VICTOR HUGO

CAVPOCHEsi,

CO6ETTE

I58 VICTORHUGO

Necunoscutul intri cu Cosette in Paris, prin ba-

riera Monceaux. Acolo se urcari intr-o ir5.suri,care-i duse in Piaga Obseriatorului, unde coborAri.Dupi ce pliti birjarul, el o lui pe Cosette de minigi amindti merseri. in noaptea adAnc5., pe strizilepustii ale Parisului.

Ziua fusese stranie gi plini de emogii pentru Co-sette. Mincaseri pAine cubrinzd,, cumpirate ln cAr-

ciumi singuratice. CalitoriserS. cu trisura, merseseripe jos.

Cosette nu se plAngea, dar era osteniti. Necu-noscutul observi. aceasta dupi felul cum,'ii trigea injos md.na, in timp ce mergeau.

O lui in spate. Cosette, fbri si dea drumul Cri-terinei, igi rezemi. capul de umi.rul necunoscutuluigi adormi.

Astfel, fetiga de opt ani igi gi.si un tati. $i aga,

doi oameni singuratici se intAlniri gi, in acest fel,fiecare deveni bucuria celuilalt.

Cuprins

GAVBOCIIfl

COPIII PARISULUI - 7MICUL GAVROCHE - 11

GAVROCHE OCROTE$TE DOr COPTLA$r - 14

ELEFANTUL - 2IGAVROCHE PORNESTE LA LUPTA - 34

GAVROCHE, LA zuDICAREA BARICADELOR - 43

NOAPTEA PE BARICADA - 49

ASALIUL BARICADEI - 64

MICUL EROU - 69

e/,

CO6ETTE

i MAMA THENARDIER - 776IOCARLI A - 87

PAPU$A DrN VTTRTNA - 92

AJUNUL CRACIUNULUI - IO3DOI OAMENI SINGURATICI

DEVENIRAFIECARE BUCURIA CELUILALT - 139

Copiii Parisului

dinioari, cu mai bine de o suti. de ani inurmi., Parisul era tot atit de plin de copii va-

gabonzi, ca pidurea de pasarele. Pisirelele seI s vi ..

cheama vrabfl, rar coplll, strengan.Acegti biiegandri, in vArsta de gapte pAni la doi-

sprezece ani, trS.iau de obicei in grupuri. Pirintii lor,istoviti de siricie si munci grele, nu puteau si,'. . .uneori, nici nu voiau si. le poarte de grlji. Darstrengarii nu-gi pierdeau curajul. Erau zile cAnd numAncau mai nimic, dar nu era seari si. nu se

furiseze, dacl. aveau pofti., la teatru. Uneori nuaveau cu ce si se imbrace, nici ce si-gi punl in pi-cioare, si nici unde si se adiposteascS. mdcar. Zileintregi hoinS.reau pe strizile oragului si innoptau peunde se nimerea. De la tatii lor sau fratii mai mari

lrttavEau cite un pantalon vechi si jerpelit, care li se

tAra pe pimAnt. Pe cap purtau cite o pilirie inve-chiti de vreme multi, cine;tie a cui, care le alunecagtrengS.regte pe nas.

Ca si fii primit printre micii vagabonziparizienitrebuia si ai merite insemnate. De pildi, unul din-tre ei se bucura de o deosebitS. cinste pentru c5.vi-zuse cu pugin timp in urmi. un om cazitnd de pe

8 \'ICTORHUGO

turnul cel mai inalt al unei biserici, un altul, fiindcifusese de fagi c6.nd se ri"sturnase chiar in fata lui odiligengi, al treilea, deoarece cunosrea ur rolj"t."r.fusese cAt p-aci si. scoati. cu baioneta ochiul unuidomn cuvazd.al urbei.

. Pretuiau mult pumnii zdraveni. $trengarului.iiplicea si-;i dea ifose: ,,(Jitd-te, numai, calt de uoi-nic!" Acel ci"ruia i.se inti.mpla si se taie ,,phna lA os,,

era socorit erou. ii invidiau grozav pe st'Angaci, iarsasiii aveau mare trecere.

$trengarii se inci.ierau neconrenit cu vardigtiilcare organ izau no aptea r azii p enrru p rinderea mi ci_

t vardist - gardian, sergent.

