JNici măcar la trei persoane din zece... organismul nu funcţionează în mod

N O R M A U '

IATĂ O DECLA­RAŢIE MEDICALA

J Q B . i i i care întristează. Se / jmyJBBWteË|Mp\ / I l pare, că aproape

mÈÊÊÊÊk H] / il I toţi adulţii prezintă i i i HI / /I 1 trepte d iverse da / njn |^|P(M^SBB' I / ' 1 intoxicaţie internă, v ** wtffîgrw^msi^m t \ c a u z a a celor mai

multe boli. Contra acestei stări periculoase, Urodonal este foarte puternic, deoarece el scapă organismul de acidul uric, de cholesterină, de deşeuri şl toate elementele nefo­

lositoare. „In sfârşit, punct capital, Urodonal este un minunat

regulator al presiunii arteriale". Dr. RAYNAUD

/oct medic itf ol tpitalelor miHtort.

U R O D O N A L cel mal bun antireumatic.

i e formocH fi d r o g m r u

ESTE UN PROPUS C H A T E t A i h V M A R C ^ DE JNCŞEDrRE

GÂNDIREA D I N C O L O D E Z A R E

PROBLEMA SUPRAVIEŢUIRII IN CADRUL CRITICII FILOSOFICE DE

I. PETROVICI

'Cred in ţa în n e m u r i r e a suf le tului (des igur forma cea ma i f réquen ta a doru lu i nos t ru de suprav ie ţu i re ) a fost — p u t e m s p u n e — o c o n v i n g e r e s p o n t a n ă a fiinţei omeneş t i , nă s -cându-se nemi j loc i t din s imţ imân tu l groaze i de . moar t e , pe ca re r a r îl m icşo rează la unii . vo rb im de ace i c a r e sunt de b u n ă c red in ţă , t i e o s e n i n ă t a t e pa to log ică , fie un e ro i sm băr ­bă tesc , în b u n ă p a r t e voi t .

Groaza aceas t a de nef i inţă p l a n t a t ă în sufletul nos t ru ca un fel d e funcţ iune na tu ra l ă , ne a d u c e f ireşte servic i i n e t ă g ă d u i t e , ţ i n â n d u - n e t r ează vigi lenţa , faţă de pr imejd i i le c a r e ne înconjoară . N a t u r a î n ţ e l eap t ă şi a t â t de gr i ju l ie de c o n s e r v a r e a noas t ră , n ' a r fi p u t u t în nici u n caz să î n t o c m e a s c ă lucrur i le ma i b ine , decâ t săd ind în noi a cea s t ă spa imă de n imicnic ie , cel mai s igur an ima to r al apă ră r i i n o a s t r e neado rmi t e . C e e a ce p a r e to tuş i s t raniu , e că n a t u r a ca re ch ibzueş te foar te b i n e şi dă aşa de des d o v a d ă de o rgan iza re in te l igentă , n ' a s târp i t aces t fanat ic a t a ş a m e n t de v ia ţă , nici ch ia r în p r e a j m a morţ i i , c ând el n u mai s e r v e ş t e la n imica , b a e men i t să împied ice î m p ă c a r e a cumin te cu sfârş i tul no ­stru, inev i tab i l şi obş tesc .

Tocma i din acea s t ă împre ju r a r e uni i au scos a r g u m e n t în f avoa rea nemur i r i i sufle­tului. P r ezen ţ a să lba tece i iubir i de v ia ţă , ch i a r a tunc i când ş i ragu l zi lelor ţi se s fârşeş te — d i s tonând cu a r a n j a m e n t u l în ţe lep t al na tu r i i p r e v ă z ă t o a r e •—• ar fi p o a t e o d o v a d ă , că m o a r t e a n o a s t r ă fizică, n u r ep rez in t ă o d i spa r i ţ i e totală , şi m ă c a r c e v a din noi — fiinţa ma i e t e r i că a spi r i tu lu i — con t inuă să d ă i n u i a s c ă mai depa r t e , în t r ' o formă des igur necu­n o s c u t ă nouă , da r to tuş i efect ivă. N u m a i aşa s 'ar expl ica a cea s t ă anomal ie , că şi în ap ro ­p i e r e a morţ i i , do r in ţa f i inţări i se păs t rează , î n loc să lase locul une i asp i ra ţ i i spre nean t , ca re ne -a r face să î n t â m p i n ă m m o a r t e a cu m u l ţ u m i r e a une i a ş t e p t a t e întâ lnir i . A t â t a nu­ma i că, fără a con te s t a n u m e r o a s e l e s emne d e î n ţ e l epc iune ale pu te r i i c r ea toa re , a n o m a l i a a c e e a n u a r fi abso lu t s ingura din n a t u r ă , î n t rucâ t ma i ex i s t ă şi des tu le a l t e anomal i i . O a r e dure r i l e une i femei c a r e naş t e , sufe r in ţe le ace lea a t roce ca r e î n t o v ă r ă ş e s c fenomenul aşa de n a t u r a l al pe rpe tuă r i i , nu cons t i tu ie , bună -oa ră , o anoma l i e ? Sau pos ib i l i t a tea ca un b ă t r â n cu pu te r i l e s le i te să i u b e a s c ă cu p a s i u n e juven i lă , n u cons t i tu ie a l t ă anoma l i e ? Ia tă p e n t r u ce a r g u m e n t u l în f avoa rea nemur i r i i , î n t eme ia t p e cons ide ra ţ i a de ma i sus, n u a r e p u t e r e conc luden tă , în or ice caz n u p o s e d ă forţa pe ca re a r avea-o , dacă anomal ia invoca tă , a r fi abso lu t un i că în e c o n o m i a na tu r i i .

Dar a sup ra va lo r i i filosofice a concep ţ iun i i imor ta l i s te , r ă m â n e şă vo rb im ma i târz iu

353

D e o c a m d a t ă vom r e p e t a c e e a ce a m af i rmat d e - a capu l : c o n v i n g e r e a în n e m u r i r e a sufletu­lui a r ă s ă r i t o a r e c u m spon tan , ca o c o n s e c i n ţ ă d i r e c t ă a impos ib i l i t ă ţ i i de-a accep ta , cu in ima împăca tă , d i s t r u g e r e a t o t a l ă şi nef i in ţa abso lu tă . A r fi î n să să n e d r e p t ă ţ i m p e cei din­tâi făur i to r i ai c red in ţ i i în n e m u r i r e , d a c ă a m socot i că n e v o i l e lor s e n t i m e n t a l e i-au dis­p e n s a t de orice b a z ă ob iec t ivă , cons t ru indu-ş i c o n v i n g e r e a cu p u t e r i l e e x c l u s i v e a l e une i fantezi i necon t ro l a t e . T r e b u i n ţ e l e r a ţ iun i i î n c e p â n d e ş i -au p r imi t şi d â n s e l e m i c a lor sa t i s -fac ţ iune , cu o u ş o a r ă m o t i v a r e e x t e r n ă , des igu r n a i v ă , da r o r i cum spr i j in indu-se în apa­r e n ţ ă p e u n fapt din e x p e r i e n ţ a cons t an t ă . P u n c t u l de p l e c a r e a ş a zis ob iec t iv , c a r e a săr i t în a ju to ru l dorinţ i i sub iec t ive , a fost — c h e s t i u n e a n u m a i p o a t e fi c o n t r o v e r s a t ă — fe­n o m e n u l somnului . In somn, p e c â n d co rpu l s t ă iner t , suf le tul se d e p l a s e a z ă p r in v is , din loc în loc, s tând de v o r b ă şi cu vi i şi cu mor ţ i . I n m i n t e a omulu i p r imi t iv n u s'a p u t u t n a ş t e b ă n u i a l a că v i s e l e s u n t nă luc i r i , fiind l ua t e d i m p o t r i v ă d r e p t rea l i t ă ţ i , a ş a p r e c u m de. altfel se în t âmplă ch i a r în m i n t e a u n o r a ca r e t r ă e s c în v r e m i m a i e v o l u a t e şi a p a r ţ i n al­tu i s t ad iu de ins t ruc ţ ie şi cu l tu ră . As t fe l s 'a a juns la e x p l i c a ţ i a că în co rpu l o m u l u i ar ex i s t a u n dupl icat , făcut d in t r ' o s u b s t a n ţ ă m a i subt i lă , da r le i t a s e m ă n ă t o r cu în fă ţ i şa rea t r upească , u n dupl ica t — c a r e se ident i f ică cu suf le tul — şi se desface d in î n c h e e t u r i l e corpu lu i , fie v remeln ic , fie defini t iv, — de v r e m e ce p e c â n d a c e s t a ş a d e cufunda t şi amor­ţ i t în somn, sufletul se dep l a sează , s au de v r e m e ce , d u p ă d i s t r u g e r e a co rpu lu i p r in m o a r t e , defuncţ i i a p a r în v i su l ce lo r vi i , ad i că se î n t â lne sc şi c o m u n i c ă cu sufletul lor, a v â n d a-ceeaş i cons i s t en ţă şi a c e e a ş i în fă ţ i şa re o m e n e a s c ă .

A c e s t fapt a cons t i tu i t u n fel de b a z ă ob iec t ivă , u n fel de ve r i f i ca re a c red in ţ i i în su­p r a v i e ţ u i r e a sufletului d u p ă des f ace rea lu i de corp .

Rel igi i le au p u s m â n a fără î n t â r z i e r e p e a c e a s t ă c o n c e p ţ i e s p o n t a n ă , însuş indu-ş i -o ca u n a r t ico l esenţ ia l . S'ar p u t e a p r e t i nde , c ă ' n m o d e x c e p ţ i o n a l ex i s t ă şi re l ig i i c a r e n u con­ţ in a c e a s t ă c redin ţă , cum ar fi m a i a les bud i smul , cu idea lu l s ău p r o c l a m a t : cu funda rea în nefi inţă , în N i rvana , soco t i t ă cu mul t p re fe rab i l ă fi inţării , a c e a s t a ind iso lub i l l e g a t ă d e z ă d ă r n i c i e şi suferinţă. A r p u t e a fi t o tuş i o a r e c u m îndo i a l ă d a c ă N i r v a n a b u d i s t ă r e p r e z i n t ă r e a l m e n t e n e a n t u l absolu t , s au n u m a i u n alt lei d e f i inţare, a ş a p r e c u m reese , d e s tu l d e l i m p e d e din doc t r ina d i sc ipo lu lu i în tâ rz ia t , d a r s t r ă luc i t al Budismulu i , filosoful pes imis t S c h o p e n h a u e r , la c a r e N i r v a n a e s t e m a i d e g r a b ă o f i in ţare supe r ioa ră , de u n d e p r i m i m v a g i şi spo rad i ce e c o u r i în t impu l t rud i t e i n o a s t r e v i e ţ i şi a n u m e în c l ipe le n o a s t r e d e c o n t e m p l a ţ i e de taşa tă , de b e a t i t u d i n e ex ta t i că .

Rel igi i le , deci , a u a d o p t a t c o n c e p ţ i a n e m u r i r i i , d e s ă v â r ş i n d - o şi, a m p u t e a spune , codif icând-o, în t rucâ t n e m u r i r e a suf le tului , s c h i ţ a t ă amorf de fantez ia p o p u l a r ă , ca u n feno­m e n n a t u r a l şi obş tesc , c a p ă t ă în con ţ i nu tu l doc t r ine lo r r e l ig ioase , u n c a r a c t e r co lec t iv şi d i ferenţ ia l .

Rel ig i i le s 'au gând i t s ă fo losească a c e a s t ă c red in ţă , p e n t r u u t i l i t a t ea soc ia l ă şi ca f rână mora lă . N u se m a i a c o r d a în m o d ega l a c e a s t ă n e m u r i r e tu tu ro r , ci n u m a i a c e l o r a c a r e o m e r i t a s e r ă p r in p u r t ă r i l e lor co rec te , în o r ice caz n u m a i a c e s t o r a se r e z e r v a o n e m u r i r e ferici tă, în t imp ce p e ce i la l ţ i îi a ş t e p t a cel mu l t o s u p r a v i e ţ u i r e pen ib i l ă şi t r i s tă . La î n c e p u t obl iga ţ i i le c a r e t r e b u i a u î n d e p l i n i t e — ca p r e ţ al n e m u r i r i i r ă sp l ă t i -t o a r e — e r a u mai m u l t de o rd in r i tua l . B u n ă o a r ă ob l iga ţ i a î n m o r m â n t ă r i i , la Eg ip ten i s au la Grec i , în a că ro r c o n v i n g e r e suf le te le ce lor n e î n m o r m â n t a ţ i e r a u a m e n i n ţ a t e în v i a ţ a v i i t o a r e d e ce le ma i g r o a z n i c e p e r s p e c t i v e . Pe a c e a s t ă ide ie e s t e c l ăd i t ă gen ia l a t r a g e d i e a lui Sofocle, A n t i g o n a , c a r e a r e d r e p t e r o i n ă p e nefe r ic i ta fiică a lui Oed ip , în l u p t ă n e ­obos i t ă cu r e g e l e Creon , ace l a ce po runc i se , ca t r upu r i l e fraţ i lor ei, E teoc le şi Po l in ice să n u se b u c u r e de p r iv i l eg iu l î n m o r m â n t ă r i i , — sub m o t i v d e p e d e a p s ă mer i t a t ă , da r ma i a les din r ă u t a t e v ind i ca t i vă .

354

Mal târziu, f ăgădu in ţa nemur i r i i ferici te n ' a ma i fost p u s ă în a t â r n a r e de a n u m e obl igaţ i i r i tua le , ci î n r a p o r t cu da tor i i de ordin mora l , — cu v r e d n i c i a şi v i r tu ţ i l e cuiva . Astfel a fost u t i l iza tă ide ia vie ţ i i v i i toa re , că re i a cel pu ţ in u n e l e re l igi i i-au făcut en­tuz ias t apologia , p r e z e n t â n d - o ca v i a ţ a a u t e n t i c ă şi depl ină , cu mul t s u p e r i o a r ă efemere i şi impure i v ie ţ i pămân te ş t i . Totuş i o u n d ă de scept ic ism, cu p r iv i r e la d e p l i n ă t a t e a v ie­ţii v i i toa re , în r apo r t cu ex i s t en ţ a t e res t ră , î n l ăn ţu i t ă de pere ţ i i corpulu i , în tâ ln im chiar la a cea re l ig ie ca re a r id ica t deschis , la o t r eap tă de v a l o a r e sup remă , v i a ţ a de după m o a r t e a p ă m â n t e a s c ă , de d u p ă n imic i rea înve l i şu lu i nos t ru fizic, — a n u m e re l ig ia creş t ină .

Su rp r inde mai pu ţ in des igur , că vech i i Greci , î namora ţ i de f rumuse ţea corpora lă , p r i v e a u cu o a r e c a r e n e î n c r e d e r e , v i a ţ a sufletului desfăcut de corp, n u în sensu l că o ase­m e n e a f i inţare pu r sp i r i tua lă , n ' a r p u t e a să ex is te , da r că ea a r fi ma i pu ţ in complec tă , mai suptă , ma i anemia tă , — suf le te le despă r ţ i t e de ha ina lor t r u p e a s c ă cons t i tu ind o lume de u m b r e pa l ide , p e ca re poe tu l Virg i l le c o m p a r ă la înfă ţ işare cu lumina de l ună şi n ic i m ă c a r a şa cum es te ea în p u t e r e a în tune recu lu i , ci a şa cum se ş t e r g e la răsă r i tu l zilei. Este de -a semen i foarte c u n o s c u t ă fraza ce se p u n e în gura lui Achi le , că ar p re fe ra să fie sc lav p e p ă m â n t , decâ t r e g e în î m p ă r ă ţ i a morţ i lor .

Dar însuş i c reş t in i smul — cu to t d i spre ţu l său faţă de m a t e r i a l i t a t e — p a r e când şi când ce rce t a t de a c e a s t ă u m b r ă de n e î n c r e d e r e în p l i nă t a t ea v ie ţ i i pu r sp i r i tua le , căci în doc t r ina c reş t ină — şi n u în in t e rp re t ă r i l e ei sch i smat ice — se p a r e că sufletul despăr ţ i t de corp v e g e t e a z ă în t r ' un fel de p rov izora t , p â n ă la j u d e c a t a de apoi , când ace le v r e d n i c e v o r fi i a răş i î m p r e u n a t e cu corpur i l e lor, r e n ă s c u t e din cenuşă pr in atot­pu t e rn i c i a d iv ină , a şa că n u m a i de aci încolo , ar v e n i v i a ţ a v i i t o a r e perfectă .

C e î n s e a m n ă apoi — p e n t r u a s emna la şi a l te de ta l i i s imp toma t i ce a le credinţ i i c re ş t ine — acea fa imoasă r e v o l t ă a înger i lor , c a r e ş i -au p i e rdu t astfel b e a t i t u d i n e a lor d iv ină , a j u n g â n d demoni , a d v e r s a r i ai Domnulu i D u m n e z e u şi a ţ â ţ â n d p u r u r e a b ia t a ome­nire , a şeza t ă în p r e a j m a păca tu lu i , să n u j e r t ea scă - ins t inc te le an ima l i ce p e a l t a ru l spir i ­tual i tă ţ i i p u r e ? Să n u impl ice oa re a c e a s t ă a legor ie , o v a g ă conv inge re , că v i a ţ a pu r sp i r i tua lă , de ca re se b u c u r ă înger i i , a r e ceva incomplect , ca re t r ezeş t e doru l d u p ă un al t gen d e f i inţare, cu o c l a v i a t u r ă mai b o g a t ă şi ma i mul t i l a t e ra l ă ?

Şi nici n u m ' a m r a p o r t a t aci la s impa t i a r ă z l ea ţ ă p e ca r e o n u t r e s c n u m e r o ş i oa­men i super io r i — cu î na l t e ca l i tă ţ i m o r a l e — p e n t r u aceş t i î nge r i răzvră t i ţ i , a şa p r e c u m s 'au găsi t des tu i rapsozi en tuz iaş t i şi p e n t r u uc igaşu l Cain, — mons t ru l ca re î n ţ e l egea să-şi înc le ieze sufletul câ t ma i a d â n c în zona porn i r i lo r t rupeş t i , •—• preferându-1 blân­dulu i său frate Abe l , ce soco tea d impo t r i vă să d u c ă v ia ţ a n e p r i h ă n i t ă da r ra re f ia tă a înger i lor .

Iar dacă n e - a m îngădu i o mică impie ta te , a m r e p e t a o î n t r e b a r e ca re s'a pus în ma i m u l t e r ândur i , în l e g ă t u r ă cu metaf iz ica c reş t in i smulu i : De ce o fi c rea t D u m n e z e u l umea m a t e r i a l ă ? N u c u m v a r ă s p u n d e a la o t r e b u i n ţ ă ? N u c u m v a v i a ţ a sp i r i tua lă a v e a n e v o e de un compl imen t ? N u r e p r e z i n t ă oa re o în t reg i re , un p lus faţă de ce e ra ?

la tă , î n t r ebă r i fugare, în m a r g i n e a doc t r ine i c reş t ine , ca re pa r a a runca u m b r e de îndoia lă , f ireşte n u pes t e ide ia suprav ie ţu i r i i ca a ta re , da r a sup ra ca rac te ru lu i magnif ic , a tr ibui t , în p r ima clipă, fi inţării sufletului desfăcut din t emni ţ a ma te r i a l ă .

Soseş te acum î n t r e b a r e a p r inc ipa l ă a ce rce tă r i i noas t r e : t f i u m a u p r iv i t filosofii în decur su l t impulu i a c e a s t ă p r o b l e m ă a nemur i r i i , p e ca re ev iden t n u ei au inven ta t -o , ci au pr imi t -o din a m b i a n ţ a î ncon ju ră toa re , fiind, b ine în ţe les , imposib i l filosofiei să n u ia a t i tud ine faţă de o ches t i e în a şa fel impor t an t ă , încâ t un p o n d e r a t c u g e t ă t o r con t empo-

355

r a n a p u t u t să scr ie : „ C â t ă v r e m e la p r o b e m a nemur i r i i n u se dă nici un r ă s p u n s , o r ice c o n c e p ţ i e filosofică r e p r e z i n t ă u n p rov izo ra t " .

T r e b u e să m ă r t u r i s i m că în p r i v i n ţ a a c e a s t a a t i t u d i n e a filosofilor — deş i v e n e a u f iecare cu p r e t e n ţ i a u n e i a r g u m e n t a ţ i i r i g u r o a s e ce e l imină fac torul sub i ec t i v — n ' a fost un i fo rmă şi cons t an t ă . Unii s 'au p r o n u n ţ a t p e n t r u n e m u r i r e a suf le tului , al ţ i i h o t ă r î t con­t r a / D e a s e m e n i au fost epoc i m a i favorab i le , a l t e le m a i ost i le . O scu r t ă r e v i s t ă n e v a edifica pe depl in .

î n c e p â n d , c u m e şi f iresc, cu filosofia g reacă , v o m s e m n a l a g r u p e de filosofi, pen­t r u a m b e l e p u n c t e d e v e d e r e .

P e n t r u n e m u r i r e a suf le tu lu i p u t e m ci ta n u m e l e a t re i m a r i glori i filosofice : Pita-gora , P la ton şi Ar i s to te l .

P i t a g o r a şi ş c o a l a lui , g ra ţ i e p o a t e şi l egă tu r i l o r cu u n e l e t rad i ţ i i mis t i ce ocul te , d e p ă ş e s c s t r ic tu l m a t e m a t i s m al p r inc ip iu lu i exp l i ca t iv p i t ago r i cean , a v â n t â n d u - s e şi în sfere d e s p e c u l a ţ i e m a i s e c r e t ă : în aces t d o m e n i u ei p recon izează , p r i n t r e a l te le , nemu­r i r ea şi t r a n s m i g r a ţ i a suf le te lor (metemps ihoză) . Ce le m a i c o m p l e c t e şi ce le m a i c e l eb re a r g u m e n t e p e n t r u n e m u r i r e a suf le tu lu i le găs im la P l a ton (mai a les în o p e r a sa „Phedon" ) . N u toa t e sun t de e g a l ă v a l o a r e (unele fiind de o i ngen ioz i t a t e cam fragilă), d a r ce le ma i m u l t e se î n v â r t e s c în j u r u l aces tu i n u c l e u apr io r i s t : în m i n t e a n o a s t r ă a v e m o ze s t r e de idei î nă scu t e , c a r e n u p o t fi s c o a s e d in e x p e r i e n ţ ă , fiind v ă d i t s u p e r i o a r e ei. Or ig i ­n e a ace lo r idei n u p o a t e fi d e c â t o e x p e r i e n ţ ă a n t e r i o a r ă ven i r i i n o a s t r e p e p ă m â n t , c e e a ce impl ică p r e e x i s t e n t a suf le te lor n o a s t r e în t r ' o l u m e îna l tă , in l u m e a P ro to t ipu r i lo r şi a Ide i lor u n i v e r s a l e , de u n d e a u desc ins şi s 'au în t rupa t . Dar a d m i ţ â n d p r e e x i s t e n t a , t r e b u e să a d m i t e m şi p o s t e x i s t e n ţ a , s u p r a v i e ţ u i r e a .

A r i s t o t e l e p a r c ă ma i pu ţ in c a t e g o r i c de câ t P la ton , în a f i rmarea nemur i r i i , deş i t r e b u e să-1 t r e c e m şi p e dânsu l în a c e e a ş i t abă ră , de n ' a r fi d e câ t faptul — def ini t iv con­c l u d e n t — că doc t r i na lui a p u t u t fi ma i tâ rz iu î n c o r p o r a t ă , fără d i s o n a n ţ e a p a r e n t e , în a c e a a c reş t in i smulu i .

E i n t e r e s a n t de s e m n a l a t to tuş i că a t â t la Ar i s to te l , câ t şi la P la ton , suf le tul c a r e t r ă e ş t e d u p ă m o a r t e n u ma i c o n s e r v ă t o t a l i t a t e a funcţ iuni lor sa le : p e r c e p ţ i a sensor ia lă , m e m o r i a şi i m a g i n a ţ i a p r e a d e p e n d e n t e , d u p ă aceş t i do i filosofi, de v i a ţ a co rpora lă , dis­p a r o d a t ă cu d i s t r u g e r e a corpu lu i . A t u n c i ce -a r m a i r ă m â n e a să s u p r a v i e ţ u i a s c ă ? Să z icem j u d e c a t a şi r a ţ i o n a m e n t u l , funcţ iuni i m p e r s o n a l e , c a r e l ă sa t e s ingu re , a p r o a p e că e g r eu să ma i v o r b e ş t i de-o n e m u r i r e c a r e a r p ă s t r a c a r a c t e r u l „ ind iv idua l i t ă ţ i i " .

Des igu r n e m u r i r e a fără i nd iv i du a l i t a t e a m a i fost p r e c o n i z a t ă ş i 'n a fa ră de filosofie. A ş a a r fi de p i l dă cazul b u d i s m u l u i (dacă soco t im N i r v a n a ca o f i in ţare de al t gen, da r d in ca re , în o r ice caz i n d i v i d u a l i t a t e a l ipseş te) , s au a l t e re l igi i as ia t ice , cum ar fi acea din căr ţ i l e în ţ e l ep ţ i lo r t ibe tan i , u n d e se af i rmă că 'n t impu l vie ţ i i , sp i r i tu l n u face d e c â t să v i seze , p e n t r u a c o n t i n u a să h a l u c i n e z e î ncă v r e o 50 de zi le d u p ă m o a r t e , i a r la sfâr­şi t s ă se in t eg reze , l i be ra t comp lec t de nă luc i r i d e ş a r t e , în sp i r i tu l universal.

A l t e filosofii d in a n t i c h i t a t e a g r e a c ă sun t m a i s cep t i c e faţă d e ide ia n e m u r i r i i su­fletului . P r in t r e filosofii s toic i un i i î nc l ină s p r e n e g a r e a imor ta l i t ă ţ i i ca î m p ă r a t u l M a r c u A u r e l i u ; alţ i i , ca C i c e r o n e a d m i t o s u p r a v i e ţ u i r e temporară (nu e te rnă ) c o m p a r â n d su­fletul o m e n e s c cu cior i le , c ă r o r a le m e r g e n u m e l e că t r ă e s c foar te mul t . In g e n e r e , filo­sofii s toic i n u a v e a u t r e b u i n ţ ă de n e m u r i r e a suf le tu lu i î n t r u c â t ş coa l a lor p r e c o n i z e a z ă o î n t o a r c e r e p e r i o d i c ă a ace lo ra ş i e v e n i m e n t e ( ideia d e z v o l t a t ă m a i t â rz iu şi de Nie t z sche ) , d u p ă c a r e f iecare d in t r e no i v a r e t r ă i d e ma i m u l t e or i a c e a ş i v ia ţă , cu aceeaş i înfăţi­ş a r e şi e x a c t cu ace l ea ş i e v e n i m e n t e . ,

O ş c o a l ă filosofică h o t ă r î t p o t r i v n i c ă idei i d e n e m u r i r e a suf le tu lu i a fost în ant i-

356

chi ta te , ş coa la lui Epicur. A c e s t filosof cons ide ră concep ţ i a în ches t i une ca o p rofundă erez ie şi o a t acă cu a r g u m e n t e , ca re t oa t e t ind să dovedească , o s t r ic tă c o r e s p o n d e n ţ ă şi un perfect pa ra l e l i sm în t re spir i t şi v i a ţ a corpora lă . Ca şi corpul , spir i tul , cu vâ r s t a , c reş te şi scade . A tunc i v a t r ebu i să şi moară , în tocmai ca t rupul . C r e ş t e r e a şi s c ă d e r e a au d rep t coro la r inev i tab i l moa r t ea .

Filosof ia e p i c u r i e a n ă — a t a c â n d şi p r e e x i s t e n t a — se mai î n t r e a b ă cum de es te posibi l , d a c ă sufletul a a v u t o v i a ţ ă an te r ioa ră , să nu-ş i a d u c ă de fel amin t e şi cum se face că nou l nă scu t n u a re nici o în ţe lepc iune , cu t oa t ă nesfârş i ta sa p r e e x i s t e n t ă şi în­de lungu l său con tac t cu l umea a d e v ă r u r i l o r e t e rne .

Epicurei i au sus ţ inu t s t r ic ta a t â r n a r e a vieţ i i ps ih ice de condi ţ i i le ei ma te r i a l e . Cor­pul es te subs t r a tu l şi i n s t rumen tu l ind i spensab i l al funcţ iuni i sp i r i tua le , ca re n u p o a t e con t inua fără el, aşa p r e c u m cân tecu l î nce t ează a tunc i când se d i s t ruge ins t rumentu l muzical . Cu acea s t a n e î n t o a r c e m iarăş i la o v e c h e compara ţ i e mate r ia l i s t ă , p e ca re Pla­ton o î n l ă tu r a se însă cu succes , a r ă t â n d că n u se p o a t e s tabi l i u n pa ra l e l i sm perfect în­tre l i r ă -cân tec de o p a r t e şi î n t r e corp-spi r i t de a l tă pa r t e , căci d a c ă l ira p o a t e r ă m â n e a in tac tă , ch ia r d a c ă n u ma i c â n t ă n imen i din ea, în schimb, î n c e t a r e a vie ţ i i sufleteşt i , a t ra ­ge d i s t r uge rea corpului . Cân t ecu l e consec in ţa , spir i tu l p a r e mai d e g r a b ă pr incip .

T recem p e s t e Evul Mediu , când filosofia a fost, d u p ă cum se ş t ie un fel de a n e x ă a teologie i , ob l iga tă să-şi ap rop ie şi să susţ ie , în t oa t e p r o b l e m e l e fundamenta le , ar t i ­cole le crezulu i creş t in .

E mul t mai i n t e r e san t să v e n i m d e - a d r e p t u l la filosofia m o d e r n ă , e m a n c i p a t ă de tu te la b i se r i cească şi l ibe ră să-şi exe r c i t e con t ro lu l cri t ic a s u p r a t u tu ro r ches t iuni lor . Ca şi în an t ich i ta te , în filosofia nouă , pă re r i l e sunt împăr ţ i t e cu p r iv i r e la n e m u r i r e a sufletului . Totuş i t re i filosofi cu lminanţ i , po t fi c i taţ i de-a capu l ca favorabi l i idei i de ne ­mur i re . Pr imul ar fi Descar tes . Sufletul şi corpu l sunt , d u p ă dânsul , d o u ă s u b s t a n ţ e dis­t incte , h é t é rogène , î n t ovă ră ş i t e v r e m e l n i c in om. Impos ib i l i t a tea de-a concepe „ r a ţ i o n a l " a c ţ i unea r ec ip rocă d in t r e aces te d o u ă domeni i e cea ma i b u n ă dovadă , că e le nu cons t i tue o un i t a t e , că se po t desface şi subzis ta s epa ra t . Po t r iv i t aces te i concep ţ i i l in i ş t i toare — asoc ia tă des igur şi cu o a r e c a r e b r a v u r ă p e r s o n a l ă — Desca r t e s a p u t u t să înfrunte moar ­t ea lui p r e m a t u r ă cu sen ină t a t e , ros t ind în p r e a j m a sfârşi tului u r m ă t o a r e l e cuv in te , c a r e s 'au în reg i s t ra t : „Suflete al meu.. . i a tă ceasu l când ve i eş i din î nch i soa re şi ve i pă răs i p o v a r a aces tu i corp : supo r t ă a c e a s t ă d e s p ă r ţ i r e cu bucu r i e şi c u r a j " .

Un se rv ic iu ind i rec t p e ca re îl mai face p o a t e filosofia lui Desca r t e s concepţ ie i de n e m u r i r e a sufletului , a fost că e l ibe rează r e g i u n e a duhur i lor , de sufletul an ima le lo r moar ­te, c a r e t o t d e a u n a fusese un i n c o n v e n i e n t pen t ru c red in ţa în s u p r a v i e ţ u i r e a psihică . După filosoful francez, suflet n u au decâ t oameni i , p e când ce le la l te v i e ţ u i t o a r e sun t p u r e au­tomate , m e c a n i s m e fără v ia ţ ă in te r ioară . A ş a că acum Empireu l se d e s p o v ă r e a z ă de sufle­tul i ncomod al dobi toace lor , deş i c re ş t in i smul nu-1 r e p u d i a s e ca tegor ic , cel pu ţ in to le ­r â n d p ic tor i lor săi oficiali să z u g r ă v e a s c ă pe fresca g r a n d i o a s ă a ra iu lu i şi câ te o b l â n d ă oi ţă — e v i d e n t sp i r i tua l iza tă —• în t inzându-ş i gâ tul pe genunch i i lui Dumnezeu - t a t ă l !

Un al doi lea m a r e filosof al e re i m o d e r n e , de -a semen i favorabi l nemur i r i i a fost Leibniz, ca re la r ându l lui s a lvează c o n c e p ţ i u n e a de a l te dif icultăţ i care- i p ă r e a u ine ren te .

Se c r e d e a în deobş t e că sufletul desfăcut de corp, d o b â n d e ş t e în cl ipa separa ţ iu -nii, o s t a re perfectă , def ini t ivă şi n e s c h i m b ă t o a r e . Dar a t u n c e a r ă s ă r e a ne în t â r z i a t o obiec-ţ iune : V i a ţ a es te sch imbare , ş'o n e m u r i r e imobilă , ar fi n ega ţ i a vieţ i i . C u m se ma i p o a t e dec i vo rb i de-o s u p r a v i e ţ u i r e efec t ivă ? Este drept , r ă s p u n d e Leibniz, v i a ţ a î n s e a m n ă di­n a m i s m şi prefacere . Dar o a s e m e n e a t r ans fo rmare nu ex i s tă n u m a i în l umea p ă m â n t e a -

357

scă, ci şi în d o m e n i u l sp i r i t e lo r d e s c ă r n a t e ca r e e v o l u e a z ă şi ele , p r o g r e s â n d n e î n t r e ­rupt , î n d r u m â n d u - s e că t r e o pe r fec ţ iune , p e ca r e n ' o po t a t i n g e d e s ă v â r ş i t n i c ioda tă .

A l t r e i l ea filosof de m a r e a m p l o a r e , c a r e a d u c e a r g u m e n t e în folosul imor ta l i tă ţ i i , a fost Kant . Cu d â n s u l s 'a p e t r e c u t to tuş i u n luc ru cur ios . Pe d e o pa r t e , el a t a c ă t o a t e a r g u m e n t e l e c las ice în f a v o a r e a n e m u r i r i i suf le tului , i a r p e de a l t a f ău reş t e un a r g u m e n t p ropr iu , p e n t r u a o sus ţ ine . N u es t e logic , s p u n e Kant , ca v i r t u t e a să n u se î m p r e u n e p â n ă la sfârşit cu fer ic irea, r ă m â n â n d complec t i zo la tă d e a c e a s t ă b e a t i t u d i n e răsp lă t i -t oa r e . In v i a ţ a p ă m â n t e a s c ă to tuş i o a m e n i i v i r tuoş i n u sun t m a i n i c i o d a t ă fericiţ i . î n d r e p ­t a r ea n u p o a t e v e n i d e c â t p o s t u l â n d v i a ţ a d e d u p ă m o a r t e , c â n d u r m e a z ă să se îndep l i ­n e a s c ă c o o r d o n a r e a a r m o n i c ă d in t r e fer ic i re şi v i r t u t e .

Deş i m a r e a d m i r a t o r al lui K a n t şi ob i şnu i t să m ă las cap t iv în p l a s a dia lect ic i i sa le , m ă r t u r i s e s c că a r g u m e n t u l ace l a îmi a p a r e d e s tu l d e fragil şi a m d r e p t u l să m ă în t r eb d a c ă c e e a ce a r ea l i za t el în f av o a rea n e m u r i r i i suf le tu lu i e c h i v a l e a z ă cu to t ce a făcut în d a u n a ideii , p r i n s l ăb i r ea a l to r a r g u m e n t e m a i so l ide .

Dar cu t o a t e excep ţ i i l e i lus t re , t r e b u e să m ă r t u r i s e s c , că r a p o r t â n d u - n e în deoseb i la seco le le al XVII I - lea şi a l XIX-lea , p r e c u m şi la a tmos fe ra g e n e r a l ă a cuge tă r i i , spi­ritul de c e r c e t a r e o b i e c t i v ă e s t e m a i mu l t ost i l idei i de n e m u r i r e a suf le tului , p e c a r e mu l ţ i o a m e n i de ş t i in ţă o soco t ca o i po teză g ra tu i t ă , şi fără n ic i u n fundament . In spe­c ia l d e z v o l t a r e a ş t i in ţe lo r b io log i ce p u n e a la î n d e m â n a a d v e r s a r i l o r ace le i c red in ţ i un î n t r e g a r s e n a l de a r g u m e n t e , c a r e a j u n g e a u la concluz i i i ncompa t ib i l e cu ea. V i a ţ a spi­r i t ua l ă a p ă r e a în l umina descope r i r i l o r t r e p t a t e ca s t r âns l e g a t ă d e s i s t emul n o s t r u ne r ­vos , t r e b u i n d fatal să a ibă a c e l a ş des t in cu dânsu l . M a i a les t eo r i a loca l iză r i lo r şi a l ez iun i lo r ce reb ra l e , c a r e a r ă t a u că o d a t ă c u v ă t ă m a r e a u n e i r eg iun i n e r v o a s e , se p r o d u ­cea d e la s ine şi d i spa r i ţ i a u n o r f e n o m e n e sufleteşt i , v e n e a cu l o v i t u r a d e m o a r t e , pen ­t ru o r ice s p e r a n ţ ă de s u p r a v i e ţ u i r e a sp i r i tu lu i . Se a d u c e a u şi a l te a r g u m e n t e m a i pu ţ in s e r i oa se : b u n ă o a r ă c a r e a r fi s i t ua ţ i a u n u i a c a r e m o a r e copi l s au a ace lu i c a r e se s t i n g e b ă t r â n ? Sub ce formă suf le tul lor v a t r e c e în e t e r n i t a t e a v ie ţ i i v i i t o a r e ? Cu s t r u c t u r a c r u d ă a u n u i a ori c u t a r e l e d e c a d e n ţ e i ce lu i la l t ? Pes t e a s e m e n e a î n t r e b ă r i p u t e m să t r e ­cem, fiind p u ţ i n cam p e d e s t r e , în o r ice caz ma i mu l t ş i c a n e d e c â t a r g u m e n t ă r i . D a r ches ­t i u n e a p a r a l e l i s m u l u i psiho-fizic, ce p ă r e a m e r e u să facă p r o g r e s e to t m a i i m p r e s i o n a n t e , a c e a s t a a v e a d e s igur g r e u t a t e şi g r a ţ i e ei m a i cu s eamă , a e x i s t a t un t imp d e ma i m u l t e deceni i , în c a r e p r o b l e m a n e m u r i r i i p ă r e a să fi eş i t d in ce rcu l ipo teze lo r se r ioase , o v r e ­m e în ca r e filosofii nici n u se m a i o c u p a u cu dânsa , d e s i n t e r e s â n d u - s e şi l ă s ând -o să fie cu l t i va t ă d o a r de ce rcu r i l e spi r i t i s te , — a c e s t e a r ă m a s e în afară d e ş t i in ţa t e m e i n i c a şi cons ide r a ţ i a şti inţifică.

S i tua ţ i a p o r n e ş t e să se s c h i m b e sp re f inele seco lu lu i al XIX-lea , co t ind şi ma i t a r e în seco lu l u rmă to r , c â n d poz i t i v i smul cu v e d e r e s c u r t ă şi co lor i t ma te r i a l i s t , î n c e p e a l ă sa locul u n e i men t a l i t ă ţ i m a i e l a s t i ce şi u n o r i n t e r p r e t ă r i ma i c o m p r e h e n s i v e . A t m o ­sfera se î n t o a r c e i a răş i în f a v o a r e a n e m u r i r i i suf le tului , în o r ice c a z d e v i n e m u l t ma i î n ţ e l e g ă t o a r e şi n u î nch ide por ţ i l e cu b r u t a l i t a t e s p e r a n ţ e l o r de s u p r a v i e ţ u i r e . Ide ia că sufletul n u u r m e a z ă p u n c t u a l s o a r t a corpulu i , c a p ă t ă d in n o u t e ren . In f run tea aces te i s ch imbăr i de front găs im doi m a r i c u g e t ă t o r i c a r e au d o m i n a t e p o c a lor : filosoful a m e ­r i can J a m e s şi filosoful f rancez Bergson. Aceş t i gând i to r i d e rasă , c ă r o r a to t ma i c o m p a c t li se a d a o g ă adez iun i l e a l tor c a p e t e c u g e t ă t o a r e , c â ş t i ga t e ace lu i a ş i m o d d e a v e d e a x ) ,

1) Citez ca opere favorabi le nemuri r i i , numai din lecturile anului precedent, u rmă toa re l e scrier i i m p o r t a n t e : Wissenschaft und Weltanschauung de A l o i s W e n z l ; La vie morale et l'audelà de J . Cheva l ie r ; La conscience de roi de L. Lavelie.

