FR 2015 nr. 3 bun - Familia romanascrierile lui George Coºbuc ºi Liviu Rebreanu. Rãzboiul al...

IULIE-DECEMBRIE 2015 BAIA MARE

FAMILIA ROMÂNÃREVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ªI CREDINÞÃ ROMÂNEASCÃ

Editori: Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mareºi Asociaþia Culturalã „Fa milia Românã”

Di rec tor fondator: dr. Constantin MÃLINAª

Re dac tor-ºef: dr. Teodor ARDELEANRe dac tor-ºef ad junct: dr. ªtefan VIªOVAN

Secretar de redacþie: dr. Ioan-Mircea FARCAª

COLEGIUL DE REDACÞIE

Hermina Anghelescu (De troit, SUA) 6 Vadim Bacinschi (Odesa, Ucraina) 6 Vasile Barbu(Uzdin, Ser bia) 6 Paºcu Balaci (Oradea) 6 Nicolae Bãciuþ (Târgu-Mureº) 6 Ioan Bâtea (BaiaMare) 6 George Berinde (Biserica Albã, Ucraina) 6 Pamfil Bilþiu (Baia Mare) 6 Liviu Boar(Târgu-Mureº) 6 Ioan Aurel Bolba (Mangalia) 6 Constantin Buchet (Bucureºti) 6 Ion M. Botoº(Apºa de Jos, Ucraina) 6 Ion Buzaºi (Blaj) 6 Silvia Caba-Ghivireac (Herþa, Ucraina) 6 SandaCiorba (Algarve, Portugalia) 6 Eugen Cojocaru (Stuttgart, Germania) 6 Luminiþa Cor nea(Sfântul Gheorghe) 6 Flavia Cosma (To ronto, Can ada) 6 Cornel Cotuþiu (Beclean) 6 Lu cia Da -vis (Auckland, Noua Zeelandã) 6 Mihail Diaconescu (Bucureºti) 6 Mihai Drecin (Oradea) 6Monica Duºan (Ribiþa, Hunedoara) 6 Nicolae Felecan (Baia Mare) 6 Ionela Nicoleta Flood(Londra, Marea Britanie) 6 Corneliu Florea (Can ada) 6 Ilie Frandãº (Reghin) 6 Vasile Frãþilã(Timiºoara) 6 Ilie Gherheº (Baia Mare) 6 Mirel Giurgiu (Khel, Germania) 6 Anca Goja (BaiaMare) 6 Constantin Gomboº (Timiºoara) 6 Eugenia Guzun (Bucureºti) 6 Viorel Hodiº(Cluj-Napoca) 6 Sãluc Horvat (Baia Mare) 6 Ion Huzãu (Slatina, Ucraina) 6 Cãtãlina Iliescu(Alicante, Spania) 6 Lidia Kulikovski (Chiºinãu) 6 Natalia Lazãr (Negreºti-Oaº) 6 IoanLãcãtuºu (Sfântul Gheorghe) 6 Adrian Marchiº (Baia Mare) 6 ªtefan Marinca (Lim er ick,Irlanda) 6 Ioan Miclãu (Crin gila, Aus tra lia) 6 Viorel Micula (Sac ra mento, SUA) 6 TiberiuMoraru (Oradea) 6 Cornel Munteanu (Baia Mare) 6 Mihai Nae (Viena) 6 Ion Negrei(Chiºinãu) 6 Nina Negru (Chiºinãu) 6 Ion Onuc Nemeº (Sibiu) 6 Alexandru Nicolici (BaiaMare) 6 Mar cel Opriºan (Glas gow, Scoþia) 6 Aurel Pantea (Baia Mare) 6 Mia Pãdurean(Ot tawa) 8 Raisa Pãdurean (Tiraspol) 6 Mihai Pãtraºcu (Baia Mare) 6 Gheorghe Pârja (BaiaMare) 6 Viorica Pâtea (Salamanca, Spania) 6 Ioana Petreuº (Baia Mare) 6 Ioan Petrovai(Petrova) 6 Ioan Pintea (Bistriþa) 6 Zinaida Pinteac (Frumuºica Veche, Ucraina) 6 Vlad Pohilã(Chiºinãu) 6 Silvia Pop (Blaj) 6 Mircea Popa (Cluj-Napoca) 6 Mihai Prepeliþã (Bucureºti) 6Adrian Rezeanu (Bucureºti) 6 Florian Roatiº (Baia Mare) 6 George Roca (Syd ney, Aus tra lia) 6Emanuil Rus (Bixad, Satu Mare) 6 Origen Sabãu (Apateu, Ungaria) 6 Ioan Seni (Nãsãud) 6 DoruSicoe (Oradea) 6 Ovidiu Suciu (Satu Mare) 6 Ilie ªandru (Topliþa) 6 Marin ªara (Reghin) 6Vasile ªoimaru (Chiºinãu) 6 Doru Sicoe (Oradea) 6 Vasile Tãrâþeanu (Cernãuþi) 6 Teresia B.Tãtaru (Augsburg, Germania) 6 Viorel Tãutan (Jibou) 6 Traian Trifu-Cãta (Petrovasâla, Ser bia) 6Petre Þurlea (Ploieºti) 6 Ga briel Vasiliu (Cluj-Napoca) 6 Erika Vârºescu (Is rael).

Redactori: Laviniu ARDELEAN, Maria BELEA, Simona DUMUÞA,Simona GABOR, Alina LEMNEAN, Valentina ROTARU, Paula RUS, ªtefan SELEK, Corina ªANDOR-MARTIN, Florina VANCIU

Tehnoredactare: Firuþa ªOMCUTEAN

Colectivul de redacþie dedicã acest numãr redactorului-ºef ad junct, conf. univ. dr. ªTEFAN VIªOVAN, la împlinirea vârstei de 70 de ani.

ADRESA REDACÞIEI:

BIBLIOTECA JUDEÞEANÃ „PETRE DULFU”

(Pentru redacþia revistei „Fa milia românã”)

Bd. Independenþei, 4B, 430123, Baia Mare

MARAMUREª – ROMÂNIA

Tel: +4 0262 275583, Fax: +4 0262 275899

Email: familiaromana@ya hoo.com

Web: www.bibliotecamm.ro

Asociaþia culturalã „Fa milia Românã” – cont pentru donaþii:RO13BRDE250SV30956102500, deschis la BRD

Fotografia de pe copertã – Casã bãtrâneascã în Maramureº. Foto Mihai Grigorescu

Tematica principalã a acestui numãr al revistei Fa milia românãa fost sugeratã de ing. ANTON ROHIAN, Prefectul Maramureºului,

iar susþinerea financiarã a fost asiguratã de S.C. PLIMOB S.A. Sighetul Marmaþiei, di rec tor ec. VASILE GODJA. www.plimob.ro

Tipar MAESTRO TIPFersig nr. 169, comuna Satulung, judeþul Maramureº

telefon: 0040 742 050 877, eMail: [email protected]

ISSN 1454-8607

E mai im por tant sã întreþinem foculdecât sã studiem cenuºa!

Dr. Teodor ARDELEANBaia Mare

Neamul Românesc, privit diacronic pe verticalele unghiulare ce audeterminat treptele sale de Mântuire, a fost un neam ru ral. Þãranul a fosttimp de secole „talpa Þãrii”, iar Þara a fost „for mula” la care se raportaucele mai importante dezirabilitãþi. Începând cu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea,chestiunile acestea au devenit tot mai evidente, mai ales în sensul decelãrii unor elite ceau constituit nucleul de lucru pentru toate „resorturile” de propulsare a naþiei înformare.

Marile spirite ale Poporului Român, înscris hotãrât pe coordonatele uneiemancipãri reale, au oferit contribuþii esenþiale la construirea mentalã a unui „univers”de probleme ce trebuiau „þintite”, dintre care unele vizau „revoluþionarea satului”, iaraltele „conservarea” acestuia. Evenimentul car di nal din 1918 ne gãsea în plinã definireºi redefinire pe ambele coordonate, astfel încât reunirea într-o singurã matrice na -þionalã a constituit una dintre marile provocãri ale perioadei româneºti interbelice. Înacest sens, spiritul încãrcat de „superbie supremã” a fost cel al ªcolii Sociologice de laBucureºti, constituitã ca un curent lu cid ºi temerar ºi care a aºezat în vizorul prin ci palsatul, pe linia aceleiaºi „coordonate de direcþional” precum odinioarã ASTRA, dar ºiexcelenta ºi elocventa rostire academicã a lui Blaga referitoare la „veºnicie” (1936) sau scrierile lui George Coºbuc ºi Liviu Rebreanu. Rãzboiul al Doilea Mondial, co -lectivizarea forþatã ºi, ul te rior, gestionarea proastã a problemelor satului contemporandin ultimii ani au determinat mutaþii cardinale, astfel încât afirmaþia Patriarhului Dan iel la Cluj-Napoca în urmã cu circa patru ani („Satul românesc este rãstignit între nostalgie ºi nepãsare”) constituie o realitate durã ºi dureroasã.

Ne-am aplecat asupra acestor „coordonate” sumare pentru a putea in tro ducecititorul în problematica pe care acest numãr al revistei Fa milia Românã o propune.Maramureºul este un þinut românesc ce ºi-a etalat cel mai bine cognitivele ºi s-a„validat” în timp ca o „þarã binecuvântatã”, mai ales datoritã elementelor pe care lereprezenta satul maramureºean. Era binecunoscutã nu doar în þarã, ci în întreaga lumecivilizaþia lemnului din aceastã zonã, atât în formulele bisericilor ºi mãnãstirilor, cât ºiîn cele ale caselor, porþilor, acareturilor… Deveniserã aproape legendare concepþiile cã „viaþa în Maramureº” înseamnã „contactul cu autenticul ru ral”, cã universul antro -pocosmic de aici este bine populat cu mentalitãþi ancestrale, cã felul de a fi al acestoroameni este „nat u ral” ºi foarte aproape de þintele umane „providenþiale”.

