FUNDAM.PSIHO. 1 curs AMA.doc

F U N D A M E N T E L E P S I H O L O G I E I PARTEA I-aS u p o r t d e c u r sC U P R I N SCap. 1 Obiectul si ramurile psihologiei.pag. 4Cap. 2 Metode de cercetare n psihologie.pag. 5Cap. 3 Procese psihice senzoriale..pag. 103.1. Senzatiile.pag. 103.1.1. Pricipalele modalitati senzoriale..pag. 113.1.2. Legile generale ale sensibilitatii..pag. 143.2. Perceptiile..pag. 153.2.1. Legile perceptiei.pag. 163.2.2. Formele complexe ale perceptieipag. 173.3. Reprezentarile..pag. 19Cap. 4 Procesele psihice cognitive...pag. 214.1. Gndireapag. 214.2. Limbajulpag. 244.3. Memoriapag. 264.4. Imaginatia.pag. 29Cap. 5 Activitati si procese reglatorii.pag. 325.1. Activitatea umanapag. 325.2. Afectivitatea..pag. 345.3. Motivatiapag 365.4. Atentia...pag. 405.5. Vointa.pag. 42Cap. 6 Deprinderile..pag. 44Cap. 7 Sistemul psihic uman (S.P.U.).pag. 46Cap. 8 Sistemul de personalitatepag. 528.1. Temperamentulpag 538.2. Aptitudinile...pag. 558.3. Caracterul.pag. 56Cap. 9 Creativitatea.pag. 58BIBLIOGRAFIE pag. 60Cap. 1 OBIECTUL SI RAMURILE PSIHOLOGIEIPsihologia, ca orice stiinta, se refera la o anumita latura a realitatii. Domeniul obiectiv pe care-l abordeaza psihologia ne este dezvaluit de nsasi etimologia cuvntului: psiho (psyche) = suflet, psihic si logos = cunoastere. Concret, psihologia studiaza conduita umana, actiunile si cauzele care se reflecta direct sau indirect n comportament, att n cel exterior ct si n cel interior. Activitatea psihocomportamentala a individului se ntemeiaza pe experienta acumulata de subiect si este conditionata de resursele, posibilitatile si trasaturile fiecaruia. Din acest motiv psihologia se refera si la realitatea trasaturilor si structurilor, relativ stabile, ale fiecarui subiect n parte, tine seama de nivelul si modul particular al constructiei psihice a subiectului, mai precis de personalitatea individului.n concluzie, obiectul de studiu al stiintei psihologice l reprezinta sistemul psihocomportamental uman, personalitatea si trasaturile acesteia.ntr-o definitie simplificata psihologia poate fi considerata ca fiind stiinta care se ocupa cudescrierea si explicarea fenomenelor si nsusirilor psihice. Dar simplitatea este aparenta, deoarece este foarte greu de lamurit ce se ntelege prin fenomen psihic. Se invoca astfel complexitatea fenomenului psihic si variabilitatea sa interindividuala. A trebuit sa fie mai nti cunoscute fenomenele simple, nivele de organizare subiacente, pentru a se ajunge treptat la cele complexe. A fost nevoie o anumita maturizare a fizicii, fiziologiei etc., pentru a se putea trece progresiv la studierea fenomenelor psihice. n mod firesc, adncirea unor fenomene fizice (acustice, optice) a dus la desprinderea aspectelor psihologice (senzatiile auditive, vizuale etc.). Tot asa, progresele fiziologiei s-au rasfrnt nemijlocit asupra cunostintelor despre viata psihica. De altfel primii psihologi au fost adesea fizicieni ori fiziologi de formatie.Psihologia s-a constituit ca si stiinta de sine statatoare la nceputurile sec.XX. Aceasta este:- o stiinta pozitiva (se refera la fapte);- o stiinta umanista (situndu-se la confluenta dintre biologic, social si cultural si studiind activitatea umana);- o stiinta centrala (despre om si relatiile interumane).Omul traieste ntr-o tripla lume: cea obiectiva (data de realitatea nconjuratoare), cea subiectiva (data de activismul vietii interioare a acestuia, de sensibilitatea lui) si o lume a simbolurilor si semnelor. Pe cele trei planuri omul se dezvolta d.p.d.v. psihointelectual avnd ca si factori ereditatea, mediul si educatia.Principalele ramuri ale psihologiei sunt: Psihologia muncii, Psihologia industriala, Psihologia sociala, Psihologia organizationala, Psihologia vrstelor, Psihologia educationala, Psihologia scolara, Psihologia judiciara, Psihologia clinica si medicala, Psihologia diferentiala, Psihologia sportului, Psihologia artei, Psihologia militara, Psihologia cosmica, Psihologia economica, Psihologia religiei, etc.Ramurile aplicative ale psihologiei

Cap. 2 METODE DE CERCETARE N PSIHOLOGIECunoasterea psihologica, ca si forma compleza a cunoasterii umane, depinde att de capacitatea de ezeriorizare a subiectului ct si de evaluarea si interpretarea cercetatorului.Metoda de cercetare este calea, structura ordonata, programul dupa care se desfasoara actiunile mentale si practice pentru atingerea unui scop.Metodele pot avea caracter: instrumental, de interventie, de informare, de interpretare si actiune. n functie de scop pot fi:- de recoltare a informatiilor;- de prelucrare si interpretare a informatiilor.- de investigare: - intrinseca;- extrinseca.- de diagnoza si prognoza- de cercetare- aplicativea) METODA OBSERVATIEI- Reprezinta urmarirea intentionata si nregistrarea manifestarilor comportamentale ale subiectului sau a unui grup de subiecti precum si a contextului situational corespunzator.- Urmareste comportamentul natural al individului, n conditii obisnuite de viata si activitate.Continutul observatiei:- simptomatica stabila (trasaturile bioconstitutionale si fizionomice);- simptomatica labila (conduita flexibila, mobila a individului: verbala, motorie, etc.;varietatea expresiilor comportamentale; conduita emotional-expresiva, atitudinala, etc.) Formele observatiei:Fct. de orientarea actului observational: - autoobservatie- observate propriu-zisaFct. de prezenta sau absenta observatorului: - directa- indirecta (geam, oglinda, TV, etc.)- cu observator ignorat, uitat- cu observator ascunsFct. de implicarea observatorului: - pasiva- participativaFct. de durata observatiei: - continua- discontinuaFct. de obiectivele urmarite: - integrala (ntreaga conduita)- selectivaCalitatea observatiei depinde, n special, de particularitatile psihoindividuale ale observatorului.Conditiile unei bune observatii:- stabilirea precisa, clara, a scopului observatiei;- selectarea adecvata a modalitatilor si a mijloacelor pentru observatie;- elaborarea unui plan riguros: concepte, ipoteze, etc.;- consemnarea imediata a elementelor observate;- numarul optim de observatii;- desfasurarea observatiei n conditii ct mai diferite;- sa fie ct mai discreta.b) METODA EXPERIMENTULUISe deosebeste de metoda observatiei prin faptul ca este provocat; n cadrul acestuia se izoleaza variabilele cercetate (dependente) de celelalte (independente), se modifica conditiile de mediu, repetndu-se fenomenul pe acelasi subiect sau pe subiecti diferiti; n final se compara rezultatele grupului experimental cu cele ale grupului martor (de control).Tipuri de experiment:- de laborator- natural- psihopedagogic (caz particular al celui natural, n mediu instructiv-educativ)c) METODA CONVORBIRIISe desfasoara ca si o discutie ntre cercetator si subiect, n urma careia se obtin date legate de viata interna a individului.Caracteristici:- presupune relatia directa;- schimbarea succesiva a rolurilor;- presupune anumite calitati ale cercetatorului: sociabilitate, empatie, extraversiune, etc., dar si ale subiectului: autocunoastere, sinceritate, etc.Forme ale convorbirii- standardizata, structurata, dirijata (aceleasi ntrebari pentru fiecare subiect)- semistandardizata, semistructurata, semidirijata (diferite ntrebari, numar diferit de ntrebari si n alta ordine)- libera, spontana, asociativa (depinde de subiect, de situatie, etc.)Cazuri particulare: - convorbirea psihanalitica (elaborata de SIGMUND FREUD);- convorbirea nondirectiva (elaborata de Carl Rogers).d) METODA ANCHETEIEste recoltarea sistematica de informatii despre viata psihica a individului sau a grupului si interpretarea lor din perspectiva psihocomportamentala.Forme ale anchetei:- chestionarul (forma scrisa a anchetei);- interviul (forma orala a anchetei); poate fi individual sau de grup, clinic (centrat pe subiect) sau focalizat (centrat pe tema).e) METODA BIOGRAFICAReprezinta strngerea de informatii despre viata individului, despre relatiile dintre evenimentele trecute (unele sunt cauze, altele efecte) si semnificatiile acestora pentru subiect (cauzometria => cauzograma).f) METODA ANALIZEI PRODUSELOR ACTIVITATIISurprinde aspecte ale personalitatii subiectului si manifestari ale activitatii psihice interne a acestuia, n plan extern, prin analizarea rezultatelor practic-aplicative sau teoretice ale acestei activitati.g) METODE PSIHOMETRICE (TESTELE)Acestea masoara capacitatile psihice ale individului pentru a stabili nivelul de dezvoltare a acestuia.Conditiile de aplicare a testelor sunt:- validitatea (masurarea exacta a ceea ce trebuie masurat);- fidelitatea (obtinerea de performante asemanatoare la o noua aplicare);- standardizarea (asigurarea acelorasi conditii de aplicare pentru toti subiectii);- etalonarea (stabilirea unei unitati de masura pentru rezultatele obtinute).Clasificarea testelor:Dupa modul de aplicare: - individuale- colectiveDupa durata lor: - cu timp strict delimitat- cu timp la alegerea subiectuluiDupa materialul folosit: - verbale- nonverbaleDupa continut si scopul urmarit: - teste de performanta: - de cunostinte- de nivel intelectual- de aptitudini- de inteligenta- teste de personalitate- teste de comportamentOptimizarea testelor se poate realiza prin:- crearea de teste adecvate populatiei pe care sunt aplicate si adaptarea altora care sunt deja elaborate;- utilizarea bateriilor de teste;- corelarea rezultatelor testelor cu alte metode si cu activitatea practica.h) METODA MODELARII SI SIMULARIIConsta n crearea de scheme logice pentru unele procese, functii psihice si transferarea acestora pe computere pentru a fi reproduse. Astfel rezulta modele logico-matematice si materiale.i) METODE DE ORGANIZARE, ANALIZA SI PREZENTARE A DATELORAcestea pot fi statistico-matematice (prezinta relatiile cantitative ntre fenomenele studiate)sau de prezentare grafica.Strategii de cercetare psihologicaStrategia = plan de actiune pentru atingerea unui scopStrategii de cercetare psihologica:- genetica (studiaza geneza si evolutia fenomenelor psihice si a comportamentului d.p.d.v. istorico-filogenetic si individual-ontogenetic);- comparata (reflecta deosebirile dintre diferite etape ale evolutiei psihicului, prin compararea psihicului om-animal, copil-adult, d.p.d.v. psihocomportamental);- psihopatologica (studiaza deviantele psihocomportamentale pentru a delimita caracteristicile psihicului uman);- transversala (compara diferite etape de dezvoltare la care se afla diferiti indivizi);- longitudinala (studiaza acelasi individ la diferite etape de dezvoltare).Cap. 3 PROCESE PSIHICE SENZORIALE3.1. SENZATIILESunt procese psihice senzoriale, elementare, ce semnalizeaza separat, n forma imaginilor simple si primare, nsusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor, n conditiile actiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.nsusirile imaginii primare:a) intensitatea (determinata de intensitatea stimulului si starea generala a subiectului);b) calitatea (data de caracteristicile stimulului si de modalitatea de realizare specifica analizatorului corespunzator);c) durata (n general corespunzatoare actiunii stimulului);d) tonalitatea afectiva.nsusirile senzatiei sunt n functie de caracteristicile stimulului, de caracteristicile subiectului (grad de interes, aptitudini, atitudinea fata de stimul, etc.) si de culturalizareasenzatiilor (diversificarea surselor de stimulare senzoriala).Functiile senzatiilor:- realizarea legaturilor informationale simple;- intra n structura unor aptitudini mai complexe si a cmpului de constiinta. Analizatorul = ansamblu structural-functional care face posibila producerea senzatiilor.Structura analizatorului:- Receptorul transforma energia stimulului n influx nervos (codare);- Calea de conducere contine fibre nervoase senzitive si centri subcorticali (realizeaza(veriga centrala) o sinteza si un prim filtraj al informatiilor); transmite informatii(influxuri nervoase) la scoarta cerebrala;- Veriga centrala cea mai importanta componenta a analizatorului;- contine o zona de decodificare a informatiilor (influxul nervos se transforma n fapt psihic) ce este formata dintr-o zona periferica sau de asociatie (n care se integreaza informatii de la mai multianalizatori) si dintr-o zona centrala sau nucleul analizatorului (se desfasoara operatii de decodificare specifice analizatorului respectiv);- Conexiunea inversa asigura autoreglarea analizatorului(feed-back)Activitatea analizatorului este reflexa si unitara. Functionarea partiala sau nefunctionarea unei componente diminueaza sau face imposibila producerea senzatiei.3.1.1. PRINCIPALELE MODALITATI SENZORIALE Dupa tipul aparatului specializat pentru receptie: - auditive- vizuale- olfactive- gustative- cutanate- organice- proprioceptive- kinestezice- de echilibru- de durereDupa natura continutului informational:- senzatii ce furnizeaza informatii despre obiectele si fenomenele lumii exterioare: vizuale, auditive, olfactive, gustative, cutanate.