1 62,5 79,6

- medii lunare pe o persoană 100,4 117,2 69,2 46,4 55,5 99,1

6.1.4. Câştigurile salariale în sectorul formal Câştigul salarial mediu lunar brut pe total economie a fost în anul 2017 de 3223 lei, cu 14,7% mai mare faţă de anul precedent.

Câştigul salarial mediu lunar net înregistrat la nivelul economiei naţionale a fost de 2338 lei, în creştere faţă de anul precedent cu 14,3%.

În anul 2008 s-a înregistrat o valoare a indicelui câştigului salarial real de 130,3% faţă de anul 1990, anii următori trendul fiind uşor descrescător. Începând cu anul 2012, indicele câştigului salarial real a cunoscut o tendinţă crescătoare, atingând valoarea maximă în anul 2017 (182,3% faţă de 1990). Astfel, comparativ cu anul precedent, în anul 2017 s-a înregistrat o creştere a indicelui câştigului salarial real cu 20,6 puncte procentuale, iar faţă de anul 2008 cu 52,0 puncte procentuale.

Comparativ cu media pe economie, câştigul salarial mediu lunar net din anul 2017 a fost mai mare de 2 ori în informaţii şi comunicaţii, cu 84,3% în intermedieri financiare şi asigurări, cu 64,3% în administraţie publică, cu 56,8% în industria extractivă, cu 47,0% în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, cu 33,9% în activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice, cu 14,3% în sănătate şi asistenţă socială, respectiv cu 2,1% în învăţământ.

Sub media pe economie s-au situat câştigurile salariale medii lunare nete din activităţile: hoteluri şi restaurante (-39,1%), alte activităţi de servicii (-33,5%), construcţii (-27,5%), agricultură, silvicultură şi pescuit (-20,5%), activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (-20,1%), tranzacţii imobiliare (-17,2%), distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (-15,9%), activităţi de spectacole, culturale şi recreative (-14,2%), comerţ (-13,7%), industria prelucrătoare (-10,0%), transport şi depozitare (-4,9%).

113

Faţă de anul 2016, creşteri ale câştigului salarial mediu lunar net s-au înregistrat în toate activităţilor, cele mai semnificative regăsindu-se în: sănătate şi asistenţă socială (29,4%), activităţi de spectacole, culturale şi recreative (26,3%), administraţie publică (24,6%), învăţământ (17,3%), comerţ (16,2%), activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (15,9%), hoteluri şi restaurante (15,6%), agricultură, silvicultură şi pescuit (14,6%).

Diferenţele salariale pe sexe ce apar pe diferite activităţi economice sunt consecinţa influenţei mai multor factori precum nivelul de calificare al salariaţilor, poziţia ierarhică la locul de muncă sau ocupaţia exercitată.

Astfel, se observă că femeile au câştigat în medie cu circa 4% mai puţin decât bărbaţii, realizând un câştig salarial mediu lunar brut de 3159 lei (faţă de 3280 lei al bărbaţilor) şi un câştig salarial mediu lunar net de 2288 lei (faţă de 2383 lei al bărbaţilor).

Faţă de media pe economie, câştigul salarial mediu lunar net al femeilor a reprezentat 97,9% din cel al tuturor salariaţilor.

Tabelul 6.1.3. Câştigul salarial mediu lunar net, pe activităţi economice

- lei/persoană -

CAEN Rev.2

Câştigul salarial mediu lunar net

2016 2017

Total din care:

Total din care:

Femei Femei

Total 2046 1968 2338 2288

Agricultură, silvicultură şi pescuit 1621 1603 1858 1813

Industrie 1987 1744 2202 1953

Industrie extractivă 3410 3807 3667 3867

Industrie prelucrătoare 1883 1677 2105 1890

Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat 3225 3166 3436 3418

Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 1741 1752 1966 1960

Construcţii 1525 1727 1695 1927

Comerţ 1736 1560 2017 1854

Transport şi depozitare 1994 2089 2223 2287

Hoteluri şi restaurante 1232 1195 1424 1389

Informaţii şi comunicaţii 4358 3939 4734 4256

Intermedieri financiare şi asigurări 4061 3568 4310 3844

Tranzacţii imobiliare 1822 1753 1937 1800

Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice 3012 2964 3131 3070

Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport 1613 1847 1869 2109

Administraţie publică1) 3084 3151 3842 3929

Învăţământ 2035 1945 2387 2309

Sănătate şi asistenţă socială 2065 2024 2672 2615

Activităţi de spectacole, culturale şi recreative 1589 1488 2007 1909

Alte activităţi de servicii 1392 1264 1554 1413 1) Exclusiv forţele armate şi personalul asimilat (Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii etc.). Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă.

6.1.5. Disparităţi în profil teritorial În profil teritorial, pe judeţe, câştigul salarial mediu lunar net în anul 2017 s-a situat sub media pe economie în 37 dintre judeţe. Cele mai scăzute câştiguri s-au înregistrat în judeţele Harghita (1796 lei, cu 23,2% mai puţin decât media pe economie), Vrancea (1800 lei, cu 23,0% mai puţin decât media pe economie), respectiv Bistriţa-Năsăud (1815 lei, cu 22,4% mai puţin decât media pe economie). La polul opus s-a situat câştigul salarial mediu lunar net realizat în Municipiul Bucureşti (3272 lei), cu 39,9% peste media pe economie.

Faţă de anul 2016, câştigul salarial mediu lunar net realizat a crescut în toate regiunile de dezvoltare, creşterea cea mai mare fiind în regiunea Nord-Est (18,6%), iar cea mai mică în regiunea Bucureşti-Ilfov (11,6%).

114

Regiunea Bucureşti-Ilfov a fost singura regiune al cărui câştig salarial mediu lunar net s-a situat peste nivelul mediu pe economie (+36,3%), restul regiunilor având câştiguri salariale medii lunare nete sub nivelul mediu pe economie; nivelul cel mai scăzut s-a înregistrat în regiunea Sud-Est (-15,0% faţă de nivelul mediu pe economie).

6.2. Nivelul şi structura cheltuielilor populaţiei 6.2.1. Cheltuielile totale În anul 20179), cheltuielile totale ale gospodăriilor au fost, în medie, de 2874,1 lei lunar pe gospodărie şi de 1093,9 lei pe persoană şi au reprezentat 84,7% din veniturile totale.

Tabel 6.2.1. Cheltuielile totale, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale, lei

- medii lunare pe o gospodărie 2874,1 3957,3 2171,6 2381,9 1782,3 2011,1

- medii lunare pe o persoană 1093,9 1354,7 657,4 699,4 603,0 953,0

Pondere în veniturile totale, % 84,7 84,3 86,1 90,4 92,3 83,9

În % faţă de total gospodării

- medii lunare pe o gospodărie 100,0 137,7 75,6 82,9 62,0 70,0

- medii lunare pe o persoană 100,0 123,8 60,1 63,9 55,1 87,1

Dintre categoriile de gospodării analizate, nivelul cel mai înalt al cheltuielilor totale, medii pe o persoană (1354,7 lei lunar) a fost realizat de gospodăriile de salariaţi, care dispun şi de veniturile cele mai mari, iar cel mai scăzut de gospodăriile de şomeri (603,0 lei lunar).

Niveluri scăzute şi sub media pe ansamblul gospodăriilor s-au înregistrat şi în gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole, agricultori şi pensionari.

6.2.1.1. Principalele componente Principalele destinaţii ale cheltuielilor efectuate în gospodării sunt consumul de bunuri alimentare, nealimentare, servicii şi transferurile către administraţia publică şi privată şi către bugetele asigurărilor sociale, sub forma impozitelor, cotizaţiilor şi contribuţiilor, precum şi acoperirea unor nevoi legate de producţia gospodăriei (hrana animalelor şi păsărilor, plata muncii pentru producţia gospodăriei, produse pentru însămânţat, servicii veterinare etc.).

În structura pe destinaţii a cheltuielilor sunt incluse şi cheltuielile pentru investiţii, constând în cumpărarea sau construcţia de locuinţe, cumpărarea de terenuri şi echipament necesar producţiei gospodăriei, cumpărarea de acţiuni etc..

O componentă a cheltuielilor gospodăriilor - legată de consum, dar evidenţiată distinct în structura cheltuielilor - o reprezintă cheltuielile efectuate pentru acea parte a produselor alimentare şi băuturilor cumpărate în vederea consumului, care nu sunt consumate în perioada de referinţă, rămânând în stoc sau fiind date în prelucrare sau date ca hrană pentru animale etc..

Principala destinaţie a cheltuielilor gospodăriilor - consumul - a deţinut în anul 2017, în medie pe ansamblul gospodăriilor, 71,0% din cheltuielile totale.

9) Date statistice obţinute prin “Ancheta Bugetelor de Familie (ABF)” desfăşurată în perioada ianuarie - decembrie 2017. ABF asigură colectarea informaţiilor necesare pentru evaluarea nivelului de trai al populaţiei prin indicatori statistici privind veniturile, cheltuielile şi consumul gospodăriilor.

115

Tabel 6.2.2. Cheltuielile totale pe destinaţii şi categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

- medii lunare pe o gospodărie, lei -

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale 2874,1 3957,3 2171,6 2381,9 1782,3 2011,1

Cheltuieli totale de consum 2039,0 2576,5 1875,3 1608,6 1438,1 1619,0 din care: - cheltuieli băneşti de consum 1841,4 2397,8 1642,5 1207,8 1261,8 1435,6 - contravaloarea consumului din resurse proprii 197,6 178,7 232,8 400,8 176,3 183,4 Produse alimentare şi băuturi neconsumate 56,5 63,9 57,4 40,7 37,0 52,9 Cheltuieli pentru investiţii 14,2 14,8 13,6 11,8 31,9 13,2 Cheltuieli totale de producţie 104,6 52,1 88,6 599,0 49,5 88,7 Impozite, contribuţii, cotizaţii, taxe 606,4 1185,6 102,4 98,2 218,3 184,1 Alte cheltuieli 53,4 64,4 34,3 23,6 7,5 53,2

Cheltuielile de consum au reprezentat 2039,0 lei lunar pe o gospodărie, iar cheltuielile băneşti pentru cumpărarea de produse alimentare (inclusiv cheltuielile în unităţile de alimentaţie publică), nealimentare şi pentru plata serviciilor 1841,4 lei lunar (64,1% din cheltuielile totale).

Cealaltă parte a cheltuielilor de consum, contravaloarea consumului uman din resurse proprii (acele produse alimentare şi nealimentare din resurse proprii care sunt consumate de membrii gospodăriei) a fost egală cu 197,6 lei pe gospodărie şi a reprezentat 9,8% din cheltuielile totale.

În anul 2017, cheltuielile pentru producţia gospodăriei au reprezentat 3,6% din cheltuielile totale, din care 0,7% au revenit cheltuielilor băneşti, iar 2,9% contravalorii consumului productiv din resurse proprii (furaje, seminţe etc.) utilizate pentru producţia gospodăriei. Acestea din urmă au însumat, în medie, 84,6 lei lunar pe gospodărie.

În anul 2017, impozitele asupra veniturilor, contribuţiile la bugetele de asigurări sociale, cotizaţiile şi alte impozite şi taxe, au deţinut o pondere de 21,1% din cheltuielile totale, ridicându-se în medie, la suma de 606,4 lei lunar pe o gospodărie, din care impozitul pe salariu a reprezentat 41,6%, iar contribuţiile de asigurări sociale (pentru pensie, la fondul de şomaj şi pentru asigurările de sănătate) 56,2%.

Cheltuielile pentru investiţii au fost şi în anul 2017 foarte mici, reprezentând numai 0,5% din cheltuielile totale. Este un semnal şi în anul 2017, cu privire la capacitatea extrem de scăzută a gospodăriilor de a economisi. Necesitatea acoperirii prioritare a cheltuielilor impuse de producţia în gospodărie, a plăţii impozitelor şi contribuţiilor de asigurări sociale şi a satisfacerii nevoilor de bază de consum lasă prea puţine resurse pentru investiţii.

Grafic 6.2.1. Structura cheltuielilor totale ale gospodăriilor, în anul 2017

116

6.2.1.2. Diferenţe privind structura cheltuielilor

Structura pe destinaţii a cheltuielilor prezintă diferenţe importante între categoriile de gospodării analizate, mai ales în ceea ce priveşte ponderea transferurilor şi a cheltuielilor pentru producţia gospodăriei, a cheltuielilor băneşti de consum şi a consumului din resurse proprii, diferenţe strâns legate de nivelul veniturilor salariale şi al contravalorii consumului din resurse proprii, ca şi de ponderea lor în veniturile gospodăriilor.

Impozitele, contribuţiile, cotizaţiile, taxele deţin o pondere mare în cheltuielile totale ale gospodăriilor în ale căror venituri predomină veniturile salariale. Astfel, în anul 2017, ponderea acestora în cheltuielile totale a fost de 30,0% pentru gospodăriile de salariaţi, comparativ cu 12,2% la cele de şomeri, 9,1% la cele de pensionari, 4,7% la cele de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole şi numai 4,1% în cazul gospodăriilor de agricultori.

De altfel, în anul 2017, cuantumul mediu al transferurilor aflate în sarcina gospodăriilor de salariaţi a fost de 12,1 ori mai mare decât al celor plătite de gospodăriile de agricultori, de 11,6 ori mai mare decât transferurile plătite de gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole, de 6,4 ori mai mare decât al celor de pensionari şi de 5,4 ori mai mare decât al gospodăriilor de şomeri.

Grafic 6.2.2. Structura cheltuielilor totale, pe destinaţii şi categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Ponderea transferurilor în cheltuielile totale este mai mare la gospodăriile formate din trei sau patru persoane (25,6%, respectiv 24,4%), care cuprind în general mai mulţi salariaţi.

O pondere mai mică a transferurilor se regăseşte la gospodăriile singure (1 persoană – 13,1%), unde predomină cele de pensionari, precum şi la gospodăriile formate din şase şi mai multe persoane (17,7%), unde proporţia gospodăriilor al căror cap de gospodărie este o persoană neocupată sau agricultor este mai mare decât proporţia gospodăriilor de salariaţi. Din aceleaşi motive, care ţin de frecvenţa gospodăriilor de salariaţi în totalul gospodăriilor din fiecare grupă, ponderea transferurilor este, în medie, mai mare în cazul gospodăriilor cu copii (24,7%), decât în cazul gospodăriilor fără copii (19,1%), fiind însă considerabil mai mică în cazul celor cu patru şi mai mulţi copii (10,4%).

Pe medii, se înregistrează diferenţe relativ mari de nivel şi pondere a transferurilor între urban şi rural.

Cuantumul impozitelor, contribuţiilor etc., plătite în medie de o gospodărie din mediul urban a fost de 2,1 ori mai mare decât al celor plătite de gospodăriile din mediul rural, iar ponderea lor în totalul cheltuielilor a fost de 24,5% şi respectiv, de 15,3%.

Cheltuielile pentru producţia gospodăriei sunt considerabil mai mari, în cazul gospodăriilor care îşi asigură din resurse proprii o parte însemnată a nevoilor de consum.

În anul 2017, cele mai mari cheltuieli au fost cele efectuate de gospodăriile de agricultori: 599,0 lei lunar în medie pe o gospodărie (25,2% din cheltuielile totale ale acestor gospodării).

Un nivel relativ înalt s-a înregistrat şi în cazul gospodăriilor de pensionari: 88,7 lei (4,4%).

Gospodăriile de salariaţi au cheltuit pentru producţia gospodăriei în medie 1,3% din totalul cheltuielilor, iar cele de lucrători pe cont propriu şi de şomeri 4,1%, respectiv 2,8%.

117

Cheltuielile pentru investiţii au înregistrat, în medie, la toate categoriile de gospodării analizate, niveluri practic neglijabile, ponderea acestora în cheltuielile totale fiind de numai 0,5%.

6.2.2. Cheltuielile băneşti

Cheltuielile totale ale gospodăriilor includ două componente de natură diferită: cheltuielile băneşti şi contravaloarea consumului din resurse proprii.

Cheltuielile băneşti cuprind cheltuielile pentru cumpărarea bunurilor şi plata serviciilor de consum şi a celor folosite pentru producţia gospodăriei, pentru investiţii, pentru plata impozitelor, contribuţiilor, cotizaţiilor, precum şi a altor cheltuieli.

În anul 2017, nivelul mediu al cheltuielilor băneşti a fost de 2591,9 lei pe o gospodărie şi de 986,5 lei pe o persoană, iar ponderea lor în cheltuielile totale a reprezentat, în medie pe ansamblul gospodăriilor 90,2%.

Contravaloarea consumului din resurse proprii, în anul 2017, a însumat, în medie 282,2 lei pe o gospodărie şi 107,4 lei pe o persoană, reprezentând 9,8% din cheltuielile totale.

Nivelul cheltuielilor băneşti şi ponderea lor în cheltuielile totale diferă considerabil de la o categorie de gospodării la alta, evident sub influenţa mărimii veniturilor băneşti şi a măsurii în care gospodăriile pot să completeze veniturile băneşti cu resurse din producţia proprie sau cu resurse atrase.

În anul 2017, dintre categoriile de gospodării analizate, nivelul mediu cel mai mare al cheltuielilor băneşti (3736,5 lei lunar) s-a înregistrat la gospodăriile de salariaţi, cu o pondere în cheltuielile totale de 94,4%, iar cel mai mic (1466,3 lei lunar) la gospodăriile de agricultori (61,6% din cheltuielile totale).

Tabel 6.2.3. Cheltuielile băneşti, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli băneşti, lei

- medii lunare pe o gospodărie 2591,9 3736,5 1862,1 1466,3 1566,2 1760,9

- medii lunare pe o persoană 986,5 1279,1 563,7 430,5 529,9 834,4

Pondere în cheltuielile totale, % 90,2 94,4 85,7 61,6 87,9 87,6

În % faţă de total gospodării

- medii lunare pe o gospodărie 100,0 144,2 71,8 56,6 60,4 67,9

- medii lunare pe o persoană 100,0 129,7 57,1 43,6 53,7 84,6

Nivelul cheltuielilor băneşti ce revine în medie pe o persoană este puternic influenţat de mărimea gospodăriei şi, mai ales, de numărul copiilor aflaţi în întreţinerea gospodăriei. Astfel, dacă la gospodăriile formate din una, două sau trei persoane se înregistrează niveluri apropiate ale cheltuielilor băneşti pe persoană, în cazul gospodăriilor formate din patru, cinci sau şase şi mai multe persoane, cuantumul cheltuielilor descreşte progresiv la 68,7%, 53,4% şi, respectiv, 41,1% din cel înregistrat în medie de gospodăriile formate din persoane singure.

Cheltuielile băneşti efectuate de gospodăriile cu copii sunt în medie cu 14,8% mai mici decât cele efectuate de gospodăriile fără copii, cele ale gospodăriilor cu un copil uşor mai mari (cu 3,4%), în timp ce gospodăriile cu doi, trei sau patru şi mai mulţi copii îşi pot permite să cheltuiască în medie pe o persoană sume care reprezintă 78,4%, 49,2% şi 27,8% comparativ cu nivelul înregistrat în medie de gospodăriile fără copii.

Cheltuielile băneşti ale gospodăriilor din mediul rural de 708,2 lei lunar pe persoană s-au ridicat numai la 57,7% din nivelul celor realizate în mediul urban. Ponderea lor în cheltuielile totale ale gospodăriilor urbane a fost de 95,5%, iar în cheltuielile gospodăriilor rurale de 81,1%.

118

6.2.3. Cheltuielile de consum

Cea mai mare parte a cheltuielilor gospodăriilor este alocată pentru consum. Mărimea şi structura cheltuielilor de consum ale gospodăriilor sunt în funcţie directă de nivelul veniturilor. Există însă şi alţi factori care diferenţiază nivelul şi structura cheltuielilor de consum, factori ale căror efecte se cumulează la nivelul gospodăriilor în funcţie de diferite caracteristici.

Tabel 6.2.4. Nivelul cheltuielilor totale de consum, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

- lei lunar -

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale de consum

- medii pe o gospodărie 2039,0 2576,5 1875,3 1608,6 1438,1 1619,0

- medii pe o persoană 776,1 882,0 567,6 472,3 486,5 767,2

Cheltuieli băneşti de consum

- medii pe o gospodărie 1841,4 2397,8 1642,5 1207,8 1261,8 1435,6

- medii pe o persoană 700,9 820,8 497,2 354,6 426,9 680,3

Cheltuielile totale de consum cuprind, în proporţii diferite, două componente: cumpărările de pe piaţă, care înseamnă cheltuieli băneşti şi contravaloarea consumului din resurse proprii.

În raport cu nivelul mediu pe persoana al cheltuielilor totale de consum înregistrat pe ansamblul gospodăriilor (776,1 lei lunar pe persoană) numai cel al gospodăriilor de salariaţi au depăşit media cu 13,6%; iar cel al gospodăriilor de pensionari, a fost foarte apropiat de medie (mai mic doar cu 1,1%). Celelalte categorii de gospodării analizate situându-se sub medie: la agricultori cu 39,1%, la şomeri cu 37,3%, lucrători pe cont propriu cu 26,9%.

6.2.3.1. Cheltuielile pentru consumul alimentar, nealimentar şi de servicii

În anul 2017, cheltuielile pentru consumul alimentar (775,3 lei lunar pe o gospodărie) au deţinut, pe ansamblul gospodăriilor, o pondere de 38,0% din totalul cheltuielilor de consum.

În medie, pe ansamblul gospodăriilor, ponderea cheltuielilor pentru mărfuri nealimentare (735,1 lei lunar pe o gospodărie), în totalul cheltuielilor de consum, a fost de 36,1%. Amplitudinea variaţiei acestei ponderi pe categoriile de gospodării analizate, în funcţie de statutul ocupaţional al capului gospodăriei, a fost de 6,8 puncte procentuale, cea mai înaltă pondere înregistrându-se la gospodăriile de salariaţi (37,6%), iar cea mai scăzută la cele de şomeri (30,8%).

Tabel 6.2.5. Nivelul şi structura cheltuielilor totale de consum, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale de consum, lei

- medii lunare pe o gospodărie 2039,0 2576,5 1875,3 1608,6 1438,1 1619,0

din care, în % pentru:

- consumul alimentar 38,0 35,0 42,9 50,8 44,4 39,9

- mărfuri nealimentare 36,1 37,6 35,7 31,5 30,8 34,9

- plata serviciilor 25,9 27,4 21,4 17,7 24,8 25,2

Cheltuielile pentru plata serviciilor deţin, în medie pe ansamblul gospodăriilor (528,6 lei lunar), o pondere de 25,9% în totalul cheltuielilor de consum.