În contextul marilor schimbãri prin care a trecut lumea în gen eral, Þara Noastrã,în spe cial, ºi fiecare român, în par tic u lar, multe dintre determinantele Satului Mara -mureºean constituie „istorie”, iar transformãrile sunt vãzute nu ca un el e ment de„renaºtere”, ci ca unul de „degradare”.

Din „corul vocilor” distincte care au formulat re cent „strigãte de alarmã” înaceastã direcþie, am identificat „grupul vo cal” constituit în Maramureº din PrefectulAnton Rohian ºi câþiva destoinici „ostaºi ai cauzei”. A trecut aproape un an de întâlniri,dezbateri, mese rotunde, colocvii ºi alte „feluri de a frãmânta stãrile de lucruri”. Cãci la19 februarie 2015 s-a formulat „direcþionalul” de urmat, iar perioada urmãtoare a fost„densificatã” cu aceastã chemare la acþiune. S-a reuºit o ieºire din inerþie, s-a construito stare de spirit, s-a inoculat un curent activ. Veþi vedea aceste elemente abordate înmaterialele publicate în continuare.

IULIE-DECEMBRIE 2015 3

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

S

Cã lucrurile nu se vor opri aici, nouã ne e foarte clar. Dar nu ne e la fel de clar ceformulã de cristalizare legislativã vor îmbrãca ºi cum se va putea transforma un curentde trezvie în trezire naþionalã. Maramureºul e o Þarã a Munþilor, dar „atentatele laadresa Neamului Românesc” n-au scutit nici aceastã zonã. În plus, pornirile firescumane spre globalizare, europenizare, emancipare, modernizare etc. nu pot fi opritenici cu torþa ºi nici cu forþa! Dialectica lucrurilor complexe are nevoie de multã supleþeºi mult rafinament prag matic.

Noi credem cã, deºi e ceasul timpului prea aproape de un „fi nal nedorit”, maiputem salva ceva. Atât din „ma te rial”, cât, mai ales, din „spir i tual”. De aceea ne ºiîncumetãm sã luãm atitudine. ªi sã le stãm alãturi etnologilor care îºi strigã durerea demai mulþi ani, arhitecþilor adevãraþi care plâng pentru fiecare casã „sãltatã” ºi „salvatãîn Occident”, dascãlilor de suflet care simt cum se ruineazã valori odinioarã „sigure”,cum se „boteazã” neadevãruri ºi minciuni cu „nume sfinte” sau cum se diminueazãpotenþialul satului prin gesturi sociale impardonabile º.a.m.d. Iar, în ul tima instanþã, sãle stãm alãturi celor ce au opus rezistenþã entropiei sociale, celor ce se reîntorc la sat sau cu faþa spre sat, celor ce rezidesc elemente autentice în peisajul ac tual tot mai strãin ºidezumanizant, celor ce „cântã” adevãrul, celor ce ne încântã cu fascinaþia artei þãrã -neºti, celor treji sau celor viteji…

Iar dacã „veºnicia s-a nãscut la sat”, poate cã ar fi bine dacã am gãsi soluþii deaceeaºi profunzime precum gândul blagian! Oricum, pentru vremurile de acum e foarteclar cã e mai im por tant sã întreþinem focul decât sã studiem cenuºa!

4 IULIE-DECEMBRIE 2015

ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

SÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Gard tradiþional din nuiele împletite în Sat-ªugatag.Fotografie de Ilie Tudorel, http://tudorphotoblog.blogspot.ro

Retrospectiva acþiunilor „Salvaþi satul maramureºean!”1

În cursul anului 2014, prefectulMaramureºului, ing. Anton Rohian, aavut iniþiativa demarãrii unui proiectcare avea ca scop stoparea distrugerii a ceea ce amai rãmas autentic în satele judeþului. Începânddin anii comunismului, dar cu o tot mai marevitezã dupã Revoluþie, construcþiile tradiþionaledin satele Maramureºului, în spe cial casele ºiºurile, au fost demolate, ade -sea vândute scândurã cu scân -durã peste graniþe, iar în locullor au apãrut vile uriaºe, cutermopane ºi inox, vopsite înculori þipãtoare, nespecificeacestei zone. De-a lungul ulti -milor ani, s-a vorbit multdespre aceste realitãþi, însã nus-a fãcut mai nimic pentru a leschimba. Au existat iniþiativesporadice de a salva o casã saualta, venite din partea unorONG-uri (Asociaþia „CasaMa ramureºeanã” – cazurile de la Preluca Nouã ºi PrelucaVeche) sau persoane fizice(adesea, strãini – cazurile dinBreb ºi Botiza), a existat chiar ºi un pro gram alOrdinului Arhitecþilor din România – FilialaNord-Vest, prin care au fost cre ate mai multemodele de case confortabile, de inspiraþie tra -diþionalã, care se adapteazã per fect mediului ru -ral. Impactul acestor acþiuni nu a fost, însã, celscontat. Simþind cã ne aflãm în ceasul aldoispre zecelea, cã riscãm sã pierdem tocmaiceea ce ne face atractivi ca zonã turisticã, tocmai sufletul Maramureºului, ing. Anton Rohian adecis cã e momentul ca administraþia judeþeanãsã se implice di rect în lupta pentru pãstrareaidentitãþii judeþului ºi a lansat proiectul Salvaþisatul maramureºean!

Un simpozion cu acelaºi nume a avut loc,la Palatul Administrativ din Baia Mare, pe 10octombrie 2014. El a fost urmat de vernisajulexpoziþiei „Reconversia gospodãriei þãrãneºti”.

Au participat arhitecþi din judeþ ºi din þarã, dar ºiprimari din Maramureº. Au fost prezentate 11modele de reconversie a gospodãriei tradi þi o -nale maramureºene, ca model fiind luatã ºi ºuraprefectului ing. Anton Rohian de la Groºi.„Vrem sã ne unim forþele pentru salvarea Ma -ramureºului istoric, care se degradeazã sub ochii noºtri. Noi am încercat prin mai multe acþiuni

culturale sã sensibilizãm opinia publicã, lucrucare s-a întâmplat, dar nu e de ajuns. Vrem caacest simpozion sã fie numai un început ºi sã nurãmânem doar la discuþii, ci sã trecem la im -plementarea unor proiecte care sã salveze tradi -þia Maramureºului. Ce se poate face? În primulrând trebuie respectatã legea. Legea 50 dãdreptul arhitecþilor cu drept de semnãturã sãex e cute proiecte care se autorizeazã. ªtim foarte bine cã în Maramureºul istoric se proiecteazãfãrã a se folosi arhitecþi”, a declarat ªtefanPaskucz, preºedintele Ordinului Arhitecþilor din Ro ma nia, Filiala Nord-Vest.

Patru zile mai târziu, avea loc o întâlnireîntre Consulul Republicii Federale Germania înTimiºoara, Rolf Maruhn ºi prefectul judeþuluiMaramureº, ing. Anton Rohian. A fost adus îndiscuþie proiectul Salvaþi satul maramureºean!


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

S

Prefectul Anton Rohianîntr-o gospodãrie tradiþionalã

1 Ma te rial pus la dispoziþie de Instituþia Prefectului – Judeþul Maramureº.

Excelenþa Sa s-a arãtat fascinat de acest proiectºi încântat de ideea unei colaborãri. PropunereaExcelenþei Sale a fost aceea de a aduce dinGermania experþi seniori, ieºiþi la pensie, darcare vor sã îºi ofere serviciile, în toate domeniile de activitate. De asemenea, s-a discutat ºi po -sibilitatea trecerii Maramureºului Istoric în pa -trimoniul UNESCO.

Începutul anului 2015 a însemnat, pentruprefectul Anton Rohian, un nou pas înainte înceea ce priveºte proiectul sãu de suflet. În datade 13 ianuarie, la sediul Ordinului Arhitecþilordin România, Filiala Nord-Vest, s-a constituitgru pul de lucru pentru Salvarea satului mara -mu reºean. Iniþiativa a aparþinut deopotrivã pre -fectului ºi preºedintelui OAR Nord-Vest, arh.ªtefan Paskucz. A urmat un nou prilej de aaduce în discuþie problemele cu care se con -fruntã satul maramureºean: pe 22 ianuarie a avut loc, la Cluj-Napoca, seminarul cu tema „Patri -moniul cul tural imaterial ºi identitatea etnocul -turalã a poporului ro man – PNDR 2014-2020”.Aici au fost abordate subiecte actuale care pri -vesc protejarea, promovarea ºi valorificarea pa -tri moniului ru ral, continuitatea identitãþii lo cale,regionale ºi naþionale a României, dez voltareamediului ru ral. Într-un cuvânt, s-a vorbit despreelaborarea unei strategii de salvare a satuluitradiþional.

Prima întâlnire de lucru în teren aGrupului de Iniþiativã pentru Salvarea satuluimaramureºean a avut loc pe 18 februarie, încomuna Budeºti. S-a decis efectuarea unui in -ventar preliminar al monumentelor ºi al caselorvechi din localitãþile Budeºti, Ocna-ªugatag ºiBreb, ai cãror proprietari au posibilitatea saudisponibilitatea de a le renova. A doua întâlnirede lucru s-a desfãºurat la 5 martie, în satulPreluca Nouã, comuna Copalnic-Mã nãºtur,urmatã, la 11 martie, de o a treia întâlnire, încomuna Ieud. La aceste întâlniri participã, alã -turi de pre fect, specialiºti (arhitecþi, artiºti plas -tici, cadre didactice universitare, constructori,restauratori, reprezentanþi ai unor ONG-uri careau ca obiectiv restaurarea caselor tradiþionale),primari din zonele vizate, alþi factori de decizie.Specialiºtii au rolul de a merge în teren, de aidentifica gospodãriile rurale tradiþionale caremai pot fi salvate ºi de a gãsi soluþii pentrusalvarea stilului arhitectural tradiþional.

