Gabriel Liiceanu - Ce Insseamna a Fi European in Estul Postbelic

8/14/2019 Gabriel Liiceanu - Ce Insseamna a Fi European in Estul Postbelic

1/18

"

1

ce nseamna a fi european

n

estul postbelic?

Gabriel Liiceanu

TEXT

equivalences

arguments

2.2003
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://goback/http://lastpage/http://prevpage/


2/18

"

2

edition: Adrian Rezus (ed.)

c 2003 arguments [LATEX 2-edition]

c 19902003 Gabriel Liiceanu (Bucharest, Romania) [text]

c 2003 Humanitas (Bucharest, Romania) [photo G. Liiceanu]

c 2003 Salvador Dal Estate [logo Salvador Dal: Centaure]

c 2003 equivalences [pdfLATEX hyperscreen]

This electronic edition is a non-profit publication

produced by pdfTEX 14.h &

created by LATEX 2 with hyperref & hyperscreen

pdfTEX14.h c 2001 Han The Thanh

LATEX 2 c 19932001 the LATEX3 project team et al.hyperref c 19952001 Sebastian Rahtz

hyperscreen c 2001-2002 Adrian Rezus [based on pdfscreen]

pdfscreen c 19992001 C. V. Radhakrishnan

typeset by romanianTEX c 19942001 Adrian Rezus

printed in the netherlands October 17, 2003
http://www.vlab.pub.ro/equivalences/http://quit/http://close/http://fullscreen/http://goback/http://lastpage/http://prevpage/


3/18

"

3

Gabriel Liiceanu

Ce nseamn a a fi europeann Estul postbelic?

Luxemburgseptembrie 1990


4/18

"

4


5/18

"

5

Ce nseamna a fi european n estul postbelic?1

Orgoliul unui om nascut ntr-o cultura mica este ntotdeauna ranit. Cu aceste

vorbe se deschide o carte faimoasa pe care Emil Cioran a scris-o n Romania antebelica,cu ctiva ani naintea asezarii sale definitive n Franta. Dar cum arata oare atunciorgoliul unui om nascut ntr-o cultura mica din estul postbelic? Nu va ncerca oare

acesta, umilit n toate datele fundamentale ale existentei sale, sa le arate celorlalti,oamenilor din vest, ca, n ciuda a tot ceea ce i s-a ntmplat, el a ramas un om asemenealor, adica n chip esential un european? Aceasta este nazuinta sa cea mai mare siacesta este capitalul pe care nimeni nu i-l poate fura, chiar dup a ce i s-a luat totul.Un intelectual venit din estul postbelic si trebuind sa vorbeasca n fata unui forumal culturilor vestice va aduce cu el nu numai obisnuitul orgoliu ranit al culturilor

1Conferinta tinuta la cea de-a doua sesiune a Colegiului european de cooperare culturala, Luxem-

burg, 47 septembrie 1990, [n.a.], text publicat ca: In loc de prefata Ce nseamna a fi europeann Estul postb elic?, la: Gabriel Liiceanu Jurnalul de la Paltinis, Un model paideic n culturaumanista, Humanitas, Bucharest 21991, 31996, pp. 516. Textul apare, de asemenea, n traducerefranceza, n: Le Journal de Paltinis, Recit dune formation spirituelle et philosophique, tr. Marie-France Ionesco, Editions de La Decouverte, Paris 1999 [Armillaire]. n versiune engleza, n: ThePaltinis Diary, A Paideic Model in Humanist Culture, tr. James Christian Brown, prefata deSorin Antohi, Central European University Press, Budapest & New York, NY, 2000. n poloneza,n: Dziennik z Paltinisu, Pajdeja jako model w kulturze humanistycznej, tr. Ireneusz Kania, prefata

de Sorin Antohi, Wydawnictwo Pogranicze, Sejny 2001 [Meridian]. [n.red.]