358

nu fac câ tuş i de pu ţ in abs t r ac ţ i e de descoper i r i l e ş t i in ţe lor e x a c t e (ba r e c o m a n d ă şi p r ac t i c ă o î nde lungă c a m a r a d e r i e cu ele) , da r j u d e c â n d u - l e ma i l a rg şi ma i înal t , a jung să sch imbe semnif ica ţ ia unora din e le şi să p u n ă în v a l o a r e fapte ca re p ă r e a u îna in te s ecunda re .

Din ce în ce î ncepe a se v e d e a mai b ine că pa ra l e l i smul ' şi c o r e s p o n d e n ţ a dintre spir i t şi corp n u sun t ch ia r a şa de per fec te cum p ă r e a u la u n m o m e n t şi că n u ex i s t ă s u p r a p u n e r e d e s ă v â r ş i t ă în t r e mani fes tă r i l e şi moda l i t ă ţ i l e ambe lo r domeni i , — fizic şi sufletesc.

Para le l i smul , a t â t a cât es te , c a p ă t ă o n o u ă in t e rp re t a re . Bergson r e c u n o a ş t e bună­o a r ă că ex i s t ă o core la ţ i e în t r e amnez ie şi m a t e r i a n e r v o a s ă , da r sus ţ ine că spir i tu l de­păşeş t e sensibi l , ch ia r în ocaz ia aceas ta , cadre le ace le i core la ţ iun i . De e x e m p l u : c ineva a u i t a t u n c u v â n t p e ca re n u şi-1 ma i p o a t e amint i , o r i câ te sforţăr i a r face ; c â n d însă îl scr ie al tul , a tunc i îl r e c u n o a ş t e , ad ică şi-a adus amin te . C e e a ce d o v e d e ş t e că suven i ­rul aces t a n u d i spă ruse din spiri t , da r din cauza u n u i defect de m e c a n i s m cerebra l , el n u se p u t e a ac tua l iza . Corpu l a p a r e în gene re , n u ca pr inc ip iu l v ie ţ i i sp i r i tua le , ci ca un i n s t r u m e n t de ac tua l i za re al unu i cupr ins sufletesc, ca re f i inţează în s ine, i n d e p e n d e n t de m e c a n i s m u l ma te r i a l ; i n s t r u m e n t d e ac tua l iza re , el ma i es te d e o p o t r i v ă şi un impedi­ment , ca re s t ăv i l e ş te i zbucn i rea in tegra lă , t r a d u c e r e a în faptă expl ic i t ă a t ezauru lu i l ăun­tr ic, în to t a l i t a t ea lui. Dar a s u p r a aces te i ches t iun i v o m reven i .

Să î n c e p e m pr in a semnala , ch ia r m a i înainfe de-a ce rce t a funcţ iuni le în amănun t , e n o r m a d i fe ren ţ ie re de aspect , imensa h e t e r o g e n e i t a t e d in t re spir i t şi corp, ca re e x c l u d e de p lano , o ident i f icare împinsă p r e a d e p a r t e şi o d e p e n d e n ţ ă p r e a p ro fundă a u n u i a de celălal t . N u v o m m e n ţ i o n a decâ t d o u ă d i ferenţ ier i e l o c v e n t e : 1) In t imp ce corpul nos­t ru e s t e u n f ragment minuscu l d in t r ' o l u m e m a t e r i a l ă infinită, a ceea ş i l u m e î n c a p e în­t r e a g ă în conş t i in ţa n o a s t r ă sp i r i tua lă ; 2) In t imp ce corpu l es te opac , spir i tu l e t r anspa ­rent . Dacă in t roduc o ca r t e î n t r ' un ser tar , c a r t ea a cea s t a d i spare , — dar dacă o in t roduc în spi r i tu l meu, a tunc i e a n u r ă m â n e s u s t r a s ă a l tora , ba p o a t e se in tensi f ică pr in to t ce îi a d a o g ă en tuz i a smul meu .

Ex i s t en ţa sp i r i tua lă d e p ă ş e ş t e cu mul t r e a l i t a t e a fizică n u n u m a i când p r iv im lu­crur i le în ansamblu , da r şi c â n d cobor îm la amănun t . V o m a d u c e c â t e v a e x e m p l e edifi­c a to a r e a sup ra că ro ra filosofia n o u ă şi-a p r o e c t a t cu in te res ref lec torul e x a m e n u l u i său. Pr imul e din domen iu l memor ie i , u n d e a m şi făcut de altfel u n e l e an t ic ipăr i ; al doi lea p r i ve ş t e s t ruc tu ra ra ţ iun i i ; al t r e i l ea e din domen iu l s en t imen te lo r ; în sfârşit, al p a t r u l e a din câmpu l f enomene lo r ano rma le . Să p r o c e d ă m la rând.

Din ch ia r e x e m p l u l da t m a i î n a i n t e p ă r e a să r e i a să că t r e b u e să facem o deose ­b i re în t r e ex i s t en ţ a suven i r e lo r şi a c tua l i za rea lor. Pe p l anu l a d â n c al memor i e i n o a s t r e ex i s t ă to t a l i t a t ea suven i re lo r , î n să e le n u se ac tua l i zează în conş t i in ţă t oa t e deoda tă , ci a t â t a câ t î n g ă d u e m e c a n i s m u l nos t ru ce rebra l , ca re î n t o t d e a u n a — şi a tunc i când func­ţ i onează per fec t — t r i ază ca o s t rungă , u n a câ te una , amint i r i le noas t r e , l ă s ând să t r e a c ă în conş t i in ţă n u m a i ace le ca re sun t u t i le m o m e n t u l u i r e spec t iv şi conse rvă r i i n o a s t r e in­d iv idua le , (îşi î nch ipue or ic ine ce p r ime jd ie ar r e p r e z e n t a p e n t r u acea s t ă co n se rv a r e , nă­v a l a s imu l t ană în conş t i in ţă a t u tu ro r amin t i r i lo r n o a s t r e !). C â n d p r o b l e m a conse rvă r i i — ca re i n t e r e sează cu deoseb i r e m e c a n i s m u l nos t ru ce r eb ra l — e v e n t u a l n u se ma i pune , a tunc i a p a r a t u l aces ta de se l ec ţ iune n u ma i funcţ ionează, zăgazu l se rupe , r e v ă r s â n d u - s e în conş t i in ţă în t reg depoz i tu l suven i r e lo r noas t r e . Bergson a d u c e în p r iv in ţ a a cea s t a un e x e m p l u impres ionan t : oameni i ca re au fost p e p u n c t u l d e a se î n e c a p o v e s t e s c că în c l ipa în ca r e ş i-au p i e rdu t conş t i in ţa , a u a v u t v i z iunea in t eg ra l ă a v ie ţ i i lor, ca le idosco­pul complec t al t u tu ro r aduce r i lo r amin te . C h e s t i u n e a conse rvă r i i d e v e n i n d în m o m e n t u l

359

ace la l ips i tă de obiect , s e l e c ţ i u n e a amin t i r i lo r n u se m a i e x e c u t ă şi a tunc i e le n ă v ă l e s c g r ă m a d ă , fără nici u n imped imen t . Dar e x e m p l u l aces ta , s e m n a l â n d d u a l i t a t e a d in t r e con­s e r v a r e a amin t i r i lo r şi a c tua l i z a r ea lor, l a s ă de sch i să pos ib i l i t a t ea (ba ch ia r p robab i l i t a ­tea) ca m e c a n i s m u l n o s t r u c e r e b r a l să n u a ibă decâ t ro lu l de-a t r ia şi ac tua l iza , de spă r -ţ indu-se de r e a l i t a t e a sp i r i t ua l ă care , cu a l t ă s t ruc tu ră , a d u n ă şi c o n s e r v ă în î n t r eg ime . De s igur în d e c u r s u l v ie ţ i i t e r e s t r e , funcţ iuni le sp i r i tua le sun t c o n d i ţ i o n a t e de ins t ru­m e n t u l corpora l . Dar de aci n u se p o a t e c o n c h i d e că co rpu l e s t e baza v ie ţ i i ps ih ice , ma i a les c â n d el p a r e des t ina t p e n t r u a l t ă funcţ iune , u n a ca r e n u se s u p r a p u n e de loc ace lo r sp i r i tua le , b a ch ia r le s t ăv i l e ş t e , împ ied i când man i fe s t a rea , cel pu ţ in a u n o r a din e le . C o r p u l a p a r e n u ca u n subs t ra t , ci ca o l imi tă şi ca o ba r i e r ă .

T r e c e m a c u m la un al t domen iu . R a ţ i u n e a n o a s t r ă e s t e î nze s t r a t ă cu o ser ie de forme, cu ca re noi o r g a n i z ă m t o a t e cunoş t i n ţ e l e d o b â n d i t e d in afară. A c e s t e s t ruc tu r i ap r io r i s t i ce r e u ş e s c de s igu r să î m b r ă ţ i ş e z e c â m p u l lumi i sens ib i le , da r cu t o a t e că găsesc o a r e c a r e ecou în moda l i t ă ţ i l e şi a r t i cu la ţ i i l e ei, p e de a l t ă p a r t e , î n t â m p i n ă a t â t e a a l te nepo t r iv i r i şi con t raz icer i , î ncâ t î ţ i v ine să zici că l u m e a a c e a s t a p ă m â n t e a s c ă nu a r fi p a r c ă s c e n a a d e q u a t ă a mani fes tă r i i lor dep l ine . M i n t e a n o a s t r ă n ă z u e ş t e u n i t a t e a şi i den t i t a t ea . L u m e a m a t e r i a l ă n e oferă complex i t a t e , d i v e r s i t a t e i r educ t ib i l ă ş'o inf in i ta te c a r e n u se p o a t e s t r â n g e î n t r ' u n tot. Po t r iv i r i p a r ţ i a l e în t r e sp i r i tu l n o s t r u şi l u m e a sen­s ibi lă e v i d e n t exis tă , da r s u p r a p u n e r e per fec tă de s igu r că nu. Spir i tu l n o s t r u nu-ş i p o a t e r ea l i za e x i g e n ţ e l e lui f u n d a m e n t a l e în «lumea î n c o n j u r ă t o a r e , ia r fo rmele lui p a r c a d r e h é t é r o g è n e , ce se ap l ică s t â n g a c i u şi imperfect . H o t ă r î t n u l u m e a a c e a s t a e s t e a r e n a lui f i rească şi a r e tot d r ep tu l să a ş t e p t e a l t ă lume, în c a r e să se p o a t ă rea l i za dep l in şi fe­ricit . A c o l o a r u r m a să se d e s v o l t e fără s t â n j e n i r e şi po t r iv i t na tu r i i sa le a d e v ă r a t e , ch ia r d a c ă se a c o m o d e a z ă şi p e m e l e a g u r i l e lumii ac tua le , î n tocma i ca şi a v i o n u l c a r e deş i m e n i t să z b o a r e în înă l ţ ime , p o a t e to tuş i a l e rga şi la n ive lu l p ă m â n t u l u i , da r cu ve şn i ca t e n d i n ţ ă de să l t a re .

T r e c â n d la d o m e n i u l s en t imen tu lu i , p u t e m c o n s t a t a că — cel pu ţ in p a s i u n e a v i je ­l ioasă , s imte de a s e m e n e a pe re ţ i i co rpu lu i ca un imped imen t . Pe a c e a s t ă ide ie e s t e con­s t ru i t ă d r a m a m u z i c a l ă a lui W a g n e r , T r i s t an şi Isolda. P a s i u n e a i n t e n s ă în t r e aceş t i doi î nd răgos t i ţ i ce lebr i , d u p ă ce s'a izbit de obs t aco l e socia le , se l o v e ş t e implacab i l în ce le din u r m ă , d e obs t aco lu l ce l m a i pu t e rn i c , c a r e s t ă t e a în ca l ea un iun i i lor complec t e (ţe­lul f iresc al iubir i i p ă t i m a ş e ) : faptul că e r a u d o u ă p e r s o a n e , d o u ă ind iv idua l i t ă ţ i , s e p a r a t e de b a r i e r a fa ta lă a corpulu i . D r a m a se t e r m i n ă cu m o a r t e a ambi lo r eroi , în ex taz de fer ic i re că p r in s f ă r â m a r e a î nve l i şu lu i fizic, d u a l i t a t e a imp lacab i l ă v a înce ta . Iub i r ea pă­t i m a ş ă s'a t r ans fo rma t în d r a g o s t e de m o a r t e . Deci şi în aces t d o m e n i u s 'ar p u t e a vorbi de-o l imi t a re a sp i r i tu lu i p r i n corp , şi de i n c o m p l e c t a r ea l i za re a ce lu i d ' intâi , în cad ru l lumii p ă m â n t e ş t i .

Corpu l n u e s t e n u m a i u n obs taco l î n t r e t ine şi alţ i i (Louis Lave l le o b s e r v ă cu m u l t ă sub t i l i t a t e că mor ţ i i n e d e v i n ma i p r ezen ţ i în suflet şi p ă t r u n d m a i a d â n c în fi inţa n o a s t r ă decâ t se p u t e a în v ia ţă , c â n d n e o fe reau spec t aco lu l d is t inc t al î nve l i şu lu i cor­pora l ) , da r m a i e s t e obs t aco l co rpu l ch ia r p e n t r u r e i n t r a r e a în t ine însuţ i . Din c a u z ă că t r upu l n e t r a g e spre l u m e a din a fară şi n e f ixează la f e reas t r a feer ie i e x t e r i o a r e , no i a v e m n u m a i indici i n e d e s l u ş i t e d e s p r e a d â n c i m i l e l ă u n t r u l u i nos t ru , pe ca r e nu le pu­t em p e r c e p e decâ t v a g şi superf ic ia l . P o a t e din cauza a c e a s t a ide ia inf ini tului n e e s t e ma i c la r p r o c u r a t ă de m ă r e ţ i a e x t e n s i v ă a spa ţ iu lu i , d e c â t de profunzimi le i n t e r ioa re , î n e c a t e în n e g u r i obscu re . In o r ice caz să fie, în cad ru l lumii ma te r i a l e , s i ngu ra v i a ţ ă a sp i r i tu lu i , şi r e a l i z a r e a lui un ică , — a icea , p e p ă m â n t , u n d e n u p o a t e scobor î dep l in în s ine, ia r p rofunzimi le sa le îi sun t u n v e ş n i c mis t e r ?

360

In sfârşit, ma i c i tăm şi f enomene le de t e lepa t i e , a şa r a r e cum exis tă , a p ă r â n d ma i cu s e a m ă ca ve s t i t oa r e s in is t re de n e n o r o c i r e şi de moar t e , şi ca re ne obl igă să ad­mi t em comunică r i in te r sp i r i tua le , c a r e n u folosesc mi j loc i rea ob i şnu i t ă a corpulu i şi a căi lor fizice. Exis tă deci în sp i r i tua l i t a t ea noas t r ă pu t e r i şi v i r tua l i t ă ţ i ne rea l i za t e — dar c a r e i zbucnesc la suprafa ţă v r e m e l n i c şi excep ţ iona l — şi p e n t r u ca re corpu l nos t ru , de­pa r t e de a fi o bază, e o b a r i e r ă şi un i m p e d i m e n t . Spir i tu lui î ngus t a t în man i fe s t a rea lui şi î năbuş i t în n u m e r o a s e v i r tua l i t ă ţ i i m p o r t a n t e , n u p o a t e să n u i se des t ine şi o a l tă ex i s t en ţ ă în c a r e să-şi g ă s e a s c ă un in s t rumen t ma i a d e c u a t p e n t r u a se rea l iza în în t reg ime , s co ţ ând din u m b r a lor o s e a m ă de v i r tua l i t ă ţ i ca re n u po t fi c a p t a t e cu mi j ­loace le vie ţ i i pămân te ş t i .

C i n e v a ca re c i teş te cu p a s i u n e o c a r t e — să z icem un r o m a n — se u i t ă în t im­pul lec tur i i p e s ine, ident i f icându-se cu în t âmplă r i l e p o v e s t i t e în ea. Cercu l t ră i r i i sa le se îngus tează , r e s t r â n g â n d u - s e la ş i r agu l ace lor e v e n i m e n t e , la firul ace lor per ipe ţ i i , iar res tu l con ţ inu tu lu i său lăunt r ic , r ă m a s în u m b r a inconş t i en ţe i , e ca şi cum n ' a r exis ta . Dar i a t ă că v ine m o m e n t u l când ca r t ea se i sp răveş t e , fa rmecul se rupe , chiar dacă uni i ma i în tâ rz ie o cl ipă în făgaşul în t âmplă r i lo r ce t i te a t a ş an t — şi sufletul se di lată , l ă sând să i zbucnească din adâncur i , a l te gândur i , a l te v i r tua l i t ă ţ i de v ia ţă , a l t e p e r s p e c t i v e da cât ace le de p e l inia poves t i r i i , cu ca r e ce t i toru l se ident i f icase in tegra l . O a r e v i a ţ a pă­m â n t e a s c ă să n u se a s e m e n e î n t r u c â t v a cu acea l ec tu ră ? O a r e să n u fim v ic t ime le unei î ngus t ă r i a fi inţării noas t r e , ca re dă c a r a c t e r u l ei specific ex i s t en ţe i t e r e s t r e şi îi p re ­scr ie cad ru l ei d e t e r m i n a t ? Iar a tunc i c â n d a c e a s t ă v i a ţ ă v r e m e l n i c ă se sfârşeşte , să nu a v e m oa re e l i be ra r ea conşt i in ţe i , ca re fusese în l ăn ţu i t ă de-o s ingură fa ţe tă a con ţ inu tu lu i nos t ru ? Iar m o a r t e a să fie a l t ceva decâ t mij locul de-a ac tua l i za v i r tua l i t ă ţ i nefolosi te , ca re nu-ş i g ă s e a u locul în t iparu l şi con junc tu ra vie ţ i i p ă m â n t e ş t i ?

P o a t e că — folosind o exp re s i e a lui J. Cheva l ie r , î m p r u m u t a t ă şi de dânsu l din t ehn ica b io logie i — ex i s t ă şi a icea un echilibru compensatoriu, ca re v a oferi ma i târz iu un cad ru de ac tua l iza re , v i r tua l i t ă ţ i lo r n e î n t r e b u i n ţ a t e în ţ e s ă t u r a v ie ţ i i p rezen te , fiind s t r ă ine ori superf lue scopur i lo r ei e sen ţ ia le . Că uneor i r ăzba t în oameni i excep ţ iona l i une le a s e m e n e a v i r tua l i t ă ţ i , no rma l s tăvi l i te , a cea s t a es te o rea l i t a t e , da r tocmai faptul că a s e m e n e a e x e m p l a r e a p a r ce lor la l ţ i semeni , s t rani i , mons t ruoase , s u p r a u m a n e , d o v e d e ş t e că în r e g u l ă g e n e r a l ă m e c a n i s m u l nos t ru fizic, r egu la to ru l conse rvă r i i noas t r e , le in ter­zice t r e c e r e a în conşt i in ţă . E p robab i l a b s u r d să c r edem că e le n u se ac tua l i zează ni-căer i şi n ic ioda tă . Şi p e n t r u că am vorb i t de „compensa ţ i e " , iar p e de a l t ă p a r t e e b ine să n u pă ră s im firul logic, o r icâ t ai î na in t a de d e p a r t e şi de sus, v o m conch ide că v ia ţ a v i i toa re ar a v e a să dezvo l t e de pre fe r in ţă pu te r i l e sp i r i tua le care nu încăpeau în calapo­dul terestru, faţă de ace lea fie şi nefruct if icate, ca re c ă d e a u în lo tu l lumii pămân teş t i , da r p e care un acc iden t — să zicem o m o a r t e p r e m a t u r ă — le-a împied ica t a se actua­liza. De aceea , m o a r t e a unu i t ânăr , o r i ca re ar fi spe ran ţ e l e de v i a ţ ă v i i toa re , e t o t d e a u n a du re roasă , p e n t r u că s'a cu rma t î n t r u p a r e a u n o r v i r tua l i tă ţ i , c ă ro ra le c o n v e n e a a n u m e cadru l p ă m â n t e s c şi care , a tunci , î n t r ' un alt gen de v ia ţă , ar r ă m â n e p o a t e tot în p o t e n ţ i a l . .

F i reş te a in t ra în p r e a m u l t e p rec izăr i pe p o a r t a desch i să a ipotezelor , ar p u t e a să fie şi r i sca t şi inuti l . Riscat , a v â n d în v e d e r e ca rac te ru l p r e a con jec tu ra l al t ă lmăci r i ­lor metaf iz ice în t r ' o n e g u r ă p r e a pu ţ in sup ţ i a t ă ; inuti l , f i indcă p r inc ipa la achiz i ţ ie mul­ţumi toa re a d iscuţ i i lor ar fi p robab i l i t a t ea sup iav ie ţu i r i i , faţă de ca r e con t ează ma i puţ in s ch i ţ a r ea a r b i t r a r ă a moda l i t ă ţ i lo r ei e v e n t u a l e . Totuş i d ia lec t ica j u c ă u ş ă îţi z u g r ă v e ş t e mai mu l t e ipoteze , f iecare cu a v a n t a j e l e şi nea junsu r i l e ei. Se p o a t e concepe în p r imul loc că r ea l i za rea difer i te lor pu t e r i suf leteşt i se v a face p e rând , în v i a ţ a p ă m â n t e a s c ă şi în a l ta sau a l te le v i i toare , — v i r t ua l i t a t ea şi ac tua l i za rea funcţiunilor, succedându- se a l t e rna-

361

t iv , d u p ă c u m se p o a t e înch ipu i şi o fază f inală în c a r e to tu l e s t e ac tua l i za t ( în tocmai ca în sp i r i tu l d iv in) . Se p o a t e i a ră ş i ca v i r tua l i t ă t i l e n e a c t u a l i z a t e p e p l anu l v ie ţ i i pă­mân te ş t i , s ă se ac tua l i zeze n u m a i tâ rz iu , ci s i m u l t a n cu f i in ţa rea t e re s t r ă , p e a l t p l an al ex i s t en ţ e i , î n t rucâ t n imic n u se o p u n e ca c e e a c e e s t e p o t e n ţ i a l p e p l a n u l lumi i sens i ­bi le , s ă fie a c t u a l în t r ' o a l t ă r e g i u n e a fi inţării . Sp inoza af i rma că s u b s t a n ţ a fundamen­t a l ă a re o inf in i ta te de a t r i bu t e , d in t r e c a r e no i (prin op t i ca n o a s t r ă t e res t ră ) n u sez i săm d e c â t d o u ă : fizicul şi ps ih icul . I n t e r p r e t a t ă m a i l iber , a c e a s t ă c o n c e p ţ i u n e n ' a r e x c l u d e pos ib i l i t a t ea u n o r f i inţăr i p a r a l e l e a le ace l eeaş i s u b s t a n ţ e — şi f iecare din no i s u n t e m s u b s t a n ţ ă — p e m a i m u l t e p l anu r i , c a r e se i g n o r ă u n e l e p e a l te le . S 'ar p u t e a dec i ca r e a l i t a t e a eu lu i nos t ru , să a ibă s imu l t an ma i m u l t e e x i s t e n ţ e ca r e n u se cunosc . V i a ţ a v i i t oa re , cu a c t u a l i z a r e a v i r tua l i t ă ţ i l o r nefo los i te în cad ru l p ă m â n t e s c , p o a t e că e s t e d e j a r ea l i za t ă — p e u n al t p l an a l lumii , iar în c l ipa mor ţ i i , p a r c e l a sp i r i tu lu i nos t ru , dega­j a t ă de t r upu l înc remen i t , r e g ă s e ş t e c e a l a l t ă e x i s t e n ţ ă pa r a l e l ă , de c a r e se l a să absor ­bită. I po t eză m a i pu ţ in a t r ă g ă t o a r e , î n t r u c â t v i a ţ a n o a s t r ă v i i t oa re , a r p u t e a să n u fie con­ş t i en t ă d e l e g ă t u r a ei cu a c e a t e re s t r ă , — deş i p r i nc ipa lu l e că n u î n c e t ă m de-a fiinţa. In sfârşit , n e m a i p u t e m i m a g i n a — to t în sfera aces t e i i po t eze — că d a c ă f iecare v i a ţ ă s imul t ană , îş i a r e conş t i i n ţ a ei exc lus ivă , f iecare p l an ex i s t en ţ i a l c u n o s c â n d u - s e n u m a i p e s ine, a r fi cu pu t in ţă , ca t o a t e a c e s t e v i e ţ i p a r a l e l e , s ă a ibă şi o conş t i i n ţ ă un i t a r ă , s u p r a o r d i n a t ă , c a r e î m b r ă ţ i ş e a z ă t o a t e p l a n u r i l e d e - o p o t r i v ă şi p e ca r e conş t i i n ţ a n o a s t r ă t e res t ră , l imi t a t ă la un s ingur p lan , ab ia o p re s imte , ca să n u zic c 'o ignorează . A c e a s t ă conş t i i n ţ ă s u p e r i o a r ă s p o r e ş t e cu d i spa r i ţ i a foca re lo r d e conş t i i n ţ ă s u b o r d o n a t e , ş i -a tunc i în c l ipa mor ţ i i p ă m â n t e ş t i , p r o b a b i l c ă depoz i t u l conş t i i n ţ e i s t inse , se s t r ă m u t ă în a c e a s u p e r i o a r ă d e - o d a t ă cu s im ţ imân tu l con t inu i tă ţ i i .

J o c u r i d e fantezie , c 'un g r ă u n t e de logică , da r p o a t e cu p r e a m u l t ă s u b i e c t i v i t a t e o m e n e a s c ă . I m p o r t a n t e c e e a c e a m s tabi l i t ma i î n a i n t e : d r e p t u l — fie şi n e d e t e r m i n a t în de ta l i i — la s p e r a n ţ a în s u p r a v i e ţ u i r e , — ia r p e aces t a îl l eg i t imează co t i t u r a n o u ă p e c a r e au făcut-o ş t i in ţa şi filosof ia con temporană . . .

Drep tu l a c e s t a însă t r e b u e ş t e câ t m a i t eme in i c a ş e z a t şi în tăr i t .

Fap t e l e p e ca r e l e -am i n v o c a t şi i n t e r p r e t a t m a i î na in t e , t i n d e a u în e s e n ţ ă să în­l ă t u r e o ide ie s c u m p ă epoc i i a n t e r i o a r e : i de i a u n e i c o r e s p o n d e n ţ e pe r fec te î n t r e f enome­ne l e sp i r i tu lu i şi ace le a le m a t e r i e i n e r v o a s e , c e e a ce c o n d u s e s e p e mul ţ i să af i rme le­g ă t u r a ind i so lub i l ă î n t r e s o a r t a suf le tu lu i şi a c e a a co rpu lu i o m e n e s c , c a r e a r fi subs t r a ­tu l şi cond i ţ i a i n d i s p e n s a b i l ă a v ie ţ i i ps ih ice .

Pa ra l e l cu a c e s t e cons ide ra ţ i i psiho-f iz ice, — reflecţ i i d e filosofie gene ra l ă , r e ­l u â n d şi in tens i f icând p e b a z e nouă , v e c h i opini i , p e c a r e ş t i in ţa î n să le ţ i n e a la o p a r t e şi le p r i v e a cu scept ic i sm, a u v e n i t s ă s p u l b e r e p r e t e n ţ i u n i l e „ m a t e r i e i " de-a fi rea l i t a ­t ea f u n d a m e n t a l ă din cup r in su l cunoaş t e r i i n o a s t r e .

D e p a r t e de a fi o a s e m e n e a r e a l i t a t e fundamen ta l ă , ea se înfă ţ i şează , la anal iză , ca produsul subiectiv al unei perceperi rezumative şi incomplecte. N u n u m a i că n u p o a t e fi o s u b s t a n ţ ă abso lu tă , da r n ic i m ă c a r o og l i ndă a d e q u a t ă şi c o m p l e c t ă a rea l i tă ţ i i , în a şa fel încâ t să p u t e m af i rma că f ă r â m a r e a imagin i i a t r a g e şi î n s e a m n ă f ă r â m a r e a r ea ­l i tă ţ i i în t reg i . D i s t r u g e r e a co rpu lu i n u impl ică astfel o d i s t r u g e r e t o t a l ă şi n u n e p u t e m împo t r iv i idei i une i lumi inviz ib i le , c a r e n u a p a r e o r g a n e l o r s imţur i lor , căci a c e a s t a ex i ­s tă d e fapt — p o s t u l a t ă ş t i in ţ i f iceş te — la s p a t e l e lumii viz ibi le .

C o n v i n g e r e a a c e a s t a e s t e des tu l de v e c h e , da r ea a fost r e c e n t în t ine r i t ă , a d â n c i t ă şi dusă mai d e p a r t e d e no i le teor i i fizice, c a r e cons t i t u i e u n i v e r s u l e ins te in ian .

362

Carac te r i s t i ca e sen ţ i a l ă a no i lo r teori i , e că subs t i tu ie lumii t ang ib i l e (mater iale) un u n i v e r s de formule abs t rac te , ch ia r dacă se mai v o r b e ş t e de e t e r sau de m i ş c a r e cndu la to r i e . Căci d u p ă cei ma i au tor iza ţ i fizicieni, aci e v o r b a de p u r e s imboale , a şa că m i ş c a r e a ondu la to r i e în spa ţ iu n u t r e b u e să o soco t im că ex i s tă î n t r ' un sens p r e a l i teral , ea fiind mai d e g r a b ă ,,o r e p r e z e n t a r e m a t e m a t i c ă a d e q u a t ă d e ceea ce se p e t r e c e " . De a s e m e n e a „e te ru l a deven i t o abs t r ac ţ i e ma tema t i că , a j u n g â n d tot aşa de abs t r ac t şi de m a t e m a t i c ca pa ra l e l e l e la t i tud in i i şi mer id i ane l e longi tudini i . Energ ia d e v i n e şi d â n s a o abs t r ac ţ i e m a t e m a t i c ă : cons t an t a de i n t eg ra r e a une i ecua ţ i i d i fe ren ţ ia le" . (Sir J a m e s J e a n s : Le m y s t é r i e u x un ive r s , p. 170).

Pr inc ipa lu l e că se t r ece d inco lo de spa ţ iu l t r id imens iona l , de ca re e ra l e g a t ă ca­l i t a t ea de s u b s t a n ţ ă fundamen ta l ă a ma te r i e i . (Şi Kant , cu t oa t e că l ega t de d o g m a spa­ţiului t r id imens iona l , admi ţ ând d incolo de p â n z a f enomene lo r sens ib i le , un „ lucru în s ine" , re f rac ta r pe rcepe r i i şi ch ia r în ţe leger i i noas t r e , admi tea , ipso facto, rea l i t ă ţ i d inco lo de cadru l „ lumii ca r e p r e z e n t a r e " , a t â t a n u m a i că le soco tea inacces ib i le posibi l i tă ţ i i noa­s t re de cunoaş t e re , în t imp ce ş t i in ţa m o d e r n ă p u n e dege tu l p e ele , cel pu ţ in p â n ă la in­te r sec ţ ia lor cu p l anu l sensibi l i tă ţ i i noas t re ) . Rea l i t a t ea p a r e că p o s e d ă ma i mu l t e di­m e n s i u n i (pe ca re specu la ţ i a ma i v e c h e le pos tu l a n u m a i ipote t ic , p e c â n d ş t i in ţa n o u ă ne -a p u s în t r ' un con tac t mai direct) , d e s p r e ca re teor i i le r e c e n t e n e dau o i c o a n ă p re ­cisă, î n să (în deoseb i r e de s t ruc tu ra v e c h e i mecan ice) complec t neintuitivă, o b o g a t ă re ­ţ ea de formule abs t rac te , ca re face să s e m e n e u n iv e r su l ma i mu l t cu o cuge ta re , de câ t cu o maş ină . M a t e r i a se vola t i l izează , astfel, a p ă r â n d ca un p r o d u c t confuz, ca o răs ­f rângere i nadecua tă , c a r e n u i s t oveş t e con ţ inu tu l rea l i tă ţ i i abso lu te , p e ca r e ş t i in ţa o su rp r inde şi o dezvă lue , a r ă t ând-o s imţ i tor diferită, fiind şi mu l t ma i luminoasă , ma i dia­fană, ma i ima te r i a l ă decâ t l umea n o a s t r ă sensibi lă .

F i reş te aces te noi concluzi i au v e n i t — ca î n t o t d e a u n a — cu un cor teg iu de exa-gera ţ iun i . Din faptul că r ea l i t a t ea u l t imă p o a t e fi gând i t ă în formule m a t e m a t i c e , î n să n u e r ep rezen tab i l ă , fizicienii n ' a u fost d e p a r t e de -a sus ţ ine , că ex i s t en ţ a în s ine se r e ­duce la beş ica v i d ă a formulelor , la o p u r ă ţ e s ă t u r ă d e idei abs t r ac t e , la o f an tomă ne­subs tan ţ ia lă , la un quas i -neant . A c e a s t a p e n t r u că s 'a u i t a t că formula ma tema t i că , n u e x p r i m ă în nici un caz e s e n ţ a u l t imă a lucrur i lor , ci c a r ac t e r i zează n u m a i modalitatea după care ele se comportă. Ş t i in ţa n o u ă n u a p u t u t su rp r inde nici d â n s a acea esen ţă , deş i a depăş i t fa ţada lumii sensibi le , ci n u m a i une l e compor t ă r i — p o a t e nici ace l ea abso lu t u l t ime — compor t ă r i c a r e se po t e x p r i m a în formule ne in tu i t ive , da r r igu ros ma tema t i ce , în a c e a s t a cons is tă m a r e l e p r o g r e s s ăvâ r ş i t de fizica nouă , c a r e în o r ice caz a a r u n c a t cu succes sonda în imater ia l .

D e g r a d â n d s u b s t a n ţ a ma te r i a l ă , a l t ă d a t ă socot i tă u l t imă de mul ţ i s avan ţ i , ş t i in ţa n o u ă n ' a p u t u t a lunga cu to tu l concep tu l de subs tan ţă . Este d rep t că no i l e teor i i a u mer i tu l de-a fi p ă t r u n s ma i a d â n c de înve l i şu l m e c a n i c şi de-a fi p u s dege tu l p e profunzimi t r a n s c e n d e n t e , p r inzându- le felul compor tă r i i în formule m a t e m a t i c e . Aces t e formule au veni t să în locu iască concre tu l in tu i t iv al mecan ic i i c lasice, c a r e îşi î nch ipu ia o d a t ă că a epu iza t con ţ inu tu l ex i s t en ţe i ( conv ingere şi mai a c c e n t u a t ă la mater ia l i ş t i ) . Dar noi le formule n ' a u adus şi „ in tu i ţ i a" profunzimii , aşa cum, de b ine de rău, mecan i smu l v e n e a cu in tu i ţ ia fa ţadei ex t e r ioa re .

Greşa l a u n o r a e să c r e a d ă că în profunzimi, n u ma i ex i s t ă subs tan ţă , n u se mai află supor t , ci n u m a i formule abs t r ac te . A c e a s t a însă vo la t i l i zează ex i s t en ţ a şi s t ab i leş te e c h i v a l e n ţ a în t re ea şi nean t . Fo rmule l e ş t i in ţe i m o d e r n e sunt s emna lu l a l te i lumi, de ca re lumina n o a s t r ă se apropie , ia r n u s u p r i m a r e a pl inului , cons i s ten tu lu i şi a subs tan­ţ ia lului , — chiar dacă v a fi v o r b a de u n subs tan ţ i a l d e altă natură, de cât acela , mai

363

mul t s au m a i p u ţ i n in tu i t iv , p e c a r e îl c u n o a ş t e m din l u m e a ma te r i a l ă . (Să r e c u n o a ş t e m to tuş i că ide ia d e s u b s t a n ţ ă fizică — cu t o a t ă super f i c ia l i t a t ea ei — a a v u t mer i tu l , m a i mu l t d e c â t v i a ţ a suf le tească , să n e p r o c u r e în t r ' o p r i v i n ţ ă i c o a n a c e a ma i s u g e s t i v ă p e c a r e ne -o p u t e m face din cup r in su l lumii sens ib i le , d e s p r e fundamen tu l n e s c h i m b ă t o r a l ex i s t en ţe i ) .

Este a t â t d e i nd i spensab i l de -a da fo rmule lo r a b s t r a c t e u n supor t , î ncâ t ch ia r fi-z ic iani i cei m a i ost i l i idei i d e s u b s t a n ţ ă , p e ca r e o confundă cu m a t e r i a l i t a t e a in tu i t ivă , sun t nevo i ţ i să facă ipo teza u n u i „spir i t u n i v e r s a l " , c a r e ar fi s ubs t r a tu l concret şi con­sistent a l ace lo r fo rmule m a t e m a t i c e , s ez i sa t e de ş t i in ţa nouă .

C e e a ce i n t e r e s e a z ă a c e a s t ă e x c u r s i e în fizica r e n o v a t ă , p e n t r u ob iec tu l ce rce tă r i i n o a s t r e , e s t e faptul că s u b s t a n ţ a ma te r i a l ă , a p a r e to t m a i p r ec i s ca un d e r i v a t g ros ie r şi n e a d e q u a t a l a d â n c i m i l o r ex i s t en ţe i , c a r e d e p ă ş e s c cons ide rab i l fa ţada v iz ib i lă a lumii î n c o n j u r ă t o a r e . Ide ia u n e i lumi i nco rpo ra l e , în po l i gonu l u n o r d imens iun i p e ca r e spa­ţ iul nos t ru n u le c u n o a ş t e , a p a r e n u n u m a i ca o a f i rmare posibi lă , ci ch ia r ca o cer t i tu ­d ine î n t eme ia t ă . Ia r c o n s e c i n ţ a i n t e r e s a n t ă p e n t r u noi, ar fi că d i s t r u g e r e a corpu lu i nos t ru n u impl ică d i s t r u g e r e a i n t e g r a l ă a fiinţei noas t r e , a l e că r e i r ă d ă c i n i se înfig în profunzi­mi le n e i n t u i t i v e a le ce le i l a l t e lumi . Din m o m e n t ce s u b s t a n ţ a m a t e r i a l ă n u e s t e un pr in­cipiu, ci un p rodus , ea n u e x c l u d e pos ib i l i t a t ea a l t o r c o m b i n ă r i a le formule lor s u p r e m e , a l te p r o d u s e ma i ra re f ia te şi m a i fine, a l t e f i inţări m a i nob i l e şi ma i sp i r i tua l i za te , fie că ar fi spir i t pur , or i spir i t î nve l i t î n t r ' o h a i n ă m a i e te r ică , ori , în sfârşit , c e v a ca r e le î n t r e c e p e t o a t e şi de c a r e n u n e p u t e m face nic i u n fel de i c o a n ă in te l ig ibi lă .

F i r e ş t e conc luz i i le a c e s t e a sun t ma i v a g i , d e c â t a c e l e a la c a r e a j u n s e s e r ă m ma i îna in t e , c â n d a m s tud ia t c a r a c t e r e l e u n o r ser i i d e f e n o m e n e suf le teş t i . Ele însă n u in­firmă, ci din c o n t r ă confirmă, cons ide ra ţ i i l e n o a s t r e a n t e r i o a r e şi mi s 'a p ă r u t de tot i n t e r e su l să a d u c în a c e a s t ă c h e s t i u n e t es t imoni i c o n v e r g e n t e , u n e l e p l e c â n d de la ş t i in­ţe c a r e n u p a r d i rec t l e g a t e de p r e o c u p ă r i l e p r o b l e m e i n o a s t r e , cum es t e fizica m a t e m a t i c ă .