Prefectul ing. Anton Rohian nu s-a re -zumat, însã, la acest gen de întâlniri, ci a profitatde fiecare ocazie pentru a aduce în atenþia unuipub lic cât mai larg drama satelor maramureºeneîn epoca globalizãrii. În zilele de 26 ºi 27 martie, în comuna Ocna-ªugatag, prefectul participa la

seminarul „Dezvoltarea economiei rurale prinlanþuri alimentare scurte ºi brand ing teritorial”.Punctul culminant al seminarului a fost discuþiadespre identitatea localã a unui sat, a unei co -mune ºi elaborarea unei strategii de imag ine ºibrand. O lunã mai târziu (25/26 aprilie 2015), oimpresionantã delegaþie de maramureºeni (pri -mari, oameni de culturã, producãtori tradi þio -nali) participa la prima ediþie a CongresuluiCar paþilor, organizatã în localitatea polonezãLudïmierz. Aici, prefectul judeþului Maramureº, ing. Anton Rohian a avut mai multe întâlniri: cupreºedintele Poloniei, Bronislaw Komorowski,cu consulul onorific al României în Polonia,doamna Iuliana Gra¿yñska, ºi cu KrysztofFaber, prefectul regiunii Novy Targ, situatã îninima Poloniei Montane. Congresul Carpaþilorare, ca scop prin ci pal, promovarea respectuluipentru identitate ºi pentru tradiþie. A fost un nouprilej de schimburi de idei ºi experienþã, decunoaºtere a unor modele de succes privind res -pectarea tradiþiilor la sat. Cele aflate cu aceastãocazie au fost diseminate de prefectul AntonRohian în multe întâlniri, Polonia fiind datã caexemplu de þarã care ºtie sã îºi respecte ade -vãratele valori, valorile ancestrale.

În zilele de 31 martie, în comuna Bãseºti,ºi 6 mai, la sediul OAR Nord-Vest, au avut locnoi întâlniri de lucru ale Grupului de Iniþiativãpentru Salvarea satului maramureºean.

Pe 13 ºi 14 mai, o echipã a TVR2 a filmatîn judeþul Maramureº, pe parcursul a douã zile,emisiunea „Ferma” (realizator: Viorel Popescu),avându-l ca invitat spe cial pe prefectul ju de -þului, ing. Anton Rohian. Au fost difuzate, îndecursul anului 2015, patru emisiuni, despreoameni gospodari, crescãtori de animale ºi culti -vatori agricoli, cu problemele ºi succesele lor,dar ºi despre proiectul prefectului judeþuluiMara mureº de salvare a satului maramureºean.Astfel, strãduinþele maramureºenilor de a punela adãpost ceea ce a mai rãmas valabil din satelelor au ajuns sã fie cunoscute de publicul larg dintoatã þara ºi, poate, vor fi luate ca exemplu ºi dealte zone ale þãrii.

Un mo ment deosebit în viaþa proiectuluiSalvaþi satul maramureºean! s-a petrecut în data de 5 iunie 2015, când, în holul Palatului Admi -nistrativ, a fost vernisatã expoziþia de fotografie„Arc peste timp − Viaþa satului din Maramureº,între trecut ºi prezent. Cãsuþa Bunicilor”. Foto -grafiile au fost realizate de cãtre peste 2.000 deelevi de nivel primar, gimnazial ºi liceal dinîntreg judeþul Maramureº, într-o acþiune de iden ti fi -care ºi inventariere a elementelor ºi simbolurilor


ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

SÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

din zonele tradiþionale, cu spe cific mara mu re -ºean, în perioada programului „ªcoala altfel”(6-10 aprilie 2015). Evenimentul a fost posibildatoritã faptului cã, în data de 3 martie, a fostîncheiat un acord între Instituþia Prefectului,Inspec toratul ªcolar al Judeþului Maramureº ºiOrdinul Arhitecþilor din România – FilialaNord-Vest, privind valorificarea po ten þialuluicul tural ºi a tradiþiilor din satul ma ramureºean,de cãtre elevii din învãþãmântul pre u niversitar ºi membri ai comunitãþilor rurale, în cadrul pro -iectului „ªcoala altfel”.

În data de 7 iunie, la sediul OrdinuluiArhitecþilor din Ro mânia – filiala Nord-Vest, aavut loc o nouã întâlnire a Grupului de Lucrupentru Salvarea satului maramureºean. S-adiscu tat despre identificarea unor modalitãþi desancþionare a tuturor celor responsabili, careper mit/ordonã distrugerea patrimoniului na þio -nal ºi lo cal. A fost propusã introducerea în le -gislaþie a unui ajutor financiar pentru pro prie -tarii care refac acoperiºurile caselor în formatradiþionalã.

Marþi, 16 iunie 2015, în organizarea OARNord-Vest, la Biblioteca Judeþeanã „PetreDulfu” Baia Mare, a avut loc lansarea revisteiVERNADOC 2014. Revista cuprinde, în prin ci -pal, desenele ºi studiile rezultate în urma ediþieidin vara anului 2014, de la Petrova, a pro gra -mului de relevare ºi documentare de patrimoniuver nac u lar VERNADOC, precum ºi alte studiiºi articole.

În cadrul lansãrii, au luat cuvântul: di -rectorul Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu” Baia Mare, dr. Teodor Ardelean, prof. univ. dr. IonPetrovai, scriitor ºi om de culturã, primarul co -munei Petrova, Ion Petrovai, prefectul judeþuluiMaramureº, ing. Anton Rohian, arh. OxanaCrãciun din partea O.A.R.– N-V.

Coordonatoarea programului VERNA -DOC ºi autoarea Caietelor VERNADOC, arh.Laura Zaharia, a fãcut o prezentare a revistei ºi a programului Vernadoc, dupã care a prezentatlucrãrile desfãºurate la Petrova în vara anului2014. Revista este disponibilã pentru cei inte -resaþi la sediul O.A.R.–N-V.

Problemele cu care se confruntã satul ma -ramureºean au fost aduse ºi la cunoºtinþa mi -nistrului Agriculturii ºi Dezvoltãrii Rurale dinacea vreme, Dan iel Constantin. Se întâmpla la21 iulie 2015, în comuna Copalnic-Mãnãºtur,unde prefectul Anton Rohian a participat, alãturi de Dan iel Constantin, la o prezentare a ReþeleiNaþionale de Dezvoltare Ruralã, în cadrul Cara -vanei PNDR 2020. „(…) Vreau sã vã spun ceva,domnule ministru. E o problemã legatã de pa -

trimoniu. Judeþul Maramureº e un judeþ care, lanivel de percepþie naþionalã ºi internaþionalã, are ceva spe cial, ceva ce atrage ºi place turiºtilor.Prin modul în care se acceptã azi anumiteconstruc þii în mediul ru ral, vreau sã vã spun,domnule ministru, ne pierdem identitatea!” − apunctat ing. Anton Rohian. În judeþul Mara -mureº, în zilele de 20 ºi 21 iulie 2015 au fostsusþinute trei conferinþe de informare ºi pre -zentare a PNDR 2014-2020 ºi au fost rea lizate,atât vizite de lucru la proiecte finanþate prinPNDR 2007-2013, cât ºi la o fermã eco logicãdin satul Preluca Noua (comuna Copal nic-Mã -nãºtur).

În data de 12 noiembrie, la Biblioteca Ju -deþeanã „Petre Dulfu”, prefectul Anton Rohiana participat la masa rotundã cu tema Salvareapatrimoniului ru ral maramureºean, evenimentmoderat de dr. Teodor Ardelean ºi organizat debibliotecã în colaborare cu Asociaþia Culturalã„Fa milia românã” ºi colaboratori ai revistei Fa -milia românã. Au mai luat parte la evenimentuniversitari, arhitecþi, pictori, sculptori, etno -grafi, muzeografi, istorici, ziariºti, oameni dinadministraþia Maramureºului, dar ºi invitaþi dinlocalitãþi din alte oraºe, precum Cluj-Napoca,Satu Mare, Carei, Negreºti-Oaº.

Prefectul judeþului a prezentat câtevadintre constatãrile sale din cei trei ani, de cândocupã aceastã funcþie: „Nu am descoperit eu cãse întâmplã ceva în Maramureº. A fost un strigãt de durere, o rãbufnire. În toatã activitatea meaam vãzut cum casele ºi hleaburile noastre seîncarcã în niºte autotrenuri într-un mod fãþarnic,ascuns. Pe un drum care nu era foarte circulat,stãteau ºi încãrcau, desfãceau grindã cu grindã,uºã cu uºã, verandã cu verandã. ªi am întrebat ce se întâmplã. Mi s-a spus cã e o atitudine a ma -ramureºenilor, cã nu mai meritã sã þinã caseleastea în curte, cãci le au pe cele fãloase, cu 17camere. Vaci, oi ºi porci nu mai þin, pruncii auplecat, bãtrânii sunt întreþinuþi de nepoþi”. Întimp ce pe un ecran se derulau fotografii cuarhitectura ruralã maramureºeanã, realizate deMihai Grigorescu, prefectul Anton Rohian apre zentat, la rândul sãu, câteva fotografii carevorbesc de la sine ºi care aratã porþi mara mu -reºene vechi – degradate, porþi noi – sculptate,fã loase, dar care în spatele lor nu ascund nicimãcar un car cu boi, garduri ºi porþi din inox,ridicate pentru bãtrânii de acasã de cãtre copiiiplecaþi în strãinãtate. Precizând cã nu spunetoate lucrurile acestea din nevoia de a-ºi crea oimag ine bunã, ci pentru cã aceste realitãþi îl dorcu adevãrat, Rohian a arãtat cã, la nivel de pri -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

S

mãrii, nu se respectã nicio lege legatã de eli -berare a certificatelor de ur ban ism sau a auto -rizaþiilor de construcþie. O altã nemulþumire aprefectului este faptul cã cele 8 biserici mara -mureºene din patrimoniul UNESCO nu au uncustode ºi, de multe ori, când turiºtii vor sã leviziteze, ele sunt închise. Rohian a admis cãexista în judeþ câteva agropensiuni de valoare,dar a precizat faptul cã foarte multe sunt kitsch-uridec o rate cu flori din plas tic ºi în care turiºtii suntserviþi cu cârnaþi ºi salam de la su per mar ket.

Prefectul Maramureºului a mai spus cã, întimp ce se organizeazã numeroase colocvii ºiîntâlniri cu tematicã ruralã, culturalã ºi tra di -þionalã, existenþa noastrã maramureºeanã se de -gradeazã pe zi ce trece.

