Functiunile societatii comerciale

Grupare concreta a activitatilor omogene si specializate, functiunea defineste

totalitatea activitatilor ce vizeaza exercitarea uneia sau mai multor tehnici specializate in

vederea realizarii unor obiective derivate, rezultate din obiectivele fundamentale ale

societatii comerciale.

In procesul de grupare a activitatilor pe functiuni managerul va tine seama de

legaturile dintre obiective, functiuni si activitati, precum si de anumite criterii, dintre care

cele mai semnificative sunt:

a. Criteriul de identitate, care cere ca gruparea unor activitati identice ca

factura sa tina seama si de necesitatea utilizarii unor tehnici

specializate de lucru in acelasi domeniu, precum si de volumul de lucru

care sa justifice tratarea lor distincta;

b. Criteriul de complementaritate care solicita gruparea unor activitati ca

factura, dar cu legaturi indispensabile ceea ce impun activitatilor

respective raporturi de completare reciproca sau de auxiliaritate

c. Criteriul de convergenta care are in vedere gruparea activiatilor

diferite, dar care converg spre realizarea acelorasi obiective.

Functiunile societatii comerciale se regasesc in toate tipurile prevazute de Legea

nr 31 din 1990. Ceea ce le diferentiaza este proportia diferita in care se dezvolta sau

actioneaza ca intensitate. Din acest punct de vedere functiunile societatii comerciale pot

sa apara in una din situatiile ce urmeaza:

a. Potentiala, cand din ratiuni de ordin economic sau social,

functiunea respectiva nu se manifesta

1

b. Integrata, cand anumite actvitati se desfasoara in cadrul socieatii

comerciale, iar altele se realizeaza in alta unitate;

c. Efectiva, cand totalitatea activitatilor ce apartin functiunii respective

se desfasoara in cadrul societatii comerciale.

In activitatea societatii comerciale functiuniile se impletesc, apar legaturi de

interconditionare reciproca.

In cadrul societatii comerciale functiuniile se grupeaza astfel:

Cercetare-dezvoltare;

Productie;

Comerciala;

Financiar-contabila;

De personal.

2.1 Functiunea cercetare-dezvoltare

In conditiile tranzatiei la economia de piata, societatea comerciala este

confruntata cu numeroase probleme privitoare la dezvoltarea si modernizarea continua

a productiei. In consecinta managerul este dator sa se preocupe de introducerea

progresului tehnic, de adaptarea fabricatiei la noile cerinte de desfacere si de ridicare

continua a nivelului de organizare si de eficienta a intregii activitati a societatii

comerciale.

Profund implementata in asemenea cerinte, functiunea de cercetare-dezvoltare

grupeaza totalitatea activitatilor prin care se studiaza, se concepe, se elaboreaza si se

realizeaza viitorul cadru tehnic, tehnologic, organizatoric al societatii comerciale. Ea

grupeaza activitati din domeniul cercetarii producriei, al ingineriei tehnologice si al

introducerii progresului tehnic, din domeniul investitiilor si al constructiilor, ca si din cel

2

al organizarii conducerii productiei si a muncii. Rezulta deci ca functiunea de cercetare-

dezvoltare integreaza activitati cu un pronuntat caracter intelectual.

Functiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex, trasatura pusa in

evidenta de activitatile cuprinse de aceasta:

a. Cercetare produselor, lucrarilor, serviciilor si a tehnologiilor de realizare a

acestora;

b. Proiectarea produselor;

c. Pregatirea tehnologica a produselor, lucarrilor sau serviciilor;

d. Organizarea conducerii, a productiei si a muncii;

e. Realizarea si incercarea prototipurilor;

f. Proiectarea dispozitivelor si verificatoarelor;

g. Dezvoltarea capacitatiilor de productie;

h. Documentarea si informarea de specialitate;

i. Inventiile, inovatiile si rationalizarile

j. Elaborarea normelor de consum de materii prime, materiale, combustibili si

energie;

k. Elaborarea normativelor si a normelor de munca.