Gauroclte 9

lor vagaDonzt. Lata ce ce flecare suengar sua cumarat|lafags, si cum se numesc toli vardistii. El gtia

Iati fiecarevagabonzi. stra,delor

Pont Neuf e numai al lui si nu lasa <lumea> sd se

plimbe pe marginea podului, dincolo de parapet, iarPont Neuf al lui ;i lasd olumea,

astuilah ii place <sa tragd oamenii de urecltir... "

pe de rost obiceiurile lor gi gisise pentru fiecare cAte

o poreclS": ,,AIA e Thaddtorul, ala e,4furisitul, dstalahe Namila;i aldlab e Caraghiosul; asta-;i inchipuie ca

2 Pont Neuf, Podul Nou in francezl. - este cel mai vechi dargi cel mai cunoscut pod din Paris. Regele Henric al III-lea ahotirit in 1578 si ridice un nou pod ;i abia in 1507 podul a fostinaugurat oficial de citre Henric al IVlea care a gi botezat podul,Pont Neuf,

10 \TCTORHUGO

Strengarul parizian era uneori cuviincios, al-teori, ins5., era nespus de obraznic. Avea dingistricati, pentru c5. m6.nca pugin si prost, dar aveaochi frumogi ;i limpezi, pentru cd. endegtept. Micul Cavroche

e strizile Parisului de atunci, si mai adesea pe

Boulevard du Temple, puteai intilni un biiatde vreo unsprezece-doisprezece ani, care era adevi-rata intruchipare a $trengarului din acele vremuri.Purta pantaloni lungi, birbitegti, gi o bluzi, feme-iasci. De multe ori, nici pantalonii nu-i avea de lataic5.-s5.u gi nici bluza de la maici-sa. Nigte oamenistriini il imbricaseri, de mili., in aceste zdrente. To-tugi, biiatul avea gi tat5., gi mam5.. Thici-siu, insi,nu-i purta de griji, iar maici-sa nu-l mai iubea; ast-

fel, pe drept cuvAnt, putea fi socotit orfan.Se simtea in largul lui numai pe strad5.. Era un

biiat palid gi bolnivicios, dar istet, indemAnatic,zglobiu gi tare glumeg.

Nu stitea niciodati" intr-un loc. Tot timpul hoi-n5.rea pe strizi cAntdnd, scormonea prin canalele de

scurgere, gterpelea pe ici, pe colo, cuhaz gi indemi-nare, aga cum fac pisicile sau vrS.biile, rAdea cind ise spunea $trengar gi se mA.nia cind i se spunea hai-mana.

N-avea nici casi., nici masi., nici pe cineva care

sa-l iubeasca gi sa-l mAngiie, dar lui nu-i pisa, se

12 \'ICTORHUGO

obisnuise cu viata asta. $i cu roare ci, eraatAt de pi-ri.sit, uneori ii trecea prin mintei ,,fA sa md duc s-ouadpe mdma!". Pleca atunci din locurile cunoscure,cu piete gi bulevarde zgomotoase, cobora pe chei,trecea podurile gi, in cele din urmi, ajungea in ma-halalele oamenilor nevoiasi ale Parisului.

Acolo, intr-o cocioabi dirapinati., tri.ia familiaacestui biiat zglobiu. Gi.sea aici numai ami.ri.ciune,siri.cie crunt5., mizerie gi, ceea ce era mai trist, nicimi.car un z6.mbet de bun sosit. Vatra era rece gi recierau gi inimile semenilor lui.

Gauroche 13

CAnd intra, il intrebau: ,,De unde uii?". ,,De pestradd!" ri.spundea el.

Cind pleca, il intrebau: ,,Unde te duci?". ,,Pestrddd", rispundea el.

Iar maic5.-sa, cu rilceald, in glas, ii striga dinurmi.: ,$i ce-mi cauli pe aici?".

Copilul triia lipsit de dragoste, de afectiune gi

de ingrijire, ca ierburile galbejite care cresc prin piv-nite. Nu suferea, ins5., din aceasti pricinS. gi nu in-vinuia pe nimeni. De-altminteri, nici nu gtia cumar trebui si fie cu adevirat un tati gi o mam5.. Nucunoscuse cildura ocrotitoare a piringilor, 9i nici iu-birea de frate sau sor5..

Acolo, ln stradi", adicd"pe Boulevard du Temple,acest $trengar fusese poreclit Gavroche.3

3 Se pronunti Gavrog.

Gav rocheocroteste doi copilaqi

T a Paris se ivesc adesea, in mijlocul primi.verii,l) zile friguroase, cd"nd ai putea crede ci s-a intorsiarna.

intr-o asemenea seari rece de aprilie, Gavroche,zgribulindu-se de frig in zdrentele lui cipitare, sti-tea pe o strad5" plini de lume, in faEaunei vitrine deffizerie, luminati. din belgug. Cu gAtul infbguratintr-un gal gterpelit cine gtie de unde, pirea ci pri-ve$te cu o curiozitate plinl de admiratie un mane-chin de ceari - un cap de femeie piepti.nat cuiscusinti" gi impodobit cu flori - care se rotea in vi-trin5., zimbind treci.torilor. Adev5"rul era, insi, cd

Gavroche observa ce se petre ce in ftizerie, pAndindmomentul in care s-ar fi putut strecura ini.untru,pentru a gterpeli din frumoasa vitrini. o bucatS. desipun, pe care s-o vAnd5. apoi, pentru cAtiva golo-gani, unui birbier de la mahala. Mai intotdeaunareusea s5. prinzeasci. numai datoriti. acestui mijloc.