Apoi, ing. Anton Rohian a amintit câþivapãstrãtori ai tradiþiei arhitecturale rurale mara -

mureºene, care, în Deseºti sau Botiza, au salvatde la distrugere case vechi ºi le-au amenajatpentru a putea fi locuite. Prefectul Anton Rohian a spus cã a cerut ajutorul Academiei Române ºial preºedintelui Senatului pentru a-ºi putea pune în practicã ideile privind salvarea patrimoniuluiarhitectural lo cal. El a menþionat cã este nevoiesã se stipuleze prin lege anumite avantaje pentru cei care decid sã pãstreze astfel de case tra -diþionale, cum ar fi scutirea de impozit.

În fine, un ultim prilej în anul 2015 pentrua aduce în atenþie proiectul sãu de suflet l-a avutprefectul Anton Rohian la cea de-a 11-a Con -ferinþã Naþionalã a Forumului Montan dinRomânia, care a avut loc pe 11 decembrie laBistriþa.

Evenimentul a marcat Ziua Internaþionalãa Muntelui, fixatã pentru data de 11 decembriede Adunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite. Conferinþa a avut loc pentru prima oarã în

afara Bucureºtiului, fiind organizatã de Pre fec -tura ºi Consiliul Judeþean Bistriþa-Nãsãud ºiFiliala Bistriþa-Nãsãud a Forumului Montan dinRomânia. La eveniment au participat, printrealþii: prof. dr. Radu Rey, preºedintele Forumului Montan din România ºi consilier pentru zonamontanã în Ministerul Agriculturii, preºedintele Agenþiei Naþionale de Mediu, Toma Petcu, dr.ec. Lazãr Latu, di rec tor gen eral al Agenþiei Zo -nei Montane, Alexandru T. Bogdan, membruco re spon dent al Academiei Române, prefectulIoan Þintean, subprefectul Ovidiu Frenþ, preºe -dintele Consiliului Judeþean Bistriþa-Nãsãud,Emil-Radu Moldovan.

Prefectul judeþului Maramureº, ing. AntonRohian, a spus cã e o ºansã pentru agriculturaRomâniei ca primul-ministru sã fie inginer agro -nom ºi a opinat cã toate regiunile montane din

þarã ar trebui sã transmitã unmesaj comun. El le-a vorbit,apoi, celor prezenþi despre MiyaKosey, fotograful japonez cares-a îndrãgostit de Maramureº,de frumuseþile lui naturale ºide oamenii lui. Rememorândmomentul vizitei sale oficialeîn Zakopane, Polonia, la pri -mul Con gres Mondial al Mun -þilor Carpaþi, ing. AntonRohian a amintit felul în careare loc acolo mãsuriºul lapte -lui, în curtea catedralei ºi cubine cuvântarea episcopului,dar ºi felul în care polonezii au grijã de casele lor tradiþionale.Cu ajutorul unor fotografii,

pre fectul le-a arãtat par ti cipanþilor la conferinþãvilele ºi porþile din inox pe care le ridicã azimaramureºenii, precum ºi câteva dintre puþinele case ºi porþi vechi rãmase „în picioare”. „Amfãcut, în 2015, un inventar al caselor tradiþionale maramureºene, dar n-am avut nicio trecere laforurile decizionale. Dacã nu scoatem o legepentru judeþele din zonele montane, vom avea ºiîn 2050 aceleaºi pro bleme. Toþi cei care stau laBucureºti, când vin sãrbãtorile spun: mergeþi înMaramureº ºi Bucovina. Dar de abia în 2015 amreuºit sã avem o arterã cu care sã nu ne fieruºine. La aceastã conferinþã trebuie dezbãtuteproblemele, dar ºi luate decizii ºi comunicateParlamentului ºi Gu vernului”, a spus prefectuling. Anton Rohian.

Proiectul Salvarea satului maramureºeanva con tinua ºi în 2016, an în care se vor face noipaºi concreþi în vederea punerii în valoare aarhitecturii tradiþionale spe cifice acestei zone.


ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

SÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Localitãþile de moþiºi maramureºeni din Sãtmar

Cap. I. Scurt istoric

magistrat-procuror (r) Ioan BÂTEABaia Mare

Studiile arheologice, isto ri co-de mo -gra fice, istorico-geografice etc. ni-lprezintã pe om, îl gãsesc pe acestalângã albia unui râu, lângã un izvor, la lizieraunei pãduri etc., adicã într-un peisaj geograficcare îi oferã condiþii sã poatã vieþui, adicã sãtrãiascã – sã producã, sã con sume, sã su pra -vieþuiascã. Aºa se face cã omul – nu numai întrecutul îndepãrtat, ci ºi în vremurile mai apro -piate, ca de altfel ºi în prezent, s-a miºcat, acãutat locul unde sã poatã vieþui. Supuºi ace -loraºi legi obiective ale dezvoltãrii omeneºti, laînceputul secolului al XX-lea au coborât moþii ºi maramureºenii din munþi la câmpie, unde ºi-austabilit locul potrivit pentru trai, pentru dez -voltare ºi continuitate, pentru ei ºi urmaºii lor.Cum nu întotdeauna interesele individului coi -ncid cu cele ale societãþii, ale colectivitãþii,atunci, la început de secol, moþii ºi ma ra mu -reºenii care au pornit spre câmpie au fost favo -rizaþi de coincidenþa intereselor proprii cu celeale societãþii româneºti.

Conducãtorii de atunci, ai statului naþi o -nal unitar – al României Mari, au constatat olipsã a elementului românesc pe fâºia de fron -tierã româno-ungarã în partea de nord-vest ºi odisproporþie vãditã între proprietatea privatã aþãrãnimii ºi cea privatã a marilor latifundiari înteritoriul Transilvaniei, respectiv în Ardeal ºiBanat, în spe cial.

Astfel, prezentându-se structura demo gra -ficã ºi cea a proprietãþii asupra pãmântului, pu -terea legislativã a promulgat în 1921 Legea Re -formei Agrare, în urma cãreia au luat fiinþã maimulte localitãþi de moþi ºi maramureºeni pe fâºia de graniþã Arad – Salonta – Oradea – Diosig –Sãcuieni – Valea lui Mihai – Carei – Satu Mare– Halmeu, precum ºi în Banatul Timiºoarei.

Încercând sã concretizãm puþin cele arã -tate mai sus cu privire la proprietatea agricolã înTransilvania, constatãm cã statisticile întocmitede autoritãþile Imperiului Austro-Ungar în 1895ºi 1902 aratã cã 99,22% din gospodãriile þãrã -

neºti deþineau 60,02% din suprafaþa agricolã, pecând 0,78% din gospodãriile moºiereºti deþi -neau 39,98% din aceastã suprafaþã.

În judeþele Timiº, Arad, Bihor ºi Satu Ma -re, moºierii, care reprezentau 0,09% din pro -prietarii funciari posedau 51,6% din suprafaþaagricolã totalã a acestor judeþe.

În judeþul Satu Mare, 22 de gospodãriimoºiereºti, respectiv 22 de latifundiari, care înlimbajul românesc mai larg se numesc boieri,împreunã cu Biserica Romano-Catolicã ºi Com -pania Urbarialã, deþineau 45.789 iugãre cadas -trale ºi 31 stj. pãtraþi din suprafaþa agricolãtotalã a judeþului de 99.525 iugãre cadastrale ºi926 stj. pãtraþi.

Contele Ludovic Károlyi deþinea moºii în18 localitãþi din Sãtmar în suprafaþã de 52.800iugãre cadastrale, din care 18.840 teren agricolºi 33.660 cu pãduri. În localitatea Moftinul Micdeþinea 1.069 iugãre cadastrale ºi 1516 stj. p.Fratele lui, József, deþinea zona Sanislãu 10.011iugãre cadastrale ºi 237 stj. p. Alt frate al lor,László, deþinea 808 iugãre cadastrale ºi 252 stj. p.

În Sãtmar, potrivit documentelor de arhi -vã, apare un singur moºier cu nume românesc –vãduva Butyan (probabil Buteanu în româneºte,n.n.), cu o suprafaþã mult mai micã decât a luiLászló Károlyi. În zona Carei, cu excepþia ºva -bilor care aveau proprietãþile lor de 80 iugãrecadastrale primite la împroprietãrire, majori ta -tea populaþiei þãrãneºti nu dispunea de terenagricol, toþi þãranii lucrând pe moºiile boierilorKaroleºti. Membrii familiei acesteia a Karo -leº tilor – respectiv prin Alexandru Károlyi – audevenit conþi – ºi deci moºieri – prin trãdareaprincipelui Ardealului Rákoczi al II-lea faþã dehabsburgi, în schimbul cãreia a primit titlul deconte ºi moºiile principelui trãdat.

Populaþia þãrãneascã din zonã ºi-a pierdutproprietatea asupra pãmântului ca urmare a spo -lierii exercitate de boieri – feudali –, pentruneplata în bani, naturã ºi muncã a obligaþiilorfaþã de aceºtia. O mare parte a þãrãnimii ºi-a


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

S

pierdut proprietãþile, ca urmare a loialitãþii faþãde principele Ardealului, în luptele acestuia cuhabsburgii.

Potrivit aceloraºi date statistice, structurapopulaþiei þãrãneºti era urmãtoarea:

- þãrani sãraci cu pânã la 5,77 ha: 71,88%;- þãrani mijlocaºi cu 5,77-28,75 ha: 26,82%;- þãrani chiaburi înstãriþi cu 28,75- 57,55 ha:

1,30%.Feudalitatea ungarã era cea mai puternicã

în perioada dualismului. Din aceastã clasã so -cialã 91,4% erau unguri ºi numai 8,96% erau dealtã naþionalitate.

Aceleaºi statistici ne aratã cã la începutulsecolului al XX-lea, din totalul þãrãnimii sãrace,românii reprezentau majoritatea, astfel:

- cu sub 2,5 ha: români 70,5%, unguri18,9%, germani 5,1%;

- între 2,5-5 ha: români 69,4%, unguri18,9%, germani 6,2%;

- între 5-25 ha: români 57,8%, unguri 25,3%, germani 10,7%.