Pentru ridicarea sistematica a nivelului tehnic si calitativ al produselor si

productiei, managerul acorda o mare atentie activitatilor de cercetare stiintifica, de

inginerie tehnologica si de introducere a progresului tehnic. In acest scop se elaboreaza

planuri curente si de perspectiva proprii, precum si de colaborare cu institute de

cercetari si de proiectari de profil, vizand teme de mare utilitate pentru dezvoltarea

societatii comerciale.

3

Tot pentru dezvoltarea societatii comerciale se actioneaza si in domeniul

investitiilor si constructiilor. In acest cadru se asigura elaborarea planului de investitii si

a documentatiei necesare, se incheie contractele de executie cu societatile de

constructii-montaj, se urmareste realizarea acestora si se receptioneaza obiectivele

executate.

Tot in cadrul acestei functiuni se acorda atentie asigurarii unui nivel superior

organizarii conducerii,productiei si muncii. Se urmareste pe aceasta cale sa se asigure

dinamismul dezvoltarii societatii comerciale, in care scop se efectueaza studii privitoare

la perfectionarea structurilor organizatorice, rationalizarea sistemului informational,

optimizarea fluxurilor de fabricatie, imbunatatirea proceselor de munca, activitatilor de

intretinere, reparatii si transport uzinal.

Se actioneaza de asemenea, pentru organizarea pe baze eficiente a muncii. In

acest scop se adopta masuri de imbunatatire a normarii muncii, de organizare rationala

a locurilor de munca.

2.2 Functiunea de productie

Societatea comerciala reprezinta un ansmablu de mijloace de productie si

activitati unde se dezvolta trei fluxuri:

-material

-informational

-financiar.

Acestea se influenteaza si se conditioneaza reciproc in permanenta. Totalitatea

activitatilor legate de fluxul material, adica de miscarea materiei prime in transformarile

succesive pana la obtinerea produsului sau lucrarii finite, constituie functiunea de

productie. Din punct de vedere al rezultatelor si al existentei societatii comerciale

aceasta este functiunea principala. Pe plan organizatoric si psiho-socio-

4

economicproblemele productiei nu sunt in exclusivitate tehnice sau tehnologice, ele fiind

in acelasi timp umane si economice.

Functiunea de productie include activitatile de baza ale societatii comerciale, prin

care se realizeaza miscarea, transformarea sau prelucrarea unor resurse primare ca

materii prime, materiale, informatii si altele pana la obtinerea unui produs finit,

efectuarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu, precum si activitatile auxiliare care

asigura desfasurarea normala a celor de baza. Pe scurt, ne aflam in fata unor activitati

de baza, auxiliare si de servire prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii

produselor, elaborarii lucrarilor, sau prestarii serviciilor in cadrul societatii comerciale.

Functiunea de productie cuprinde urmatoarele activitati:

a. Programarea, lansarea in productie si urmarirea realizarii productiei si a

celorlalte activitati auxiliare;

b. Transformarea obiectelor muncii din momentul scoaterii acestora din magazie

sau depozit si pana la realizarea produsului finit si predarea acestuia la

magazie sau depozitului de expeditie;

c. Controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor,

subansamblelor pe intregul flux de fabricatie, precum si al produselor finite

potrivit metodelor, frecventei si cu mijloacele prevazute in documentatia

tehnica;

d. Intretinerea si reparatia instalatiilor, masinilor si cladirilor;

e. Exploatarea instalatiilor si agregatelor energetice ( de energie, abur

tehnologic, frig, ventilatie si altele)

f. Asigurarea unor conditii corespunzatoare de securitate si de igiena a muncii

g. Efectuarea transporturilor si a manipularilor de materii prime, materiale,

semifabricate, produse, pe parcursul si pana la magazia de produse finite.

5

Realizarea in conditii optime a functiunii de productie necesita ca managerul

sa vegheze asupra felului in care se asigura in societatea comerciala

folosirea, intretinerea, repararea si modernizarea fondurilor fixe, alimentarea

cu combustibil, energie electrica, termica si alte utilitati. In acelasi timp, va

urmari sa se realizeze o exploatare rationala a instalatiilor existente, sa se

asigure o reducere sistematica a consumurilor si o incarcare mai completa a

capacitatilor existente. Toate acestea vor viza, in final, cresterea eficientei

economie a tuturor activitatilor ce se desfasoara in procesul de productie.