Un factor important care diferenţiază cheltuielile de consum pe o persoană din gospodărie este mărimea gospodăriei, respectiv numărul de persoane care compun gospodăria.

119

Grafic 6.2.3. Structura cheltuielilor totale de consum, după mărimea gospodăriei, în anul 2017

Astfel, în anul 2017, cheltuielile totale de consum, medii pe o persoană din gospodărie (776,1 lei lunar), descresc odată cu creşterea numărului persoanelor care compun gospodăria, încât acest indicator calculat pentru gospodăriile formate din 6 şi mai multe persoane reprezintă 40,2% din cel determinat pentru gospodăriile formate dintr-o singură persoană şi 58,9% din media pentru total gospodării.

Numărul de copii sub 18 ani aflaţi în întreţinere constituie, de asemenea, un factor important de diferenţiere a nivelului cheltuielilor de consum ce revine pe o persoană din gospodărie.

Grafic 6.2.4. Structura cheltuielilor totale de consum, după numărul copiilor sub 18 ani, în anul 2017

120

Într-o gospodărie cu 4 şi mai mulţi copii, cheltuielile de consum, medii pe o persoană au fost de 2,7 ori mai mici decât într-o gospodărie fără copii şi au reprezentat mai puţin de jumătate (39,7%) din media pe total gospodării.

Unele particularităţi în ceea ce priveşte mărimea şi, mai ales, structura cheltuielilor de consum sunt determinate de mediul de rezidenţă.

Una dintre acestea se referă la faptul că, în condiţiile în care, nivelul cheltuielilor totale de consum medii lunare pe o gospodărie a fost mai mare în mediul urban cu 518,2 lei, cel pentru consumul alimentar a fost mai mare numai cu 50,8 lei.

Aceasta derivă din faptul că, în gospodăriile din mediul rural, 38,2% din cheltuielile pentru consumul alimentar reprezintă contravaloarea consumului din resurse proprii. Şi pentru gospodăriile din mediul urban consumul de produse alimentare din resurse proprii joacă un rol important, acoperind 16,4% din cheltuielile de consum alimentar.

Tabel 6.2.6. Nivelul şi structura cheltuielilor totale de consum, pe medii de rezidenţă, în anul 2017

Total gospodării

din care, în mediul:

Urban Rural

Cheltuieli totale de consum, lei

- medii lunare pe o gospodărie 2039,0 2263,3 1745,1

din care: cheltuieli băneşti de consum, lei

- medii lunare pe o gospodărie 1841,4 2132,7 1459,6

În % din cheltuieli totale de consum

- consumul alimentar 38,0 35,2 42,8

- mărfuri nealimentare 36,1 35,5 37,0

- plata serviciilor 25,9 29,3 20,2

O altă particularitate rezidă din diferenţa semnificativă dintre gospodăriile din urban şi cele din rural, în ceea ce priveşte structura cheltuielilor pe categorii de bunuri şi servicii.

În gospodăriile din mediul rural, cea mai mare parte a cheltuielilor gospodăriilor au fost pentru consumul alimentar (42,8%), iar cea mai mică pentru servicii (20,2%).

Structura cheltuielilor de consum a gospodăriilor din mediul urban este mai echilibrată, consumul alimentar absorbind mai puţin (35,2%), iar serviciile substanţial mai mult (29,3%) din totalul cheltuielilor de consum.

6.2.3.2. Principalele destinaţii ale cheltuielilor totale de consum Conform Clasificării standard pe destinaţii a cheltuielilor de consum (COICOP), produsele alimentare şi băuturile nealcoolice deţin, în medie, 34,3% din consumul gospodăriilor.

O altă componentă a consumului, cu pondere relativ mare în cheltuieli, este legată de locuinţă. Acesteia i s-a alocat 22,7% din cheltuielile de consum, cea mai mare parte a acestora fiind absorbită de consumul de utilităţi necesar funcţionării şi încălzirii locuinţei (apă, energie electrică şi termică, gaze naturale şi alţi combustibili), care presupune cheltuieli în mare măsură obligatorii pentru gospodării (17,1%). În schimb, cheltuielile implicate de dotarea şi întreţinerea locuinţei au o pondere mult mai scăzută (5,6%).

Cheltuielile efectuate de gospodării pentru sănătate şi mai ales cele pentru educaţie înregistrează un nivel scăzut, în special datorită faptului că, satisfacerea acestor nevoi ale membrilor gospodăriilor se realizează în cea mai mare parte prin servicii publice de care aceştia beneficiază în cadrul sistemului asigurărilor sociale sau gratuit.

Nivelul mediu cel mai scăzut al cheltuielilor pentru locuinţă, precum şi al celor pentru sănătate, comunicaţii, diverse produse şi servicii se înregistrează în cazul gospodăriilor de agricultori.

Cheltuielile efectuate de aceste gospodării pentru sănătate sunt mai mici decât jumătatea celor înregistrate pe ansamblul gospodăriilor, iar cele pentru educaţie, reprezintă aproape o pătrime din valoarea acestor cheltuieli.

121

Grafic 6.2.5. Structura cheltuielilor totale de consum, pe destinaţii, în anul 2017

Tabel 6.2.7. Nivelul cheltuielilor totale de consum, pe destinaţii şi categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

- medii lunare pe o gospodărie, lei -

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale de consum 2039,0 2576,5 1875,3 1608,6 1438,1 1619,0

Produse agroalimentare

şi băuturi nealcoolice 699,7 799,1 733,6 734,9 597,3 597,8

Băuturi alcoolice, tutun 166,3 224,0 164,4 148,1 111,2 116,3

Îmbrăcăminte şi încălţăminte 144,6 214,7 149,1 109,7 74,9 83,7

Locuinţă, apă, electricitate, gaze şi alţi combustibili 348,2 408,4 306,0 222,5 257,0 313,6

Mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei 115,1 146,9 81,4 70,8 85,4 97,4

Sănătate 99,4 82,8 51,4 38,1 51,9 135,1

Transport 135,2 212,1 130,7 91,2 71,6 69,0

Comunicaţii 101,7 137,3 91,7 72,1 79,9 72,8

Recreere şi cultură 82,1 125,5 49,8 52,3 35,7 49,0

Educaţie 6,9 12,8 3,9 2,2 4,9 2,1

Hoteluri, cafenele şi restaurante 36,8 62,4 31,5 19,1 12,5 14,4

Diverse produse şi servicii 103,0 150,5 81,8 47,6 55,8 67,8

Există diferenţe semnificative între nivelul cheltuielilor efectuate pentru diferite componente ale consumului de către gospodăriile din mediul urban şi cele din mediul rural, determinate în parte de diferenţele în modelul de consum, precum şi de nivelul şi structura veniturilor.

Astfel, dacă partea din cheltuielile de consum destinată produselor agroalimentare şi băuturilor nealcoolice, respectiv băuturilor alcoolice şi tutunului care au intrat în consumul gospodăriilor rurale a fost cu 7,9 puncte procentuale mai mare decât cea alocată în acelaşi scop de gospodăriile din mediul urban, acestea din urmă au cheltuit mai mult decât primele la toate celelalte componente ale consumului.

122

6.2.3.3. Cheltuielile băneşti de consum Piaţa are în general, un rol deosebit de important în satisfacerea tuturor nevoilor de consum. Ea participă aproape în totalitate la furnizarea produselor nealimentare şi a serviciilor pentru consumul populaţiei.

În cazul produselor alimentare, alături de cumpărările de pe piaţă, un aport important în acoperirea nevoilor de consum îl au produsele agroalimentare din resurse proprii.

Analiza cheltuielilor de consum ale populaţiei pe surse de acoperire – cumpărări de pe piaţă care înseamnă cheltuieli băneşti şi consum din resurse proprii – este relevantă în special pentru gospodăriile grupate pe criterii teritoriale şi profesionale.

Tabel 6.2.8. Nivelul şi structura cheltuielilor de consum, pe surse de acoperire şi categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale de consum, lei

- medii lunare pe o gospodărie 2039,0 2576,5 1875,3 1608,6 1438,1 1619,0

din care:

- cheltuieli băneşti de consum 1841,4 2397,8 1642,5 1207,8 1261,8 1435,6

- contravaloarea consumului uman din resurse proprii 197,6 178,8 232,7 400,8 176,3 183,4

În % din cheltuieli totale de consum

- cheltuieli băneşti de consum 90,3 93,1 87,6 75,1 87,7 88,7

- contravaloarea consumului uman din resurse proprii 9,7 6,9 12,4 24,9 12,3 11,3

În anul 2017, volumul şi ponderea cea mai mică a cheltuielilor băneşti de consum în cheltuielile totale de consum s-au înregistrat pentru gospodăriile de agricultori.

De altfel, în gospodăriile de agricultori cheltuielile băneşti de consum au reprezentat 75,1% din cheltuielile totale de consum.

Pe medii de rezidenţă, volumul cheltuielilor băneşti de consum, în medie pe o gospodărie, a fost de 1,5 ori mai mare în gospodăriile din urban decât în rural. Ca pondere în totalul cheltuielilor de consum, acestea au reprezentat 94,2% în urban şi 83,6% în rural.

Grafic 6.2.6. Sursele de acoperire a cheltuielilor totale de consum, pe medii de rezidenţă, în anul 2017

123

6.2.3.4. Cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare Cheltuielile medii lunare pentru cumpărarea de produse alimentare (inclusiv cheltuielile în unităţi de alimentaţie publică) au fost, în anul 2017, de 577,7 lei pe gospodărie şi 219,9 lei pe persoană.

Ponderea cheltuielilor pentru cumpărarea de produse alimentare (inclusiv cheltuielile în unităţi de alimentaţie publică) în totalul cheltuielilor pentru consumul alimentar - medie pe o gospodărie - a fost de 74,5%, în anul 2017, pondere diferenţiată pe categorii de gospodării şi medii de rezidenţă.

Astfel, în totalul cheltuielilor pentru consumul alimentar, cumpărările au reprezentat peste 75% în gospodăriile de salariaţi (80,2%) şi din mediul urban (83,6%).

Cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare şi băuturi alcoolice (inclusiv rămase în stoc, date în prelucrare, date la animale etc.) au însumat, în anul 2017, în medie, 229,1 lei lunar pe o persoană.

În anul 2017, din totalul cheltuielilor băneşti pentru cumpărarea de alimente şi băuturi alcoolice cele destinate cumpărării de pâine şi produse de franzelărie au fost de 11,6% pe ansamblul gospodăriilor.

Această pondere a înregistrat cele mai ridicate valori în cazul gospodăriilor de agricultori (17,6%) şi în cazul gospodăriilor din mediul rural (15,1%). Sub nivelul mediu se situează gospodăriile de salariaţi (10,7%) şi gospodăriile din mediul urban (9,7).

O pondere importantă deţin şi cheltuielile pentru cumpărarea de carne şi preparate din carne, care împreună absorb, pe ansamblul gospodăriilor, în medie, 23,9% din cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare şi băuturi alcoolice.

Legumele şi conservele din legume au reprezentat 7,1% din cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare şi băuturi alcoolice.

Aşadar, cheltuielile pentru cumpărarea celor trei grupe de produse alimentare - pâine şi produse de franzelărie; carne proaspătă şi preparate din carne; legume şi conserve din legume - însumează sub 50% din cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare şi băuturi alcoolice (42,7%).

Tabel 6.2.9. Nivelul şi structura cheltuielilor pentru cumpărarea principalelor produse alimentare, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Total cheltuieli, lei lunar pe o persoană 229,1 250,6 182,9 130,3 165,0 238,6

din care, în %, pentru:

Cereale şi produse din cereale 17,1 16,0 19,2 24,2 20,4 17,3

din care:

- pâine şi produse de franzelărie 11,6 10,7 13,1 17,6 15,0 11,9

Carne proaspătă 15,6 15,7 14,7 12,8 14,5 16,0

Preparate din carne 8,3 8,3 9,3 8,5 8,7 8,1

Lapte 7,0 6,9 7,1 6,1 6,8 7,2

Brânzeturi şi smântână 7,8 7,8 7,4 6,2 7,2 8,3

Grăsimi 3,6 3,4 3,4 4,0 4,0 3,7

Fructe 6,3 6,5 5,9 4,8 5,6 6,3

Cartofi 1,5 1,4 1,6 1,6 2,1 1,6

Legume şi conserve din legume 7,1 7,3 6,7 4,7 6,8 7,3

Zahăr 1,2 1,0 1,3 2,0 1,3 1,3

6.2.3.5. Cheltuielile pentru cumpărarea mărfurilor nealimentare

Nivelul mediu lunar al cheltuielilor pentru cumpărarea mărfurilor nealimentare a fost, în anul 2017, de 735,1 lei pe gospodărie şi 279,8 lei pe persoană.

Ponderea lor în totalul cheltuielilor de consum a fost de 36,1%.

124

Pe categorii de gospodării analizate, mărimea cheltuielilor pentru mărfuri nealimentare, medii lunare pe o gospodărie, a variat între 968,6 lei la gospodăriile de salariaţi şi 443,5 lei la gospodăriile de şomeri, raportul între cele două extreme fiind de 2,2 : 1.

În anul 2017, cu excepţia gospodăriilor de pensionari, toate celelalte categorii de gospodării analizate au alocat pentru cumpărarea articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte peste 15% din suma totală a cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare. Tabel 6.2.11. Nivelul şi structura cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total

gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Total cheltuieli, lei lunar pe o gospodărie 735,1 968,6 670,3 507,0 443,5 565,0 din care, în %, pentru: Îmbrăcăminte şi încălţăminte 19,5 22,0 21,9 21,6 16,8 14,6 Combustibili lichizi şi solizi 10,8 6,5 14,3 19,6 11,8 16,7 Produse medicale, aparate şi medicamente 9,3 4,8 4,6 5,7 8,5 18,4 Mijloace auto-moto şi alte mijloace de transport, carburanţi, lubrifianţi şi alte produse de întreţinere 13,4 16,7 15,1 12,1 11,7 7,5

Articole şi produse pentru îngrijire personală 8,2 8,9 8,0 6,0 9,2 7,2

Ţigări, tutun, articole şi accesorii pentru fumat 16,7 18,2 17,7 15,6 18,4 14,2

Următoarele priorităţi pentru cea mai mare parte a gospodăriilor au fost legate de cumpărarea de ţigări, tutun şi articole pentru fumat, precum şi de procurarea şi utilizarea mijloacelor de transport.

Pe ansamblul gospodăriilor, în anul 2017, aceste grupe de cheltuieli, împreună cu cea pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte, absorb 49,6% din cheltuielile pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare.

Pentru gospodăriile de pensionari, principala prioritate a constituit-o cumpărarea de medicamente, aparate şi produse medicale (18,4%), iar pentru gospodăriile de agricultori cumpărarea combustibililor (19,6%).

Existenţa copiilor în familie implică schimbări semnificative, atât în ceea ce priveşte nivelul cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare, cât mai ales în structura acestora.

Tabel 6.2.12. Nivelul şi structura cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare, după numărul copiilor sub 18 ani, în anul 2017

Gospodării

fără copii sub 18 ani

Gospodării cu copii

sub 18 ani

Gospodării cu:

1 copil 2 copii 3 copii 4 copii şi mai mulţi

Total cheltuieli, lei lunar pe o persoană 302,8 245,4 292,9 230,9 152,1 74,2 din care, în %, pentru: Îmbrăcăminte şi încălţăminte 17,1 23,9 22,5 25,8 26,5 27,2 Combustibili lichizi şi solizi 12,4 7,9 7,0 8,0 13,3 17,3 Produse medicale, aparate şi medicamente 11,9 4,5 4,5 4,4 5,1 7,2 Mijloace auto-moto şi alte mijloace de transport, carburanţi, lubrifianţi şi alte produse de întreţinere 11,2 17,4 17,1 18,6 16,1 7,3 Articole şi produse pentru îngrijire personală 8,0 8,7 9,2 8,1 8,2 8,8 Ţigări, tutun, articole şi accesorii pentru fumat 17,9 14,6 16,3 12,7 9,8 8,1

125

În anul 2017, în gospodăriile cu 4 şi mai mulţi copii s-a cheltuit pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare, în medie pe o persoană, de 4,1 ori mai puţin decât în gospodăriile fără copii.

Principala destinaţie a acestora rămâne tot grupa de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte care absoarbe 17,1% din total, la gospodăriile fără copii, tinzând la 27,2% la gospodăriile cu 4 copii şi mai mulţi.

Ţigările şi accesoriile pentru fumat reprezintă şi în cazul gospodăriilor cu copii, o componentă importantă a cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare, deţinând, în anul 2017, o pondere de 14,6%.

O particularitate ce trebuie subliniată se referă la discrepanţele relativ mici, în ceea ce priveşte mărimea cheltuielilor pentru cumpărarea de produse nealimentare, între gospodării grupate pe medii de rezidenţă. Astfel, raportul între cheltuielile medii pe o gospodărie din mediul rural (645,3 lei lunar) şi din cel urban (803,7 lei lunar) a fost de 1 : 1,2.

Grafic 6.2.7. Structura cheltuielilor pentru cumpărarea mărfurilor nealimentare, pe medii de rezidenţă, în anul 2017

În mediul urban, capitolele care absorb cea mai mare parte a cheltuielilor pentru cumpărarea mărfurilor nealimentare sunt cele pentru articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi cele pentru ţigări, tutun, articole şi accesorii pentru fumat. Astfel, împreună deţin o pondere de 39,0% în total.

În mediul rural, în anul 2017, peste 50% (54,5%) din totalul cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare s-au efectuat, pentru procurarea a trei grupe de bunuri: îmbrăcăminte şi încălţăminte, combustibili (lichizi şi solizi) şi ţigări, tutun, articole şi accesorii pentru fumat.

6.2.3.6. Cheltuielile pentru plata serviciilor În configuraţia consumului populaţiei, serviciile constituie un reper important pentru evaluarea condiţiilor de viaţă. Apelul la utilizarea serviciilor pentru satisfacerea nevoilor de consum este strâns legat de numeroşi factori, între care cei mai importanţi sunt: puterea de cumpărare, respectiv veniturile băneşti; mediul de rezidenţă şi condiţiile de locuit; comportamentul consumatorilor.

În anul 2017, pe ansamblul gospodăriilor, cheltuielile pentru plata serviciilor deţin o pondere relativ scăzută: 25,9% în totalul cheltuielilor de consum şi 28,7% în totalul cheltuielilor băneşti de consum.

Cheltuielile pentru plata serviciilor însumează, în medie pe o gospodărie 528,6 lei lunar. Din acest total, în anul 2017, cele legate de locuinţă deţin de departe ponderea cea mai mare, 50,8%. În cadrul acestora, cele pentru energie electrică şi gaze naturale deţin ponderi mari, ajungând la 58,5% din totalul cheltuielilor pentru serviciile legate de locuinţă.

Serviciile de telefonie ocupă următorul loc în ierarhia cheltuielilor pentru servicii, cu o pondere de 18,5%, fiind urmate, ca mărime şi pondere, de cheltuielile de transport (6,9%).

Cheltuielile pentru aceste trei categorii de servicii (locuinţă, telefonie şi transport) absorb 76,2% din totalul cheltuielilor pentru servicii, pe ansamblul gospodăriilor.

Serviciile de sănătate şi educaţie deţin o pondere relativ scăzută în totalul serviciilor plătite: pentru serviciile de sănătate 5,8%, iar pentru serviciile de educaţie 0,7%.

126

Cheltuielile pentru grupele de servicii menţionate mai sus, pot fi asimilate în cea mai mare parte a lor unor plăţi “obligatorii“ ale gospodăriilor, determinate de situaţia locativă şi condiţiile de locuit, de nevoile de deplasare spre şi de la locul de muncă sau de studiu, de starea de sănătate etc.. Ele absorb cea mai mare parte a cheltuielilor pentru servicii, lăsând puţine resurse pentru cheltuielile aferente celorlalte categorii de servicii, legate de exemplu de utilizarea timpului liber, cultură, îngrijire personală, asigurări etc.. Este motivul pentru care cheltuielile efectuate pentru astfel de servicii sunt nesemnificative.

Grafic 6.2.8. Structura cheltuielilor pentru plata serviciilor, pe total gospodării, în anul 2017

Pe categoriile de gospodării analizate, nivelul mediu lunar cel mai înalt al cheltuielilor pentru plata serviciilor s-a înregistrat la gospodăriile de salariaţi, iar cel mai scăzut la gospodăriile de agricultori.

În anul 2017, gospodăriile de salariaţi au cheltuit, în medie lunar de 2,5 ori mai mult decât cele de agricultori.

Serviciile legate de locuinţă constituie cea mai importantă componentă a cheltuielilor cu serviciile pentru toate categoriile de gospodării analizate. Ele au reprezentat, în anul 2017, peste 50% la gospodăriile de şomeri şi pensionari.

Cheltuielile pentru telefonie ocupă cel de al doilea loc ca volum şi pondere în totalul cheltuielilor pentru plata serviciilor pentru gospodăriile de salariaţi, iar pentru gospodăriile de lucrători pe cont propriu, şomeri, agricultori şi pensionari cele pentru energie electrică.

Tabel 6.2.13. Nivelul şi structura cheltuielilor pentru plata serviciilor, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Total cheltuieli, lei lunar pe o gospodărie 528,6 705,4 400,4 284,7 356,7 407,6 din care, în %, pentru:

Servicii legate de locuinţă 50,8 48,9 49,6 43,4 56,8 53,9 din care: -energie electrică 18,3 15,3 25,5 30,5 23,6 21,4 -gaze naturale 11,4 11,4 7,6 1,9 11,4 13,2 -apă, canal, salubritate şi servicii comunale 11,2 11,0 9,8 5,4 13,0 12,2

Servicii de sănătate 5,8 5,1 5,1 3,2 4,0 7,7 Servicii de transport 6,9 7,0 7,4 10,1 5,6 6,5 Servicii de telefonie 18,5 18,4 22,2 24,4 22,2 17,6 Abonamente radio - TV 3,6 2,5 5,0 7,0 5,1 4,9 Servicii de educaţie 0,7 1,0 0,7 0,5 0,7 0,2 Servicii turistice 3,6 5,1 0,2 2,7 0,1 1,6

127

Mediul de rezidenţă este un element care diferenţiază semnificativ cheltuielile pentru plata serviciilor, cheltuielile medii lunare pe o gospodărie în mediul urban fiind, în anul 2017, de 662,4 lei, de 1,9 ori mai mari decât în rural. Principalul factor de diferenţiere este tipul locuinţelor şi al nevoilor de servicii generate de acestea.