Diferenþa de procente pânã la 100% pentrucei arãtaþi reprezintã celelalte naþionalitãþi aleImperiului Austro-Ungar.

Cap. II. Împroprietãrirea

Împroprietãrirea (ºi nu colonizarea) esteun act al Puterii Leg is la tive a Statului, un actrevoluþionar care are menirea sã îmbunãtãþeascã condiþiile materiale ale þãranilor – a „tãlpilorþãrii”, o mãsurã socialã, dar ºi de interes eco -nomic a statului, urmãrind dezvoltarea agri cul -turii.

Deºi Legea Reformei Agrare apare pe lamijlocul anului 1921, totuºi moþii ºi mara mu -reºenii au fost chemaþi la împroprietãrire numaiîn primãvara anului 1924, iar alþii chiar maitârziu. De ce? Pentru cã aºa e la noi, la români.Delãsarea ºi birocratismul îºi dau mâna, iar când e sã pui legea în aplicare – de cãtre organele lo -cale ºi judeþene, acestea spun: „mai întâi neatribuim nouã, pentru instituþiile publice (ºcoli,biserici etc.) ºi pentru «îndreptãþiþi» (cei fãrãpãmânt sau cu pãmânt puþin) ºi dacã mai rãmâne ceva mai dãm ºi la alþii”. În zilele noastre ne dãm seama ºi mai bine de perpetuarea acestei con -cepþii.

În judeþul Satu Mare – „Sãtmar”, cum sespune – au fost organizate împroprietãriri îndouã plãºi ad min is tra tive importante, pe careeu, în publicaþiile mele, le-am numit: zona Carei ºi zona Satu Mare. Aici erau con cen trate lati fun -diile moºierilor, de aici s-au expropriat tere -nurile cele mai întinse. De reþinut este, de ase -menea, cã în jurul celor douã oraºe, Carei ºi Satu Mare, graviteazã ºi viaþa so cial-economicã ºicul tural-educativã a Sãtmarului. Întâmplarea fa -ce cã ºi localitãþile de moþi ºi maramureºeniîmproprietãriþi se aflã în jurul ºi în apropiereacelor douã municipii ale judeþului.

I. Astfel cã în zona Carei au fost orga -nizate prin împroprietãrire localitãþile:

1. Horea, comuna Sanislãu – moþi din Alba,Poiana Horii ºi Scãriºoara, cu 83 de familii, în 1924;

2. Scãriºoara Nouã, comuna Piºcolþ: moþidin Scãriºoara, Vadul Moþilor, Arieºeni, Avram

Iancu, Vidra, Ponor ºi Câmpeni, cu 113 familii,în 1924;

3. Marna Nouã, comuna Sanislãu: moþidin Mãriºel ºi Bica Românã, cu 42 de familii, în1925;

4. Ianculeºti, cartier municipiul Carei:moþi din Albac, Poiana Horii, Scãriºoara, 99 defamilii;

5. Criºeni, comuna Moftinul Mare: moþidin Poieni, Vânãtori, Negreni ºi Valea Drã ga -nului, cu 66 familii, în 1928;

6. Lucãceni, comuna Berveni: mara mu -reºeni din ªiºeºti, Bontãieni, ªurdeºti, Unguraº,Baia Sprie, Satu Mare, Negreia ºi Dãneºti, cu208 familii, în 1925;

7. Portiþa, comuna Sãuca: un grup de 18familii de moþi care ºi-au stabilit habitatul pe ouliþã nouã a localitãþii Portiþa (spune I. Ghermanîn monografia Plasa Carei, 1937) în 1924.

Aceste localitãþi, excepþie fãcând Criºeniºi Portiþa, au beneficiat de existenþa în vatrasatului a unor ferme agricole, ale cãror con -strucþii (casa administratorului, casele jelerilor,magazii, grajduri, ºoproane etc.) au fost folositede împroprietãriþi pentru adãpost timp de 1-3ani. Altele au fost transformate în biserici ºiºcoli în toate localitãþile (cu excepþia celor douã),altele dãrâmate, iar materialele rezultate îm pãr -þite la oameni ori destinate reparaþiilor publice.

În municipiul Carei au fost mai multe fa -milii de moþi ºi maramureºeni împroprietãriteprin reforma agrarã din 1924. În prezent, înCarei sunt sute de familii de moþi ºi mara mu -reºeni (spre exemplu, din Ianculeºti am iden -tificat 112 familii între care, 33 familii de scã -riºoreni, multe familii din Criºani, Marna Nouã,Horea ºi Lucãceni). Românii din Carei re pre -zintã 49% din populaþia municipiului.

II. În zona Satu Mare s-au înfiinþat ur -mãtoarele localitãþi de împroprietãriþi:


ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

SÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

1. Decebal, comuna Vetiº: maramureºeni,oºeni, moþi – 40 familii;

2. Paulian, comuna Doba: moþi ºi ma -ramureºeni, 75 familii, în 1924;

3. Traian, comuna Doba: maramureºeni,61 familii, în 1926;

4. Dacia, comuna Doba: maramureºeni,23 familii, în 1926;

5. Gelu, comuna Terebeºti: moþi, 116 fa -milii din Dângãu, Ciucea, Someºul Cald,Meriºor, Mãnãstireni, Lepusteºti, în 1925;

6. Baba Novac, comuna Ardud: moþi ºimaramureºeni, 108 familii, în 1924;

7. Curtuiuº, cartier Satu Mare: mara mu -reºeni ºi sãtmãreni, 10 familii, în 1929;

8. Cioncheºti, comuna Viile Satu Mare:sãtmãreni ºi maramureºeni, 26 familii, 1925;

9. Micula Nouã, comuna Micula: mara -mureºeni, 41 familii, în 1921;

10. Bercu, comuna Bercu: maramureºeni,14 familii, în 1925;

11. Drãguºeni, comuna Turulung: mara -mureºeni (de unde ºi denumirea localitãþii), 61familii, în 1924;

12. Livada Micã, comuna Livada: mara -mureºeni, 24 familii, în 1924;

13. Dumbrava, comuna Livada: mara mu -reºeni (ºi sãtmãreni ul te rior), 8 familii, în 1928;

14. Ardud: grup de maramureºeni, 16 fa -milii, în 1925, care au for mat un cartier nou alcomunei;

15. Peleºul Mare: un grup de 10 familii demaramureºeni, în 1927, care au for mat o uliþã în sat;

16. Lazuri: un grup de moþi ºi mara mu -reºeni, 20 de familii, în 1925, care au for mat ouliþã în sat;

17. Sãrãtura, comuna Ardud: un grup demaramureºeni, 10 familii, în 1928, care au for -mat o uliþã la marginea satului;

18. Cerhat, comuna Rãteºti: un grup demaramureºeni, 4 familii, în 1929, care ºi-au con -struit case pe o uliþã a satului;

19. Ciuperceni, comuna Botiz: localitatenouã, formatã din oºeni, sãtmãreni ºi ma ra mu -reºeni, în 1930, 8 familii, restul navetiºti în lo -curile de origine. Erau prezenþi numai în cam -paniile agricole. Satul s-a dezvoltat dupã alDoilea Rãzboi Mondial.

În municipiul Satu Mare, de asemenea, aufost împroprietãriþi prin Reforma Agrarã din1921, fapt ce explicã numãrul mare de românidin urbea sãtmãreanã. Numãrul acestora a cres -cut în mod considerabil în perioada industri -alizãrii, astfel cã elementul românesc estemajoritar.

Aceste localitãþi, mici la început ºi ne -

putincioase, s-au dezvoltat, numãrul gos po dã -riilor crescând cu 10-20%, iar al locuitorilor cu30-40%, pânã în anul 1940. Numãrul acestorava creºte ºi mai mult – pânã la dublu ºi chiarpeste dublu. De exemplu, în 1924 existau 113gospodãrii ºi tot atâtea familii. În 1940 erau 120gospodãrii ºi 145 familii. În 1962 erau 268 gos -podãrii ºi 273 familii.

Dupã aceastã dezvoltare, a urmat declinul, cu aspecte care se vor arãta mai târziu.

La început omul sau colectivitatea s-a aºe -zat, aºa cum am afirmat mai sus, lângã o apã,lângã o pãdure, într-o poianã sau în crâng. Omulîn permanenþã este preocupat sã îºi gãseascã unmediu înconjurãtor liniºtit, odihnitor, prietenos,un mediu geografic pitoresc, care sã placã„ochiului”, sã placã „simþului”. Acest hab i tat, în trecutul îndepãrtat, îl alegea individul sau co -lectivitatea, iar acest lucru nu se fãcea dupã unplan ºi dupã o sistematizare a locului, ci la în -tâmplare. Fiecare îºi alegea locul ºi îºi fãceabordeiul sau „coliba” dupã posibilitãþi. Acestteren, apoi se împãrþea, cu timpul, între membriifamiliei sau aceºtia îºi alegeau („ocupau”) un alt loc lângã cel al pãrinþilor, al colectivitãþii, ur -mând sã se pãstreze relaþiile de familie. În alteîmprejurãri, „habitatul” este indicat (atribuit,n.n.) de autoritãþi, situaþie în care trebuie respec -tate anumite prevederi legale, referitoare la su -prafaþã, termen de ocupare, mod de folosire,mod de dobândire a proprietãþii, obligaþiile faþãde autoritãþile lo cale ºi judeþene etc.

Aºezãrile omeneºti au evoluat, în decursul istoriei, de la simplu la com plex, de la mic lamare, de la frumos la ºi mai frumos, de la în -tâmplare la sistematizare etc. Aceste schimbãriau fost de ter mi nate de om, ca el e ment re vo -luþionar în schimbarea societãþii. În decursulevoluþiei sale, ºi omul s-a dezvoltat ca inte -ligenþã, iscusinþã, pricepere ºi ocupaþie, dar ºi ca numãr. A crescut numãrul familiilor, al oa me -nilor asemãnãtor albinelor din stup. ªi tot caalbinele ºi el, omul, a trebuit sã plece, sã roiascã, sã îºi gãseascã alt loc de aºezare, alt hab i tat.