2.3 Functiunea comerciala

Functiunea comerciala cuprinde activitatile prin care se asigura materiile prime si

materialele necesare productiei, conservarea acestora si a produselor realizate,

transportul lor, precum si desfacerea, respectiv comercializarea produselor. Activitatile

de comercializare a produselor trebuie sa se desfasoare pe baza studierii cererii de

produse pe piata interna si externa, influentand in consecinta si activitatile desfasurate

in cadrul functiunilor de cercetare-dezvoltare si de productie.

Activitatile de studiere si prospectare a pietei interne si externe, desfasurate in

cadrul functiunii comerciale, contribuie la determinarea directiilor de dezvoltare a

productiei si de perfectionare a produselor, pentru ca acestea sa fie competitive. Se

urmareste, de asemenea,

ca pe aceasta cale sa se creeze premisele decalajului corespunzator dintre conceptia si

realizarea produselor. In acelasi timp, se urmareste sa se asigure un portofoliu de

comenzi care sa stea la baza elaborarii planului si care sa asigure acoperirea si

utilizarea capacitatilor de productie.

Functiunea comerciala cuprinde trei activitati principale:

a. Aprovizionarea tehnico-materiala, prin care se asigura la timp, ritmic, complet si

complex mijloacele de productie necesare desfasurarii procesului de productie;

6

b. Desfacerea pe piata interna si externa a produselor, precum si incasarea

contravalorii acestora, cu alte cuvinte trecerea produselor din sfera productiei in

sfera circulatiei;

c. Marketingul respectiv studiul pietei cu scopul de a descoperi necesitatile

consumatorilor, pe baza carora sa se orienteze productia proprie in vederea

satisfacerii acestor necesitati.

Managerul va urmari in cadrul executarii acestei functiuni a societatii sale comerciale

modul de elaborare, fundamentare si executare a planului de aprovizionare tehnico-

materiala, contractele incheiate si modul lor de derulare atat in domeniul aprovizionarii,

cat si al desfacerii produselor. Pe prim plan va situa activitatiile pentru prospectarea

pietei in scopul cunoasterii necesiatailor de consum, de efectuare a reclamei si de

prezentare a marfurilor, de participare la expozitii, de urmarire in exploatare a

instalatiilor furnizate si de asigurare a activitatii de „service|”. In felul acesta managerul

si ajutoarele sale din acest domeniu creeaza conditii favorabile pentru desfacerea

corespunzatoare a produselor societatii comerciale.

2.4 Functiunea financiar-contabila

Functiunea financiar – contabila cuprinde activitatile de asigurare a mijloacelor

financiare necesare desfasurarii normelor a productiei in societatea comerciala,

studierea utilizarii lor eficiente si profitabile, inregistrarea cheltuielilor facute, semnalarea

fenomenelor care influenteaza negativ cresterea profitului, reducerea pretului de cost.

Organizarea activitatii financiar – contabile se sprijina pe doua sectoare principale:

a. Activitatea financiara cu atributii de previziune, mai ales in privinta asigurarii de

fonduri, de control privitor la modul de respectare a disciplinei financiare, inclusiv

a celei de relatii cu bancile si furnizorii si beneficiarii, precum si atributii operative

de stabilire a drepturilor salariale, operatiuni de incasari si plati, urmarirea si

incasarea debitelor;

b. Activitatea contabila cu atributii de control post operativ, si control ierarhic

operativ curent de evidenta, analiza a activitatii economice, in general a pretului

7

de cost, de asigurare a inventarelor care sa reflecte situatia mijloacelor si

resurselor, intocmirea arhivei contabile.

