Reducand la absurd legile securitatii cibernetice, popularizate la nivel global sub numele de Big Brother se rezuma la o discutie coerenta asupra sigurantei nationale puse fata in fata cu libertatea individului. Popularizata de mass media, in cazul de fata, reductia la absurd este chiar prin natura ei absurda, remarcandu-se atat prin simplism cat si prin ridicata probabilitate de a ajunge la o argumentare ciclica, inutila. Neindoielnic, atingerea acestei teme in dezbaterea problemei este inevitabila, totusi, consideram ca, din pacate, atat siguranta cat si libertatea individului au incetat sa fie tratate drept stari faptice, concrete, cazand in derizoriul abstractizarii pana in punctul in care individul devine o simpla schita, un sablon de discutii interminabile intre doctrinari care, respectabil, gandesc ideatic, totusi antrenandu-se intr-o analiza cu mult prea putine implicatii practice. Nu putem face o analiza concreta a legii pana nu indeplinim o serie de conditii, pe care le consideram sine qua non. In primul rand, renuntarea la abstractizarea in neant a legiuitorului, care alimenteaza incontrolabil hipertrofia egoului acestuia, exercitiu care trebuie secondat de intelegerea mai buna a contextului international, a coerentei sale dar si a viciilor izvorate din aceasta.