În gen eral, în Transilvania românii ºi-augãsit singuri locul de stabilitate, habitatul, pânãla începutul secolului al XX-lea, excepþie fã -când maramureºenii, care au emigrat ºi au înte -meiat Principatul Moldovei.

În epoca modernã a Europei, ºi chiar încea contemporanã, lumea nu mai era dispusã sãsuporte diferite forme de încorsetare socialã,economicã, politicã, geograficã, religioasã etc.ºi, ca atare, a început sã protesteze, sã se ma -nifeste, sã fie nemulþumitã de ordinea europeanã


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

S

existentã. Unele forþe politice ºi sociale ori re -gimuri politice au solicitat schimbãri. Toate ne -mulþumirile s-au rezolvat prin declanºarea Rãz -boaielor Balcanice, urmate de Primul RãzboiMondial. Rãzboiul, ca fenomen so cial, nu poateaduce decât pierderi, pentru toate pãrþile beli -gerante. Dupã rãzboi, urmeazã perioada de „re -facere”. Aºa se face cã dupã împlinirea visuluide veacuri al românilor, adicã dupã realizareastatului naþional unitar ºi suveran, conducãtorii,printre alte mãsuri pentru revigorarea so cial-economicã a þãrii, au procedat la înfãptuireaReformei Agrare, mãsurã promisã de RegeleFerdinand soldaþilor de pe front. Aceastã mã -surã a avut ca scop sã stimuleze dezvoltareademograficã, precum ºi cea so cial-economicã aRomâniei moderne.

Legea de reformã agrarã chema la îm -proprietãrire (nu colonizare, n.n.) pe veteraniide rãzboi, vãduvele de rãzboi, orfanii de rãzboi,pe cei fãrã pãmânt sau cu pãmânt puþin.

Nu colonizare, ci împroprietãrire, lucru pe care l-am susþinut ºi îl susþin ºi în prezent. Ro -mânii nu au fãcut colonizãri. Nu am adus strãinipe care sã-i încetãþenim ºi sã-i împroprietãrim.Colonistul este strãin de neam, de þarã, de obi -ceiurile ºi tradiþia zonei în care îºi sta bileºtehabitatul. În România, respectiv în Ardeal ºiBucovina au fost fãcute colonizãri de cãtre Im -periul Austro-Ungar ºi de cãtre regii Ungariei,cu populaþie de saºi, ºvabi, unguri, ruteni, evreietc.

Colonistul primeºte terenul de la stat, înmod gratuit, nu este ºi nici nu poate deveniproprietarul terenului, decât dupã o perioadã detimp. Colonistul, în schimbul terenului, esteobli gat la anumite servicii faþã de stat, alteledecât cele ad min is tra tive ºi fiscale, pe care unproprietar nu le are.

Împroprietãrirea prin Reforma Agrarã din1921 s-a fãcut con tra cost. Împroprietãriþii auachitat statului jumãtate din valoarea de cir -culaþie a terenului, în rate anuale. Acestea aufost cele douã avantaje acordate de stat împro -prietãriþilor. Dupã plata integralã, împro prie tã -ritul dobândea proprietatea asupra terenului, fã -rã nicio obligaþie faþã de stat, cu excepþia celorad min is tra tive ºi fiscale le gate de proprietate.Acest lucru îl confirmã însuºi actul de împro -prietãrire, care se intituleazã „Con tract de vân -zare-cumpãrare”, iar pãrþile din con tract suntStatul Român, prin Ministerul Agriculturii, Di -recþia Organizãrii ºi Colonizãrii, ºi „colonistul”. Con sider cã noþiunile de „col o nist”, „colo ni -zare” au fost împrumutate de administraþia ro -mâneascã de la administraþia austro-ungarã. Cã

aºa stau lucrurile ne-o confirmã îm pro prie tã -rirea fãcutã prin Reforma Agrarã din 1945, unde nu se mai utilizeazã noþiunea de „col o nist”, ci„Act de împroprietãrire”.

Satele româneºti de moþi ºi maramureºenidin Sãtmar trebuie cunoscute, fiindcã, aºa cumam arãtat mai sus, ele au avut ºi au ºi în prezentun rol stra te gic. Ele sunt borne de stabilitate,colectivitãþi de spiritualitate româneascã, grã -niceri ai culturii ºi credinþelor româneºti pefron tiera de nord-vest a României. Sunt niºtesate eroice, care au trecut prin foc ºi sabie, demai multe ori (expulzare 1940, distrugerea gos -po dãriilor 1940-1945, distrugere prin coope ra -tivizarea agriculturii, cote ºi impozite mari –insuportabile, dezafectarea localitãþilor în pe -rioada 1970 etc.). Aceste localitãþi sunt sate deeroi ºi veterani ai celui de-al Doilea RãzboiMondial.

Moþii ºi maramureºenii din Sãtmar, oa -meni harnici, stãruitori în muncã, paºnici, bine -voitori în relaþiile interetnice, au reuºit, prinpar ti ciparea lor la viaþa socialã, culturalã, eco -nomicã etc., sã îmbunãtãþeascã climatul deordine, limbajul, cultura, folclorul ºi, în gen eral,spiritualitatea româneascã din Sãtmar.

Sub as pect edilitar-gospodãresc, moþii ºimaramureºenii ºi-au întemeiat gospodãrii, ºi-aurealizat un hab i tat care, pentru început (1924-1930), le-a asigurat un confort so cial cores pun -zãtor unor condiþii so cial-economice în creºterecontinuã.

Coborârea de la munte la câmpie, res -pectiv împroprietãrirea, a fost un act de pa tri o -tism din partea moþilor ºi a maramureºenilor. Nu a fost uºor ºi nici plãcut sã te desparþi de rudeleapropiate, de prieteni, de vecini, de locurile na -tale etc. ºi sã îþi iei copiii de mânã ºi în braþe,câteva oi, o vacã, un cãluþ sau doi, sã pãrãseºticasa pãrinteascã ºi sã te duci sã stai în „câmpulliber”, în colibã etc., pânã când reuºeºti sã-þiconstruieºti adãpost pentru tine ºi pentru ani -male. Împroprietãriþii au înþeles chemarea Þãriila împroprietãrire ºi necesitatea acesteia pentruîmbunãtãþirea situaþiei demografice ºi creºtereaspiritualitãþii româneºti în Sãtmar. Acest lucru afost posibil, pentru cã moþii ºi maramureºenii auadus cu ei în câmpie zestrea sufleteascã, cân -tecul ºi jocul, obiceiurile ºi tradiþia, limba ºicultura strãmoºeascã. Ei au adus în câmpie cre -dinþa ºi portul strãmoºesc, utilaje de uz casnic ºigospodãresc, cele de uz per sonal dobândite de la pãrinþi ºi bunici. Unele localitãþi ºi-au adus cuele preoþii (Baba Novac, Traian ºi Gelu), alteleînvãþãtorii (Scãriºoara Nouã, Traian), grupul demoþi din Micula ºi-au adus o micã bisericã din


ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

SÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

lemn. Mulþi împroprietãriþi ºi-au adus casele din lemn, pe care le-au reclãdit în câmpie (Scã -riºoara, Horea, Lucãceni, Tiream).

Localitãþile s-au for mat pe fostele moºiiale boierilor expropriaþi. În primii 2-3 ani îm -pro prietãriþii, au stat în noile localitãþi doar întimpul campaniilor agricole, iar iarna se re trã -geau în localitãþile de origine sau prin satelevecine, pentru cã nu aveau unde sã se adã pos -teascã. Alþii, mai norocoºi, au beneficiat de puþi -nele construcþii gospodãreºti ale fermei boieruluipe care le-au ocupat (grajduri, maga zii, ºo proa -ne, clãdiri ad min is tra tive, locuinþele jeleriloretc.) – în Ianculeºti, Marna Nouã, Baba Novac,Scã riºoara Nouã, Horea, Lucãceni etc. În acesteîncãperi au intrat doar câteva familii cu copiimici, restul au trebuit sã se descurce. Situaþia afost aceeaºi ºi pentru grupurile de moþi ºi mara -mureºeni ce ºi-au stabilit habitatul în localitãþilesãtmãrene, formând în acestea doar o uliþã nouãa localitãþii. Localnicii nu erau bucuroºi de ceiveniþi în sat, împroprietãriþii fiind priviþi ca „ceide la marginea satului”. Pe localnici îi deranjaprezenþa în bisericã a nou-veniþilor pentru cã„mirosea” guba maramureºeanului (Tiream).Bãºti naºii din zonã nu s-au bucurat de „oaspeþi”pentru cã aici, în zonã, erau suficienþi þãranisãraci, care, din cauza împroprietãriþilor, au pri -mit pãmânt mai puþin, între 1 ºi 6 jugãre ca -dastrale.

Împroprietãriþii nu s-au bucurat nici deprotecþie, sprijin ºi ajutor din partea autoritãþilor lo cale ºi judeþene. Statul le-a acordat cele douãavantaje mai sus arãtate: plata a 50% (jumãtate)din valoarea terenului ºi achitarea preþului înrate anuale (10 rate în gen eral). Alt ajutor nu auprimit.

În astfel de împrejurãri, împroprietãriþii au trebuit sã-ºi construiascã biserici ºi ºcoli ºi alteobiective de interes pub lic, prin forþe proprii. Un numãr mare de localitãþi noi au fost favorizatede împrejurarea cã pe terenul unde era prevãzutã vatra satului se aflau câteva construcþii ale fer -mei agricole a boierului, care au fost în gen eraladaptate la nevoile publice ca ºcoalã ºi bisericã(Scãriºoara Nouã, Horea, Marna Nouã, Ian cu -leºti, Lucãceni, Baba Novac, Gelu etc.).

Nicio localitate dintre cele nou înfiinþatenu avea drumuri de acces pietruite, excepþiefãcând cele prin care trecea ºoseaua naþionalãsau cea de interes judeþean. Dispuneau de dru -muri pietruite localitãþile: Gelu, Decebal ºiPaulian. În celelalte localitãþi de împroprietãriþidrumuri pietruite s-au fãcut dupã 1975.