- senzatii ce furnizeaza informatii despre pozitia si miscarea corpului: proprioceptive, kinestezice, de echilibru.- senzatii ce furnizeaza informatii despre modificarile mediului intern: organice, de durere.Senzatiile vizualeExcitantul este dat de undele electromagnetice cuprinse intre 390-800 milimicroni (spectrul vizibil).Albul reflecta toate undele elecromagnetice in proportii egale iar negrul le absoarbe in totalitate. Culorile sunt rezultatul reflectarii selective a unor lungimi de unda corespunzatoare.Caracteristicile senzatiilor vizuale: - tonul cromatic (dat de lungimea de unda corespunzatoare)- luminozitatea (data de locul ocupat de o culoare pe o scala unde cea mai luminos este albul si cel mai intunecat este negrul)- saturatia (reprezinta puritatea culorii)Prin combinarea acestor trei caracteristici rezulta culorile si nuantele culorilor. Avem doua tipuri de amestecuri n cadrul acestora: amestecul aditiv (de luminozitate) si amestecul subtractiv (de culori sau pigmenti).Un om obisnuit poate distinge aprox. 500 de nuante cromatice iar cei specializati (ex. artistii plastici) aprox. cteva mii.Rolurile culorilor: - de semnalizare;- de influentare a activitatii umane, prin ncarcatura lor energetica;- au semnifictie socio-culturala;- reprezinta o cale de cunoastere a personalitatii (testele proiective).Senzatiile auditiveExcitantul este reprezentat de undele sonore cuprinse ntre 16-20000 cicli-sec. (Hertzi). Sub16 Hz avem infrasunetele iar peste 20000 Hz avem ultrasunetele.Proprietatile senzatiilor auditive: - naltimea, data de frecventa undei;- intensitatea, data de aplitudinea undei;- timbrul, dat de forma undei.Periodicitatea undei ne da sunetele iar neperiodicitatea acesteia ne da zgomotele. Rolurile acestor senzatii sunt n special n adaptare si psihoterapie.Senzatiile olfactiveExcitantul acestora este dat de particulele substantelor volatile ce ajung n fosele nazale, fiind dizolvate n mucoasa nazala; pot fi slabe sau intense, purtnd uneori denumirea sursei.Au rol n: - cunoasterea proprietatilor chimice a substantelor volatile;- aparare;- reglarea apetitului alimentar;- contribuie la mentinerea dispozitiei prin tonalitatea afectiva pozitiva saunegativa.Senzatiile gustativeExcitantul este reprezentat de substantele solubile dizolvate in cavitatea bucala. Se deosebesc prin calitate si intensitate.Avem patru gusturi fundamentale: dulce, sarat, acru, amar. Celelalte gusturi sunt combinari ale acestora. Putem distinge aprox. 10000 gusturi diferite.Rolurile senzatiilor gustative sunt n: - cunoasterea unor proprietati chimice ale substantelor solubile;- aparare;- reglarea apetitului alimentar;- mentinerea dispozitiei prin tonalitatea afectiva pozitiva sau negativa.Senzatiile cutanatePot fi tactile (stimulul e dat de natura suprafetelor obiectelor) si termice (stimulul este dat de diferenta dintre temperatura propriului corp si temperatura obiectului cu care venim in contact). Primele au rol n perceperea dimensiunilor, formelor, duritatii, rugozitatii obiectelor, mpreuna cu senzatiile kinestezice. Zonele mai sensibile sunt vrful limbii, buzele si degetele minii iar cele mai putin sensibile sunt pielea capului si a spatelui. Cele din urma au rol n determinarea proprietatilor calorice ale obiectelor si fenomenelor si n termoreglare.Senzatiile proprioceptiveExcitantul este reprezentat de tensiunea musculaturii posturale.Acestea informeaza despre pozitia capului, corpului, membrelor n starea de repaus, cu ajutorul proprioceptorilor din muschi si tendoane.Senzatiile kinesteziceExcitantul este reprezantat de tensiunea musculara din timpul miscarilor.Acestea informeaza n legatura cu directia, intensitatea si durata efortului necesar pentru miscare.Formele kinesteziei sunt: - kinestezia aparatului locomotor;- kinestezia manuala;- kinestezia verbo-motorie.Rolurile senzatiilor kinestezice sunt n reglarea fina a miscarilor si integrarea acestora n actiuni voluntare mai complexe.Senzatiile de echilibruInformeaza n legatura cu schimbarea pozitiei capului, corpului, membrelor, n timpul miscarilor de rotire si balansare.Au rol n restabilirea centrului de greutate, n mentinerea pozitiei verticale n timpul deplasarilor, n restabilirea echilibrului n cazul alunecarilor, caderilor, etc.Senzatiile organiceInformeaza n legatura cu modificarile chimismului intern.Au rol n adaptare, metinerea starii de sanatate si n mentinerea bunei dispozitii.Senzatiile de durereInformeaza n legatura cu tulburarile functionale sau distrugerile de tesuturi.Se deosebesc prin tip (superficiale, profunde, viscerale, musculare, etc.), intensitate, durata, tonalitate afectiva. Avem durerea fazica (naintea leziunii) si durerea tonica (dupa leziune).Au roluri n aparare si n mentinerea bunei dispozitii.3.1.2. LEGILE GENERALE ALE SENSIBILITATIILegea intensitatii (legea pragurilor absolute si diferentiale)Pentru ca un stimul sa poata sa produca o senzatie trebuie sa aiba o anumita intensitate. Intensitatea minima a unui stimul, care poate produce o prima senzatie specifica, senumeste prag minimal absolut.Intensitatea maxima a unui stimul, care mai poate sa produca o ultima senzatie specifica, se numeste prag maximal absolut.Pragul diferential reprezinta intensitatea minima a unui stimul, care adaugata la o stimulare initiala, poate sa produca o noua senzatie specifica.Pragul operational este tot un prag diferential, fiind nsa de cateva ori mai mare dect acesta, pentru ca stimulul sa poata fi mai usor receptionat.Marimea pragului minimal absolut este invers proportionala cu sensibilitatea.Daca stimulul creste n progresie geometrica, atunci sensibilitatea creste n progresie aritmetica (prima e mai mare decat a doua).Legea contrastului senzorialReprezinta scoaterea reciproca n evidenta a doi stimuli ce au caracteristici opuse. Contrastul poate fi succesiv sau simultan.Cele mai intense contraste cromatice sunt negru/galben, verde/alb si verde/rosu.Legea interactiunii analizatorilorO senzatie produsa de un analizator poate sa produca senzatii nespecifice n cadul altor analizatori, chiar daca acestia nu au fost stimulati n mod direct. (fenomenul de sinestezie)Legea semnificatieiSemnificatia deosebita sau crescuta a unui stimul face ca sa creasca si sensibilitatea fata de acesta, fiind mai rapid si mai clar discriminat dect alti stimuli cu o intensitate mai mare.Pentru om aceasta semnificatie are si o componenta socio-culturala.Legea sensibilizariiPresupune cresterea sensibilitatii datorita interventiei unor fenomene de interactiune, la diferite niveluri: nivelul 1, al receptorului (interactiunea este ntre diferite elemente structurale diferentiate), nivelul 2, al analizatorului (interactiunea este ntre elementele aceluiasi analizator), nivelul 3 (interactiunea este ntre diferiti analizatori).Legea depresieiPresupune scaderea sensibilitatii ca urmare a legaturii functionale n interiorul unui amalizator sau dintre analizatori. (Analog legii sensibilizarii)Legea compensariiInsuficienta dezvoltare a unei modalitati senzoriale sau lipsa ei duce la perfectionarea alteia, aceasta din urma prelund functii ale celei dinti.Legea conditionarii social-istoriceAceasta se manifesta prin:- adncirea, modelarea, perfectionarea unor modalitati senzoriale la om;- schimbarea ponderii unor modalitati senzoriale;- aparitia unor modalitati senzoriale noi, specific umane (pipait, ascultat).3.2. PERCEPTIILESunt procese psihice senzoriale, complexe, si totodata imagini primare, ce contin totalitatea informatiilor despre nsusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor, n conditiile actiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.Perceptia este o forma superioara a cunoasterii senzoriale, un proces complex de extragere si prelucrare a informatiei.Imaginea perceptiva este bogata n continut (contine att elemente esentiale ct si detalii). Un rol important n formarea imaginii perceptive l are activitatea, limbajul si experientaanterioara.Fazele procesului perceptiv1. Detectia (sesizarea si constientizarea stimulului n cmpul perceptiv, fara a putea da relatii cu privire la caracteristicile acestuia); atinge pragul minimum vizibile;.2. Discriminarea (detasarea stimulului de fond; atinge pragul minimum separabile;3. Identificarea (informatiile legate de stimul se raporteaza la modelul perceptiv corespunzator => recunoasterea obiectelor sau fenomenelor percepute; atinge pragul minimum cognoscibile;4. Interpretarea (depaseste perceptia propriu-zisa si consta n integrarea verbala si stabilirea semnificatiei obiectului sau fenomenului perceput).Factori ce influenteaza procesul perceptiv:- pregatirea subiectului pentru receptionarea stimulului;- interesele subiectului;- capacitatile perceptive ale subiectului;- specializarea profesionala;- gradul de cultura.3.2.1. LEGILE PERCEPTIEILegea integralitatii perceptiveImaginea perceptiva contine att elemente esentiale ct si detalii.Legea structuralitatii perceptiven cadrul imaginii perceptive elementele esentiale apar ca fiind mai intense dect detaliile, care sunt mai putin intense, rezultnd o ierarhizare a acestora n cadrul imaginii perceptive.Legea semnificatieiAnalog cu legea semnificatiei de la senzatii.Legea selectivitatii perceptiveObiectul perceptiei este reflectat precis si clar iar fondul perceptiv este reflectat mai lacunar, vag, n cadrul imaginii perceptive.Selectivitatea perceptiva depinde de:- interesul pentru un obiect, fenomen, fiinta;- conturarea speciala;- contrastul cromatic;- miscarea obiectului;- schema perceptiva actualizata a obiectului cautat;- indicarea verbala prealabila.Legea se aplica n cazul scoaterii n evidenta a unor obiecte, fenomene sau pentru camuflarea lor.Legea constantei perceptiven limita unor distante fata de obiectul perceptiei, acesta poate fi perceput clar, nedeformat. Astfel avem:a) constanta marimii obiectelor (n limita a 23-30m). Aceasta se realizeaza cu ajutorul mecanismelor de convergenta oculara, a curburii cristalinului si a experientei anterioare.b) constanta formei. Aceasta se realizeaza cu ajutorul mecanismelor de convergenta oculara, curburii cristalinului si a experientei tactilo-kinestezice.c) constanta culorilor. Se