Grafic 6.2.9. Cheltuielile gospodăriilor pentru principalele tipuri de servicii, pe medii de rezidenţă, în anul 2017

În urban, cheltuielile medii lunare pentru plata serviciilor legate de locuinţă au fost de 2,2 ori mai mari decât în rural şi au deţinut o pondere de 53,3% în total cheltuieli pentru plata serviciilor. Pentru gospodăriile din mediul urban, principalele capitole de cheltuieli legate de locuinţă au fost cele pentru energie electrică, apă, canal, salubritate şi servicii comunale şi gaze naturale. Împreună acestea absorb 41,1% din totalul cheltuielilor pentru plata serviciilor.

Pentru gospodăriile din mediul rural, particularitatea constă în faptul că, ponderea cea mai mare a serviciilor legate de locuinţă o deţin cheltuielile pentru plata energiei electrice, numai acestea reprezentând aproape o treime (27,3%) din totalul cheltuielilor pentru plata serviciilor.

Un alt element de diferenţiere îl reprezintă serviciile de telefonie care, în anul 2017, în gospodăriile din urban, au deţinut o pondere de 17,0% din total şi au fost de 1,4 ori mai mari decât în rural.

6.3. Echilibrul balanţei veniturilor şi cheltuielilor gospodăriilor populaţiei Pe ansamblul gospodăriilor, în anul 2017, economiile au reprezentat în medie pe o gospodărie 517,5 lei lunar, ceea ce a însemnat 15,3% din veniturile totale.

Tabel 6.3.1. Economia (+) / deficitul de resurse (-), pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Medii lunare pe o gospodărie, lei +517,5 +737,4 +349,4 +252,3 +149,6 +385,6

În % faţă de veniturile totale +15,3 +15,7 +13,9 +9,6 +7,7 +16,1

128

Situaţia pe categoriile de gospodării analizate se prezintă astfel: gospodăriile de pensionari au economisit în medie +16,1% din venituri, cele de salariaţi +15,7%, cele de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole +13,9%, cele de agricultori +9,6%, în timp ce, nivelul cel mai scăzut al economiilor, de +7,7%, s-a înregistrat la gospodăriile de şomeri.

Grafic 6.3.1. Economia (+) / deficitul de resurse (-), pe categorii de gospodării, după statutul ocupational al capului gospodăriei, în anul 2017

Analiza relaţiei dintre veniturile şi cheltuielile totale ale gospodăriilor distribuite după diferite caracteristici evidenţiază existenţa economiilor la toate tipurile de gospodării, indiferent de distribuţie. Cele mai mici economii (până în 10% din veniturile totale) s-au regăsit la gospodăriile formate din persoane singure (+7,9%), la cele din decila D2 (+7,0%) şi la gospodăriile din decila D3 (+9,5%).

În anul 2017, diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile gospodăriilor din mediul rural a fost, de 13,2%, iar în mediul urban s-au înregistrat, în medie, economii care au reprezentat 16,4% din veniturile totale.

Pentru acoperirea cheltuielilor, o parte din gospodării au retras sume din economiile realizate în perioadele anterioare depuse la bănci şi alte instituţii financiare, sau au apelat la împrumuturi şi credite de la bănci, CAR, agenţi economici şi de la persoane particulare, sumele intrate cu acest titlu în bugetele gospodăriilor formând în medie 8,1 lei şi, respectiv, 15,7 lei lunar pe gospodărie.

Grafic 6.3.2. Împrumuturi şi alte resurse atrase, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

129

Împreună cu sumele încasate sub formă de avans sau prin restituirea unor sume acordate altor persoane, precum şi cu contravaloarea mărfurilor cumpărate şi a serviciilor prestate pe credit, toate aceste fluxuri monetare intrate în bugetele gospodăriilor s-au ridicat, în medie, la 26,4 lei lunar pe o gospodărie, acoperind 0,9% din cheltuielile totale ale gospodăriilor.

Grafic 6.3.3. Împrumuturi restituite, sume depuse la bănci etc., pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

În anul 2017, gospodăriile de lucrători pe cont propriu au apelat în cea mai mică măsură la credite şi la economii, sumele utilizate ridicându-se, în medie, la numai 6,1 lei (0,3% din cheltuielile totale).

În cazul gospodăriilor de agricultori 1,4% din cheltuieli au fost acoperite din aceste surse, din care împrumuturile au reprezentat 80,7%, iar sumele retrase de la bănci din economiile anterioare 10,1%.

Raportate la totalul gospodăriilor, sumele pe care o parte dintre gospodării le-au economisit, utilizându-le pentru restituirea creditelor şi împrumuturilor contractate anterior, pentru a acorda împrumuturi altor gospodării, sau pe care le-au depus în bănci, sunt mai mari cu 110,2 lei lunar pe o gospodărie, decât cele care au intrat în bugetele gospodăriilor sub forma împrumuturilor, retragerilor de economii etc.. În medie pe o gospodărie acestea din urmă au reprezentat 136,6 lei lunar, respectiv 4,0% din veniturile totale.

La toate categoriile de gospodării analizate, suma intrărilor rezultate în urma operaţiunilor de creditare la care participă gospodăriile, este mai mică decât suma ieşirilor ocazionate de aceste operaţiuni. Cu toate că, în medie pe ansamblul gospodăriilor, soldul acestor fluxuri este negativ (-110,18 lei lunar pe gospodărie), acesta împreună cu soldul balanţei veniturilor şi cheltuielilor (+407,35 lei) se concretizează în creşterea cu 297,17 lei în medie pe o gospodărie, a soldului în numerar aflat în gospodării.

130

7. CONDIŢII DE LOCUIT ŞI ÎNZESTRAREA CU BUNURI DE FOLOSINŢĂ ÎNDELUNGATĂ 7.1. Fondul de locuinţe Fondul de locuinţe s-a majorat constant, an de an, ajungând la sfârşitul anului 2017 să fie constituit din 8977 mii locuinţe, cu 48 mii mai mare decât în anul 2016.

În anul 2017, comparativ cu anul 2016, creşterea numărului de locuinţe înregistrată s-a reflectat în majorarea numărului de camere de locuit (cu 159 mii camere, reprezentând 0,7%), precum şi a suprafeţei locuibile cu 3237 mii metri pătraţi (reprezentând 0,8%).

Tabel 7.1.1. Evoluţia fondului de locuinţe - existent la sfârşitul anului -

Locuinţe

mii

Camere de locuit

mii

Suprafaţa locuibilă

mii mp

Suprafaţa locuibilă pe o locuintă

mp

Suprafaţa locuibilă pe o cameră

mp

2016

Total 8929 24329 423174 47,4 17,4

Proprietate majoritar de stat 107 190 3551 33,2 18,7

Proprietate majoritar privată 8822 24139 419623 47,6 17,4

2017

Total 8977 24488 426411 47,5 17,4

Proprietate majoritar de stat 110 195 3690 33,5 18,9

Proprietate majoritar privată 8867 24293 422721 47,7 17,4

Analiza fondului de locuinţe existent la sfârşitul anului 2017, pe forme de proprietate, relevă faptul că 98,8% din total locuinţe au aparţinut proprietăţii majoritar private, păstrându-se aceeaşi tendinţă evolutivă şi în cazul indicatorilor camere de locuit (99,2%) şi a suprafeţei locuibile (99,1%).

În anul 2017, pe medii de rezidenţă, cele mai multe locuinţe s-au înregistrat în mediul urban (4895817 locuinţe, reprezentând 54,5% din numărul total); la indicatorul număr de camere de locuit, raportul urban / rural este relativ mai echilibrat, în sensul că 50,6% din numărul total de camere de locuit sunt în mediul urban şi 49,4% în mediul rural; la indicatorul suprafaţă locuibilă 55,0% din total este în mediul urban şi 45,0% în mediul rural.

În anul 2017 au fost terminate 53347 locuinţe, în creştere faţă de anul 2016 cu 1141 locuinţe (reprezentând 2,2%).

În anul 2017, comparativ cu anul 2016, pe surse de finanţare a locuinţelor terminate, sunt de evidenţiat următoarele aspecte:

numărul de locuinţe terminate din fonduri publice în anul 2017 a fost de 1769 locuinţe, fiind în creştere cu 44,1%, comparativ cu anul 2016;

au fost terminate, din fonduri private, 51578 locuinţe, acestea deţinând cea mai mare pondere în numărul total de locuinţe terminate (96,7%), înregistrându-se faţă de anul precedent o creştere a acestora cu 1,2%.

După numărul camerelor de locuit, locuinţele terminate au avut următoarea structură: 5,0% din numărul total au fost locuinţe cu o cameră, 31,0% au fost locuinţe cu două camere, 26,5% au fost locuinţe cu trei camere, 37,5% au fost locuinţe cu patru camere şi peste.

În funcţie de sursele de finanţare, situaţia locuinţelor terminate după numărul de camere de locuit, relevă următoarele aspecte:

pentru locuinţele finanţate din fonduri private, cea mai mare pondere au deţinut-o locuinţele cu patru camere şi peste (38,6% din locuinţele totale terminate din fonduri private), iar cea mai mică pondere au avut-o locuinţele terminate cu o cameră (4,7%);

pentru locuinţele finanţate din fonduri publice, cea mai mare pondere au deţinut-o locuinţele cu două camere (63,3% din totalul locuinţelor terminate din fonduri publice) şi cea mai mică pondere au avut-o locuinţele terminate cu patru camere şi peste (3,9%).

131

Tabel 7.1.2. Locuinţe terminate, după numărul camerelor de locuit şi sursele de finanţare

2016 2017

2017 faţă de 2016

+/- %

Total 52206 53347 +1141 102,2

Cu o cameră 3741 2670 -1071 71,4

Cu două camere 14610 16562 +1952 113,4

Cu trei camere 13233 14144 +911 106,9

Cu patru camere şi peste 20622 19971 -651 96,8

Din acestea, finanţate din:

Fonduri private

Total 50978 51578 +600 101,2

Cu o cameră 3339 2415 -924 72,3

Cu două camere 13966 15442 +1476 110,6

Cu trei camere 13070 13819 +749 105,7

Cu patru camere şi peste 20603 19902 -701 96,6

Fonduri publice

Total 1228 1769 +541 144,1

Cu o cameră 402 255 -147 63,4

Cu două camere 644 1120 +476 173,9

Cu trei camere 163 325 +162 199,4

Cu patru camere şi peste 19 69 +50 363,2

În anul 2017, în funcţie de fondurile utilizate, în cazul locuinţelor terminate, cea mai mare parte a suprafeţei construite din fonduri publice s-a realizat în mediul urban (81,2% din toată suprafaţa construită din fonduri publice). În ceea ce priveşte suprafaţa construită din fonduri private pentru cele două medii de rezidenţă, s-a înregistrat o creştere în mediul rural de 50,4%, faţă de 49,6% în mediul urban.

Din analiza evoluţiei suprafeţelor locuinţelor terminate rezultă că, în ceea ce priveşte suprafaţa construită, s-au înregistrat scăderi la suprafeţele locuinţelor terminate în mediul rural din fondurile private (de la 51,1% în anul 2016, la 50,4% în anul 2017), cât şi la cele din fondurile publice în mediul urban (de la 85,9% în anul 2016, la 81,2% în anul 2017). Creşteri s-au înregistrat la suprafeţele locuinţelor terminate în mediul rural din fonduri publice (de la 14,1% în anul 2016, la 18,8% în anul 2017), cât şi la cele din fonduri private în mediul urban (de la 48,9% în anul 2016, la 49,6% în anul 2017).

Grafic 7.1.1. Suprafaţa construită din fonduri publice şi private, pe medii de rezidenţă

132

7.2. Sisteme de canalizare, reţele de distribuire a gazelor naturale şi a apei potabile, precum și spaţii verzi În directă legătură cu fondul de locuinţe, deosebit de importanţi sunt şi indicatorii referitori la sistemele de canalizare, reţelele şi volumul distribuit de gaze naturale şi de apă potabilă precum şi spaţiile verzi.

În anul 2017, numărul localităţilor cu instalaţii de canalizare publică a fost de 1251, cu 5,7% mai mare decât în anul 2016. În municipii şi oraşe s-au înregistrat 25,1% din totalul localităţilor dotate cu reţele de canalizare publică.

În anul 2017, lungimea totală simplă a conductelor de canalizare a fost de 36345 km, în creştere faţă de anul anterior cu 5,8%.

Tabel 7.2.1. Canalizarea publică şi spaţii verzi

20161) 20171) 2017 faţă de 2016

+/- %

Localităţi2) cu instalaţii de canalizare publică (număr) 1184 1251 +67 105,7

din care:

Municipii şi oraşe 313 314 +1 100,3

Lungimea totală simplă a conductelor de canalizare (km) 34353 36345 +1992 105,8

Suprafaţa spaţiilor verzi în municipii şi oraşe (ha) 26905 26639 -266 99,0 1) La sfârşitul anului. 2) Municipii, oraşe, comune.

În anul 2017, suprafaţa spaţiilor verzi din municipii şi oraşe a fost de 26639 hectare, în scădere cu 1,0% faţă de cea din anul anterior.

În anul 2017, numărul de localităţi în care s-au distribuit gaze naturale a fost de 921, în creştere cu 0,9% faţă de anul anterior. Lungimea totală simplă a conductelor de gaze naturale a fost de 40256 km, în creştere cu 1,5% faţă de anul anterior.

În anul 2017, volumul de gaze naturale distribuit a fost de 9179 milioane metri cubi, în creştere cu 9,4% faţă de anul 2016. În anul 2017, din cantitatea totală de gaze naturale distribuită, se constată că, pentru uz casnic s-au consumat 3156 milioane metri cubi, respectiv 34,4% din total. Comparativ cu anul 2016, cantitatea de gaze naturale distribuită pentru uz casnic a crescut cu 8,2%.

Tabel 7.2.2. Lungimea rețelei de distribuție a gazelor naturale și volumul lor distribuit

20161) 20171) 2017 faţă de 2016

+/- %

Numărul localităţilor2) în care se distribuie gaze naturale 913 921 +8 100,9

Lungimea simplă a conductelor de distribuţie a gazelor naturale (km) 39669 40256 +587 101,5

Gaze naturale distribuite (milioane mc) 8391 9179 +788 109,4

din care:

Pentru uz casnic 2917 3156 +239 108,2 1) La sfârşitul anului. 2) Municipii, oraşe, comune.

În anul 2017, numărul de localităţi cu instalaţii de alimentare cu apă potabilă a fost de 2534, în creştere cu 1,1% faţă de anul anterior.

Lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile a fost la sfârşitul anului 2017 de 82090 km, în creştere cu 2412 km, faţă de anul 2016, respectiv 3,0%. În municipii şi oraşe lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile a reprezentat 36,7% din total, respectiv 30093 km.

133

Tabel 7.2.3. Lungimea rețelei de distribuție a apei potabile şi volumul ei distribuit

20161) 20171) 2017 faţă de 2016

+/- %

Numărul localităţilor2) cu instalaţii de alimentare cu apă potabilă 2506 2534 +28 101,1 din care: Municipii şi oraşe 317 317 - 100,0 Lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile (km) 79678 82090 +2412 103,0 din care: Municipii şi oraşe 29477 30093 +616 102,1 Apă potabilă distribuită consumatorilor (milioane mc) 741 746 +5 100,7 din care: Pentru uz casnic 563 562 -1 99,8

1) La sfârşitul anului. 2) Municipii, oraşe, comune.

În anul 2017, volumul de apă potabilă distribuit consumatorilor a fost de 746 milioane metri cubi, în creştere cu 0,7% faţă de anul 2016 (respectiv 5 milioane metri cubi). Din cantitatea totală de apă potabilă distribuită, consumatorilor casnici le-au revenit 562 milioane metri cubi, respectiv 75,3% din total. În anul 2017 comparativ cu anul 2016, cantitatea de apă potabilă distribuită pentru uz casnic a scăzut cu 1 milion metri cubi, respectiv cu 0,2%.

7.3. Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată

În anul 201710), din cheltuielile totale ale unei gospodării (2874,1 lei lunar pe o gospodărie), 4,0% au fost destinaţi pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei.

Dacă se are în vedere că acest ultim element de costuri aparţine categoriei cheltuieli totale de consum ale gospodăriilor, care în anul 2017 au însumat 2039,0 lei lunar pe o gospodărie, rezultă că ponderea cheltuielilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei a fost de 5,6%, în anul 2017.

Pe categoriile de gospodării analizate au existat diferenţe în ceea ce priveşte nivelul mediu al cheltuielilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei, după cum urmează: salariaţii au alocat pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei 146,9 lei lunar (3,7% din cheltuielile totale ale unei gospodării, respectiv 5,7% din cheltuielile totale de consum); lucrătorii pe cont propriu în activităţi neagricole au cheltuit 81,4 lei lunar (3,7%, respectiv 4,3%); agricultorii au cheltuit 70,8 lei lunar (3,0%, respectiv 4,4%); şomerii 85,4 lei lunar (4,8%, respectiv 5,9%); pensionarii 97,4 lei lunar (4,8%, respectiv 6,0%).

Tabel 7.3.1. Cheltuielile pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi

Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale, lei - medii lunare pe o gospodărie 2874,1 3957,3 2171,6 2381,9 1782,3 2011,1 din care, cheltuieli totale de consum, lei

- medii lunare pe o gospodărie 2039,0 2576,5 1875,3 1608,6 1438,1 1619,0 din care, mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei, lei - medii lunare pe o gospodărie 115,1 146,9 81,4 70,8 85,4 97,4 Pondere în cheltuielile totale, %

- mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei 4,0 3,7 3,7 3,0 4,8 4,8 Pondere în cheltuielile totale de consum, %

- mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei 5,6 5,7 4,3 4,4 5,9 6,0

10) Date statistice obţinute prin “Ancheta Bugetelor de Familie (ABF)” desfăşurată în perioada ianuarie - decembrie 2017. ABF asigură colectarea informaţiilor necesare pentru evaluarea nivelului de trai al populaţiei prin indicatori statistici privind veniturile, cheltuielile şi consumul gospodăriilor.

134

În anul 2017, cea mai mare pondere a cheltuielilor medii lunare ale gospodăriilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei în total cheltuieli s-a înregistrat atât la categoria de gospodării şomeri cât şi la categoria de gospodării pensionari.

Ponderea cheltuielilor medii lunare ale gospodăriilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei în total cheltuieli de consum a avut în anul 2017 valori apropiate, între 4,3% şi 6,0%.

Grafic 7.3.1. Ponderea cheltuielilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei în cheltuielile totale de consum, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2017

O parte din cheltuielile gospodăriilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei, la care s-au adăugat şi creditele de consum contractate de acestea, s-au regăsit în creşterea gradului de înzestrare a gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată.

Tabel 7.3.2. Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată, în anul 2017

- număr mediu la 100 gospodării -

Total gospodării

din care, în mediul:

Urban Rural

Aparate de radio1) 67,4 69,8 64,1 Televizoare - total 159,7 162,6 156,0 Frigidere şi congelatoare 72,4 56,3 93,8 Combine frigorifice 56,0 66,0 43,0 Maşini de gătit cu gaze 97,8 99,4 95,7 Maşini electrice de spălat rufe 85,6 93,6 74,9 Aspiratoare de praf 75,6 88,4 58,8 Computere PC 52,0 64,5 35,7 Telefoane mobile 183,5 190,4 174,6 Autoturisme 33,7 39,7 25,7

1) Sunt incluse radioreceptoare, radiocasetofoane şi combine muzicale.

În anul 2017, cea mai mare valoare a înzestrării gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată s-a înregistrat pentru telefoane mobile, atât pe ansamblul gospodăriilor, în medie 184 telefoane mobile la 100 gospodării, cât şi pe medii de rezidenţă (190 telefoane mobile în mediul urban, respectiv, 175 telefoane mobile în mediul rural).

Mediul de rezidenţă este un element care diferenţiază înzestrarea gospodăriilor. Principalul factor de diferenţiere este tipul locuinţelor şi al nevoilor de bunuri de folosinţă îndelungată generate de acestea.

135

8. CONSUMUL ALIMENTAR ŞI DE BĂUTURI AL POPULAŢIEI11) Evoluţia consumului alimentar şi de băuturi al populaţiei a fost influenţată de: resursele de produse agroalimentare şi băuturi (producţie şi import), exportul de produse agroalimentare şi băuturi (produse primare şi transformate), variaţia stocurilor (stocul final - stocul iniţial), consumul intern - altul decât consumul alimentar propriu-zis (consumul de sǎmânţǎ, de furaje, alte consumuri).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, evoluţia consumului mediu anual pe locuitor12) la principalele produse agroalimentare şi băuturi s-a caracterizat prin următoarele aspecte:

o scădere a consumului mediu anual, pe locuitor, la cereale şi produse din cereale, în echivalent făină (-0,2%);

creşteri ale consumului mediu anual, pe locuitor, la: peşte şi produse din peşte, în echivalent peşte proaspăt (+6,8%), legume şi produse din legume în echivalent legume proaspete, leguminoase boabe şi pepeni (+5,3%), carne şi produse din carne şi organe comestibile, în echivalent carne proaspătă (+4,2%), grăsimi vegetale, greutate brută (+2,2%), zahăr şi produse din zahăr în echivalent zahăr rafinat (+1,6%), cartofi (+1,2%), fructe şi produse din fructe în echivalent fructe proaspete (+0,1%);

s-a menţinut constant consumul mediu anual, pe locuitor, la grăsimi animale, greutate brută;

scăderi ale consumului mediu anual, pe locuitor, la: ouă (-4,5%) şi lapte şi produse din lapte, în echivalent lapte de 3,5% grăsime, exclusiv unt (-0,9%);

creşteri ale consumului mediu anual, pe locuitor, la vin şi produse din vin (+21,1%), la băuturi nealcoolice (+13,0%) şi la bere (+0,7%);

s-a menţinut constant consumul mediu anual, pe locuitor, la băuturi alcoolice distilate în echivalent alcool 100%.

Tabel 8.1.1. Consumul mediu anual, pe locuitor, la principalele produse alimentare şi băuturi

U.M. 2016 20171) 2017 faţă de 2016,

diferenţe (+/-)

Produse de origine vegetală

Cereale şi produse din cereale

- în echivalent boabe kg 208,4 208,2 -0,2

- în echivalent făină kg 157,6 157,3 -0,3

Cartofi kg 95,5 96,6 +1,1

Legume şi produse din legume (în echivalent legume proaspete), leguminoase boabe şi pepeni

kg 178,32) 187,8 +9,5

Fructe şi produse din fructe (în echivalent fructe proaspete) kg 96,0 96,1 +0,1

Zahăr şi produse din zahăr (în echivalent zahăr rafinat) kg 25,32) 25,7 +0,4

Grăsimi vegetale (greutate brută) kg 18,2 18,6 +0,4

Produse de origine animală

Lapte şi produse din lapte, în echivalent lapte de 3,5% grăsime (exclusiv unt)

litri 246,22) 244,1 -2,1

Ouă bucăţi 267 255 -12,0

Peşte şi produse din peşte (în echivalent peşte proaspăt) kg 5,9 6,3 +0,4

Carne, produse din carne şi organe comestibile (în echivalent carne proaspătă)

kg 68,6 71,5 +2,9

Grăsimi animale (greutate brută) kg 3,5 3,5 -

Băuturi

Băuturi nealcoolice3) litri 188,6 213,2 +24,6

Bere litri 88,9 89,5 +0,6

Vin şi produse din vin litri 18,0 21,8 +3,8

Băuturi alcoolice distilate (în echivalent alcool 100%) litri 1,5 1,5 -

1) Date provizorii. 2) Date rectificate faţă de cele publicate anterior. 3) Inclusiv consumul de bere nealcoolică.