Dar, ev iden t , c e e e a ce ne -a r i n t e r e s a şi ma i t a r e d e c â t p o s t u l a r e a t eo re t i c ă a une i lumi inviz ib i le , c ă p t u ş e a l ă a lumi i n o a s t r e , ar fi s ă s u r p r i n d e m , d a c ă se poa t e , jonc ţ iu ­ni le ace le i lumi, cu a c e a p ă m â n t e a s c ă , pos ib i l i t a t ea u n o r t r e că to r i d e t e r m i n a t e , ca re să n e î n l e s n e a s c ă con tac tu l cu t r a n s c e n d e n ţ a şi p e u n d e să n e p u t e m s t r e c u r a p â n ă în p r e a j m a ei nemi j loc i tă . M a i p rec i s : s 'ar p u t e a să î n t â ln im „ v i a ţ ă fără t r u p " ch ia r p e f ront ie ra lu­mii n o a s t r e sens ib i le ? N u n u m a i s 'o c o n c e p e m ca ide ie , da r s 'o c o n s t a t ă m o a r e c u m ca fapt ?

A r fi v o r b a de u n e l e e x p e r i e n ţ e r ecen t e , c a r e n ' a u fost d u s e — p a r e - s e — p â n ă la c a p ă t şi în j u r u l c ă r o r a se p ă s t r e a z ă î ncă o j u m ă t a t e de ta ină , d a r care , d a c ă s 'ar ver i f ica r e a l m e n t e , ar cons t i tu i de s igu r u n a d in t r e ce le m a i cap i t a l e r eve l a ţ i un i . E v o r b a de desco ­p e r i r e a ch imis tu lu i şi b io logu lu i M o r l e y Mar t in , c u n o s c u t ă în ce rcu r i ma i r e s t r ânse , da r în u l t imi le zi le î m p r ă ş t i a t ă de cea d in u r m ă sc r i e r e a lui M a e t e r l i n c k „La G r a n d e Po r t e " . A t â t câ t p u t e m î n ţ e l e g e din p u ţ i n u l ca re ni se comun ică , î nvă lu i t şi de fo rmu la rea lui M a e t e r l i n c k în o a r e c a r e imprec iz iun i — aci se v o r b e ş t e de for ţă v i t a l ă i ndes t ruc t i b i l ă şi preexistentă corpulu i , aci de o reîncarnare în m i n i a t u r ă a u n o r o r g a n i s m e ca r e a u ma i e-x i s t a t — c e r c e t ă t o r u l a ce l a a a juns la u i m i t o r u l rezu l ta t , de-a s c o a t e d in t r ' o rocă mi­ne ra l ă , azoică , în c a r e n u se g ă s e a nici u r m ă de fosilă, de-a s c o a t e p r i n t r ' u n p r o c e d e u de încă lz i re şi de i zo la re spec ia lă , m a i în t â iu o s u b s t a n ţ ă p e ca r e a denumi t -o „pro to­p l a s m a p r imord i a l ă " , apo i u l te r ior , din aceas ta , n u m e r o a s e o r g a n i s m e mul t i ce lu l a r e . (Ipo­t eza că e le s 'au d e p u s din ae r p a r e î n l ă tu ra t ă , f i indcă aci m i c r o o r g a n i s m e l e sun t mo­noce lu la re ) . O r g a n i s m e l e a c e s t e a r ă s ă r i t e din m a t e r i a „ m o a r t ă " , au forme cur ioase , v e g e -

364

ta le şi an imale , une l e cunoscu te (chiar ve r t eb ra t e ) , a l te le mai pu ţ in cunoscu te , t oa te fi­reş te în min ia tu ră .

Concluzi i le au to ru lu i sunt în t re a l te le u r m ă t o a r e l e : Exis tă v i a ţ ă fără organism. Nu v ia ţ a se n a ş t e din corp, ci invers , f i indcă n u v i a ţ a es te exp re s i a for ţelor corpului , ci a-ces ta es te exp re s i a une i v ie ţ i p r eex i s t en t e . Exis tă deci p r e tu t i nden i v ia ţă , ch ia r în a şa zisa m a t e r i e moar t ă , — da r v i a ţ ă imate r ia lă , ne în t rupa t ă . „Con t ra ru l v ie ţ i i n u e moa r t ea , ci la­tenţa . O m u l es te l a t en t în s tâncă . Q u a n t u m u l v ie ţ i i ca re a re corp pe pămân t , es te negl i ­jabi l faţă d e acel ne în t rupa t . Insfârşit , o a l t ă frază ca rac te r i s t i că : „Anima lu l îşi p i e r d e corpul , da r nu-ş i p i e rde v ia ţ a" . (Op. cit. pp . 245, 246). De sigur, p e n t r u m â n g â e r e a o m e n e a ­scă v a încălzi ma i pu ţ in conc luz ia spec ia l ă a au toru lu i , că v i a ţ a d e s c ă r n a t ă s tă fur işa tă în a tomele ma te r i a l e , de u n d e ar p u t e a ţâşn i pr in p rocedee , în p a r t e descoper i t e , da r suscep­t ibi le de p r o g r e s e u r iaşe . Ar fi însă de m a r e impor t an ţă , conc luz ia de p r inc ip : că se p o a t e cons t a t a v i a ţ ă efect ivă, fără o rgan i sm mate r ia l , şi că î n t r u p a r e a n u e o condi ţ ie a vieţ i i , ci u n rezu l ta t al ei, pe ca re îl p o a t e p r o d u c e în c i r cums tan ţe de t e rmina t e .

Tot în l e g ă t u r ă cu î m b i n a r e a ce lor d o u ă lumi — sens ib i lă şi ima te r i a l ă — cu t r ece re de la una la al ta, îmi îngădu i să înserez în m a r g i n e a aces to r reflecţi i , un gând ca r e m 'a ce rce ta t a d e s e a în med i t ă r i l e me le metafizice.

Este n e t ă g ă d u i t că ex i s t en ţ a — cel pu ţ in pe l a tu r a ca re o c u n o a ş t e m — es te s t ăpân i ­tă de l egea evo lu ţ iun i i şi cu r iscul de-a izola complec t a c e a s t ă fa ţadă sensibi lă , de p ro­funzimile ei n e v ă z u t e , v a t r ebu i o r i cum să p re lung im, în t r 'o formă, p rocesu l evo lu ţ iun i i şi d incolo de zare , ch ia r d a c ă v o m fi nevo i ţ i să-1 s t ingem pe t r ep te l e t ronu lu i dumnezeesc .

De la Lamarck şi Darwin , s'a s tabi l i t . ,grosso m o d o " că o rgan i sme le t e r e s t r e au apă­ru t t rep ta t , p r i n t r ' un p r o c e s de f i l iaţ iune, î n a i n t â n d de la ce le ma i s imple că t r e ce le ma i compl ica te , p r in t r ' o t r ans fo rmare rea l i za tă gra ţ ie unu i m e c a n i s m de cauze , care la î ncepu t p ă r e a u găs i te complec t şi ne îndoe ln i c , p e c â n d as tăz i ne apa r p r e a s impl is te şi nu sunt nici n e c o n t r o v e r s a t e . Dar faptul evo lu ţ iun i i se r e c u n o a ş t e nezdrunc ina t , fiind d iscuţ ie n u m a i a sup ra moda l i t ă ţ i lo r sale , ce n u sun t concepu t e la fel de toţ i învă ţa ţ i i , uni i p r econ izând b u n ă o a r ă o evo lu ţ i e l en t ă şi con t inuă , în t imp ce alţ i i concep evo lu ţ i a b ru scă şi d iscont i ­nuă, înfăptu i tă p r in muta ţ i i şi sacade . O î n t r e b a r e f i rească ce s'a p u s fără în tâ rz ie re , es te d a c ă a c e a s t ă evo lu ţ ie , a n i m a t ă de d inamism, îşi a re ca a p o g e u veşn i c omul , u n d e as tăz i se înche ie — r ă m â n â n d ca p rocesu l de a scens iune să se dezvo l t e în cad ru l uman i t ă ţ i i ca a-t a r e — sau p o a t e m e r g e şi mai depa r t e , i n v e n t â n d o n o u ă s t ruc tu ră , ca re să d e p ă ş e a s c ă spe ţa omenească . Logic ar fi să se admi t ă o con t inua re a evolu ţ iun i i , da r sunt şi a r g u m e n t e se r ioase ca r e mi l i t ează p e n t r u opin ia con t ra ră , a şa că mul ţ i v ă d în spe ţa u m a n ă un „punc tus t e r m i n u s " , ch ia r şi p r in t r e ace i ca re un m o m e n t îşi i m a g i n a s e r ă lucrur i le altfel, b u n ă o a r ă Nie tzsche , al căru i „ s u p r a o m " p ă r e a la î ncepu t să fie o spe ţă supe r ioa r ă omu­lui, i a r ma i târz iu a deven i t p u r şi s implu „omul super io r" .

In cazul când n u e x c l u d e m însă o f i inţare fără t rup, a m p u t e a conci l ia p o a t e a m b e l e opini i — a m â n d o u ă cu a r g u m e n t e de p a r t e a lor — s p u n â n d pe de o p a r t e că omul r ep re ­zintă apogeu l tovărăşiei spiritului cu corpul ; da r că se p o a t e a d m i t e to tuş i o c o n t i n u a r e a evolu ţ iun i i , p r in t r ' o spe ţ ă fără co rpora l i t a t e , pr in u r m a r e invizibi lă , c a r e ar p u r c e d e pr in-t r " u n fel d e mu ta ţ i e , din fiinţa n o a s t r ă omenească .

Des igur ar fi t e m e r a r să sus ţ inem că m o m e n t u l mor ţ i i — ca re n u cup r inde nici un c a r a c t e r se lec t iv — ar r e p r e z e n t a geneza ace le i spe ţ e supe r ioa re . Ma i de g r a b ă m o m e n t e l e de cr iză suf le tească s au de ges ta ţ i e spi r i tuală , a r p u t e a fi socot i te c l ipa de n a ş t e r e nevă ­zu tă a une i spe ţ e supe r ioa re . O a r e ope re l e de ar tă , zămis l i te de sufletul nos t ru , s ă n u fie cr isal ida, ma tca , unor fiinţe ca re t r ăe sc efectiv, în ele, — n u n u m a i în m i n t e a n o a s t r ă —

365

da r în a că ro r conş t i in ţ ă in t imă n u p u t e m d e s ă v â r ş i t p ă t r u n d e , — d e altfel ca şi în aceea a fiilor noş t r i p ă m â n t e ş t i ?

Des igur , a c e a s t ă r e v e r i e metaf iz ică , n e c o n t e s t a t never i f i cab i lă , da r p o a t e n ic i ab­surdă , n ' a r a v e a o d i r ec t ă a t i n g e r e cu p r o b l e m a s u p r a v i e ţ u i r i i n o a s t r e d u p ă m o a r t e . Dar, în o r ice caz, ea a r fi î ncă o că ră ru i e , p o r n i t ă de p e p la iu r i l e p ă m â n t e ş t i , c a r e s c o a t e re­f lecţ ia n o a s t r ă specu la t i vă , în l u m e a u n o r d u h u r i i nco rpo ra t e , a că re i e x i s t e n ţ ă fo rmează î n t r e g t e m e i u l de l in iş te a suf le te lor n o a s t r e t e m ă t o a r e , da r î n se t a t e , la p r a g u l mor ţ i i , de s p e r a n ţ a une i no i v ie ţ i .

Să r e v e n i m la p r o b l e m a n o a s t r ă s t r i c t ă şi s ă p r e s u p u n e m s tab i l i t ă cu d e s tu l ă p r o ­bab i l i t a t e p e r s p e c t i v a sup rav ie ţu i r i i , p r in des face rea suf le tului de corp. D e s c o m p u n e r e a u n u i o r g a n i s m p r i n m o a r t e , în a c e a s t ă ipo teză , l i be r ează sufletul , c a r e e r e so rb i t de t r a n s c e n ­dent . In a c e s t a p a r a se găs i î n t o t d e a u n a r e z e r v e sp i r i tua le , cu sol ia de -a se î n t r u p a în lu­m e a sens ib i lă . D e p i n d e a c u m ce u t i l i za re se v a d a d u p ă m o a r t e , p a r c e l e l o r p s ih i ce în toa r ­se îndără t . R ă m â n şi ma i d e p a r t e des t i na t e , p e n t r u mis iun i e x c e n t r i c e , or i se i n t e g r e a z ă în cen t ru l sp i r i tu lu i u n i v e r s a l ? I a t ă o se r ie d e ches t iun i c a r e a ţ â ţ ă cur ioz i t a tea , deş i sun t in­solubi le , la d r e p t u l vorb ind .

O a l tă î n t r e b a r e cu mul t m a i i m p o r t a n t ă şi c ă t r e c a r e se p o a t e t ă i a m a i l e sne braz­da u n u i lumin iş , e s t e ace i a de-a se şt i , d a c ă sp i r i tu l n o s t r u d u p ă m o a r t e , c o n t i n u ă să pă­s t reze forma individuală — a ş a c u m ar fi d o r i n ţ a n o a s t r ă in t imă, e m i n a m e n t e c o n s e r v a t o a ­re — sau se c o n t o p e ş t e în sp i r i tu l u n i v e r s a l , în p r inc ip iu l de u n i t a t e al t u t u r o r fu lgura ţ i i lor sufleteşt i , r i s ip i te ca s cân t e i l e în i m e n s i t a t e a ex i s t en ţe i . In cazul din u r m ă n e m u r i r e a de­v ine deşa r t ă , cel p u ţ i n în r a p o r t cu s p e r a n ţ e l e n o a s t r e şi cu t r e b u i n ţ e l e ce le m a i a d â n c i

C h e s t i u n e a a c e a s t a a fost şi d â n s a feluri t r ezo lv i tă , d u p ă c u m ide ia de ind iv idua l i ­t a te a p ă r e a u n o r a ca o formă de e x i s t e n ţ ă supe r ioa ră , î n l e sn i t ă p r in des face rea suf le tu lu i de m a t e r i a o m o g e n ă , — în t imp ce p e n t r u alţ i i i n d i v i d u a l i t a t e a î n s e a m n ă tocma i limită iar r ă s p u n d e r e a ace s t e i a din u r m ă o p u r t a a c e e a ş i m a t e r i e def ic ientă .

Este inut i l d e o c a m d a t ă să i n t r ă m în d i scu ţ ia aces t e i c o n t r o v e r s e , fiind p re fe rab i l să nu n e c o m p l i c ă m e x p u n e r e a cu d i scu ţ i i a s u p r a ide i i de pe r fec ţ iune , m a i a les d a c ă s 'ar pu­tea să găs im o so lu ţ i e i n d e p e n d e n t de ea. D o r i n ţ a a r z ă t o a r e a o m u l u i c a r e s p e r ă în sup ra ­v ie ţu i re , n u e s t e să se confunde î n t r ' u n infinit sp i r i tua l în c a r e ş i-ar p i e r d e ind iv idua l i ­ta tea , ci s 'o ' p ă s t r e z e şi în v i a ţ a v i i t oa re , ch ia r des făcu tă d e t rup . Să n e î nch ipu im to tuş i că ar fi p r inc ip i a l m a i p lauz ib i l ă r e i n t r a r e a suf le te lor i n d i v i d u a l e în u n i t a t e a sp i r i tu lu i un i ­ve r sa l , a şa cum a u c rezu t uni i filosofi m a i vech i , s au c u m p a r să înc l ine şi a l ţ i i m a i noi . (L. Lave l l e scr ie în o p e r a c i t a t ă — cu t o a t e că p e a locur i ş o v ă e ş t e şi d â n s u l : „Conş t i i n ţ a pe ca r e o a v e a m d e s p r e no i î n ş ine şi a c e e a ca r e o a v e a m d e s p r e m a r e l e Tot n u î n c e t a u a se o p u n e în t impu l v ie ţ i i : m o a r t e a le r e u n e ş t e " ) .

Este a d e v ă r a t că şi în d e c u r s u l v ie ţ i i , în m a r i l e ac ţ iun i d e z i n t e r e s a t e (care sun t şi ce le m a i d e s c l e ş t a t e din g h i a r a ins t inc te lo r corpora le ) suf le tul îşi p i e r d e e g o c e n t r i s m u l şi se î n d r e a p t ă sp re d e s p e r s o n a l i z a r e , c e e a c e ne -a r s e rv i ca i n d i ca to r i u d e ce a r fi v i a ţ a p u r spi­r i tua lă . To tuş i n ' a r fi o a r e a l t e cons ide ra ţ i i ca re n e - a r î n d r e p t ă ţ i să s p e r ă m la o m e n ţ i n e r e (relat ivă) a formei i nd iv idua l e , ch ia r d a c ă conş t i in ţ a î n t r e g u l u i a r fi n e a p ă r a t ma i v ie , de ­câ t în t impu l v ie ţ i i p ă m â n t e ş t i ? D u p ă mine , unul , a r p u t e a fi u r m ă t o a r e l e .

O r i c â t ar fi să p l a n e z e î n v i n u i r e a de an t ropomor f i sm, no i n u p u t e m c o n c e p e altfel ex i s t en ţ a , ch i a r d a c ă î m p i n g e m s p e c u l a ţ i u n e a p â n ă la u l t ime le e x t r e m i t ă ţ i a le cuge tă r i i , d e c â t ca o ţ e s ă t u r ă de s copu r i şi mi j loace . C o n c e p ţ i a f inal is tă n u o p u t e m depăş i , fără să i n t r ă m inev i t ab i l în n o a p t e a incognosc ib i lu lu i , a că ru i i n t e r p r e t a r e „ o m e n e a s c ă " t r e b u e

366

să n e r e a d u c ă cu neces i t a t e la punc tu l de v e d e r e te leologic- De altfel a p r o a p e toţi mar i i filosofi, ca re a u ţ inu t să d e p ă ş e a s c ă de t e rmin i smul mecan ic şi orb, au ancora t , de vo ie , de nevo ie , la f inal îsmul te leo logic .

In cad ru l une i a ta r i concepţ i i , l a t u r a mecan i că a ex i s t en ţe i d e v i n e un in s t rumen t al f inali tăţ i i sp i r i tua le , d u p ă cum făptur i le finite, dev in în g e n e r e mi j loace de execu ţ i e a l e spi r i tu lu i infinit. Ma i mu l t e p rec iză r i n u p o a t e n imen i aduce , pes te a c e a s t ă ide ie genera lă . Luând aces t punc t de p l eca re , am p u t e a sper să t r a g e m une le concluzi i r e l a t iv la nemur i ­r ea „ ind iv idua lă" , p o r n i n d de la ana l iza r apor tu r i lo r d in t re scopur i şi mi j loace .

In p r imul loc t r e b u e să subl iniez , în cazul când n e socot im p e noi — în cadru l con­cepţ ie i f inaliste — ca misionari a i t r anscenden tu lu i , că or ice mis iune de felul aces ta impli­că o autonomie. A c e a s t ă a u t o n o m i e in i ţ ia lă e s t e u l te r io r spor i tă , de faptul cunoscu t din ş t i in ţa na tur i i , că or ice e l emen t folosit ca mijloc, a r e t end in ţ a de-a se fixa în t r 'o a t i tud ine pe ca r e o v r e a în g e n e r e nesch imba tă . De aci r ezu l t ă î ndeobş t e ca rac t e ru l m e c a n i c de r e -pe ţ i re uniformă, pe ca r e îl d o b â n d e s c cons t an t i n s t rumen te l e p u s e în se rv ic iu l unu i scop. Şi p o a t e că s t ă ru in ţ a n o a s t r ă de-a dă inu i a ş a cum sun tem, la infinit, (în formă ind iv idua lă ) d e z v ă l u e tocmai ca l i t a t ea n o a s t r ă de mi j loace a le unu i scop super ior , t r anscenden t . Dar o d a t ă ce mi j loace le d i spun d e a u t o n o m i e şi de f ix i ta tea compor tă r i i , î n c e p e imedia t o lup­tă în t r e e le şi imper iu l scopur i lor , al că ro r i n s t rumen t e rau . Din o b s e r v a r e a aces tu i luc ru s'a a juns la m a x i m a :

Or i ce mijloc tinde a se transforma în scop, i a r în g e n e r e r i va l i t a t ea se s fârşeş te pr in-t r 'un compromis : Mi j loace le r ă m â n ma i d e p a r t e s u b o r d o n a t e ţ e lu r i lo r sup reme , însă li se fac şi conces i i t end in ţ e lo r lor propr i i , p re ten ţ i i lo r lor specia le . Ia tă p e n t r u ce d in t r e t oa t e teor i i le cosmolog ice : t eo r i a imutabilităii (fie şi a r even i r i i pe r iod ice a ace lo raş i e-ven imen te ) ca re e x p r i m ă s u v e r a n i t a t e a m o n o t o n ă a mecan ic i smu lu i ; t eor ia asimptotică — imag ine a p rog re su lu i şi a inovăr i i — care r ep rez in t ă domnia f inali tăţ i i şi a d i r ec t ive ­lor sa le ; t eor ia evoluţiei în spirală, c a r e impl ică în t r ' o p r i v in ţ ă o m e r g e r e îna in te , însă cu r even i r i a s e m ă n ă t o a r e (deşi n u ident ice) , a cea s t a din u r m ă p a r e a a v e a cei ma i mul ţ i sorţ i de a fi a d e v ă r a t ă — p e t eme iu r i şti inţifice — fiind în ace la ş t imp şi i m a g i n e a unu i compromis al r iva l i tă ţ i i d in t re scopur i şi mi j loace . In cadru l aces to r cons idera ţ i i aş p u t e a de a s e m e n i conch ide , că spi r i tu l t r a n s c e n d e n t n u v a p u t e a p robab i l să n e anu leze p u r şi s implu ind iv idua l i t a t ea , d u p ă ce ne -a ut i l iza t ca mi j loace , ci v a t r ebu i p o a t e să foloseas­că aceeaş i formulă t r a n s a c ţ i o n a l ă — ca re se v e d e p r e tu t i nden i în s t ruc tu ra ex i s ten ţe i — fă­când conces i i sp i r i tu lu i nos t ru ind iv idua l , desfăcut şi e l ibera t p r in m o a r t e a corpulu i , acor-dându- i ma i d e p a r t e o f i inţare ind iv idua lă , de s igur n u iden t i că cu acea p ă m â n t e a s c ă , nu aşa de ţ ă r m u r i t ă şi a v â n d o core la ţ i e ma i s t r ânsă cu în t regu l spi r i tual , — da r o r i cum o in­div idual i ta te . . .

A m desch is l a rg p o a r t a spe ran ţe lo r , n u fără o d o c u m e n t a r e , deş i ma te r i a lu l pe ca re îl a v e m la dispozi ţ ie , p e n t r u o a t a r e p rob lemă , n u es te din ace l ea ca r e să n e î n g ă d u e o con­cluzie cer tă . Cred însă că n e p o a t e p e r m i t e ipoteze , p rezumţ i i şi ch ia r p robabi l i t ă ţ i . Nu p o a t e fi deci vorba , p e t e r e n u l filosofic, de af i rmări dogmat i ce şi de c red in ţe n e ş o v ă i t o a r e . E des tu l luc ru că s 'au în l ă tu ra t din ca lea năde jd i lo r noas t r e , o s e a m ă de piedici , soco t i te a l t ăda t ă def ini t ive şi că s 'a r e d a t d r u m liber, ba p o a t e şi spri j in c red in ţe i în n e m u r i r e a su­fletului .

Dar fără îndoia lă , chiar d a c ă concluz i i le n o a s t r e ar fi fost ma i pu ţ in ipo te t ice de cum sunt , e le tot n ' a r p u t e a să î n l ă tu r e j a l ea ace lu ia p e ca re 1-a a juns sorocul despăr ­ţir i i de v i a ţ a p ă m â n t e a s c ă . M o m e n t u l acela , p e n t r u c ine a re conş t i in ţa luc idă , n u p o a t e fi

367

un m o m e n t de indi ferenţă , o r icâ t de m a r i îi v o r fi n ă d e j d i l e de s u p r a v i e ţ u i r e , sau cur iozi­t a t ea de -a v e d e a în fine ce se află d inco lo de p r a g u l mor ţ i i .

A v e m o p r e a m a r e o b i ş n u i n ţ ă şi u n p r e a p u t e r n i c a t a ş a m e n t de v i a ţ a p ă m â n t e a s c ă , p e ca r e i m a g i n a ţ i a n o a s t r ă n 'o p o a t e în locui d e o c a m d a t ă c'o a l t ă sch i ţă ex i s t en ţ i a l ă , pen­t ru a n e desface de d â n s a fără t u r b u r a r e şi r egre t . Ai s ta t ma i m u l t ă v r e m e în t r ' o b i a t ă lo­cu in ţă s au te depr inz i î n t r ' o l oca l i t a t e m o d e s t ă în s ine, şi t o tuş i n u te po ţ i de spă r ţ i de e le fără p u ţ i n ă me lanco l i e , fără p ă r e r e de rău . C u m să n u te d o a r ă in ima p ă r ă s i n d l u m e a pă­m â n t e a s c ă , de ca r e t e -a l e g a t a t â t e a şi a t â t ea , ma i a les c â n d e a e s t e s i ngu ra m o d a l i t a t e s u b ca r e îţi po ţ i r e p r e z e n t a l i m p e d e e x i s t e n ţ a ?

J a l e a îţ i e s t e cu a t â t m a i n a t u r a l ă d a c ă te gândeş t i că v i a ţ a v i i t o a r e n u p o a t e să a ibă p r e a m a r e a n a l o g i e cu a c e a s t a de aici şi dec i te a ş t e a p t ă — p r e s u p u n â n d că te a ş t e a p ­t ă — o s u p r a v i e ţ u i r e p rofund deoseb i t ă .

N u vo r fi p o a t e n ic i a ce l ea ş i funcţ iuni sp i r i tua le c a r e vo r j u c a p e s c e n a v ie ţ i i vi i­t oa re , î n t rucâ t o soco t im p e a c e a s t a ma i cu s e a m ă des t ina t ă , să ac tua l i zeze v i r tua l i t ă ţ i l e s tăv i l i t e în t impul v ie ţ i i p ă m â n t e ş t i ; s au ch ia r d a c ă i d e n t i t a t e a v a r ă m â n e a m a i m a r e , în o r ice caz a c c e n t u l v a fi a l tul , spo r ind b u n ă o a r ă co ta f e n o m e n e l o r ps ih ice ac r ive şi d imi­n u â n d p â n ă la des f i in ţa re ace le f enomene , c a r e a v e a u un c a r a c t e r pas iv . Dispar i ţ i a corpu­lui î n l ă t u r ă d e s igur l a t u r a p a s i v ă a sp i r i tua l i t ă ţ i i n o a s t r e , spo r ind funcţi i le ac t ive . E poa­te un p r o g r e s des igur , — dar nu mai este acelaş lucru.

Oricum, fără a p u t e a î n l ă t u r a o j a l e inev i t ab i l ă , r â n d u r i l e a c e s t e a op t imis te — in­t e r p r e t ă r i şi p e a locur i fapte — sun t de n a t u r ă a î n t ă r i o s p e r a n ţ ă şi deci d i m i n u a o groază , a c e e a a n imicn ic ie i şi a nef i inţe i abso lu te .

368

P O E S I I DE

VIRGIL C A R I A N Ô P O L

VERS N u am ven i t în l u m e pen t ru n imen i Şi u m b r a mea , nu es te -a n i m ă n u i T r e c â n d pr in v i se şi p r in bucu r i e Mai mul t cobor în m o a r t e decâ t sui.

N u am ven i t în l u m e p e n t r u n imeni Dar când m ' a p l e a c ă p e s t e t imp lumina . Orb , câ r t i ţ ă fac pr in p ă m â n t tune le Şi-mi cau t în t r i s tă r i i r ădăc ina .

CÂNTECUL TATII Iar au p r ins copi lul m e u de zahă r Să m ' a l u n g e şi să m ă b les teme . N u m ă ma i p r iv i şi nu ma i p lânge . Sufletul în m i n e ca 'n t r 'o cuşcă geme.

Culcă- te — şi as tăz i ia r sân t s ingur . Cine-o să te -a l in te când m'oi duce . F r u n t e a ta de aur, ochi i tăi Pen t ru c ine or să se u suce ?

C â n d oi fi şi eu p ă m â n t , curând , Puii mici , c â t n i ş te d e g e t a r e Cine-o să ţi-i c r ea scă ? Cine ? Cine O să te a ju te să creş t i m a r e ?

369

G r u n g u i t u l t ă u de p ă s ă r i c ă C a r e pa ş i în loc o să-i o p r e a s c ă ? P e n t r u ca r e Fă t F r u m o s din b a s m e An i i lujer i , ţ i -ar p o r n i să c r e a s c ă ?

P e n t r u ce ' m p ă r a t şi c a r e î nge r i Ţi s 'or ro tun j i obra j i i p l ini ? P e n t r u c ine , ochi i t ă i a lbaş t r i Zi cu zi, se fac to t m a i sen in i ?

Bucle le ca a u r u l şi g r âu l P e n t r u c ine- ţ i c re sc p â n ' l a p ă m â n t P iep tu l p e n t r u ce m i n u n e v i i t o a r e O să ţ i -se facă l e a g ă n sfânt ?

F a t ă mică , fa tă câ t o s t e a Visur i le v i n ca să te fure. M â i n e c ine ş t ie cin ' te -o b a t e

C ine ş t ie c ine -o să te ' n ju re !

Cu lcă - t e f rumos ca ' n t r ' o p o v e s t e Culcă- ţ i och işor i i t ă i ca b a n i i P e n t r u v r e m e a c a r e o să v i e Fa t a m e a d e aur , nan i , nani . . .

DOAMNEI DIN VISURI De câ t e or i v i n a c a s ă şi v ă d s t r ă luc ind conacu l De câ te ori v ă d , c u m îl l e a g ă n ă l in iş t i t lacul . . . îmi a d u c amin t e de o d o a m n ă t â n ă r ă , a lbă , C a r e de c â t e or i s t a z iua ' n t r e n a l b e , p a r ' c ă e r a na lbă .

E ram mic, m ă p i t u l a m d u p ă v i s e s au d u p ă urz ic i Şi p r i v e a m p e a scuns , t r u p u l ei t ână r , sân i i ei mici . Ii m â n g â i a m în g â n d mâ in i l e , îi s ă r u t a m ochi i Şi aş i fi v ru t , să- i c re sc i a r b ă sub p o a l e l e rochi i .

N u ş t ia n imen i . î n a i n t e a ei , l ă s a m ochi i în j o s N u şt iu, m ă a r d e a l u m i n a sau p ă r u l ei mătăsos . . . Dar c â n d m ă s u i a m s e a r a p e ga rd şi m ă u i t a m p r in p e r d e l e în casa, Mi se u m p l e a u sufletul şi v o r b e l e de m ă t a s ă .

A.m pu r t a t -o m u l t t imp în gând, mu l ţ i an i A m ţ inu t -o l â n g ă n e v o i , l â n g ă v inur i , l â n g ă ţ ă ran i . A m î n c e r c a t s 'o descr iu , da r fără să-mi a j u n g ă c u v â n t u l A.m î n c e r c a t s 'o fac din p ă m â n t , da r n u m ' a c u n o s c u t nici p ă m â n t u l .

De a tunc i , a u t r e c u t t o a m n e , s 'au u s c a t v i se A.m a l e r g a t zada rn i c , d u p ă t o a t e c e l e nesc r i se . Ea însă , a r ă m a s în mine , t â n ă r ă , sfântă. Amin t i r ea ei , m ' a a ju t a t c â n d m ' a m lua t cu v i a ţ a la t r ân tă .

370

Mâini le ei de zăpadă , mâ in i l e ei de fum Mă a p ă r ă şi m ă a ju tă şi-acum.. . Ai mai r ecunoaş t e -o t r i s t e ţe ? I-ai ma i cunoaş t e d rumur i l e ? Pent ru amint i r i le de-a tunc i , p e n t r u v i sur i le care-mi a p r i n d e a u lumini le ,

Pent ru t oa t e îndrăsne l i l e , p e n t r u to ţ i ani i aur i i Pent ru lucrur i le p e ca re mi le-iai da t fără să ştii. Pent ru zi lele ca re -au t recut , p e n t r u v o r b e l e ca r e le veş t e j e sc Doamnă din v isur i , d o a m n ă d e a c u m douăzec i de ani , î ţ i m u l ţ u m e s c I

UNDE SÂNT FEMEILE? Spune-mi inimă, u n d e sân t femeile Ca re ş i-au lua t sboru l ca n i ş te r ândun ic i ? Unde e Graz ie la ? U n d e e Dona Cla ra ? Unde sân t domni ţ e l e ca re opr i ră r âd reane le -a i c i ?

Unde ma i es te acea b londă şi ' na l tă m i n u n e Căre i a băe ţ i i îi s p u n e a u p lop ? Inimă, t rupu l cald al iubir i i ei In ca r e v e r s aşi p u t e a să-1 î ng rop ?

Şi a cea sfântă femee, p e care-o ' n t â lneam m e r e u Pe ca r e mi-o a d u c e a t o t d e a u n a c u v â n t u l ? Unde sân t iubi r i le inimă, u n d e sân t ? Pe u n d e le -au a scuns în t r i s tă r i le şi p ă m â n t u l ?

Femei cu p ă r u l lung, cu mâin i le pa l e Cine i-o sbârc i a c u m obraj i i şi sâni i ?.. Flăcăi îndrăsne ţ i , ani i me i c a r e v ' a ţ i dus C u m aţi l ă sa t vo i t i ne r e ţ ea şi aţ i p l eca t cu bă t rân i i ?

CÂNTEC PENTRU FRANŢA Plecăm, p lecăm, n e des l ip im de t oa t e N e r u p e m sufletul de tot ce-am s t r âns aici Ca 'n amint i r i , n e v e d e d e p ă r t a r e a P lu t ind mereu , din ce în ce m a i mici .

Ne ' n t i nd 'na in te ţ ă rmur i l e b r a ţ e Şi b r a ţ e l e u s c a t e cad 'napoi O r a ş d u p ă oraş n e ia de mână. . . Şi cu t ezan ţ a e ar ic i în noi.

N u ne op reş t e n imen i însă, nici un loc. N e d u c e m fără ţ in tă , fără drum. San Marc , n e b a t e miezul v ie ţe i Şi t oa t e până ' a i c i au fost de fum. 7

Plecăm, p l e c ă m şi n f iecare zi N e rug ineş t e 'n suflet cu t ezan ţ a In u r m ă e t r e cu tu l n e g u r o s Şi îna in te , ca o cea ţă , Fran ţa .

371

P O E S I I DE

ŞTEFAN BACIU

TRANDAFIRII Să-i vez i c u m c resc : p l ă p â n z i şi fini, Le s imţ i p a r f u m u ' n p l ine le pe t a l e , Pe u m b r a lor, p l ec i u m b r a frunţi i t a l e Şi des luşeş t i în miezu l lor lumini .

Sunt , p o a t e , candiz i , p u r e l e e s e n ţ e Ce-ai să le c e m i pe -o r o c h i e d e tafta, In se r i de bal , c â n d v i o a r a v a t ăcea , Păs t r ând în l e m n u l b r u n l a sc ive l e c a d e n ţ e .

Un s t rop d e r o u ă ai v ă z u t p e b u z a lor, — î n v o i ţ i ş i s ingur i , p a l i d e m ă r g e l e — Un fulg d e s t e a p i c a s e ' n l ac r imi l e m e l e ; Tu n ' a i ghici t , t ă ce r i l e c u m dor.

CLIPĂ DE SEARĂ

D e p a r t e , m o a r e - u n corn de v â n ă t o a r e , O s t e a căzu ; şi a l t a 'n u r m a ei. Ieder i de fum p e la rg i şi r ec i a le i N e 'nc ing . P lu t im sub bo l ţ i de tei . Albind, se ' na l ţ ă l u n a ca o f loare.

372

VASUL FANTOMĂ

In d u p ' amiezi le p l ine de l iniş t i domoale , Câ t e a m a r e t r i s te ţ i a m t ăcu t împreună , Ore le , ca n i ş t e flori, c r e ş t e a u d in t r 'o g las t ră :

Pu re şi c la re

N ' a m să te uit , l umină cu buze le fine, încă t e - aud t recând , ca a rcuşu l p e coarde , încă te v ă d r ă să r ind din color i i rea le ,

Tu lbu ră toa re .

N u şt iu : oda ia aceas ta - i o n a v ă cu vise , Căre ia- i sân t căp i t an bă rbos , f luerând p e c o v e r t ă ; Calm, apusu l tor id de soa re -mi a şează

Chip iu l p e frunte.

M u l t p e s t e ani vo iu duce cu mine , T o a t ă p o v e s t e a ce-a fost sau, poa te , am vru t -o . Ia tă că seara , in t rând , n e p u n e p e umer i .

Largi pe le r ine .

373

D E S P R E A R T A o DE

. N I C H I F O R C R A I N I C

A r t a n u s 'a n ă s c u t în ra iu . Ar t a , ca e x p r e s i a c e a m a i a u t e n t i c ă şi m a i speci f ică a su­f le tului o m e n e s c , n ic i n u s 'ar fi p u t u t n a ş t e în ra iu . Căc i ra iu l , a şa c u m ni-1 i m a g i n ă m d u p ă p u ţ i n e l e ind ica ţ i i b ib l ice , impl ică o s t a r e de pe r fec ţ iune , în c a r e to tu l e d a t î n t r ' o ar­m o n i e dep l ină , omu l cu n a t u r a şi, p r in om, făp tu ra t o a t ă cu D u m n e z e u . In a c e a s t ă s t a r e de f rumuse ţe p a r a d i s i a c ă şi de s u v e r a n ă a rmon ie , a r t a n ' a r fi fost n e c e s a r ă . Ea n ' a r fi p u t u t să a i b ă n ic i loc n ic i rost , f i indcă n ' a r fi r ă s p u n s n i c iune i n e v o i şi n ' a r fi u m p l u t n ic iun gol. To t astfel , Biser ica în felul c u m f i in ţează as tăz i şi c u m îi î n ţ e l e g e m so l ia în lume , n u s 'a n ă s c u t în ra iu . Căc i r a iu l î n s e m n a el î n suş o b i s e r i c ă l a r g ă câ t un ive r su l , u n d e omul pa r t i c i pa d i r ec t şi nemi j loc i t la d e s ă v â r ş i r e a şi la s t r ă l u c i r e a d u m n e z e i a s c ă .

Biser ica s 'a î n t e m e i a t p e p ă m â n t d in p r i c i n a p ă c a t u l u i . P ă c a t u l e d i s t an ţ a neasemă-năr i i omulu i cu D u m n e z e u , e golul i m e n s d e s c h i s de om în t r e p ă m â n t şi cer. Biser ica a ve­ni t s ă u m p l e aces t gol şi să s u p r i m e a c e a s t ă d i s tan ţă . M i s i u n e a ei e s t e să r e c r e e z e l u m e a în m o d spi r i tua l . In p r e l e g e r e a în ca r e a m v o r b i t d e s p r e r a p o r t u l gene t i c d in t r e r e l i g iune şi cu l tu ră , a m v ă z u t că a d e v ă r u l b ib l ic conf i rmă în t ru to tu l a ce s t rapor t . C a r t e a că r ţ i lo r n e î n v a ţ ă că formele d e c u l t u r ă s ' au n ă s c u t în j u r u l cu l tu lu i re l ig ios şi a r t e l e a u fost i n sp i r a t e omulu i p e n t r u a sluji p o m p a şi f r umuse ţ ea cul tu lu i . D a t e l e ce le ma i r e c e n t e a l e e tno log ie i n e spun cu al t g ra iu a c e l a ş lucru . Exis tă dec i o l e g ă t u r ă in t imă , de là începu t , î n t r e r e l i g iune şi ar tă , l e g ă t u r ă p e c a r e i s to r ia c r e ş t in i smulu i o p r o c l a m ă p r in cea m a i b o g a t ă înf lorire , p e ca re a r t e l e au t ră i t -o p e t u lp ina c red in ţe i . Şi d a c ă Biser ica s 'a î n t e m e i a t în afara r a iu lu i s au în locul lui, p e n t r u a u m p l e def ic ienţa p r i c inu i t ă de păca t , şi d a c ă a r t a s 'a n ă s c u t în Bi­ser ică , de b u n ă s e a m ă to t î n t r ' o def ic ien ţă a v ie ţ i i p ă m â n t e ş t i t r e b u e să-i c ă u t ă m just if ica­rea . Ea n u s'a p u t u t n a ş t e în ra iu , f i indcă p r e z e n ţ a per fec ţ iun i i şi a f rumuseţ i i p r i m o r d i a l e o făcea inut i lă . Şi d a c ă s'a născu t , ca şi Biserica, în a fa ra r a iu lu i , def ic ienţa pe r fec ţ iun i i şi a f rumuseţ i i a chemat -o . Biser ica u m p l e în l u m e u n gol sp i r i tua l ; a r ta , u n gol es te t ic . Şi u r î t u l n u e a l t c e v a d e c â t l ipsa f rumuse ţ i i per fec te . A r t a s 'a n ă s c u t p e n t r u a suplini a c e a s t ă l ipsă. D a c ă f rumuse ţ ea din l u m e e a d â n c r ă n i t ă de a s p e c t e l e v a r i a t e a le u r î tu lu i , a r t a nu v i n d e c ă a c e s t e răn i , căci a tunc i apa r i ţ i a ei ar fi î n s e m n a t d i spa r i ţ i a u r î t u lu i din lume . Ea

374

nu umple spă r tu r i l e făcute în f rumuse ţea lumii , ci n u m a i n e face să le u i t ăm p e n t r u o v r eme . Cu a l te cuv in te , a r t a n u a re o funcţie de r e p a r a ţ i e to ta lă , ci n u m a i u n a de suplinire mângâietoare. Ea e ca o so ră de ca r i t a t e la căpă tâ iu l u n u i bo lnav . G u y a u s p u n e a d e s p r e poés i e că e „cân tecu l de l e a g ă n c e - a d o a r m e omen i rea" . La fel se p o a t e s p u n e desp re t o a t e a r te le , ca re po t cu v r a j a lor să a d o a r m ă durer i le , da r n u să le v i n d e c e p e n t r u t o t d e a u n a .