realizeaza cu ajutorul experientei anterioare.Legea proiectivitatii imaginii perceptiveD.p.d.v. neurofunctional imaginea perceptiva se proiecteaza la nivel cortical iar d.p.d.v. psihologic se proiecteaza la nivelul sursei.3.2.2. FORMELE COMPLEXE ALE PERCEPTIEIa) Reflectarea nsusirilor spatiale ale obiectelor (forma, marime, tridimensionalitate, directie, distanta):Perceptia formei se realizeaza vizual si tactil-kinestezic;Perceptia marimii se realizeaza prin kinestezia oculara, imaginea retiniana si experienta tactilo-kinestezica;Perceptia tridimensionalitatii se realizeaza prin disparitatea imaginilor retiniene (7 cm), diferentele dintre gradele de convergenta oculara, gradele diferite de iluminare a suprafetelor obiectelor si experienta tactilo-kinestezica;Perceptia pozitiei obiectelor se realizeaza cu ajutorul reperelor spatiale (sus, jos, stnga, dreapta, fata, spate);Perceptia distantelor mari se realizeaza datorita marimii imaginii retiniene, a perspectivei lineare, modificarea claritatii si culorii obiectelor ndepartate lipsa detaliilor acestora si cu ajutorul reperelor cunoscute.b) Perceptia timpuluiExista trei sisteme de referinta pentru perceptia timpului: - fizic si cosmic- biologic- sociocultural+ mijloacele tehincePerceptia timpului se poate realiza fie ca o succesiune de evenimente fie ca perceptie a duratei. Poate fi influentata de starea emotionala si activismul subiectului.c) Perceptia miscariiSe realizeaza prin miscarile globilor oculari si ale capului, cu ajutorul reperelor si datorita inertiei imaginii retiniene (postefectul). Daca se succed prin fata ochilor minim 16 imag./sec. avemmiscarea aparenta.La viteze foarte mici sau foarte mari , precum si la miscarea n plan vertical, se folosesc mijloace tehnice de masura, datorita faptului ca analizatorul vizual al omului este adaptat pentru perceptia miscarii n plan apropiat, la viteze relativ mici si n plan orizontal.Observatia reprezinta activitatea perceptiva intentionata, orientata spre un scop, reglata prin cunostinte generale si condusa sistematic, constient si voluntar. Un rol important pentru aceasta l au mecanismele verbale, activitatea si experienta anterioara.Spiritul de observatie este aptitudinea de a sesiza cu usurinta, rapiditate si precizie ceea ce este slab, ascuns, nerelevant dar semnificativ pentru scopurile individului.Iluziile perceptive sunt, n special, rezultatul efectelor de cmp = procese de inductie pozitiva (duc la supraevaluari ale obiectului perceput) sau negativa (duc la subevaluari ale obiectului perceput). Alte cauze sunt contrastul dintre excitanti si lipsa reperelor.3.3. REPREZENTARILEReprezentarea este procesul senzorial de semnalizare, n forma unor imagini unitare, dar schematice a nsusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor, n absenta actiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.Caracteristici ale reprezentarilor:- imaginea n reprezentare este intuitiva si figurativa;- este o imagine secundara (apare n urma unor perceptii anterioare);- prezinta nsusirile mai importante, ca elemente structurale;- reprezentarea evoca nsusirile caracteristice pentru un obiect, fenomen, fiind o schema sugestiva;- reprezentarea NU reda relatiile spatio-temporale;- n reprezentare nuantele cromatice se reduc la culorile fundamentale;- n reprezentare exista constiinta absentei obiectului si a reflectarii trecutului ca trecut;- reprezentarea are o mare libertate fata de schema structurala a obiectelor individuale;- reprezentarea are un caracter panoramic.Calitatile reprezentarii dobndesc o valoare superioara fiind o punte de legatura ntre senzatii, perceptii si procesele psihice cognitive superioare. n cadul acesteia informatiile perceptive nu dispar fara urma ci apar prelucrate si integrate n aceste procese cognitive.Reprezentarea NU este un simplu fapt de evocare din memorie ci un rezultat al constructiilor si reconstructiilor mintale. Aceasta se aseamana, sub raportul continutului, cu perceptiile, iar d.p.d.v. al modului de producere se apropie de gndire. Astfel, reprezentarile dobndesc o dubla natura: una intuitiv-figurativa (le apropie de perceptii) si una operational- intelectiva (le apropie de gndire). De aceea reprezentarile sunt considerate ca o subetapa ntre senzorial si logic.Reprezentarea este mai saraca dect perceptia, sub aspectul continutului, dar superioara acesteia dupa modul de producere. n formarea reprezentarii cuvntul (limbajul) are o functie integratoare; la fel si actiunile practice ale subiectului cu obiectele.Clasificarea reprezentarilorDupa analizatorul dominant n producerea lor: - reprezentari vizuale- reprezentari auditive- reprezentari kinesteziceDupa gradul de generalizare: - reprezentari individuale- reprezentari generaleDupa nivelul operatiilor implicate n geneza lor: - reproductive- anticipativeDupa tipul de activitate n care se integreaza: reprez. literare, geografice, istorice, etc.Dupa procesul psihic mai complex n care se integreaza: reprez. ale memoriei, ale imaginatiei, ale limbajului, etc.Dupa prezenta sau absenta intentiei si a efortului voluntar: - reprezentari voluntare- reprezentari involuntareRolurile reprezentarilor n activitatea mintala:- au o functie de prezentar;e- sprijina construirea sensului cuvintelor;- pregatesc si usureaza generalizarile din gndire;- controleaza unele generalizari ale gndirii;- este un punct de plecare si suport intuitiv pentru desfasurarea sirului de rationamente n vederea rezolvarii unor probleme;- influenteaza procesul imaginatiei.Cap. 4 PROCESE PSIHICE COGNITIVE4.1. GNDIREAIntelectul este un sistem de relatii, activitati si procese psihice superioare ce se constituie si functioneaza plenar la nivel uman, depasind experienta anterioara, dar bazndu-se pe ea, folosind proprietati specifice ale creierului uman, si realizndu-se prin modelare culturala si integrare socioculturala. Acesta are la baza factori biologici si socio-culturali.Procesele intelectuale au un caracter mediat si unul generic, mediat, opernd cu realul dar si cu posibilul; astfel au si un caracter reversibil si anticipativ pentru timpul psihic.Inteligenta (dupa J.Piaget) este o forma superioara de adaptare optima la situatii noi, problematice prin restructurarea datelor experientei anterioare. (adaptarea = asimilare + acomodare)Stadiile dezvoltarii inteligentei (dupa Jean Piaget): Inteligenta senzorio-motorie (0-2 ani) Stadiul preoperational (2-7 ani)Stadiul operatiilor concrete (7-12 ani) Stadiul operatiilor formale (12 - 17/18 ani)Gndirea are un rol central n cadrul SPU (Sistem Psihic Uman) fiind definitorie pentru om; aceasta valorifica, orienteaza si coordoneaza celelalte functii si procese psihice. De asemenea, mai are un rol procesual, dat de caracterul infinit al cunoasterii umane.Modelul tridimensional al intelectului (al lui G.P.Guilford):5 operatii (evaluare, gndire divergenta, gndire convergenta, memorie, cognitie)4 continuturi (comportamental, semantic, simbolic, figural)6 produse (unitati, clase, relatii, sisteme, transformari, implicatii)Gndirea este procesul cognitiv de nsemnatate centrala n reflectarea realului care extrage si prelucreaza informatii despre relatii categoriale si determinative, sub forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor, prin intermediul abstractizarii si generalizarii; se manifesta prin fapte psihice ca: sisteme operationale intelectuale, concepte, nvatare, ntelegere, rezolvarea de probleme.Operatiile gndirii: Analiza si sinteza ComparatiaAbstractizarea si concretizareaGeneralizarea si particularizareaAlgoritmica reprezinta strategia gndirii ce utilizeaza algoritmii. Acestia sunt serii strict ordonate de operatii succesive ce duc la rezolvarea sarcinii; sunt structuri operationale standardizate ce duc la solutionarea problemelor.Euristica este disciplina ce reuneste procedeele menite sa duca la descoperire si inventie. n activitatea omului, algoritmica si euristica se regasesc n proportii diferite.Notiunea (conceptul) reprezinta o condensare selectiva, o integrare de informatii despre nsusirile esentiale si generale ale unor clase de obiecte, fenomene, relatii. Aceasta se situeaza la diferite niveluri de generalizare si abstractizare, este traita subiectiv ca o semnificatie, se dezvolta prin nvatare si acumulare de experienta (piramida conceptelor, n care conceptele cele mai generale se afla spre vrful acesteia iar cele mai apropiate de particular mai spre baza).Pseudoconceptele (conceptele empirice) condenseaza nsusiri concrete, particulare, locale, restrictive, aspecte neesentiale; sunt individualizate si se bazeaza pe o logica naturala, analogica si predominant inductiva.Conceptele stiintifice contin nsusiri generale si esentiale, sunt integrate n sistemul cognitiv, sunt produse ale cercetarii stiintifice si ale nvatarii cognitive, avnd la baza organizarea si suportul operational al ntregii activitati intelectuale.nvatarea cognitiva este o forma a nvatarii scolare prin care se nsusesc cunostinte si operatii intelectuale corespunzatoare obiectelor de studiu. Prin nvatare se dobndesc noi comportamente.Formele nvatarii pot fi: - latente, spontane- constiente (organizate sistematic, avnd anumite obiective)Pentru nvatare este important att efortul depus ct si modul de nvatare. nstructia si nvatarea se realizeaza cu ajutorul mijloacelor intuitive si verbale, al motivatiei, interioriznd actiunile practice si verbale.n cadrul nvatarii cognitive au loc formarile de concepte, trecerea de la conceptele empirice la cele stiintifice precum si dezvoltarea operatiilor gndirii. nvatarea cognitiva presupune ntelegerea integrala, cu ajutorul metodelor active (problematizarea), ducnd la performante creative (bazndu-se pe euristica); este opusa memorarii mecanice, fiind centrata pe gndire.ntelegerea este o forma de manifestare a gndirii, latura ei functionala, permanenta ce realizeaza decodificarea semantica a obiectelor, fenomenelor si actiunilor prezente, prin raportarea lor la fondul de cunostinte acumulate si sistematizate. Conditiile unei bune ntelegeri sunt: existenta unor cunostinte prealabile, selectia si sistematizarea cunostintelor vechi si noi, utilizarea unor demersuri specifice sarcinilor.Formele ntelegerii (fct. de gradul de dificultate): - ntelegere spontana (realizata rapid, simplu automatizat)- ntelegere discursiva (realizata treptat, cu efort constient, avnd structura unei rezolvari de probleme)Problema reprezinta un obstacol cognitiv n relatia subiect-lume, o dificultate teoretica sau practica, o lacuna n cunoastere, un sistem de ntrebari despre o necunoscuta.Situatia problematica este o structura generatoare de probleme; reflecta neconcordanta dintre mijloace si scopuri.Demersul rezolutiv reprezinta asumarea sarcinii de depasire a obstacolului.Categorii de probleme:Dupa gradul de structurare: - bine definite (solvabile prin algoritmica)- slab definite (solvabile prin euristica)Dupa gradul de specificare a datelor initiale,a scopului si a operatiilor de transformare: - reproductiv-necreative (prin algoritmi)- demonstrativ-explicative (inactiv-creative; se cunoaste starea finala si se cere demonstrarea ei)- euristic-creative (ipotezele si rezultatele sunt slab definite)- inventiv-creative (starea initiala mai bine definita, rezultatele slab definite)- de optimizare (ipoteze bine definite, rezultate necunoscute)Fazele procesului rezolutiv:1. punerea problemei2. formularea ipotezelor3. construirea modelului rezolutiv4. executia5. verificarea rezultatelorStrategii de rezolvare a