II. Funcţiile obiectivelor

Aceste consideraţii generale trebuie să fie corelate cu o prezentare, chiar succintă, a funcţiilor

pe careobiectivele le îndeplinesc. Numai astfel se vor putea sublinia mai bine loculşi rolul acestora

în dinamicaşifuncţionalitatea curriculumului2

a) Funcţia de orientare axiologică a procesului de învăţământ. În legătură cu

această funcţie au fostpunctate câteva idei în capitolul anterior. Am dori să insistăm asupra

necesităţii că ş i educatorii trebuie săconştientizeze sistemul de valori care să le orienteze

activitatea practică. Comunicate elevilor, obiectivele vorcontura direcţia efortului pe care ei trebuie

să-l facă. Pe baza unor obiective clar formulate, cadrele didacticevor putea mai uşor comunica în

efortul de echipă în vederea perfecţionării procesului instructiv-educativ.

b) Funcţia de anticipare a rezultatelorşcolare. Din această perspectivă, profesorul I.

Străchinaruremarca faptul că „obiectivele sunt proiectări anticipative ale tipului de comportamente

pe care dorim să leconstruim în fiinţa educatului”3 Pe această bază, educatorul îşi va proiecta o

strategie didactică adecvată.Comunicate elevilor, obiectivele îi motivează pe elevi în procesul

complex de învăţare. Informaţiile dateelevului asupra rezultatelor aşteptate, sublinia Gagné,

„creează un set care este «purtat în minte» de elev petoată durata învăţăriişi care îi permite

să respingă stimulii străinişi neadecvaţi”. (R. Gagné, 1975, p. 264).Obiectivele operaţionale, corect

formulate, realizează plenar această funcţie.

c) Funcţia evaluativă. În urma derulării procesului educativ, obiectivele devin criterii

importante, alăturide altele, în evaluarea eficienţei activităţii desfăşurate. Deci, dacă la început au

fost anticipate, obiectiveledevin criterii de evaluare, de realizare a feed-back-ului la nivelul

curriculumului.

d) Funcţia de reglare a procesului de învăţământ. Pe baza obiectivelor, se selectează,

organizează ş i setransmit conţinuturile învăţării, se aleg strategiile de predare-învăţare, formele

de organizare a procesului deînvăţământ, se aleg locurile cele mai adecvate de desfăşurare a

activităţii de predare-învăţare. Nerealizareaunor obiective (parţial sau total) declanşează reglarea

prin mecanismele conexiunii inverse. În concluzie,reglarea derulării procesului de învăţământ, pe

baza obiectivelor, nu se realizează doar la începutulşi sfârşitulprocesului, ci are un caracter

permanent, permiţând o autoreglare a funcţionalităţii sistemuluişi evitareaeducaţiei cu rabat.

Funcţiile obiectivelor educaţionale sunt complementare, în sensul că nerealizarea uneia va

afecta acţiuneacelorlalte, darşi funcţionalitatea procesului de învăţământ în ansamblul său.

Cunoscându-le, educatoriitrebuie să urmărească asigurarea condiţiilor realizării lor, înlăturarea

factorilorşi elementelor care ar puteadiminua manifestarea funcţiilor obiectivelor.