A r t h u r S c h o p e n h a u e r v e d e în . a r t ă ceva ma i mu l t decâ t u n de r i va t al na tu r i i : o forţă ca re se ia la î n t r ece r e cu n a t u r a în sens ib i l izarea cât ma i d e s ă v â r ş i t ă a ide i lor veşn ice . N a t u r a r ă m â n e în u r m ă şi, c e e a c e n u p o a t e isbut i ea îndep l ineş te ar ta . In concep ţ i a filoso­fului ge rman , a r t a e o comple t a r e şi o de săvâ r ş i r e a na tu r i i sau ma i e x a c t o a d â n c i r e a fru­muse ţ i i na tur i i . In o r ice caz, ea n u p a r e a l t ceva decâ t na tu ra . V e d e r i l e es te t ice a le lui Schopenhaue r , cu t oa t ă o r ig ina l i t a t ea şi p rofunz imea lor, n u se d e p ă r t e a z ă p r e a mul t de concep ţ i a v e c h e p e n t r u ca re a r t a n u e decâ t o imi ta ţ ie a na tur i i .

Dar es te a r t a î n t r ' a d e v ă r o imi ta ţ ie a na tu r i i ? Es te t ica m o d e r n ă n u admi te aces t p u n c t de v e d e r e , ia r noi , d u p ă cum a m anun ţa t ,

s u n t e m de aco rd cu ea, indi ferent de m o t i v e l e diferite, ce n e duc la a c e e a ş concluzie .

A s p u n e că a r t a e o imi ta ţ ie a n a t u r i i î n s e m n e a z ă a-i t ă g ă d u i or ice ros t p ropr iu . Teo­ria, ca re sus ţ ine imi ta ţ ia , admi te ma i în tâ iu , f rumuse ţea ob iec t ivă a na tur i i , c a r e t r e b u i e ast­fel să s lu jească de m o d e l ar te i . Dar d a c ă f rumuse ţea na tu r i i exis tă , p r e c u m exis tă , imi ta ţ ia ei în a r t ă a p a r e ca u n luc ru de pr i sos . Căc i în faţa imi ta ţ ie i art if iciale n ic iun mo t iv n u m ă opreş te să prefer o r ig ina lu l na tu ra l . Teor ia a cea s t a îşi a r e o r ig inea în c u g e t a r e a g r e a c ă şi es te , în t r ' o măsu ră , exp l icab i l ă p r in m e d i u l u n d e s'a format. Re l ig iunea Eladei a fost o divi­n iza re a na tur i i . Zeii ei personi f icau o m e n e ş t e f enomene le n a t u r a l e şi aces t an t ropomor ­fism u n i v e r s a l d e v e n e a ob iec tu l ar te i . In deosebi al sculptur i i . Zeu l om sau omul zeu era r e p r e z e n t a t în ace la ş chip, şi t r upu l cel ma i frumos m o d e l a t în pa l e s t r ă d e v e n e a mo d e lu l v i u al sculptur i i . In poés i e de a s e m e n e a mo de lu l ze i lor e omul . Eroii o l impici ai p o e m e l o r h o m e ­r ice r e p r o d u c a t â t de ve r id ic pas iun i l e omeneş t i î ncâ t c i t ind as tăz i o po l emică con juga lă în t r e Zevs şi Hera , ai impres i a că ascu l ţ i o t r iv ia lă cea r t ă în t r e doi soţ i de suburb ie , scan­da t ă so lemn în hexame t r i . E o a r t ă c a r e imi tă p e cât se p o a t e na tu ra , f i indcă zeii înşiş i e r au concepu ţ i d u p ă chipul şi a s e m ă n a r e a omulu i . Ce le ma i a b e r a t e pa t imi a le omulu i ca­p ă t ă p res t ig iu ol impic şi jus t i f icare prac t ică . T r a g e d i a s â n g e r ă de inces tu r i m o n s t r u o a s e , s cu lp tu ra glorifică p e efeb, ob iec tu l celui mai scabros amor, poes i a l i r ică exa l t ă ace laş v i -ţ iu sub n u m e l e saf ismului feminin. A m o r u l m o n o s e x u a l e zeificat în mi tu l răpi r i i lu i Gany-m e d şi m â n j e ş t e cu t r iv ia l i t a te i m e n s ă însăş i sub l imele concepţ i i d e s p r e f rumosul t r anscen­den t a le lui Socra te şi Pla to , şi ch ia r a l e lui Ar is to te l . O îndo i tă impres i e de admi ra ţ i e înna l -tă şi profund desgus t î ţ i l asă l ec tu ra Banchetului s au a lui Fedru, u n d e i d e e a e t e r n ă a fru­muse ţ i i de d incolo de lume e cobor î t ă să s t r ă lucească în corpu l efebului a d o r a t p e n t r u inefabi le le sa le graţ i i p e r v e r s e . An t ropomor f i smul grec, r id ica t la r a n g u l de p r inc ip iu uni ­v e r s a l în re l igie , se r e p e r c u t e a z ă în a r t ă p r in cea m a i d e g r a d a n t ă mizer ie m o r a l ă îm­b r ă c a t ă în ce le ma i s e d u c ă t o a r e forme fizice. Dacă filosofia p l a ton i că r ep rez in t ă cu lmea idea l i smulu i grec, t ocmai aces t idea l i sm n e a p a r e m a i p rofana t de josn ic ia pa t ime i jus ­tificate metafizic. In rea l i t a t e , E lada p ă g â n ă n ' a cunoscu t n i c ioda t ă e s te t i smul pur , cum îl concep şi cum îl p r e t i nd t eore t i c ien i i modern i . A r t a ei, în m a r e pa r t e , e a p o t e o z a vi ţ iu lui , a mons t ruos i t ă ţ i i mora l e . C â n d o j u d e c ă altfel, cu scopul de a o da m o d e l or i­căre i a r te , es te t ic ieni i sun t p r a d ă u n e i i luzii deşa r t e .

Chia r un gând i to r de ta l ia lui B e n e d e t t o Croce d ev in e v i c t ima aces te i greşe l i când scr ie : „Mi tu l î n t r ' a d e v ă r se înfă ţ i şează cui c rede în el ca r e v e l a ţ i a şi c u n o a ş t e r e a rea l i tă ţ i i opuse i rea l i tă ţ i i şi ca fiind în s ta re să î n l ă tu re felur i te le c r ed in ţ e soco t i t e i luzori i şi falşe. El, (adică mitul) n u p o a t e să d e v i n ă a r t ă decâ t p e n t r u cine n u ma i c r ede în el şi se slu-

375

j e ş t e de mi to log ie cà de û me ta foră , de l umea a u s t e r ă a ze i lor ca de o l u m e a f rumuseţ i i , de D u m n e z e u ca de o i m a g i n e a s u b l i m u l u i " ] ) . N i m i c m a i fals d e c â t a c e a s t ă d is t inc ţ ie , c a r e v r e a să izoleze e s t e t i cu l d e e l e m e n t e l e e t e r o g e n e . A c e a s t a ar î n s e m n a , în p r inc ip iu , că n i m e n i n u p o a t e gus t a a r t a în cad ru l une i religii , c â n d în r e a l i t a t e n u ex i s t ă a r t ă a u t o n o m ă fa ţă de re l ig ie d e c â t în e p o c a m o d e r n ă . Şi cum tocma i a r t a înf lor i tă sub ausp ic i i l e re l ig ie i r e p r e z i n t ă c u l m e a c rea ţ i e i f rumoase , ar fi ab su rd să c r e d e m că mi i le d e an i c a r e a u cul t i ­va t -o a u fost i ncapab i l e s 'o g u s t e d in p r i c i n a c red in ţe i . In spe ţă , a r t a Grec i lo r e i den t i că cu mi to log ia lor re l ig ioasă . Ia r f enomenu l de d iv in i za re a a r te i , ad i că de ident i f icare a e s t e ­t icu lu i cu mi to log icu l , e specif ic g recesc . Dacă G r e c u l c r e d e a în mi tu l O l i m p u l u i homer i c , a c e a s t a nu-1 împ ied ica să gus t e f rumuse ţ ea h e x a m e t r i l o r I l iadei , ci, d impo t r ivă , a r t a îi făcea mi tu l m a i famil iar şi m a i ap rop ia t . Ia r d a c ă B e n e d e t t o C r o c e şi-ar fi r e a m i n t i t de e ro t i smu l ma lad iv , l ega t de cu l tu l s t a tu i lo r ze i ţ e lo r sau de v i z i u n e a f rumosulu i p l a ton ic exempl i f ica t în c a r n e a efebilor, ar fi î n ţ e l e s m a i r ea l câ t de „ i m p u r " e r a s e n t i m e n t u l e s te t i c a l Greci lor . A c e a s t ă i m p u r i t a t e în s ensu l a m e s t e c u l u i pa t imi lo r j o s n i c e în es te t ic , e ra l e g a t ă de concep ­ţia d o m i n a n t ă în Elada, că a r t a e o imi ta ţ i e a na tu r i i .

Imi ta ţ i a na tu r i i în a r t ă a r e ca u r m a r e d e g r a d a r e a mora l ă . Dar afară de a c e a s t a e pos ib i lă , d in p u n c t de v e d e r e t ehn ic , a c e a s t ă imi ta ţ i e ? Cu

a l te cuv in t e , se p o a t e r e p r o d u c e n a t u r a ca a t a r e p e d i fer i te le p l a n u r i a le a r t e i ? Imposibi l , i a r c â n d e posibi l , a r fi inut i l . I nch ipu i ţ i -vă un p a l a t sau o c a t e d r a l ă c a r e ar r e p r o d u c e for­m a u n u i m u n t e ! A r fi c e v a m o n s t r u o s . A r h i t e c t u r a n u imi tă n a t u r a , cu t o a t e ape lu r i l e ro ­m a n t i c e a le e s t e t i c i anu lu i eng lez J o h n Rusk in ca re , î nd răgos t i t de n u ş t iu ce s t r a tu r i geo­logice , le d ă d e a p i ldă a rh i tec ţ i lo r . S c u l p t u r a e î n t r ' a d e v ă r m a i l e g a t ă d e a n u m i t e forme din na tu r ă . O b i e c t u l ei e t r u p u l o m e n e s c şi cel an imal ic . Şi to tuş i m o d e l a j u l s cu lp tu ra l n u e o r e p r o d u c e r e s au o cop ie a fo rmelor na tu r i i . S c u l p t u r a e g i p t e a n ă e o s t i l izare h i e r a t i c ă a for­m e l o r na tu r i i , ad ică o p u t e r n i c ă modi f ica re a lor. S c u l p t u r a g r e a c ă e o i dea l i za re sau o t i­p i z a r e a de ta l i i lo r p a r t i c u l a r e d in n a t u r a ind iv idua lă , cu t o a t ă t eo r i a imi ta ţ ie i . Da r a t â t s c u l p t u r a e g i p t e a n ă câ t şi cea g r e a c ă d e p ă ş e s c a d e s e a m o d e l e l e na tu r i i , c o n s t r u i n d din­co lo de e le figuri o m e n e ş t i cu cap de an imal , ca zeii Egip tu lu i , s au f iguri de a n i m a l e cu ju­m ă t a t e t r up şi cap de om, c u m s u n t C e n t a u r i i Eladei . La fel p r o c e d e a z ă s c u l p t u r a got ică , i m a g i n â n d p e n t r u î m p o d o b i r e a c a t e d r a l e l o r găd in i apoca l ip t i ce . Nic i în s c u l p t u r a m o d e r n ă n u d o m i n ă ideea de imi t a ţ i e a na tu r i i , ci de s t i l izare a ei. A u g u s t e Rodin, d u p ă m o d e l u l go­tic, a i m a g i n a t o se r ie de h i m e r e , d e s t i n a t e p e n t r u o p l ă n u i t ă Poartă a Internului, i n sp i r a t ă din l e c t u r a lui Dan te , ia r o p e r a lui cea l a l t ă e m o d e l a t ă in t e h n i c a impres ion i s tă . Bourde l le şi-a s t i l izat s t a tu i l e în m a n i e r a e g i p t e a n ă , ia r I v a n M e s t r o v i c i le a r h a i z e a z ă î n t r ' u n fel de got ic a d a p t a t eposu lu i j ugos l av . Cu a l te cuv in t e , î n săş i a r t a c e a m a i a se rv i t ă , p r i n c a r ac t e ­ru l ei, fo rmelor n a t u r i i n u v r e a să fie o s imp lă imi ta ţ ie , ci cu t e r m e n u l consac ra t , o stili­zare. P i c tu ra la r â n d u l ei c â n d v r e a să fie na tu ra l i s t ă , a d i c ă să cop ieze c red inc ios con tu­ru r i l e na tur i i , c a d e în p a r t i c u l a r u l d o c u m e n t a r , l ips i t d e o semnif ica ţ ie m a i î n n a l t ă şi se î n t â l n e ş t e cu c o n c u r e n ţ a fotografiei co lo ra t e s au a f i lmului c inematogra f ic . Afa ră de acea ­sta, ch ia r d a c ă s 'ar î n c ă p ă ţ â n a să cop ieze n a t u r a , s ' a r o sând i s i n g u r ă la mic i f r agmente , f i indcă e n e p u t i n c i o a s ă să imi te p ropor ţ i i l e ei g igan t i ce . M u n ţ i i n u s p u n n imic d e p e o p â n ­ză. Soa re l e e impos ib i l de p i c t a t în v r e u n a din înfă ţ i şăr i le lui . C e r u l cu s te le n i m e n i n ' a iz­bu t i t v r e o d a t ă să-1 z u g r ă v e a s c ă . N a t u r a , în m ă r e ţ i a ei, e i nacces ib i l ă a r t e i pene lu lu i , c a r e a r năzu i î n t r ' a d e v ă r s 'o imi te . C a şi a r h i t e c t u r a şi m a i m u l t d e c â t ea, m u z i c a e cu to tu l alt­c e v a d e c â t o imi ta ţ i e a na tu r i i . Sonor i t ă ţ i l e v ă z d u h u l u i , c u m e t r ă s n e t u l c a r e n e c o v â r ş e ş t e , cum e v u i e t u l vi je l ie i , cum e m u g e t u l u r i a ş al Măr i i , l uc ru r i ce t o a r n ă în no i impres i i co-

1) Benedet to Croce : Brévia i re d 'es thét ique, p. 21

376

losa le , de p a r c ă vo r să n e s t r ivească , t o a t e s a r p u t e a r e p r o d u c e în t r ' o simfonie, da r a tunc i muz ica ar c ă p ă t a u n ca r ac t e r umor is t ic . Rareor i u n compozi tor , v o i n d să dea un accen t p a s t o r a l ope re i sale , foloseşte un tr i l de pa să re , scurt , p e ca re îl p i e r d e apo i imed ia t în va lu r i l e armoni i lor . Imi ta ţ ia na tu r i i în muz ică iese din marg in i l e a r te i şi a l u n e c ă în sensa -ţ iona lu l ac roba t i c . Gând i ţ i -vă la Ciocârlia, ca re e o imi ta ţ ie admirab i lă , da r în ace laş t imp o p i a t r ă de î n c e r c a r e p e n t r u p res t id ig i t a ţ i a v io r i s tu lu i sau p e n t r u a g e r i m e a g rumazu lu i unu i c â n t ă r e ţ din naiu . Exis tă to tuş i în s imfonica m o d e r n ă o a şa zisă muz ică descr ip t ivă . O r ep re ­z in tă în deoseb i Richard S t rauss , m a i cu s e a m ă p r in Simlonia Alpilor, în ca re v r e a să des­cr ie negu r i l e munte lu i , p o v â r n i ş u l gheţar i lor , v ib ra ţ i a zăpezi i în s o a r e şi t o a t e f enomene le v ie ţ i i în Alpi . Dar n ic iunu l din aces t e m o m e n t e n u l-ai d is t inge d a c ă în t impul execu ţ i e i n 'a i u r m ă r i m e r e u t ex tu l l i te rar ca re te l ămureş t e . Muz ica desc r ip t ivă e astfel mai mu l t o î ncă l ca re h ib r idă în domen iu l l i t e ra r decâ t o imi ta ţ ie a na tur i i . Descr ip ţ i a s imfonică e la lo­cul ei în t r ' o pa r t i t u r ă cum e ce leb ra Murmurul Pădurii din d r a m a Siegiried a lui R ichard W a g n e r ,- da r a cea s t a n u e p rop r iu zis o descr ie re , ci o suges t i e sono ră ce se î n t r e g e ş t e cu impres i a v i zua l ă a deco ru lu i scenic , în t impul r ep rezen ta ţ i e i . M a r e a muz ică însă r ă m â n e a r t ă în m ă s u r a în ca r e refuză să imi te zgomote l e na tur i i , deş i a r p u t e a - o face cu ma i m u l t ă i zbândă decâ t o r ica re a l t ă ar tă . L i te ra tura , însfârşit , nici ea n 'o imită. Rare le cazur i în poé ­sie sun t specif icate a p a r t e cu n u m e l e d e onoma topee . Se p o a t e vorb i de o imi ta ţ ie în ro ­m a n e l e n a t u r a l i s t e şi în d r a m e l e şi comedi i le de aceeaş i marcă . Ele însă r ep rez in tă va lo r i cu to tu l infer ioare faţă d e c a p o d o p e r e l e l i t e ra tur i i un ive r sa l e , d in t r e care n i c iuna nu e na­tura l i s tă .

Pr in u rma re , din p u n c t de v e d e r e t ehn ic , imi ta ţ i a na tu r i i în une l e a r te e cu desă­vâ r ş i r e exc lusă . In a l te le , u n d e e pos ib i lă î n t r ' o m ă s u r ă ma i m a r e s au ma i mică, imi ta ţ ia e o-col i tă cu gri jă tocmai în scopul sa lvă r i i ar te i . Şi in sfârşit, în cazur i le când a r t a se l asă furată de teor i i le na tu ra l i s t e , imi ta ţ ia p r o d u c e o p e r e de o ca l i t a te m o r a l ă infer ioară sau a p a r e l ipsi tă de semnif ica ţ ie e s t e t i că m a i înnal tă . S u n t e m de aco rd cu e s t e t i ca m o d e r n ă : a r t a n u e o imi ta ţ ie a na tur i i , a r t a e a l t c e v a decâ t na tu ra . Dar p e când es te t ica mode rnă , se­p a r ă a r t a de n a t u r ă p e d e o p a r t e f i indcă i se refuză na tu r i i v r e o v a l o a r e es te t i că p ropr ie , iar p e de a l t a din gri ja de a a s igu ra o d e s ă v â r ş i t ă i n d e p e n d e n ţ ă ar te i , noi , r e c u n o s c â n d f rumuse ţea ob iec t ivă a na tur i i , n ' o soco t im nici imi tab i lă şi n ic i v r e d n i c ă de imitat . Căci d a c ă n a t u r a s 'ar p u t e a imita , a r t a n ' a r a v e a v a l o a r e p rop r i e ca imi ta ţ ie . Dacă ar imi ta na­tu ra inc lus iv omul , şi m a i a les p e om în s tai e a ac tua lă , a r t a n ' a r a v e a n ic io d e m n i t a t e deoseb i t ă şi n ' a r sluji n i c iune i c h e m ă r i în lume. A r t a b izan t ină n u n u m a i că n u r e p r o d u c e

na tu ra , da r cons ide rându- i în ţe lesul , p u t e m spune că ea se s i tu iază p e u n p lan an t ina tu ra l , m a i mu l t decâ t or ice a l t ă a r tă . Ea e n ă s c u t ă în Biser ica lui Hr is tos , în s t r â n s ă l e g ă t u r ă cu sol ia şi idea lu r i l e ei. D a c ă Biser ica a r a v e a mi s iunea să conse rve n a t u r a şi ma i a les na tu ­ra u m a n ă aşa cum es te , a tunc i a r t a b i zan t ină a r t r e b u i să a ibă ca r ac t e ru l cel ma i na tu ­ra l is t cu put in ţă . Dar Biser ica n u s'a î n t eme ia t în scopu l de a c o n s e r v a na tu ra , ci de a o sa lva din p ă c a t şi din moar t e , de săvâ r ş ind -o şi î ndumneze ind -o ; astfel, ar te i , ca re o se­c u n d e a z ă în a c e a s t ă mis iune , i se de sch ide o p e r s p e c t i v ă infinită de e v a d a r e din na tu ră . Luând ca bază de raz im a r t a b izant ină , p u t e m vo rb i cu o ma i s igură o r i en t a r e desp re a r t ă în genera l .

I d e e a de imi ta ţ ie , p r e c u m am obse rva t , v ine d in l u m e a păgână . Lumea p ă g â n ă n u cu­n o a ş t e d is t inc ţ ia d in t r e D u m n e z e u c r ea to ru l şi cosmosul creat . Ch ia r p e n t r u î nna l t a filo-sofie greacă , cosmosul e socot i t e t e rn ca şi p r inc ip iu l divin. In po l i t e i smul Eladei , p r inc ip iu l d iv in se confundă cu u n i v e r s u l şi a p a r e f r agmenta r în difer i tele personif icăr i n a t u r a l e a le zei tă ţ i lor . Imi ta ţ ia na tu r i i în a r t ă e astfel imi ta ţ ia u n e i n a t u r i cu a t r i bu t e d iv ine , s i t ua t ă dec i ma i p re sus de om. In c reş t in i sm însă r apor tu l aces ta de supe r io r i t a t e a cosmosu lu i

377

divin a s u p r a omulu i a p a r e cu to tu l inversa t . L u m e a s au cosmosu l e c r e a t u r a lui D u m n e ­zeu. Ex i s t ând în t imp, e a n u e s t e veşn ică , ci con t ingen ţă , a d i c ă p o a t e să fie şi p o a t e să n u fie ; a t â r n ă de b u n ă v o i n ţ a lui Dumnezeu . In a c e a s t ă ca l i t a te , omu l nu- i m a i e s t e s u b o r d o n a t , ci s u p r a o r d o n a t . El o i ubeş t e ca p e f ăp tu ra lu i Dumnezeu , da r în f rumuse­ţ ea ei n u a d m i r ă o v a l o a r e veşn ică , ci re f lexul c o n t i n g e n t al f rumuseţ i i de d inco lo de lume . C r e ş t i n u l n u a d o r ă l u m e a ca a t a r e şi n ' o imi tă n ic i în o r d i n e a mora lă , n ic i în o r d i n e a es te t ică . D a c ă a r ado ra -o şi d a c ă a r imi ta -o p e n t r u ea, ar s ă v â r ş i u n ac t păgân . N a t u r a l i s m u l m o d e r n , din aces t p u n c t de v e d e r e , s e a m ă n ă cu p ă g â n i s m u l an t ic . D u p ă doc t r ina c reş t ină , a u r m a n a t u r a fie în m o r a l ă fie în a r tă , p r e s u p u n e o r i cum u n fel de idola t r ie , u n fel de a d o r a r e a făptur i i , c a r e e m a i p r e j o s de om în i e r a r h i a c rea ţ ie i . O m u l î n suş e f ăp tu ra lui D u m n e z e u şi î n c ă o făp tu ră c ă z u t ă în p ă c a t şi în m o a r t e . F r u m u s e ­ţ e a lui e des f igura tă de p ă c a t şi l im i t a t ă de m o a r t e . M a r e a lui nefe r ic i re e v e n i n u l rău­lui, c a r e îl d e v a s t e a z ă ; m a r e a lui g r o a z ă e l imi ta mor ţ i i , i nev i t ab i l ă . Prohodul î ng ropă r i i Domnulu i , a c e a s t ă e leg ie , c e a m a i s fâş ie toare d in câ t e s 'au scris , aces t b o c e t u n i v e r s a l , v e d e în m o a r t e s t i n g e r e a f rumuse ţ i i t e r e s t r e c â n d p u n e p e b u z e l e sfintei F e c i o a r e cuv in­te le : „ P r i m ă v a r ă dulce , Fiul m e u ce l du lce , f r umuse ţ ea u n d e ţi-ai p u s ?" In aces t e condi ţ i i de mizer ie , c u m ar p u t e a n a t u r a să fie d a t ă d r e p t m o d e l şi m ă s u r ă a r t e i ?

O m u l e f ăp tu ra lui D u m n e z e u . A r t a e făp tu ra omulu i .

A r t a e, deci , f ăp tu ra făptur i i lu i D u m n e z e u . S i tuând-o astfel în sp i r i tu l i e r a rh i c al doc t r i ne i c reş t ine , î n ţ e l e g e m mul t ma i l im­

p e d e v o r b a lui D a n t e că „ A r t a e n e p o a t a lui D u m n e z e u " . D a r a c e a s t ă n e p o a t ă n u s'a pu ­tu t n a ş t e în r a iu l f rumuse ţ i i ce le i d in tâ iu , ci din mize r i a şi v e s t e j i r e a căder i i , ca floa­r e a de nufăr d in a d â n c u l mlaş t ine i . Şi p r e c u m nufă ru l în f loreş te n ă m o l u l a d â n c u l u i în c a n d o a r e a corole i , r i d i c a t ă cu u n d e g e t m a i sus de mlaş t ină , în r aza soare lu i , a r t a sor-b indu-ş i p u t e r e a d in mize r i a firii omeneş t i , se r id i că ma i p r e s u s de ea, în l u m i n a spir i ­t u a l ă a ce ru lu i .

O r i c a r e a r fi def ini ţ i i le ce se d a u cul tur i i , a d i c ă to ta l i t ă ţ i i c rea ţ i i lo r omeneş t i , gă­s im în e le u n a c o r d u n a n i m d u p ă ca r e c u l t u r a e a l t c e v a d e c â t n a t u r a . O m u l c r e a z ă c e e a c e n a t u r a nu- i p o a t e d a d i rec t . Şi a d e v ă r u l a c e s t a p r i v e ş t e cu d e o s e b i r e a r ta , c a r e e cu lmina ţ i a cul tur i i . J a c o b Burckha rd t , p e c a r e îl c i t ăm p e n t r u b u n u l s imţ şi b u n u l gus t cu ca r e ş t i e să facă dis t incţ i i le , de l im i t ează a r t e l e fa ţă de ce le la l t e r a m u r i de c u l t u r ă în m o d u l u rmă to r . Şt i in ţe le , fie în a c t i v i t a t e a lor ana l i t i că fie în cea s in te t ică , se re fe ră la fapte şi luc ru r i ex i s t en t e . A c e s t e fapte şi l uc ru r i î n să ex i s t ă ch ia r d a c ă ş t i in ţa n ' a r ex i ­sta. Filosofia, la r â n d u l ei , î n c e a r c ă să f o r m u l e z e l eg i l e s u p r e m e a le ex i s t en ţ i i ; da r e x i s t e n ţ a e a n t e r i o a r ă filosofiei şi d u r e a z ă v e ş n i c şi fără ea. „Cu to tu l altfel sun t a r t e l e , c o n t i n u ă Burckha rd t , e le n ' a u n imic aface cu c e e a c e e x i s t ă şi fără e le , şi to t astfel n au să fo rmuleze legi , f i indcă m a i a les ş t i in ţe n u sunt , ci m e n i r e a lor e să r e p r e z i n t e o v i a ţ ă m a i înna l tă , care , fără e le , n ' a r e x i s t a U n t e m p l u n u ex i s t ă p â n ă n u a p a r e a rh i t ec tu ra , un t ab lou n u ex i s t ă p â n ă n u a p a r e p ic tu ra , o s t a t u i e n u ex i s t ă p â n ă n u a p a r e scu lp tu ra , o s imfonie n u ex i s t ă p â n ă n u a p a r e m u z i c a şi n ic i un p o e m p â n ă n u a p a r e poes ia . A p a r i ţ i a a r te i e u n sa l t g igan t ic d e a s u p r a na tu r i i . Din n u ş t iu ce adânc imi ta i ­n ice , a r t a a d u c e p e l u m e o n o u ă o rd ine de luc ru r i ca re , p r i n s t r u c t u r a lo r sui generis, n u m a i au n imic aface cu o r d i n e a na tu r i i . C a p o d o p e r e l e n u se po t r â n d u i în n i c iuna din ser i i le luc ru r i lo r ex i s t en t e . Ele a l că tu i e sc o l u m e a p a r t e , s u p e r i o a r ă lumii n a t u r a l e . Es te t ica le n u m e ş t e „ o r g a n i s m e psiho-f iz ice" , da r în r e a l i t a t e n u m e l e aces t a n u le con-

1) J a c o b B u r c k h a r d t : Weltgeschicht l iche Be t rach tungen p. 60—61.

378

vine. E a d e v ă r a t că ma te r i a lu l în c a r e sunt p l ă smui t e c a p o d o p e r e l e v ine din na tu ră . M a r m u r a , me ta lu l , color i le , sune te le , cuv in te le d a u subs t r a tu l fizic al ar te i , da r e le nu p re ţu i e sc cant i ta t iv , ci n u m a i în m ă s u r a în c a r e fulgerul unu i m a r e gând le for ţează să e x p r i m e cu to tu l a l t c e v a decâ t ce sun t e le în ma te r i a l i t a t ea lor. C u m l emnu l t r ecu t p r in foc se t r ans fo rmă în că ldu ră şi în lumină , m a t e r i a n a t u r a l ă t r e c u t ă pr in f lacăra a r te i se t r ans fo rmă în f rumuse ţe ca re e a l t c e v a decâ t f rumuse ţea na tur i i . C u m spir i tu l ima te r i a l s t r ăba t e p r in m a s i v i t a t e a lucrur i lor , en t i t a t ea ar te i p u n e s t ă p â n i r e def ini t ivă p e b u c a t a de ma te r i e , o p ă t r u n d e cu n u ş t iu ce l u m i n ă şi o r id ică la d e m n i t a t e a de s imbol văzu t al une i mi s t e r ioase p r e z e n ţ e n e v ă z u t e , ideale . O p e r a de a r t ă e o b u c a t ă de m a t e r i e şle­fuită în ca re e x p l o d e a z ă p e r m a n e n t s t r ă luc i rea u n e i f rumuseţ i idea le . E din l u m e a noa­s t r ă şi t o tuş din a l t ă lume . E din c u t a r e loc şi to tuş i p e n t r u o r iunde . E din c u t a r e t imp şi to tuş i p e n t r u or icând. E de cu t a r e ar t is t şi to tuş p e n t r u or ic ine . P r e c u m e un salt p e s t e na tu ră , e u n sa l t p e s t e spaţ iu , un sa l t pe s t e t imp, u n sal t p e s t e individ . Sensu l ei e zborul , c l imatu l ei o r e g i u n e aer iană , desmărg in i t ă , ca re a d u c e cu veşnic ia , fără să fie veşnic ie . Cu e l e m e n t e smul se d in lumea v remeln ic i e i noas t r e , din l u m e a im­perfec ţ iuni lor noas t r e , a r t a c o m b i n ă d u p ă legi p ropr i i i m a g i n e a u n e i a l te lumi, de a rmo­nie pe r fec tă şi n e m u r i t o a r e . Ea n u e pe r fec ţ iunea însăşi , ci n u m a i o imag ine a perfec­ţ iuni i ; ea n u e n e m u r i r e a însăş i , ci n u m a i o imag ine a nemur i r i i . A m p u t e a spune , p o a t e cu ma i m u l t ă d r e p t a t e că, p r e c u m ar ta e n a t u r ă t ransf igura tă , e a e imper fec ţ iune t ransf igura tă , ea e m o a r t e t ransf igura tă . O rep l i că i dea l ă a rea l i tă ţ i i t e res t r e . Ea e deo­p o t r i v ă r ea l ă şi ne rea l ă . Rea l i t a t ea a r t e i s t ă în f rumuse ţea ei incon tes tab i l ă , c a r e n e t r age cu s ine în r eg iun i supe r ioa re . N e r e a l i t a t e a a r te i s t ă în faptul că, n e ma i fiind loc sau t imp, ea n u i sbu te ş t e to tuş i să fie veşn ic i e şi nemur i r e . A r t a n u n e c o n v i n g e că s u n t e m nemur i to r i , da r n e s u g e r e a z ă n e m u r i r e a ; a r t a n u n e d e t e r m i n ă să fim fericiţi , da r n e s u g e r e a z ă fer icirea. Ea e i m a g i n e a sens ib i l ă a pos ib i l i tă ţ i lor de d incolo de lume .

T o a t ă m ă r e ţ i a şi t o a t ă n e p u t i n ţ a ei s tau în suges t i a aces to r pos ib i l i tă ţ i idea le . Din ace a s t ă pr ic ină , a r ta n u p o t e în locui re l igia , cum a u c rezu t că ar p u t e a - o face uni i es te ţ i . C red in ţ a re l ig ioasă e c e r t i t ud inea ordin i i ve şn i ce şi a n e m u r i r i i p e r s o n a l e . A r t a e n u m a i suges t i a posibi l i tă ţ i lor . De aceea , m a r i l e avân tu r i , p r in ca r e ea n e smulge p e n t r u mo­m e n t din v i a ţ a comună , n u se po t sus ţ ine în înnă l ţ ime decâ t în făşura te ca i ede ra p e cer t i tud in i le c red in ţe i re l ig ioase .

Una din n u m e r o a s e l e definiţi i e s t e t i ce a le ar te i , e p a r a d o x u l : „infinit sensibi l izat în finit", sau cu al ţ i t e rmen i : „ n e m ă r g i n i r e a c o n d e n s a t ă în mărg in i t " . Ca să n e slu­j im de o imag ine p r e a cunoscu tă , o p e r a d e a r t ă e ca s t ropu l de r o u ă ce răs f rânge în el s t r ă luc i r ea în t r egu lu i un ive r s . M o d u l ei specific de a p r o c e d a e i zo la rea şi pa r t i cu la ­r i za rea ob iec tu lu i pen t ruca , înves t indu-1 cu o m a x i m ă in tens i t a t e emo ţ iona l ă în t r ' o formă desăvâ r ş i t ă , să-1 r id ice la funcţ ia de s imbol al to ta l i tă ţ i i lucrur i lor . Func ţ i a s imbolu lu i e p r in e x c e l e n ţ ă p a r a d o x a l ă . El e s in teza conc re t ă a văzu tu lu i cu nevăzu tu l , a ma te r i a lu ­lui cu imate r ia lu l , a v r e m e l n i c u l u i cu veşn icu l . Pr in n a t u r a ei s imbol ică , a r t a se s i tu iază la in te r sec ţ i a d in t re t imp şi veşn ic i e : e a face p a r t e din l u m e p r in m a t e r i a l i t a t e a sen­sibilă, da r pa r t i c ipă în t r ' un fel la v i a ţ a de d inco lo ' de l u m e pr in idea l i t a t ea p e c a r e o dega jează . M a g i a p e ca r e ne-o î m p ă r t ă ş e ş t e n u e ma i pu ţ in p a r a d o x a l ă , da r ea cores­

p u n d e a d â n c na tu r i i n o a s t r e psiho-fizice. O in tu im p r in s imţur i , d a r o gus t ăm cu spir i tul . Es te t ica î n t r e b u i n ţ e a z ă cel m a i u r î t c u v â n t când v r e a să r o s t e a s c ă m i ş c a r e a suf le tească p r ic inu i t ă de ar tă , m i ş c a r e p e ca r e o n u m e ş t e „p lăce re es te t i că" . P l ăce r e e b u n ă o a r ă s ensa ţ i a b u c a l ă p e ca re ne-o dau a l imen te l e Şi c â n d s p u n e m „p lăce re e s t e t i că" e ca şi cum a m zice că m â n c ă m ar tă . In rea l i t a te , a r t a nu p r o v o a c ă p lăce re , ci o s t a re de eufor ie a spir i tului , al că ru i n u m e p ropr iu e bucuria. Ar ta , p r in pe r fec ţ iunea sensibi lă , n u împăr t ă -

379

şeş t e b u c u r i a inf ini tului . E u n s e n t i m e n t d e u i t a r e a lumi i m a t e r i a l e şi d e e v a d a r e i m e d i a t ă în v a g u l s u p e r i o r al pos ib i l i t ă ţ i lo r idea le . I n t r u n e l an eufor ic , p o e t u l A l e x a n d r u M a c e d o n -ski a e x p r i m a t admi rab i l a ce s t s e n t i m e n t p a r a d o x a l al b u c u r i e i e s t e t i ce :

Voind să uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer.

E şi măre ţ i a , da r e t o t d e o d a t ă şi n e p u t i n ţ a a r t e i r e d a t ă în aces t ve r s . Ea n e face î n t r ' a d e v ă r să u i t ăm p e n t r u o c l ipă că s u n t e m din lume , d a r n u i s b u t e ş t e să n e facă să c r e d e m că s u n t e m din cer. Bucu r i a sp i r i tu lu i m i şca t de f rumuse ţ ea e i s tă n u m a i în pos i ­b i l i t a t ea î n t r eză r i t ă a fericir i i aces te ia . A r t a e o s u s p e n s i u n e î n t r e p ă m â n t şi cer. Ea n u p o a t e c r ea cer t i tud in i , ci n u m a i suges t i a ce r t i tud in i lo r , p e c a r e s i ngu ră c r ed in ţ a r e l i g ioasă e în s t a r e să ni le dea .

A ic i t r e b u i e c ă u t a t ă d e o s e b i r e a d in t r e a r t a p ro fană şi a r t a re l ig ioasă . E i ncon t e ­s tab i l că a r t a p r o f a n ă c r e a z ă u n c l imat d e s u p e r i o a r ă eufor ie . A c e s t c l imat însă , ca fu lgere le ce fac spă r tu r i în nor i i v ă z d u h u l u i , e o n e b u l o a s ă d e idea l i t ă ţ i pos ib i le . A r t a r e l i g ioasă su ie în n e m ă r g i n i t e l e c la r i t ă ţ i d e s c h i s e d e ce r t i t ud in i l e c red in ţe i . E d e a j u n s ca ea să îmbră ţ i ş eze u n ob iec t re l ig ios p e n t r u a-şi a s i gu ra o p e r s p e c t i v ă t r a n s c e n d e n t ă incom­parab i l m a i a d â n c ă şi m a i l u m i n o a s ă d e c â t a r t a p rofană .