problemelor:- anticipativ-exploratorii- anticipativ-rezolutive- executiveO buna strategie trebuie:- sa valorifice toate datele problemei- sa evidentieze relatii definitorii, esentiale, din datele problemei- sa contina principii general valabile- sa descompuna probleme compleze n probleme simple pe care sa le rezolve succesiv prin strategii specifice- sa fie economica (sa aiba solutii clare din putine ncercari)Rezolvarea de probleme are efecte formative, ducnd la elaborarea unui stil rezolutiv;presupune depasirea blocajelor intelectuale.4.2. LIMBAJULComunicarea este un proces de transmitere de informatii si are urmatoarea structura: Canal de comunicareEmitator ------------------------------------------------------------------ > ReceptorMesajCodFeed-backCodul este un sistem de semne ce semnifica ceva si cu ajutorul caruia se receptioneaza sau se transmit informatii.Limba este un produs al istoriei fiind principalul mijloc de comunicare si totodata obiect de studiu pentru lingvistica (psiholingvistica, avnd ca obiect de studiu limbajul).Limbajul este activitatea de comunicare interumana, realizata cu ajutorul limbii si al resurselor acesteia.Limbajul oral (vorbirea) reprezinta forma de baza, naturala si concreta a limbajului; este activitatea comunicativa nsusita treptat, nvatata si sistematizata prin exersari.Mecanismele vorbirii sunt: - componentele energetice (aparat respirator si sistem muscular aferent)- aparat fonator (corzile vocale din laringe)- componente dinamice de rezonanta (cavitatea bucala, cavitatea nazala, limba, buzele)Limbajul are legaturi strnse cu perceptiile, reprezentarile, gndirea, memoria, imaginatia, motivatia, SPU.Functiile limbajului:1. Functia de comunicare2. Functia cognitiva3. Functia simbolic-reprezentativa (substituie obiecte, fenomene, relatii prin forme verbale sau alte semne)4. Functia expresiva5. Functia persuasiva (de convingere)6. Functia reglatorie (de determinare a conduitei proprii sau a altora)7. Functia ludica (de joc)8. Functia dialectica (de rezolvare a conflictelor pe cale verbala)Formele limbajului:Fct. de gradul de activism a subiectului: - activ- pasivFunctie de perceperea sau neperceperealimbajului de catre cei din jur: - limbaj intern: - forma automatizata- forma pasiva- forma interna- forma anticipativa- limbajul extern: - forma orala (monolog, dialog, colocviu)- forma scrisaLimbajul intern- este asonor- are maximum de economicitate (prescurtari, substituiri, condensari)- are un caracter predicativ- se desfasoara cu o foarte mare viteza- detine functii de anticipare, proiectare, conducere si de coordonare a limbajului oral si scrisLimbajul oral- reprezinta cea mai importanta forma a limabjului- are o expresivitate maxima- are un caracter situational- are un caracter adresativMijloacele de expresivitate ale limbajului oral sunt: intensitatea, accentul, intonatia, timbrul, alegerea cuvintelor si modul de frazare (topica).Limbajul scris- este mai complex si mai pretentios- se conformeaza unor reguli si norme gramaticale- dispune de o expresivitate redusa (semnele de ortografie)4.3. MEMORIAEste procesul psihic de ntiparire, stocare si reactualizare a informatiilor. Caracterizare generala:- este un mecanism psihic structurant, constructiv si uneori creativ- este o capacitate generala a ntregii materii- este o capacitate psihica absolut necesara- asigura continuitatea vietii psihice- se afla n strnsa legatura si interdependenta cu celelalte procese si functii psihiceCaracteristici:- este activa (transforma informatia, nu o reactualizeaza identic cu forma originala);- este selectiva (ntiparim, stocam, reactualizam numai o parte din informatii);- este situationala (n functie de situatie si de starea subiectului);- este relativ fidela (ntiparirea si reactualizarea se fac cu aproximatie);- este mijlocita (cu ajutorul stimulilor-mijloc);- este inteligibila (meterialul memorat este organizat logic, rational, dupa criterii de semnificatie).Procesele si formele memoriei1. Memorarea (ntiparirea, fixarea, engramarea)- este activa si selectiva- n functie de prezenta sau absenta efortului voluntar poate fi:a) memorare involuntara b) memorarea voluntara- n functie de prezenta sau absenta gndirii avem:a) memorare mecanica (n lipsa ntelegerii)b) memorarea logica (bazata pe ntelegere, fiind superioara celei mecanice prin autenticitate, economicitate si productivitate)Formele memorarii sunt inegal productive, fiind ntrebuintate n functie de contextul si conditiile situationale si de particularitatile individului. Aceste forme sunt relationate, complementare.2. Pastrarea (stocarea)- este activa, dinamica- n functie de durata poate fi: - de scurta durata (8-10 min)- de lunga durata (peste 10 min)3. ReactualizareaSe poate face prin: - recunoastere (n prezenta materialului memorat)- reproducere (n absenta materialului memorat)Factori de care depinde memoria:natura materialului (intuitiv-obiectual sau abstract, descriptiv sau explicativ- rational, logic sau ilogic);volumul materialului (daca materialul de memorat creste n progresie aritmetica atunci timpul pentru memorarea lui creste n progresie geometrica);familiaritatea cu materialul;modul de prezentare a materialului (simultan sau secvential);organizarea si omogenitatea materialului;locul ocupat de material n cadrul activitatii individului;pozitia materialului n structura seriei (nceputul si sfrsitul se memoreaza mai bine dect mijlocul);conditiile de mediu (stimulatoare, inhibitoare, indiferente);starea generala a subiectului.Factori de optimizare a memoriei:interactiunea dintre subiect si materialul de memorat; stabilirea constienta a unor scopuri clare, ct mai diferentiate; stabilirea unor repere, mnemoscheme sau mediatori;sistematizarea cunostintelor si a informatiilor noi, stabilirea de legaturi logice ntre acestea;sistemul motivational si atitudinal al subiectului;implicarea ct mai accentuata a actiunilor cognitive ce au loc n paralel cu actiunile mnezice;Particularitatile psihoindividuale, n cadrul memoriei, se pot observa la diferite niveluri:- nivelul proceselor memoriei- nivelul analizatorilor- nivelul continutului activitatii psihice (verbal-logic, afectiv, motor, etc.)Calitatile memoriei:volumul memorieielasticitatea, mobilitatea (capacitatea de asimilare si reorganizare, de eliminare a informatiei)rapiditatea ntiparirii trainicia pastrariiexactitatea, fidelitatea reactualizarii promptitudinea reactualizariiUitarea este un fenomen natural, normal si relativ necesar. Formele uitarii: - uitarea totala (se uita tot materialul memorat)- uitarea partiala (se uita o parte din materialul memorat)- uitarea temporara (lapsusul)Cauze ale uitarii: - oboseala- nvatarea irationala (subnvatarea si supranvatarea)Numarul optim de repetari pentru un material deja nvatat este de maxim 50% din numarul de repetari necesar memorarii materialului iar intervalele optime acestor repetari sunt fie la 5-20 min dupa nvatare fie la 1-2 zile.4.4. IMAGINATIAEste procesul cognitiv de elaborare a unor imagini sau proiecte noi pe baza combinarii si transformarii datelor experientei anterioare.Este o forma de adaptare activa, interactionnd cu toate procesele si functiile psihice; este sutinuta de motivatie si afectivitate.Procedeele imaginatiei si combinatorica imaginativa.Procedeul imaginativ reprezinta modul mintal de operare, o succesiune mai mult sau mai putin riguroasa de compuneri, descompuneri si recompuneri.Procedeele imaginative sunt:1. Aglutinarea (organizarea, sinteza mintala a unor parti din fiinte, obiecte -> mitologie)2. Amplificarea si diminuarea3. Multiplicarea si omisiunea4. Diviziunea si rearanjarea5. Adaptarea (aplicarea la un obiect a unui alt principiu functional)6. Substitutia7. Modificarea (formei, volumului, culorii)8. Schematizarea9. Tipizarea (reunirea caracteristicilor esentiale ale unei clase de fiinte, obiecte, fenomene, relatii)10. Analogia11. EmpatiaFormele imaginatieiFct. de implicarea actului voluntar: - involuntara (reveria, visul din timpul somnului)- voluntara

(reproductiva,creatoare,visul de perspectiva)a) Visul din timpul somnului = succesiune de imagini, idei, emotii ce apar in timpul somnului paradoxal.- subiectul e un simplu spectator- are un caracter absurd- are un caracter scenic- are un caracter simbolicb) Reveria = stare de relaxare, pe parcursul careia se deruleaza, n plan mintal, un sir de imagini si idei, n sensul dorintelor, aspiratiilor subiectului.- subiectul are posibilitatea directionarii n desfasurarea evenimentelor;- are un rol benefic, de detensionare, daca nu se prelungeste prea mult.c) Imaginatia reproductiva (reconstitutiva) este o constructie mintala a unor realitati prezente sau trecute, dar care nu pot fi percepute direct.- este cu att mai valoroasa cu ct se apropie mai mult de planul reald) Imaginatia creatoare- este cea mai valoroasa si complexa forma a imaginatiei;- este orientata spre posibil, viitor, nou;- este cu att mai valoroasa cu ct este mai originala, noua, ingenioasa;- este sutinuta de motivatie si de atitudinile creatoare.e) Visul de perspectiva = este proiectarea mintala a drumului propriu de dezvoltare, n concordanta cu posibilitatile si cerintele, conditiile sociale.Fct. de gredul de activism al subiectului avem forme: - pasive (visul din timpul somnului, reveria)- active (imagin. reproductiva, imagin. creatoare, visul de perspectiva)Dupa calitatea constructiilor imaginative avem forme: - absurde (visul din timpul somnului, reveria)- usor constructive (imagin. reproductiva)-

foarteconstructive(imagin. creatoare, visul de perspectiva)Dupa tipul de activitate n care se integreaza : imaginatie artistica, literara, stiintifica, muzicala, coregrafica, etc.Dupa tipul dominant de reprezentari : plastic-vizuala, auditiv-motrica, auditiv-muzicala, verbal-motorie, etc.Rolurile imaginatiei n sfera creativitatii:- analizeaza imagini si idei, crend noi structuri, sinteze;- valorifica sfera inconstientului;- si gaseste resursele energetice n afectivitatea si motivatia subiectului;- se bazeaza pe memorie, perceptie, observatie, gndire.Cap. 5 ACTIVITATI SI PROCESE REGLATORII5.1. ACTIVITATEA UMANAntr-un sens mai larg, activitatea umana reprezinta relatia organism mediu, n care are loc un consum energetic, cu o finalitate adaptativa.ntr-un sens mai restrns, activitatea umana reprezinta totalitatea manifestarilor de conduita exterioara sau interioara (mintala) ce duc la rezultate adaptative.Astfel, introspectionismul a tratat aspectele legate de subiectivismul intern al omului iarbehaviorismul latura sa comportamentala, externa.Calitati:- este naturala (ca manifestare a creierului);- este de natura psihica (raportata la trebuintele si interesele omului);- este constienta (ca si reflectare asupra lumii);- este spirituala (raportata la nsusirea ideologiilor).Caracteristici:- exista constiinta scopului;- este motivata (are motivatie proprie);- opereaza cu instrumente facute de om;- este perfectibila;- este creativa.Rolurile activitatii n viata omului:Ofera posibilitatea modificarii conditiilor externe si interne precum si a relatiei cu mediul;Face posibila adaptarea la conditiile interne si externe; Este calea de realizare a ideilor si aspiratiilor;ESTE O CERINTA STRINGENTA A INTEGRITATII FIINTEI UMANE.Componentele si structura psihologica a activitatiiAceasta este structurata ca un sistem functional ierarhic.Miscarile (actele) = cele mai simple elemente, raspunsurile imediate la influentele mediului. Acestea pot fi musculare sau n plan psihic. Nu au nici scop si nici motivatie proprii.proprii.