Electrificarea ºi radiodifuziunea au lipsitcu desãvârºire pânã prin anii 1970-1972. Apa

potabilã s-a introdus dupã anul 2000-2005. Te -le fonia s-a introdus dupã 1990, iar televiziuneadupã 2000.

Singura localitate care în perioada inter -belicã a avut cãmin cul tural a fost Gelu.

Prãvãliile cu produse agroalimentare ºiagro in dustriale au apãrut prin 1930-1935. Dinaceste localitãþi nou-înfiinþate au lipsit per so -nalul ºi instituþia medicalã ºi farmaceuticã.Multe lipsuri ºi greutãþi au îndurat aceºti împro -prietãriþi la început de drum (1924-1930), pânãcând au reuºit sã îºi înjghebeze un nucleu degospodãrie.

În perioada interbelicã aceste localitãþi auavut ºi momente de dezvoltare so cial-eco no -micã ºi culturalã. Au fost anii de pace ºi liniºte,cei de refacere economicã – 1924-1938 – ºichiar din 1920, perioadã în care împroprietãriþiiºi-au ridicat gospodãrii frumoase. Oamenii auînlocuit construcþiile „de început”, puþine ºi ru -di mentare, cu construcþii noi. A fost un saltcalitativ ºi cantitativ al confortului de locuit, alcondiþiilor de hranã ºi îmbrãcãminte, de ºco -larizare ºi culturã religioasã, concretizat în ºcoliºi biserici noi.

Singura localitate care nu avea bisericãconstruitã ºi niciun spaþiu modificat în acestscop a fost Marna Nouã, unde ºcoala þinea loculºi de bisericã, pânã dupã al Doilea RãzboiMondial.

Pânã în anul 1940, moþii ºi maramureºeniiîmproprietãriþi în Sãtmar au reuºit sã atingã ungrad de dezvoltare so cial-economicã ºi culturalã la nivelul cerinþelor corespunzãtoare, ca notãgeneralã. Au fost ºi cazuri, când circa 30-40%dintre împroprietãriþi sã atingã un stadiu de dez -voltare „bun”, iar alþii chiar „foarte bun”. Exem -plul pãrinþilor mei, este grãitor în acest sens. Eipe lângã cele 16 iugãre cadastrale primite laîmproprietãrire în 1924, au mai cumpãrat de laprivaþi încã 14 iugãre cadastrale, totalizândastfel 30 de iugãre cadastrale (1 iugãr = 0,58 ha), iar în gospodãrie aveau 2 boi, 2 juncani de 3 ani,douã vaci, 2-3 viþei, porci, pãsãri ºi cereale înplus pe care le valorificau pe piaþã. Aveau uti -lajul agricol necesar tractat de animale. 25-30 de astfel de gospodãrii mai existau în sat.

Pânã în 1940, majoritatea împro prie tã ri -þilor trecuserã de la o gospodãrie ºi o agriculturãde subzistenþã la una de profit, de plusvaloare,care asigura o dezvoltare ºi o existenþã încreºtere.

Dezvoltarea so cial-economicã ºi culturalã a împroprietãriþilor s-a redus începând cu anul1938 ºi s-a stopat în anul 1939, iar în 1940 s-aprãbuºit cu desãvârºire, aceºtia devenind, pentru o


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

S

perioadã de câþiva ani, cerºetori ºi zilieri (1940-1945), mai sãraci ca înainte de împroprietãrire,muncitori agricoli ºi proprietari care nu îºi pu -teau asigura existenþa (1945-1962), datoritã dis -trugerii gospodãriilor în perioada refugiului, da -toritã expulzãrii lor, datoritã cotelor ºiim po zitelor progresive, precum ºi luptei de cla -sã pentru cooperativizarea agriculturii, fiind lip -siþi de pãmânt în perioada 1962-1990. Aceastãultimã perioadã a fost una de torturã spiritualã ºimaterialã (1962-1965), de schimbare a profesiei cu cea de muncitor în industrie, construcþii ºichiar în agricultura de stat ºi, în acelaºi timp, operioadã de adaptare la munca în cooperativeleagricole de producþie (CAP).

Aceasta a fost o perioadã „miraculoasã”,care a produs schimburi importante în rândulîmproprietãriþilor astfel:

- cooperativizarea a determinat migraþiade la þarã la oraº, adicã din agriculturã în altesectoare de muncã;

- þãranul ºi-a schimbat profesia, devenindmuncitor in dus trial, con struc tor etc.;

- numeroase familii întregi au plecat de lasate la oraºe (de exemplu din Scãriºoara Nouã în perioada 1962-1963 au plecat definitiv 41 defamilii, în gen eral toate familii de tineri);

- la þarã au apãrut un mare numãr de me -seriaºi, intelectuali, elevi ºi studenþi ºi migraþiade la sat la oraº a continuat pânã când, astãzi, laþarã sunt numai bãtrâni ºi puþinã forþã de muncãsau aproape deloc;

- este miraculoasã aceastã perioadã prinfaptul cã, începând de prin anii 1964-1965, satul românesc a putut sã se revigoreze ºi sã se pro -ducã o adevãratã explozie construc tiv-edi litarãºi gospodãreascã publicã ºi privatã, cu un as pectarhitectural nou, mod ern, totul ca un afront lanumeroasele suferinþe de pânã la acea datã.

De reþinut cã toate localitãþile de moþi ºimaramureºeni împroprietãriþi prin Reforma Agrarãdin 1921 s-au dezvoltat ºi s-au transformat înlocalitãþi de nerecunoscut. Într-o perioadãscurtã, de 30-40 de ani, au fãcut un sat calitativºi cantitativ incomparabil cu trecutul lor istoric.

Am cunoscut per sonal localitãþile de moþiºi maramureºeni din zona Carei pe care le-amvizitat, atât în perioada interbelicã, cât ºi dupã alDoilea Rãzboi Mondial.

Pe moþii ºi maramureºenii din zona SatuMare i-am vizitat pe puþini, dar i-am cunoscutprin fiii lor, care îmi erau colegi de liceu la SatuMare (1946-1950).

În perioada 1981-1985 am fãcut un studiu, mai bine zis o cercetare so cial-economicã ºidemograficã a tuturor localitãþilor de moþi ºi

maramureºeni din Sãtmar. Am fãcut acest lucrupentru cã mã preocupa ideea saltului calitativ ºicantitativ al localitãþilor ºi al oamenilor, alpopulaþiei. Mã interesa sã vãd opinia victimelorDictatului din 30 au gust 1940. De aceea am statde vorbã cu foarte mulþi sãteni, vizitând acestelocalitãþi de „n” ori. Îi cãutam în sat sau pecâmp, acasã sau la locul de muncã, în zile delucru ºi în sãrbãtori, ziua ºi seara, în împrejurãride odihnã ºi de obosealã, în împrejurãri plãcute,normale, sau mai puþin plãcute. Oamenii rãs -pundeau cu multã promptitudine ºi res pon sa -bilitate personalã ºi socialã, fãrã invenþii ºi fal -sificãri ale timpului trecut ºi ale evenimentuluiso cial-istoric ºi cul tural-educativ. Oamenii erauincomparabil mai activi, mai prezenþi, maiobi ec tivi ca odinioarã. Se putea constata dife -renþa dintre þãranul din 1924, cel din 1950 ºi celdin 1981-1985.

Satul acela din 1938-1940, cel din 1950nu mai exista în 1981-1985, pentru cã uliþeleacelea noroioase ºi nepietruite erau acoperite cuasfalt, cãrarea de pe lângã gard fiind acum în -locuitã de trotuar. Casele acelea acoperite cupaie, cu stuf ºi ºindrilã erau acoperite acum cuþiglã ºi tablã.

Bisericuþele acelea mici realizate printransfor marea magaziilor boiereºti în lãcaºurisfinte nu mai existau, în locul lor ridicându-sebiserici mari, înãlþãtoare ºi frumoase, uneledintre ele adevãrate catedrale. Asemenea mi -nune se întâmplase ºi cu ºcolile din sat. ªcolinoi, multe cu etaj. Copii mulþi adãposteauacestea ºi unele nu putea face faþã, cadrele di -dac tice fiind nevoite sã organizeze programulºcolar ºi dupã-amiazã.

O lume nouã sub toate aspectele: cine -matografe, cãmine culturale, parcuri ºi locuri desport. Telefonie ºi televiziune publicã ºi privatã, dispensare medicale ºi cen tre de protecþia plan -telor etc., etc., etc. Cu câtã plãcere intram însatele ºi casele moþilor ºi ale unor maramureºeni din Sãtmar, citind în sufletul lor o mulþumire, oîmplinire. Oamenii aveau de toate. Animale îngrajduri, cãruþã ºi utilaje agricole, porci ºi pãsãri în coteþe ºi vaci frumoase de lapte. Erau bogaþi.Toate localitãþile de moþi ºi maramureºeni aveau grup de instrumentiºti muzicali, grup de dan -satori, iar cele mai mari aveau cor. Nu lipseagrupul de artiºti amatori ºi cel al fol cloriºtilor.Exista o viaþã culturalã activã, mo bilizatoare.Spiritualitatea româneascã era în floare. Atunci(1981-1985) nu mã gândeam ce se va întâmplacu atâta frumuseþe ºi bogãþie peste 30 de ani,adicã astãzi, decembrie 2015. Satele se prezintãca niºte mici orãºele, luminate elec tric zi ºi


ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

SÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

noapte, uliþe asfaltate ºi ºanþuri betonate, te -lefonie ºi televiziune zi ºi noapte, monumente ºiobeliscuri ale Eroilor Neamului Românesc,par curi ºi centre civice frumoase ºi bineorganizate, locuri de sport ºi agrement, oameniel e gant îmbrãcaþi, bine hrãniþi, cu case luxoase,cu vile bine ºi frumos mobilate, dar în curte numai vezi cãruþã ºi animale de tracþiune, ci trac -torul ºi autoturismul, vaca nu mai este, porci ºipãsãri tot mai puþine. ªcoala este închisã pentrucã nu mai sunt copii. Tineretul a plecat în lumesã câºtige bani, lãsându-ºi pãrinþii bãtrâni fãrã

ajutor. În vile stau gãrgãriþe ºi ºoareci. Ce nefacem? Încotro mergem? Care este viitorulacestor localitãþi frumoase? Îmi vine în minte cãrãspunsul la întrebare îl gãsim în Biblie, ºianume:

– Nebunule, alergi dintr-o parte în alta alumii ca sã agoniseºti tot mai mult. Te paºte,însã, moartea în tot momentul ºi la tot pasul. Dacãse întâmplã, cui laºi averea? Cui laºi pãrinþii, co -piii, fa milia? Nu þi-ai fãcut datoria faþã de se -menii tãi, faþã de þarã ºi de credinþa strã mo -ºeascã! Vei rãspunde pentru toate acestea!

