statul este considerat ca o formă de organizare socială, care garantează, împotriva pericolelor din exterior şi din interior, propria sa siguranţă şi pe cea a indivizilor care îl alcătuiesc. Formarea statului a parcurs următoarele etape: statul suveran, statul absolutist,

statul de drept şi naţional.

Garanţiile juridice ale supremaţiei constituţiei

Supremaţia constituţiei beneficiază atât de garanţiile specifice întregului drept, care fac ca sistemul normativ să se aplice şi să fie respectat, cât şi de unele garanţii juridice specifice. Aceste garanţii sunt: controlul general al aplicării constituţiei, controlul constituţionalitătii legilor, îndatorirea fundamentală de a respecta constituţia

Controlul general al aplicării constituţiei este rezultatul faptului că întreaga activitatea statală este organizată prin constituţie. Constituţia stabileşte formele fundamentale de realizare a puterii de stat, categoriile de organe ale statului şi competenţa acestora. Exercitarea puterii de către popor implică o diviziune a competenţelor şi o autonomie a organelor de stat. Toate organele statului trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate şi în limitele stabilite prin constituţie. Pentru ca acest lucru să fie realizabil constituţia organizează un sistem complex şi eficient de control al aplicării ei.

Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată de verificare a conformităţii legii cu constituţia şi cuprinde regulile privitoare la organele competente să facă această verificare, procedura de urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri. Îndatorirea fundamentală de a respecta constituţia asigură ca prevederile constituţionale să fie aplicate şi respectate de către cetăţeni. Izvorul acestei obligaţii fundamentale se găseşte în chiar conţinutul şi poziţia constituţiei, în faptul că aducerea la îndeplinire a prevederilor constituţionale înseamnă de fapt tocmai realizarea măsurilor pe care statul le ia în vederea dezvoltării materiale şi culturale a societăţii

In literatura de specialitate s-a afirmat că una dintre garanţiile juridice ale supremaţiei Constituţiei este controlul general al aplicării Constituţiei. Această activitate abilitează toate autorităţile statului, inclusiv instanţele judecătoreşti, în conformitate cu competenţa stabilită de lege, de a verifica în ce măsură exercitarea unor atribuţii sau actele juridice sunt conforme cu normele constituţionale.  Referindu-se la controlul general al aplicării Constituţiei, ca garanţie a supremaţiei Constituţiei, profesorul Ioan Muraru afirma: ”El reprezintă prima garanţie juridică a supremaţiei constituţiei şi se manifestă la nivelul tuturor actelor juridice dintr-un sistem de drept, în primul rând prin modalităţile de verificare a condiţiilor de fond şi de formă ale actelor emise de autorităţile statului. Acest control este general, în sensul că el cuprinde toate formele activităţii statale şi este efectiv, adică se concretizează prin toate formele şi căile de control statornicite într-un stat”.

O astfel de soluţie este justificată şi în raport cu rolul judecătorului în statul de drept: acela de a interpreta şi aplica legea

Dispoziţiile constituţionale pot fiîncălcate atât de autorităţile publice (Parlamentul, şeful statului,guvernul, instanţele judecătoreşti), cât şi de indivizi. În scopul evităriiunor astfel de situaţii, au fost create un sistem de garanţii privindprotecţia Constituţiei, privind crearea condiţiilor ca legea fundamentalăsă acţioneze, să fie implementată. Sunt evidenţiate trei garanţii juridicede asigurare a supremaţiei constituţiei: - controlul general al aplicăriiConstituţiei, care se realizează prin metoda organizării şi funcţionăriiautorităţilor publice, prin stabilirea competenţelor organelor de stat şidirecţiilor lor de conlucrare, prin enunţarea imperativului ca toateorganele statului să-şi desfăşoare activitatea în strictă conformitate şi înlimitele stabilite de prevederile constituţionale;îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia, care este o garanţie asupremaţiei Constituţiei ce implică cetăţenii în viaţa socio-politică astatului, aceştia fiind obligaţi să respecte prevederile constituţionaleîntru binele statului şi al societăţii; - controlul constituţionalităţii legilorca o activitate statală organizată de verificare a corespunderii actelornormative Constituţiei.