6/18

"

6

mici, ci si mndria esentiala de a fi r amas, dincolo de o istorie care si propusesesa l transforme n alta specie de om (

omul nou), un european.

Priviti-ma, va

spune acest intelectual, pot citi, uneori chiar vorbi, n trei-patru limbi moderne; am

studiat singur latina si greaca, pentru a avea acces n original la textele filozofiei antice.Pot discuta cu dumneavoastra despre Homer, Platon, Sf. Augustin, Shakespeare sauGoethe; sau despre Flaubert, Thomas Mann, Kafka, Yourcenar sau Umberto Eco. Saudespre Derrida. Acest intelectual din est va va povesti cum pentru el cultura Europeinu a fost, ca pentru dumneavoastra, ritmul firesc al respiratiei spiritului, ci un soide oxigen furat, asimilat si depozitat clandestin, o varianta a supravietuirii ntr-ununivers asfixiat de minciuna, ideologie si vulgaritate. El va va vorbi despre valoarea

soteriologica a culturii si va ntret ine cu spiritul Europei un raport de tandrete pe carenumai constiinta a ceea ce i datoreaza acestuia l poate genera.

Dar, pe de alta parte, el va cere acelei Europe istorice care l-a parasit vreme de 45de ani si care l redescopera acum cu un soi de bunavointa si perplexitate sa-i acordedreptul nu la un rasfat tardiv, ci la asistenta de care el are nevoie pentru a vindeca ntara sa spiritele si sufletele deteriorate ale celor care nu au avut prilejul de a rezistaprin cultura.

Acest privilegiu de a rezista prin cultura da seama, ntr-un fel, de toata dramatarilor din est. El explica, pe de alta parte, ceea ce se ntmpla acum n aceste tari sau,n orice caz, ceea ce se ntmpla n Romania.

In mod paradoxal, societatile totalitare snt societati depolitizate prin excelenta.Politica, respectiv activitatea prin care participi la destinul unei colectivitati si decizin privinta lui,este, ntr-o societate totalitara, monopolul unei infime minoritati (uneori

al unui singur om) si expresia unui dictat. Ceilalti snt total infantilizati: lor li se spune


7/18

"

7

ce sa gndeasca, sa spuna si sa faca. In acest univers nchis, n care spiritul este cel maiamenintat, cultura devine o modalitate de transgresare si, prin nsusi acest fapt, eacapata o semnificatie politica. Ea este nu numai un scenariu alternativ, ci rezistent a

abia perceptibila la izolarea totala, la ruptura, la discontinuitate si la masificare. Eaeste memoria valorilor distruse si posibilitate a reconstructiei lor viitoare. Cnd toatemijloacele de participare la destinul comunitatii snt suprimate, cultura ramne par-ticipare din umbra si pregatire a unei regenerari. Ea este, din aceasta pricina, n celmai nalt grad, subversiva.

Va spun toate acestea ca unul care am tr ait n centrul acestei experiente. Despreaceasta experienta am sa vorbesc acum, cu gndul ca n felul acesta sntem mai aproape

de sensul ntlnirii noastre dect daca v-as prezenta un raport impersonal al situatieiactuale a culturii romane.

Am absolvit facultatea de filozofie (binenteles, marxista) la Universitatea din Bu-curesti n 1965. Bibliografia cursurilor si seminarelor era alcatuita n principal dinfragmente din operele lui Marx, Engels si Lenin, urcnd uneori catre sursele acestora,materialistii francezi, Feuerbach, uneori chiar Hegel. Lucrarile fundamentale ale filo-

zofiei erau depozitate la un fond special, la care studentii nu aveau acces dect cuun aviz special. In cei cinci ani ct dura facultatea, studentii nu aveau sub ochi nicimacar o singura data un text din Platon. Un student surprins la camin citind Kant afost exmatriculat din facultate. Literatura filozofica secundara se rezuma la traducerileexistente din filozofii sovietici, mai cu seama din revista