11) Indicatorii referitori la consumul mediu anual alimentar şi de băuturi pe locuitor, pentru anii 2016 şi 2017 s-au calculat pe baza datelor definitive

privind populaţia rezidentă la 1 iulie, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 12) Consumurile medii la principalele produse agroalimentare pe locuitor reprezintă, consumuri aparente corespunzătoare disponibilului de consum al întregii populaţii şi se deosebesc de consumurile alimentare efective ale gospodăriilor individuale (medii lunare pe persoană) prin conţinut, sferă de cuprindere, perioadă de referinţă, sursă de date, precum şi mod de calcul.

136

Tabel 8.1.2. Consumul alimentar mediu zilnic (exprimat în calorii şi factori nutritivi), pe locuitor

U.M.

2016 20171) 2017 faţă de 2016, diferenţe (+/-) Absolut Relativ Absolut Relativ

Calorii Număr 34622) 100,0 3500 100,0 +38,0

De origine animală Număr 918 26,5 930 26,6 +12,0

De origine vegetală Număr 25442) 73,5 2570 73,4 +26,0

Proteine Grame 112,42) 100,0 114,1 100,0 +1,7 +0,9 De origine animală Grame 58,4 52,0 59,3 52,0 +0,9

De origine vegetală Grame 54,02) 48,0 54,8 48,0 +0,8

Lipide Grame 113,6 100,0 116,2 100,0 +2,6

De origine animală Grame 58,5 51,5 59,6 51,3 +1,1

De origine vegetală Grame 55,1 48,5 56,6 48,7 +1,5 Glucide Grame 475,52) 100,0 477,2 100,0 +1,7

Notă: S-au utilizat datele definitive privind populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 1) Date provizorii. 2) Date rectificate faţă de cele publicate anterior.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, consumul alimentar mediu zilnic pe locuitor, exprimat în calorii şi factori nutritivi se prezintă astfel:

consumul mediu zilnic de calorii, pe locuitor, a înregistrat o creştere cu 1,1%, datorată atât creşterii consumului mediu zilnic de calorii de origine animală cu 1,3% cât şi a consumului mediu zilnic de calorii de origine vegetală cu 1,0%;

consumul mediu zilnic de proteine, pe locuitor, a crescut cu 1,5%; componentele acestuia au evoluat astfel: atât consumul mediu zilnic de proteine de origine animală, pe locuitor, cât şi consumul mediu zilnic de proteine de origine vegetală, pe locuitor, au crescut cu 1,5% faţă de nivelul anului precedent;

consumul mediu zilnic de lipide, pe locuitor, a crescut cu 2,3%, datorită influenţei atât a consumului mediu zilnic de lipide de origine animală, care a crescut cu 1,9%, cât şi a consumului mediu zilnic de lipide de origine vegetală, care a crescut cu 2,7%;

consumul mediu zilnic de glucide, pe locuitor, a înregistrat o creştere cu 0,4%.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, structura consumului alimentar mediu zilnic pe locuitor, exprimat în calorii şi factori nutritivi, se caracterizează prin următoarele aspecte:

ponderea consumului alimentar mediu zilnic, pe locuitor, exprimat în calorii de origine animală a înregistrat creştere cu 0,1 puncte procentuale, în defavoarea consumului mediu zilnic de calorii de origine vegetală, care a înregistrat scădere;

în anul 2017 consumul alimentar mediu zilnic de proteine de origine animală este cu 8,3% mai mare faţă de consumul alimentar mediu zilnic de proteine de origine vegetală. Atât ponderea consumului alimentar mediu zilnic de proteine de origine animală cât şi ponderea consumului alimentar mediu zilnic de proteine de origine vegetală s-au menţinut constante comparativ cu anul precedent;

scăderea ponderii lipidelor de origine animală cu 0,2 puncte procentuale, în favoarea ponderii lipidelor de origine vegetală, care a crescut în aceeaşi proporţie.

Grafic 8.1.1. Ponderea caloriilor şi a factorilor nutritivi de origine vegetală şi animală în consumul mediu zilnic, pe locuitor

137

9. PROTECŢIA SOCIALĂ

9.1. Protecţia socială a şomerilor În anul 2017, cheltuielile cu protecţia socială a şomerilor au fost de 950647,7 mii lei, în scădere cu 5,7% faţă de anul 2016; din totalul acestora, sumele aferente indemnizaţiilor de şomaj au reprezentat 46,0%. Tabel 9.1.1. Cheltuielile cu protecţia socială a şomerilor

Mii lei 2017 faţă de 2016 %

2016 2017 +/- % 2016 2017

Total 1008049,1 950647,7 -57401,4 94,3 100,0 100,0

Indemnizaţie de şomaj1) 498024,3 437378,0 -60646,3 87,8 49,4 46,0

Plata absolvenţilor 38149,8 34631,8 -3518,0 90,8 3,8 3,6

Plăţi compensatorii 75,5 - -75,5 - - -

Alte cheltuieli2) 471799,5 478637,9 6838,4 101,4 46,8 50,4

1) Indemnizaţia de şomaj acordată persoanelor aflate în şomaj ca urmare a pierderii locului de muncă, conform art.39 din Legea nr.76/2002 şi indemnizaţia de şomaj acordată absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, conform art.40 din Legea nr.76/2002, precum şi alte sume acordate în completarea veniturilor salariale ale angajaţilor conform articolelor 72-73 din Legea nr.76/2002. 2) Inclusiv plăţi pentru stimularea şomerilor care se angajează înainte de expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei; pentru stimularea mobilităţii forţei de muncă şi stimularea angajatorilor care încadrează şomeri aparţinând unor categorii defavorizate, cheltuieli cu calificarea, recalificarea şi alte cheltuieli.

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

În anul 2017, plata absolvenţilor (% în totalul cheltuielilor) a scăzut la 3,6% faţă de 3,8% în anul 2016.

Tabel 9.1.2. Indemnizaţii de şomaj

2016 2017 2017 faţă de 2016,

(+/-)

Media lunară (lei /persoană)

Indemnizaţie de şomaj (şomeri cu experienţă în muncă)1) 443 460 17

Indemnizaţie de şomaj (şomeri fără experienţă în muncă)2) 230 222 -8

În procente faţă de salariul minim brut pe economie

Procente Puncte

procentuale

Indemnizaţie de şomaj (şomeri cu experienţă în muncă)1) 37,4 32,1 -5,3

Indemnizaţie de şomaj (şomeri fără experienţă în muncă)2) 19,4 15,5 -3,9 1) Indemnizaţia de şomaj acordată persoanelor aflate în şomaj ca urmare a pierderii locului de muncă, conform art.39 din Legea nr.76/2002. 2) Indemnizaţia de şomaj acordată absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, conform art.40 din Legea nr.76/2002. Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

În anul 2017, valoarea medie a indemnizaţiei pentru şomeri cu experienţă în muncă a fost de 460 lei, în creştere cu 3,8% faţă de anul anterior şi a reprezentat 32,1% din salariul minim brut pe economie (37,4% în anul 2016). Ponderea indemnizaţiei de şomaj acordată absolvenţilor instituţiilor de învăţământ în salariul minim brut pe economie a înregistrat o scădere cu 3,9 puncte procentuale comparativ cu anul precedent.

9.2. Asigurările sociale pentru pensii 9.2.1. Numărul mediu al pensionarilor Evoluţiile demografice din ultimii ani, schimbările din economia şi societatea românească şi -au pus amprenta asupra structurii populaţiei active care furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii, dar şi asupra dimensionării populaţiei inactive. În anul 2017, deşi în uşoară scădere, pensionarii deţineau o pondere însemnată în totalul populaţiei inactive, numărul acestora menţinându-se la un nivel relativ ridicat.

138

În anul 2017, numărul mediu al pensionarilor a fost de 5228 mii persoane, în scădere cu 29 mii persoane faţă de anul 2016. Comparativ cu aceeaşi perioadă, a scăzut cu 10,3% numărul pensionarilor proveniţi din fostul sistem pentru agricultori, a rămas la fel numărul pensionarilor de asigurări sociale de stat, iar pe

total, numărul mediu al pensionarilor s-a redus cu 0,6%.

Tabel 9.2.1. Evoluţia numărului mediu al pensionarilor, după sistemul de pensionare

- mii persoane -

2016 2017 2017 faţă de 2016

+/- %

Pensionari - total (I+II+III) 5257 5228 -29 99,4

I. Asigurări sociale - total 5254 5225 -29 99,4 din care: - asigurări sociale de stat 4678 4678 - 100,0 - asigurări sociale din fostul sistem pentru agricultori 419 376 -43 89,7 - asigurări sociale - culte 3 3 - 100,0 - asigurări sociale - avocaţi 2 3 1 150,0

II. Beneficiari de ajutor social - tip pensie 1 1 - 100,0 III. I.O.V.R. 2 2 - 100,0

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

Pensionarii de asigurări sociale deţin în continuare ponderea majoritară (99,9%). Din total, pensionarii de asigurări sociale de stat au reprezentat 89,5%, ponderea lor fiind mai mare cu 0,5 puncte procentuale faţă de anul 2016.

Numărul pensionarilor din fostul sistem pentru agricultori a scăzut faţă de aceeaşi perioadă cu 43 mii persoane, aceştia reprezentând 7,2% din totalul pensionarilor (faţă de 8,0% în anul 2016).

În anul 2017, numărul mediu al pensionarilor de asigurări sociale, exclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori, era de 4849 mii persoane, în creştere cu 14 mii de persoane comparativ cu anul 2016.

Tabel 9.2.2. Distribuţia pensionarilor, după sistemul de pensionare

- % -

2016 2017

Pensionari -total (I+II+III) 100,0 100,0

I. Asigurări sociale - total 99,9 100,0 din care:

- asigurări sociale de stat 89,0 89,5 - asigurări sociale din fostul sistem pentru agricultori 8,0 7,2 - asigurări sociale - culte 0,1 0,1 - asigurări sociale - avocaţi 0,1 0,1

II. Beneficiari de ajutor social - tip pensie **) **) III. I.O.V.R. 0,1 **)

**) Sub 0,05.

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

În anul 2017, numărul mediu al pensionarilor de asigurări sociale, inclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori a fost de 5225 mii persoane, cu 29 mii mai puţin decât în anul 2016. Comparativ cu aceeaşi perioadă, se observă modificări de structură ale acestei categorii, determinate de scăderea numărului pensionarilor cu pensie de invaliditate (-6,8%) şi al pensionarilor de urmaş (-2,6%) şi creşterea numărului pensionarilor pentru limită de vârstă (+0,6%), precum şi a pensionarilor cu pensie anticipată parţial (+5,3%).

139

Tabel 9.2.3. Evoluţia numărului mediu de pensionari de asigurări sociale, inclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori, pe principalele categorii de pensii

- mii persoane -

2016 2017 2017 faţă de 2016,

%

Pensionari de asigurări sociale - total (A+B+C+D+E) 5254 5225 99,4

din care:

A) Limită de vârstă 3946 3971 100,6

- cu stagiu complet de cotizare 2858 2922 102,2

- cu stagiu incomplet de cotizare 1088 1049 96,4

B) Anticipată 23 23 100,0

C) Anticipată parţial 75 79 105,3

D) Invaliditate 633 590 93,2

- gradul I 47 48 102,1

- gradul II 273 249 91,2

- gradul III 313 293 93,6

E) Urmaş 577 562 97,4

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

Grafic 9.2.1. Distribuţia pensionarilor de asigurări sociale inclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori, pe principalele categorii de pensii

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

Distribuţia pensionarilor de asigurări sociale pe principalele categorii de pensii reliefează faptul că, de la o

perioadă la alta, ponderea pensionarilor de invaliditate a scăzut (-43 mii persoane), iar nivelul înregistrat la

categoria de pensionari pentru limită de vârstă cu stagiu complet de cotizare a înregistrat o creştere de 64

mii persoane. Pensionarii cuprinşi în categoria de pensie anticipată şi anticipată parţial au reprezentat 1,9%,

numărul lor fiind mai mare cu 4 mii de persoane faţă de anul anterior.

9.2.2. Pensia medie lunară Pensia medie lunară la nivelul anului 2017 a fost de 1069 lei, mai mare cu 12,8% comparativ cu anul precedent. Pentru categoriile de pensii din sistemul asigurărilor sociale, s-au înregistrat creşteri faţă de anul 2016 cu +10,5% (pensionari din fostul sistem pentru agricultori) şi +10,2% (asigurări sociale de stat).

În anul 2017, pensia medie de asigurări sociale a pensionarilor din fostul sistem pentru agricultori a fost de 2,4 ori mai mică, comparativ cu pensia de asigurări sociale de stat. Pensia medie a pensionarilor de asigurări sociale, exclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agr icultori a fost de 1119 lei, în creştere cu 12,1% faţă de anul 2016.

140

Tabel 9.2.4. Evoluṭia pensiei medii lunare, după sistemul de pensionare

-lei/persoană -

2016 2017 2017 faţă de 2016,

%

Total 948 1069 112,8

I. Asigurări sociale - total 949 1069 112,6

din care: - asigurări sociale de stat 931 1026 110,2 - asigurări sociale din fostul sistem pentru agricultori 381 421 110,5 - asigurări sociale - culte 686 683 99,6 - asigurări sociale - avocaţi 1975 1945 98,5

II. Ajutoare sociale - tip pensie 234 257 109,8 III. I.O.V.R. 230 228 99,1

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

Grafic 9.2.2. Evoluţia pensiei medii lunare de asigurări sociale (exclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori), pe principalele categorii de pensii

a. Pensia medie a pensionarilor de asigurări sociale exclusiv agricultori b. Pensia medie lunară a pensionarilor pentru limită de vârstă - total c. Pensia anticipată d. Pensia anticipată parţial

e. Pensia medie lunară a pensionarilor de invaliditate f. Pensia medie lunară a pensionarilor de urmaş

Unui pensionar pentru limită de vârstă cu stagiu complet de cotizare, provenit din rândul pensionarilor din fostul sistem pentru agricultorilor, i-a revenit o pensie de 503 lei, în timp ce unui fost salariat i-a revenit o pensie de 2,5 ori mai mare (1272 lei).

Tabelul 9.2.5. Evoluţia pensiei medii lunare de asigurări sociale (inclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori), pe principalele categorii de pensii

- lei/persoană -

2016 2017

2017 faţă de 2016, %

Total 949 1069 112,6

din care:

Limită de vârstă 1077 1208 112,2

Invaliditate 582 617 106,0

Urmaş 508 594 116,9

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

141

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, pensia medie netă estimată13) (pensia medie fără impozit şi fără contribuţia de asigurări sociale de sănătate) pentru un pensionar de asigurări sociale a fost de 1052 lei, în

creştere cu 16,2% faţă de anul anterior.

9.2.3. Pensia medie lunară a pensionarilor de asigurări sociale de stat În anul 2017, pensia medie lunară a pensionarilor de asigurări sociale de stat a fost de 1026 lei, în termeni nominali, în creştere cu 10,2% faţă de anul 2016.

Pensia medie netă estimată13) (pensia medie fără impozit şi fără contribuţia de asigurări sociale de sănătate) de asigurări sociale de stat pentru limită de vârstă cu stagiu complet de cotizare era de 1259 lei. Aceasta a fost cu 13,1% în creştere faţă de anul 2016.

În anul 2017, pensia medie reală a pensionarilor de asigurări sociale de stat (inclusiv pensionarii din sistemul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii) a fost de 114,3% comparativ cu anul 2016 şi în creştere cu 55,4% faţă de anul 1990.

Tabel 9.2.6. Indicii pensiei medii reale a pensionarilor de asigurări sociale de stat

13) Datele privind contribuţiile de asigurări de sănătate corespunzătoare sistemului de pensii de stat includ şi o parte din contribuţia datorată de acei pensionari care au şi venituri din pensie de asigurări sociale de stat şi din pensie din fostul sistem de asigurări pentru agricultori (cca 3%); datele nu cuprind contribuţiile aferente categoriei de pensii de urmaş, acestea nefiind disponibile din surse administrative.

- procente -

Anii 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

2000 100,0 105,9 109,5 117,4 131,2 141,8 154,8 190,1 255,1 285,8 278,9 265,7 265,9 266,0 274,0 287,8 309,3 353,4

2001 100,0 103,4 110,8 123,9 133,8 146,2 179,5 240,7 269,8 263,3 250,8 250,9 251,1 258,7 271,7 292,0 333,6

2002 100,0 107,2 119,7 129,4 141,4 173,6 232,8 260,9 254,6 242,7 242,8 242,8 250,1 262,8 282,4 322,6

2003 100,0 111,7 120,7 131,8 161,9 217,3 243,4 237,6 226,4 226,5 226,6 233,4 245,2 263,5 301,0

2004 100,0 108,1 118,0 145,0 194,5 217,9 212,7 202,6 202,7 202,9 208,9 219,4 235,8 269,4

2005 100,0 109,2 134,1 179,8 201,6 196,7 187,4 187,6 187,6 193,2 203,0 218,1 249,2

2006 100,0 122,8 164,6 184,6 180,0 171,6 171,6 171,7 177,0 185,9 199,7 228,2

2007 100,0 134,1 150,3 146,7 139,7 139,8 139,9 144,1 151,3 162,6 185,8

2008 100,0 112,0 109,4 104,2 104,2 104,3 107,5 112,9 121,2 138,5

2009 100,0 97,5 93,0 93,0 93,0 95,8 100,7 108,2 123,7

2010 100,0 95,3 95,3 95,3 98,3 103,2 110,9 126,7

2011 100,0 100,1 100,1 103,1 108,3 116,4 132,9

2012 100,0 100,0 103,0 108,3 116,3 132,9

2013 100,0 103,0 108,2 116,3 132,9

2014 100,0 105,0 112,9 129,0

2015 100,0 107,5 122,8

2016 100,0 114,3

2017 100,0

142

9.3. Asistenţa socială Asistenţa socială a fost asigurată prin intermediul serviciilor sociale şi beneficiilor de asistenţă socială. Acestea au fost finanţate, conform legii, din fonduri alocate de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din donaţii, sponsorizări sau din alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţară şi din străinătate, din contribuţii ale beneficiarilor, precum şi din alte surse.

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale este autoritatea publică centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi şi ale oricăror altor persoane aflate în nevoie. În anul 2017 suma cheltuită din bugetul de stat alocat MMJS pentru asistenţa socială a fost 13465917,3 lei, cu 15,1% mai mare decât în anul 2016. Creşterea s-a datorat în cea mai mare parte măririi cuantumurilor unor beneficii: alocaţia de stat pentru copii, alocaţia pentru susţinere a familiei, alocaţia de plasament, unele beneficii plătite persoanelor cu dizabilităţi.

În totalul cheltuielilor cu beneficiile şi serviciile sociale efectuate prin bugetul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, alocaţiile de stat pentru copii au deţinut cea mai mare pondere (37,7% în anul 2016 şi 32,7% în anul 2017), urmate fiind de indemnizaţiile pentru creşterea copilului (17,6% în anul 2016 şi 25,3% în anul 2017).

Tabel 9.3.1. Beneficii şi servicii de asistenţă socială finanţate prin bugetul MMJS - mii lei -

2016 2017

TOTAL sume plătite 11704181,5 13465917,3

I. Beneficii de asistenţă socială

Alocaţii de stat pentru copii 4415501,6 4396915,2

Indemnizaţia pentru creşterea copilului 2060258,5 3409424,2

Stimulent de inserţie 263932,9 575599,5

Alocaţie pentru susţinerea familiei 525919,9 501271,4

Ajutoare de încălzire cu energie termică furnizată în sistem centralizat 26538,7 22942,9

Ajutoare de încălzire cu gaze naturale 50994,1 42651,9

Ajutoare de încălzire cu lemne, cărbuni sau combustibil petrolier 67197,7 52807,8

Ajutoare de încălzire cu energie electrică 3835,5 3175,2

Ajutoare sociale pentru asigurarea VMG 811680,7 781129,8

Alocaţii de plasament 324894,2 328009,9

Ajutorul pentru persoane refugiate 1194,5 1490,4

Ajutoare financiare 1594,0 1631,0

Ajutoare de urgenţă 9499,4 6604,8

Contribuţii pentru asigurările de sănătate aferente beneficiarilor de VMG 44614,7 43064,0 Contribuţii pentru asigurarea obligatorie a locuinţelor pentru familiile beneficiare de VMG 3055,1 2746,2 Contribuţii pentru asigurările de sănătate aferente indemnizaţiei pentru creşterea copilului 114680,3 190405,7

Beneficii de asistenţă socială acordate persoanelor cu dizabilităţi

Sprijin pentru creşterea copilului, acordat persoanelor cu dizabilităţi 48060,6 77321,6

Indemnizaţia lunară pentru însoţitorii persoanelor cu dizabilitate vizuală gravă 477555,0 512408,7

Indemnizaţie lunară pentru adulţii cu dizabilitate gravă şi accentuată 1546959,1 1583961,3 Buget complementar lunar pentru persoanele cu dizabilităţi grave, accentuate şi medii 750352,4 769871,7

Indemnizaţia lunară pentru persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA 50037,8 60878,5

Alocaţia lunară pentru copiii infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA 724,6 946,1

Transport interurban gratuit 68453,5 66466,0 Dobânzi la credite bancare pentru cumpărarea unui autoturism adaptat sau pentru adaptarea locuinţei 1748,3 1413,0

II. Servicii sociale

Subvenţii pentru asociaţii şi fundaţii (persoane asistate) 17033,1 16838,0

Programe de interes naţional (instituţii finanţate) 79,1 -

Finanţarea instituţiilor de asistenţă socială (instituţii finanţate) 16747,0 7145,8

VMG = Venit minim garantat.

Sursa: Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

143

10. EDUCAŢIE

10.1. Infrastructura sistemului de educaţie

În anul şcolar / universitar 2017/2018, reţeaua unităţilor independente cuprinse în sistemul naţional de educaţie a fost formată din: 1204 grădiniţe şi creşe; 4027 şcoli primare şi gimnaziale (inclusiv speciale); 1497 licee; 63 şcoli profesionale; 161 şcoli postliceale şi de maiştri şi 95 institute de învăţământ superior.

