Sirbu Alexandru AndreiCucu Filip JustinPreda AndreiZaschievici Theodor AndreiStativa Alexandru Gheorghe

Regnul fungi

IntroducereCiupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urmă, el nu conţine clorofilă. Se hrănesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici rădăcină, nici tulpină, nici frunze şi nici flori şi se reproduc într-un mod specific. Există peste 100.000 de specii de ciuperci.

Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alcatuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaza un miceliu. De asemenea, ele prezinta un perete celular de natura chitinoasa, sau (rar) celuzoica, în citoplasma existând glicogen si picaturi de ulei. Ciupercile nu au clorofila, din aceasta rezultând o nutritie heterotrofa, fie saprofita, fie parazita.

Oriunde în lume unde viaţa este posibilă, se găsesc ciuperci. Acestea trăiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, în aer, pe sol şi în apă, foarte multe dintre acestea fiind însă atât de mici încât nu se pot observa cu ochiul liber. Din această cauză ciupercile se împart în:

1 ciuperci superioare (bureţii)

2 ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere, etc).

Principalele grupe din regnul Fungi sunt:

Ascomycota ; Ascomycota este unul din cele mai mari grupe ale regnului Fungi. Basidiomycota ; Încrengătura Basidiomycota este alaturi de Ascomycota, printre cele

mai mari grupe din regnul Fungi. Bazidiomicetele sunt ciuperci cu hife separate. Pe miceliu se formează corpul de fructificare. Aceasta se compune din pălărie i ș picior constituite din hife ce aderă strîns una cu alta. La unele specii partea inferioară a pălăriei constă din nenumărate tuburi (ciuperci tululare), la altele din lame (ciuperci laminare). Au un rol important la alimentatie, exista atit comestibile cit si otravitoare.

Chytridiomycota ; Grupul Chytridiomycota are numai o clasă i este relativ mic în șcompara ie cu alte grupuri. Acest grup include unele din cele mai primitivi țreprezentan i ai regnului Fungi.ț

Deuteromycota ; Deuteromycota este o ramură a regnului fungi. În latină, numele lor tiin ific este ș ț Fungi Imperfecti, din cauza cunoa terii noastre insuficiente asupra ș

modului lor de reproducere. Glomeromycota ; Glomeromycota este un grup al regnului Fungi. Acest grup este relativ

recent, fiind clasificat în anul 2002. Acest ordin cuprinde peste 160 specii, cuprinse în 10 genuri, cuprinse în 4 ordine. Aceste ciuperci sunt mici. Miceliile sunt de-obicei

aseptate. Pere ii hifelor con in ț ț chitină, chitozan i acid poliglucuronic. Ciupercile din șacest grup sunt cunoscute, datorită faptului că formează asocia ii micorizale arboricole țcu plantele. Aceste ciuperci transferă apă i diferite substan e anorganice, în special ș țfosfa i, către rădăcini, iar în schimb prime te carbohidra i. Ele nu ar putea trăi fără ț ș țaceastă simbioză, deoarece nu sunt capabile să producă substante organice. La rândul lor, unele plante ar supravie ui foarte greu fără ajutorul acestor ciuperci. Între țrădăcinile acestor ciuperci i rădăcinile copacilor un contact foarte apropiat. De i ș șaceastă simbioză este în general una pozitivă, uneori ciupercile pot împiedica cre tereaș plantei.

Zygomycota . Clasa Zygomycetes con ine ț ciuperci saprofite, cu talul reprezentat de un miceliu sifonoplast (nucleii nu sunt despăr i i prin sept).ț ț

Reiesind din valoarea alimentara a ciupercilor, exista urmatoarele categorii de ciuperci:

1. ciuperci comestibile - specia este consumata si mult dupa aceasta, neantrenând probleme grave. Nu necesita prelucrare suplimentara. Se recomanda doar curatirea si oparirea ciupercilor cu apa clocotita. Conditii de respectare a precautiei ciupercilor: absenta riscului de confuzie, culegerea speciilor într-un numar nepoluat, stare buna de conservare si prospetime, preparare suficienta, consumare moderata, absenta reactiei alergice, un deficit enzimatic.

2. specii necomestibile - nu contin substante otravitoare, nu se întrebuinteaza în alimentatie din cauza gustului neplacut sau al mirosului, care nu dispar chiar si în timpul prepararii culinare sau sunt de o consistenta particulara (lemnoasa, coriacee, elastica), sau sunt de marime foarte mica fara interes alimentar.

3. specii respingatoare - sunt specii, ale caror toxicitate nu este cunoscuta. Aceste specii sunt putin sau deloc studiate. O parte din specii sunt uneori confundate cu specii toxice sau mortale.

4. specii toxice - simptoamele pot provoca simple inconforturi digestive pâna la grave sindroame. Începutul e precoce, de 30 min pâna la câteva ore. Intoxicatiile pot sa se manifeste prin diaree, vomitari, greata, dureri violente, tulburari cardiace si a tensiunii arteriale, sudori, salivatie, dereglari nervoase, uscarea mucoaselor. Simptoamele sunt de gravitate si durere variata.