Vopros filosofii. Referirile

la

filozofia burgheza, n care intrau de-a valma cam toti filozofii de la Platon laSchelling si toata filozofia contemporana occidentala, nu se puteau face dect n mod

critic si, binenteles, numai din surse indirecte. Va imaginati care putea fi orizontul


8/18


9/18

"

9

instrumentele filozofiei si a conditionat ntlnirile noastre viitoare de nsusirea limbilorelina, latina si germana. In anul urmator ma nscriam, la ndemnul lui, la cea de-adoua facultate, facultatea de limbi clasice de la Universitatea din Bucuresti, pe care

am absolvit-o cinci ani mai trziu, n 1973. Deja din al doilea an de studii am nceputtraducerea unui comentator aristotelic din sec. V, David Armeanul, a carui Introduceren filozofie am publicat-o ctiva ani mai trziu la Editura Academiei. Pe un prietennclinat catre filozofie orientala l-a pus sa studieze sanscrita si tuturor ne-a facut unprogram de lecturi filozofice pe ctiva ani de zile, care presupunea parcurgerea lucrarilorfundamentale ale primelor 1012 nume ale filozofiei europene. Dupa ctiva ani, amnceput seminare private pe marginea dialogurilor lui Platon cu textul original n fata,

iar cnd, n 1974, a initiat publicarea operelor complete ale lui Platon n romaneste,ne aflam cu totii n echipa de traducatori si comentatori, alaturi de profesorii de elinade la Universitate.

In studiile si cartile pe care am nceput sa le publicam Pitoresc si melancolie alui Andrei Plesu (actualul ministru al culturii), n 1977, studiile de filozofia logicii sieseurile lui Sorin Vieru, lucrarea mea, publicata n 1975, Tragicul. O fenomenologie

a limitei si depasirii, studiile de iconologie si filozofia artei ale lui Victor Stoichita(actualmente profesor universitar la Fribourg, n Elvetia) nu mai exista nici o urmadin gndirea standardizata a culturilor staliniste. Invataseram sa gndim si sa scriem pecont propriu si deveneam din ce n ce mai constienti ca reprezentam generatia menita sapreia cultura romana din perioada antebelica, deci din locul care precedase dezastrul.Pe de alta parte, cartile pe care Constantin Noica le scrisese n anii domiciliului fortat,n conditii de mizerie greu imaginabile si fara speranta de a le vedea publicate vreodata,

precum si cele scrise dupa eliberarea sa din nchisoare au nceput sa apara an de an,


10/18

"

10

aducnd cu ele sunetul gndirii originale si fascinnd, printr-o calitate unica a stilului,o ntreaga generatie care se ridica n anii 70 la cultura.

Din punct de vedere al politicii culturale sansa noastra a fost ca, n delirul sau

de megalomanie, Ceausescu a tinut sa nlocuiasca gndirea lui Marx cu propria luigndire, n asa fel nct terenul ocupat pna atunci pentru filozofie a devenit pentruo buna bucata de timp relativ liber, permitnd, o data cu relaxarea grilei marxiste,publicarea unor lucrari originale neortodoxe si a unui impresionant numar de traduceridin operele presocraticilor, ale lui Platon, Plotin, Hume, Berkeley, Kant, Schelling,Freud, Frege, Carnap, Heidegger.