Operatiile = sunt miloace de realizare a actiunilor. Nu au nici scop si nici motivatieActiunile = cele mai mari subunitati ale activitatii; sunt cel mai mobil element al activitatii.Au scop propriu dar nu au motivatie proprie (aceasta este cea a activitatii); sunt voluntare. Dupa gradul de complexitate pot fi simple sau complexe.Activitatea este un sistem ierahic superior, cu o structura proprie, specifica. Are si scop si motivatie specifice (acestea coincid); este voluntara.Elementele activitatii sunt mobile, transformndu-se unele n altele. n evolutia ontogenetica si filogenetica a omului activitatile au devenit mai complexe si mai diversificate.Formele activitatiiDupa natura produsului: - predominant materiale- predominant spiritualeDupa locul ocupat n sistemul relational al individului: - principale (dominante)- secundare (subordonate)Dupa evolutia ontogenetica: - joc- nvatare didactica- munca productiva- creatieDupa procesul psihic implicat n realizarea ei: - cognitiva- afectiva- volitivaDupa gradul de constientizare a componentelor: - n ntregime constienta- cu componente automatizateAceste forme exista n paralel, uneori fiind complementare sau trecnd de la o forma la alta. Activitatile au elemente comune dar si specifice.Activitatea reflecta personalitatea individului fiind att factor determinant ct si rezultanta a evolutiei umane.5.2. AFECTIVITATEAEste ansamblul proceselor psihice care reflecta relatiile dintre subiect si obiect, sub forma unor trairi, uneori atitudinal; este o componenta bazala, infrastructurala a psihicului, nota lui definitorie; este o vibratie organica, psihica si comportamentala a ntregii fiinte, o tensiune a ntregului organism.Procesele afective sunt motive active.Proprietatile proceselor afective1. PolaritateaAceasta rezulta din satisfacerea sau nesatisfacerea trebuintelor, dorintelor, aspiratiilor. Astfel, procesele afective pot avea un caracter stenic sau astenic, placut sau neplacut, destins sau ncordat.2. Intensitatea (forta, taria, profunzimea trairii)3. Durata (persistenta n timp a trairii emotionale)4. Mobilitatea (trecerea de la o stare la alta sau de la faza la alta n cadrul aceleiasi stari)5. Expresivitatea (capacitatea de a se exterioriza) Expresii emotionale: - mimica- pantomimica- modificarile vegetative- schimbarea vociiAcestea formeaza conduita emotional-expresiva, care se nvata (imitatie + efort voluntar), putnd fi provocata, dirijata, controlata voluntar, constient, simulata sau folosita conventional; au o semnificatie individuala sau sociala.Rolurile expresiilor emotionale:de comunicare;de influentare a conduitei altora, n vederea desfasurarii anumitor acte;de contagiune;de autoreglare;de accentuare sau diminuare a nsasi starii afective. Clasificarea proceselor afectiveProcese afective primare (elementare, spontane, mai apropiate de instinctual, tinznd sa scape controlului constient)a) tonul afectiv al proceselor cognitiveb) trairi afective de provenienta organicac) afectele (scurte, foarte intense, scapa controlului constient si voluntar, cu o desfasurare impetuoasa)Procese afective complexea) emotii curente (scurte, intense, orientate, au caracter situational, tumultuoase sau calme)b) emotii superioare (legate n special de o activitate, fiind supuse nvatarii afective, mai profunde, intense)c) dispozitii afective (stari difuze, cu durata si intensitate variabile, cu orientare vaga)Procese afective superioarea) sentimentele (intense, de lunga durata, relativ stabile, conditionate social-istoric)=>atitudini afective)Au 3 faze: de cristalizare, de maturizare si de decristalizare.Pot fi: intelectuale, estetice, morale, sociale si psihosociale.b) pasiunile (sunt sentimente cu orientare, intensitate, stabilitate si generalitate foarte mare;antreneaza ntreaga personalitate)Acestea pot fi: - lucide sau nobile- oarbe (centrate pe Eu, Altul sau Lume); accentuarea acestora poate duce la psihoze pasionale: delir revendicativ, gelozie morbida.Patimile sau viciile sunt aspectele negative ale pasiunilor.Rolurile proceselor afectivePierre Janet afirma ca acestea dezorganizeaza activitatea psihica iar W.B. Cannon afirma ca o organizeaza. n realitate nsa, dupa o dezorganizare initiala se ajunge la o organizare superioara.Acestea regleaza conduita (ajuta la adaptare), sustin energetic activitatea, potenteaza si conditioneaza actiunile.5.3. MOTIVATIAReprezinta ansamblul fenomenelor si mecanismelor psihice interne dotate cu capacitatea de a permite actiuni, independent de factorii externi; este ansamblul starilor de necesitate care se cer satisfacute si care l mping, l instiga, l determina pe individ sa si le satisfaca.Caracteristicieste o prghie importanta n cadrul autoreglarii organismului;este o forta motrice a dezvoltarii;are un caracter propulsator si tensional (reaseaza, sedimenteaza si amplifica materialul constructiei psihice a individului).Functiile motivatieiFunctia de activare interna difuza si de semnalizare a dezechilibrelor fiziologice si psihologiceFunctia de mobil sau factor declansator al actiunilorFunctia de autoreglare a conduiteiStructura motivatieiTrebuintele sunt structuri motivationale bazale si fundamentale ale personalitatii, fortele ei motrice cele mai puternice care reflecta echilibrul biopsihosocial al omului sub influenta mediuluiextern.Acestea, uneori semnalizeaza cerintele de reechilibrare, sub forma unor boli specifice.Fct. de geneza lor pot fi: - primare (nnascute) asigura integritatea fizica a organismului- secundare (dobndite) asigura integritatea psihica si sociala a organismuluiTrebuintele primare pot fi: - biologice sau organice (foame, sete, somn, sexuale)- fiziologice sau functionale ( miscare, relaxare) Acestea sunt comune la om si la animal.Trebuintele secundare pot fi: - materiale- spirituale (estetice, de cunoastere, etice, de realizare, etc.)- sociale (comunicare, cooperare, integrare sociala, afiliere, etc.)Abraham Maslow (1908 - 1970), psiholog umanist, este cunoscut pentru ca a pus bazele teoriei ierarhiei nevoilor, spunnd ca fiintele umane sunt motivate de nevoi nesatisfacute si ca nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfacute nainte de a se putea ajunge la nevoile superioare (1954).n conceptia lui Abraham Maslow, toate actiunile umane au ca scop satisfacerea unor necesitati sau trebuinte. Satisfacerea acestor trebuinte nsa se realizeaza conform prioritatii lor, respectiv mai nti nevoile primare apoi sunt luate n calcul cele de ordin superior. Astfel, nevoile umane, conform lui Maslow, sunt structurate piramidal, de la baza spre vrful piramidei, pe cincinivele:1. Nevoile elementare (la baza piramidei) sunt nevoile de ordin fiziologic (nevoia de aer, apa, hrana, mbracaminte; nevoi de ordin senzorial, sexual, etc.). Satisfacerea acestor nevoi asigura buna functionare biologica a organismului uman.2. Nevoia de securitate individuala, att n mediul natural cat si n cel social; se refera la protectia individului fata de fortele exterioare ostile, factori de risc care atenteaza la integritatea fizica a acestuia. Asigurarea unei astfel de protectii se realizeaza prin stabilitatea locului de munca si prin asigurarea unor bunuri si resurse materiale necesare existentei: casa, salariu etc.3. Nevoile sociale se raporteaza la necesitatea acceptarii si apartenentei ntr-un grup social, de a face parte dintr-o comunitate. Oamenii manifesta nevoia de dragoste nca din primele luni de viata. Mai mult instinctiva la nceput, aceasta nevoie devine treptat din ce n ce mai constienta, devine o exigenta de prim ordin pentru confortul sufletesc.4. Nevoia de respect care deriva dintr-o exigenta autoevaluativa a individului, care doreste sa-i fie recunoscut statutul pe care l are sau la care aspira, dorinta de a-i fi apreciate competentele, cunostiintele, performantele, calitatile etc.5. Nevoia de autorealizare, de mplinire de sine, de la vrful piramidei, vizeaza construirea unei imagini de sine favorabile, precum si dobndirea capacitatii de autocontrol.Cu ct trebuinta este mai specific umana, cu att se situeaza mai spre vrful piramidei. Satisfacerea unei trebuinte duce la aparitia alteia de pe o treapta superioara, iar nesatisfacearea trebuintelor poate duce fie la amplificarea lor fie la disparitia acesteia prin saturatie si reactie de aparare (rezulta tulburari caracteriale); nesatisfacerea unei trebuinte un timp foarte ndelungat este un pericol pentru nsasi existanta umana.Motivele sunt reactualizari si traspuneri subiective a starilor de necesitate; sunt mobile ce declanseaza, sustin energetic si orienteaza actiunea.Acestea au doua laturi: una energizanta, dinamogena si una orientativa, directionala.Motivele pot fi: - individuale - minore - inferioare - egoiste- sociale - majore - superioare - altruisteAcestea formeaza retele, configuratii, constelatii de motive.Interesele sunt orientari selective, relativ stabile si active spre anumite domenii de activitate. Sunt mai complexe dect trebuintele si motivele.Contin elemente cognitive, afective si volitive.Pot fi: - stiintifice- generale- pozitive- profesionale

- tehnice- personale- negative- extraprofesionale

- sportive, etc.