Grafic 10.1.1. Unităţile1) sistemului naţional de educaţie, pe niveluri de educaţie

Notă: Învăţământul preşcolar cuprinde şi unităţile din învăţământul antepreşcolar (creşe). 1) Exclusiv unităţi independente.

10.1.1. Învăţământul antepreşcolar14) şi preşcolar

În anul 2017/2018, numărul creşelor (unităţi independente) a fost de 29, iar al secţiilor din cadrul grupurilor şcolare şi secţiilor a fost de 340. Din cadrul unităţilor independente 75,9% sunt private.

În anul şcolar 2017/2018 grădiniţele (unităţi independente) au înregistrat o creştere cu 3,3% faţă de anul anterior, unităţile independente din învăţământul privat înregistrând o creştere cu 18,5% faţă de anul şcolar 2016/2017. Numărul grădiniţelor din învăţământul public îşi continuă trendul descendent, în anul şcolar 2017/2018 dispunea de 765 unităţi independente.

Pe lângă unităţile independente, în învăţământul preşcolar funcţionează 10113 secţii şi secţii din cadrul grupurilor şcolare.

Grafic 10.1.2. Numărul grădiniţelor, pe forme de proprietate şi medii de rezidenţă

14) Conform noii clasificări ISCED 2011 începând cu anul 2014 / 2015 se urmăreşte şi învăţământul antepreşcolar.

144

În anul şcolar 2017/2018, în învăţământul preşcolar din mediul urban s-a înregistrat o creştere cu 32 unităţi a numărului de grădiniţe, iar în mediul rural, numărul grădiniţelor a crescut cu 5 unităţi. Din numărul total al grădiniţelor numai 34,9% au aparţinut sectorului privat, iar dintre acestea, majoritatea au fost în mediul urban (89,3%).

10.1.2. Învăţământul primar şi secundar inferior (gimnazial) În anul şcolar 2017/2018, învăţământul primar şi secundar inferior (gimnazial) cuprindea un număr de 4027 şcoli15), în creştere cu 15 unităţi comparativ cu anul şcolar precedent. În afara unităţilor şcolare independente, funcţionează şi 5186 secţii de învăţământ primar şi gimnazial în cadrul unităţilor care şcolarizează aceste niveluri de învăţământ - grupuri şcolare (pe lângă unele licee, şcoli profesionale, grădiniţe sau şcoli postliceale).

Majoritatea unităţilor din învăţământul primar şi gimnazial se află în mediul rural (69,5%).

Pe regiuni de dezvoltare, situaţia unităţilor din învăţământul primar şi secundar inferior se prezintă astfel: Nord-Est - 17,4%, Sud-Muntenia - 16,6%, Nord-Vest - 13,5%, Sud-Est - 12,6%, Centru - 12,6%, Sud-Vest Oltenia - 11,8%, Vest - 8,8%, Bucureşti-Ilfov - 6,7%.

Grafic 10.1.3. Distribuţia unităţilor din învăţământul primar şi gimnazial, pe regiuni de dezvoltare, în anul şcolar 2017/2018

15) Numărul unităţilor, exclusiv unități independente, din învăţământul primar şi gimnazial cuprinde şi unităţile învăţământului special primar şi gimnazial.

145

10.1.3. Învăţământul secundar superior În anul şcolar 2017/2018, învăţământul secundar superior dispunea de o reţea formată din 1497 unităţi independente (324 licee şi 1173 unităţi care şcolarizează învăţământul liceal - grupuri şcolare) şi 63 unităţi independente şi alte unităţi care şcolarizează învăţământul profesional (grupuri şcolare independente). Totodată, un număr de 1759 secţii de învăţământ liceal şi 744 secţii de învăţământ profesional funcţionează pe lângă alte tipuri de unităţi şcolare.

În totalul unităţilor independente, liceele din filiera tehnologică deţin cea mai mare pondere (48,6%), iar dintre acestea, profilul tehnic deţine peste jumătate (55,4%).

Învăţământul liceal particular nu este încă reprezentativ. Unităţile aflate în sectorul privat au deţinut o pondere de numai 4,2% din totalul liceelor din ţară.

Schimbările structurale din mediul economic nu au influenţat considerabil funcţionalitatea diferitelor profiluri ale liceelor existente. Astfel, în anul şcolar 2017/2018 s-a înregistrat o scădere a numărului de licee cu 37 unități mai puține, comparativ cu anul şcolar anterior.

10.1.4. Învăţământul postliceal (post secundar, neechivalent primului nivel universitar) La începutul anului şcolar 2017/2018, reţeaua învăţământului postliceal a cuprins 161 unităţi independente şi alte unităţi care şcolarizează acest nivel de învăţământ (grupuri şcolare independente), precum şi un număr de 497 secţii care funcţionează pe lângă alte tipuri de unităţi şcolare.

Unităţile independente au înregistrat o creştere cu 8,1% faţă de anul anterior. Din totalul acestora 98,1% îşi au sediul în mediul urban. Numai 15,5% din şcolile postliceale au aparţinut sectorului public, 84,5% fiind în proprietatea privată.

Grafic 10.1.4. Distribuţia unităţilor din învăţământul postliceal, pe forme de proprietate

10.1.5. Învăţământul superior În anul şcolar 2017/2018, infrastructura sistemului naţional de educaţie cuprindea 95 institute de învăţământ superior, în cadrul cărora au funcţionat 554 de facultăţi.

După o perioadă de extindere a reţelei de unităţi din învăţământul superior particular, începând cu anul universitar 2002 / 2003, numărul instituţiilor din învăţământul superior se află într-o relativă scădere. Astfel, în anul universitar 2017/2018, numărul instituţiilor de învăţământ superior private a scăzut cu 2 unităţi comparativ cu anul universitar precedent.

În învăţământul superior, instituţiile de învăţământ au prezentat o distribuţie aproximativ echilibrată între sistemul public şi cel privat (58,9% public şi 41,1% privat).

146

10.2. Populaţia şcolară16) Datele la nivelul anului şcolar / universitar 2017/2018 indică o scădere a populaţiei şcolare cu 0,5% comparativ cu anul şcolar / universitar precedent. Această situaţie este cauzată, în principal, de scăderea populaţiei şcolare din toate nivelurile de învăţământ, cu excepţia celui antepreşcolar şi profesional.

Grafic 10.2.1. Structura populaţiei şcolare, pe niveluri de educaţie

În anul şcolar 2017/2018, faţă de anul şcolar 2016/2017 s-au înregistrat creşteri ale populaţiei şcolare în învăţământul antepreşcolar cu 3,3% şi în cel profesional cu 6,9%.

Structura populaţiei şcolare pe sexe este echilibrată pentru toate nivelurile de educaţie, cu excepţia învăţământului profesional, unde fetele deţin o pondere de 31,3% şi a învăţământului postliceal, unde băieţii deţin o pondere de 32,1% din totalul populaţiei şcolare.

Grafic 10.2.2. Structura populaţiei şcolare, pe niveluri de educaţie şi sexe, în anul şcolar / universitar 2017/2018

În anul şcolar 2017/2018, majoritatea elevilor din învăţământul preuniversitar au frecventat cursurile de zi (96,5%), restul fiind înscrişi în învăţământul seral sau cu frecvenţă redusă.

În învăţământul superior, 91,6% dintre studenţi au frecventat cursurile de zi, 4,9% erau înscrişi în învăţământul la distanţă şi 3,5% au frecventat cursurile cu frecvenţă redusă.

16) În învăţământul preşcolar sunt cuprinşi şi copiii din creşe.

147

În anul universitar 2017/2018, în învăţământul superior au fost cuprinşi 538,9 mii de studenţi, cursanţi reprezentând 15,1% din totalul populaţiei şcolare. Diminuarea accentuată din ultimii ani a survenit în urma scăderii populaţiei totale, pe de o parte şi reorientării elevilor spre învăţământul postliceal în detrimentul celui superior (terţiar), pe de altă parte.

În anul universitar 2017/2018, structura pe grupe de specializări a studenţilor înscrişi în învăţământul superior reflectă faptul că, cei mai mulţi studenţi optează pentru studiul grupelor de specializări: afaceri, administraţie şi drept (23,8%), inginerie, prelucrare, construcţii (21,0%), sănătate şi asistenţă socială (13,7%).

În anul şcolar / universitar 2017/2018, pe regiuni de dezvoltare, populaţia şcolară cuprinsă în toate nivelurile de educaţie era distribuită astfel: Nord-Est - 17,4%, Bucureşti-Ilfov - 14,2%, Nord-Vest - 13,9%, Sud-Muntenia - 12,7%, Centru - 12,0%, Sud-Est - 11,8%, Sud-Vest Oltenia - 9,2% şi Vest - 8,8%. Grafic 10.2.3. Distribuţia populaţiei şcolare, pe regiuni de dezvoltare, în anul şcolar / universitar 2017/2018

10.3. Personalul didactic

Resursele umane cuprinse în sistemul naţional de educaţie au înregistrat în ultimii ani o evoluţie oscilantă, care nu a fost însă corelată cu evoluţia populaţiei şcolare în aceeaşi perioadă.

În anul şcolar / universitar 2017/2018, numărul mediu de copii, elevi şi studenţi ce au revenit la un cadru didactic a fost de 15.

În anul universitar 2017/2018, numărul de studenţi ce revin unui cadru didactic a crescut la acelaşi nivel comparativ cu anul 2016/2017 (21 studenţi). Tabel 10.3.1. Numărul de preşcolari / elevi / studenţi ce revine la un cadru didactic, pe niveluri de educaţie

Anul şcolar/universitar

Nivelul de educaţie

Preşcolar1) Primar şi gimnazial

Secundar Superior2) Superior

2016/2017 15 15 14 20

2017/2018 15 14 13 21 1) În învăţământul preşcolar sunt cuprinşi şi copiii din creşe. 2) Cuprinde învăţământul liceal, profesional şi postliceal.

148

Grafic 10.3.1. Evoluţia personalului didactic şi a populaţiei şcolare

Notă: În învăţământul preşcolar sunt cuprinşi şi copiii din creşe.

În perioada 2015-2017, se remarcă atât o scădere a numărului populaţiei şcolare, cât şi a numărului personalului didactic.

În anul şcolar 2017/2018, activitatea educaţională din grădiniţe şi creşe a fost asigurată de 35,5 mii cadre didactice, din care, 22,6 mii (63,7%) în mediul urban, la un cadru didactic revenind 15 copii (14 copii în mediul urban, respectiv 17 copii în mediul rural).

Cadrele didactice de sex feminin deţineau o pondere importantă în totalul personalului didactic (77,8%), mai ales în învăţământul preşcolar şi antepreşcolar (99,7%) şi în învăţământul primar şi gimnazial (80,1%). În învăţământul superior ponderea cadrelor didactice de sex feminine (51,3%) este puțin mai ridicată decât ponderea cadrelor didactice de sex masculin (48,7%).

Grafic 10.3.2. Numărul personalului didactic din sistemul naţional de învăţământ

149

10.4. Gradul de cuprindere17) în învăţământ În anul şcolar / universitar 2017/2018, gradul de cuprindere în învăţământ a populaţiei de vârstă şcolară a fost de 72,3% (cu 0,2 puncte procentuale mai mult faţă de anul precedent).

Gradul de cuprindere a înregistrat cea mai mare valoare pentru populaţia şcolară din grupa de vârstă 6-10 ani (89,8%). Pentru grupa de vârstă 19-23 ani şi peste, gradul de cuprindere a fost de 67,6%, cu o diferenţă de 15,5 puncte procentuale în favoarea populaţiei feminine (75,5% feminin, respectiv 60,0% masculin).

Pe niveluri de educaţie, rata brută de cuprindere şcolară în anul şcolar / universitar 2017/2018 a fost de 90,4% în învăţământul primar, de 86,9% în învăţământul secundar inferior (gimnazial), de 85,5% în învăţământul secundar superior (liceal şi profesional) şi de 60,4% în învăţământul superior (inclusiv învăţământul postliceal).

În anul şcolar / universitar 2017/2018, rata netă de cuprindere (0-23 ani) în învăţământ a fost de 65,8% (95,0% în mediul urban şi 37,3% în rural).

Grafic 10.4.1. Gradul de cuprindere17) a populaţiei de vârstă şcolară

10.5. Performanţele sistemului de educaţie Evaluarea calităţii procesului educaţional se realizează pe baza principalelor rezultate ale activităţii educaţionale, utilizându-se indicatori statistici relevanţi, precum numărul absolvenţilor, numărul elevilor promovaţi şi gradul de promovabilitate, situaţia şcolară a elevilor promovaţi după media generală obţinută, numărul elevilor declaraţi repetenţi şi rata abandonului şcolar.

Numărul absolvenţilor în învăţământul preuniversitar a înregistrat o scădere cu 0,2% în anul şcolar 2016/2017 faţă de anul anterior, determinată de scăderea numărului absolvenţilor din învăţământul postliceal şi de maiştri (cu 6,3%) şi din învăţământul primar şi gimnazial (cu 4,6%). În anul şcolar 2014-2015 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a iniţiat un nou program (cu o durată de 3 ani) care permite elevilor să se înscrie în învăţământul profesional după promovarea clasei a-VIII-a. Astfel, la sfârşitul anului şcolar 2016-2017 numărul absolvenţilor din învăţământul profesional a crescut cu 84,6% comparativ cu anul anterior.

17) În calculul ratelor corespunzătoare datelor statistice pentru anul şcolar / universitar 2016 / 2017 s-au utilizat datele revizuite privind populaţia

rezidentă la 1 iulie 2016, iar pentru anul şcolar / universitar 2017 / 2018, s-au utilizat datele provizorii privind populaţia rezidentă la 1 iulie 2017, estimate în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Conform legislaţiei în vigoare (Legea educaţiei naţionale nr.1/2011), grupele de vârstă pentru populaţia şcolară sunt: 3-5 ani, 6-10 ani, 11-14 ani, 15-18 ani, 19-23 ani.

150

Pe niveluri de educaţie, rata abandonului a înregistrat o scădere cu 0,2 puncte procentuale în învăţământul primar şi gimnazial și cu 1,0 puncte procentuale în învăţământul liceal şi profesional, iar în învăţământul postliceal şi de maiştri a înregistrat o creştere cu 0,3 puncte procentuale comparativ cu anul precedent.

Grafic 10.5.1. Rata abandonului şcolar în învăţământul primar şi gimnazial, pe sexe şi medii de rezidenţă, în anul şcolar 2016/2017

În învăţământul primar şi gimnazial nu există diferenţe mari pe sexe ale ratei abandonului (1,8% masculin, 1,4% feminin). În mediul rural, această rată este mai ridicată în învăţământul gimnazial (2,5%) decât în învăţământul primar (2,1%). În anul şcolar 2016/2017, rata abandonului în învăţământul primar şi gimnazial a înregistrat valori apropiate în cele două medii de rezidenţă (2,3% în rural, respectiv 1,1% în urban).

În profil teritorial, în anul şcolar 2016/2017, valori mai crescute ale ratei abandonului şcolar, în învăţământul primar şi gimnazial din mediul urban, s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare: Centru (1,7%), București-Ilfov şi Sud-Est (fiecare cu 1,3%) şi Sud-Muntenia (1,2%), iar în mediul rural în regiunile Centru (3,9%), Sud-Est (2,8%), Nord-Vest (2,3%) şi Sud-Muntenia (2,0%). În învăţământul liceal şi profesional, rata abandonului şcolar a înregistrat valori ridicate în regiunea Centru (3,6%) şi în regiunea Vest (3,4%).

Grafic 10.5.2. Rata abandonului şcolar în învăţământul liceal şi profesional, pe medii de rezidenţă şi regiuni de dezvoltare, în anul şcolar 2016/2017

Gradul de promovabilitate din învăţământul gimnazial a cunoscut un ecart de 1,3 puncte procentuale pe sexe (fetele au promovat în proporţie de 97,7%, iar băieţii au promovat în proporţie de 96,4%).

151

În învăţământul liceal, numărul elevilor promovaţi a fost de 615,6 mii, gradul de promovabilitate fiind de 97,0% (97,7% la fete şi 96,3% la băieţi).

La sfârşitul anului şcolar 2016/2017 au fost înregistraţi 154,9 mii de elevi promovaţi în învăţământul profesional, postliceal şi de maiştri (73,0 mii în învăţământul profesional şi 82,0 mii în învăţământul postliceal şi de maiştri).

Gradul de promovabilitate a fost de 93,5% (89,6% în învăţământul profesional şi 97,2% în învăţământul postliceal şi de maiştri).

În învăţământul universitar de licenţă, gradul de promovabilitate a fost de 93,6% (93,8% în învăţământul superior public şi 92,6% în cel privat). 11. CERCETARE-DEZVOLTARE În continuarea strategiei Lisabona, strategia Europa 2020 are ca obiectiv printre altele şi cercetarea-dezvoltarea.

Activitatea de cercetare-dezvoltare, conform metodologiei internaţionale şi Clasificării Activităţilor din Economia Naţională, reprezintă activitatea sistematică şi creatoare iniţiată pentru a spori volumul de cunoştinţe, inclusiv cele despre om, cultură şi societate, precum şi utilizarea acestora pentru noi aplicaţii.

Fac obiectul cercetării statistice unităţile specializate în cercetare-dezvoltare, unităţile economice şi sociale care au colective de cercetare-dezvoltare, staţiunile şi institutele de cercetare şi producţie agricolă, unităţile de învăţământ superior şi clinicile universitare care au structuri de cercetare-dezvoltare, organizaţiile non-profit care desfăşoară activitate de cercetare-dezvoltare.

Sursa datelor o constituie anchetele statistice anuale privind activitatea de cercetare-dezvoltare, prin care se culeg date privind indicatorii cantitativi şi calitativi referitori la resursele umane implicate în activitatea de cercetare-dezvoltare şi la cheltuielile destinate acestei activităţi.

11.1. Salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare La sfârşitul anului 2017, în activitatea de cercetare-dezvoltare lucrau 44801 salariaţi, număr în uşoară creştere faţă de cel înregistrat la sfârşitul anului 2016.

Din totalul salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare, 20535 erau femei, reprezentând 45,8%.

Din cei 44801 salariaţi existenţi în activitatea de cercetare-dezvoltare, 19101 activau în sectorul învăţământ superior, 13050 în sectorul guvernamental, 12467 în sectorul mediului de afaceri şi 183 în sectorul privat non-profit.

Activitatea de cercetare-dezvoltare se desfăşoară în principal în unităţile cu formă de proprietate majoritar de stat; în aceste unităţi îşi desfăşurau activitatea 31468 salariaţi, din care 15608 femei şi 13333 salariaţi lucrau în unităţile cu formă de proprietate majoritar privată, din care 4927 femei. Grafic 11.1.1. Ponderea salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe sectoare de performanţă şi forme de proprietate, la 31 decembrie 2017

În anul 2017, din totalul de 20535 femei salariate în activitatea de cercetare-dezvoltare, 4324 lucrau în sectorul mediului de afaceri, 6370 în sectorul guvernamental, 9772 în sectorul învăţământ superior şi 69 în sectorul privat non-profit.

152

Pentru cunoaşterea utilizării resurselor de personal, salariaţii care lucrează în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt clasificaţi, după ocupaţie, în: cercetători, tehnicieni şi asimilaţi şi alte categorii de salariaţi.

În anul 2017, ponderea cea mai mare în cadrul salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare o deţineau cercetătorii (61,1%), urmată de alte categorii de salariaţi (25,0%) şi tehnicieni şi asimilaţi (13,9%).

Tabel 11.1.1. Salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe ocupaţii

Efectivul salariaţilor la sfârşitul anului

Structura %

2016 2017 2017 faţă de 2016

(±) 2016 2017

Total 44386 44801 415 100,0 100,0

Cercetători 27801 27367 -434 62,6 61,1

Tehnicieni şi asimilaţi 6332 6221 -111 14,3 13,9

Alte categorii de salariaţi 10253 11213 960 23,1 25,0

După sectorul de performanţă, cercetătorii au ponderea cea mai ridicată în sectorul învăţământ superior (56,7%) şi în sectorul guvernamental (25,1%).

Distribuţia cercetătorilor pe grupe de vârstă arată că în sectorul guvernamental şi sectorul învăţământ superior, ponderea cea mai mare este deţinută de cercetătorii cu vârste cuprinse între 35-44 ani.

Grafic 11.1.2. Structura cercetătorilor din sectorul guvernamental şi sectorul învăţământ superior,

pe grupe de vârstă, în anul 2017

O altă grupare a salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare este şi cea pe domenii ştiinţifice, prezentată în tabelul următor:

Tabel 11.1.2. Structura salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe domenii ştiinţifice1), la 31 decembrie 2017

- procente -

Total Cercetători

Tehnicieni şi asimilaţi

Alte categorii de salariaţi

Total 100,0 100,0 100,0 100,0

Ştiinţe naturale şi exacte 20,1 22,6 17,9 15,3 Ştiinţe inginereşti şi tehnologice 50,1 45,2 62,4 55,3 Ştiinţe medicale şi de sănătate 11,6 12,6 11,0 9,4 Ştiinţe agricole 10,8 10,6 5,6 14,1 Ştiinţe sociale şi economice 3,5 4,3 1,2 2,6 Ştiinţe umaniste 3,9 4,7 1,9 3,3

1) Conform domeniului ştiinţific preponderent al activităţii de cercetare-dezvoltare.

153

Domeniile ştiinţifice în care activează cel mai mare număr de cercetători şi tehnicieni sunt reprezentate de ştiinţele inginereşti şi tehnologice (50,1%), urmate de ştiinţele naturale şi exacte (20,1%), iar cei mai puţini activează în domeniul ştiinţelor sociale şi economice (3,5%).

După nivelul de pregătire profesională, din numărul salariaţilor existenţi la sfârşitul anului 2017, în activitatea de cercetare-dezvoltare, 38125 persoane au avut studii superioare şi 6676 persoane au avut alt nivel de pregătire (exclusiv superioară).

Ponderea salariaţilor cu studii superioare în total salariaţi din activitatea de cercetare-dezvoltare a crescut în anul 2017, faţă de anul 2016 cu 0,3%.

În cadrul studiilor superioare, 18916 persoane au avut studii doctorale şi programe postdoctorale, 18646 studii superioare de licenţă, master şi studii postuniversitare şi 563 persoane studii superioare de scurtă durată.

În anul 2017, ponderea salariaţilor care au lucrat în activitatea de cercetare-dezvoltare şi sunt deţinători ai titlului de doctor şi a programelor postdoctorale este de 42,2%, în creştere cu 0,3% faţă de anul 2016.