D a c ă ş t iu că I isus Hr i s to s a t r ă i t în t rup , a m u r i t şi a î n v i a t în t rup , s 'a î nnă l ţ a t la cer şi ş a d e d e a d r e a p t a Ta tă lu i în t r u p sp i r i tua l i za t şi î ndumneze i t , p e r s p e c t i v a a r t e i m e l e se d e s c h i d e din i s to r ie în e t e rn i t a t e , căc i ce ru l c re ş t in e şi i s to r ie t r ans f igu ra t ă în e te r ­n i t a t e . Din o r d i n e a c o n t i n g e n ţ ă a impefec ţ iun i i t e r e s t r e , fo rmele c o n c r e t e r e a p a r în or­d inea veşn ică , s t r ă luc ind de f rumuse ţ ea n e m u r i t o a r e . Pr in I i sus Hr i s to s s 'a sfinţit o m e ­n i r e a î n t r e a g ă şi formele sp i r i tua le a le sfinţi lor să i dă inu ie sc , a co lo sus , p u r e şi c i rcum­scr i se în g lor ia d u m n e z e i a s c ă . Sof ian ismul lumii c r e a t e e o r e g ă s i r e şi o r e c u n o a ş t e r e dea-p u r u r e a a luc ru r i lo r în a r h e t i p u r i l e lor t r a n s c e n d e n t e . E x p r e s i a „ în sânu l lui A v r a m " s au ,,în co r tu r i l e d r e p ţ i l o r " u n d e n u m a i e d u r e r e şi susp in , v r e a să s p u n ă r e g ă s i r e a şi r e ­c u n o a ş t e r e a fer ici tă a eu lu i p e r s o n a l în p r o p r i a lui idee , c a r e ex i s t ă în D u m n e z e u d in veşn ic i e . Din aces t p u n c t de v e d e r e , ne fe r i c i r ea v ie ţ i i t e r e s t r e s tă în u i t a r e a p r o p r i e i n o a s t r e idei , a p r o p r i u l u i n o s t r u a r h e t i p ce resc , u i t a r e ce n e i zo lează în v r e m e l n i c i e şi în n imicn ic ie . A r t a r e l i g ioa să e a m i n t i r e a s ens ib i l ă a aces tu i a d e v ă r de c red in ţă . D a c ă sa l ­tu l d inco lo de a c e a s t ă l u m e e p r o p r i u f iecăre i a r te , a r t a r e l i g ioa să n u e v a d e a z ă în v a g u l u n o r idea l i t ă ţ i pos ib i l e ca a r t a profană , ci în ce ru l p o p u l a t cu fo rmele p u r e a l e ex i s ­t e n ţ e l o r î n d u m n e z e i t e . Ea a r e î n t r ' a d e v ă r u n c a r a c t e r sof ianic de v r e m e ce, p r in ch ipur i l e m o d e l a t e concre t , n e a c t u a l i z e a z ă b u c u r i a r egăs i r i i în r ă d ă c i n i l e lor t r a n s c e n d e n t e , în a rhe t i pu r i l e lor cereş t i .

Scr i ind t r a t a t e l e sa le d e s p r e Cultul sfintelor icoane, I o a n D a m a s c h i n a fo rmula t în s ensu l aces t a filosofia s au e s t e t i ca p ic tu r i i b i se r iceş t i . I c o a n a e ch ipu l a r t i s t ic a l Dom­nu lu i Hr i s tos , al F e c i o a r e i Mar i a , al sf inţ i lor , ad i că a l u m a n i t ă ţ i i t r ans f igu ra t e d in i s to­r i e în e t e rn i t a t e . I c o a n a n u e i den t i c ă cu p e r s o a n a p e c a r e o r ep rez in t ă , da r pa r t i c i ­p â n d p r in a s e m ă n a r e la f igura i s tor ică , c o n c r e t ă a p e r s o a n e i , ea p a r t i c i p ă t o t d e o d a t ă , în m o d s imbol ic , la fo rma ei pu ră , ce rească . Func ţ i a , p e c a r e o p r e sc r i e i coane i gen ia lu l a p ă r ă t o r al a r t e i în Biserică, e a m i n t i r e a i s to r i că şi p r e î n c h i p u i r e a sens ib i l ă a ce lo r vii­t o a r e s au a ce lo r a scunse . C o n t i m p o r a n i i au v ă z u t p e I isus Hr i s tos în t r up ; no i îl v e d e m pr in a s e m ă n a r e a icoane i . î nge r i i ş i sfinţii î' v ă d nemi j loc i t în ce r ; no i î l v e d e m in m o d s imbol ic p r in i coană . I c o a n a e r e v e l a ţ i a sens ib i l ă „a ce lor a s c u n s e " s au c u n o a ş t e r e a lor s imbolică. . Ea r ă s p u n d e m o d u l u i n o s t r u d e a n e mişca suf le tu l p r i n c o n t e m p l a ţ i a sen­s ibi lă şi de a-1 r idica, p r in mi j loc i rea ei, la c o n t e m p l a ţ i a supe r ioa r ă , in te l ig ibi lă . „Pen-

380

t ruca sun t em făcuţi din d o u ă păr ţ i , a lcă tu i ţ i din suflet şi t rup , şi p e n t r u c ă sufletul nos­tru n u e s t e s implu, ci acoper i t ca de u n văl , n e es te cu n e p u t i n ţ ă să a jungem la ce le in­tel igibi le , fără a ju to ru l ce lor corpora le . Aşa dar , d u p ă cum pr in cuv in te le , p e ca re le rost im, auz im cu u rech i l e corpu lu i şi î n ţ e l e g e m • ce le duhovn iceş t i , to t astfel p r in con­t e m p l a r e a cu ochi i t rupu lu i a jungem la c o n t e m p l a r e a d u h o v n i c e a s c ă 1 ) " . P r e c u m poes i a b ib l ică şi Sc r ip tu ra în to t a l i t a t ea ei e r eve la ţ i a lui Dumnezeu , to t a şa p i c tu ra b i s e r i cească e r e v e l a ţ i a ce ru lu i în suflet. „ In t ru în biser ică , î nnăbuş i t de g â n d u r i ca de n i ş te spini, — zice Damasch in , — p o d o a b a p ic tur i i m ă a t r a g e şi m ă uit , îmi des fă tează v e d e r e a ca o l i v a d ă şi, p e nes imţ i te , g lor ia lui D u m n e z e u p ă t r u n d e în s u f l e t " 2 ) .

Teor ia d a m a s c h i n i a n ă a p ic tur i i şi, pr in ana logie , a poes ie i , e va lab i l ă p e n t r u a r t ă în genera l . A r t a în sensu l ei înna l t n u es te o imi ta ţ ie a na tur i i , f i indcă n u u r m ă r e ş t e să ne r e a m i n t e a s c ă n a t u r a a şa cum es te . Scopul ei es te r eve l a ţ i a în forme sens ib i le a ta i ­ne lo r de sus . In v r a j a ei pa r t i c i păm s imbol ic la l umea t r ans f igura tă sofianic în o rd inea veşn ică . Deoseb i t ă de t oa t e luc rur i l e t e res t re , a r t a n u e o c rea ţ i e a na tur i i , ci a omu­lui de geniu , c a r e u r m ă r e ş t e p r in e a în f rângerea na tu r i i şi e v a d a r e a în r eg iun i supe­r ioa re aces te ia .

Iar geniul , pr in definiţ ie, n u e s t e u n imi ta to r al na tur i i . Pr in sensul , p e ca re îl dă c rea ţ ie i lui, e imi ta to ru l lui Dumnezeu . Chip al lui D u m n e z e u în a c e a s t ă l ume t r ecă toa re , el p l ă s m u i e ş t e d u p ă a s e m ă n a r e a d iv ină , cu e l e m e n t e l ua t e din a c e a s t ă lume , superbu l s imulac ru al veşnic ie i , ca re es te a r ta .

1) Sf. Ioan Damaschin : Cultul sfintelor icoane, tr . D. Fecioru p . 111. 2) Sf. Ioan D a m a s c h i n : Cultul sfintelor icoane, tr. D. Fecioru, p. 45.

381

DESPRE LUME, PRIETENI ŞI MOARTE DE

AUREL M A R I N

S e a r a îmi a d u c e S te le le n ă u c e Cu lumin i s t â n g a c e , Cu lumin i s ă r a c e .

Ştiu, — şi n u m a i şt iu. T impul b a t e viu, Pen t ru no i aceia" Ce iub im femeia.

Din t re că r ţ i şi m o a r t e S e a r a m ă d e s p a r t e Cu lumin i s t ângace , Cu lumin i s ă r a c e .

Să che l t u im din v r e m e câ t m a i a v e m de s ta t A lă tu r i de fu r tuna de f rumuse ţ i d e - a c u m Din ce ru l d e m ă t a s e îna l t î ndo l i a t P lâng s t e l e cu l umina ce c a d e lin p e d rum.

A p r o p i a ţ i de s v o n u l p ă d u r i l o r de braz i P e c a r e n o a p t e a ' n t inde a l e se v ă l u r i rec i , Să n e grăb im, la p r e ţ u l c l ip i t e lo r de azi, Să a d u n ă m t ă c e r e a ce zace p e po tec i .

In u r m ă c ine ş t ie d a c ă n e m a i op r im Cu vo ie , să a l e g e m s e c u n d a ce s'a dus .

382

Să che l tu im din v r e m e , cât s cumpul ţ in t i r im Alege a l te umbre , d in câte- i s 'au adus .

Cade , afară, N e g u r ă sură . V o r b a pe gu ră S tă ru ie -amară .

S u n ă în s e a r ă Orn icu l morţ i i . In l emnu l por ţ i i Bate o ghiară .

Ştim, n ' a m ma i şt i de V r e m e a s u r p a t ă ! — Ui tă- te ta tă , Du-te , desch ide !

Şi cum p r e a c u r â n d ai mei Vor ui ta , î m p r e u n ă cu voi , Vise le , s imple nevo i , Ani i fără t eme i ,•

Tot ce iub ind au d is t rus Şi, u r î n d fără saţ iu, Au r is ipi t în spa ţ iu Din Răsăr i t la Apus .

Nu vo i t rezi c a r t e a m e a C a r e s t a to rn ic a d u n ă Pală lumină de lună , Lină l umină de stea.

O a m e n i i t r iş t i îţi aduc , Paşnici , fără de voie , Nep re ţu i t a ofrandă A inimii lor.

Trân tor i i , furii, poe tu l , Neoseb i ţ i , laola l tă , I r ad i e rea lumini i Beţi, o con t emp lă !

Nu po t u i t a uneo r i Năzăgăzu i t a du re re , Cum îi a tac i şi-i dobor i Fără c ru ţa re .

383

Dar î m b i e r e a de azi, C u p a ' n s p u m a t ă cu v i n u l Glor ie i ce le i de-o cl ipă, N u v o r u i t a -o !

T impul ba+e fără spor O r e l eneşe , de şa r t e , Şi, capr ic ios , î m p a r t e O fă râmă, tu tu ro r .

S t inge v ie ţ i l e p e r â n d Cu c iuda t a vo i e bună , Mici opa i ţ e de l u n ă In v ă s d u h u r i t r e m u r â n d .

T impul b a t e fără spo r Şi, capr ic ios , î m p a r t e O r e l eneşe , d e ş a r t e , O fă râmă, tu tu ro r .

C a r t e a lumi i p ă c ă t o a s ă Ne c u p r i n d e şi p e no i . Ca o m â n ă de n o r o i Scr i să 'n s l o v ă n e ' n ţ e l e a s ă .

C u m se p o a t e , cum se ' n t â m p l ă Aste l uc ru r i să le scriu, Nice e u n u le m a i şt iu. Vise le p o c n e s c sub t â m p l ă !

Scr isă 'n s l ovă n e ' n ţ e l e a s ă , Ca o m â n ă de noro i , Ne c u p r i n d e şi p e noi C a r t e a lumi i p ă c ă t o a s ă .

* Al tc ineva , oda tă , v a d u c e ve r su l N o s t r u n e s p r i n t e n şi î n tuneca t , V e r s u l des şovă i to r , ca m e r s u l In r a r a p ă d u r e , s u b ce r î n tomna t , Spre m a r e a , u l u i t o a r e a l u m i n ă A luc ru r i lo r ce lor fără de pre ţ , V a ş t e r g e t i m p u r i a rug ină , U m b r a v e c h i u l u i ei c â n t ă r e ţ Şi 'n seci le , rec i le , m u t e t i pa re , Iubind, v a t u r n a i a ră ş i s o a r e !

384

P O E S I I DE

EMIL ISAC

CALUL ALB

Calul a lb , b ă t r â n şi mare , A ş t e p t a să v iu în gară . O, ace le nop ţ i de v a r ă !...

N e d u c e a t ăcu t în n o a p t e Delà ga ră p în ' acasă . — M a m a ta p l î ngea la masă .

Calul alb, b ă t r â n şi m a r e Ne d u c e a t ăcu t pova ra , O, cum cunoscuse ga ra !

Cînd soseam din d r u m cu b ine Calul n e c h e z a cumin te . — Şi tu n u a v e a i cuv in te .

— D a c ă n u s o s e a m în gară, Calu l alb, bă t r î n şi mare . Nu p l î n g e a cu t ine o a r e ?

385

AQUARIUM In b o r c a n u l de cr i s ta l Sun t peş t i de a u r mic i Nu- i d u c e al măr i l o r va l In j u r u l lor S tau s ta tu i : ş ăga ln i c i pi t ici , Şi flori ce v i s e a z ă şi mor .

Şi sc lav i ai b o r c a n u l u i : peş t i , E o c e a n u l înch i s în bo rcan , Şi p a s e r i a d u c d in A u s t r a l i a ve ş t i Sun t suf le te ce n u găsesc l iman Şi peş t i i s c l av i ai b o r c a n u l u i de cr is ta l îş i j o a c ă s c l av i a de vec i , Şi a p a lor e fără d e v a l Şi tu când p e l â n g ă peş t i i t ă i t rec i Z â m b e t u l t ă u c a d e Pe t r i s t a î n c h i s o a r e de c r i s ta l P r iv i rea - ţ i s e face al ape i va l .

Şi peş t i i de au r rob i ţ i în b o r c a n de cr i s ta l N u ma i s în t s ingur i .

386

A M I A Z A D E I U L I E DE

H O R I A C O N S T A N T I N E S C U

Cupto r încins , amiaza în t r e malur i De zări , l umina zilei iar topeş te Şi 'n a le ei c loco t i toa re va lu r i A soare lu i b e t e a l ă n ă v ă d e ş t e .

Rept i le u r i a şe s t â n d la soare , Cără r i l e , cu ros t de u r m e sure , S 'au to lăn i t p e marg in i de i svoa re Şi s 'au t â r î t la u m b r ă de pădu re .

Suf larea t oa t ă zace în u n g h e r e ; Ci n u m a i d o a r a rg in tu l v iu din gâr lă N ă v a l ă i sbucn ind pr in v ă i s t inghere M ă s o a r ă ca lea 'n fugă de şopâr lă .

387

N. M. C O N D I E S C U DE

N I C H I F O R C R A I N I C

La 15 ale lunii Iunie, în ziua când România intelectuală evoca umbra marelui Eminescu după o jumătate de veac delà moartea poetului, s'a stins din viaţă N. M. Condiescu, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români. Trecerea i-a fost fulgerătoare-, inima i s'a oprit brusc în timp ce generalul sta de vorbă cu duioasa şi nobila-i tovarăşă. Vârsta de 58 de ani nu implică cu dinadinsul gândul morţii, dar N. M. Condiescu, suferind în anii din urmă, se familiarizase cu el, izolându-se tot mai mult de lume într'o singurătate ce părea o deprindere lucidă cu marea taină de dincolo. îşi chema din când în când prietenii vechi pentru a retrăi în veghea îndelungată a nopţii bucuriile trecute şi uneori paşi neauziţi de ei i se părea că vin de dincolo de stele în vizită fără nume. Totul se pe­trecea într'o desăvârşită claritate de spirit şi lucrurile acestea, ca să nu fie grave, amfi trionul nostru le tălmăcea cu un surâs ironic, ce nu ascundea totuş sentimentul cert şi calm al sfârşitului.

Joi, tocmai când avea să moară, ne invitase pentru a doua zi seara la un ase­menea taifas de mărturisiri şi evocări. Şi ne-am dus, dar nu ca de obiceiu, ci ca să-1 veghem până în zori fără să ne mai vorbească şi fără să-i mai vorbim. Simposionul sufle­tesc, pe care îl proectase, s'a schimbat în meditaţie jalnică lângă un sicriu străjuit de lumânări şi de icoana Maicii Domnului. Omul — ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului !... Versetul acesta din psalmul lui David îi plăcuse nespus de mult lui Nicu Condiescu de vreme ce revine de numeroase ori în strălucitoarele pagini de călătorie din volumul Pes t e m ă r i şi ţăr i . Am văzut multe chipuri de morţi, mai ales în vremea războiului, dar niciodată unul atât de senin. Nicu zâmbia din moarte cu zâmbetul buzelor lui vii de altă­dată şi pleoapele căzute peste cei mai frumoşi ochi de bărbat din câţi am cunoscut con­tinuau parcă să tremure în lumină caldă peste faţa răcită de veci. Moartea 1-a surprins poate într'un moment frumos ori poate toată îndelunga lui împrietenire cu ea a încre­menit în această supremă înfăţişare a seninătăţii zâmbitoare.

Sufletul adevărat al acestui om, care a fost servitorul ideal al Regelui şi care şi-a trăit jumătate din viaţă în ceremonial fastuos, reiese din dispoziţiile familiare scrise

388

din vreme în legătură cu moartea ce avea să vină. A lăsat să lie înmormântat simplu, iară nicio pompă; să iie îmbrăcat cu hainele civile cele mai ponosite el, care era general; iară paradă, el care iubise cariera militară; iară Hori, el care era poet; fără discursuri, el care ştia valoarea cuvintelor omeneşti; cu un singur preot, el care era convins că religia e un lucru simplu şi mare; să-1 transporte noaptea ca moartea lui să nu stinghe­rească pe cei cari ar ii luat parte numai din obligaţie; şi să-1 înmormânteze departe, ia ţară, în Grozăveştii Romanaţilor, sub prunii bătrâni din micul conac, unde ştia că vrea să odihnească îndurerata-i tovarăşă.

Trăind la Curte şi însoţind pe Rege in călătoria tăcută în jurul pământului ca Prinţ Moştenitor, N. M. Condiescu cunoscuse ca nimeni altul măreţia iasturilor împărăteşti din istoria şi din viaţa popoarelor, înţelegea necesitatea ei pentru cei vii, dar nu mai puţin deşertăciunea strălucirilor pământeşti în legătură cu moartea, stăpâna deopotrivă a împăraţilor şi a săracilor. Recitindu-i azi acele fermecătoare note de călătorie, pline de stăruitoare şi amare reflecţii după fiece recepţie orbitoare şi după fiece contact cu gloriile defuncte ale pământului, înţelegem mai limpede gândul lui din urmă, lepădarea de formele pompoase şi preferinţele simple în faţa morţii. A trăit ca un desăvârşit curtean credincios, dar a voit să meargă în faţa lui Dumnezeu ca om. ,,Ţărână eşti şi în ţărână te vei în­toarce", — e un alt refren ce străbate literatura acestui scriitor, care cunoştea pe dinafară lozincele bisericeşti şi rânduiala slujbelor religioase, frecventate după datina Curţii.

Cu N: M. Condiescu revista G â n d i r e a pierde pe al treilea prozator de seamă după Gib I. Mihăescu şi Mateiu Caragiale. Gib era unul dintre întemeietori. Mateiu Cara-giale, care şi-a publicat în aceste pagini tot ce a scris în proză, afară de povestirea Remember , colabora la revista noastră din motive estetice. Bijutier fără pereche al fraze\ i se părea că scrisul lui nicăieri altundeva n'ar putea să apară decât în societatea gân-diriştilor şi în veşmântul de sobră eleganţă ol acestei publicaţii, şi n'a mărturisit niciodată alte motive mai adânci ale legăturilor lui cu ea. N. M. Condiescu şi-a tipărit aici o parte din Schi ţe , p e C o n u E n a k e şi volumul întâiu din î n s e m n ă r i l e iui Safirim, atât cât da la lumină înnainte de apariţia cărţilor. 11 legau de noi afinităţile unei prietenii adânci şi veri­ficate prin urgiile şi bucuriile vieţii trăite împreună- In 1931, când gruparea noastră oferea domnului N. lorga numărul festiv, pe care i-1 închinase ca un desinteresat omagiu în pofida adversităţii inexplicabile cu care marele om ţine să ne onoreze, generalul a fost însufleţitul ei purtător de cuvânt. „Eu, mă., sunt înnainte de toate găndirist" — ţinea să spună chiar atunci când unii dintre noi eram ostracizaţi în mod hain. Şi o spunea cu mândria cu care ar spune-o azi un Victor Papilian, cellalt prozator oltean ca şi Gib şi Nicu, pe ai cărui umeri de atlet al epicei cade în cea mai mare parte sarcina de a înlocui pe cei dispăruţi. N. M. Condiescu a avut cu ani în urmă ca şi în ultimul timp o foarte însemnată contribuţie, pe lângă cea literară, la viaţa acestei reviste.

N'a fost ceeace se chiamă un scriitor fecund. In faţa hârtiei se hotăra greu şi forma frazei îl întârzia în loc şi-1 chema să revină cu ştersături şi adăugiri. N. M. Condiescu debutase în literatură cu versuri de care în urmă se lepăda. Dar instinctul cadenţei şi al armoniei continua să stăpânească paginile prozatorului. In roman şi în nuvelă, scrisul ar­tistic descinde de obiceiu din vers. Aproape orice prozator stilist a fost la început un poet. Anatole France, pe care Condiescu îl preţuia ca pe un dascăl literar, a scris versuri. Maeştrii prozei româneşti Caragiale şi Sadoveanu au scris versuri. Mateiu Caragiale de asemenea. Aparţinând aceleeaşi categorii de înclinări, N. M. Condiescu e un prozator artist prin fraza căruia se străvede poetul delà început. Ca şi la Anatole France sau la M. Sadoveanu, fraza lui e turnată adesea în ritmica simetrică a versului şi, afară de

389

aceasta, însăşi rotunjirea ei liberă e străbătută de melodia caracteristică poesiei. O altă notă, care vine din acelaş izvor, e lirismul adesea cu accent patetic, care alternează cu asprimea obiectivă a epicului şi dă astfel prozei lui N. M. Condiescu o fizionomie par­ticulară.

Omul din acest scriitor era numai lamură de bunătate, inimă largă şi prietenoasă, generositate risipitoare, incapacitate de a urî şi iertare universală. Nu se cunoaşte în viaţa lui niciun act de răzbunare. Şi totuş, prin nu ştiu ce contrast, oamenii, pe cari ni-i pune în faţă literatura lui, sunt mai toţi meschini şi diformi moralmente. Viziunea lui artistică se deschide sub unghiul ironiei, al satirei sociale şi al şarjei caricaturale, ca în acel neuitat C o n u Enake , unde cruzimea denunţului se întrece cu impetuositatea pamfletului. Caragiale e crud şi crunt; îşi execută eroii cu o voluptate aproape sadică. Nicio undă de îndurare nu trece prin condeiul acestui mare scriitor în care o scânteietoare inteli­genţă satirică ucisese parcă propria-i inimă înnainte de a tăbărî asupra victimelor literare. Din Caragiale omul a lipsit umanitatea şi creaţia lui respiră un ger diabolic, care în­gheaţă tot ce atinge. N. M. Condiescu e un emotiv fierbinte şi atât ironia cât şi şarja lui se nasc din sentimentul unei bunătăţi native contrariate de realitatea socială. Dacă figurile, ce cad în obiectivul observaţiei sale, apar meschine şi diforme, e din pricină că ele contrariază fondul de generozitate şi aspiraţia de frumuseţe a scriitorului. E felul de a reacţiona în artă al oricărui temperament sentimental şi liric.

Salirim, eroul î n semnăr i l o r , aşa cum se desluşeşte din primul volum tipărit, are aerul unei substituiri autobiografice, e un om profund onest cu sine şi cu lumea. îşi cunoaşte propriile-i păcate, pe care şi-le reproşează mereu, dar pe care noi nu Ie cunoaştem din cât a scris romancierul. El a aspirat la o viaţă înnaltă, din care a căzut nu ştim încă din ce pricină, şi s'a retras într'o chilie de călugăr de unde îşi scrie memoriile. Con­ştiinţa propriului păcat mărturisit, dar încă neprecizat, îi crează platforma morală ce-1 îndreptăţeşte să judece aspru imensa lume, pe care a cunoscut-o şi pe care o recheamă în amintire. Crâmpeie de viaţă rupte din trecut, foarte felurite unele de altele, figuri şi mai ales figurine se precipită unele peste altele după metoda cinematografică, alcă­tuind împreună o frescă documentară, din care se încheagă o anume epocă localizată într'un oraş oltenesc, pe la jumătatea secolului trecut. Oamenii apar stigmatizaţi de pasiuni cenuşii, ceva între Caragiale şi Cehov, cu năravurile, cu ticurile şi pseudocivilizaţia lor, a căror sobră şi caustică redare este ea însăşi ca o sentinţă de osândă.

Viziunea lui N. M. Condiescu este aceea a unui miniaturist de ascuţită nuanţă, >ar romanul lui Saiirim, care trebuia să cuprindă cinci-şase volume, era conceput să re­prezinte din asemenea crâmpeie istoria unei vieţi reconstituită din cioburile sociale în care s'a spart şi s'a risipit. Nu ne-au rămas din el decât volumul întâiu şi o sută de pagini manuscrise din cel de al doilea, din care au apărut minunate fragmente atât în G â n d i r e a cât şi în Rev i s t a Funda ţ i i l o r Rega le . Unitatea acestor fragmente, a acestor schiţe, ce se pot detaşa pentru a sta de sine, nu trebuie căutată în legătura lor intrinsecă, ci în concepţia generală despre lume şi viaţă a eroului principal. El e o figură aparte în proza noastră, sbătându-se între aspiraţia către o spiritualitate de nuanţă creştină şi între impulsurile primare, simbolizate prin păgânul Pan, statuieta care asistă permanent pe erou şi dă rost obsedant unei filosofii telurice, gata să coboare orice avânt pur într'o baltă ae scepticism. Creştinismul lui Safirim e foarte incert şi problematic. El pregetă între che­marea lui Hristos şi glasul ucigător de elan al lui Pan. Cine avea să biruie până la sfârşit în sufletul lui Safirim e cu neputinţă de spus astăzi când pana romancierului s'a frânt pen­tru totdeauna. Astfel Pan domină ca o seducţie blestemată în vreme ce eroul, preocupat mereu de Iisus, nu-i poate înţelege decât partea omenească şi declară că nu se poate

390

ridica decât până la răstignirea lui. Salirim din întâiul volum are iată de creştinism atitu­dinea lui Ernest Renan în întregime, autor pe care N. M. Condiescu îl preţuia mai mult decât ar ti meritat. Dar în orice caz, trebuie să adăugăm că e o raritate ca un scriitor român să se preocupe continuu de problema lui lisus.

Condiescu avea ca puţini oameni sentimentul vremelniciei şi al zădărniciei lucru­rilor pământeşti. E greu de spus însă că acest sentiment capătă în scrisul lui o semnificaţie hotărît creştină; uneori el pare să se înfunde într'un pesimism amarnic; alteori îşi caută soluţia în ideea teosofică a reîntrupărilor succesive, ca în frumoasa nuvelă întitulată Revenir i , iar câteodată pare să ancoreze în portul mântuirii creştine. Un lucru reiese cert mai ales din notele de călătorie din Pe s t e m ă r i şi ţăr i , şi anume că, în faţa diferitelor forme de religie întâlnite în largul pământului, N. M. Condiescu îşi declară necontenit preferinţele pentru ortodoxia strămoşească. E în deosebi în această carte un pasagiu unde, departe în Indii, la miez de noapte, Principele Carol aminteşte celor din suită că e noaptea Învierii şi-i salută cu: Hristos a înviat ! Momentul e profund emoţionant şi N. M. Condiescu scrie cu acest prilej o splendidă pagină de evocare a Paştilor copilăriei. In afară de lecturile din Renan, inima scriitorului era puternic pătrunsă de duhul ritualului ortodox, fond primordial, care persista în psihologia lui, dincolo de influienţele oculiste din cărţile lui Edouard Schuré şi Maurice Magre, cari îl ispiteau cu ideea revenirilor eterne.

îmi va rămâne neuitată ultima noapte petrecută la el acasă când, după o discuţie pe aceste teme, am sfârşit citind împreună capitole din nemuritoarea Biblie. Zorile se revărsau în marea bibliotecă a scriitorului, peste miile de cărţi, peste fotografiile priete­nilor, peste tablouri şi icoane; păsările ciripiau în pomii de sub terestre, iar lectorii lăcrimau pe paginile sfinte. Chiar dacă din literatura lui nu transpare o atitudine destul de limpede, inima lui N. M. Condiescu era profund ortodoxă.

Unul dintre camarazii noştri i-a caracterizat scrisul ca fiind al unui memorialist. Şi într'adevăr, atât î n s e m n ă r i l e lui Safirim cât şi notele de călătorie respiră un aer de cronică. O cronică scrisă sub unghiul social şi al problemelor sufleteşti şi ridicată la ran­gul artei printr'un stil de meşter adevărat. Nicăieri poate stilul acesta nu înfloreşte mai liber ca în Pes te m ă r i şi ţăr i , unde puterea scriitorului se ia la întrecere cu minunile Eladei, cu misterele Egiptului, cu pagodele, cu palatele şi ceremonialul de basm al In-diilor, cu peisagiile luxuriante şi exotice, clădind o carte unică în cultura românească, cea mai frumoasă carte de călătorie din câte s'au scris la noi. Ea singură ar fi deajuns să plângem în fulgerătoarea moarte a lui N. M. Condiescu pierderea unui scriitor de ari­stocratică valoare artistică.

Omul, care s'a dus, e vrednic însă de cununile recunoştinţa şi pentru pilda unui devotament fără pereche, pe care o lasă în urma lui. Calităţi de militar, încercate în aspra probă a războiului, l-au ridicat de jos până la graţia regală. Acolo sus, el şi-a păstrat simplitatea firească şi afabilitatea caldă faţă de toţi, cum se cuvine oricui are cinstea să se găsească în slujba Tronului, creind centre de intersecţie şi de comunica-bilitate între supuşi şi Monarh. N. M. Condiescu, prin demnităţile pe care le-a deţinut, a fost un asemenea intermediar ideal. Vor fi fost poate oameni cari l-au invidiat pentru aceasta, fiindcă discreţia şi modestia lui au făcut să se uite repede dramaticele încercări, prin care a trecut, pentru a merita încrederea de care s'a bucurat. El nu mai există astăzi ca să ne ceară tăcere. Dar noi îl revedem cu mintea între anii 1927 şi 1930, scos din cadrele armatei ca şi cum ar fi fost un netrebnic, pus la index de ura răzbunătoare, dis­preţuit, prigonit şi ameninţat cu temniţa, suprimându-i-se cu cruzime orice mijloc de

391

existenţă. Era vremea când curtenii de altădată se întreceau să se lapede de Cel plecat şi să-şi vândă pe un proiit cât mai plin lichelismul oportunist. Li se părea că soarele a apus fără să mai răsară vreodată şi, uitând brusc cât îi poleise cu strălucirea lui, se gră-biau să cadă, leşinaţi de o adorare dimpotrivă, în braţele puterilor întunerecului. Ah, vre­mea aceea, când credinţele şi juruinţele se răsturnau ca băniţile de grâu întoarse cu fundul în sus, fără ca obrajii să mai roşească măcar, o cunoaştem şi ne-o amintim încă până în drojdia amănuntelor.

Umilit peste măsură, N. M. Condiescu a fost între foarte puţinii cari aû stat drepţi în vifor, respingând ispitele şi dispreţuind ameninţările. Omul elegant de altădată ajun­sese cu cămaşa zdreanţă şi; ca s'o poată duce de azi pe mâine, îşi vindea cărţile în ediţii rare la anticari. Sufletul preţuia pentru el mai mult decât pâinea şi devotamentul mai mult decât viaţa. A ştiut să creadă ca un iluminat, să sufere ca un mucenic şi să slu­jească asemenea unui câine stăpânului. Nicu Condiescu, sub aspectul lui bonom, avea dârzenia de oţel a onoarei, care, pentru el, izvora din adâncul unei inimi devotate fără limită şi fără calcul. Când ceasul biruinţa şi al izbăvirii a venit şi pentru el, la 8 Iunie 1930, omul care se ridica iarăşi din mizeria prigoanei na schiţat măcar o intenţie de răzbunare împotriva tiranilor de ieri. Era fericit că, dincolo de orice zgomot şi emfază, îşi poate sluji mai departe Suveranul.

L-am iubit din ziua când l-am cunoscut, căci Nicu Condiescu era un om pe care nu puteai să nu-1 iubeşti. Dar când i-am văzut forţa morală în cumpliţii ani de chin, iubirea s'a schimbat în admiraţie pentru acest cavaler al celui mai clasic devotament. Trupul ce s'a îngropat în conacul modest din Romanaţi, — Condiescu a murit necrezut de sărac ! — a fost un nobil şi viu răboj al istoriei Restauraţiei.

Dacă aş fi sculptor şi ar fi să modelez simbolul devotamentului pentru Rege, aş turna în bronz chipul frumos al lui N. M. Condiescu şi aş săpa inscripţia :

A trăit ca să slujească! Precum a visat ca să scrie.

392

C R O N I C I

I D E I , O A M E N I , F A P T E DOSTOÏEVSKI, PREDESTINÂNDU-ŞI EROII

Romancier i i ruşi , pe l â n g ă anal iză şi pro­funzime, două lucrur i n u 'tocmai des în tâ ln i te p â n ă la ei, au adus în p lus şi u n a n u m i t fel de a ţese evenimentele. Ţ e s ă t u r a aceas ta n u se face la în tâmpla re , d u p ă c u m . s 'ar crede. E a ţ ine de dest inul lucrur i lor şi oamenilor, cărora , asemeni u n u i al doilea creator, au to ru l le în­scrie pe frunte noroc ori blestem. Exemplul Anei Karen ina este clasic din acest p u n c t de vedere. Tolstoi îşi predes t inează ero ina î n t r ' u n chip u imi tor . I n ziua sosiri i ei la Moscova» în g a r ă — (sosirea coincide cu apar i ţ i a sa în ro­man) — are loc u n înf iorător accident: u n om de echipă, beat, neauz ind semna lu l t renului , este călcat de locomotivă... Ana K a r e n i n a e ex­t rem de impres iona tă de acest omor. O t e a m ă fă ră margini . îi cupr inde sufletul. Deşi pero­n u l e ra pl in de călători , sosiţi cu acelaş t ren, ei i se p a r e că nenorocirea muj icu lu i e u n s e m n r ău , o prevest ire funestă ce o priveşte n u m a i pe ea: „se u r c ă în t r ă s u r ă — scrie Tol­stoi —• şi fratele observă că buzele ei t r e m u r a u şi că abia îşi re ţ inea lacrimile. — Ce-ai, Ana?, î n t r eabă el când se depă r t a ră . — Nimic... O pres imţ i re funestă, r ă s p u n s e ea". Mai a d ă o g ă m că tot în z iua aceea i se m a i î n t â m p l ă Anei şi al tceva: Vede p e n t r u p r i m a da t ă pe Vronski, cu a căru i m a m ă călătorise tot d rumu l . Ace­stea sun t faptele. O scenă mică, peste care, ma jo r i t a t ea lectorilor trece fă ră p r ea m u l t ă b ă g a r e de seamă. î n s u ş i au to ru l n u ins i s tă a-s u p r a ei. Tolstoi d ă însă acestui eveniment mic o co lora tură de m a r e mister . In momen tu l în care in t roduce pe Ana în r o m a n , în ta ină , ca zeii de odinioară , el îi şi ho tă reş te dest inul . Nici ea, nici noi n u ş t im oare-i va fi soar ta . S ingur au to ru l a re viziunea c lară a t rag icu lu i ei sfârşit . Da r n u lasă să-i scape n imic din ceeace ne-ar pu tea face s ă ghicim s inuciderea de m a i târz iu a Anei. Totul e învă lu i t în mi­ster. Abia când ni se descrie moar tea , când a jungem la faimosul pasag iu unde eroina se a r u n c ă îna in tea t renulu i , înţelegem tâlcul sce­nei de care a m vorbit. Ana pleacă de acasă f ă r ă nici u n gând de omor. Se u r c ă într 'o t ră­s u r ă şi porunceş te aproape mecanic vizi­t iului s'o ducă la gară . Scoate bilet, şi p leacă

spre Vronski . L a coborâre, î n s ta ţ ia unde el t rebuia s'o aştepte pen t rucă nu-1 găseşte, e a ş a de abă tu tă , aşa de sdrobi tă sufleteşte, încâ t gându l morţ i i , ce mocnise tot t impu l călătoriei pune a c u m complect s t ăpân i re pe ea. Totuşi , încă n u ş t ia c© are de făcut. Soseşte u n t r en de m a r f ă „Peronul se zgudui , astfel încâ t p ă r u Anei că se află din nou în t ren. Deodată, amin-tindu-şi de omul călcat în ziua întâlnirii ei cu Vronski, înţelese ceeace trebuia să facă'' : să se arunce sub roate... Uciderea omulu i aceluia chiar în clipa sosiri i şi în tâ ln i r i i sale cu Vronski a fost deci de r ă u augur . Adevăra ta v ia ţă a Anei Karen ina a tunc i începea. Sfâr­şi tul va fi identic cu al neferici tului sfârtecat, cu deosebirea că ea s i n g u r ă îşi va cău ta moar ­tea. Insă Ana n u p remed i t a se de loc. Ideea sinucideri i îi vine fulgerător. Noi, care a s i s t ăm la na ş t e r ea şi evoluţia a t â t de r a p i d ă a ace­stui proces sufletesc — prezenta t cu o sobrie­ta te ce nu-şi a re pereche -— înţelegem înda t ă că lucrur i le a ş a t r e b u i a u să fie. Ele ne a p a r ca mani fes ta re a des t inulu i orb şi n u oa determi­na t e de voin ţa u m a n ă . Şi, n u ştiu dece, fă ră să vrem, le legăm insis tent de p r i m a în tâm­plare . Şi în m ă s u r a în care se limpezesc, ele se învălue p a r c ă în şi m a i m u l t mis te r : din­colo, în spatele lor, s tă soarta , s tă dest inul , p â n ă l a care l u m i n a ochilor noşt r i n u vede şi p ă t r u n d e r e a min ţ i i n u ajunge.

Procedeul de a predes t ina eroii, de a le pune u r s i t a în l egă tu ră cu u n eveniment — de obi-ceiu mic şi în a p a r e n ţ ă f ă r ă p rea m a r e impor­t a n ţ ă —• se găseşte şi la Dostoïevski. De regulă , sub o formă sau a l ta , el apa re la toţi scrii torii . Romancieru l îşi creiază eroii d u p ă legi si­mi l a r e celor d i n n a t u r ă . Oamenii din r o m a n e iubesc, suferă, t ră iesc şi m o r la fel cu cei din viaţă . Dumnezeul lor e au to ru l : el le dă naş ­tere, el le c u r m ă zilele. Miguel U n a m u n o , ce­lebrul scri i tor spaniol, a re u n foarte b u n ro­m a n pe t e m a as ta : Negura. E povestea rapor­tului d in t re au to r şi eroii lui, învă lu i tă în pân­zele celei m a i ap r inse fantezii : personagii le vin cu d u i u m u l acasă la U n a m u n o şi, cu la­crimi ,în ochi, îl roagă să n u le mai... omoare !

Dostoïevski se deosebeşte mu l t de Tolstoi.

393.

Acesta predes t ina p r i n t r ' u n eveniment oare­care. Altceva n u m a i in te rvenea ( e drept că Ana K a r e n i n a a re de m a l m u l t e ori u n vis ciudat , me reu acelaş : un mujic ce învârteşte nu ştu ce, î n s ă visul , ch i a r dacă se leagă de sfârş i tul ei n u cont r ibue cu n imic la s inuci­derea sa). P r e d e s t i n a r e a la Dostoïevski se face fireşte, tot în cadru l u n u i eveniment , d a r p r i n in t e rmed iu l a l t o r personagi i , n u p r i n cel vizat, cum e la Tolstoi: ( s ingură Ana a r e o pres im­ţ i re funestă şi aceas tă p r e s imţ i r e o pr iveşte di­rect; Stiva, Vronski şi ceilalţi n u p res imt ni­mic). Dostoïevski îmb ină lucrur i le altfel.