Convingerile sunt idei adnc implantate n structura personalitatii, fiind puternic traite afectiv si care mping spre actiune; sunt ideile-valoare ce corespund trebuintelor, dorintelor, aspiratiilor, trasaturilor de personalitate ale indivizilor.Acestea si au originea n structura afectivitatii individului, manifestndu-se prin comportament. Ideile-valoare devin idei-forta atunci cnd sunt aparate vehement, actionnd chiar si mpotriva instinctului de conservare, fiind vizibile n cazul alegerilor sau n conflictele valorice.Idealurile sunt proiectii mintale ale individului, n sisteme de imagini si idei, care i dirijeaza intreaga existenta, sunt fortele spirituale ale individului.Structura psihologica a idealurilor cuprinde: - sensul si semnificatia vietii (orientarea individului n functie de modul de existenta sociala, culturala, valorica, morala)- scopul vietii (corespunzator obiectivului urmarit n viata)- modelul de viata (Eul ideal nspre caretinde individul)Pot fi: - morale- estetice- politice- existentiale, etc.Conceptia despre lume si viata este formatiunea motivationala cognitiv-valorica de maxima generalitate ce cuprinde ansamblul ideilor, teoriilor despre om, natura si societate. Reuneste cognitivul cu valoricul.Conceptiile despre lume si viata pot fi: - realiste - stiintifice- fanteziste (utopice) - nestiintifice- materialiste - progresiste- idealiste - retrogradeFormele motivatiei- motivatie pozitiva (lauda, recompensa, ncurajarea);- negativa (pedeapsa, amenintarea).- motivatie intrinseca (din interiorul individului);- motivatie extrinseca (din exteriorul individului).- motivatie cognitiva (avnd la baza cognitia);- motivatie afectiva (avnd la baza atractia sau respingerea).Aceste forme sunt inegal productive, n functie de vrsta, sex, personalitate, situatii, activitati, etc.Optimum motivational = reprezinta intensitatea optima a motivatiei care sa permita obtinerea de performante.Pentru sarcinile simple, nivelul performantei creste odata cu cresterea intensitatii motivatiei. Pentru sarcinile mai complexe, dupa o crestere a performantei se ajunge la un maxim al acesteia, apoi aceasta descreste.n cazul n care dificultatea sarcinii nu este apreciata corect apare subaprecierea, ce duce sa o submotivare sau apare supraaprecierea, ce duce la o supramotivare.Nivelul de aspiratie = stimulul motivational care duce la progres si autodepasire. Acesta trebuie sa fie putin peste posibilitatile de moment.5.4. ATENTIAEste fenomenul psihic de activare selectiva, concentrare si orientare a energiei psihonervoase n vedearea desfasurarii optime a activitatii psihice, n special a proceselor senzoriale si cognitive.Starea de veghe = activarea difuza a scoartei cerebraleStarea de vigilenta = observarea, explorarea generala a mediuluiCaracteristicile atentieiare obiect (este orientata spre ceva anume, stimuli externi sau interni)este selectivapresupune o concentrare optima n cmpul focalizarii si o inhibitie n jurul acestuia(cu ajutorul unor mecanisme corticale simple si complexe) Daca se exerseaza poate sa devina aptitudinea de a fi atent.Formele atentiei1. Atentia involuntaraDepinde de factori interni dar si externi. Cei externi sunt: - intensitatea stimulilor;- deplasarea stimulilor pe un fond fix;- aparitia si disparitia brusca a stimulului;- complexitatea stimulilor. Cei interni sunt: - interesul pentru stimul;- reactualizarea unor motive;- relatia afectiva cu aparatul instrumental de satisfacere a acestor motive.2. Atentia voluntara (intentionata, constienta)Este autoreglata voluntar fiind orientata spre un obiect al atentiei. Intensificarea activitatii psihice ntr-un anumit focar, duce la inhibarea altor activitati si la o izolare de alti stimuli sau la limitarea actiunii acestora, n paralel cu mentinerea concetrarii atentiei pe tot parcursul activitatii.Aceasta se poate regla voluntar, rezultnd orientarea, stabilitatea si concentrarea activitatii. Conditii de optimizare a atentiei voluntare- stabilirea clara a scopului;- scoaterea n evidenta a importantei activitatii;- crearea unei ambiante favorabile;- stabilirea momentelor mai dificile ale activitatii;- izolarea de factori perturbatori.Atentia voluntara provoaca oboseala, nsa utilizarea repetata a acesteia duce la automatizare, la formarea deprinderii de a fi atent = atentia postvoluntara.n functie de directia de orientare putem avea atentie externa si atentie interna. Este recomandata folosirea lor alternativa.Calitatile atentieiVolumul atentiei (volumul mediu este de 5-7 elem. asupra carora ne putem concentra simultan);Este influentat de: - organizarea n structuri cu sens a elementelor;- complexitatea elementelor;- interesul subiectului;- antrenamentul special, exercitiul.Stabilitatea atentiei (persistenta n timp a capacitatii de mentinere a atentiei) Este influentata de: - natura sarcinii;- motivatia pentru activitate;- complexitatea stimulului.Concentrarea atentiei (existanta unui focar de excitatie si a zonelor periferice din jurul acestuia care sunt inhibate)Este influentata de: - importanta activitatii;- structura activitatii;- interesul pentru activitate;- antrenamentul, exercitiul.Distributivitatea atentiei (permite desfasurarea concomitenta a mai multor activitati, cu conditia ca macar unele dintre acestea sa fie automatizate)Mobilitatea sau flexibilitatea atentiei (reflecta capacitatea de deplasare a atentiei de la un obiect la altul ntr-un interval dinainte stabilit; acest interval este de ~ 1/6 sec; daca se depaseste acest interval se manifesta inertia atentiei)5.5. VOINTAEste procesul psihic complex de reglaj superior, realizat prin mijloace verbale si constnd n actiuni de mobilizare si concentrare a energiei psihonervoase, n vederea depasirii obstacolelor si atingerii scopurilor constient propuse.Apare att n cazul sustinerii activitatii ct si pentru frnarea acesteia.Efortul voluntar reprezinta caracteristica esentiala a vointei, fiind o mobilizare a resurselor fizice, intelectuale, emotionale, cu ajutorul mecanismelor verbale; reprezinta o organizare a activitatii psihice nervoase n jurul unui centru de excitabilitate dominant, ce exprima, n plan psihic, scopul actiunii.Dificultatea sarcinii este reflectata de intensitatea efortului voluntar si de particularitatile mecanismelor implicate n actiune; aceasta reflecta raportul dintre posibilitati si cerinte.Antrenarea vointei se realizeaza prin confruntari ndelungate cu obstacolele.Aceasta are roluri n reglarea activitatii, alaturi de gndire si imaginatie, n formarea deprinderilor precum si n reglarea oricarui proces psihic.Fazele actiunilor voluntare complexe:1. reactualizarea unor motive => scopuri2. lupta motivelor (reglarea voluntara n scopul alegerii)3. luarea hotarrii (alegerea unui motiv si scop si inhibarea altora)4. executarea hotarrii => atingerea scopului- n activitatile simple luarea hotarrii este urmata imediat de executie- n activitatile complexe luarea hotatrii este urmata de o faza pregatitoare si doar apoi de executiePentru actiunile foarte complexe avem si faza:5. verificarea rezultatelor + formularea concluziilorPrimele trei faze pot fi considerate ca o singura faza de preparare iar fazele patru si cinci ca o faza de executie.Calitatile vointei:puterea vointei (intensitatea efortului voluntar)- opusul acesteia este slabiciunea vointeiperseverenta (capacitatea de a sutine efortul vountar timp ndelungat)- opusul acesteia este ncapatnareaindependenta vointei (luarea unor decizii proprii)- opusul acesteia este sugestibilitateapromptitudinea deciziei (rapiditatea cu care se ia hotatrea)- opusul acesteia este tergiversarea sau nehotarreaCalitatile vointei pot deveni trasaturi de caracter daca sunt constante sau frecvente.Cap. 6 DEPRINDERILESunt componente automatizate ale activitatii, constient elaborate, consolidate prin exercitiu si desfasurate fara control constient permanent. (n subconstient)Se desfasoara involuntar, fiind postvoluntare si totodata conditii pentru desfasurarea activitatilor complexe.Tipuri de deprinderiFct. de gradul de complexitate: - simple- complexeFct. de natura proceselor psihice n cadrul carora are loc automatizarea:- senzorial-perceptive- verbale- de gndire- motriceFct. de tipul de activitate n care se integreaza: - de joc- de nvatare- de munca- de conduita morala, etc.Conditii n elaborarea deprinderilor :a) instruirea verbala prealabila ;b) demonstrarea modelului + instruirea verbala;c) organizarea exercitiilor;d) asigurarea controlului si autocontrolului n perfectarea executiei si eliminarea erorilor;e) sprijinirea pe interesele individului;f) alegerea unor metode calitative n formarea deprinderilor;g) necesitatea pastrarii metodelor si principiilor de lucruEtapele formarii deprinderilor:1. etapa familiarizarii cu actiunile sau continutul deprinderii (instruirea verbala +demonstrarea modelului);2. etapa nvatarii analitice (nvatarea deprinderii pe fragmente);3. etapa organizarii si sistematizarii (executia corecta, timpul ndelungat, efort pentru eliminarea greselilor);4. etapa sintetizarii si automatizarii (actiunea se desfasoara cursiv, atentia scade, timpul de executie se reduce, dispar erorile);5. etapa perfectionariideprinderii (se ating parametrii ceruti: viteza, precizie, corectitudine).Exercitiile au loc n toate etapele. Calitatea acestor exercitii se exprima prin atingerea parametrilor ceruti.Obisnuinta = o deprindere asociata cu o trebuinta functionala Nesatisfacerea acesteia duce la stari de neplacere si frustrare. Obisnuintele pot fi bune (pozitive) sau rele (negative).Priceperea = mbinarea optima a deprinderilor si cunostintelor si restructurarea acestora n vederea actionarii n situatii noiPriceperile sunt mai slab organizate, mai putin riguroase dect deprinderile dar mai flexibile; sunt formate din generalizari ale deprinderilor si cunostintelor deja nsusite; usureaza formarea deprinderilor si creste eficienta acestora.Interactiunea deprinderilorTransferul = relatia pozitiva ntre o deprindere deja formata si o alta n curs de formare. Este favorizata de flexibilitatea deprinderilor.Interferenta = influenta negativa a unei deprinderi deja formate asupra uneia n curs de formare. Aceasta poate sa actioneze retroactiv (de la deprinderi noi si bine conturate spre deprinderi vechi, mai slab organizate) sau proactiv (deprinderile mai vechi mpiedica formarea celor noi). Efectul proactiv este favorizat de slaba diferentiere dintre cele doua deprinderi, de timpul scurt scurs ntre formarea primei deprinderi si a celei de-a doua precum si de o insuficienta consolidare a deprinderii nou formate.CAP. 7 SISTEMUL PSIHIC UMANAcesta este un sistem energetic informational de complexitate maxima avnd cele mai perfectionate mecanisme de autoorganizare si autoreglare si fiind dotat cu dispozitive selective antiredundante si antialeatorii.Este un macrosistem biologic, fizic si socio-cultural, avnd la baza teoria sistemelor, teoria informatiei si cibernetica.Proprietatile