Din cele de mai sus rezulta ca functiunea financiar – contabila are in substanta sa un

volum insemnat de control si actiune corectiva. In desfasurarea ei se urmareste modul

de legare si corelare a planurilor operationale, efectele schimbarilor in volumul

productiei asupra costurilor pe unitatea de produs, efectele achizitionarii de noi masini si

instalatii asupra profitului si altele. In legatura cu semnificatia functiunii financiar –

contabile apare necesar ca managerul sa-i acorde atentie deosebita, sa-i acorde un loc

important in cadrul carnetului de bord managerial si al procesului de adoptare a

deciziilor. In acest cadru managerul urmareste sa cunoasca veniturile si cheltuielile,

fondurile societatii comerciale si modul lor de repartizare, creditele bancare necesare,

varsamintele de efectuat la bugetul administratiei centrale de stat si la bugetul local,

precum si alte resurse si cheltuieli legate de desfasurarea activitatilor societatii

comerciale.

2.5 Functiunea de personal

Functiunea de personal cuprinde activitatile prin care se asigura resursele umane

necesare realizarii obiectivelor societatii comerciale, utilizarea rationala a acestor

resurse, dezvoltarea competentei sale profesionale, precum si solutionarea

problemelor salariale si sociale.

Activitatile acestei functiuni materializeaza latura umana a procesului managerial.

Principalele activitati ce compun functiunea de personal pot fi grupate in felul

urmator:

a. De administrare a personalului adica recrutarea, selectionarea si incadrarea

salariatilor, evidenta personalului, aprecierea si promovarea acestuia,

salarizarea;

b. De prestare de servicii de catre societatea comerciala a unor servicii de catre

salariatii sai, sub forma pregatirii si perfectionarii personalului, asigurarea

conditiilor de igiena si protectie a muncii, precum si de protectie sociala;

8

c. Activitati administrative, de secretariat si de protocol.

In realizarea acestor activitati managerul trebuie sa asigure in permanenta un

echilibru intre interesele salariatilor si obiectivele si rezultatele societatii comerciale, stiut

fiind ca dezechilibrele pot genera nemultumiri, stari conflictuale, care, de regula, se

solutioneaza mult mai greu.

Obiectul principal al functiunii de personal consta in mentinerea relatiilor umane pe o

baza care, luand in considerare bunastarea individuala, face in stare pe toti salariatii

societatii comerciale sa aduca maximua contributie la lucrarile acesteia.

Functiunea de personal trebuie sa fie folosita de toti conducatorii si nu sa fie lasata

doar in seama salariatilor insarcinati cu problemele de personal. In legatura cu aceasta

trebuie sa retinem ca fnctiunea de personal are doua aspecte principale:

a. Modul in care toti conducatorii isi conduc oamenii si sudeaza factorul uman intr-o

echipa cu un moral ridicat si cu rezultate asemanatoare;

b. Responsabilitatea specializata care cade in sarcina compartimentului de

personal.

In problemele de personal managerul are datoria de a apela la stiinte si tehnici

moderne, ca psihologia personalului, psihologia sociala, psihosociologie economica,

sociologia industriala, ergonomia de conceptie si de corectie si altele.

În prezentarea funcţiunilor întreprinderii şi în general a unei firme nu au fost epuizate

toate activităţile componente care concură la realizarea diversităţii de obiective derivate

dintr-un anumit domeniu de activitate al întreprinderii.

De asemenea, ca urmare a diversităţii condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii

în unităţile economice, gradul de manifestare al funcţiunilor poate fi diferit dar,

funcţiunile participă în ansamblul lor, la asigurarea echilibrului în desfăşurarea

proceselor, indiferent de intensitatea manifestării lor.

A identifica obiectivul global al unei întreprinderi cu funcţiunea de producţie sau în

cadrul unui institut de cercetări cu funcţiunea de cercetare-dezvoltare constituie o

9

eroare, întrucât acest obiectiv global se realizează şi constituie rezultatul manifestării cu

intensităţi diferite a tuturor funcţiunilor.

10

Bibliografie:

1.Ion Petrescu – Management – Editia a II-a Revazuta si adaugita – 1993,

Ed Tipocart Brasovia

2 .Ovidiu Nicolescu – Management – Ed Didactica si Pedagogica, Buc

1992

2. Maria Goian – Introducere in management Ed Sedona, Timisoara 1995

3. Gabriela Stanciulescu – Economia intreprinderii si elemente de

legislatie , manual cls a XI-a – Ed. Oscar Print, Bucuresti 2003

11

ANEXE

12