5. specii otravitoare - include ciuperci, care antreneaza cazuri mortale de intoxicare din cauza substantelor otravitoare, precum oxinele. Primele simptoame apar dupa mai multe ore (6-12 ore pâna la 24-48 de ore si mai mult), dereglari hepatice, renale. Pot fatale. Produc sindroame de latente scurta si lunga si intoxicatii extrinseci.

6. Ciuperci halucinogeneInformatii de baza:Exista doua tipuri de ciuperci halucinogene care cresc in mod natural in zonele impadurite din regiunile cu clima temperata.

2

Liberty Cap este mica si maro cu o proeminenta mai inchisa la culoare in varf. Are un picior lung , cu un mic guleras la nivelul palariei. Fly Agaric este o ciuperca frumoasa , cu palaria rosie cu pete albe (ca acelea pe care le intalnim in cartile ilustrate cu povesti pentru copii).Sa cunoastem efectele dar sa nu uitam si riscurile asociate :Efectele ciupercilor halucinogene sunt similare LSD-ului, dar "calatoriile" pot fi mai intense. Consumate in cantitati mici pot genera o stare de bine, marirea pupilelor si a ritmului cardiac. Dozele mari produc halucinatii. Daca consumatorul nu este experimentat sau este anxios ori nemultumit calatoriile mentale pot fi extrem de neplacute, caracterizate prin frica intensa si pot evolua catre un episod psihotic.Ambele tipuri de ciuperci pot produce ameteala, dureri de stomac si senzatie de voma.ATENTIE ! Exista multe tipuri de ciuperci mai ales cu palaria de culoare rosie ca si Fly agaric, care sunt asemanatoare cu ciupercile halucinogene, dar care sunt otravitoare. Diferentierea intre ciupercile halucinogene si cele otravitoare este dificil de realizat. Daca nu culegi ciuperca potrivita poti sa te otravesti, iar consecintele pot fi fatale. Consumata in cantitate mare Fly agaric poate fi la randul ei otravitoare.

Specii de ciuperci

Ciupercile sunt cultivate si consumate în întreaga lume pentru scopuri medicinale si culinare.Pentru orice cultivator, potentialul comercial al unei specii de ciuperci comestibile depinde de o serie de factori:piata de desfacere, obiceiurile culinare din zona respectiva, existenta unei retele de distributie etc. Unele specii comestibile sunt cultivate si consumate international în timp ce altele sunt cultivate doar in tarile in care este dezvoltata piata locala pentru aceste specii Exista citeva specii de ciuperci care sunt cultivate strict pentru proprietatile lor medicinale in timp ce altele sunt cultivate pe scara comerciala pentru consum uman Pe scara comerciala sunt cultivate urmatoarele specii de ciuperci cu destinatie consum uman si in scopuri medicinale

DenumireZona de cultivare

Ciuperca alba, Champignon de Paris, button mushroom, white or brown button mushroom (Agaricus bisporus)

In toata lumea

Shiitake (Lentinula edodes)In toata lumea

Oyster(Pleurotus ostreatus)In toata lumea

Paddy straw (Volvaria volvacea)Asia

Enokitake (Flammulina velutipes) Japonia, Taiwan, China, America de Nord

Maitake (Grifola frondosa)Japonia, America de Nord

3

Nameko (Pholiota nameko) Japonia

Wine-red Stropharia (Stropharia rugoso-annulata) Europa

Blewit mushroom (Lepista nuda)Europa

Shiimeji (Lyophyllum descastes)Japonia, America de Nord

Kuritake (Naemataloma sublaterium) Japonia

Kukirage or Wood-ear fungus (Auricula auricularia) Asia

White Jelly fungus (Tremella fugiformis)

ChinaReishi or Ling Zhi (Ganoderma lucidum)-medicina China, Japan, Korea

Caterpillar Fungus (Cordyceps sinense)-medicina China

A L C A T U I R E

Ciupercile se împart, dupa cum am mai spus, în ciuperci superioare si ciuperci inferioare. Mânatarca (numita hrib sau pitarca)- Boletus edulis este o ciuperca superioara tipica. Este alcatuita dintr-un picior si o palarie carnoasa. Sub aceasta palarie, lamele roz sau închise la culoare sunt dispuse în raze. Piciorul si palaria constituie un întreg, carpoforul, care este partea vizibila a ciupercii. În afara de acesta, ciuperca desfasoara sub pamânt o retea de filamente subtiri si fragile-miceliul. Miceliul joaca rolul unei radacini: extrage din sol si din resturi vegetale apa si alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, niste structuri delicate cu pereti subtiri, care contin protoplasma. Hifele cresc foarte repede în lemn, sol sau în orice suprafata care asigura hrana ciupercilor. Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvolta pe mâncare, si drojdia de bere, folosita la fabricarea berii sau a pâinii.