În anul 2017, din salariaţii care au desfăşurat activitate de cercetare-dezvoltare, după orele efectiv lucrate, 72,7% au lucrat normă întreagă de timp.

Tabel 11.1.3. Salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe ocupaţii, în echivalent normă întreagă

- echivalent normă întreagă -

Salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare

din care, femei:

2016 2017 2017 faţă

de 2016 (±)

2016 2017 2017 faţă

de 2016 (±)

Total 32232 32586 354 14462 14579 117

Cercetători 18046 17518 -528 8209 8116 -93

Tehnicieni şi asimilaţi 5451 5480 29 2336 2237 -99

Alte categorii de salariaţi 8735 9588 853 3917 4226 309

11.2. Cheltuieli pentru activitatea de cercetare-dezvoltare În anul 2017, cheltuielile totale efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare au însumat 4317,1 milioane lei, din care 3924,6 milioane lei, respectiv 90,9% cheltuieli curente şi 392,5 milioane lei, respectiv 9,1% cheltuieli de capital.

Tabel 11.2.1. Structura cheltuielilor totale pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, pe forme de proprietate, în anul 2017

- procente -

Cheltuieli totale Cheltuieli curente Cheltuieli de capital

Total 100,0 100,0 100,0

Forma de proprietate:

- majoritar de stat 45,8 44,4 59,8

- majoritar privată 54,2 55,6 40,2

154

Grafic 11.2.1. Structura cheltuielilor curente şi a cheltuielilor de capital, pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, în anul 2017

Din totalul cheltuielilor curente pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, 2526,4 milioane lei (respectiv 64,4%) au fost destinate cercetării cu caracter aplicativ şi 747,4 milioane lei (respectiv 19,0%) destinate cercetării fundamentale. Din cheltuielile curente pentru activitatea cercetare-dezvoltare, dezvoltării experimentale au fost alocate 650,8 milioane lei, respectiv 16,6%, procent în scădere cu 4,2% faţă de anul 2016.

Tabel 11.2.2. Cheltuielile curente de cercetare-dezvoltare, pe tipuri de cercetare şi sectoare de performanţă, în anul 2017

- milioane lei preţuri curente -

Total

Cercetare Cercetare Dezvoltare

fundamentală aplicativă experimentală

Total 3924,6 747,4 2526,4 650,8

din care:

Sectorul mediului de afaceri 2275,5 98,4 1826,4 350,7

Sectorul guvernamental 1226,9 466,4 531,3 229,2

Sectorul învăţământ superior 411,0 179,7 160,8 70,5

După sursele de finanţare ale cheltuielilor totale de cercetare-dezvoltare, în anul 2017, ponderea cea mai ridicată o deţin sursele de la întreprinderi, 53,2% faţă de 47,6% în anul 2016, urmate de fondurile publice (inclusiv fondurile publice generale universitare), respectiv 35,9% faţă de 39,6% în anul 2016.

Din fondurile publice cele mai mari sume au fost primite de unităţile din sectorul guvernamental (70,0%), urmate de unităţile din sectorul învăţământ superior (18,1%).

155

Tabel 11.2.3. Structura surselor de finanţare a cheltuielilor totale de cercetare-dezvoltare în anul 2017

- procente -

2017

Total 100,0

Fonduri din ţară: 92,1

Întreprinderi 53,2

Fonduri publice 34,8

Fonduri publice generale universitare 1,1

Unităţi din învăţământul superior 1,6

Instituţii fără scop lucrativ **)

Alte surse 1,4

Fonduri din străinătate 7,9

**) Sub 0,05%.

Cheltuielile totale pentru activitatea de cercetare-dezvoltare se repartizează pe principalele programe de cercetare conform Nomenclatorului pentru analiză şi comparaţia bugetelor şi programelor ştiinţifice (NABS).

Tabel 11.2.4. Structura cheltuielilor totale din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe principalele tipuri de programe în anul 2017

- procente -

TOTAL 100,0

din care, pe programe NABS1):

Explorarea şi exploatarea pământului 1,2

Mediul încojurător 9,3

Exploatarea şi explorarea spaţiului 1,7

Transport, telecomunicaţii şi alte infrastructuri 1,5

Energie 1,4

Producţia şi tehnologia industrială 11,5

Sănătate 7,8

Agricultură 9,9

Educaţie 1,6

Cultură, activităţi recreative, religie şi mass-media 1,2

Sisteme politice şi sociale, structuri şi procese 0,6

Promovarea generală a cunoaşterii: cercetare-dezvoltare finanţată din fondurile generale universitare (FGU), pentru:

16,2

ştiinţe naturale şi exacte 10,8

ştiinţe inginereşti şi tehnologice 4,4

ştiinţe medicale şi de sănătate 0,2

ştiinţe agricole 0,1

ştiinţe sociale şi economice 0,4

ştiinţe umaniste 0,3

Promovarea generală a cunoaşterii: cercetare-dezvoltare finanţată din alte surse decât fondurile generale universitare, pentru:

33,9

ştiinţe naturale şi exacte 19,0

ştiinţe inginereşti şi tehnologice 8,0

ştiinţe medicale şi de sănătate 0,6

ştiinţe agricole 0,6

ştiinţe sociale şi economice 1,9

ştiinţe umaniste 3,8 1) Nomenclatorul pentru analiza şi comparaţia bugetelor şi programelor ştiinţifice.

156

12. SĂNĂTATE

12.1. Infrastructura sistemului de sănătate Sistemul naţional de sănătate prezintă o infrastructură dinamică şi flexibilă formată din ansamblul unităţilor sanitare din sectorul public şi privat, pentru furnizarea de servicii medicale şi pentru monitorizarea stării de sănătate a populaţiei.

Prin măsurile politice şi legislative şi prin programele de sănătate publică, Ministerul Sănătăţii coordonează activitatea sistemului naţional de sănătate în scopul promovării sănătăţii, îmbunătăţirii calităţii vieţii şi prevenirii îmbolnăvirilor.

Serviciile de îngrijire a sănătăţii au fost furnizate printr-o reţea de unităţi sanitare aparţinând atât sectorului public, cât şi celui privat, care în ultimii ani s-a dezvoltat tot mai mult.

În anul 2017, reţeaua unităţilor sistemului de sănătate era formată din peste 60 mii unităţi sanitare publice şi private.

Tabel 12.1.1. Principalele unităţi sanitare - unităţi -

Notă: În numărul cabinetelor medicale de medicină generală, cabinetelor medicale de familie, cabinetelor stomatologice şi cabinetelor medicale de specialitate nu sunt incluse cabinetele din structura altor tipuri de unităţi sanitare, cum ar fi: policlinici, societăţi medicale civile, centre de diagnostic şi tratament etc. 1) Inclusiv institute, centre medicale şi clinici medicale cu paturi de spital. 2) Centre medicale de specialitate, centre de diagnostic şi tratament, policlinici, centre medicale multifuncţionale (începând cu anul 2016). 3) Centrele de sănătate cu şi fără paturi de spital. Nu includ centrele de sănătate multifuncţionale şi centrele de sănătate mintală. 4) Inclusiv sanatoriile de nevroze sau de neuropsihiatrie. 5) Cabinete independente de: medicină de familie, de medicină generală, alte tipuri de cabinete medicale. Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare.

Total Mediul de rezidenţă

2016 2017 Urban Rural

2016 2017 2016 2017

Spitale1) 567 576 518 526 49 50 Ambulatorii integrate spitalelor şi de specialitate 469 461

437 429

32 32

Centre medicale2) 853 872 836 857 17 15

Dispensare medicale 187 184 181 180 6 4

Centre de sănătate3) 17 15 10 8 7 7

Centre de sănătate mintală 80 80 80 80 - -

Centre de sănătate multifuncționale 10 10 7 7 3 3

Sanatorii T.B.C. 2 2 2 2 - -

Sanatorii balneare4) 11 10 9 8 2 2

Preventorii 2 2 - - 2 2

Unităţi medico-sociale 67 66 28 27 39 39

Cabinete medicale şcolare şi studenţeşti 1931 1929 1913 1912 18 17

Cabinete medicale5) 12775 12568 8091 7943 4684 4625 - din care: cabinete independente de medicină de familie

11274

11055

6716 6574

4558 4481

Cabinete stomatologice şcolare şi studenţeşti 476 480 474 478 2 2

Cabinete stomatologice independente 14879 15095 12800 12953 2079 2142 Cabinete medicale independente de specialitate 10754 11079

10373 10676

381 403

Societăți civile medicale, de specialitate și stomatologice 829 900

731 775

98 125

Farmacii şi puncte farmaceutice 9495 9700 5922 5999 3573 3701

Depozite farmaceutice 259 247 231 223 28 24

Laboratoare medicale 4009 4077 3856 3915 153 162

Laboratoare de tehnică dentară 2263 2198 2175 2103 88 95

Centre de transfuzie sanguină 42 43 42 43 - - Unităţi de ambulanţă, transportul pacienţilor şi SMURD 110 109

109 107

1 2

157

Schimbările în infrastructura sistemului sanitar şi în structura personalului implicat în asigurarea serviciilor de sănătate poartă amprenta unui proces continuu de schimbare care a continuat şi pe parcursul anului 2017.

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, reţeaua unităţilor sanitare a înregistrat o creştere de 9 unităţi (1,6%) a numărului de spitale, creştere înregistrată aproape integral în sectorul privat. În privinţa unităţilor sanitare care oferă îngrijire medicală în regim ambulatoriu, cele mai semnificative schimbări au fost reprezentate de creşterea faţă de anul 2016 a numărului de cabinete: cu 325 a cabinetelor medicale independente de specialitate, cu 216 a cabinetelor stomatilogice independente, cu 205 a farmaciilor şi punctelor farmaceutice. Totodată, numărul societăţilor civile medicale, de specialitate şi stomatologice a crescut cu 71 de unităţi, iar numărul laboratoarelor medicale cu 68 de unităţi. Cea mai semnificativă scădere a fost a numărului de cabinete independente de medicină de familie care s-a diminuat cu 219 de unităţi, iar numărul laboratoarelor de tehnică dentară s-a diminuat cu 65 de unităţi. Diminuarea numărului celorlalte unităţi medicale înregistrată în anul 2017 faţă de anul 2016, a fost nesemnificativă.

Distribuţia reţelei unităţilor sanitare pe medii de rezidenţă evidenţiază faptul că reţeaua sanitară s-a dezvoltat în principal în mediul urban unde, în anul 2017, au oferit servicii medicale 91,3% dintre spitale, 98,3% dintre centrele medicale, 97,8% dintre dispensarele medicale, 93,1% dintre ambulatoriile integrate spitalelor şi de specialitate, toate centrele de sănătate mintală, sanatoriile TBC, centrele de transfuzie sanguină şi toate cabinetele medicale şi stomatologice şcolare şi studenţeşti. Peste 96% dintre cabinetele medicale independente de specialitate şi aproape 96% dintre laboratoarele medicale şi de tehnică dentară, precum şi peste 99% dintre cabinetele medicale şi stomatologice destinate elevilor şi studenţilor şi peste 98% dintre unităţile de ambulanţă, transportul pacienţilor şi SMURD, funcţionează, de asemenea, în mediul urban. Totodată, 85,8% dintre cabinetele stomatologice independente îşi desfăşoară activitatea în mediul urban.

Reţeaua sanitară care şi-a desfăşurat activitatea în mediul rural a fost reprezentată, în anul 2017, în principal de 50 de spitale, de două sanatorii balneare şi de cele două preventorii, de 59,1% dintre unităţile medico-sociale, de 46,7% dintre centrele de sănătate, de 40,5% dintre cabinetele independente de medicină de familie, de 38,2% dintre farmaciile şi punctele farmaceutice precum şi de 14,2% dintre cabinetele stomatologice independente.

Primul contact al pacienţilor cu sistemul sanitar se realizează la cabinetul medicului de familie. Din acest punct de vedere, în mediul rural, au funcţionat mai puțin de jumătate dintre cabinetele independente de medicină de familie (4481 unităţi) înregistrate la nivel naţional, numărul acestor cabinete diminuându-se în mediul rural cu 77 de unităţi faţă de anul 2016. Continuarea procesului de asistenţă medicală prin consultarea unui medic specialist este şi mai deficitară în cazul populaţiei din mediul rural care are la dispoziţie doar 3,7% dintre cabinetele medicale independente de specialitate, 8,7% dintre spitale şi 14,3% dintre cabinetele stomatologice.

Grafic 12.1.1. Distribuţia principalelor categorii de unităţi sanitare, pe medii de rezidenţă, în anul 2017

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare în anul 2017.

Reţeaua sanitară din sectorul public a fost formată, în anul 2017, din 367 de spitale (63,7%), un număr de 377 de ambulatorii integrate spitalelor şi de specialitate (81,8%), 2074 de laboratoare medicale (50,9%) şi 12 dintre cele 15 centre de sănătate (80,0%). Reţeaua de cabinete medicale şi stomatologice şcolare şi studenţeşti, reţeaua de dispensare, de centre de sănătate mintală, centrele de transfuzie sanguină, unităţi medico-sociale, toate centrele de sănătate multifuncționale şi cele de sănătate mintală, cele două sanatorii TBC şi cele două preventorii au aparţinut în totalitate sectorului public.

158

În anul 2017 reţeaua sanitară din sectorul privat a continuat să se extindă. În sectorul privat au funcţionat 209 de spitale (36,3%) şi 84 de ambulatorii integrate spitalelor şi de specialitate (18,2%), precum şi 92,5% dintre centrele medicale, toate cabinetele independente de specialitate, 99,8% dintre cabinetele independente de medicină de familie şi dintre cabinetele stomatologice independente, 99,4% dintre laboratoarele de tehnică dentară, 95,2% dintre farmaciile şi punctele farmaceutice precum şi jumătate dintre laboratoarele medicale. Numai 25 de unităţi din cele 109 unităţi aparţinând reţelei de urgenţă (unităţi de ambulanţă, transportul pacienţilor şi SMURD) a aparţinut sectorului privat.

Schimbările intervenite în structura şi numărul unităţilor sanitare au condus la modificări ale numărului de paturi din diversele categorii de unităţi sanitare. Astfel, în anul 2017 unităţile sanitare au pus la dispoziţia pacienţilor un număr de 132480 paturi de spital pentru spitalizare continuă (inclusiv paturile de spital din institute, centre medicale, clinici şi centrele de sănătate), cu 203 (0,2%) mai multe paturi faţă de anul 2016. Din numărul total al paturilor de spital, 94,6% s-a înregistrat în sectorul public. Comparativ cu anul 2016, în 2017 în sectorul privat s-a înregistrat o creştere a numărului de paturi de spital, de 232 paturi pentru spitalizare continuă. Pentru îngrijirea pacienţilor cu spitalizare de zi, în 2017 au funcţionat 8072 paturi (6277 paturi pentru cazuri de zi au funcţionat în sectorul public şi 1795 în sectorul privat).

Tabel 12.1.2. Paturile de spital din unităţile sanitare, pe forme de proprietate - paturi -

2016 2017 2017 faţă de 2016

+/- %

Paturi de spital1) în unităţile sanitare - total 132277 132480 203 0,2

proprietate publică 125294 125265 -29 **)

proprietate privată 6983 7215 232 3,3 1) Inclusiv paturile de spital din institute, centre medicale, clinici şi centrele de sănătate cu paturi de spital. Sunt incluse numai paturile pentru spitalizare continuă.

**) Sub 0,05.

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare.

În anul 2017, în sanatoriile balneare au funcţionat 1531 paturi (cu 32 paturi mai multe decât în anul 2016),

iar în unităţile medico-sociale 3305 paturi (cu 7 paturi mai multe decât în 2016). Numărul paturilor din sanatoriile TBC (410 paturi), din sanatoriile de nevroze sau de neuropsihiatrie (280 paturi) şi din preventorii (297 paturi) a rămas la acelaşi nivel ca în anul 2016.

Tabel 12.1.3. Numărul de paturi de spital pentru unele specialităţi - paturi -

2016 2017

2017 faţă de 2016 %

+/- % 2016 2017

Total 132277 132480 203 0,2 100,0 100,0

din care:

Interne1) 25834 25954 120 0,5 19,6 19,6

Chirugie2) 22472 22671 199 0,9 17,0 17,1

Obstetrică-ginecologie 8734 8667 -67 -0,8 6,6 6,5

Neonatologie 4630 4600 -30 -0,6 3,5 3,5

Pediatrie3) 7666 7638 -28 -0,4 5,8 5,8

Boli infecţioase 5340 5314 -26 -0,5 4,0 4,0

Tuberculoză şi pneumologie4) 8609 8561 -48 -0,6 6,5 6,4

Psihiatrie şi neuropsihiatrie5) 17257 17305 48 0,3 13,0 13,1

Oftalmologie 1733 1723 -10 -0,6 1,3 1,3

O.R.L. 2361 2368 7 0,3 1,8 1,8

Neurologie 5536 5531 -5 -0,1 4,2 4,2

Dermato-venerologie 1442 1438 -4 -0,3 1,1 1,1

Oncologie 3631 3621 -10 -0,3 2,7 2,7

Recuperare medicină fizică şi balneologie 7922 7998 76 1,0 6,0 6,0

Anestezie şi terapie intensivă 5025 5024 -1 - 3,8 3,8

Alte specialităţi6) 4085 4067 -18 -0,4 3,1 3,1

Notă: În numărul paturilor de spital nu sunt incluse paturile destinate exclusiv cazurilor de zi şi paturile pentru însoţitori. 1) La specialitatea interne sunt incluse paturile pentru: interne (inclusiv paturile de pneumologie netuberculoasă din secţiile de interne), endocrinologie, boli profesionale, cardiologie, reumatologie, diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, gastroenterologie, hematologie şi nefrologie. 2) La specialitatea chirurgie sunt incluse paturile pentru: chirurgie generală, chirurgie maxilofacială, chirurgie infantilă, chirurgie plastică şi reparatorie, chirurgie cardio-vasculară, neurochirurgie, chirurgie toracică, chirurgie endocrină, chirurgie oncologică, ortopedie-traumatologie şi urologie. 3) La specialitatea pediatrie sunt incluse paturile pentru pediatrie, distrofici (recuperare pediatrică) şi pneumologie netuberculoasă din pediatrie. 4) La specialitatea tuberculoză şi pneumologie sunt incluse paturile de pneumologie netuberculoasă din secţiile TBC şi paturile de pneumologie TBC. 5) La specialitatea psihiatrie şi neuropsihiatrie sunt incluse paturile pentru psihiatrie şi paturile pentru recuperare neuro-psiho-motorie. 6) La alte specialităţi medicale sunt incluse paturile pentru bolnavi cronici, geriatrie şi gerontologie, medicină generală şi alte secţii. Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare.

159

Pe regiuni de dezvoltare, în anul 2017, cel mai mare număr de paturi de spital s-au înregistrat în regiunea Bucureşti-Ilfov (23294 paturi), urmată de regiunea Nord-Est (20162 paturi), iar cele mai mici valori ale acestui indicator s-au înregistrat în regiunile Vest (12991 paturi) şi Sud-Vest Oltenia (12707 paturi).

În anul 2017, pe specialităţi medicale, aproximativ 75% din numărul de paturi de spital au fost înregistrate la specialităţile: interne (19,6%), chirurgie (17,1%), psihiatrie şi neuropsihiatrie (13,1%), obstetrică-ginecologie (6,5%), tuberculoză şi pneumologie (6,5%), recuperare medicină fizică şi balneologie (6,0%) şi pediatrie (5,8%).

Cele mai scăzute ponderi în distribuţia paturilor de spital pe specialităţi medicale s-au înregistrat la O.R.L. (1,8%), oftalmologie (1,3%) şi la dermato-venerologie (1,1%).

La 1000 locuitori, în anul 2017 au revenit 6,8 paturi de spital18) (inclusiv paturile de spital din institute, centre medicale, clinici şi centrele de sănătate).

În anul 2017, gradul de utilizare a paturilor în spitale a fost de 232 zile/an (cu 3 zile mai puţin faţă de anul 2016), a paturilor din sanatoriile TBC a fost de 237 zile/an (cu 9 zile mai puţin faţă de anul 2016), a paturilor din sanatoriile balneare a fost de 176 zile/an (cu 13 zile mai puțin faţă de anul 2016), iar a celor din sanatoriile de nevroze sau de neuropsihiatrie de 270 zile/an (cu 6 zile mai puţin faţă de anul 2016), iar a celor din unităţile medico-sociale de 329 zile/an (cu 9 zile mai mult faţă de anul anterior).

12.2. Personalul medico-sanitar19) În anul 2017, activitatea medicală a unităţilor din sistemul naţional de sănătate a fost asigurată de 323689 cadre medico-sanitare. Din totalul personalului medical, 34,7% (112233 persoane) au pregătire superioară (medici, stomatologi, farmacişti, fiziokinetoterapeuţi, asistenţi medicali cu studii superioare şi alt personal sanitar20) cu studii superioare), 43,9% (142103 persoane) sunt cadre medicale cu pregătire sanitară medie şi 21,4% (69353 persoane) reprezintă personal sanitar auxiliar.

În anul 2017, comparativ cu anul 2016, a crescut numărul medicilor cu 1279 persoane (2,2%), cel al asistenţilor medicali cu studii superioare cu 833 persoane (6,0%), numărul farmaciştilor a crescut cu 653 persoane (3,8%), iar numărul medicilor dentişti a scăzut cu 789 persoane (-4,8%).

Grafic 12.2.1. Structura personalului medical, pe niveluri de pregătire profesională, în anul 2017

Notă: În personalul medical cu studii superioare s-au inclus: medici, stomatologi, farmacişti, fiziokinetoterapeuţi, asistenţi medicali cu studii universitare şi alte tipuri de personal sanitar cu studii superioare (biologi, chimişti, biochimişti, fizicieni, profesori de cultură fizică medicală, psihologi, logopezi, sociologi). Personalul medical cu studii medii include: asistenţi medicali, asistenţi de laborator clinic, asistenţi de radiologie şi imagistică, asistenţi de farmacie, surori medicale, educatori puericultori, asistenţi de stomatologie şi igenişti, fiziokinetoterapeuţi cu studii medii, fizioterapeuţi. Personalul sanitar auxiliar include: infirmiere, brancardieri, ambulanţieri, băieşi, gipsari, nămolari, agenţi dezinsecţie, dezinfecţie, deratizare, şoferi de autosanitare, îngrijitoare, spălătorese. Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare în anul 2017.

18) Paturile de spital care au revenit la 1000 locuitori s-au calculat cu populaţia rezidentă la 1 iulie estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 19) Personalul sanitar a fost înregistrat o singură dată, la unitatea sanitară unde are funcţia de bază. 20) Categoria alt personal sanitar cu studii superioare nu se referă decât la unităţile cu paturi, nu şi la unităţile care oferă îngrijire ambulatorie.

