de Cezar Petrescu

O reprezentatie de adio la circul Strutki in iarna anului 1924

Miss Ellian si tigrii ei de Bengal erau o atractie surprinzatoare a circului Strutki. Ea ii imblanzea pe tigrii doar cu privirea. Dar intr-o zi miss Ellian si-a bagat capul in gura unui tigru. Toti s-au speriat si au tacut. In ziua urmatoare, circul avea sa plece. Ultima reprezentatie fu atat de lunga si de uimitoare. Toti se intrecura pe ei insisi. Miss Ellian si tigrii ei erau atractia serii. Femeia isi face numarul in liniste. Rajah, tigul cel mai rau nu pra asculta, dar imblanzitoarea il potoli. Tigrul fu poreclit TIRAN.

Fram face nazuri

In acea seara arobatii se intrcau pe ei insusi. Nici Augustus cel prost n-a lipsit. El si glumele lui ii facea pe oameni sa rada. Dar lipsea Fram, care era si cel mai bun. Nici n-avea nevoie de dresor. Isi facea singur numarul. Daca i se ofereau bomboane, lua doar una si celelalte le oferea copiilor care nu au. Fram era iubit de toti spectatorii. Dar acum lipseste. Toti au incepu sa strige ca-l vor pe Fram. Si copii strigau. Clovnii il imitau pe Fram, dar n-nu rusit. Iata... se iveste Fram si-i potoleste pe clovni. Insa se petrecea ceva si nimeni nu stia. Bunicul unei fetite ii spune ca a trecut vremea lui Fram. Ea nu vroia sa-l creada. Ursul intra in arena, dar parca nu mai stia ce se intampla. Acum statea in patru labe. Unii credeau ca este bolnav.

Dupa ce a plecat circul

Circul plecase. Au strans tot si au plecat. Se inderapta spre alt oras. In vechiul oras acum e zapada. In alt oras se vorbea alta limba. Dar Fram nu era in program. Se simtea singur.

In arca lui Noe

Unii oameni aseamana menajeria circului cu arca lui Noe, deoarece acolo erau multe animale. Directorul circului, un om afacerist si lacom transporta aceste animale din oras in oras in custi. Animalele sunt infricosatoare si incapatanate. Hipopotamul avea gura mare si piele lucioasa. Girafa, cu gatul ei lung ajungea la frunzele copacilor. Camilele sunt somnoroase. Pantera neagra nu se uita la nimeni. Papagalii vorbesc ei. Dar veselia este pe la custile maimutelor. Fiecare dintre ea se pricepe la ceva. Gorilla este trista mereu. Poare ii este dor de locul ei natal.

Custile animalelor dresate sunt mai mari si mai inalte. In una din ele este Fram. Dar pe el l-au pus in locul cel mai intunecos si negru. El uitase tot ce stiuse. El nu mai este in stare de nimic. Visele lui sunt scurte si departate.

Fram s-a nascut departe, in ingheturile polare

Fram isi aminteste de locul sau natal. Tara gheturilo. Isi aminteste cum se trezea singur. Ursoaica era dupa mancare. Ei dormeau in pestera. Acolo strabatea si un ger cumplit. Atunci el era mic si se temea de glasul sau. Se culca aproape degerat. Dar ursul vazu o singura data fenomenul minunat de la Polul Nord: aurora boreala. El s-a temut de aceasta lumina pe cer. Cand venea de la vanatoare, mama sa venea cu pesti sau o morsa.

Dar ursoaica incepuse sa se nelinisteasca. Cei doi se pregateau de plecare, dar Fram n-a inteles de ce. Intr-o zi, mama nu putu sa vaneze. Ursuletul ii arata. Dar ei auzira un latrat de caine. Mama stia ca are sa-l piarda pe pui.

Omul, cainele si pusca

Ursoaica nu mai vazuse oameni, caini si focuri de arma. Nici nu credea ca exista asemenea fapturi. Speriata, mama se ridica si observa, dar se linistii. Dar, deodata apar omul si cainele. Mamei nu ii este frica de ei.

Insa ea fu impuscata. Fram ramase uimit. El se duse langa ea, dar oamenii il smulsera de acolo. Unul dintre oamenii avea un cutit. Fram nu stia ca in cutitul taios se ascunde moarte. Incepu sa maraiasca ranjind din colti, dar omul il lovi. Ursul se simtea rau.

,,Numele tau va fi Fram”

Sotia lui Nansen dadu nume unei corabii Fram, care inseamna ,, Inainte”. Si astfel marinarul Lars duse o viata de aventura. Dupa cativa ani de navigat viscolul se napustii asupra corabiei. Ei il aveau cu ei si pe urs. Lars il boteza si-i spuse ca il va chema Fram.

Se ridica in doua labe si isi facea numarul de la circ. Cadea, se ridica. Dar el tot tanjea dupa gheturile copilariei.