Hranire

4

Deoarece ciupercile nu au clorofilă în componenţa lor, ele nu îşi pot produce propria hrană. Din această cauză ele se hrănesc cu ceea ce se numeşte hrană organică, adică hrană ce a fost preparată în prealabil de o plantă sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana într-un lichid. Nutrienţii lichizi sunt apoi absorbiţi în ciupercă şi folosiţi pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care trăiesc pe plante şi animale moarte. Ciupercile parazite sunt cele care se hranesc folosind plante sau animale vii, ca Plasmopara viticola, care atacă via. ReproducereBuretele de câmp este un bun exempu pentru înţelegerea reproducerii ciupercilor superioare, sau bazidomicete. Ciupercile prezintă alternanţa de generaţii: gametofitică şi sporofitică, din care predomină faza diploidă, adică generaţia sporofitică. Carpoforul ciupercilor(piciorul şi pălăria) constituie un fel de fruct; lamelele pălăriei produc nenumărate celule microscopice, sporii, granule foarte fine, invizibile pentru ochiul liber. Aceşti spori se desprind de pălărie, cad pe sol, germinează şi produc un nou miceliu. Acesta creşte puţin câte puţin; se asociază cu un alt miceliu şi formează un nou carpofor, adică o nouă ciupercă. Miceliul ciupercilor poate trăi şi se poate dezvolta timp îndelungat, atingând uneori o mărime exagerată. Ciupercile inferioare, care nu au carpofor, îşi au sporii direct pe miceliu.Ciupercile au forme variate. Unele, cum sunt mânătărcile, nu au lamele sub pălărie, ci pe o suprafaţă care seamănă cu un burete, alcătuită din tuburi minuscule. Extremitatea acestor tuburi prezintă mici orificii, numite pori; în aceste orificii se formează sporii necesari pentru reproducere. Zbârciogii au formă foarte specială; o pălărie de formă ciudată, ciuruită de alveole. Dacă unele ciuperci, cum sunt mânătărcile sunt delicioase la consum, altele sunt veninoase şi toxice- ca muscariţa (Amanita muscaria)- sau chiar mortale, cum este ciuperca albă(Amanita phalloides).

Înmul irea se face fie asexuat (prin spori), fie sexuat (prin izogametangiogamie). Include țfamilia Mucoraceae, din care face parte specia Mucor mucedo (mucegaiul comun). Se găse te șpe alimente bogate în glucide. Este unicelular, cu aspectul unei pâsle albe care se prinde de substrat prin haustori. Unele mucoracee sunt agen i patogeni, cauzând diverse afec iuniț ț

ImportantaMulte ciuperci au un rol benefic în natură. Pentru a se dezvolta, ele absorb substanţele nutritive din frunzele moarte şi resturile lemnoase adunate pe sol; astfel, ele contribuie la descompunerea şi dezagregarea acestor elemente vegetale care, fără acţiunea ciupercilor, ar acoperi rapid pădurile. Alte specii (hribi, amanite sau vinecioare) formează micorize, pe rădăcinile arborilor din păduri (pini, stejari, castani). Datorită acestora, arborii absorb mai uşor substanţele necesare pentru creştere şi, în schimb, ciupercile beneficiază de adăpost şi de hrană. Dimpotrivă, alte ciuperci sunt dăunătoare: ele sunt parazite. Este cazul manei sau tăciunelui, tipuri inferioare de ciuperci care pot distruge câmpuri întregi de grâu sau porumb. Alte ciuperci parazitează omul, producând maladii numite micoze.Studiul ciupercilor este numit micologie, iar astăzi există micologişti în toate marile universităţi. Ciupercile sunt crescute pe jeleu transparent, iar creşterea şi viaţa sunt studiate. Dintr-o astfel de cultură, de Penicillium, obişnuita ciupercă verde care creşte pe fructe şi pe gem, a fost descoperită penicilina.

5

Penicilina este un medicament ce face parte din descoperirile secolului XX, dar oamenii s-au folosit de ciuperci din timpuri străvechi pentru a face băuturi alcoolice şi brânză. Vechiul Testament menţionează pâine crescută, adică păine căreia i s-a adăugat drojdie de bere pentru a creşte. În industria berii şi a vinului, alte ciuperci produc enzime care sparg zahărul în alcool, proces numit fermentare.

Ştiaţi că.....Reţeaua de filamente subterane ale ciupercilor poate da naştere mai multor picioare şi ca acestea sunt de obicei dispuse sub forma unor cercuri regulate, numite ”cercuri ale vrăjitoarelor”? Stiati ca.....

Reteaua de filamente subterane ale ciupercilor poate da nastere mai multor picioare si ca acestea sunt de obicei dispuse sub forma unor cercuri regulate, numite "cercuri ale vrajitoarelor"?

6