160

Numărul personalului sanitar mediu a crescut cu 4857 persoane (3,5%) şi cel al personalului sanitar auxiliar cu 3097 persoane (4,7%).

Distribuţia personalului sanitar pe medii de rezidenţă arată că în anul 2017 în mediul urban îşi desfăşurau activitatea 52927 medici (90,3%), dintre aceştia 7701 sunt medici de familie (63,2%). De asemenea, în mediul urban lucrează şi majoritatea personalului sanitar mediu, 126852 persoane (89,3%) şi auxiliar 61305 persoane (88,4%).

În mediul rural îşi desfăşoară activitatea 36,8% dintre medici de familie, 13,1% din totalul medicilor stomatologi şi 17,9% din totalul farmaciştilor.

Tabel 12.2.1. Principalele categorii de personal medico-sanitar1) - persoane -

2016 2017

2017 faţă de 2016

%

Medici (exclusiv stomatologi) 57304 58583 2,2

Locuitori la un medic 344 334 -2,9

Medici la 10000 locuitori 29,1 29,9 2,7

Stomatologi 16442 15653 -4,8

Locuitori la un stomatolog 1199 1252 4,4

Stomatologi la 10000 locuitori 8,3 8,0 -3,6

Farmacişti 17180 17833 3,8

Locuitori la un farmacist 1147 1099 -4,2

Farmacişti la 10000 locuitori 8,7 9,1 4,6

Alte tipuri de personal sanitar cu studii superioare 18959 20164 6,4

Locuitori la un alt tip de personal cu studii superioare 1039 972 -6,4

Alte tipuri de personal sanitar cu studii superioare la 10000 locuitori 9,6 10,3 7,3

Personal sanitar mediu 137246 142103 3,5

Locuitori la un cadru sanitar mediu 144 138 -4,2

Personal sanitar mediu la 10000 locuitori 69,6 72,5 4,2

Personal sanitar auxiliar 66256 69353 4,7 1) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011.

În anul 2017, unui medic i-au revenit 334 locuitori (344 în anul 2016), unui stomatolog 1252 locuitori (1199 în anul 2016), unui farmacist 1099 locuitori (1147 în anul 2016), iar unui cadru sanitar mediu 138 locuitori (144 în anul 2016).

La 10000 locuitori, în anul 2017, au revenit 29,9 medici (faţă de 29,1 în anul 2016), 8,0 stomatologi (faţă de 8,3 în anul 2016), 9,1 farmacişti (faţă de 8,7 în anul 2016) şi 72,5 personal sanitar mediu (faţă de 69,6 în anul 2016). Grafic 12.2.2. Populaţia ce a revenit la un cadru medico-sanitar1)

1) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare.

161

În anul 2017, în profil teritorial, regiunea de dezvoltare în care s-a înregistrat cel mai mare număr de cadre medico-sanitare a fost Bucureşti-Ilfov, unde şi-au desfăşurat activitatea 13482 medici, 3062 stomatologi şi 4591 farmacişti. Cel mai mare număr de cadre sanitare medii, 22683 persoane, s-a înregistrat, de asemenea, în regiunea Bucureşti-Ilfov, urmată de regiunea, Nord-Est, unde şi-au desfăşurat activitatea 21778 cadre sanitare medii.

Cel mai mic număr de medici a fost înregistrat în regiunea Sud-Muntenia (4635 medici), cel mai mic număr de medici stomatologi (1266 stomatologi) s-a înregistrat în regiunea Sud-Vest Oltenia, iar cel mai mic număr de farmacişti s-a înregistrat în regiunea Vest (1323 farmacişti). De asemenea, în regiunea Vest s-a înregistrat şi cel mai mic număr al personalului sanitar mediu (13847 persoane).

12.3. Principalii indicatori ai sistemului sanitar

Tabel 12.3.1. Principalii indicatori de sănătate1)

2016 2017

2017 faţă de 2016

+/-

Cazuri noi de îmbolnăviri prin boli infecţioase şi parazitare (la 100000 locuitori)

2698,6 2552,2 -146,4

din care:

- TBC 54,4 53,02) -1,4

- Boli diareice acute 435,6 415,2 -20,4

Cazuri noi de SIDA (la 100000 locuitori) 1,8 1,52) -0,3

Numărul pacienţilor care au beneficiat de

asistenţă medicală de urgenţă (la 100000 locuitori) 16448,6 16565,1 116,5

Numărul pacienţilor ieşiţi din spital

(la 100000 locuitori) 20043,1 20159,7 116,6 1) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 2) Date provizorii. Sursa: Ministerul Sănătăţii: Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta” şi Institutul Naţional de Boli Infecţioase “Prof.Dr.Matei Balş”; Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti.

În anul 2017, comparativ cu anul 2016, au beneficiat de asistenţă medicală de urgenţă mai mulţi pacienţi cu 116,5 pacienţi la 100000 locuitori. În ceea ce priveşte numărul cazurilor noi de îmbolnăvire s-a înregistrat o diminuare semnificativă a numărului de cazurile noi de îmbolnăviri prin boli infecţioase şi parazitare cu 146,4 cazuri noi la 100000 locuitori.

Tabel 12.3.2. Principalele boli infecţioase şi parazitare (cazuri noi) - cazuri noi -

2016 2017

2017 faţă de 2016

+/- %

Boli diareice acute 85835 81339 -4496 -5,2

Hepatită virală 3539 2771 -768 -21,7

Tuberculoză 10727 103771) -350 -3,3

Gripă 3345 1961 -1384 -41,4

Dizenterie 132 125 -7 -5,3

Sifilis 951 840 -111 -11,7

Tuse convulsivă 72 93 21 29,2

Scarlatină 2211 1788 -423 -19,1

Toxiinfecţii alimentare 549 409 -140 -25,5

Rujeolă 2435 9076 6641 272,7

Erizipel 923 982 59 6,4

Trichineloză 86 118 32 37,2

Salmoneloză 1492 1236 -256 -17,2

Leptospiroză 64 79 15 23,4

Rubeolă 7 9 2 28,6 1) Date provizorii. Sursa: Ministerul Sănătăţii: Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta”, Institutul Naţional de Sănătate Publică - Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică.

162

Situaţia cazurilor noi de îmbolnăvire prin boli infecţioase şi parazitare a cunoscut o evoluţie oscilantă, înregistrându-se atât o reducere a incidenţei pentru unele boli infecţioase şi parazitare, dar şi o creştere a altor boli din această clasă.

În anul 2017 s-a înregistrat o epidemie de rujeolă (6641 cazuri noi de rujeolă). În acelaşi timp s-a înregistrat şi o creştere a cazurilor noi de erizipel, de la 923 de cazuri noi înregistrate în anul 2016, la 982 cazuri noi în anul 2017, dar şi o creştere a numărului de cazuri noi de trichineloză de la 86 cazuri noi în anul 2016, la 118 cazuri noi în anul 2017.

În anul 2017, faţă de anul 2016, scăderi mai importante ale numărului de cazuri noi ce au revenit la 100000 locuitori s-au înregistrat la: gripă cu 41,2%, toxiinfecţii alimentare cu 25,0%, hepatită virală cu 21,7%, scarlatină cu 18,8%, salmoneloză cu 17,1%, dizenterie cu 14,3%. Incidenţa tuberculozei la 100000 locuitori a cunoscut o diminuare, faţă de anul 2016, de 2,6%. În anul 2017, faţă de anul 2016, au crescut numărul de cauri noi ce au revenit la 100000 locuitori, la tuse convulsivă cu 25%, la leptospiroză cu 33,3%, la trichineloză cu 50,0%, iar epidemia de rujeolă a determinat o creştere de 273,4%. În cazul rubeolei s-au înregistrat şi în anul 2017 sub 0,05 cazuri noi la 100000 locuitori, la fel ca în anul 2016.

Tabel 12.3.3. Cazuri noi de îmbolnăvire prin unele boli infecţioase şi parazitare,

la 100000 locuitori1) - cazuri noi/100000 locuitori -

2016 2017

2017 faţă de 2016

+/- %

Boli diareice acute 435,6 415,2 -20,4 -4,7

Hepatită virală 18,0 14,1 -3,9 -21,7

Tuberculoză 54,4 53,02) -1,4 -2,6

Gripă 17,0 10,0 -7,0 -41,2

Dizenterie 0,7 0,6 -0,1 -14,3

Sifilis 4,8 4,3 -0,5 -10,4

Tuse convulsivă 0,4 0,5 0,1 25,0

Scarlatină 11,2 9,1 -2,1 -18,8

Toxiinfecţii alimentare 2,8 2,1 -0,7 -25,0

Rujeolă 12,4 46,3 33,9 273,4

Erizipel 4,7 5,0 0,3 6,4

Trichineloză 0,4 0,6 0,2 50,0

Salmoneloză 7,6 6,3 -1,3 -17,1

Leptospiroză 0,3 0,4 0,1 33,3 1) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 2) Date provizorii.

Sursa: Ministerul Sănătăţii: Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta”, Institutul Naţional de Sănătate Publică - Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică.

În anul 2017 s-au înregistrat 3950 mii pacienţi externaţi din spitale, dintre aceştia aproape jumătate au fost trataţi de: boli ale aparatului circulator (14,2% din numărul total de pacienţi externaţi), boli ale aparatului respirator (11,4%), boli ale aparatului digestiv (10,4%) şi tumori (9,9%).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, numărul pacienţilor externaţi din spitale a rămas acelaşi. Cele mai semnificative scăderi s-au înregistrat la următoarele clase de boli: tuberculoză (-6,1%), boala ischemică a inimii (-4,5%), boli ale aparatului respirator (-2,4%), iar cea mai semnificativă creştere s-a înregistrat la clasa bolilor infecţioase şi parazitare (+4,2%).

163

Tabel 12.3.4. Numărul pacienţilor externaţi din spital, pe unele clase de boli - mii persoane -

2016 2017

2017 faţă de 2016

%

+/- % 2016 2017

Total 3950 3950 - - 100,0 100,0

Boli infecţioase şi parazitare 191 199 8 4,2 4,8 5,0 din care: Tuberculoză 33 31 -2 -6,1 0,8 0,8 Tumori 390 390 - - 9,9 9,9 Boli endocrine, de nutriţie şi metabolism 147 145 -2 -1,4 3,7 3,7 din care: Diabet zaharat 67 67 - - 1,7 1,7 Tulburări mentale şi de comportament 249 248 -1 -0,4 6,3 6,3 Boli ale sistemului nervos, boli ale ochiului şi anexelor sale, boli ale urechii şi apofizei mastoide 224 221 -3 -1,3

5,7 5,6

Boli ale aparatului circulator 566 562 -4 -0,7 14,3 14,2 din care: Boala ischemică a inimii 66 63 -3 -4,5 1,7 1,6 Boli cerebro-vasculare 106 105 -1 -0,9 2,7 2,7 Boli ale aparatului respirator 465 454 -11 -2,4 11,8 11,4 Boli ale aparatului digestiv 409 411 2 0,5 10,3 10,4 Boli ale aparatului genito-urinar 211 212 1 0,5 5,3 5,4 Sarcină, naştere şi lăuzie 268 270 2 0,7 6,8 6,8 Unele afecţiuni a căror origine se situează în perioada perinatală 117 117 - -

3,0 3,0

Malformaţii congenitale, deformaţii şi anomalii cromozomiale 22 22 - -

0,6 0,6

Leziuni traumatice, otrăviri şi alte consecinţe ale cauzelor externe 189 186 -3 -1,6 4,8 4,7

Alte cauze 502 513 11 2,2 12,7 13,0

Sursa: Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar, Bucureşti.

Asistenţa medicală de urgenţă reprezintă un alt indicator de caracterizare a funcţionalităţii sistemului sanitar. În anului 2017, un număr de 2792 autosalvări au fost la dispoziţia populaţiei, număr egal cu cel din anul precedent.

În anul 2017, reţeaua de asistenţa medicală de urgenţă a înregistrat 3245,4 mii de solicitări ale pacienţilor rezolvate de serviciile medicale de urgenţă publice şi private. Din totalul pacienţilor care au apelat la salvare, 75,9% (2464,6 mii persoane) au fost pacienţi transportaţi şi 24,1% (780,8 mii persoane) au fost pacienţi asistaţi.

Tabel 12.3.5. Asistenţa medicală de urgenţă

2016 2017

2017 faţă de 2016

+/- %

Autosalvări (unităţi) 2792 2792 - - Solicitări ale pacienţilor rezolvate (persoane) 3241448 3245379 3931 0,1 din care: - persoane transportate 2429182 2464574 35392 1,5 - persoane asistate 812266 780805 -31461 -3,9

Comparativ cu anul 2016, în anul 2017 a crescut numărul pacienţilor care au beneficiat de asistenţă medicală de urgenţă cu 3,9 mii persoane (0,1%), pacienţii transportaţi înregistrând o creştere de 35,4 mii persoane (1,5%), iar în cazul pacienţilor asistaţi s-a înregistrat o scădere de 31,5 mii persoane (-3,9%).

164

13. CULTURĂ Transformările majore pe care le-a parcurs societatea românească au condus în domeniul culturii şi artei la un proces de dezvoltare a activităţii cultural-artistice cu multiple schimbări intervenite în structura organizatorică a unităţilor culturale, diversificarea modalităţilor prin care actul de cultură se adresează publicului, sectorul privat ocupând un rol din ce în ce mai important.

Reţeaua unităţilor şi a serviciilor culturale oferite populaţiei include: activitatea bibliotecilor, cea a muzeelor şi colecţiilor publice, activitatea instituţiilor şi companiilor de spectacole sau concerte, producţia, distribuţia şi exploatarea cinematografică, activitatea posturilor de radio şi televiziune publice şi private.

13.1. Numărul şi activitatea bibliotecilor Reţeaua bibliotecilor care a funcţionat în anul 2017 a cuprins 9594 unităţi administrative şi 103 de filiale, puncte externe de servicii şi biblioteci mobile, din care 70,6% biblioteci şcolare, 23,6% biblioteci publice (judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale), 4,8% biblioteci specializate şi 1,0% biblioteci naţionale sau de importanţă naţională şi universitare (ale instituţiilor de învăţământ superior).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, numărul bibliotecilor a scăzut cu 238 unităţi, iar numărul filialelor, al punctelor externe de servicii şi al bibliotecilor mobile a rămas acelaşi. Cele mai semnificative diminuări ale numărului de biblioteci s-au înregistrat în rândul bibliotecilor şcolare, funcţionând cu 142 biblioteci mai puţine decât în anul 2016.

Tabel 13.1.1. Numărul şi activitatea bibliotecilor

Anii Biblioteci1)

- unităţi -

Volume existente

- mii volume -

Utilizatori (activi)

- mii persoane -

Volume eliberate

- mii volume -

Biblioteci - total 2016 9832 164475 3433 38240

2017 9594 163300 3248 35803

Biblioteci naţionale 2016 3 21261 32 414

2017 3 21185 33 380

Biblioteci universitare 2016 98 25859 292 5705

2017 97 26023 277 5110

Biblioteci specializate 2016 516 8660 68 593

2017 459 7977 59 508

Biblioteci şcolare 2016 6911 62253 1690 13794

2017 6769 61966 1643 13158

Biblioteci publice2) 2016 2304 46442 1351 17734

2017 2266 46149 1236 16647

1) Exclusiv filiale, puncte externe de servicii sau biblioteci mobile. 2) Bibliotecile publice includ: bibliotecile judeţene, bibliotecile municipale şi orăşeneşti şi bibliotecile comunale.

În anul 2017, toate regiunile de dezvoltare au înregistrat scăderi ale numărului de biblioteci, comparativ cu anul 2016. Scăderile cele mai mari au fost înregistrate în regiunile Nord-Est (-51 biblioteci) şi Nord-Vest (-50 biblioteci), iar cea mai mică scădere s-a evidenţiat în regiunea Bucureşti-Ilfov (-4 biblioteci).

165

Grafic 13.1.1. Distribuţia numărului de biblioteci1), pe regiuni de dezvoltare

1) Exclusiv filiale, puncte externe de servicii sau biblioteci mobile.

În anul 2017, numărul volumelor existente în biblioteci a fost de 163300 mii exemplare, în scădere cu 1175 mii exemplare faţă de anul precedent (0,7%). Repartizarea volumelor existente în anul 2017, pe tipuri de biblioteci a fost următoarea: 37,9% în biblioteci şcolare; 28,3% în biblioteci publice; 15,9% în biblioteci universitare; 13,0% în biblioteci naţionale şi de importanţă naţională şi 4,9% în biblioteci specializate. În majoritatea regiunileor de dezvoltare au fost înregistrate scăderi ale numărului de volume existente la sfârşitul anului 2017 faţă de anul 2016. Cea mai mare scădere a fondului de carte existent la sfârşitul anului 2017 s-a înregistrat în regiunea Vest cu 380 mii volume (-2,8%), urmată de regiunea Nord-Vest cu 334 mii volume (-1,5%). Creşteri ale fondului de carte s-au înregistrat doar în regiunea Bucureşti-Ilfov cu 92 mii volume (0,3%).

Grafic 13.1.2. Distribuţia numărului de volume existente în biblioteci, pe regiuni de dezvoltare

În anul 2017, comparativ cu anul 2016, numărul utilizatorilor activi (persoane fizice) ai serviciilor de bibliotecă a fost de 3248 mii, mai mic cu 185 mii persoane (-5,4%). Pe tipuri de biblioteci repartizarea utilizatorilor activi a fost următoarea: 50,6% din numărul total al utilizatorilor activi s-au înregistrat la bibliotecile şcolare; 38,1% la bibliotecile publice (judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale); 8,5% la bibliotecile universitare; 1,8% la bibliotecile specializate şi 1,0% la bibliotecile naţionale şi de importanţă naţională.

166

Grafic 13.1.3. Distribuţia numărului de utilizatori activi, pe regiuni de dezvoltare

Scăderea numărului de utilizatori activi ai serviciilor de bibliotecă, înregistraţi la nivel naţional în anul 2017, faţă de anul 2016, este rezultatul diminuării numărului de utilizatori la nivel regional. Astfel, cea mai mare scădere a numărului de utilizatori activi s-a înregistrat în regiunea Sud-Vest Oltenia cu 54 mii utilizatori (-12,4%), iar cea mai mică scădere a numărului de utilizatori activi s-a înregistrat în regiunile Nord-Est şi Vest, mai puţin cu câte 8 mii utilizatori (-1,3%, respectiv -2,8%).

În anul 2017, numărul volumelor eliberate (inclusiv fotocopii şi microformate) diferiţilor utilizatori a fost de 35803 mii volume.

Comparativ cu anul 2016, în anul 2017 s-a înregistrat o scădere a numărului de volume eliberate utilizatorilor, cu 2437 mii volume (-6,4%); în ceea ce priveşte numărul de volume eliberate unui utilizator în perioada analizată, în anul 2017 acesta este, în medie, de 11 volume eliberate pe un utilizator, aceeaşi valoare ca în anul 2016.

Repartizarea numărului documentelor de bibliotecă împrumutate pe parcursul anului 2017 (volume eliberate) pe tipuri de biblioteci, a fost următoarea: 46,5% din volume s-au eliberat utilizatorilor în bibliotecile publice (biblioteci judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale), 36,7% în bibliotecile şcolare, 14,3% în bibliotecile universitare, 1,4% în bibliotecile specializate şi 1,1% în bibliotecile naţionale şi de importanţă naţională.

Grafic 13.1.4. Distribuţia numărului de volume eliberate, pe regiuni de dezvoltare

În anul 2017, comparativ cu anul 2016, în toate regiunile de dezvoltare a scăzut numărul de volume împrumutate (volume eliberate) utilizatorilor serviciilor de bibliotecă.

167

Scăderi semnificative ale numărului de volume eliberate s-au înregistrat în regiunile: Vest, mai puţin cu 460 mii volume eliberate (-15,8%), Sud-Vest Oltenia, mai puţin cu 398 mii volume eliberate (-10,2%) şi Bucureşti-Ilfov, mai puţin cu 397 mii volume eliberate (-10,9%).

După forma de proprietate, 96,6% din totalul bibliotecilor sunt unităţi de stat, ponderea cea mai mare având-o bibliotecile şcolare: 68,3% (6549 unităţi).

Tabelul 13.1.2. Numărul şi activitatea bibliotecilor, după forma de proprietate

Forma de proprietate

Biblioteci1)

- unităţi -

Volume existente

- mii volume -

Utilizatori activi - mii persoane -

Volume eliberate - mii volume -

2016 2017 2016 2017 2016 2017 2016 2017

Total 9832 9594 164475 163300 3433 3248 38240 35803

Majoritar de stat2) 9513 9271 160562 159474 3352 3169 37574 35169

Majoritar privată3) 319 323 3913 3826 81 79 666 634

1) Exclusiv filiale, puncte externe de servicii sau biblioteci mobile. 2) Proprietate majoritar de stat, integral de stat, publică de interes naţional şi local (instituţii şi unităţi de interes public). 3) Proprietate integral privată, cooperatistă, obştească şi integral străină.

În anul 2017 au funcţionat 2266 biblioteci publice (judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale), unităţi de cultură la care are acces publicul larg.

Tabel 13.1.3. Numărul şi activitatea bibliotecilor publice

Tipul de bibliotecă

Biblioteci1)

- unităţi -

Volume existente

- mii volume -

Utilizatori activi

- mii persoane -

Volume eliberate

- mii volume -

2016 2017 2016 2017 2016 2017 2016 2017

Total 2304 2266 46442 46149 1351 1236 17734 16647

Judeţene 41 41 18146 18310 484 438 8444 8214

Municipale şi orăşeneşti 256 252 10195 9957 309 278 4163 3683

Comunale 2007 1973 18101 17882 558 520 5127 4750 1) Exclusiv filiale, puncte externe de servicii sau biblioteci mobile.

În cursul anului 2017, în colecţiile bibliotecilor publice au intrat 712 mii cărţi şi periodice tipărite (volume), din care: 407 mii volume în bibliotecile judeţene; 123 mii volume în bibliotecile municipale şi orăşeneşti; 182 mii volume în bibliotecile comunale.

Tabel 13.1.4. Indicatori de performanţă înregistraţi de bibliotecile publice

Tipul de bibliotecă

Numărul mediu de volume existente în

bibliotecile publice ce revine unui utilizator

activ

(bucăţi/persoană)

Numărul mediu de volume

împrumutate spre lectură ce revine unui utilizator

activ

(bucăţi/persoană)

Numărul de utilizatori activi

ce revine unei biblioteci

publice1)

(persoane/bibliotecă)

2016 2017 2016 2017 2016 2017

Total 34,4 37,3 13,1 13,5 586 546

Judeţene 37,5 41,8 17,4 18,8 11805 10696

Municipale şi orăşeneşti 33,0 35,8 13,5 13,2 1208 1103

Comunale 32,5 34,4 9,2 9,1 278 263 1) Unităţi administrative (exclusiv filialele).