Şefului statului contribuie la asigurarea supremaţiei Constituţiei prinintermediul exercitării funcţiei de garant şi a funcţiei de control. Funcţiade control se realizează prin următoarele mecanisme: promulgarealegilor, cu dreptul de cere Parlamentului reexaminarea legii; dreptul de asesiza Curtea Constituţională; dreptul de a suspenda actele Guvernuluice contravin legislaţiei până la adoptarea hotărârii definitive a CurţiiConstituţionale; dreptul de a dizolva Parlamentul. De asemenea,Preşedintele Republicii dispune de dreptul de a cere poporului să-şiexprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional

Controlul efectuat deParlament constă, mai întâi de toate, în supravegherea activităţii politiceşi administrative a executivului. În acest sens, Parlamentul dispune deproceduri de control direct şi control indirect. Controlul direct poate fiexercitat: de Parlament asupra Preşedintelui Republicii prin ratificareatratatelor internaţionale încheiate de către acesta; prin demitereaPreşedintelui, în caz de încălcare de către acesta a prevederilorConstituţiei; prin punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii, în cazde săvârşire de către acesta a infracţiunii; de Parlament în întregime,examinând informaţii ale Guvernului; de comisiile permanente,fracţiunile parlamentare sau de deputaţi prin intermediul întrebărilor şiinterpelărilor; prin dreptul deputaţilor de a cere Guvernului prezentareadiferitelor documente, informaţii; de Parlament, în urma atrageriiGuvernului la răspundere politică prin votarea unei moţiuni de cenzură, prin controlul parlamentar asupra legislaţiei delegate. Controlul indirectpoate fi efectuat prin intermediul Curţii de Conturi, a AvocaţilorPoporului (Avocaţii Parlamentari), a Consiliului Legislativ, prinînsărcinări speciale acordate unor autorităţi, prin intermediul petiţiilorcetăţenilor.

Consiliul Legislativ ca organ consultativ de specialitate al Parlamentului, are rolulde a aviza proiectele de acte normative în vederea sistematizării,unificării şi coordonării întregii legislaţii.ConsiliulLegislativ nu iese din condiţia sa de simplu organ de specialitate allegislativului, or, deciziile sale nu se impun Parlamentului, aşa cum nuse impun Curţii Constituţionale. Solicitată a se pronunţa cu privire laconstituţionalitatea unei legi înainte de promulgarea sa, CurteaConstituţională, poate fi influenţată, dar ea nu este obligată prin avizulanterior al Consiliului Legislativ.

Garantiile juridice ale suprematiei Constitutiei

Suprematia constitutiei este o realitate incontestabila si nu o simpla afirmatie. Mentionata la nivel de principiu general al legii noastre fundamentale in chiar primul sau articol, ea reprezinta o obligatie opozabila in egala masura atat autoritatilor statului, cat si tuturor celorlalte subiecte de drept. Ea implica o serie de consecinte juridice, dar se bucura in acelasi timp si de garantii, care pot fi formulate in diferite feluri.

1)      Controlul general al aplicarii Constitutiei, potrivit caruia, avand in vedere ca toata activitatea statala este organizata de Constitutie, toate organele statului trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate cu si in limitele Constitutiei. Pentru a realiza acest lucru, orice constitutie organizeaza un sistem complex si eficient de control al aplicarii constitutiei.

2)      Controlul de constitutionalitate al legilor – reprezinta acea activitate organizata de verificare a conformitatii legii cu Constitutia; ca institutie a dreptului constitutional, cuprinde tote regulile cu privire la organele competente a face aceasta verificare, procedura de urmat precum si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri.

3)      Indatorirea fundamentala a cetatenilor de a respecta Constitutia.