P e n t r u a l ă m u r i procedeul său, vom alege cazul lui Mitia, din Fraţii Karamazov. Roma­nul începe p r in t r ' o a d u n a r e : a d u n a r e a fami­liei Ka ramazov la s t a re ţu l Zosima. Se re­cursese la acest sfat, — p u s sub preşedin ţ ia venerabi lu lu i b ă t r â n al m ă n ă s t i r i i — în spe­r a n ţ a că se va c u r m a m a i u şo r neînţe legerea d in t re Feodor Ka ramazov şi fiul s ă u m a i m a r e , Dimitr ie . S i tua ţ i a d in t r e ei e ra foarte încor­da tă . Mit ia r e c l a m a moş ten i r ea ce-i venea d in p a r t e a m a m e i lu i ,şi Feodor p r e t i n d e a c ă dase fiului s ău tot ce-i da to ra . Ceeace îi î ndâ r j i a m a i mul t , e ra faptul că t a t ă l con t inua să-şi defăimeze fiul în public... I ubeau a m â n d o i a-ceeaşi fa tă : pe Gruşenka . Sosesc toţi la adu­n a r e : b ă t r â n u l Feodor, I v a n — al doilea fiu al s ău —, Miusov — o r u d ă a Karamazovi lor , Alias a — alt fiu al lui Feodor, şi Kalganov, u n t â n ă r s tângac iu . Deşi a n u n ţ a t , Mit ia în târz ie , l ăsându-se s ă fie a ş t ep ta t (no tăm în t r eacă t că şi acest fapt îşi a r e semnif ica ţ ia lui şi n u e l ipsi t de va loare ar t i s t ică) . Vine, şi — cum e ra de p revăzu t — imedia t se n a ş t e scanda lu l . Ta t ă l şi fiui îşi a r u n c ă u n u l a l t u i a cele m a i m u r d a r e cuvinte: „dacă n ' a i fi fiul m e u — str i ­g ă în fur ia t Feodor — te-aş provoca la duel, cu pis tolul la trei paşi , p r in t r ' o ba t i s tă" . Mi­t ia u r l ă de m â n i e . Se scoală, g a t a să-1 loveas­că. E tot n u m a i furie. î n fă ţ i ş a rea lui îngro­zeşte pe cei de faţă. In mij locul unei astfel de scene, când toţi dezaprobau a t i t ud inea fiului, se î n t â m p l ă u n luc ru care-i u imeş te : s t a re ţu l Zos ima se scoală de la locul lui şi îngenunche

la picioarele lui Mitia. I a t ă c u m descrie Do­stoïevski acest m o m e n t : „...scena a s t a pă t ima­şe avu sfârş i tu l cel m a i neaş tep ta t . S ta re ţu l se r id ică f ă r ă veste delà locul lui. Zăpăc i t de frică Alioşa m a i avu totuşi g â n d u l să-1 spr i ­j ine de u n bra ţ . S ta re ţu l se î nd rep t ă spre Di­mi t r i e Feodoroviei şi în aprop ie rea lui înge-nunchie . Alioşa crezu m a i î n t â iu că s t a re ţu l căzuse d in s lăbiciune, d a r n u era a ş a ceva. I n genunchi , s t a re ţu l s a lu t ă pe Dimi t r ie Feo­dorovici, înch inându-se p â n ă la p ă m â n t , a t in­gând scândur i l e cu f runtea . Alioşa r ă m a s e a t â t de încremeni t , încâ t nici n u se m a i gân-dia să m a i spr i j ine pe b ă t r â n , când se r idică". Uimi ţ i de aceas tă cur ioasă îngenunchiere , toţi fug. Călugăr i i p r i n d a se în t r eba a s u p r a înţe­lesului ei. Gestul s t a re ţu lu i face repede ocolul mănăs t i r i i . D a r n imeni n ' a r e cura ju l să i se adreseze. Se comentează în u m b r ă . Cel m a i porn i t e semina r i s tu l Rah i t im : „O c r imă se va săvâ r ş i în famil ia ta — spune el lui Ali­oşa — în t r e fraţ i i şi t a t ă l t ă u p r e a bogat. Dar în aş teptare , păr in te le Zos ima şi-a lovit frun­tea de p ă m â n t şi dacă se va î n t â m p l a ceva,

toa tă l u m e a va spune : s fântul p ă r i n t e a pre­văzut bine. E u n fel c iudat de profeţie aceas tă ciocnire a c r an iu lu i de pământ . . . Ah! d a r este u n semn ascuns , o alegorie... d r a c u să-1 ia ! El a a r ă t a t pe vinovat . •— Nevinovaţ i i ! ştii, vorba a ia ! Se cunosc în cârciumă, şi în bise­rică aruncă cu pietre. S ta re ţu l t ă u e aşa : pe cel drept l-ar lovi c u cârja , şi pe cel vinovat îl sa lu tă" .

A m â n ă m p e n t r u m a l la vale r ă s p u n s u l dacă Mitia e v inovat s a u nu . Vorbele lui Rah i t im — şi i ron ia a m a r ă ce s tă la baza lor — n u inf luenţează cu n imic pe Alioşa. El con t inuă să a ibă încredere în s tare ţ . P â n ă la sfârş i tul r o m a n u l u i , d in sufletul lui n u v a d i spa re însă dor in ţa de a afla tâ lcu l îngenunchier i i . Nu pomeneş te la n imen i despre lucru l aces ta şi nici n u c a u t ă s ă a d u c ă v reoda tă vorba. Ca şi Tolstoi, Dostoïevski reuşeş te să învă lue scena în cel m a i m a r e mis te r . In z a d a r va cău t a lectorul să dea de u rme le deslegării . F iecare filă m ă r e ş t e p a r c ă şi m a i m u l t t a ina . Mitia e a şa de desordonat , t r ă ieş te î n t r ' a t â t a des-frâu, se a fundă î n t r ' a t â t noro iu („n'o să-mi sch imb felul de v ia ţ ă — exc lamă el — p â n ă la sfârşi t" , „e m a i b ine în noroiu" , „ în t rucâ t pr iveşte ra iu l , nu-1 vreau") î ncâ t n u vezi pen­t r u ce s 'a î nch ina t s t a r e ţu l în fa ţa u n u i astfel de om. Abia în capitolul u l t im, când Zosima — m o r t de m u l t — a p a r e în visul lui Alioşa, p r i cepem sensul îngenunchie r i i :

— „ P ă r i n t e — îl î n t r ebă fostul ucenic — p e n t r u ce te înch inaş i p â n ă la p ă m â n t îna­in tea lui M i t i a ?

— Nu m ă în t reba , a m prevăzu t în el ceva fioros, cetisem toa tă s o a r t a lui în p r iv i rea sa, acea p r iv i re m ' a î n s p ă i m â n t a t . Odată s a u de două or i î n v ia ţa m e a a m în tâ ln i t la a n u m i ţ i inş i aceas tă expresie: ea preves tea c r ima , şi va i ! p reves t i rea s'a adeveri t . Cr ima e ra în Mitia. Chipul t ă u frăţesc îndulci tu- i -a m u l t chipul , d a r v a suferi , şi aceste mari suferinţi ale viitorului le-am salutat în el : dea l tmin-t re lea n u te m â n d r i , to tul de là Dumnezeu pur ­cede, el ţi-a d a t p u t e r e a de îmblânzi re , care este în t ine". I a t ă o des tă inu i re , c a r e aduce î n t r ' a d e v ă r l u m i n ă . S t a re ţu l a s a l u t a t în Mi­t i a m a r i l e sufer inţ i ale vi i torului . Ceeace în­semnează că Mit ia e n u m a i ispăşi tor , n u şi provocator . Altcineva e cauza, a l tc ineva va con­t r ibu i la n a ş t e r e a r ău lu i . Oameni i de felul lui Mitia s u n t n u m a i vict ime. Aju ta ţ i de semeni tip Alioşa, ei vor ieşi din mocir lă , se vor în­d reap tă sa lvând şi omenirea , fiindcă ei sun t lumea.

P e n t r u a l ă m r u i m a i bine felul de a pre­des t ina al lu i Dostoievski — v ia ţa lui Mitia se va des făşura în s t r â n s ă l e g ă t u r ă cu sa lu tu l alegoric a l s t a re ţu lu i Zos ima — se cere să ş t im ce soi de oamen i sun t celelalte personagi i ; adică : Feodor Karamazov , Ivan. Alioşa şi Smerd iakov — aceşt ia t re i d in u r m ă , fiii celui d in tâ i . Feodor e u n bă t râr j desfrânat , epuizat de orice u r m ă a s imţu lu i m o r a l : n u m a i a re n imic ceresc în el. I van simbolizează t raged ia de t o t d e a u n a a îndoelii, a negăr i i . E t ipul in­te lec tualului n ihi l is t ca re n u va a junge nicio­da t ă la credinţă , deşi su sp ină mereu d u p ă ea. Mit ia — cum observă undeva d. Nicliifor Crai-

394

nie 1) — e p r i n excelenţă omul teluric, eroul ce în t ruch ipează u n fel de forţă oa rbă a na tu ­rii, nea junsă încă la nici u n fel de conşti inţă. El n u e u n p ie rdu t ca Ivan ori ca t a tă l său, cu toate că şi el e senzual . „Senzual i ta tea sa compor tă încă o oarecare că ldură , o in imă u m a n ă şi a r d e n t ă încă m a i ba te în el". (Nico­las Berdiaeff: L'esprit de Dostoïevski, p. 445). Alioşa e î n c a r n a r e a ideală a omului creştin. Smerdiakov reprezintă idioţenia, în adevă ra tu l înţeles al cuvântu lu i . El va omorî pe b ă t r â n u l Feodor, sub suges t ia a iu ră r i l o r filosofice ale fratelui Ivan. Deşi porn i t spre cr imă, Mit ia n u ucide. E totuşi acuza t şi c o n d a m n a t la m u n c ă silnică. Autorul m o r a l al omorulu i e Ivan, executorul Smerdiakov, i spăş i toru l Mi­tia. Ivan înebuneşte, Smerdiakov se sinucide, Mitia •— da tor i tă subs t i tu i r i i lui Alioşa — e l iberat şi r ecunoscu t ca nevinovat .

Lui Mitia îi revine să t r ă i a scă de a c u m în­colo via ţa . El s ingur se va b u c u r a de fericirea lumii celei noi, aci, pe p ă m â n t . Alioşa r ă m â n e şi m a i depar te înger păzi tor .

Când s t a r e ţ u l se înch ina în faţa lui Mitia, el s a lu t a n u n u m a i suferinţele vii toare, ci şi re învierea binelui . Toţi cei caracter iza ţ i m a i sus — a fa ră de Smerdiakov — iau pa r t e la fu r tunoasa aduna re , cu care se deschide ro­m a n u l . Atunci îi vedem pen t ru p r i m a dată . Nu ş t im ce vor face m a i târziu, şi nici care le va fi felul de viaţă . Exis tă totuşi indicii . P r i n a t i tud inea pe care o au, p r i n vorbele pe care le p r o n u n ţ ă , Dostoïevski lasă să li se în­t revadă soa r t a : ii predestinează. Iată- i pe Ivan. Deşi ab ia in t ra t , el a şi început să emi tă adevă ru r i — pe care le crede imutabi le — despre celebra lui formulă „totul e permis" . In tervine însă n u m a i când e nevoe. I van se s i tuiază delà început pe p l anu l centra l al ro­m a n u l u i . P rop r iu zis, n u el îşi expune teoriile. Ceilalţi — Miusov, Fedor, s tare ţul , chiar şi Mitia, deşi nu-1 interesa deloc filosofia — a-ceştia discută. Ivan nu . El a p a r e dintr 'o da t ă învălu i t de mit, şi aşa v a r ă m â n e p â n ă la sfârşit. Toţi şi toate converg spre el. E m a n i e r a de a urzi ac ţ iunea în j u r u l u n u i personagiu central , m a n i e r a pe care Dostoïevski a în t re­buinţat-o cu măest r ie . Pe rsonag iu l central n u e to tdeauna şi personagiu l pr incipal . Astfel, în „Fra ţ i i Karamazov" e foarte greu să spui care este eroul pr inc ipa l : Ivan, Mitia, sau A-lioşa ? Dacă e să pu i p roblema din punc t de vedere al r ău lu i , al deraer i i în spre neant , a-tunci Ivan e personagiu l pr incipal . Dacă, din contră, ţii să u r m ă r e ş t i p r i n cine se mani fes tă binele, Alioşa îţi apa re ca cel m a i de seamă. Mitia n u e nici el m a i prejos, m a i ales când vezi că în lumea cea nouă, Dostoïevski îi pre­găteşte locul dintâi . Câteşitrei in teresează deopotrivă. Depinde de p u n c t u l de vedere pe care îl adopţ i : al ideologiei r ău lu i , ai ideologiei binelui, ori că priveşti lucrur i le n u m a i p r in p r i s m a teluricului (deşi Mitia e doar la su­p ra fa ţă teluric). Indiscutabi l că s impati i le au­torului m e r g către Alioşa. Ar veni la r â n d Mi­t ia şi n u m a i după aceea Ivan, care e prez in ta t cu a t â t a obiectivitate, încât bolşevicii de azi îl revendică pe Dostoïevski ca al lor...

i) Curs, 1932, p. 177.

Dacă din punc t de vedere temat ic cele trei personagi i in teresează deopotrivă (deşi în direcţii deosebite), d in punc t de vedere al construcţiei a l felului cum este u rz i t ă acţiu­nea, u n u l s ingur se s i tua iază în centru: Ivan. El e u n fel de as t ru , spune Berdiaeff, în j u ru l că ru i a gravi tează totul . Construcţ ia aceas ta cu o f igură cen t ra lă — delà care toate p leacă şi către care toate se în torc —• o găs im şi în alte r o m a n e ale lui Dostoïevski: în „Posedaţi i" , Stavroghin, î n „Adolescentul", Versilov — a-ceştia, fiecare în lumea lor, sun t ceeace e Ivan în t r ' a sa : centrul . Prezentându-1 pe Ivan delà început p reocupa t de ideile lui şi învălu i t de mit, Dostoïevski dovedeşte n u n u m a i u n mod propiu de a construi d a r şi de a predest ina . Simţim, p r in n u şt iu ce, că Ivan n u va ter­m i n a bine. P r e a e p reocupa t dint r 'o da t ă de „totul e permis" , p r ea e obsedat de formula as ta . Un om care i n t r ă pe uşă , care se aşează pe pat , da r r ă m â n e cu ochii holbaţ i — p a r c ă spre a se a p ă r a de demoni —, i a t ă cu cine se a s e a m ă n ă Ivan. Vorbele lu i sun t a iu ră r i . Au ceva bolnav, ceva, pe care duhur i l e rele au p u s s tăpâni re . Simţi că n e b u n i a nu-i depar te . Pe m ă s u r ă ce înaintezi cu lec tura , dezechili­b ru l s ă u sufletesc ţ i se pa r e inevitabil .

Cât priveşte p redes t ina rea lu i Mitia, a m vă-zut-o. Când ş t im cine e şi ce se va alege de Ivan, înţelegem şi m a i bine pen t ruce se închi­n ă s ta re ţu l în faţa lui Mitia. I n a fară de gestul acesta simoblic, m a i e ceva care înfăşoară soa r t a lui Mitia în mis ter . In r ezumatu l pe care-1 face Miusov a s u p r a ideilor lui Ivan — rezumatu l e făcut m a i m u l t pen t ru pă r in ­tele Zos ima •— se a f i rmă că dacă s 'ar lua o-mu lu i credinţa în n e m u r i r e a sufletului, a r dis­p a r e 'dintr 'odată şi dragostea de omenire . Orice pu te re de v ia ţă n ' a r m a i fi mora lă , totul a r fi firesc, chiar şi antropofagia . Egoismul cel m a i c râncen a r deveni lege universa lă . Mit ia toc­m a i sosise când se e n u n ţ a u aceste formule cu carac ter ateist. Sare ca a r s :

— „Daţi-mi voe, s t r igă el deodată, a m au­zit b ine? Cruzimea nu numai că-i îngăduită, dar devine legea firească şi logică a unui ateu! Aşa este? In t r ' un cuvânt , totul este îngădui t unu i ateu, aşa este?

— Aşa este, r ă s p u n s e păr in te le Pais ie . — JV'o să uit asta! Dimitr ie tăcu, p r e c u m vorbise pe neaştep­

tate". Din tot ce se discutase şi se m a i discuta, u n

s ingur cuvânt a t r age a t en ţ i a lui Mitia: cru­zimea. Cruzimea n u n u m a i că-i îngădui tă , da r devine legea firească şi logică a u n u i ateu! Dar Mitia n u e a teu şi n u va fi. El nu-şi pier­de n ic iodată credinţa în Dumnezeu. Deaceea se desprinde din în t r eba rea lui a t â t a nedume­r i re : „aşa este, totul e îngădui t u n u i a teu?" — „Bine, însă eu n u sun t a teu" — vrea p a r c ă să r ă s p u n d ă el. Oricum, formula îl a t r age : „N 'am să ui t as ta!" Şi în t r ' adevăr , n u u i tă . Mitia e crud cu toţi: cu t a t ă l său, cu Smer­diakov, cu femeile, cu l u m e a care vine în con­tact... Insul tă , loveşte, calcă totul î n picioare. Insă n u ucide. Cruzimea lui n ' a r e apogeu. A-bia când vezi că de m â n a lui n u moare n imeni înţelegi ros tul nedumer i r i i de a l t ăda tă . Nu e deci l ipsi tă de sens în t rebarea pe care o face

395

Mitia în m o m e n t u l când a p a r e în r o m a n . P r i n a t i tud inea pe care o a r e şi p r i n salu­tu l pe care i-1 face s t a r e ţu l Zosima, Do­stoïevski îl p redes t inează admirab i l .

Chiar şi personagi i le m a i m ă r u n t e sun t pre­dest inate . Cazul s emina r i s t u lu i Rah i t im, care se real izează d in t ru început ideilor lui Ivan, c ă u t â n d să ispi tească pe Alioşa. Nu reuşeşte , şi tot t impu l va r ă m â n e u n ag i t a to r steril .

Am a f i rma t că, în ce pr iveş te procedeul pre­des t inăr i i , Dostoievski se deosebeşte de Tolstoi. Acesta p redes t ina p r i n t r ' u n eveniment oare­care, a s u p r a c ă r u i a n u ins i t a ap roape de loc. Dostoievski îşi p redes t inează personagi i le tot în cadru l u n u i eveniment , î n s ă p r i n in te rme­diul a l tor personagi i . Aceste al te personagi i s u n t înzes t ra te cu u n fel de in te l igenţă pr i ­m a r ă . Ele înţe leg lucrur i le î n t r ' u n m o d mis te­r ios. Berdiaeff le numeş t e ,-spirite l uminoase" şi dovedeşte că sun t dota te cu d a r u l profeţiei. S ta re ţu l Zos ima e u n profet când se î n c h i n ă în faţa lui Mitia. Alioşa citeşte în sufletul lui Ivan, P r i n ţ u l Muşch in în t r ' a l Nasitasiei Fili-povna !). F ă r ă profeţiile , ,spiritelor l uminoase" n ' a m şti ce se î n t âmp lă . P r i n viziunile pe care le au , şi pe care n i le î m p ă r t ă ş e s c pe ton mi ­sterios, cur iozi ta tea n o a s t r ă e p e r m a n e n t aţâ­

ţa tă . Vrem s ă ş t im ce î n t o r s ă t u r ă vor lua lu­cruri le . I n s ă cu cât v rem s ă ş t im m a i m u l t cu a t â t s u n t e m m a i depar te de adevă ra tu l desno-d ă m â n t . E l n u ni se desvălue decât la u r m ă . Astfel, d in cei p a t r u Karamazovi , s u n t e m cu toţii convinşi că n u m a i Mitia va ucide. El s ingur pa re crud, el s i ngu r a m e n i n ţ ă : „am să-1 str ivesc ca pe o l ibarcă" , , ,am să-1 o-mor".. . Şi totuşi, exceptând pe Alioşa, care e m a i m u l t înger decât om, s i ngu r Mitia n u e a t i n s de p ă c a t u l cr imei . L a orice ne -am fi aş­teptat , n u m a i la acest sfârş i t nu . Nu se în­t â m p l ă a şa şi în v i a ţ a de toate zilele? Cine ştie ce va fi mâine? Şi, când n u cunoşt i nici mă­ca r des t inu l propr i i lor t a le zile, cum poţi să-1 m a i şti pe a l a l to ra ? N u m a i când ai a j u n s la capăt , ori c â n d a i as i s ta t la des făşu ra rea vieţii cuiva şi pr iveşt i în u r m ă , te convingi că lu­crur i le n u p u t e a u avea al t sfârşit . Ur s i t a n u se desvălue decât în u l t i m a clipă adică a tunc i când încetează de a m a i fi !

Dostoievski, a l ă t u r i de Shakespeare , a înţe­les în cea m a i m a r e m ă s u r ă acest joc mis te­r ios al sorţ i i . Deaceea operile lor s u n t puter ­nice t ragedi i , şi de aceea s u n t ei gigantici creatori .

VLADIMIR DOGARU

ORTODOXISM, ROMÂNISM ŞI MONARHISM *)

A b a n d o n â n d fa imoasa teză a f i l iaţ iunii şi pa­ra le l i smulu i d in t re m a r x i s m şi creşt inism, a-depţi i lui Marx şi-au sch imba t p u n c t u l de a tac . Exis tă — s p u n ei, —• o incompat ib i l i t a te pr in­cipială în t r e creş t in ism şi na ţ iona l i sm. LCine e na ţ ional i s t , încetează de a m a i fi creştin, i a r cine e creşt in încetează de a m a i fi na ţ iona­list p e n t r u c ă n u pot s ta a l ă t u r i universa l i s ­m u l dragostei creşt ine cu p a r t i c u l a r i s m u l dra­gostei na ţ ionale . j Iub ind m a i m u l t pe cei din n e a m u l tău , calei p o r u n c a d iv ină care-ţi cere să iubeşt i în m o d egal, ca pe t ine însuţ i , pe orice om.

Ipocrizia şi i g n o r a n ţ a det rac tor i lor na ţ iona ­l i smulu i şi ai c reş t in i smulu i însă , este uşor de demasca t ! Religia creş t ină este expres ia u-nei revelaţ i i s u p r a n a t u r a l e i a r n a ţ i u n e a este expresia une i rea l i tă ţ i n a t u r a l e o r â n d u i t ă de voin ţa şi în ţe lepciunea divină. S u p r a n a t u r a l u l complectează d a r n u exclude n a t u r a l u l . El de­săvârşeş te d a r n u str iveşte n a t u r a .

I sus Hris tos , a re o s u p r e m ă viziune etnogra­fică a lumii . El adresează învă ţă tu r i l e sale „tuturor neamurilor". El spune apostolilor: „... mergând, învăţaţi toate neamurile!"- (Matei XXVIII, 19). „Predicaţi numele Meu la toate neamurile, începând de la Ierusalim''. (Luca, XXV, 47).

Ap. Pavel spune şi el că a p r i m i t „harul şi apostolia" de la I sus Hris tos , p e n t r u ca să a-ducă la a scu l t a r ea credinţei „toate neamurile". (Romani I, 5; Efeseni I I I , 1).

Minunea d in ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt s 'a pogor î t a s u p r a apostol i lor dându- le d a r u l de a gră i în toate limbile, •— n u în u n a s i n g u r ă (cea greacă s au r o m a n ă de exemplu

1) Vezi Berdiaeff, op. cit. p . 45 şi u r m .

care e r au l imbi „universa le" în acea vreme) — ne Învederează i a r ă ş i că Dumnezeu , adresân-du-Se „ t u t u r o r n e a m u r i l o r " se adresează fie­c ă r u i a în pa r t e , chemându-1 la m â n t u i r e şi la v ia ţă veşnică. ; N a ţ i u n e a este r ecunoscu tă astfel ca o rea l i ta te ^ n a t u r a l ă şi definit ivă d u p ă cele m a i organice cr i ter i i : sângele şi graiulj

Consac rând n a ţ i u n e a ca formă n a t u r a l ă de viaţă, c reş t in i smul admi te na ţ i ona l i smu l ca „formulă militantă a solidarităţii etnice". (Ch. Maur r a s ) , şi na ţ iona l i t a t ea ca forţă orga­nică, tehnică, diversif icatoare a lumii , ca zestre cu care a p a r e omu l pe lume. „Zestre care nu se câştigă în rruod juridic ci face parte din mi­sterul fiinţei noastre, fiind dată ontologic în noi". 1).

Creş t in i smul consideră n a ţ i u n e a ca o crea-ţ iune a lui Dumnezeu, ca u n mijloc pa r t i cu la r , ca u n i n s t r u m e n t necesa r omulu i în calea lui spre m â n t u i r e i a r na ţ i ona l i smu l ca pe o for­m ă n a t u r a l ă de man i fes t a re a dragoste i cre­ştine, i c o n d a m n â n d n u m a i formele sale patolo­gice: şovinismul, ad ică u r a celorlalte n e a m u r i şi imperialismul ad ică nega rea d rep tu lu i la v i a ţ ă a a l tor neamurL j

Recunoscând na ţ iunea , c reş t in i smul o consi­de ră ca p a r t e i n t e g r a n t ă a bisericii lu i Hris tos , ca for ţă biologică şi psihologică ce uneş te pe toţi cei de u n sânge, înlesnindu-le procesul de sp i r i tua l izare .

Universa l i smul creşt in este forţa a rmoniza­toare a t u t u r o r f ragmente lor lumii organice : na ţ iuni le . El t emperează egoismul de g r u p fe­reşte na ţ i ona l i smu l de excese imora le sau pa­tologice şi face ca razele b inefăcătoare ale păcii •— supremul ideal evanghelic, — să în­călzească deopotr ivă „toate neamurile" care deşi sun t divizate ca sânge, l imbă şi ter i tor iu,

396

totuşi sun t înfrăţi te sub cupola Bisericii, potri­vit fericitei formule a v iz ionarului Nichifor Crainic: „Pământ naţional şi cer comun!" 2).

In tot lungul istoriei, creş t inismul şi na ţ iona­l ismul s 'au a ju ta t reciproc. î n c ă de la înce­pu tu l vieţei pămân te ş t i chiar, etnicul şi religia au fost două rea l i tă ţ i spi r i tuale frăţeşti . To-tem-ul, e ra n u n u m a i u n s e m n religios, ci şi unu l etnic. Religia a adăpos t i t apoi etnicul, fe-rindu-1 de pr imejdi i . Etnicul , la r â n d u l Iui, a h r ă n i t religia cu vi tal i ta te mereu p roaspă tă . Astfel, aceste două forţe surori , s 'au a ju t a t şi s 'au inf luenţat reciproc ch ia r şi a tunci când din neînţelegeri şi r ă t ăc i r i vremelnice s 'au răz­boit şi s 'au opus în lupte fratricide.

Aşa fiind, se mai poate susţ ine incompatibi­l i ta tea d in t re na ţ iona l i sm şi creştinism? Se ma i poate cere sacrif icarea dragostei de na­ţ iune pen t ru dragostea omenir i i întregi , ome­nire care n u este decât o h imeră , u n concept abs t rac t al minţii?...

„Cine pretinde că egalitatea dragostei cre­ştine nu permite o specială concentrare a dra­gostei faţă de fiinţa noastră proprie, faţă de familia noastră şi faţă de naţiune, acela ab­stractizează până la exces viaţa însăşi şi-o face imposibilă. Creştinismul însă., prin forma dra­gostei n'a vrut să suprime viaţa ci s'o întă­rească. El este o doctrină de viaţă". 3).

I sus Hr is tos însă, spune: N'am venit să stric legea, ci s'o împlinesc". 4 ) .Pr in Evanghel ia Sa, El ne a r a t ă că există o grada ţ ie a dragostei creştine, care se mani fes tă astfel:

— Dragoste faţă de Dumnezeu; 5). — Dragoste faţă de sine; 6). — Dragoste faţă de familie; 7). — Dragoste faţă de naţiune; 8). şi în sfârşit — Dragoste faţă de umanitate 9). Viaţa creştină, n a t u r a l ă , spi r i tual izată , su-

p rana tu ra l i za t ă , se manifes tă în tâ i pe p lanu l vieţei individuale, famil iare şi na ţ iona le şi nu­m a i d u p ă aceea pe p lanu l vieţei u m a n i t a r e , î na in t e de a fi m e m b r u al uman i t ă ţ i i , indivi­dul este m e m b r u al unei na ţ i un i care „are dreptul să-i ceară iubire înaintea altor naţiuni, aceasta fiind ordinea pe care natura, şi deci Dumnezeu, o impune în mnifestarea drago­stei". 10).

In aceas tă epocă tu rbure , care are ceva din-tr 'o judeca tă de apoi, omenirea cau tă formula sa lva toare care s'o ducă la l imanu l păcii şi a l fericirii.

Spi r i tua l i smul creştin, na ţ iona l şi monarh ic , este s ingur capabil să ne a ra t e d r u m u l drept care duce la Dumnezeu. Biserica, Naţiunea şi Monarhia, formează î m p r e u n ă totul sp i r i tua l r u p t din dumnezeasca l u m i n ă r ă s ă r i t ă lumii în noap tea Naşter i i Sfinte când. în t re ciobani şi îngeri , s'a născu t p r u n c u l divin în ieslea Bet-leemului.

Sol idar i ta tea care a s t r âns a tunc i l ângă ieslea sfântă pe îngeri i car i cântau , pe cioba­nii şi pe regii aducă tor i de da ru r i , este solida­r i t a t ea de astăzi şi de to tdeauna a bisericii noa­s t re ortodoxe. Regii învă ţa ţ i şi ciobanii inculţi , diferenţiaţi p r i n naş te re şi r a n g social, sun t totuşi uni ţ i în Duh când îngenunche îna in tea lui Dumnezeu.

Acest fapt este semnificativ în ortodoxie unde grecul t răeş te ca grec şi r o m â n u l ca român .

Despărţ i ţ i p r in ho ta re geografice, ei sun t uni ţ i şi solidari în Isus Hris tos . baza sp i r i tua lă a ortodoxiei.

„Unitatea etnică e baza naturală a ortodoxiei. Universalismul ortodox sau ecumenicitatea se traduc în concret prin ideea de armonie între naţiuni, care, diferite ca rasă, devin surori în Duh". 11). Llntr 'o na ţ iune , biserica nu e a unei s ingure

c lasej Ea este a tu turor , a în t regului popor. Şi a ciobanului şi a învăţăcelului . Hris tos e modelul de v ia ţă perfectă şi pen t ru u n u l şi pen t ru altul.^ „Varietatea naturală a oameni­lor, fie socială în sânul naţiunilor, fie etnică în sânul omenirii, se adună sus şi îşi află u-nitatea spirituală în dumnezeeasca, dragoste a. lui Isus Hristos". 12).

Spre deosebire de catolicism care, fiind in­te rna ţ iona l şi un iversa l trece peste hotarele n a t u r a l e şi organice d in t re na ţ iun i , confun­dând ideea de n a ţ i u n e cu cea de s ta t divin şi i m p u n â n d ca , .sacră" o l imbă m o a r t ă scoasă do m u l t din circulaţie, spre deosebire şi de protestantism care consideră n a ţ i u n e a ca pe u n „datum" cu care ai l iber ta tea să te solida­rizezi sau nu.ţ ortodoxia a re sent imentul adânc al etnicului de care n u s'a _ despăr ţ i t nici oda­tă în istorie^ „Pentru catolicism, naţiunea e o realitate tolerată numai când ea nu împiedică spiritul său organizator şi imperialist. Pentru protestantism este o formă abstractă care cir­cumscrie o convergenţă problematică a reali­tăţilor individuale. Pentru ortodoxism însă, na­ţiunea este un organism natural" 13).

Romano-catol icismul crede mis t ic înt r 'o uni­versal i ta te a creş t in ismului . El lucrează pent ru s t rângerea laolal tă a t u t u r o r credincioşilor — fără deosebire de origine etnică — într 'o sin­gu ră biserică un ive r sa l ă r id ica tă la r a n g u l de s ta t religios-politic in te rna ţ iona l .

Ortodoxismul — şi în special or todoxismul românesc 14). — n u consideră n a ţ i u n e a ca pe u n accident trecător, ci ca pe o rea l i ta te care se încadrează în p lanur i le veşnice ale ra ţ iun i i dumnezeeşti . In sfera sa de v ia ţă in t r ă şi fac­torul na ţ iona l pe care-1 încălzeşte şi-i adân­ceşte. Se identifică cu v ia ţa şi men i rea istorică a na ţ iun i i . Se men ţ ine ca pa r t e i n t eg ran tă a conştiinţei na ţ ionale . Vede în alte popoare, pă r ţ i i n t eg ran te ale omeniri i , şi l up tă pen t ru înfră ţ i rea omeniri i , n u as imi lând alte neamur i , ci respectându-le specificul lor etnic şi ras ia l . P e n t r u n e a m u l nos t ru în special, r apor tu l din­t re ortodoxism şi na ţ iona l i sm este r apor tu l s implu d in t re n a t u r a l şi s u p r a n a t u r a l . V I d e e a na ţ iona lă şi ideea creşt ină, s'au înfrăţ i t şi se vor înfrăţ i mereu, p e n t r u c ă sun t doi gemeni. Au a p ă r u t oda tă în istorie, deaceea se între­gesc reciproc. Noi s u n t e m s ingurul n e a m care s'a născu t creştin. 15). Simbioza istorică dint re r o m â n i s m şi or todoxism este simbioza dint re o-menesc şi sp i r i tua lu l d i v i n J „ R a s a şi ortodoxia sunt cele două componente originale ale sub­stanţei româneşti. Prin una ne-am aşezat punctul arhimedic pe pământ, prin cealaltă ni s'a deschis cerul cu luminile lui, şi aşa ne-am menţinut locul sub soare ca ceeace sunt-tem, şi nu ne-am renegat în mijlocul tuturor furtunilor prin care am trecut..." 16).

397

Ortodoxismul românesc se adap tează perfect ideologiei politice care s tă l a baza ar t . 4 d in Noua Const i tuţ ie p r i n care P a t r i a este p u s ă m a i p re sus de orice. S 'ar pu t ea sus ţ ine ch i a r că aceas ta este însăş i concepţia bisericii noa­stre ortodoxe na ţ ionale , care a re în vedere a-p ă r a r e a şi m â n t u i r e a poporu lu i r o m â n cu care aceas tă b iser ică se confundă.

P a t r i a — p ă m â n t u l s t r ămoş i l o r şi copiilor noşt r i — a re ca bază n a ţ i u n e a r o m â n ă , n a ţ i u n e care este organizată , în S ta tu l na ţ i ona l r o m â n .

P a t r i a , N a ţ i u n e a şi S ta tu l Na ţ iona l Român , sun t personif icate î n să în p e r s o a n a Regelui nos t ru , care, fiind ortodox, este exponentul şi personif icarea însăş i a sufletului ortodox al neamulu i .

Monarh ia pen t ru noi, — în t recut ca şi în prezent, — n 'a fost n u m a i s u p r e m a funcţ iune poli t ică a s t a tu lu i , ci şi o funcţie re l igioasă în acelaş t imp.!Aşa au înţeles-o voevozii noşt r i . N imbul evlaviei s t r ă lucea în toate faptele lor: în războaie, în lăcaşur i le de înch inăc iune , în aşezăminte le de car i ta te , în c u l t u r a pe care o r ă s p â n d e a u , î n m a r t i r a j u l pe care-1 pr imeau. . .

*) F r a g m e n t din vo lumul „Mistica secerii şi a ciocanului" care va a p a r e în c u r â n d cu o pre fa ţă a D-lui Prof. Nichifor Crainic. 1). Ni­chifor Crainic : Na ţ iona l i t a t ea în a r t ă (Gândirea No. 3 din 1935). 2). Nichifor Crainic : Punc t e ca rd ina le în haos pag . 161). 3). P r . V. Iordă-chescu: Comunism şi c reş t in ism pag. 216) 4). Matei V, 17). 5). ,.Eu sun t Domnul Dumnezeul tău..." (Decalog). 6). „Nimeni n u şi-a u r î t vre­o d a t ă t r u p u l s ă u ci-1 h r ă n e ş t e şi-1 îngri jeş te cu d r a g " (Efeseni V, 29). 7). „Cine este t a t ă l care de-i v a cere fiul s ău p â i n e a săr-j dea p ie t re sau de i-ar cere peşte să-i dea şarpe.. ." (Luca, XI, 11-13). 8). „Mergeţi m a i depar te la oile r ă t ă ­cite ale casei lui Israel. . ." (Matei, X), 6), şi „Eu sun t t r imes la oile cele p ie rdu te ale casei lui Israel.. ." (Matei, XV. 24). 9). Iubeşte pe aproa­pele tău , ca pe t ine însuţi . . ." (Matei, XXII, 37-39). 10). P r . V. Iordăchescu. op. cit. pag . 229). 11). Nichifor Crainic : Ortodoxia şi e tnocra-ţia, pag . 151. 12). Ibidem pag. 154. 13). Luc ian

R o m â n i a a fost creş t ină şi m o n a r h i c ă tot t impu l istoriei sale şi a ş a t rebue s ă fie şi de aici îna in te . Spr i j in i t pe aceste două idei, edi­ficiul ei va în f run ta veacur i le toate, eterni­tatea. .

Mona rhu l — a ş a d u p ă cum s u n ă o f rumoa­să fo rmulă — este m o n a r h „din graţia lui Dumnezeu" în tâ i , şi apoi „din voinţa naţiona­lă"-

Divini ta tea lui, n ' a m u r i t oda tă cu evul me­diu, c u m cred şi p redică r a t a ţ i i vieţii noas t re publice. Mona rhu l mode rn îşi p ă s t r e a z ă şi as tăzi ca rac te ru l sacru, p r i n faptul că el este în s lujba a u g u s t ă a poporulu i de care e responsabi l în faţa lui Dumnezeu şi a istoriei. L in ia sa de condui tă o formează spusele Mân­tu i to ru lu i : „Mi-e milă de popor,!".

Această compă t imi re activă, demofilâ, L-a făcut pe I sus să vindece pe orbi, pe şchiopi şi pe leproşi.

Tot ea este crezul de toate zilele al Monar­hului. . .

G. I. IACOB

Rlaga: Spi r i tua l i t ă ţ i bipolare. (Gândirea. No. 2 d in 1936). 14). Ortodoxia r u s ă era cesaris tă , imper ia l i s tă . E r a o imi ta ţ ie a Cezaro-Papismu. lui, ţ a r u l considerându-se reprezen tan t al lui Dumnezeu pe p ă m â n t , ca şi P a p a de la Roma. 15). Noi r o m â n i i n ' a m p r i m i t c reş t in i smul din cons idera ţ iuni de ordin politic ca vecinii noştr i (Unguri . Bulgar i ) de pi ldă. I s tor ia h u pome­neşte de o d a t ă ffixă la care ne -am fi creş t inat . Vorbeşte n u m a i de predicarea creştinismului în aceste pă r ţ i . D. Cantemir în „Descrierea Mol­dovei" spune că „...nu se poa te preciza da t a când poporul a t recut la creştinism..." Tot ast­fel V. Pdrvan şi N. lorga, C. C. Giurescu spun şi ei: . . . . .creştinismul a fost cunoscut în Dacia încă din t impu l domina ţ ie i r o m a n e " şi a fa ră că „noi s u n t e m cei m a i vechi creştini în acea­s tă p a r t e a Europei" . (Ist. Rom. V, I, p . 201). 16). I. P . S. Mitrop. Nicolae Bă lan : Cuvân t a r e la şed in ţa de const i tu i re a „Fră ţ ie i Ortodoxe Române" , 5 Mar t i e 1933.

LEONARDO DA VINCI, OM AL RENAŞTERII

„Fuggi i precett i di quelli speculator i che le loro rag ion i non sono confermate da l la ispe-r ienz ia" 1 ) .

Astfel ne î n v a ţ ă Leonardo . Călăuzi ţ i de sfatul lui înţelept, s ă înce rcăm a p ă t r u n d e în cunoaş­terea persona l i t ă ţ i i sale, pe cât de mas ivă , pe a t â t de pol ivalentă , p r in t r ' o exper ien ţă vi­zua lă : o reproducere a u n u i m i n u n a t tablou al său, „Feciora între stânci" : „La Vergine dette rocce", a p a r ţ i n â n d muzeu lu i ,,Luvru"

Scena ta in ică , în fă ţ i şa tă în tabloul ales de noi, se desfăşoară în u m b r a şi l u m i n a unei peşteri , a cărei i n t r a r e o cres tează s tânc i a b r u p t sculpta te de fantesia n a t u r i i . In zarea

1). Leonardo „omo sanza lettere", scri t t i co­men ta t e de F u m a g a l l i Giuseppina, Firenze, Sansoni , 1938, p . 43.

acestei in t r ă r i , legea Fir i i a r â n d u i t curgerea unei ape l impezi. In p r i m u l p lan . p lante le sun t desenate minu ţ ios . I a t ă dar , elementele de început , percepute d in cadru : peş teră , s tânci , p lante , apă, u m b r ă şi l umină , care ne înlesnesc adânc i r ea în l u m e a lui Leonardo .