Indarat spre oceanul polar

Directorul circului nu-l iubea pe Fram. Dar, prin discutia cu un om s-a simtit dator fata de urs. Fram fu atractia circului vremne de sapte ani.

In ostrovul pustiu de la capatul lumii

Insula era mare. Ei ajunsera acolo in dimineata polara. Ii dadura drumul lui Fram iar acesta fugi si dupa o stanca se facu nevazut.

Cea dintai intalnire

Se starni un viscol naprasnic. Fram se adapostii intr-un adapost de gheturi. Se incalzi. El a pornit cu un pas gresit in viata lui de libertate.

Insula era pustie. Acum nu mai era ursul savant. Acum era un urs normal. Focile se uitau la el iar ursul le impinse in apa. Fram se duse sa-si caute un adapost.

Se intalnii cu alt urs polar. Amandoi se ridicara in doua labe. Unul dintre ei vru sa-l muste pe celalalt. Cei doi se luptara. Fram stia niste smecherii de la oameni. Fram credea ca a dat peste un urs nebun.

Bufonul oceanului polar

Fram folosi invataturile capatate de la oameni in noua lui viata. Daca nu gasea o pestera, isi facea singur o vizuina. Ursul nu stia sa vaneze. Dar Fram gasi, pe cealalta parte a stncii un les de morsa. Se apropia noaptea polara. Aceasta noapte dureaza cateva luni.

Prietenii lui Fram din orasele de departe nu l-au uitat

Petrus, baitul cu nasul carn nu l-a uitat pe Fram. El auzise ca directorul circulu il trimise inapoi. Poate ca nici alti copii nu l-au uitat.

Baiatul discuta cu o fata. Acasa fata le povestii parintilor despre baiat. Fata ii daduse lui Petrus o carte despre ursii albi. El este cu gandul doar la Polul Nord. Profesorul sau ii daduse sa citeasca alte carti. A citit si jurnalul lui Nansen. Petrus stie sa se decurce ca un adevarat marinar. Baiatul mai primi multe carti.

Fram si-a gasit un prieten mic in noaptea polara

Era noapte polara. Stele scanteiau pe cer. Se aprindeau lumini scurte. Fram doarme si viseaza. Viscolul s-a pornit. Lumina lunii cadea. Pe urs il cuprinse veselia. El se intalni cu un alt urs mai mic. Se uita la el. Fra se imprietenii cu puiul. Umbrele lor se amestecau in zapada. Puiul facea mici nazbatii, dar Fram il potolea ca pe Augustus cel prost.

Fram se leapada singur de micul sau prieten

Puiul incepu sa devina nelinisti. Fram incerca sa-l linisteasca. Ursul se duse sa vada imprejurimile. Puiul se incorda si-l lovea pe Fram. Cei doi plecara. Puiul o lua ininte. Fram nu mai are mirosul dezvoltat. Dar, tot au mers mai departe.

Puiul crescuse si se apropia primavera polara. Sosira toate vietatile polare. Fram ii zise puiului ca nu va sta toata viata sa-l dadaceasca. Cei doi au colindat insula. Pe cei doi tovarasi nu-I mai speria foametea. Ei au mancat pe saturate. Zgarbilici incepu sa faca si el scamatorii de la circ, dar cazu.

Fram isi lua ramas bun de la prietenul lui.

Nanuc

Oceanul era verzui. Sa apara o corabie, un tarm? Acolo domnesc singuratatea si gerul. Prin vis numai lui Fram ii apareau clipele de tandretede la Circul Strutki. Acolo era iubit si inteles. Fram casca lenes. Dar sari in labe. Vazu ceva ce nu mai vazuse. Inauntrul lui era nerabdator foc. Dar era tot o insula de gheata. Pentru el era aceasi. Dar la marginea apei era un baiat care pescuia. Fram se apropie de el. Copilul scapa undita de frica. Ursul nu-I facu nici un rau. Copilul se bucura sip rinse curaj. Fram ii puse in mana undita. Eschimosul il mangaie pe Fram.

Un vanator innascut il intreba pe Fram cum se numeste, iar ursul ii scrise. Nanuc nu pre ail place ape Fram. Cu acest urs se lasa pagubas. Un trib crezuse ca Fram era un urs fermecat.

Sfarsitul

Viscolul se dezlantui. Troiene peste troiene erau acoperite de viscol. Egon si Otto nu-si mai simteau mainile. Cei doi au zarit doi ursi polari. Au plecat sa-I vaneze. Doua gloante, doi ursi. Acum nu isi mai simt nici mainile, nici picioarele. Fram le cunoscu mirosul celor doi vanatori. El dadu semene de prietenie. Cei doi vrura ca ursul sa-I omoare, dar Fram ii incalzi. Fram merse langa cei doi vanatori pe care-I salvase din morti. Ursul era gata inbarcat. Merse inainte. Fram se intoarse in lumea oamenilor.