Fricosul de Emil Garleanu

Fricosul de Emil GarleanuIarn. Noapte lucie pe o lume ca din poveti: copaci de zahr, cmp de cristal, iaz de oglind. i-n cuprinsul larg, uriaul policandru al cerului i aprinde, una cte una, luminile, ca ntr-o nemsurat sal de dans. Vieuitoarele pustietii sunt mbtate de farmecul acesta: paserile zbor ca ziua; lupul poposete pe labe, n hiuri, i privete nemicat; vulpea st lng vizuin i nu se-ndur s mearg la vnat; veveria pleac creang lng creang, i hoinrete, ca o deucheat, pdurea-ntreag. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. ncet, ascultnd, ispitind, a ieit tiptil-tiptil din curtur, i cnd a ajuns la margine, i-a vzut ntinderea lucie de zpad, a-nceput s sar de bucurie:Poate mai ntlnesc un prieten", i zise iepuraul.i gndul i rspunse:Poate mai ntlneti un prieten"...i iar upai-upai, iepurele sare vesel:Poate dau i peste o prieten".i gndul:Poate dai i peste o prieten".i mergnd aa, iepuraul cu gndul i vorbesc:Ce lumin, i totui luna nc nu a rsrit".... i totui luna nc nu a rsrit".Dar o s rsar"....O s rsar".i cum mergea pe marginea unei vlcele, iepuraul se opri o clip s se odihneasc. Atunci, de la spate, se ridic, alb i ea, ca de ghea, luna. Stelele plir; pdurea, copacii, tufele i dezbrcar deodat umbra. Iar iepuraul mpietri de groaz: chiar de lng el, se ntinse pe pmnt o artare cu dou coarne grozave. Dup clipa de spaim, iepuraul se destinse ca o coard i o zbughi la goan, se prvli n vale, veni de-a dura ca un bulgre, se scul i iar se rostogoli, pn jos; apoi o lu de-a dreptul tind cmpul. Se opri tocmai n stuhria iazului. Acolo, de-abia suflnd, se ghemui cu ochii nchii... s nu-i mai vaz umbra!