In 1975, scurta vreme dupa pensionarea sa, Constantin Noica a nchiriat o camarutamizera de 8 m2 ntr-o cabana dintr-o statiune de munte din preajma Sibiului, numita

Paltinis, situata la 1 400 m altitudine si la 330 km de Bucuresti, si s-a mutat acolo.Din acel moment a nceput partea cea mai spectaculoasa a aventurii noastre. De cumaveam cteva zile libere, ne repezeam, cei treipatru elevi ai lui, la Paltinis si, nizolarea totala a muntelui,

la 4 000 de picioare deasupra omenirii, cum i placea lui

Noica sa spuna, n plimbari care durau ore si, n orele serii, n camaruta ncalzita cu

lemne, aveau loc cele mai fascinante discutii la care am luat parte vreodata, cele maipasionante nfruntari de idei, se faceau cele mai subtile, aprige si prietenesti observatiipe marginea textelor proprii, supuse judecatii celorlalti. Aceste cteva zeci de ntlniriau avut loc vreme de cinci ani, ntre 1977 si 1981, si mi facusem un obicei din ale consemna, la capatul zilei, pe toate. Paginile strnse cu aceasta ocazie si pe care,cu o vaga speranta a publicarii, le-am lasat unei edituri n preajma plecarii mele nGermania, n 1982, unde urma sa concurez pentru o bursa Humboldt, erau cam 350

la numar si reprezentau povestirea exemplara a unei deveniri n spatiul spiritului, a


11/18

"

11

unui act pedagogic subtil care ncepea cu o constrngere asumata de ambele parti sise ncheia cu o razvratire eliberatoare. Cartea purta titlul Jurnalul de la Paltinis, cusubtitlul Un model paideic n cultura umanista. Ea a aparut n 1983 si a marcat, pentru

tnara generatie de intelectuali umanisti, o epoca.Intr-un univers n care mizeriamateriala si morala era aproape totala, n care izolarea Romaniei ncepuse (se vorbea

tot mai des despre

albanizarea ei), n care programul televiziunii dura doua ore,jumatate din el fiind consacrat familiei prezidentiale, n care presa, teatrul si filmul erausupuse celei mai teribile cenzuri, n care viata si pierduse idealul si sensul, Jurnaluldeschidea deodata o fereastra nlauntrul unui univers care avea compactitatea uneimonade oarbe. Orice infern devenea suportabil daca paradisul culturii era cu putinta.

Si paginile Jurnalului dovedeau ca paradisul era cu putinta; chiar si n Romania luiCeausescu. Ele descriau drumul catre acest paradis ca pe un drum al eliber arii sial libertatii interioare. Lumea aceea de cosmar devenea dintr-o data suportabila; cuputina greaca, cu putina germana, cu lectura pioasa a cartilor mari ale omenirii. Darcultura nu era aici un simplu exercitiu de scoala, nu viza faptul de

a deveni cult, ci

reprezenta o formare si o transformare din adnc, era Bildung, paideia, nastere a eului,a individualitatii, a gndirii autonome, care se smulgea din lumea imbecilizarii fortate

si planificate. Ceea ce scolile si universitatile nu putusera face, facuse de unul singurun om. Alaturi sau dincolo de opera lui Noica, Jurnalul de la Paltinis crea o legenda.(Asta nu nseamna ca aceasta experienta epuizeaza tot orizontul culturii romanesti,care, sub diferitele ei expresii literatura, pictura, muzica, film , s-a straduit pri toatemijloacele sa supravietuiasca si de fiecare data a reusit.)

Si legenda aceasta a nceput sa functioneze, sa patrunda n viata. Mii de tineri

pe an, din toate colturile tarii, luau drumul Paltinisului pentru a gasi, cu ajutorul


12/18

"

12

antrenorului de spirite, o solutie de viata. Uneori, n camera sa (o schimbase ntre

timp cu una de marime normala) se aflau si cte zece persoane si nimeni nu plecanemarcat de pe urma acestei ntlniri. In orice caz, toti aflau ca exista

un mod de a

fi nespalat si n ordinea spiritului, nu numai a trupului, si ca pentru un om culturanu este o podoaba ntmplatoare, ci nsusi mediul sau de existenta, asa cum este apapentru pesti si aerul pentru pasari. Avea o asemenea forta de persuasiune cnd trebuiapledata cauza spiritului si a culturii, nct a fost capabil sa-i subordoneze telurilorsale pna si pe naltii functionari de partid care raspundeau de cultura. Caci nu altfela facut sa ia nastere, de pilda, editia operelor lui Platon. In ultimii ani ai viet ii (amurit n decembrie 1987), Constantin Noica devenise o adevarata institutie nationala

(ce-i drept vegheata ndeaproape de Securitate), avea n urma sa cteva zeci de elevipe care-i formase direct si alte cteva mii pe care-i formase prin spiritul cartilor sale.