S.P.U.este un sistem energetic (bioenergetic)este un sistem evolutiv (autoorganizat, autoprogramat, cu autoreglaj)este un sistem informational (functioneaza cu informatie)are un caracter bipolar (constient si inconstient)este un sistem hipercomplex (e format din mai multe subsisteme)este un sistem antiredundant (mpotriva informatiei ce este n surplus)este un sistem antialeator (mpotriva informatiei ntmplatoare =>selectivitatea)Ideea organizarii nivelare a psihicului a prins contur mai clar la Pierre Janet, care a argumentat existenta nivelurilor constient si inconstient ale psihicului, ca moduri de organizare a vietii psihice, coexistente unul cu altul.Sigmund Freud porneste de la ideea ca viata psihica a individului are la baza dualitatea pulsiunilor sexuale care tind, pe de-o parte la conservarea spatiului si pulsiunilor Eului, iar pe de alta parte, la conservarea individului. El contesta absolutizarea constiintei si propune mpartirea topografica a psihicului, deci o organizare pe verticala a vietii psihice. Aparatul psihic este compus, dupa opinia lui, dintr-o serie de niveluri supraetajate, denumite, nainte de 1920, constient, inconstient (psihismul bazal), subconstient (preconstient).Constiinta = sinteza creatoare, integrare selectiva de procese si fenomene psihice(Wilhelm Wundt)Acestea sunt gndirea, memoria, limbajul, motivatia, imaginatia, afectivitatea, atentia etc. Psihologul romn Mielu Zlate definea constiinta ca pe o forma suprema de organizare psihicaprin care se realizeaza integrarea activ-subiectiva a tuturor fenomenelor vietii psihice si care faciliteaza raportarea continua a individului la mediu. Potrivit aceluiasi autor constiinta este:reflectare cu stiinta adica, sub raport psihologic, omul si da seama de ceva anume si l reproduce n subiectivitatea sa sub forma de imagini, notiuni, impresii (functia informational-cognitiva a constiintei);reflectare cu scop sau orientata spre scop, calitatea scopurilor si precizia lor depinznd de unele particularitati ale individului, de experienta sa, de nevoile sale (functia finalista a constiintei);reflectare anticipativa a realitatii, prin aceasta deosebirea dintre om si animal fiind fundamentala (functia anticipativ-predictiva).Alte particularitati ale constiintei, considera acelasi autor, sunt caracterul ei planificat (care exprima functia reglatorie a constiintei) si caracterul creator (functia creativ-proiectiva a constiintei).Constiinta nu se limiteaza nsa doar la a receptiona si selectiona stimulii din mediu, ea initiaza, planifica si ghideaza actiunile individului. Asadar, constiinta implica doua importante procese cognitive:nregistrarea si selectia stimulilor din mediul nconjurator si din mediul intern, astfel nct perceptiile, datele mnezice si cele reflexive sunt reprezentate cu acuratete n constiinta;controlul propriului corp si al mediului astfel nct suntem capabili sa initiem si sa ducem la bun sfrsit activitatile cognitive si comportamentale, mai mult sa reprezentam n constiinta ca posibilitati viitoare evenimentele care nu sunt prezente.Cmpul de constiinta = suprapunerea unui cmp semantic peste un cmp de constiintaA fi constient (constientizarea) = stare de iluminare n momentul cnd ne dam seama de o relatie, un fenomen.a fi constient nseamna a gndi, a stabili relatii (Herbert Spencer);a fi constient nseamna a dispune de capacitatea de a face sinteze, sinteza nefiind dect caracterul structural al oricarui continut de constiinta;a fi constient nseamna a te putea autosupraveghea, constiinta fiind un ansamblu de reactiuni ale individului la propriile lui actiuni;a fi constient nseamna a te adapta suplu la noile solicitari;a fi constient nseamna a ntelege (Vasile Pavelcu);a fi constient nseamna de a dispune de un model personal al lumii (Henri Ey).Functiile constiinteide cunoastere (semnificatie);de orientare spre un scop;de autoreglaj voluntar;de anticipare (predictiva);creativa.Constiinta are un rol central si de conducator n activitatea S.P.U.Sigmund Freud, initiatorul psihanalizei, este cel care a propus inconstientul (psihismul bazal) ca obiect de cercetare al psihologiei. El a considerat ca organizarea vietii psihice implica o infrastructura psihica aflata n conflict cu instantele superioare de control.Inconstientul, aflat la polul opus constientului, este rezervorul trairilor si actelor refulate, al instinctelor sexuale, al pulsiunilor si trebuintelor individului, al dorintelor si aspiratiilor acestuia; nu dispune de o organizare rationala, fiind determinat de sfera afectiva si motivationala. Din interactiunea constientului cu inconstientul rezulta activitatea psihica.Primele rezultate ale cercetarilor medicale facute n cea de-a doua jumatate a secolului XIX asupra istoriei, hipnotismului, somnambulismului si disocierii personalitatii au conturat mult mai bine premisele unei psihologii a inconstientului. Oricum, rolul inconstientului nu mai putea fi negat, din moment ce ncepusera a se aduce probe experimentale sau cvasiexperimentale n sprijinul existenteilui.Freud a fost cel care a descoperit un inconstient dinamic, conflictual si tensional, corelativ procesului refularii. El a facut trecerea de la interpretarea inconstientului ca substantiv (ce desemneaza fapte mentale refulate) la interpretarea lui ca adjectiv, ca o calitate psihica, ceea ce nseamna ca proprietatea de a fi inconstient nu o au numai amintirile, ci si mecanismele de refulare sau ceea ce porneste de la Supraeu. Freud vorbeste practic de trei feluri de inconstient, care n generalitatea lui este considerat profund, abisal, nu doar un simplu automatism psihic.Dupa 1920, Freud, fara a renunta total la tezele fundamentale anterioare, si-a revizuit conceptia. Astfel, aparatul psihic a fost mpartit n trei organizari structurale denumite: Sine, Eu, Supraeu sau Id, Ego, Superego.Sinele este echivalentul inconstientului din vechea clasificare, sediul instinctelor, sursa primara a energiei psihice care trebuie consumata, fundamentul pe care se construieste personalitatea. Eul este o portiune a Sinelui care sub influenta lumii exterioare, a mediului nconjurator sufera o dezvoltare speciala n sensul ca din simplu organ receptor si protector n raport cu stimulii, devine un intermediar ntre Sine si lumea exterioara. Supraeul este potrivit lui Freud, o structura speciala ce se ncheaga ca un precipitat n perimetrul Eului, prin care se prelungeste influenta mediului social (familial, scolar, rasial, national, etc.). Dintre aceste instante, cea mai importanta este Eul a carui functionare trebuie sa reconcilieze cerintele Sinelui, Supraeului si Realitatii.Interesanta este si distinctia pe care Freud o face ntre Eul real (omul asa cum este) si Eul ideal(omul asa cum ar trebui sa fie).Nu numai nivelul constient al vietii psihice este diferentiat si neomogen, ci si al inconstientului. Ken Wilber descrie cinci tipuri de inconstient:- inconstientul fundamental (structurile profunde existente n calitate de potentionalitati care oricnd pot deveni constiente);- inconstientul arhaic (structurile simple, primitive, precoce, ce nu provin din experienta personala, ci sunt mosteniri filogenetice);- inconstientul submergent (structurile, cndva constiente, dar care actual sunt evacuate sau refulate de constiinta deoarece nu sunt capabile de ea);- inconstientul pecete (structurile nerefulate dar care au proprietatea de a refula);- inconstientul emergent (structurile profunde existente de la origine si neiesite nca la suprafata inconstientului fundamental).S p e c t r u l c o n s t i i n t e iDemarcatiaEU / NONEU(identificarea cu umbra sa, cu imaginea de sine saracita)fsii(identificarea totala a omului cu propriul eu)

fsii (benzi) biosocialeEXISTENTIA (apar deosebirile dintre sine si altul sau mediu)fsii (benzi)

urator

(cel mai intim nivel al constiintei)Psihologia contemporana defineste nsa inconstientul, ntr-o maniera extensiva si pozitiva, ca fiind o formatiune psihica ce cuprinde tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalitatii. Inconstientul, ca un alterego, neaga ordinea impusa de constiinta, dar acest lucru nu nseamna dezordine, ci faptul ca aduce o alta ordine, adica ordinea propriei sale subiectivitati. Structurile inconstientului, se considera astazi, sunt suficient de bine conturate si, potrivit lui H. Ey, ele sunt:- sistemul neuro-vegetativ sau autonom cu functiile sale (respiratie, circulatie, digestie);- automatismele psihologice sau inconstientul sublimal exprimat n organizarea normala a cmpului constiintei;- baza inconstienta a persoanei, care contine stadii arhaice.Desi structurile inconstientului sunt mai simple dect cele ale constiintei, el ndeplineste urmatoarele roluri:- de energizare si dinamizare a ntregii vieti psihice a individului.- de facilitare a procesului creator, contribuid la realizare unor combinari si recombinari spontane,- de asigurare a unitatii Eului, prin faptul ca este principalul depozitar al programelor informationale si al tensiunilor motivationale pe baza carora, prin organizare specifica, se emancipeaza constiinta.Inconstientul face parte integranta din fiinta umana, influentnd-o n toate ipostazele sale existentiale normale sau patologice. Oricum, astazi, preocuparile oamenilor de stiinta axate pe studiul inconstientului sunt multiple, aprofundate si din diferite puncte de vedere ale investigarilor.Att constientul ct si inconstientul si au propriile lor continuturi si mecanisme, deci legitati specifice, distincte. Aceste constatari pot conduce la opinia ca cele doua niveluri functioneaza independent unul de altul.La o analiza atenta, constatam, pentru nceput, ca chiar daca ar functiona independent, aceasta independenta nu este deplina ci limitata.De exemplu inconstientul poate functiona si atunci cnd constiinta este alterata (n cazuri patologice) dar nu acelasi lucru se poate spune despre constient care, n lipsa inconstientului, ca sursa a sa, se destrama.Independenta functionala a celor doua niveluri este relativa (n ultimul caz aratat chiar anulata) si de aceea starea normala, existentiala si actionala a constiintei si subconstientului este interactiunea si interdependenta lor. n mod curent ntre constient si inconstient exista relatii dinamice vitale, fara de care nsasi integritatea sistemului psihic uman este pusa n pericol. Cele doua niveluri sunt momente functionale inseparabile ale psihicului uman. Iata de ce consideram ca ceea ce la un moment dat este constient la un alt moment dat poate deveni inconstient (altfel spus cele doua niveluri sunt coordonate si alternante prin praguri mobile).n dinamica vitala omului a constientului si inconstientului principalul sistem de referinta ramne constiinta, deoarece prin intermediul ei omul reflecta adecvat realitatea, asa cum este ea si numai n virtutea acelui fapt el si poate conduce si regla corespunzator conduita. Numai subordonnd inconstientul constientului omul poate