Bibliotecile publice, dispuneau în anul 2017 de un fond de carte de 46149 mii volume şi înregistrau un număr de 1236 mii utilizatori activi (6,3% din populaţia rezidentă21)). La o bibliotecă publică au revenit 8646 locuitori21) (cu 93 locuitori21) mai mulţi decât în anul precedent). În anul 2017, unui locuitor i-au revenit în medie 2,4 volume de carte din colecţiile bibliotecilor publice, la fel ca în anul precedent.

21) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor – 2011.

168

13.2. Muzee şi colecţii publice

Reţeaua muzeelor şi colecţiilor publice a funcţionat în anul 2017 cu un număr de 762 unităţi, dintre acestea 440 au fost unităţi de bază (57,7% din total). Suprafaţa expoziţională ocupată de muzee, grădini botanice, zoologice, acvarii şi rezervaţii naturale a totalizat 301790 mii metri pătraţi, 98,0% din această suprafaţă (295756 mii metri pătraţi) aparţinând rezervaţiilor naturale, 1,0% (3116 mii metri pătraţi) grădinilor botanice, zoologice şi acvariilor şi 1,0% (2918 mii metri pătraţi) muzeelor şi monumentelor.

Dezvoltarea şi reorganizarea reţelei de muzee şi colecţii publice (unităţi de bază, filiale şi secţii) a continuat şi în anul 2017, determinând închiderea temporară a unor unităţi pentru lucrări de amenajare, restaurare şi modernizare, redeschiderea altora, precum şi reluarea în anul de referință a activității de către unităţile temporar închise. Astfel, s-a înregistrat o creştere a numărului de muzee şi colecţii publice cu o unitate faţă de anul 2016.

Cea mai mare creştere a numărului de muzee înregistrată în anul 2017, faţă de anul 2016, s-a înregistrat la muzeele de etnografie şi antropologie (cu 3 unităţi). Numărul monumentelor, muzeelor de arheologie şi istorie, muzeelor de ştiinţă şi istorie naturală şi al muzeelor generale a rămas neschimbat.

În ce priveşte numărul grădinilor botanice, zoologice, acvarii, în anul 2017 au funcţionat 35 de unităţi, mai mult cu 2 unităţi faţă de anul precedent, iar numărul rezervaţiilor naturale a scăzut cu 2 unităţi (16 unităţi).

Grafic 13.2.1. Distribuţia muzeelor şi colecţiilor publice, după importanţa patrimoniului1)

1) Inclusiv filialele şi secţiile muzeelor.

După aria de acoperire teritorială, după mărimea şi importanţa patrimoniului, în anul 2017 au funcţionat: 51 muzee şi colecţii publice de importanţă naţională (cu 32 filiale şi secţii), 22 muzee şi colecţii publice de importanţă regională (cu 57 filiale şi secţii), 59 muzee şi colecţii publice de importanţă judeţeană (cu 146 filiale şi secţii), 308 muzee şi colecţii publice de importanţă locală (cu 87 filiale şi secţii).

În anul 2017, numărul bunurilor culturale (piese de muzeu) a fost de 18165 mii exemplare, dintre acestea, 16921 mii au fost bunuri culturale şi piese de muzeu, iar 1244 au fost specimene (plante şi animale) din grădinile botanice, zoologice, acvarii şi rezervaţii naturale.

În anul 2017, numărul vizitatorilor la muzee şi colecţii publice a fost de 15941 mii persoane, în creştere cu 12,3% (1744 mii persoane) faţă de anul precedent. Din totalul vizitatorilor, 12353 mii persoane (77,5%) au vizitat muzeele şi monumentele, iar 3588 mii persoane (22,5%) au vizitat grădinile botanice, zoologice, acvariile şi rezervaţiile naturale.

Pe regiuni de dezvoltare, în anul 2017 faţă de anul 2016, numărul muzeelor şi al colecţiilor publice (unităţi de bază, filiale şi secţii) care au fost deschise publicului a crescut cu 2 muzee în fiecare din regiunile: Nord-Vest, Centru, Sud-Est şi Bucureşti-Ilfov.

În anul 2017, faţă de anul 2016, s-a înregistrat o creştere a numărului de bunuri culturale şi naturale la aproape toate muzeele şi colecţiile publice, cu excepţia regiunii Sud-Vest Oltenia, unde numărul bunurilor culturale înregistrate de muzee şi colecţii publice a scăzut, deoarece au fost scoase din circuitul turistic 10 mii bunuri culturale (-1,9%).

169

Grafic 13.2.2. Distribuţia bunurilor culturale din muzee şi colecţii publice, pe regiuni de dezvoltare

Cea mai semnificativă creştere a numărului de bunuri culturale s-a înregistrat în regiunea Bucureşti-Ilfov, unde s-au înregistrat 5034 mii bunuri culturale, cu 1748 mii (53,2%) mai multe bunuri culturale.

La nivelul regiunilor de dezvoltare s-au înregistrat creşteri ale numărului de vizitatori în toate regiunile. Cele mai mari creşteri au fost înregistrate în regiunile Centru, cu 415 mii vizitatori (9,7%) şi în Bucureşti-Ilfov, cu 403 mii vizitatori (23,1%).

Grafic 13.2.3. Distribuţia vizitatorilor la muzee şi colecţii publice, pe regiuni de dezvoltare

După forma de proprietate, muzeele şi colecţiile publice (inclusiv filialele şi secţiile acestora) care au funcţionat în anul 2017, au fost proprietate majoritară de stat în proporţie de 87,9% (358 unităţi de bază şi 312 filiale şi secţii). În anul 2017, muzeele şi colecţiile publice din sectorul public deţineau 99,3% (18036 mii) din numărul bunurilor culturale şi naturale.

170

Tabel 13.2.1. Numărul şi activitatea muzeelor şi colecţiilor publice1)

Tipul de unitate

Muzee şi colecţii publice

- unităţi -

Numărul bunurilor culturale şi naturale

- mii bunuri -

Vizitatori

- mii persoane -

2016 2017 2016 2017 2016 2017

Total 761 762 15623 18165 14197 15941

Muzee de artă 140 138 475 480 2663 2760

Muzee de arheologie şi istorie 122 122 4518 5232 3331 3780

Muzee de ştiinţă şi istorie naturală 36 38 3636 3830 600 781

Muzee de ştiinţă şi tehnică 22 22 72 101 198 264

Muzee de etnografie şi antropologie 184 187 1050 1135 1750 2048

Muzee specializate 95 96 815 1785 764 929

Muzee generale 19 19 2195 2199 691 632

Alte muzee (mixte) 82 79 1868 2148 700 842

Monumente 10 10 11 11 305 317

Grădini botanice, zoologice, acvarii 33 35 974 1235 2619 2922

Rezervaţii naturale 18 16 9 9 576 666 1) Inclusiv filialele şi secţiile muzeelor.

În anul 2017 s-au organizat 5874 expoziţii (2262 expoziţii permanente şi 3612 expoziţii temporare). Din expoziţiile temporare, un număr de 1950 expoziţii s-au organizat la sediile proprii ale muzeelor, iar 403 au fost expoziţii itinerante în ţară şi în străinătate.

Totodată, muzeele au găzduit în sediile proprii un număr de 828 expoziţii temporare, iar colecţiile proprii au fost expuse în 431 expoziţii găzduite de alte muzee (63 expoziţii organizate de muzeele din străinătate şi 368 expoziţii organizate de muzeele din ţară).

13.3. Instituţii şi companii de spectacole şi concerte

Reţeaua instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte a cuprins în anul 2017 un număr de 230 unităţi (160 unităţi de bază şi 70 de secţii), fiind compusă din: 63 de teatre dramatice, 29 de teatre de animaţie, 9 opere, 6 teatre muzicale, de estradă şi de operetă, 24 filarmonici şi orchestre simfonice, 36 ansambluri artistice, 11 orchestre populare, 6 coruri, 25 centre culturale, un circ, 9 formaţii sau trupe de dans şi de divertisment şi 11 alte tipuri de instituţii de companii de spectacole sau concerte (fanfare şi ansambluri artistice care funcţionează independent sau în cadrul centrelor culturale, centrelor judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii, caselor municipale de cultură, caselor orăşeneşti de cultură). În anul 2017, cele mai multe reprezentaţii au fost susţinute de teatrele dramatice cu 11193 spectacole, urmate de teatrele de animaţie cu 4723 spectacole, iar cele mai puţine reprezentaţii au fost susţinute de circ, cu 67 spectacole.

În anul 2017 la spectacolele instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte s-a înregistrat un număr de 6425 mii spectactori şi auditori, mai mult cu 676 mii (11,8%) faţă de anul 2016.

Cei mai mulţi spectatori au preferat spectacolele susţinute de ansamblurile artistice, trupele de dans şi de divertisment (inclusiv spectacolele fanfarelor şi ansambluri artistice care funcţionează independent sau în cadrul centrelor culturale, centrelor judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii, caselor municipale de cultură, caselor orăşeneşti de cultură), 2067 mii persoane (32,2% dintre spectatori) şi cele susţinute de teatrele dramatice, 1978 mii persoane (30,8% dintre spectatori). Cei mai puţini auditori au participat la spectacolele susţinute de coruri, 32 mii persoane (0,5% dintre spectatori).

171

Tabelul 13.3.1. Numărul şi activitatea instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte

Tipul de unitate

Instituţii şi companii de spectacole

şi concerte1)

- unităţi -

Spectacole

- număr reprezentaţii -

Spectatori

- mii persoane -

Locuri în sălile proprii

- număr locuri -

2016 2017 2016 2017 2016 2017 2016 2017

Total 227 230 22356 23498 5749 6425 45561 45389

Teatre dramatice 61 63 10505 11193 1680 1978 21894 22012

Teatre de animaţie 27 29 4374 4723 633 613 3210 3731

Opere 9 9 1132 1388 444 530 3792 2989

Teatre muzicale, de estradă şi de operetă 6 6 355 354 84 105 1138 1422

Filarmonici şi orchestre simfonice 23 24 1712 1704 478 507 5985 5989 Ansambluri artistice, trupe de dans şi de divertisment2) 57 45 2952 3097 1745 2067 3313 4092

Orchestre populare 10 11 286 320 157 240 - -

Coruri 8 6 174 100 37 32 700 -

Circ 1 1 220 67 170 55 1800 1800

Centre culturale 25 25 646 552 321 298 3729 3354

1) Inclusiv secţii. 2) Începând cu anul 2016, inclusiv fanfarele şi ansamblurile artistice care funcţionează independent sau în cadrul centreleor culturale, centrelor judeţene

pentru conservarea şi promovarea culturii, caselor municipale de cultură, caselor orăşeneşti de cultură.

Comparativ cu anul 2016, în anul 2017 s-a înregistrat o creştere a numărului de spectatori la spectacolele ansamblurilor artistice, trupelor de dans și trupelor de divertisment, cu 322 mii spectatori (18,5%) şi la spectacolele susţinute de teatre dramatice, cu 298 mii spectatori (17,7%).

Teatrele de animaţie, corurile, circul şi centrele culturale au înregistrat, în anul 2017, scăderi ale numărului de spectatori faţă de anul 2016. Cele mai mari scăderi ale numărului de spectatori şi auditori s-au înregistrat la spectacolele de circ, cu 115 mii persoane (-67,6%) şi la centrele culturale, cu 23 mii persoane (-7,2%).

Comparativ cu anul 2016, pe regiuni de dezvoltare, numărul instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte care au funcţionat în anul 2017 a scăzut în regiunea Centru cu 3 unităţi.

Pe regiuni de dezvoltare, se remarcă în anul 2017, ca şi în anul precedent, regiunile Bucureşti-Ilfov în care se regăsesc cele mai multe instituţii şi companii de spectacole sau concerte 19,6% (45 de unităţi), Nord-Vest şi Centru, cu câte 18,7% (43 unităţi), respectiv 18,3% (42 unităţi).

Regiunile Bucureşti-Ilfov şi Centru se remarcă şi prin numărul mare de spectacole şi concerte, în aceste regiuni desfăşurându-se peste jumătate dintre reprezentaţiile susţinute la nivel naţional.

În anul 2017, s-au înregistrat, în medie, 328 spectatori la instituţiile şi companiile de spectacole şi concerte la 1000 locuitori22).

22) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor – 2011.

172

13.4. Producţia, distribuţia şi exploatarea cinematografică În anul 2017, producţia naţională de filme pentru marele ecran a cuprins 41 de filme din care: 18 filme artistice producţie românească (8 filme de lung metraj şi 10 filme de scurt metraj), 10 filme naţionale realizate în coproducţie (9 filme de lung metraj şi un film de scurt metraj), 11 filme documentare şi ştiinţifice (10 filme de lung metraj şi un film de scurt metraj) şi 2 filme de animaţie de scurt metraj.

În cinematografe au fost distribuite, în anul 2017, un număr de 443 filme. Dintre acestea 51 filme (11,5%) au fost filme integral naţionale, 16 filme (3,6%) au fost filme naţionale realizate în coproducţie şi 376 filme (84,9%) au fost filme străine.

Reţeaua cinematografică existentă în evidenţele Centrului Naţional al Cinematografiei la sfârşitul anului 2017, a cuprins 90 unităţi cinematografice cu bandă normală (89 cinematografe şi o caravană), cu 2 cinematografe mai puţine decât în anul 2016.

Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe cinematografe sunt în regiunea Bucureşti-Ilfov (16 unităţi), fiind urmată de regiunile Nord-Est (15 unităţi), Sud-Est (12 unităţi), Vest (11 unităţi), regiunile Nord-Vest şi Sud-Vest Oltenia (cu câte 10 unităţi fiecare) şi Sud-Muntenia (cu 9 unităţi). Cele mai puţine cinematografe au funcţionat în regiunea Centru (6 unităţi).

În anul 2017 cele 89 de unităţi cinematografice au dispus de 385 săli de spectacole, cele mai multe funcţionând în regiunea Bucureşti-Ilfov (119 săli), iar cele mai puţine în regiunea Centru (25 săli).

Tabel 13.4.1. Numărul şi activitatea cinematografelor1)

2016 2017

2017 faţă de 2016

+/- %

Cinematografe şi instituţii cinematografice – (unităţi) (la sfârşitul anului) 92 90 -2 -2,2

Săli de spectacole (număr săli) 392 385 -7 -1,8

Spectacole (mii reprezentaţii) 578 603 25 4,3

Spectatori (mii persoane) 13034 13877 843 6,5

Locuri în sălile cinematografelor (număr locuri) 74116 72112 -2004 -2,7 1) Inclusiv caravana cinematografică. Sursa: Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale – Centrul Naţional al Cinematografiei.

Proiecţia cinematografică a cuprins 603 mii spectacole cinematografice, din acestea, un număr de 320 spectacole cinematografice au fost distribuite de caravană. Proiecţiile cinematografice au fost vizionate de 13877 mii spectatori, în creştere cu 6,5% (843 mii spectatori) faţă de anul 2016. Cu ajutorul caravanei, spectacolele au devenit accesibile şi unor zone rurale. Astfel, din totalul spectatorilor, 85 mii spectatori au vizionat spectacole distribuite cu ajutorul caravanei.

Grafic 13.4.1. Distribuţia numărului de cinematografe1), pe regiuni de dezvoltare

1) Exclusiv caravana cinematografică. Sursa: Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale – Centrul Naţional al Cinematografiei.

173

În anul 2017, numărul locurilor în sălile cinematografelor a fost de 72112 locuri, în scădere cu 2,7% (-2004 locuri) faţă de anul precedent.

Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe locuri în sălile de cinematograf au fost în regiunea Bucureşti-Ilfov, 22753 locuri (31,6%), de aproape 6 ori mai multe locuri decât în regiunea Centru, unde s-au înregistrat cele mai puţine locuri în sălile de cinematograf, 3881 locuri (5,4%).

A doua regiune din punct de vedere al numărului de locuri în sălile de cinematograf a fost regiunea Sud-Est, cu 9462 locuri (13,1%), fiind urmată de regiunea Nord-Est, cu 9281 locuri (12,9%). În anul 2017 s-a înregistrat o creştere a numărului spectacolelor cinematografice cu 25 mii spectacole mai multe comparativ cu anul 2016 (4,3%)

Grafic 13.4.2. Distribuţia numărului de spectacole cinematografice1), pe regiuni de dezvoltare

1) Exclusiv spectacolele caravanei cinematografice. Sursa: Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale – Centrul Naţional al Cinematografiei.

Numărul mediu de spectatori ce a revenit la un spectacol cinematografic a fost de 23 de persoane, la fel ca şi în anul precedent.

Grafic 13.4.3. Distribuţia numărului de spectatori1), pe regiuni de dezvoltare

1) Exclusiv spectatorii caravanei cinematografice.

Sursa: Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale – Centrul Naţional al Cinematografiei.

174

Pe regiuni de dezvoltare, în sălile de cinematograf au fost înregistraţi 13792 mii spectatori, cei mai mulţi înregistrându-se în regiunea Bucureşti-Ilfov, 4972 mii spectatori (36,0%). Cel mai mic număr de spectatori în sălile de cinematograf s-a înregistrat în regiunea Sud-Vest Oltenia, 621 mii spectatori (4,5%).

13.5. Structura programelor de radio şi televiziune

În anul 2017, posturile de radio şi televiziune publice au difuzat emisiuni care au totalizat 200559 ore-program.

Programul de emisie al staţiilor de radio publice (centrale şi teritoriale) a fost de 147999 ore-program, cu 4,2% ore-program mai puţine faţă de anul 2016. Din numărul total al orelor program de emisie radio, 129228 ore-program au reprezentat emisiuni interne (87,3% din total) şi 18771 ore-program emisiuni externe (12,7%).

Tabel 13.5.1. Emisiuni ale posturilor publice de radio şi televiziune

2016 2017

2017 faţă de 2016 %

+/- % 2016 2017

I. RADIO1) - total 154408 147999 -6409 -4,2 100,0 100,0

Emisiuni interne 135637 129228 -6409 -4,7 87,8 87,3

Actualităţi 35314 33908 -1406 -4,0 22,9 22,9

Sportive 4939 4356 -583 -11,8 3,2 2,9

Sociale 3725 3795 70 1,9 2,4 2,6

Publicistice 2627 2340 -287 -10,9 1,7 1,6

Economice 2258 2290 32 1,4 1,5 1,5

Literare şi de artă 7086 6926 -160 -2,3 4,6 4,7

Copii şi tineret 2171 2188 17 0,8 1,4 1,5

Educaţie, ştiinţă, învăţământ 8671 8268 -403 -4,6 5,6 5,6

Teatru 4327 3993 -334 -7,7 2,8 2,7

Varietăţi 3176 3176 - - 2,0 2,1

Muzicale 53616 51234 -2382 -4,4 34,7 34,6

Publicitate 2472 2472 - - 1,6 1,7

Diverse 5255 4282 -973 -18,5 3,4 2,9

Emisiuni externe 18771 18771 - - 12,2 12,7

Vorbite 14658 14641 -17 -0,1 9,5 9,9

Muzicale 4113 4130 17 0,4 2,7 2,8

Din total emisiuni interne:

Emisiuni în limbile minorităţilor naţionale 207522) 19004 -1748 -8,4 15,32) 14,7

Maghiară 8249 6766 -1483 -18,0 6,1 5,2

Germană 19922) 1883 -109 -5,5 1,42) 1,5

Sârbă 13042) 1245 -59 -4,5 1,02) 1,0

Alte limbi 92072) 9110 -97 -1,1 6,82) 7,0

II. TELEVIZIUNE3) - total 52704 52560 -144 -0,3 100,0 100,0

Emisiuni in limba română 51667 51422 -245 -0,5 98,0 97,8

Ştiri 5493 5444 -49 -0,9 10,4 10,3

Informaţii, evenimente 8773 10923 2150 24,5 16,7 20,8

Educaţie, cultură, muzică, ştiinţă, viaţă spirituală 15609 13621 -1988 -12,7 29,6 25,9

Sport 2752 2458 -294 -10,7 5,2 4,7

Filme documentare, de animaţie şi de ficţiune 7287 6213 -1074 -14,7 13,8 11,8

Emisiuni pentru copii 106 32 -74 -69,8 0,2 0,1

Divertisment 4828 6129 1301 26,9 9,2 11,7

Publicitate 5811 5490 -321 -5,5 11,0 10,4

Diverse (altele) 1008 1112 104 10,3 1,9 2,1

Emisiuni în limbile minorităţilor naţionale 1037 1138 101 9,7 2,0 2,2 1) Sursa: Societatea Română de Radiodifuziune. 2) Date rectificate faţă de cele publicate anterior. 3) Sursa: Societatea Română de Televiziune.

175

În cadrul emisiunilor interne de radio, 9149 ore-program emisie (7,1%) au fost emisiuni interne în limbile minorităţilor naţionale.

Din totalul orelor-program transmise la radio pe plan intern (129228 ore-program), cele mai multe ore-program s-au alocat emisiunilor muzicale, 51234 ore-program (39,6% din emisiunile interne) şi emisiunilor de actualităţi 33908 ore-program (26,2% din emisiunile interne).

În cadrul celor 9149 ore-program de emisiuni interne transmise în limbile minorităţilor naţionale de posturile de radio publice, ponderea cea mai mare a revenit emisiunilor în limba maghiară: 6766 ore-program şi emisiunilor în limba germană: 970 ore-program. Astfel, emisiunile în limba maghiară au reprezentat 74,0%, iar cele în limba germană au reprezentat 10,6% din totalul emisiunilor difuzate la radio în limbile minorităţilor naţionale.

În anul 2017, emisiunile difuzate de posturile publice de televiziune au totalizat 52560 ore-program, cu 144 ore-program mai puţine faţă de anul 2016.

Emisiunile la televiziunea publică transmise în limba română au însumat 51422 ore-program (97,8%), iar emisiunile difuzate în limbile minorităţilor naţionale au însumat 1138 ore-program (2,2%).

În anul 2017 comparativ cu anul 2016, durata totală a emisiunilor la televiziunea publică transmise în limbile minorităţilor naţionale a crescut cu 101 ore-program (9,7%).

În cadrul emisiunilor transmise de posturile publice de televiziune cele mai multe ore-program au fost destinate emisiunilor de educaţie, cultură, muzică, ştiinţă, viaţă spirituală, 13621 ore-program (25,9%), de informaţii şi evenimente, 10923 ore-program (20,8%) şi filmelor documentare, de animaţie şi de ficţiune 6213 ore-program (11,8%).