Viziunea peşteri i ne deschide, d int r 'o da tă , o perspec t ivă nebănu i t ă , poate, la p r i m a im­presie, în gând i r ea v inc i ană şi a Renaş ter i i în genere. Es te r ea lă şi s imbolică peş tera . I a t ă m ă r t u r i s i t e însăş i sensaţ i i le lui Leonardo în fa ţa unei adevă ra t e grote :

„...tirato da l ia m i a b r a m o s a voglia, vago di vedere la g r a n copia delle var ie e s t r a n e forme fatte dal ia art if iziosa n a t u r a , r a g g i r a t o m i al-cruanto infra gli ombros i scogl'i, pe rvenn i al-l ' en t ra ta d ' una g r a n caverna, d inanzi al ia quale, res ta to a lquan to s tupefat to e ign ioran te

398

di tai cosa, piegato le m i e reni in arco, e fer­m a la s tanca m a n o sopra il ginocchio, e colla des t ra mi feci tenebre aile abbassa te e chiuse ciglia, e spesso p iegandomi in qua e in là per vedere dentro vi discernessi a lcuna cosa, e questo vietatomi per la g rande oscur i tà che là entro era. E stato a lquanto , subi to salsero in me due cose : p a u r a e desidero; p a u r a per la minacc ian te e scura spilonca, desidero per vedere se là entro fusse a l cuna miracolosa cosa"2).

Aci se opreşte m ă r t u r i s i r e a . Lucru l acela mi­raculos, Leonardo l'a in tu i t pe p l anu l î nnă l t a t al rea l i tă ţ i i gându lu i său ,printr 'o „sacra r ap -presentazione". Dar , peş tera cuceri tă de el în-suş pe cale sensorială, îi fusese m a i d ina in te cunoscută simbolic de către ant icul P la ton, a cărei cugetare se râs f rângea din belşug în spi­ritele l umina t e din Renaştere . început a fi cu­noscut încă din Trecento. fie indirect p r i n t ra­duceri lat ine, fie chiar direct p r in in te rmediu l profesorilor greci — c u m a fost acel B a r l a a m , tă lmăci toru l a r id al filosofului grec pe care 1-a avu t l â n g ă el u n răs t imp, Pe t ra rca , — P lan ton devenea din ce în ce m a i cetit, a ju ta t de fenomenul elenismului i ta l ian, p r i n biblio­fili că lugăr i , cum a fost Scolario Saba în tre­cento, cont inua t p â n ă în t impul lui Leonardo, adică în a doua j u m ă t a t e a qua t t rocentu lu i , de Constant in Lascar i s . Bizanţul , cu t radi ţ ie neoplatonică, a d ă r u i t pen t ru trei an i Floren­tinilor, pe Manuele Chrisolora, care a făcut şcoală cu doct r ina mare lu i gând i to r elin. Tre­buia să se p roducă u n conflict în t re t rad i ţ i a medievală a lui Aristotel . .s tăpânul celor ce iubesc înţelepciunea, după expresia lui Dante , şi noile tendinţe uman i s t e . L u p t a s'a da t în adevăr, în t re averoişti i peripatet icieni , în frunte cu padovanu l Pomponazzi şi f lorentinul Marsil io FJcino. Acesta, î ncu ra j a t de înţelep­tu l Cos'mo dei Medici, a în temeia t a t â t de cu­noscu ta Academie p la tonică la Florenţa , sub influenţa grecului Gemisto Plethon.

Această a tmosferă de neoplatonism, pe care o resp i ră Leonardo, a învălui t , fireşte, î n t r eaga sa concepţie de cuceri tor u m a n i s t al spaţ iu lu i văzut şi n e v ă z u t 3 ) . P l a ton închipuise şi el o peş te ră în care se aflau prizonieri . Ei n u ve­deau d in lumea adevăra tă , decât imagini de u m b r ă , profilate pe zidurile stâncilor. Acele u m b r e din peş teră î n semnau în concepţia pla­tonică, slabe copii ale real i tăţ i i , ale unei rea­l i tăţ i pe care n u m a i in tu i ţ i a sub l ima tă a în­ţeleptului o pu tea at inge.

Nu t rebue să u i t ăm, însă deosebirea d in t re omul ant ichi tă ţ i i şi ,.1'uomo nuovo", d in t re P la ton şi Leonardo: anticul , s imţ ind în suflet 'dealul perfecţiunii , făcea d in idealul omenesc, legat de fi inţa sa, o existenţă, din a l tă lume, t ranscendentă . I a t ă logica valori lor platonice.

Omul Renaşter i i şi-a câşt igat personal i ta tea , de t rona tă de umi l i n ţ a medievală , cu încetul,

2) Op. cit., p. 35. 3) Giovanni Gentile dă o m a r e i m p o r t a n t ă

problemei p la ton i smulu i în Renaş tere a t â t în ..Studi sul Binascimento; Firenze, Vallecchi. 1923. cât şi în „Giordano Bruno e il pensiero del Binas cimento; Firenze. Vallecchi. sec. ed., 1925, în care se află capitolul „Leonardo".

cucerindu-se pe sine şi spaţ iu l înconjură tor . A devenit, astfel, m a i m a t u r . In spi r i tu l său. în imanet , afla perfecţiunea, f inal i ta tea tu tu­ro r lucrur i lor .

Să n u ne mire , deci, ca tocmai p re ţu i to ru l experienţii Leonardo da Vinci şi-a spus sie-şi:

„O speculatore delle cose, non ti la ldare di conoscere le cose che o rd ina r i amen te per se medes ima la n a t u r a conduce. Ma ra l legra t i di conoscere ii fine di quelle cose che son di-segniante dal ia mente t u a " *).

Fer ic i tă îmbinare a empi r i smulu i cu ra ţ io­nal i smul , pe care deabea în a doua j u m ă t a t e a secolului XVIII, u n Imanue l Kan t avea să-1 formuleze. Echi l ibrul de forţe spir i tuale a da t protot ipului Renaşter i i , lui Leonardo, aceas tă înţelegere m a t u r ă a cunoaşter i i . I a r ma te r i a ­l izarea valori i de pu r i t a t e l ăun t r i că a existat şi în Renaştere , d a r n u t ranscendent , abstract , ca în ant ichi ta te , ci concret, plast ic , p r i n a r tă . Astfel temele religioase, a t â t de deseori întâl­ni te în f iguraţ ia ar t is t ică, n u isvorau a t â t a d in t r ' un sent iment creştin, cât din in tu i ţ i a acelei pur i tă ţ i , n u morale , ci estetice. L a fel, punc tu l luminos al valori lor platonice — Bi­nele — în t runea şi bunu l şi f rumosul .

Pu t in ţ a de a concretiza art is t ic , în deosebi va loarea binelui d in sufletul său, făcea pe Leonardo s ă divinizeze p i c tu ra :

La deità ch'à la seienza del pi t tore fa che la mente del p i t tore si t r a n s m u t a in u n a simi­l i tudine di men te divina..." B)

Totuş, î n exal tarea sa de geniu art is t . Da Vinci a luneca în mis t ic i smul platonic, făcând din p ic tură , o ent i ta te despăr ţ i tă de spir i tu l creator, a to tputernică , fiind „nipote di essa n a t u r a e pa ren te d ' Idd io" 6 ) .

Dar. să con t inuăm cu ana l iza rea elementelor desprinse din cadrul imaginei p ic turale . Stân­cile,solid conturate , plantele delicat desenate şi apa , care se ghiceşte în zare reprez in tă ap­t i tudini le positive ale lui Leonardo. capaci ta tea de înţelegere a lumi i înconjură toare . In ade­văr , curiozi tatea ştiinţifică i-a s t imu la t a t â t a în t reaga sa viaţă , încâ t a în tunecat , câteodată, însăş act ivi tatea ar t is t ică . Spaţ iu l ca micro­cosm şi macrocosm i se deschidea — şi el voia să-l scu ture de m a g i a în care îl învălu iau contemporani i . Considera „negromanzia" , „un s teag sbură to r m â n a t de vân t " p e n t r u min­ciuni, spre deosebire de alhimie, pe care o pre­ţu ia mul t . Alhimia reprezenta pe vremea aceea r u d i m e n t a r fisico-himia şi experimente ştiin­ţifice moderne se u n e a u cu fantasii le poetice despre „Virtuţi i le" best iar i i lor şi lapidari i lor , de derivaţie medievală . Crearea au ru lu i p lu t i a ca o dor in ţă realizabilă. Cum să n u fie a t r a s de aceas tă magie a lh imis tă , sufletul f remătând în fata s t ră lucir i i au ru lu i , rupt , pa rcă , din soare ? In ştiinţele na tu r i i şi ale omului n u a existat r a m u r ă . în care Leonardo să nu fi fă­cut cercetări . In săş a r t a sa reflecta aceste studii ştiinţifice. Cunoaşterea anatomiei aju­t a t ă de disecţii îi dădea perfecţ iunea n a t u r a l ă a corpului omenesc, rea l iza t art is t ic . I n t r ' a t â t a fost preocupat de invenţi i ştiinţifice, încât ,

4) Leonardo, omo sanza lettere, cit., p. 44. 5) Op. cit., p. 237. 6) Ibid.

399

în sc r i soarea sa de r e c o m a n d a r e căt re ducele Ludovico il Moro al Milanului , se p rezen ta în p r i m u l r â n d ca u n inginer cu mul t ip le posi­bi l i tă ţ i şi n u m a i spre sfârşi t şi-a a d u s amin te că m a i e ra şi scu lp tor şi pictor. I n sâ ş m a r i l e sale opere ar t is t ice au suferi t de pe u r m a ştiin-ţifizării sale dusă la extrem. Astfel, g rand iosu l proect al s ta tuei équest re a lui Francesco Sforza, t a t ă l lui Ludovico il Moro, a fost rea­lizat doa r î n mache tă , d a r a servit la î nmă-nunche rea u n o r experienţe î n t r ' u n „Tratat de anatomie a cailor" şi la u n a l t s tudiu , cu t i t lul „Metodele fuziunii bronzului".

„Cina cea de taină", celebrul afresc din re­fectoriul biserici i Santa delte Grazie d in Mi­lano, a p ă t i m i t şi el deasemeni , din cauza ex­per ienţelor p ic torului , care a voit să încerce procedee n o u ă de p r e p a r a r e şi combinare a culorilor. De altfel, sp i r i tu l de creaţ ie a r t i s t ică un i t cu cea ştiinţifică, s'a văd i t încă din copi­lărie, a ş a cum p u t e m deduce d in episodul po­vesti t de V a s a r i 7 ) : p i c t a rea pe miezul r o tund al u n u i f ragment d in t r ' un t r u n c h i u de copac, t r a n s f o r m a t în scut , a u n u i cap de meduză , a t â t de fioros, încâ t a î n s p ă i m â n t a t şi pe ta­tăl a r t i s tu lu i . P e n t r u inven ta rea acelei imagin i se folosise de o s u m ă de mici an imale , pe care le-a disecat şi le-a combina t î n t r ' u n m o n s t r u neexistent .

Delà l umea mică , p lante , an imale , om, min­tea sa s'a î nd rep ta t şi spre cea inf ini tă din spaţ iul cosmic. Deaceea, expoziţia ac tua l ă delà Milano s i tuează pe Leonardo în cadru l m a n i ­festări lor şt i inţif ice ale Italiei , p rezen ta te a t â t evolutiv, cât şi sintetic.

Art is tu l Leonardo da Vinci, p r i n observaţi i le şi logica sa, a p ă t r u n s în cuge ta rea as t rono­milor, an t i c ipând pe Galileo Galilei. î m p o t r i v a concepţiei geocentrice ptolemaice, care afir­m a s e că p ă m â n t u l se află în centrul univer­sulu i şi p r i n u r m a r e , este stat ic, concepţie ba­za tă pe u n sofism aristotelic, — Leonardo se a l ă t u r ă convingeri i c a r d i n a l u l u i Cusanus , care af i rmase că p ă m â n t u l n u este în centrul un i ­versu lu i şi deci, a re o mi şca re de ro ta ţ ie în j u ru l propr ie i sale axe. Totuş , ca u n adevă ra t uman i s t , Leonardo p r e ţ u i a omen i rea ch ia r din p u n c t de vedere ştiinţific şi to t astfel p ă m â n t u l său. găs ind că r ă u au făcut cei vechi să per­sonifice ca zei, al te sfere, Jupi ter , Sa tu r n , Mar­tie, punc te în univers , când t r ebu iau să r idice l aude doar spre Soare. Sun tem, a şa dar , în m ă s u r ă de a in t roduce u l t imele d o u ă noţ iuni , descoperite în cadru l t ab loulu i şi care se re­flectă şi a s u p r a personagi i lor p ic ta te : l u m i n a şi u m b r a .

Leonardo a a d o r a t soarele. Ca u n păgân , uneor i , îl pr ivea. — obîrşie un i că a vieţii cos­mice : „el suo lume a l l u m i n a tu t t i l i . corpi celeşti, che per l 'universo si compar tano . tu t t e l ' an ime d iscendan da lui, e n e s s u n al t ro caldo nè lume è nell 'universo. . ."

P r i n aceas tă l a u d ă a Soarelui şi a lumini i , Leonardo d a Vinci se in tegrează din nou în p la ton i smul vremii , d a r semnal izează, în ace-

7) Vasar i Giorgio, Le Vite dei piu celebri pit-tori, scultorie architelli, Firenze, A. Salani , IV ed., 1925, p. 492.

laş t imp, sufletul I t a l i anu lu i , d e a p u r u r i îndrep­t a t spre zarea l impede a lumin i i . Ceaţa mis te­r ioasă şi în tuner icu l , a t â t de propr i i nordici lor , Anglo-Saxonilor şi rasse i ge rmane , n u au fost n ic iodată specific i t a l i anu lu i . Ţ a r a sa e p rea scă lda tă de l umină . Trebu ia să p ă t r u n d ă în peş te ră p e n t r u a-1 cupr inde t a i n a s a u să aş­tepte seara , care aş te rne pe forma unei figuri u m a n e , o u m b r ă . L u m i n a a î n s e m n a t şi în­s e a m n ă şi azi v ia ţă în s imţ i rea caldă şi în gând i r ea l impede a i t a l i anu lu i . „Divina Come­dia" a sfârşi t cu apoteozarea Empi reu lu i , în care m a t e r i a e ra d e s t r ă m a t ă în l u m i n ă . Mi­sticul din Assisi s'a ap rop ia t de soare, ca de u n frate. P la ton ic i anu l Ficino, în t e m a „De Sole e Lumine" identifică, de asemeni soarele cu Dumnezeu.

Dar , în p i c t u r a „Fecioara intre Stânci", soa­rele nu se zăreşte. Totuş, razele sale p ă t r u n d , r i s ip ind t e a m a p r o d u s ă de mis t e ru l necunoaş­terii, i l uminează figurile şi însufleţesc mâini le . „Sfânta convorbire" a devenit, astfel c la ră şi pen t ru sfiosul profan, r ă t ăc i t în grotă . Perso-nagii le î n t r u n i t e a lcă tuesc u n corp geometric, o p i r a m i d ă . Este imag inea s a c r ă a perfecţ iuni i pe rpe tua t ă dea lungul veacur i lor de cu l tu ră , delà egipteni, la P la ton , cu mun te l e valorilor, la creşt ini cu t r i u n g h i u l — şi —, imagine , pe care, doa r v iz iunea cu p a t r u punc te card ina le a crucii a p u t u t să o detroneze, i m p u n â n d - o bisericii . Per fec ţ iunea este s ta t ică , în tocmai ca şi f igura geometr ică din spa ţ iu l lui Leonardo. Totuş, cât d i n a m i s m î n l ă u n t r u j l a tu r i l o r t r iun­ghiu lu i ! Legea mişcă toa re a firii se p r o p a g ă din f ă p t u r ă în făp tură , în t r 'o î n l ăn ţu i r e s t r ânsă , i svorând delà Sfânta Fec ioară spre înger , p r i n al căru i deget în t ins trece fluidul în t r u p u l m i c u ţ al s fân tu lu i Ioan Botezătorul , care la r â n d u l său, îl î n d r e a p t ă în adora re , spre I i isus . Mişcarea n u m a i a re rost să-şi con­t inue cu r su l . F iu l D o m n u l u i b inecuvântează , gest unic .

P r i n geometr ia s ta t ică a formelor şi muzi ­cal i ta tea f lu idă a mişcăr i i , a r t i s tu l Leonardo da Vinci, u r m â n d t r ad i ţ i a u m a n i s t ă a celui­lal t m a r e gând i to r şi p l ă s m u i t o r Leon Ba t t i s t a Alberti, s'a ap rop ia t de sensul a d â n c al vieţii. Am început p r i n cuvintele sale; s fârş im tot cu o gând i re a lui<<în care adânc imea spir i tu lui său filosofic s'a u n i t cu poezia mis t i ca a con­templăr i i a rmonie i din Cosmos :

..O mirab i le nécessi ta, tu con s o m m a ragio-ne constr igni tu t t i li effetti a pa r t ec ipa re delle lor cause, e con s o m m a e inrevocabile lege ogni azione n a t u n a l e colla brev iss ima opera-zione a te obbedisce. Chi crederebbe che si bre-vissimo spazio fussi capace delle spezie di tu t to l 'universo ? O m a g n a azione, quale ingegno po t r à pene t r a r e ta le n a t u r a ? Qaul l i ngua fia rruella che displ icare possa ta l m a r a v i g l i a ? Certo nessuna . Ouesto dirizza f u m a n o discor-so al ia contemplazione d i v i n a " 8 ) .

Armoniza rea a două spaţ i i — u n u l min ta l , creat, celălalt real, cuceri t — a fost ţ i n t a vieţii lui Leonardo da Vinci, u m a n i s m u l u m a n i t ă ţ i i sale.

MARIELLA COANDĂ

8) Op. cit., pp . 45-6.

400

C R O N I C A L I T E R A R A G. CĂLINESCU: P R I N C I P I I DE ESTETI­

CĂ. Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Caroi II". — Ul t ima carte a d-lui G. Călinescu surpr inde , în p r imu l rând , p r i n t i t lul ei. Prin­cipii de Estetică a crezut de cuvin ţă au toru l să boteze o luc ra re care, de fapt, delà pr imele pa­gini dovedeşte că n ă z u i n ţ a d-lui G. Călinescu este cu totul a l t a decât aceia a n u n ţ a t ă , insi­n u a n t şi pompos, pe copertă.

Evident, cit i torul deschide aceas tă car te cu u n foarte justif icat sen t iment de curiozitate intelectuală.

în tâ i , f i indcă problemele de estetică se bu­cură la noi în u l t ima vreme, de o f ruc tuoasă atenţie din ipartea m a i m u l t o r cercetători de o deosebită formaţ iune ştiinţifică — şi al doilea, f i indcă era oa recum de aş tepta t ca d. G. Căli­nescu, a căru i act ivi tate in tensă de p â n ă acu­ma , a izbutit s ă dea m u l ţ u m i t o a r e rezul ta te în t ă r îmul istoriografiei l i terare, să v ină şi aici cu o serie de contr ibuţ iuni , dacă n u originale, în orice caz serios o rându i t e şi verificate în lu­m i n a mate r i a lu lu i documentar .

Contactul însă cu ch ia r capitolul de început al volumului ne-a desamăgi t aşa cum, fă ră îndoială, va desamăgi pe orice lector care nu-i dispus să vadă î n t r ' u n asemenea s tudiu o sim­plă înş i ra re de expresii lipsite de consis tenţa teoretică necesară şi m a i ales de acea ord ine in te r ioa ră a discuţiei, a t â t de caracter is t ică tu­tu ro r lucrăr i lor care, în t r ' adevăr , ta ie m a i l a rg perspect iva sp i r i tua lă a unei probleme.

Principii de Estetică este u n ti t lu fundamen­tal impropr iu pen t ru conţ inutul acestei cărţ i oferită t ipa ru lu i cu o g r a b ă şi cu o absen ţă a s imţulu i autocri t ic , p r i n n imic îndr i tu i te . P e noi n u ne consolează deloc m ă r t u r i s i r e a d-lui G. Călinescu, ros t i tă dealtfel, în pr imele cuvinte ale prefaţei, că opusculul de faţă reprezintă n o u ă prelegeri ţ inute la Facu l t a t ea de Filosofie şi Litere din Iaşi şi că el este original n u m a i în intenţie. Asta-i t r eaba exclusiv pe r sona l ă a d-lui G. Călinescu şi ca a t a re ea n u e nici de-cum chema tă să î n r î u r ea scâ a s u p r a • judecăţ i i critice negative, pe care o m e r i t ă din plin.

Opusculul în chest iune se deschide cu u n soi de definiţie a esteticei, confuză şi cu desă­vârş i re deplasată . Deşi toa tă cercetarea sa se bazează pe a f i rmaţ ia periodic formula tă că poesia nu se poate defini, to tuşi d. G. Călinescu a ţ inu t să ne in t roducă în discuţ ia ce-o des-bate, f r agmen ta r şi superficial, tocmai pr in-t.r'o definiţie, care consti tue m ă r t u r i a conclu­den tă a poziţiei sale şubrede.

I a t ă fraza împr i c ina t ă : „Estetica este o dis­ciplină, sau m a i bine zis u n p r o g r a m de preo­cupăr i , care s'a născu t inconşt ient sau nu , din nevoia s imţ i t ă de o în t insă clasă de intelectuali de a vindeca lipsa sensibil i tăţ i i art ist ice pr in judecăţ i a şa zise obiective, ad ică în fond s t ră­ine de fenomenul subs tan ţ ia l al emoţiei".

P r i n u r m a r e e clar : din momen t ce socoteşti estetica p u r şi s implu ca u n p r o g r a m de preo­cupăr i născu t inconşt ient sau nu , dintr 'o ne­voie s imţ i t ă (observaţi profunda contradicţ ie de care se face vinovat autorul) de a lecui să­

răc ia sensibil i tăţ i i p r i n judecăţ i obiective care sun t s t ră ine de emoţie, as ta însemnează, impli­cit, că te declari pen t ru u n subiectivism ale cărui m a r g i n i se proiectează în t re incontrolabil şi a rb i t ra r . D. G. Călinescu porneşte de la punc­tul acesta tu rbure , din care se desprind, pa­g ină de pag ină , câteva confuzii şi m a i grave, şi ma i compromiţă toare .

Rând pe rând , profesorul ieşan îi răpeşte disciplinii estetice orice just if icare ştiinţifică.

Să vedem care e procedeul şi, apoi, care e concluzia.

Cu o vehemenţă pseudo-dialectică şi incohe-rentă , care de cele m a i mu l t e ori îl î n d e a m n ă să se lupte cu ficţiuni, n u cu principi i , d. G. Călinescu, u i tând , probabil , pen t ru o clipă, ne­fericitul t i t lu a l „opusculului" , îşi p ropune ca în cinci file să sdruncine toate temeliile esteti­cei moderne . Argumen ta ţ i a sa nu-i complicată şi m a i ales, da t fiind spa ţ iu l s t r imt ce i-1 con­sacră , a re şi comoda cali tate de a n u fi docu­men ta t ă . Cei trej s au p a t r u gândi tor i pe care îi aminteşte , sun t lua ţ i la în tâmpla re , i a r ca­racter izăr i le aproximat ive a s u p r a lor n u n u m a i că n u aduc nici u n supor t rea l în des făşurarea demostraţ ie i ci d impotr ivă , îşi însuşesc s t ra­niul rost să ne convingă încăoda tă de g raba condamnabi lă a d-lui Călinescu. S t r ă b ă t â n d niţel m a i a ten t pagini le acestea r ă m â i cu im­pres ia foarte l ă m u r i t ă că acela care le-a re­dac ta t îşi a r u n c ă min t ea în zona problemelor de estetică exact cu aceiaşi mas ivă ignoran ţă cu care u n copil se asvâr le î n apa u n u i r âu , nebănuindu- i adânc imea şi vâl toarea. Pr ip i tu l cercetător a v ru t să braveze ceva.

Ce şi pe cine nu şt iu. — dar ho tă r î t că nă­zu in ţa sa aici îşi a re obârş ia .

Celor care admi t s t ruc tu ra ştiinţifică a este­ticei, d. G. Călinescu le r ipostează p rompt : există u n fenomen estetic pe care să-1 studiezi după metode speciale meni te a îngădui fixarea u n o r legi ? Da, r ă s p u n d e d. Călinescu. I n să n u m a i pe j umă ta t e . Căci imedia t adaogă : g rupul de rea l i tă ţ i fizice a t ă r îmu lu i ar t is t ic oda tă i n t r a t în categoria amp lă a fenomenelor psihologice n u m a i poate a sp i ra la o adevă ra t ă autonomie. Spre a dovedi verac i ta tea tezei a-cesteia — care la dreptul vorbind e o t a rd ivă încercare de a reactual iza o a n u m i t ă concepţie vitalistă, d. G. Călinescu se în t reabă în felul u r m ă t o r : „Piers ica pe care o m ă n â n c îmi pro­duce plăcere, mun te l e pe care îl privesc îmi produce plăcere, poesia pe care o ascul t îmi produce plăcere. De ce oare aceste plăceri a r fi a t â t de eterogene încât u n a din ele, cea s tâ r ­n i tă de audi ţ ia poemului să ceară n e a p ă r a t const i tuirea unei ş t i inţe nouă?" (p. 13). In fond, zice improvizatul nos t ru estetician, emoţ iunea e aceiaşi chiar dacă uneor i n i s'a p ropus ca semn distinctiv gra tu i ta tea . Gra tu i ta tea n u este un cri teriu esenţial. E a e rezul ta tu l unei ati­tudini de valoare a spir i tu lui u m a n . Că d. Că­linescu are nedesminţ i t ă drepta te când susţ ine acest lucru, cit i torul n u t rebuie să se îndoiască deoarece a rgumen tu l e definitiv. Să-1 reprodu­cem : „Copilul care linge o acadea în chip de

401

cocoş trece succesiv delà p lăcerea fiziologică la p lăcerea a r t i s t ică şi e m â h n i t când pen t ru sa­t isfacerea celei dintâi , m a i imperioase, a fost silit s ă d i s t rugă pe cea de a doua" (p. 14). Deci criterii le u t i l i tă ţ i i şi g r a tu i t ă ţ i i cad.

D a r ca să d ă r î m e a u t o n o m i a esteticei, d. G. Călinescu m e r g e m u l t m a i depar te . Severele sale exigenţe de crit ic n u se m u l ţ u m e s c să ne evoce n u m a i imag inea copilului care l inge o acadea ci g ra ţ ie u n u i elan intelectual magn i ­fic, doa r in câteva fraze doboară şi teor ia ca­podoperei . P r a c ' a m as i s ta la dec lanşarea unei nopţ i a Sfântulu i Bar to lomeu, p e care dascălu l d in Capi ta la Moldovei o regizează f ă r ă c ru ţ a r e în zona întregei estetici con temporane . Două a l inea te îi s u n t cu p r i so s in ţ ă îndes tu lă toa re ca să-.şi în t ruchipeze aevea orgoliosul vis. Conclu­zia se rosteşte ca o sen t in ţă f ă r ă apel. „Jude­ca ta estet ică se în temeiază pe impres ia m e a care s capă de r e s t r ânge rea p a r t i c u l a r u l u i p r i n cons imţ i rea a l to ra şi e o pseudo- judecată care se poate formula a şa : sen t imentu l de valoare s t ăpâneş te a c u m conşt i in ţa mea . P u t e m să a-vem empir ic sen t imentu l că o operă este ca­podoperă, d a r cer t i tudinea, adică cons imţămân­tul general cu care se începe orice ş t i inţă , ni­ciodată, î n c â t p u s ă pe aceas tă bază, Estet ica devine discipl ina c iuda tă care nu-şi cunoaşte obiectul", (p. 15).

Va să zică d. G. Călinescu acordă impresiei personale u n rol de te rminan t . Din cauza acea­s ta const i tu i rea une i estetici ştiinţifice este ini­ţ ial exclusă. Logic, ni se p r o p u n e a tunci alt­ceva. In locul dlsciplinii no rma t ive să aşezăm o discipl ină descript ivă, cu al te cuvinte o ro-tor ică ale cărei precepte să fie istorice si s ta t i ­stice a d u n a t e p r i n mij locul anchetei . In deo­sebi în cazul poesiei. d. G. Călinescu a re ne-s d r u n c i n a t a c red in ţă că o me todă astfel apli­ca tă t rebuie să dea cele m a i bogate roade.

A in ten ţ iona să defineşti poesia e o s t r ădu­i n ţ ă pe cât de d e ş a r t ă pe a t â t de absurdă , n e a s i g u r ă au to ru l . Cu pri le jul acesta abi l i ta tea demons t r a t ivă a h a r n i c u l u i is toriograf se de­păşeş te pe ea însăş i . Din vreo enciclopedie sau de pe niş te fişe fă ră cuveni ta ident i ta te biblio­grafică, d. G.Călinescu a copiat trei definiţii da te poeziei. î n t â i a , a lui Sully P r u d h o m m e , ceala l tă a lui Clovis Hugues , i a r u l t ima — n e ­g ru pe alb ! — a lui I lar ie Voronca. î n a i n t e de a le copia, apologetul esteticei re tor is te exclamă b i ru i to r : poeţii înşişi n u ş t iu ce este poesia şi excelează în definiţiile de tip ex t r avagan t !

Dest inul u n u i s tud iu care îşi clădeşte a rgu­m e n t a ţ i a pe fantezia a b e r a n t ă a u n u i I lar ie Voronca des igur că e definitiv pecetluit .

S ingu ra s a r c i n ă m e r i t u o a s ă a cr i t icului e a-ceia de a afla n u ce este poesia, ci cum este poesia şi de a desluşi p r i n ana l iza poemelor celebre u n a n u m e m e c a n i s m care să ne spo­r e a s c ă sensibi l i ta tea ar t i s t ică . Deci, estetica nu-şi m a i legi t imează cu n imic existenţa. F i i n d n ă s c u t ă din „fr igidi tatea" conşti inţei , ea se înfăţ işează ca fundamen ta l steri lă.

Afirmaţi i le d-lui G. Călinescu sun t categorice şi s ă r ecunoaş tem că se potr ivesc admi rab i l cu t i t lul căr ţ i i pe care totuşi izbutesc să-l n ă r u -iască cu p r imele lovituri de senzaţie. T e m u t a dialect ică a c ron icaru lu i nos t ru l i t e ra r şi-a

îndepl in i t a c u m înda to r i r ea m a i vâ r tos decât to tdeauna . Şl n imen i nu-i va t ă g ă d u i mer i tu l .

Ajuns aici, d. Călinescu începe u n „curs de poésie", care d u p ă ch ia r declaraţ i i le sale e o re tor ica b izu i tă pe experienţă .

Principiile de Estetică degenerează astfel în­tr 'o l u n g ă ve rvă discurs ivă , p u n â n d u - ţ i l a în­d e m â n ă va r i a t e piese l i t e ra re d a r fă ră nici o me todă şi fă ră acea ideie cen t ra lă care alcă­tuieşte axa teoret ică a unei cercetăr i serioase. La sfârş i tul f iecărui capitol, se încheagă o cons ta ta re negat ivă , având ros tu l să ne des­copere u n colţ în p lus din t a ina poesiei. Aşa încât , p â n ă l a u r m ă , subs t an ţ a poesiei apa re ca o î n g r ă m ă d i r e de negaţ i i a rb i t r a re .

Să l u ă m câ teva mos t r e : „Poesia n u e fă­cu tă să fie în ţe leasă de toa tă l u m e a " ; „ F ă r ă emoţie n u există poésie onir ică" . „Absurdi ta­tea p u r ă , ch ia r p u s ă la cale conşt ient şi m a i ales a tunci , n u duce decât la mici efecte comice".

Alteori, gând i r ea d-lui G. Călinescu ia a s ­pecte impera t ive . De p i ldă : „Poetul t rebuie să al terneze frazele subs tan ţ ia le cu frazele pro­zaice, ca s ă prof i te de od ihna sp i r i tu lu i î n ra ­por tur i l e comune" ; sau : „Poesia t rebuie să cadă din când i n când în t r 'o verbal i ta te p u r ă pen t ru a se a t r age a t e n ţ i u n e a a s u p r a r i tua l i -tă t i i ei".

Să ne î n t r e b ă m în să : ce sun t aceste precepte dacă n u niş te pseudo norme , împot r iva că ro ra cu zece sau douăzeci de pag in i îna in te , d. Că­linescu p ro tes ta violent şi oa recum a m ă r î t de nepr iceperea esteticianilor au tonomi ? Ne bu­c u r ă m să n u d ă m în t rebăr i i nici u n r ă s p u n s fi indcă sun t em s igur i că e suficientă formu­la rea ei ca să vedem în ce groaznic cerc vi­cios se învâ r t e „opusculul" revolu ţ ionaru lu i critic r o m â n .

S ă n u se c readă că p r i n a s t a a m vrea să ne ros t im p e n t r u excesele au tonomismulu i este­tic. Vrem doar s ă subl in iem o me todă de luc ru şi chipul î n care d. G. Călinescu înţelege să analizeze o p rob lemă ce i-a frânt , din capul locului, forţa in te lec tual i tă ţ i i sale.

In j u r u l autonomiei estetice s 'au i sca t în ul­t imele decenii n u m e r o a s e discuţi i pe care în nici u n caz, n u t r ebu ia să le ignoreze u n stu­diu scr is cu in ten ţ ia de a fi nici m a i m u l t nici m a i pu ţ in , decât u n corp de pr incipi i ar t is t ice.

De obicei, îl ş t i am pe d. Călinescu s ă r i n d în orice l u p t ă dincolo de cal; de a s t ă da t ă însă a r ă m a s dincoace. Cauza e lesne de găsi t : ob­stacolul din cale e ra p r ea înal t .

Ne-am convins ad ineaor i că în celebra defi­ni ţ ie a esteticei d u p ă profesorul de la Iaş i a-ceastă d isc ipl ină s'a n ă s c u t inconşt ient din ne­voia s imţ i t ă de c lasa in te lec tuală de a vin­deca l ipsa sensibil i tăţ i i . Pa ra f razând-o , s 'ar pu tea spune că m a i m u l t decât estetica în sine. inconşt ienţ i s u n t aceia care se ocupă de ea. f ă r ă p r egă t i r ea şti inţifică respect ivă şi f ă r ă sen t imentu l responsabi l i tă ţ i i cul tura le .

In aceas tă accepţie, ca r tea d-lui G. Căli­nescu n u l a s ă n imic de dorit .

MIRCEA ELIADE : NUNTĂ IN CER, Editu-tura Cugetarea. — F ă r ă îndoia lă că adevă­r a t a vocaţie l i t e r a r ă a d-lui Mircea El iade este aceea de romanc ie r . Scr i i torul aces ta a

402

dat p â n ă a c u m a prozei româneşt i , câteva căr ţ i de o fundamenta lă semnificaţie. Şi când zi­cem de o fundamenta lă semnificaţie, desigur că t rebue să just i f icăm af i rmaţ ia aşa cum se cuvine.

î n t â i a mani fes ta re epică a d-lui Mircea E-liade a fost Isabel şi Apele Diavolului, a p ă r u t ă cu aproape zece a n i în u r m ă . E a aducea ală­tu r i de deficienţele expresive şi de construcţ ie ale debutului , o temat ică nouă . Temat ica a-ceasta consti tue şi as tăzi şi va consti tui mereu, cea m a i de pre ţ m a r c ă a romanu lu i . Pen t ru p r i m a oară , dacă n u ne înşelăm, se încerca în epica n o a s t r ă mot ivul actului g ra tu i t . Da r nu a ac tu lu i g ra tu i t a ş a cum se înfăţişează, g randios şi t u rbu ră to r , la Dostoievski — ci fi l trat p r in proza lui André Gide.

Evident, era m a i bine ca au to ru l să plece delà izvorul adânc al mot ivului d a r alegerea aceas ta l-ar fi împiedecat să-i îmbogăţească s t r u c t u r a epică a povestir i i cu n u a n ţ e şi sub­ti l i tăţ i anal i t ice care e rau m a i aproape de sfe­r a preocupăr i lor lui livreşti .

Această inf luenţă a re u n vădi t carac te r ce-eace însă n u 1-a scuti t pe d. Mircea El iade să creze o a tmosferă propr ie povestirii , — o at­mosferă de voită confuzie care pe mul ţ i i-a de­t e rmina t să s p u n ă că Izabel este o carte obscură. De fapt, acolo e u n obscu ran t i sm con­ştient, ad ică ţesut de efortul lucid al au toru­lui ca u n cadru ideal conflictelor şi proceselor sufleteşti ce f r ă m â n t ă psihologia personagii lor .

Cu ne a junsu r i remarcabi le şi cu o certă în-r îu r i re livrescă, r o m a n u l de debut al d-lui Mir­cea El iade a reuş i t totuşi să af irme u n ta lent viguros şi de o nouă formaţ ie în scr isul româ­nesc, fapt care s'a verificat s t r ă luc i t p r in vo­lumele u r m ă t o a r e . Nu e locul aici s ă s t ă r u i m a s u p r a f iecăruia î n pa r t e . Credem că ciclul proiectat de t â n ă r u l nos t ru prozator n u poate fi încă obiectul une i judecăţ i definitive de­oarece el este în neconteni tă desfăşurare .

Abordând subiecte extrem de var ia te şi p l â s m u i n d o lume de o boga tă tipologie, roma-m a n u l lui d. Mircea El iade se prez in tă ca o admi rab i l ă o rgan iza re a real i tă ţ i i sub aspec­tele ei esenţiale şi pe rmanen te .

Ero t ica este m a r e a t emă a epicei sale. Am în-d răsn i să spunem că e m a i m u l t decât a t â t a : o categorie s u v e r a n ă căre ia i Se subsumează toate celelalte, decurgând organic din ea ca dintr 'o obârşie nesâcă tu i tă .

Ult imul r o m a n Nuntă în Cer ne oferă prile­jul de a vedea câte note inedite ştie s ă scoată d. Mircea El iade din aceas tă t emă pr imord ia ­lă, î n t â l n i m şi a c u m acelaş suflu al febrili­tă ţ i i senzuale, aceeaşi apologie a cărni i şi a-aceeaşi femeie creată oa recum a doua o a r ă de mis te ru l pas iun i lo r t rans f igura toare , d a r în-t r ' un a l t an samblu şi cu alte conflicte ce se s tâ rnesc în conşt i inţa eroilor.

î n t r e g r o m a n u l e a lcă tu i t din două confe­siuni . Tehnic, cu desăvârş i re distincte, ele se complectează s t r a n i u — şi totuşi a t â t de fi­resc, — pe p l anu l ta inicelor coincidenţe desti­na ta re .

Mavrodin îşi mă r tu r i s e ş t e dragostea vieţii lui Hasnaş . E o m ă r t u r i e care se în t re rupe n u m a i din când în când fie de vreo în t rebare

a acelui ce o ascultă, fie de încordarea celui ce o rosteşte.

Mavrodin o p o a r t ă în suflet pe I leana ca pe un blestem. Femeia aceas ta care i s'a ivit în destin din necunoscut , p e n t r u ca la u r m ă să d i spa ră deasemenea în necunoscut , devine din ce în ce pen t ru el o m â n t u i r e i remediabil pier­dută . Apar i ţ i a Ilenei i-a sd runc ina t existenţa, i-a ap r ins toate gândur i l e şi pasiuni le , 1-a fă­cut să se izoleze de lume şi de prieteni , 1-a tur ­bu ra t şi 1-a fericit, revelându-1 sieşi, — i-a a r ă t a t însfârşit , calea împlinir i i . Şi în clipa în care împl in i rea aceas ta p ă r e a că se înfăp­tuieşte dincolo de orice obstacol mater ia l , p r in-tr 'o iubire pu ră , absolută, „neroditoare". I leana pleacă fără posibil i tatea de a m a i fi regăs i tă vreodată .