Strengarul nostru era foarte indemd.natic in ase-

menea isprivi, pe care le numea ,,a-i bdrbieri pe bar-oxen!

Gauroc/te 15

Tot admiri.nd manechinul de cear5., el mormiiaprintre dinti privind bucata de sipun:

- De marti... nu, nu aga, nu de marti!... Ba,

poate de marti!... Da, da, sigur, de marti!...Se striduia si-gi aduc5" aminte cAnd mAncase

pentru ultima oari. igi didu seama ci. aceasta se in-tAmplase cu trei zile in urm5".

in privili a caJdi. gi luminatL, frizerul birbiereape clientul care venea la rAnd gi, din vreme in vreme,arunca cAte o privire piezigi dugmanului, adici"gtrengarului rebegit de frig, dar obraznic, care sti.teala geam cu miinile in buzunare gi, desigur, puneaceva la cale.

Dar iat5" ci. Gavroche vizu doi copii mai micidecit el, unul de vreo $apte ani, celi.lalt de cinci,destul de bine imbracagi , care intrasera in pravalie.Era greu si intelegi ce spuneau, deoarece vorbeauamAndoi deodati. Cel mai mic plAngea intruna, iarcelui mai mare ii clintS.neau dingii de frig. Birbierulse intoarse furios gi, ftri s5.-i asculte, ii di.du afari,strigAnd dupi ei:

- Intri pi igtia frri niciun rosr, numai aga, si.

rS.ceasci. odiile oamenilor!Copiii plecari., plangand. intre timp, cerul se in-

norase gi incepuse si ploui mirunt.Gavroche se repezi dupi copii:

- De ce plAngeti, broscoilor?

- N-avem unde si dormim la noapte - r5.s-

punse cel mai mare.

16 \TCTOR HUGO

- Pagubi in ciuperci! Face si plAngi pentru ase-

menea fleacuri? Uite, prostugii!

$i, ocrotitor, cu voce mAngAietoare, el adaugi:

- Venigi cu mine, picilor!

- Venim, domnule - rS.spunse cel mai mare.Contenindu-pi plAnsul, copiii il urmari. cu in-

credere pe Gavroche. Depirtd.ndu-se, Gavroche nuse putu stipini s5. nu arunce o privire furioasi bir-bierului:

- Fiari nemiloasS"! mormii el. Viperi, nu alta!

Asculti., birbierule, am s5" chem un l5"c5"tug gi amsa-l pun sa-gi atdrne o tinichea de coad5".

Din pricina birbierului cipitase acum gusr dehargi. Sirind peste o baltoaci., zLri o b5.trA.ni. cu omS.turi in mA.n5" gi o intrebS":

Gauroche 17

- Doamni., ati iegit si cilirigi pe calul dum-

neavoastr5"?

$i p. datl stropi cu noroi ghetele lustruite ale

unui trecitor.

- Nitiriule! flpi trecatorul, furios.Gavroche igi scoase nasul din gal:

- Domnul se plAnge de cineva?

- De tine - se risti trecS.torul.

- Biroul s-a inchis - zise Gavroche - nu se mai

primesc petigii!aThecind prin fala unei porti, vizu o mici. cer$e-

toare, de vreo treisprezece-paisprezece ani, care tre-mura de frig.

- Sirminica! N-are nimic pe ea!Tit., ia-l! zise

el.

$i, scogAndu-pi galul cel cilduros, il aruncS" peumerii slabi ai micugei cer$etoare.

Fetiga il privi inmS.rmuriti pi primi darul fbri sispun5. un cuv6.nt. Gavroche ins5" se zgribuli acum gi

mai amarnic din pricina frigului. Tocmai in acest

timp, ploaia, ."r..orrt.nise,ie porni din nou.

- Ce indrS.zneali,, iar ploui! strigi Gavroche.

Asta nu-mi mai place! Dar la urma urmelor, atatapa-gube! adaugi el, privind cum cer$etoarea se inft"gurain pal. Cel pugin ei o si-i fie cald ca intr-un cojoc!

a petigie - expunere scrisi adresati de o persoani sau de ungrup de persoane unei institugii, unei organizatii, unei autoritili,in care se formuleazi o cerere, o revendicare, un punct de vedereetc.