dobndi constiinta morala si evita pierderea libertatii, pierdere generata de dezorganizarea fiintei constiente odata cu maladiile mintale.Subconstientul (preconstientul) este un fel de filtru ndeplinind o functie de cenzura si permite accesul selectiv n constiinta doar a acelor impulsuri si tendinte acceptabile pentru ea. Acesta se situeaza sub nivelul constientului, cuprinznd memoria potentiala, baza operationala de care dispune individul si fiind un depozit de experiente si deprinderi; are o organizare sistematica de informatii si de acte automatizate; este rezervorul unde se conserva amintirile, automatismele, deprinderile, ticurile, montajele intelectuale sau perspectivele stereotipizate, deci toate actele ce au trecut cndva prin filtrul constiintei, s-au realizat cu efort, dar care se afla ntr-o stare latenta, de virtualitate psihica, putnd nsa sa redevina oricnd active, sa paseasca pragul constiintei.Subconstientul este conceput, de cei mai multi dintre psihologi, ca o formatiune sau nivel psihic ce cuprinde actele care au fost cndva constiente dar care n prezent se desfasoara n afara controlului constient. Subconstientul a fost definit ca o constiinta stinsa (desi mai corect ar ficonstiinta adormita) ceea ce atrage atentia asupra faptului ca el este definit n raport cu constiinta(n alte definitii subconstientul apare ca un fel de constiinta inferioara ce coexista cu cea centrala).S-a vehiculat si ideea ca, desi amplasat ntre constient si inconstient, subconstientul este mai mult orientat spre constiinta. El nu este total obscur, ci presupune un anume grad de transparenta, putnd fi considerat, de aceea, ca o constiinta implicita.Principalele trasaturi ale subconstientului, asa cum au fost surprinse de Paul Popescu- Neveanu, sunt urmatoarele:- proximitatea fata de constiinta;- compatibilitatea cu constiinta.n conceptia aceluiasi psiholog subconstientul poate fi considerat ca servo-mecanism al constiintei, un nivel al psihicului aflat n slujba constiintei, o rezerva de informatii si operatii din care se constituie, uneori, faptele de constiinta, acestea din urma avndu-si totusi izvorul n afara ei, n realitatea materiala si sociala nconjuratoare.Cap. 8 SISTEMUL DE PERSONALITATEPersonalitatea desemneaza fiinta umana, fiind un sistem bio-psiho-socio-cultural ce caracterizeaza omul din trei perspective: - subiect pragmatic, al actiunii (homo faber);- subiect epistemic, al cunoasterii (homo sapiens);- subiect axiologic, purtator si generator de valori (homo valens). Sistemul de personalitate cuprinde temperamentul, aptitudinile si caracterul.Personalitatea omului este unica si originala.Modelul general uman de personalitateapartenenta la specia umana;calitatea de fiinta sociala, de membru al societatii; calitatea de fiinta constienta, avnd gndire si vointa; participant la actul cultural, purtator si generator de valori; detine un potential creator.n sfera psihologica a personalitatii se afla structurile si organizarea S.P.U.Factorii (trasaturile) de personalitate = formatiuni integrate si integratoare, sintetice, reunind procese si functii psihice.- dispun de o relativa stabilitate;- tind spre generalitate, caracteriznd omul n ansamblul lui;- dispun de plasticitate;- sunt definitori, caracteristici pentru individ;- sunt organizati n sistem.Eul reuneste perceptiile Sinelui, oferind o viziune asupra propriei fiinte: corporalitatea, posibilitatile de actiune, raporturile cu altii, etc. Este un integrator al personalitatii si presupune constiinta de sine.Rolul este dat de activitatea pe care subiectul o desfasoara n cadrul sistemului social.Statusul este dat de pozitia subiectului n cadul relatiilor sociale.Etapele n dezvoltarea Eului sunt:- Eul corporal;- Eul social;- Eul spiritual.Eul poate fi pasiv (caracteristicile pasive, somatice, sociale, spiritual-valorice) si activ(afirmarea subiectului, modul specific de a fi)Individul = unitate vie, indivizibila, diviziunea lui ducnd la pierderea identitatii;= reprezinta orice organism viu;= detine caracteristicile generale, fara particularizari individuale.Individualitatea = individul luat n totalitatea caracteristicilor sale distinctive si originale;nu implica neaparat umanul.Persoana = desemneaza fiinta umana n general.Personalitatea = sistem atributelor, structurilor si valorilor de care dispune o persoana.8.1. TEMPERAMENTULReprezita latura dinamico-energetica (cea mai usor constatabila latura a personalitatii). Este modalitatea primordiala, foarte generala si relativ constanta.Clasificarea temperamentelorFct. de amestecul de humori organice: - coleric(dupa Galenus si Hypocrates) - sangvinic- flegmatic- melancolicFct. de constitutia corporala: - respirator- muscular- digestiv- cerebralDupa glandele cu secretie interna: - hipotiroidian- hipertiroidianDupa dominarea unor componente germinative: - endomorf- mezomorf- ectomorfD.p.d.v. al nevrozismului: - cu nivel scazut (flegmaticul si sangvinicul) => stabilitate- cu nivel crescut (melancolicul si colericul) => instabilitateDupa orientarea spre interior sau exterior a individului: - introvertit(Carl Jung&Hans Eysenck) - extravertitDupa unele particularitati bioconstitutionale: - atletic- astenic- picnic- displasticSistemul nervos are rolul principal n determinarea caracteristicilor temperamentale. nsusirile fundamentale ale sistemului nervos: - forta, energia (n functie de substantele(tipologia lui Pavlov) functionale ale neuronului)- mobilitatea (n functie de viteza de consumare si regenerare a acestor substante);- echilibrul (ntre excitatie si inhibitie).Astfel avem: - colericul = puternic neechilibrat excitabil- sangvinicul = puternic echilibrat mobil- flegmaticul = puternic echilibrat inert- melancolicul = slab (hipotonic sau astenic)8.2. APTITUDINILEReprezita latura instrumental-operationala a personalitatii; sunt operatii superior dezvoltate, organizate n sisteme, ce fac posibila obtinerea rezultatelor supramedii n activitate. Reprezinta totodata latura executiva a personalitatii.Nivelul de dezvoltare a aptitudinii se apreciaza n functie de indicatori ai performantei:- rapiditatea- productivitatea- precizia- eficienta- originalitateaAcest nivel valorizeaza personalitatea individului.Diferenta dintre aptitudini si capacitati este ca n timp ce primele sunt rezultate ale potentialelor individului cele din urma sunt aptitudini consolidate prin formarea de deprinderi.Avem o continuitate ntre EREDITATE APTITUDINI CAPACITATIFct. de gradul de complexitate: - simple (elementare)- complexeCele complexe, n functie de sfera de aplicabilitate, pot fi: - generale (n majoritatea domeniilor)- speciale (n anumite domenii)Fct. de natura proceselor psihice prin care se exprima: - senzorial-perceptive- psihomotorii- intelectuale (Ex: inteligenta este o aptitudine ce permite actiunea la un nivel superior de eficienta)Performantele inteligentei se exprima prin facilitatea n nvatare, profunzimea ntelegerii si rezolvarea de probleme.8.3. CARACTERULReprezinta latura relational-valorica a personalitatii.- este modul propriu de comportament;- este un ansamblul de particularirati psihoindividuale;- este ansamblul nsusirilor ce privesc relatiile subiectului cu mediul si valorile dupa care se conduce;- este un subsistem relational-valoric si de autoreglaj;- este o formatiune superioara formata din trebuinte, motive, sentimente superioare, convingeri, aspiratii, idealuri si conceptia despre lume si viata.Trasaturile de caracter sunt modalitati de raportare la diferite laturi ale realitatii, sunt modalitati de autoreglaj. Importante sunt trasaturile stabile, generale.Componentele de baza ale caracterului sunt: - atitudinile stabile- trasaturile voluntareAtitudinea = modalitate de raportare la o clasa generala de obiecte sau fenomene prin care subiectul se orienteaza selectiv si se autoregleaza preferential.Componentele atitudinii includ: - motivatia, scopurile si preocuparile cognitive corespunzatoare;- o componenta executiva, de natura voluntara.Tipuri de atitudiniatitudinea fata de oameni atitudinea fata de sine atitudinea fata de munca atitudinea fata de cultura atitudinea fata de natura atitudinea fata de societate etc.Sistemul de atitudini cuprinde: - 1-2 trasaturi cardinale(Gordon Allport) - 10-15 trasaturi principale- cateva mii de trasaturi secundare, de fondA cunoaste pe cineva presupune determinarea trasaturilor cardinale a acestuia => o ierehizare a atitudinilor si trasaturilor de caracter.Particularitatile structurale ale caracteruluiUnitatea (sufera modificari minore)Expresivitatea (exteriorizarea prin cteva caracteristici dominante)Bogatia (data de multitudinea relatiilor sociale ale individului)Statornicia (constanta manifestarilor cnd atitudinile si trasaturile au valoare morala)Originalitatea (nota distinctiva, caracteristica)Plasticitatea (asigura evolutia si autoreglajul caracterului n functie de situatie)Taria de caracter (rezistenta la influentele exterioare)Cap. 9 CREATIVITATEAEste o proprietate a ntregului S.P.U.Reprezinta noul fata de ceea ce e cunoscut, uzual. Noutatea este n functie de cota de originalitate (distanta dintre nou si cunoscut, vechi).Cota de originalitate + produsele acesteia = atributul de creativTalentul = creativitatea de nivel superior;= ansamblul aptitudinilor generale si speciale, la un nivel de dezvoltare superior. Avem trei acceptiuni ale creativitatii n psihologie: - comportament si activitate psihicacreativa- structura a personalitatii- creativitate de grupActivitatea creativa = activarea si valorificarea potentialului creativ (punerea de probleme si rezolvarea lor)Demersurile creative pot fi spontane sau voluntare. Acestea trebuie sa fie sustinute defactori activatori (motivatie, aptitudini, etc.)n psihologia romneasca este considerat modelul bifactorial al creativitatii:Vectorii = stari si structuri energetice care determina actiunea si raportarea preferentiala; pot fi creativi sau noncreativiOperatiile si sistemele operatorii; acestia pot fi operatii automatizate, de rutina sausisteme operatorii de tip euristicCreativitatea este rezultatul interactiunii optime dintre aceste doua componente. Favorabile creativitatii sunt:- trebuintele de crestere (perfectionare si performanta);- motivatia intrinseca;- aspiratiile superioare;- atitudinile nonconformiste.n cazul personalitatii avem blocuri formate din vectorii atitudinali si sistemele de operatii(aptitudinile).Atitudini creative:- interesele cognitive;- atitudinea antirutiniera;- simtul valorii si atitudinile valorizatoare;- curajul n adoptarea de noi scopuri;- ncrederea n fortele proprii si autorealizarea;- perseverenta n atingerea scopurilor propuse;- adoptarea atitudinilor direct creative.Formele creativitatii: - generala(dupa Al. Rosca) - specialaNivelurile creativitatii (dupa C.W.Taylor):1. Creativitatea de expresie (mimica, gestica, vorbire);2. Creativitatea de produs (obiect, proces tehnologic);3. Creativitatea inventiva (=>