Mavrodin o a re î n s ă în amin t i re , vie şi cutre­m u r ă t o a r e . El o visează, o cân tă şi o cheamă în toate tristeţi le s ingură tă ţ i i . F ă r ă de ea via­ţ a n u m a i a re nici o g randoare , nici o vrajă , nici u n t ragism. Vibrează în aceste pagin i de confesiune o senzual i ta te a t â t de a rză toare şi a t â t de pur i f ica tă de ceeace a r pu t ea să-i um­brească noima, încâ t n u m a i vir tuozi ta tea ana­litică a d-lui Mircea El iade a izbutit să n'o ra ­teze în p la t i tudine şi clişeu al obsesiei erotice. Lipsi tă de ac ţ iune şi deci, de orice element a-necdotic, spovedania lui Mavrodin se men ţ ine epic p r i n ea însăşi , adică p r in magis t ra le le ca­l i tăţ i de scri i tor şi de psiholog ale au toru lu i . Fază de fază, a s i s t ăm la o adevă ra t ă a rdere sufletească a m a r e i iubi r i d in t re Mavrodin şi Ilena, care p r i n accentele ei patetice şi m a i a-les p r in dor in ţa aceea metafizică de a depăşi concretul şi de a se real iza în absolut, ne face să ne g â n d i m la modelele neper i toare din lite­r a t u r a universa lă : cu deosebire la Tristean şi Isolda în neasemui ta recons t ru i re a lui Ioseph Bédier.

P r i m a j u m ă t a t e a Nunţii în Cer este a rmo­niza tă de m ă r t u r i s i r e a u r m ă t o a r e a lui Has­naş . Tot ceeace era în povest i rea lui Mavro­din în tuneca t se l ămureş te a c u m cu prisosin­ţă. Se lămureş te cu alte cuvinte în t reagă via­ţa Ilenei.

De b u n ă s eamă că vor fi un i i care să s p u n ă că d. Mircea Eliade a apelat la u n mijloc sen­zaţional, o r ându ind în aşa fel economia roma­nu lu i încâ t toa tă să fie r ed u să la povest irea a doi bă rba ţ i care a u iubit aceeaşi femeie, fără a bănu i m ă c a r u n u l de celălalt. Trebue să recunoaş tem că î n d ă r ă t u l aceste apa ren ţ e se ascunde u n sens profund u m a n şi că ea este în orice caz ma i m u l t decât o coincidenţă ar­b i t r a r ă şi senzaţ ională . O logică a dest inului însuşi se mani fes tă în î n t â m p l a r e a aceasta . E a era fundamenta l necesară pen t ru temat ica ro­m a n u l u i şi cu a t â t m a i concludentă pen t ru precizarea t ipului de femeie d in proza d-lui Mircea Eliade.

I leana este o f igură care îmbogăţeşte efectiv galer ia feminină din l i t e r a tu ra noas t ră . I a r în r o m a n u l de faţă ea ocupă locul centra l din care e m a n ă totul. S t ran ia l u m i n ă ce-i învăluie fiinţa o plasează la u n cont inuu nivel al mis teru lu i , al u n u i mis te r în care se înfrăţesc înă l ţ a rea şi p r ăbuş i r ea viri l i tăţi i .

SEPTIMIU BUCUR

403

FERNANDO CAPËCCHI Şl MlRCËA RĂŞ-C A N U : POESIA ITALIANA CONTEMPORA­NĂ. — Nu exista u n mij loc m a i b u n p e n t r u cu­noaş t e rea p roduc ţ iun i lo r poetice ale u n u i po­por sau ale unei a n u m i t e epoci, decât antolo­gia. L a noi , s i s t emul aces ta a fost foarte pu­ţ in folosit ch ia r în ceeace pr iveş te l i t e r a t u r a au toh tonă , i a r dacă e vorba şi de celelalte l i t e r a tu r i în a fa ră de câ teva antologi i şcolare făcute d u p ă ind ica ţ iun i le p r o g r a m e i anal i t ice şi de î n t â m p l ă t o a r e l e t r a d u c e r i î n ca re tăl­măc i to ru l îşi p r ez in t ă o p re fe r in ţă absolut persona lă , n u a v e m căr ţ i metodice de orien­t a r e s igu ră în domeni i le a t â t de vas te ale poeziei s t ră ine . P e n t r u l i t e ra tu r i l e a căror l imbă n u s'a î n v ă ţ a t în şcolile noas t re , m i j ­loacele de contac t s u n t şi m a i reduse . Ori t r ebue să te m u l ţ u m e ş t i cu pagin i le f ragmen­ta re pe care ţi le oferă din când în când câte u n t r aducă to r , ori s ă recurg i la ve r s iunea pe care o poţ i afla în t r 'o a l t ă l imbă. Şi ' n t r ' un caz şi ' n t r ' a l tu l , î ţ i l ipseşte însă p u t i n ţ a de a-ţi face o imag ine cât de cât accesibilă, asu­p r a sferei de creaţ ie care te in teresează .

In s i tua ţ i a aceas ta ne -am af lat şi 'n ceeace pr iveş te l i t e r a tu r a i t a l i ană şi-o spu'nem cu foarte m u l t ă s t r ânge re de in imă, p e n t r u că ea a r fi a v u t d rep tu l p r i n t r e cele d in tâ i la a t e n ţ i u n e a şi d ragos tea noas t r ă , a t â t pen t ru mare l e ei pres t ig iu cât şi p e n t r u obârş ia co­m u n ă a celor două popoare . Totuşi , luc rur i l e au început să se schimbe de când a l ua t fiin­ţ ă I n s t i t u t u l de c u l t u r ă i t a l i a n ă în Româ­nia, al că ru i director d. B r u n o Manzone a deschis perspect ivele unei apropier i en tuz ias te în t r e sufletul nos t ru şi suf letul Romei, pe ca­lea nobi lă a cul tur i i , d u p ă ani i de rodn i că şi s u b s t a n ţ i a l ă ac t iv i ta te un ive r s i t a r ă , pe care d i s t insu l că r tu ra r , d. prof. Rami ro Ortiz n i i-a l ă sa t aici. Deasemenea , e de amin t i t şi con t r ibu ţ i a d-lui prof. A l e x a n d r u Marcu, care. a t â t de là ca ted ră cât şi p r i n n u m e r o a s e l e sale scr ier i şi t r aducer i , a deş tep ta t în s â n u l t ine­r e tu lu i cel m a i viu in te res p e n t r u c u l t u r a i t a l i ană , luc ru ce-1 face la R o m a cu egală pa­s iune p e n t r u a r t a şi l i t e r a tu r a noas t ră , d-Claudiu Isopescu.

M u l ţ u m i t ă sp i r i t u lu i pe care-1 în t re ţ ine aceste foruri academice , s'a a juns î n t r ' u n t imp cât se poa te de scurt , l a r ea l i za rea u n o r ope­re h o t ă r î t o a r e p e n t r u cunoaş t e rea rec iprocă a celor două na ţ i un i . I n t r e altele, i a t ă avem as­tăz i o antologie a poeziei i ta l iene contempo­rane , un i ca l u c r a r e de acest fel în l i m b a ro­m â n ă pr iv i toare la o l i t e r a t u r ă s t r ă ină . Car­tea a ieşit d in co laborarea u n u i i t a l i an şi a u n u i r o m â n , d-nii F e r n a n d o Capecchi şi Mir-cea R ă ş c a n u şi poa te fi cons ide ra tă ca u n a d e v ă r a t model în genu l pe care-1 reprez in tă . In p re fa ţa pe care o iscăleşte d. A l e x a n d r u Marcu, eminen tu l profesor just if ică în cuvin­te cum n u se poa te ma i po t r iv i t neces i ta tea acestei antologii , fă ră a t rece cu vederea şi dif icultăţ i le pe care a u t r ebu i t să le înf runte a lcă tu i to r i i ei, ţ i nu ţ i să dea „ t ă lmăc i r e cât m a i ap roape de sensu l or iginal , d a r în ace-laş t i m p să găsească şi corespondenţe le ar­t ist ice care să m e n ţ i n ă valor i le pe p l a n u l lor firesc.

O antologie n u e p rob lemă uşoară . Cu a t â t m a i m u l t când e vorba să fie r e d a t ă în t r 'o l imbă s t ră ină . P r inc ip iu l ei f undamen ta l fiind

selecţ ia au tor i lo r şi a legerea operelor care-i definesc, pen t ruca , pe de o p a r t e fiecare să-şi evidenţieze, no t a şi posibi l i tă ţ i le sale, i a r toţi la u n loc s ă dea i m a g i n e a u n i t a r ă a în t regu­lui domeniu de creaţie, se înţe lege că e nece­s a r ă pe l â n g ă o cunoaş te re p ro fundă şi si­g u r ă a luc ru r i lo r şi u n s imţ special de orien­tare . E tocmai ceeace dovedesc au tor i i acestei vas te l u c r ă r i care, p e n t r u o şi m a i b u n ă lă­m u r i r e , p r ez in t ă î n t r ' u n s tud iu s inte t ic cli­m a t u l în care s'a n ă s c u t şi s'a desvol ta t poe­zia i t a l i ană de astăzi , l ă sând p u t i n ţ a lecto­ru lu i să v a d ă î n s e m n ă t a t e a f iecărui poet a t â t p r i n rea l izăr i le lui persona le cât şi p r in con­t r ibu ţ i a pe care a dat-o cu ren tu lu i din care a făcut pa r t e .

Secolul al XX-lea în poezia i t a l iană , se în­făţ işează cu d o u ă m a r i aspecte, p r i m u l în­chizând în el in f luenţa lui Carducci , a lui Pascol i şi D 'Annunzio , i a r cel de-al doilea fo rmând r e a c ţ i u n e a t â n ă r ă î m p o t r i v a t rad i ţ ie i monotone şi a r o m a n t i s m u l u i exagera t . Miş­carea aceas ta din u r m ă , cunoscu tă sub nu ­mele de crepuscularism, ne t î n d r e p t a t ă î n con t ra d a n n u n ţ i o n i s m u l u i , a da t o fa langă î n t r eagă de poeţi, d in t re care cei m a i repre­zenta t iv i s u n t Guido Gozzano şi Sergio Coroz-zini, p r e c u m şi Aida Pa lazesch i , Corrado Go-voni, Mar ino Moret t i . In aceeaşi epocă, da r a v â n d o oarecare af ini ta te cu t rad i ţ ia , s 'au re­m a r c a t Angiolo Silvio Novaro, F r ancesca Chiesa, F rancesco Gal ta şi Ada Negri , care p r i n a r m o n i a şi subt i l i tă ţ i le versului , au fost deopotr ivă şi c repuscular i . Mai î nd ră s -n e a ţ ă şi m a i combat ivă este mi şca rea cunos­cu tă s u b numele de futurism, care a da t poe­ziei i ta l iene în a fa ră de Mar ine t t i , în temee-toru l şi a n i m a t o r u l ei, pe Giovanni P a p i n i şi Ardengo Saffici. Curen tu l aces ta a n ă s c u t însă o con t r a reac ţ iune p e n t r u res tab i l i r ea valor i ­lor cul tur i i t r ad i ţ iona le , g r u p â n d în j u r u l re­vistei „La Ronda" poeţi ca: Antonio Baldini , Riccardo Bacchell i , Vincenzo Caldare l l i şi Lo-renzo Montano.

In acelaş s tud iu in t roduct iv , care păcă tue -şte p r i n no t a lui p r e a s in te t ică şi l ipsa de prec iz iune is torică, e ci ta t şi Umbre to Saba p r e c u m şi Adr i ano Grande , cei doi m a r i poeţi de concepţie p ropr ie şi rea l izăr i super ioa re şi 'nsfârşi t , Giuseppe TJngaretti, u n u l d in t re cei m a i de f runte l ir ici ai I ta l ie i contempo­rane , în j u r u l c ă r u i a s'a n ă s c u t o a d e v ă r a t ă şcoală l i t e ra ră . Poa t e m a i m u l t decât oricare, el a s t â rn i t s i m p a t i a şi a d m i r a ţ i a t a len te lor t inere, d e t e r m i n â n d u n curen t de imi ta ţ i e care a scos la iveală o serie î n t r e a g ă de n u m e noui .

Cu aceste scur te ind ica ţ iun i absolut nece­sare , i n t r ă m în pa r t ea antologică a vo lumu­lui . Car tea cupr inde 42 de au tor i , a r an j a ţ i m a i m u l t d u p ă cri ter i i de af ini ta te . Cel m a i m a r e spa ţ iu este consacrat , cum era şi firesc, lui Giuseppe Ungare t t i , acest poet al semnelor de în t rebare , pl in de ne l in iş te şi ne s igu ran ţ ă . Ci­t ă m u n f ragment din poezia „Pie ta te" .

Am îmbucătăţit şi inimă şi minte pentru a cădea în robie de cuvinte? Domnesc peste fantasme. O, frunze uscate suflet aici şi colo dus... Nu, urăsc vântul şi glasul lui

404

de bestie imemorabilă. Doamne, cei care te imploră nu te cunosc decât din nume ? Tu m'ai gonit din viaţă Şi mă vei goni şi din moarte ?

Probabi l ca Ungare t t i e foarte greu de t rans­p u s în româneş te , deaceea nu-ş i desvălue şi va loarea în aceeaşi m ă s u r ă în care i se vede or ig inal i ta tea . Mult m a i b ine sun t r eda ţ i alţii , cum b u n ă o a r ă Sergio Corazzini, poetul m o r t la 20 de ani , a că ru i sensibi l i ta te de a r a r ă gingăşie s'a cr is ta l izat în ve r su r i suave, pli­ne de r e s e m n a r e şi t r is te ţe . Autor i i antolo­giei îl p rez in tă în câteva bucă ţ i cum n u se poate m a i caracter isct ice. Reproducem o stro­fă d in „Desnădejdea s ă r m a n u l u i poet senti­m e n t a l " :

Asnoapte am dormit cu mâinile cruce. Mi s'a părut că sunt un mic şi dulce copil uitat de toţi oamenii, sărmană, gingaşe pradă a primului venit; şi am dorit să fiu vândut, să fiu bătut, să fiu constrâns să ajunez pentru a putea plânge singur de tot, disperat de trist, într'un colţ obscur. Toate poemele acestui duios adolescent, a r

m e r i t a s ă fie citate dacă spaţ iu l ne-ar îngă­dui. Tot aşa se poate spune şi despre Carra -do Govoni, sp i r i tu l de f ină observaţ ie şi alea­să a rmonie , cu motive de absolu tă original i­tate , cum ar fi „Scoica", „Pr iv ighetoarea" , „Albina" etc., p r ecum şi despre Angiolo Sil­vio Novaro care fascinează p r i n g ra ţ i a şi fan­tezia lui. Din Mar ine t t i avem u n s ingur poem „Corabia condamnată" , d a r e deaju'ns, pen t ru a vedea ames tecu l b izar de poezie a leasă şi sgură , de subl im şi grosolănie , de a v â n t spre moar t e şi sa rcasm, p r i n care se caracter i ­zează inspi ra ţ i i le acestui poet, o r icum de m a r i şi îndrăsne ţe posibil i tăţ i . Palazzeschi e minu­n a t reda t , probabi l f i indcă are şi o a p a r e n ţ ă no t ă prozaică, sub care însă se ascunde a t â t a ingeniozi tate , de genia lă t emat ică poetică. Ar fi de-a juns să c i tăm n u m a i poemul „Orolo­giul", unde e pre tex tu l acelei pas ionan te po­lemici cu moar tea , pen t ru a se vedea cât de m u l t in teres poate s t â rn i poezia lui. Giovanni Papin i , ca poet se a r a t ă foarte in te lectual is t şi s t ăpân i t de o pu te rn i că t end in ţ ă de pur i sm. Guido Gozzano, deşi cel m a i reprezen ta t iv poet al c repuscu la r i smulu i , n u ne este pre­zenta t decât cu o poezie „Păcat" , d in care se vede profunzimea şi s incer i ta tea pas iun i i sale erotice, învă lu i te în melancolie , da r n i se pa re că e p r ea pu ţ in a t â t pen t ru nume le lui. La fel e şi cazul lui Francesco Chiesa.

D-nii F e r n a n d o Capecchi şi Mircea Răşcanu, autor i i lucră r i i care n e preocupă, s'au t rud i t s ă facă t raducer i le cât m a i aproape de original , i a r unde le-a fost posibil au cău ta t ca versur i le să şi r imeze. Ri tmul , dealtfel, l-au p ă s t r a t în to tdeauna . S a u s t r ecu ra t însă mul t e lucrur i , care la o nouă ediţie t rebuesc corectate, cum ar fi t i t lu l unei poezii din Un­garet t i (pag. 142) „ Imbucura re" , care nu e po­sibil, sau cacofonia delà pag . 151... „braţele b ă t r â n e vei ridica, ca a tunc i când ţi-ai da t duhul". . In loc de ca, a r fi me r s poate bine,

precum. La Lionello F iumi , (pag. 162) găs im versul acesta : , t rebue că scot toate acelaş geamăt" . E o construcţ ie ne l i t e r a ră şi deci cu to tu l impropr ie pen t ru poezie.

Mai sun t şi al te a semenea greşeli, da r ele r ă m â n aproape nu l e faţă de impor t an ţ a şi va loarea operii pe care ne-o prez in tă cei doi autor i . Ne d ă m seama că lucru l n ' a fost uşor şi pen t ru toa tă t r u d a şi rea l izarea aceas ta excepţ ională şi ca idee şi ca fond şi ca teh­nică, n u p u t e m avea decât cuvinte de l a u d ă s inceră .

AUREL CHIRESCU : F INISTER. — Ia tă un debut care vine cu g a r a n ţ i a ser ioasă a u-nor rea l izăr i bune . T â n ă r u l Aure l Chirescu, deşi n u face pa r t e din categoria începători lor , f i indcă pe cât ne a m i n t i m el a a p ă r u t în re­viste aproape cu vreo zece ani î na in t ea ace­s tu i volum, e poate m a i pu ţ in cunoscut de­cât al ţ i i m a i grăbi ţ i decât el. P u ţ i n cunoscut , pen t rucă n"a folosit mijloacele de r ec l amă pe care a ţâ ţ i t iner i le m â n u e s c cu m a r e ş t i in ţă şi ap r igă întrecere şi nici n ' a a r ă t a t p rea m u l t ă n e r ă b d a r e pen t ru a-şi vedea în vitri­n ă p r i m a carte . A aş t ep ta t t ăcu t şi modera t , cum îi e firea, p â n ă când poezia lui, care a cunoscut şi gloria pagin i lor din „Gândi rea" a găsi t p re ţu i rea F u n d a ţ i e i Regale şi deci posibi l i ta tea apar i ţ ie i .

E cred m a n i e r a cea m a i pot r iv i tă pen t ru u n t e m p e r a m e n t de poet autent ic .

Poezia lui Chirescu e, în genere, de sub­s t an ţ ă mist ică . Aproape toate motivele au ca t emă un gând de depăşire , de t recere în al­bele şi divinele zăr i ale pur i t ă ţ i i . Cele două poeme „Finister", s u n t caracter is t ice din a-çest p u n c t de vedere şi ele fixează în t r eaga dogmă a poetului .

Plecaţi să desprindem de ape văzduhul, Rămâne-vom pururi plecaţi nâieri... Sfârşeşte pământul şi 'ncepe doar duhul De-acuma, pe marea întinsei tăceri.

De sigur, p â n ă s 'a jungă aci, se ivesc ob­stacole şi îndoeli în sfera sa de v i a ţ ă şi de conşti inţă, da r sfor ţarea poe tu lu i se face nu ­m a i în scopul une i a semenea treceri . Momen­tele pr incipale cu semnificaţ i i le lor, sun t în­semna te frumos. De p i ldă :

Sub cerul rău Destinul tău Şi sub rea stea Durerea mea.

Sub ochiu 'nchis Tăceri de vis Şi sub avânt

Numai pământ. (Stih mic)

Sau în a l tă par te , unde toa tă t r u d a e zadar ­nică, acelaş înţeles se r id ică pen t ru n ă z u i n ţ a poetului :

Din tot ce ridic In lut, n'am nimic — In tot ce rodesc Nimic n'am ceresc.

(Legendă)

Dar nicăeri cân ta rea aceas ta nu e a tâ t de m i n u a t r eda t ă ca în „Umbre de baladă", o

405

I

poezie un i că în felul ei şi ca idee, da r m a i a les ca a rmon ie şi rea l iza re ar t i s t ică . Are foarte m u l t din t r ag i smul , d in m i r e a s m a şi accen tu l Mioriţei . Ar m e r i t a să fie c i ta tă în în t reg ime, d a r n ' a v e m locul necesar . Repro­ducem f inalul cu zădă rn i c i a efortului :

Dar nimeni nu-mi spuse Pe unde apuse, Ca un lin amin, Tristul pelerin. Nimeni nu-mi întoarse Privirile arse De-atâta priveghi, Spre cerul cel vechi Unde, poate, arde Ascuns în balade, Ocrotit de spade Cu flăcări rotate, Misticul meu frate.

•• ••"•1 Fireş te , t â n ă r u l poet a v â n d aceas tă dispo­

ziţie t e m p e r a m e n t a l ă n u se p u t e a să 'nu fie sub inf luenţa lui Crainic, Voiculescu şi Bla-ga. D a r a i sbut i t s ă se personalizeze în­t r ' u n con ţ inu t l uminos şi foar te corect expri­ma t , ceeace const i tue o r a r i t a t e p e n t r u t ine­ri i noş t r i poeţi de azi. Cele câ teva s tângăci i pe care le poa te descoperi u n ochiu p r e a se­ver, s u n t n e î n s e m n a t e faţă de no ta domi­n a n t ă a operii .

PAN. M. VIZIRESCU

* ION ELIADE RĂDULESCU: Scrier i L i te ra re .

GEORGE BAICULESCU: Omul şi Opera. GH. CORNEANU: Viaţa .

In sfârşit , i a t ă că avem şi u n p r i m volum de Scrieri Literare d in opera celui care pe drept cuvân t a fost n u m i t „păr in te al l i tera­tu r i i r omâne" .

P ă r i n t e al l i t e ra tu r i i r o m â n e , şi totuşi n imic n u circulă din scr isul lui decât p r i n antologii p r i n broşure le pros t t ipăr i te s a u p r i n m a ­nua le de şcoală. De a tunc i , de când cel care se credea u n Dante al Români lor , din 1863 şi p â n ă în 1870 — r ă s t i m p în care şira t ipăr i t o pa r t e din Cursul de poezie generală — p lan un ic în l i t e r a tu r a n o a s t r ă p r i n m ă r e ţ i a lui —, n imic n u s'a m a i t i p ă r i t î n vo lume de­finitive. Doar Echilibrul între antiteze din 1916, delà ed i tu ra Minerva. încolo n imic d in poezia lui l i r i că sau epică, din fabulele s au proza lui ideologică, şi m a i a les n imic d in Ion El iade Rădulescu gaze taru l , f inul şi iro­nicul gazetar , care a f r ă m â n t a t o epocă, în care a lupta t , a învins şi a căzut .

Din acest p u n c t de vedere, s u n t e m a l ă tu r i de d. George Baiculescu când spune că: „Pen­t r u generaţ i i le din u l t i m a j u m ă t a t e de veac I. El iade Rădulescu a r ă m a s u n necunoscut" . Un necunoscu t în sensul că n u a m fost puş i în s i tua ţ i a de a-1 citi „ în o r ig ina l" pe Eliade, de a-i u r m ă r i g â n d u l şi s imţ i r ea lui din mul ­tele scrier i l i te rare ce ne-a lăsa t . Căci altfel acest „păr in te al l i t e ra tu r i i r o m â n e " a fost a rh i -cunoscut p r i n comen ta rea doctă a a t â t o r a Să c i tăm n u m a i pe u n Ovid Densuş i anu s a u Bogdan Duică, i a r în cele din u r m ă acea oc­

c identa lă Ideologie literară a lui 1. Eliade Rădulescu a d-lui D. Popovici.

Drept a r fi fost să fi po rn i t d i n t r u început cu ceeace a făcut d. George Baiculescu, adică cu t ipă r i r ea scr ier i lor l i t e ra re ale lui El iade. Sau s tudi i le a t â t de erudi te a celor de m a i sus să fi fost însoţi te şi de pag in i alese cu gus t d in opera acestuia .

Din aceste g â n d u r i pe m a r g i n e a des t inului scr ier i lor lui Ion El iade Rădulescu reese şi deosebita i m p o r t a n ţ ă a ac tu lu i de p ioasă şi j u s t ă valorif icare a d-lui George Baiculescu •— de a t i pă r i opera aces tu ia î n două volume în ed i tu ra Scr isului Românesc delà Craiova.

I n p r i m u l volum, care a şi apă ru t , domnia-sa g r u p e a z ă o ser ie aleasă de: poezii or iginale , poezii t r aduse , fabule, sa t i re sociale şi poli­tice, t ea t ru , s tudi i şi ar t icole l i terare , amin t i r i , por t re te l i te rare . Astfel că d u p ă c u m se vede p r e a bine, aceste scrieri alese oglindesc per­fect imag inea pă r in te lu i l i t e ra tur i i noas t re , ca şi a u n u i p u t e r n i c c rea tor de valor i spir i­tuale . I m a g i n e a a d e v ă r a t ă a lui Ion El iade Rădulescu n u cea vagă şi de m u l t e ori po­cită, pe care şi-o făceau cei m a i m u l ţ i d in r ă s t ă l m ă c i r e a pe dos a bune lor s tudi i publ i ­cate a s u p r a acestui scri i tor .

Ceeace dis t inge edi ţ ia d. George Baiculescu este că, a f a r ă de poeziile şi scrieri le î n proză ale lui Eliade, publ ica te şi de aces ta î n volu­m e şi cunoscute în b u n ă p a r t e d in antologii sau m a n u a l e didactice, domnia -sa a în t re­p r i n s o m u n c ă nouă , r e p r o d u c â n d î n volu­m u l de fa ţă o serie de scrier i l i t e ra re u i t a te în „Cur ie ru l de ambe sexe" şi co n d amn a te să r ă m â n ă i n raf tur i le Academiei Române . Este a ş a d a r o m u n c ă destul de dificilă, p r i n fap­tul că El iade a pub l ica t a t â t de m u l t şi de cele m a i mu l t e ori sub nivelul a ceeace se c h e a m ă f rumos. î n c â t m u n c a d-lui Baicu­lescu a avu t de învins destule piedici.

Acum î n s ă avem definitiv şi deplin contu­r a t ă imag inea celui ce-a scris „Sbu ră to ru l " s au „Măcieşul ,şi Flori le". Spi r i tu l sa t i r ic , de f rondă al acestuia , cunoscut p a r ţ i a l de noi în fabule, este m i n u n a t în t regi t de acel Domn Sarsailă, autorul, pub l ica t încă din 1838 în „Cur ierul de a m b e sexe". Lectorii a u deo­sebita p lăcere să u r m ă r e a s c ă pe acest d o m n Sarsa i lă , a t â t de ac tua l şi astăzi , şi d i n ima­ginile l in ia re reproduse în aceas tă ediţie, vâ-zându-l „ cân d pe s c a u n de lemn s b u r â n d către Pegas , cu p ă r u l vâlvoiu, când descin-zând din î nă l ţ imea El iconului p ă g â n , sp re a î ngenunch ia şi a-şi depune versur i le l a pi­cioarele Dulcineei sale". Tot a t â t de pre ţ ioase pen t ru con tu r a r ea imagin i i sc r i i to ru lu i nos t ru s u n t şi acele pag in i despre Dispoziţiile şi în­cercările mele de poezie. Librăriile naţionale române, s au m a i ales „Critica Literară, publ i­cate toate în pr imele volume ale „Cur ieru lu i de ambe sexe".

Şi n u cu o m a i m i c ă va loare s u n t şi acele portrete literare ale lui Eliade, necunoscu te p â n ă la ediţia de faţă. a f a r ă d o a r de frag­men te din acela despre George Lazăr. încolo, Nicolae Văcărescu, lancu Văcărescu, Dimi­trie Ţichindeal, Barbu Paris Mămuleanu, Constantin Faccâ, sun t adevă ra t e p a g i n i lite­r a r e inedite scrise de u n con temporan cu-

406

noscător al acelor vremi de v ia ţă sp i r i tua lă Astfel că ediţ ia d-lui George Baiculescu între­geşte n u n u m a i imaginea u n u i scrii tor, da r cliiar imag inea unei întregi epoci l i terare .

Apar i ţ ia în b r o ş u r ă apa r t e a privirii asu­pra omului şi a operei lui Ion El iade Ră­dulescu, cu care d. George Baiculescu precede ediţia de faţă, ne obligă şi pe noi să-i re­zervăm câteva cuvinte, deosebit de cele de m a i sus.

F a p t u l că a a p ă r u t în Cunoştinţele Folosi­toare, de sub direcţia d-lui I. Simionescu, de­no t ă ca însuş i cel ce a a lcă tu i t aceas tă s cu r t ă pr iv i re şi-a da t s e a m a că ea poate fi o u t i lă informaţie pen t ru m a r e a m a s ă c ă r t u r ă r e a s ­că. Omul Eliade şi opera lui, u r m ă r i t e mae­s t ru în cele m a i subtile m e a n d r e ale lor, sun t prezentate . Si încadra te în a tmosfera cultu­r a l ă a epocei. In m â n a or icăru i profan a r că­dea aceas tă b r o ş u r ă a domnulu i Baiculescu sun t s igur că citind-o va avea tot ce t rebue din v ia ţa şi t i tanica m u n c ă eliadlstă. E a con­t ras tează cu mul te alte broşur i editate de a-ceas tă colecţie. Si m ă gândesc la acea Viaţa şi operă a lui Alexandru Vlahu ţă scrisă de d. V. M. Sassu. Cât de s tearpă , cât de rece şi didact ică ne apa re aceas ta pe l â n g ă b roşu ra a t â t de ca ldă şi îmbietoare la citit a d-lui Baiculescu! Şi doar şi V l a h u ţ ă a fost u n m a r e scr i i tor şi u n m a r e om. Mai ales u n m a r e om. I a r acest lucru îl ştie prea bine şi domnul Simionescu, mare le pr ie ten al lui Vlahuţă .

* Nu î m p ă r t ă ş i m păre rea d-lui Gh. Corneanu,

au to ru l u n u i compact volum Viaţa lui Ion Eliade Rădulescu, t ipăr i t de ed i tura „Ciornei", cum că „în prezent is tor ia şi cr i t ica n o a s t r ă l i t e ra ră înregis t rează u n m o m e n t cu deosebire de in teresant : momen tu l Eliade". După c u m se ştie, şi a m amin t i t şi noi m a i sus, I. Elia­de Rădulescu s'a b u c u r a t în to tdeauna de u n viu interes a t u tu ro r oameni lor de cu l tu ră delà noi. Studii le a t â t de preţ ioase ale lui

C R O N I C A IOVAN DUCICI. Tineri i g rupa ţ i în ju ru l

revistei „Universul L i t e ra r" şi-au creat în t re altele u n m e r i t deosebit: acela de a ne fi des­coperit că sub h a i n a fas tuoasă a înna l tu lu i di­plomat, t ră ieşte p r i nn t r e noi cel m a i de seamă poet cont imporan al Iugoslaviei , d. Iovan Du-cici. Revista a m i n t i t ă a t ipăr i t numeroase poe-sii, f rumos versificate de Virgil Carianopol, in teresante poeme în proză, ia r ed i tu ra a da t la l u m i n ă vo luminoasa carte Comoara împă­ratului Radovan. Versuri le t r aduse ne fac o idee destul de aprox imat ivă despre poet. Con­vingerea noas t ră , expr imată n u odată , e că li­r ica n u se poate t raduce decât cu preţul des­puieri i de farmecul or ig inalului . Oricât de măies t r i tă , o t ă lmăc i re n u isbuteşte să fie de­cât u n schelet al ent i tă ţ i i l irice pe care v rea s'o t r a n s p u n ă peste grani ţe le limbii în care s'a născut . Din prezentăr i le româneş t i de p â n ă a-cum, am r ă m a s cu ideea că d. Iovan Ducici e

Densuş ianu, Bogdan Duică, sau D. Popovici, ca şi diferite articole, i-au ac tua l iza t cont inuu munca , dându- i o fa imă care a t recut dealun-gul vremuri lor .

Volumul despre El iade al d-lui Gh. Cornea­nu vine să popularizeze v ia ţa şi fapta ^erou­lui nos t ru" care „ n u este cunoscută mare lu i public. Subliniez mare lu i public, pen t rucă lu­c ra rea n u se adresează eliadişti lor sau spe­cialiştilor în ma te r i e de istorie l i te rară" . Este depar te de noi gându l de a c ă u t a să găs im n u m a i d e c â t cusu ru r i munce i u n o r oameni, des igur bine intenţ ionaţ i . Dar m ă îndoesc dacă ţ i n t a d-lui Corneanu va fi a t insă . De­oarece car tea domn'iei-sale este o h ib r idă îm­p r e u n a r e de v ia ţă r o m a n ţ a t ă , la m o d ă astăzi , cu u n e r u d i s m sterp, lipsit de viaţă .

L â n g ă fraze ce a b u n d ă î n această v ia ţ ă a lui Eliade, cu o astfel de s t ruc tu r ă : „...In vre­me ce tovarăşii lui de copilărie întârziau în bogata desfacere de care se bucură făptura fragedă, menită pentru creşteri, copilul lui Ilie Rădulescu nu cunoştea staţionări. Fiinţa lui nu se poticnea în ezitare şi popas" (pag. 40), u r m e a z ă pagin i întregi de biografism sec, sco­last ic •— ca acelea despre George L a z ă r (pg. 67); s au altele cu d iscursu l în în t reg ime al a-cestuia, ţ i nu t cu ocazia înscăunăre i lui Dio-nisie Lupu, ca şi u n l u n g referat al lui El iade despre mer su l şcoalelor (pag. 83—98), pen t ru a conclude apoi astfel: „...Asta dădea o splen­didă satisfacţie potentelor sale, rezervelor ne-cheltuite şi gata de a fi somase la nevoie din cea mai adâncă umbră şi verificate în ansam­blu. In chipul acesta şi-a coordonat o întreagă activitate pentru creiarea unei viitoare cam­panii de profesori şi scriitori", (pg. 98).

Şi exemplele s 'ar pu t ea înmul ţ i . P r i n felul c u m este scr isă şi concepută, car­

tea d-lui Corneanu despre v ia ţ a lui Ion El iade Rădulescu n 'aduce n imic nou faţă de cele­lalte pe care le avem.

GH. VRABIE

M Ă R U N T A un poet p a r n a s i a n ori simbolist, rapor tându- le fireşte la noţ iuni le cu care ne-a obişnuit lite­r a t u r a franceză. D a r adevă ra t a valoare l ir ică a poetului t rebuie să stea în cuvintele neaoşe ale or ig inalului sârbesc, cu totul necunoscut nouă. deşi de ţ a r a m a r e l u i epos legendar n u ne despar te decât u n h o t a r convenţional.

Mult m a i direct n i se comunică eseistul din Comoara împăratului Radovan, t r a d u s ă de I. B. Pisarov. Tit lul căr ţ i i te înşeală, făcându-te să crezi că ar fi vorba de basme, când în rea­li tate e vorba de u n t r a t a t de filosofie prac t ică . L-am citit ca pe o revelaţie. D. Iovan Ducici e u n cugetător în toa tă pu te rea cuvântu lu i . Nu u n filosof, ci u n cugetător, dacă înţelegem pr in aceas ta o medi ta ţ ie adâncă , ros t i t ă eseistic, f ă ră pre ten ţ ia de a se organiza în sistem.

Autorul posedă o l ec tu ră u imi to r de vas tă ; se p a r e că n imic din ceeace e m a r e în l i tera­t u r a şi în filosofia un ive r sa l ă nu i-a r ă m a s ne-

407

cunoscut . Şi e tot a şa de fami l ia r iza t cu a r t a de p re tu t inden i şi cu is tor ia . Tot acest a p a r a t cu l tu ra l a lcătuieş te n u m a i cad ru l şi puncte le de r az im ale une i gând i r i personale , ce se o-preş te fă ră sfială a s u p r a m a r i l o r esenţe ale vieţii c u m e fericirea, pr ie tenia , iubirea , t ine­re ţea şi bă t r âne ţea , capitole largi şi bogate din aceas tă carte, s au a s u p r a femeii, poeţilor, eroilor şi profeţilor, celelalte capitole, care o întregesc.

D. Ducici medi tează aceste teme pe toate feţele lor posibile, p u n â n d la contr ibuţ ie e-senţa cugetăr i i un iversa le în mater ie , r e t r ă i t ă p r i n t e m p e r a m e n t u l p ropr iu , p r i m i t ă s au res­pinsă , în t reg i t ă t o t d e a u n a de experienţa şi de cuge ta rea persona lă .

F o r m a de expunere , pe care o preferă, este aceea a logosului s a u a „d i scursu lu i" ant ic , împodobi t de cal i tă ţ i şi de refer inţe la biogra­fiile oameni lor celebri, sau, cum a m zice astăzi fo rma eseistică. I n sensul acesta, d. Ducici e u n eseist de foarte l a rgă respi ra ţ ie .

Lec tura acestei cărţ i , care n u se poate re­zuma, mi-a oferit n u m e r o a s e bucur i i , ca a tunc i când îţi descoperi p ropr i i l e g â n d u r i rost i te de a l tă gură . A fost pen t ru m i n e o a d e v ă r a t ă des­fă tare să găsesc în capitolul despre prietenie, c i ta tă l egă tu ra d i n t r e E m e r s o n şi Carlyle, care, d u p ă convingerea mea, const i tuie cea m a i no­bilă şi m a i î na l t ă fo rmă de pr ie ten ie modernă , f ixată în vo lumul p u ţ i n cunoscut la noi Şi in­t i tu la t Corespondenţă. D a r l-am su rp r in s pe d. Ducici, care ştie totuşi a t â t de mul te , că n u po­meneş te despre f rumoasele şi amare le pag in i a s u p r a prieteniei din n e m u r i t o a r e a ImHatio Chris ti.

Nu m ă î m p a c cu p ă r e r e a sa despre femei, în genera l p r e a schopenhauer i ană , d a r m a i ales când le contes tă înţelegerea p e n t r u religie. D. Ducici e to tuş i creşt in convins. „Eu n u cunosc n ic iun poet care să fie ateu, zice dânsu l , şt să c readă că o const rucţ ie s 'a făcut f ă ră

constructor" . I a r în a l t ă pa r t e , m ă r t u r i s i r e a propr ie : „Cred în Dumnezeu, în dragoste , în pr ietenie , în pa t r ie , în cinste. Dacă n ' a ş crede în acelaş t imp în toate acestea, n u aş avea mot iv să cred în n i c iuna din ele în spe­cial". L a r â n d u l meu, s u n t convins că şi femeia e capabi lă de o credin ţă egală, de v reme ce v e n e r ă m a t â t ea lucrur i subl ime în biser ica lui Hris tos .

Subscr iu fă ră rezervă capitolul despre poeţi şi despre m i s i u n e a lor î n lume . „Cea m a i fru­m o a s ă poésie a u n u i poet a re î n to tdeauna a-p a r e n ţ â de rugăc iune , ia r p i c t u r a cea m a i fru­m o a s ă a re înfă ţ i şa rea de icoană. Toate actele au fost din s t răvechime în serviciul religiei. De aceea, î n a d â n c u l or icărei mişcăr i , ce n u pro­vine din izvoarele adânc i ale credinţei şi în­doielii omului , domneşte minc iuna" . D. Ducici e convins că „noţ iunea cea m a i î na l t ă " la care ne p u t e m r id ica e aceea de Dumnezeu. Sub acest a rc de curcubeu spi r i tua l , se desfăşoară î n t r eaga cugetare a cărţ i i sale.

O car te d e filosofie prac t ică , adică o car te de înţelepciune. Căci în v remea n o a s t r ă poeţii, car i n ' a u p i e rdu t încă sensul a d â n c al existen­ţii, se dovedesc m u l t m a i înţelepţi decât sa­vanţ i i şi filosofii, car i îşi imag inează că l u m e a s'a creat d u p ă genia la lor căpă ţână , f i indcă n u m a i văd şi n u m a i s imt cine a creat-o şi cine i-a creat .

Cu ca r t ea sa, poetul jugoslav, ales de c u r â n d m e m b r u al Academiei din Belgrad, poa te sluji u n admi rab i l exemplu scr i i tor i lor noşt r i , car i încă m a i p rege tă sub inf luenţa ideologiilor a-pusene. D. Iovan Ducici cunoaş te perfect ace­ste ideologii şi le-a înfrânt , ş t i ind să se r idice în zona un ive r sa l ă a sp i r i tu lu i ca Sâ rb şi ca balcanic , ad ică cu tot specificul u n u i ce tă ţean din imper iu l ecumenic al B izan ţu lu i ideal.

NICHIFOR CRAINIC

A N U L XVIII . — Nr. 7.

408

SEPTEMBRIE 1939