16.        Obiectul controlului de constitutionalitate

De principiu, controlul contitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al Parlamentului sau actele normative cu forta juridica egala cu a legii. Am spus „de principiu” deoarece unele constitutii prevad ca si alte acte normative, cu forta juridica mai mica decat a legii, pot fi supuse acestui control. Sunt acte normative cu o forta juridica egala cu a legii acele acte juridice care, desi sunt emise de alte autoritati decat Parlamentul, intervin si reglementeaza relatii sociale de domeniul legii si pot modifica, suspenda sau abroga o lege. Asemenea acte sunt rezultatul fenomenului de delegare legislativa, se regasesc in mai toate sistemele constitutionale, cel mai adesea sub denumirea de decrete-legi, decrete cu putere de lege sau ordonante. Celelalte acte normative, provenind de la autoritatile executive, sunt emise in executarea legilor si nu pot fi supuse aceluiasi regim juridic ca si legile.

17.        Cauzele aparitiei controlului de constitutionalitate

Controlul de constitutionalitate a aparut ca urmare a unor neconcordante intre Constitutie si lege, desi acestea par imposibile la prima vedere. Cauzele ce determina ca legea sa incalce prevederile Constitutiei trebuie cautate in cotradictiile din cadrul social, in special intre cele dintre diferitele grupuri ale guvernantilor, dar si in

rigiditatea exagerata a unor constitutii, precum si in nerespectarea regulilor de tehnica legislativa.

Controlul de constitutionalitate a legilor se justifica cu atat mai mult in cadrul statelor federative, pentru ca astfel se realizeaza o mai buna armonizare a intereselor generale ale federatiei cu interesele specifice ale statelor membre (federate).

18.        Clasificarea controlului de constitutionalitate in functie de criteriul organului competent sa efectueze controlul

In functie de organul competent sa el efectueze, controlul de constitutionalitate se imparte in:

1)      Controlul constitutionalitatii realizat de un organ politic – e exercitat fie de catre organele legiuitoare, fie e exercitat de alte organe carora li s-a incredintat si aceasta atributie sau au fost infiintate special pentru exercitarea acestei atributii. Aceasta forma de control se jusitifica in cazul organelor legiuitoare prin faptul ca acestea, fiind nevoite sa adopte legi care sa fie in conformitate cu Constitutia, sunt cele mai in masura sa aprecieze concordanta dintre lege si Constitutie. Un astfel de control a fost introdus in Romania prin Statutul dezvoltator al lui A.I. Cuza, existand si dupa 1865. Una dintre cele mai insemnate critici aduse acestei forme de control este cea potrivit careia cel care adopta legea trebuie sa se si controleze, sa se autocenzureze, existand posibilitatea unei lipse de obiectivitati.

2)      Controlul constitutionalitatii realizat de un organ jurisdictional – este exercitat de instantele de judecata, fie de alte organe decat cele judecatoresti, dar care folosesc o procedura asemanatoare celor judecatoresti. Aceasta forma de control functioneaza astazi fie in baza unor dispozitii exprese, fie in temeiul dreptului pe care ele insele si l-au aprobat (Curtea Suprema de Justitie – S.U.A.)

19.        Clasificarea controlului de constitutionalitate in functie de criteriul inscrierii acestuia in Constitutie

In functie de criteriul inscrierii acestuia in Constitutie, controlul de constitutionalitate al legilor poate fi:

1)      explicit – prevazut expres in Constitutie. Constitutia poate sa inscrie in mod expres obligatia verificarii constitutionalitatii legilor sau poate, pe langa aceasta, sa indice si organul competent si eventual procedura de urmat.

2)      Implicit – Constitutia nu-l prevede in mod expres, dar el exista in mod implicit, ca urmare a principiului legalitatii.

20.        Clasificarea controlului de constitutionalitate in functie de criteriul temporal

In functie de momentul in care se efectueaza controlul de constitutionalitate, acesta poate fi:

1)      Control prealabil adoptarii legii (prealabil sau preventiv) – se exercita in faza de proiect a legii. Doctrina considera insa ca acesta nu este un veritabil control ci, mai degraba, o garantie de legalitate;

2)      Controlul posterior adoptarii legii (ulterior) – se exercita asupra legilor deja adoptate sau a actelor cu forta juridica egala cu a legii. Acesta este veritabilul control al constitutionalitatii legilor.