Scoala de la Paltini?, creata prin lumea personajelor care alcatuiesc Jurnalul de la

Paltinis, a devenit ntre timp un concept care face parte din istoria culturii romanecontemporane. (Intr-o carte scrisa recent pe aceasta tema de catre o cercetatoareamericana, capitolul dedicat

scolii de la Paltini? este cel mai masiv, ocupnd 60 de

pagini.) Jurnalul de la Paltinis, care a descris scenariul acestei eliberari paradoxale de

tipul simbolurilor Symplegades de care vorbeste Mircea Eliade evadarea din spatiiermetic nchise , a fost tiparit n 8 000 de exemplare, copiile executate apoi prinmijloace xerox si comercializate atingnd la scurta vreme dupa aparitie pretul de 200lei pe piata neagra, fata de 9 lei, pretul oficial de vnzare al cartii. (Ca amanunt picant,la scurta vreme de la aparitie, n iarna lui 1983, cnd untul era o raritate n Romania,pe un exemplar din Jurnal se ofereau patru pachete de unt.) Desigur, nu despre carteca atare este vorba aici si nici despre autorul ei, ci despre experienta pe care o relata


13/18

"

13

si care, prin ineditul ei, provoca un att de viu interes.

Constantin Noica a lasat n urma sa o opera impresionanta, de peste 10 000 de pa-gini (publicarea ei completa ncepe anul acesta la editura

Humanitas), fiind pesemne

ultimul metafizician mare al secolului si ultimul autor al unui Tratat de ontologie, sio alta, nu mai putin importanta, de salvator al spiritelor ntr-un timp de restriste alecarui efecte nu pot fi nici masurate si nici banuite.

Romania nu a avut o miscare asemanatoare Cartei 77 si nici una de tipul Solidar-nosc. Faptul ca acest lucru nu a fost cu putinta este poate meritul Securitatii romanesau poate expresia slabiciunii noastre. Dar fenomenul si experienta pe care vi le-amdescris par sa fie unice la nivelul tarilor din est. (S-ar putea ca un fenomen oarecumasemanator sa fi aparut n Cehoslovacia, legat de personalitatea lui Patocka.) El are,modelul acesta, incontestabil, maretia si neajunsurile lui. Pe de o parte, n conditiileunei nchideri spirituale si ale unei izolari cum nu a cunoscut nici o alta tara din est,el a mpiedicat lichidarea sistematica si totala a culturii umaniste, miznd tot pe ideeaca supravietuirea unei tari amenintate istoric nu se face dect n spirit. Dar, pe dealta parte, tocmai n numele acestei idei, modelul acesta a ntors spatele istoriei reale,

evenimentiale, socotita a fi

simpla meteorologie (cnd ploua, cnd e senin, cnd e

furtuna) si ca atare nedemna pentru o investire mai adnca. Dialogul cu oamenii poli-tici, cu reprezentantii puterii acesti

lachei ai istoriei i aparea lui Noica drept un

total nonsens, motiv pentru care i desconsidera pe disidenti ca victime ale unei iluzii,prinse ntr-o nclestare neesentiala. In acest fel fiinta unei civilizatii era aparata, darputerea nu era amenintata, n imediat, cu nimic. Modelul acesta crea profesionisti sauchiar virtuozi ai culturii, dar inhiba orice pornire nemijlocit contestatara. Din scoalalui Noica nu a iesit nici un Havel si nici un elev al lui nu a devenit sfatuitorul unui


14/18

"

14

Walesa roman. Noica nu credea dect n Judecata de Apoi a culturii si n certificatelecu care te puteai prezenta n fata ei. Nu-l interesau dect

caii de curse, si nu

caii

de circ care evoluau n arena istoriei.

Cu toate acestea, dupa evenimentele din decembrie 1989, mai tot i intelectualiiumanisti romani si-au parasit camerele de lucru si s-au dus la ntlnirea pe care le-odadea istoria. Pe 31 decembrie deja, toti membrii scolii de la Paltinis se numarau,alaturi de cele mai rasunatoare nume ale disidentei romane, printre membrii fondatoriai Grupului pentru Dialog Social, creat ca instanta reflexiva si critica a societatii, menitsa promoveze valorile unei societati civile autentice si sa semnaleze cu promptitudinetoate derapajele puterii, indiferent de cine ar fi urmat sa o ntrupeze. Revista

22,

hebdomadarul editat de Grupul pentru Dialog Social, devenea dupa numai doua-treiluni de la aparitie cea mai prestigioasa publicatie democratica a tarii, de o impecabilatinuta intelectuala, care se straduia sa realizeze dialogul paturilor sociale ntre ele, aleacestora cu puterea, ale majoritatii cu minoritatile.

Lungul drum catre ignoranta cultivata vreme de decenii prin izolare, minciunasi sofisme nu poate fi anulat peste noapte sau n rastimpul ctorva luni. De aceastagresita apreciere a situatiei se fac poate astazi vinovati intelectualii romani. Inchisi

ani la rnd n lumea cartilor lor, ei nu si-au dat seama ct de adnci snt sechelelemaladiilor spiritului colectiv. Ceea ce probeaza ei acum este neputinta verbului direct,drama medicului ucis de pacienti. In mintile noastre sta din nou la pnda gndul caistoria se face pe deasupra capetelor noastre. Din nou apare, nelinistitoare, ntrebarea:ce-i de facut?

Cei mai multi dintre noi, prinsi n caruselul evenimentelor sau deveniti functionariculturali, n-au mai gasit timp, de opt luni de zile, sa citeasca o carte. Si poate ca aceasta


15/18

"

15

demisie culturala este tot att de vinovata pe ct de vinovata ar fi nchiderea ochilor sirecaderea n tacere. Poate ca drumul catre sufletele mbolnavite ale oamenilor este totatt de lung pe ct de lunga a fost boala nsasi si instalarea ei. Poate ca asupra acestora

faptele culturii si forta cuvntului nu mai au nici un efect. Poate ca mai importanteste sa ne concentram asupra generatiei tinere si extraordinarelor ei inteligente (nfond acesta este capitalul cel mai de pret al romanilor), poate ca mai profitabil este saeditam carti, sa ne ntoarcem n biblioteci si printre studenti. Poate ca mai importantesnt bursele n strainatate, liceele si institutele pe care le veti deschide (sa speram cale veti putea deschide) n tara la noi, poate ca mai importanti snt profesorii care vorveni sa predea n scolile noastre, poate ca mai importanta este aceasta ntlnire n

care-mi pun o mare speranta. Adevarul este ca nu stim, dupa attea secole de istorie,cum patrunde spiritul n lume.Si poate ca, n ce ne priveste, n vederea unei mntuiri pe care astazi nici macar nu

o ntrezarim, ar trebui sa reintram n scenariul Paltinisului, al unui Paltinis deschis deasta data spre istorie, gndindu-ne la clipa cnd vom fi chemati la Judecata de Apoi aculturii universale. Sa speram ca Dumnezeul culturii ne va chema laolalta cu celelaltetari din Europa.


16/18


17/18

"

17


18/18

"

18

Gabriel Liiceanu - Ce Insseamna a Fi European in Estul Postbelic

Documents

Transcript of Gabriel Liiceanu - Ce Insseamna a Fi European in Estul Postbelic