Bibliografie

. Bâtea, Ioan, Arhiva personalã - Note, interviuri, documente, cercetãri sociodemografice ºi economice, în Moþii din Sãtmar ºi Maramureº, vol. I-V.

. Bãrbosu, V., Arhiva Bisericii din Traian.

. Cucuiet, Lucian, Coloniile din Plasa Satu Mare, în „Revista Direcþiei Judeþene Bacãu”, vol. II, Bucureºti,2001, p. 91.

. Destrãmarea monarhiei Austro-Ungare 1900-1918, Editura Academiei Republicii Populare Române,Bucureºti, 1964, p. 16, 19-20, 25, 29-32.

. Dr. Dulgãu, Bujor, Aspecte privind Reforma Agrarã din 1921 în judeþul Satu Mare, vol. V-VI,1981-1982.

. Ranca, Ion ºi Nuþu, V., Avram Iancu. Documente, Bucureºti, 1974, p. 164-166, 172-173, 215-217,228-231.

. Rednic, Ion, Monografia ºcolii ºi bisericii din Drãguºeni.

. Rusu, Ion, Note privind istoria Bisericii Gelu.

. *** Arhivele Statului Satu Mare, Fond cons. agricol al jud. Satu Mare, dos. 135-138, 141, 143, 154,158, 164, 172, 174-176, 190, 192.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

S

Casã bãtrâneascã în Maramureº. Foto Mihai Grigorescu

Masa rotundã „Salvarea patrimoniului ru ral

maramureºean”

Drd. Maria BELEABaia Mare

Joi, 12 noiembrie 2015, Biblioteca Ju -deþeanã „Petre Dulfu”, în colaborare cu Asociaþia culturalã „Fa milia românã”ºi colaboratori ai revistei Fa milia românã, aorganizat masa rotundã cu tema „Salvarea pa -trimoniului ru ral maramureºean”.

Evenimentul a fãcut parte dintr-o suc ce -siune de activitãþi care se deruleazã de mai binede un an de zile la iniþiativa prefectului deMaramureº, în colaborare cu alte instituþii aflateîn subordinea Domniei Sale ºi presupune „de -pistarea ºi punerea în operã a unor elemente depracticã culturalã ºi exerciþii de operã publicã,cu un scop bine precizat: salvarea patrimoniuluiru ral maramureºean”, a relatat domnul di rec tordr. Teodor Ardelean în deschiderea eve ni men -tului.

Motivele de ordin sufletesc aflate la bazaacestui demers au fost atent surprinse de domnul di rec tor dr. Teodor Ardelean în prefaþa cãrþiiMaramureº: oameni ºi locuri: „Maramureºul nu este doar Þara bisericilor de lemn ºi a porþilorsculptate cu migalã. Maramureºul nu mai estedecât în parte þinutul în care oamenii poartãfrumoase cos tume populare de sãrbãtori. Mara -mureºul este un tãrâm al esenþelor, în care fibraintimã a existenþei se relevã plenar ca într-orezervaþie de strãvechi, în ciuda presiunilor mo -dernitãþii [...]1.

„Se gãseºte undeva în lume un trecut altuturor oamenilor de pe pãmânt? Nicãieri, maibine decât aici.

Se poate gãsi un loc pe pãmânt în careMarea poveste a faptelor de odinioarã sã aibãîncrustate în cer ºi pe pãmânt curgerile valurilorvremii? Niciunde, mai elocvent decât aici. [...]

Aici locurile ºi oamenii formeazã un Colþde Rai, nu prin opulenþã, ci prin icoane, nu prinpitoresc, ci prin provocarea la a privi spre sine ºispre dincolo de sine”2.

Aceste reflecþii, menite sã ne reamin teas -cã unicitatea meleagurilor pe care trãim, au fostînsoþite de o succesiune de imagini „mai grãi -toare decât însuºi graiul”, realizate de MihaiGrigorescu, „poveºti deschizãtoare de su fletbun cãtre o problemã ce nu poate fi abordatã înmaniera rad i cal-stânjenitoare de pro test, ci ne -cesitã o abordare sistematicã, colectivã, de soli -daritate”, aºa cum a menþionat domnul di rec tordr. Teodor Ardelean. Aceastã masã ro tundã,des fã ºuratã sub forma unui brain storm ing, arerolul de a aduce elemente menite sã completezetematica viitorului numãr al revistei „Fa miliaro mânã”, oglindind aspecte ce constituie linii de forþã în tratarea acestei problematici, a mai pre -cizat domnul di rec tor dr. Teodor Ardelean.

La eveniment au luat parte profesori uni -versitari, cercetãtori, muzeografi, istorici, etno -logi, arhitecþi, pictori, preoþi, oameni de culturã,interpreþi de muzicã popularã, primari din satelemaramureºene, dar ºi invitaþi din alte judeþe(Cluj, Satu Mare).

Domnul Anton Rohian a precizat cãaceastã iniþiativã de salvare a patrimoniului ru -ral maramureºean a luat naºtere „dintr-un strigãt de durere, o rãbufnire”, în urma constatãrilor din cei trei ani de când ocupã funcþia de pre fect.„Am vãzut cum casele noastre se încarcã înautotrenuri, desfãcându-se grindã cu grindã, uºã cu uºã, verandã cu verandã [...], pentru cã nu lise mai meritã þãranilor sã le þinã, în curte avân -du-le pe cele fãloase”, a continuat Domnia Sa.Citându-l pe Papa Leon al XIII-lea (1891), dom -nul pre fect a dorit sã evidenþieze faptul cã „ori -cãrei societãþi în degradare, dacã doreºte sã seregenereze, i se cere sã se întoarcã la originilesale”, deoarece acolo unde existã o întoarcere laorigine, se restabileºte viaþa. Domnul pre fect aprezentat câteva fotografii cu porþi vechi dinsatele maramureºene ajunse în degradare, dar ºi


ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

SÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

1 Teodor Ardelean, Prefaþa cãrþii Maramureº: oameni ºi locuri, autori Sorin Oniºor ºi Mihai Grigorescu, 2009, p. 3.2 Ibi dem.

fotografii cu porþi noi, sculptate ºi fãloase, porþidin inox ridicate pentru bãtrânii de acasã decãtre copiii din strãinãtate. Prefectul AntonRohian nu a rãmas indiferent la degradarea sa -tului maramureºean, ci a constituit un grup delucru ru ral destinat reconversiei gospodãriei þã -rãneºti. Domnia Sa a condus o delegaþie, for -matã din autoritãþi lo cale, reprezentanþi ai insti -tuþiilor culturale din judeþul Maramureº ºipri mari din zone cu tradiþie, în Polonia, laZakopane, localitate aflatã la poalele MunþilorTatra, în scopul cunoaºterii unor exemple dedãinuire în timp a tradiþiilor din aceastã regiune.Ul te rior, a început un periplu prin satele mara -mureºene, întâlniri cu primarii ºi cu oameniicare se pot implica în salvarea culturii tra di -þionale, urmând ca, împreunã cu OrdinulArhi tecþilor din România, sã realizeze propuneri leg is la tive privind scutirea de impozit a caselorvechi þãrãneºti ºi restructurarea acestora.

La eveniment a mai luat cuvântul domnuling. Gheorghe Marcaº, preºedintele Camereide Comerþ ºi Industrie Maramureº, absolvent alInstitutului Politehnic din Cluj-Napoca, „un tru -ditor al Maramureºului”, aºa cum se auto ca -racterizeazã, care le-a vorbit celor prezenþi des -pre istoria Maramureºului ºi a prezentat câte vaaspecte ale economiei în sinergie cu cultura.

Prof. univ. dr. Nicolae Suciu, prodecanal Facultãþii de Litere – Centrul Univesitar NordBaia Mare ºi coordonator al Secþiei de arte plas -tice-picturã din cadrul aceleiaºi facultãþi, le-avorbit celor prezenþi despre tema spiritualitãþiimaramureºene, abordatã în lucrãrile prac tice ale studenþilor din secþia pe care o coordoneazã.

Arhitectul Ionel Vitoc, originar dinVãlenii ªomcutei ºi stabilit în Cluj-Napoca, avorbit despre importanþa de a promova, în rân -dul copiilor, activitãþi de cunoaºtere a mediuluiîn care aceºtia trãiesc, amintind despre cea de-aºaptea ediþie a „Taberei de artã pentru copii”,desfãºuratã la Vãlenii ªomcutei, tabãrã care îiajutã sã înveþe sã picteze ºi sã vadã altfel locurile ºi lucrurile din sat.

Interpreta de muzicã popularã AngelaBuciu a mulþumit iniþiatorilor acestei acþiuni ºi a rememorat câteva aspecte privind satul sãu na -tal, Cheud, aºezat pe Valea Someºului, la gra -niþa dintre Sãlaj ºi Maramureº. Plecând de lacuvintele lui Ovid Densusianu, cunoscut istoricliterar ºi folclorist român, ºi anume cã: „un po -por nu poate sã trãiascã numai din ce moºte -neºte, ci ºi din ce adaugã în fiecare zi în sufletullui...”, doamna Angela Buciu i-a îndemnat pecei prezenþi sã nu despartã trecutul de prezent,

pentru cã în fiecare zi omul adãugã câte ceva din cultura ºi experienþa vieþii.

Printre acþiunile realizate cu scopul de apromova satul maramureºean ºi pe fiii sãi seînscrie ºi iniþiativa primarului din Petrova, ing.Ioan Petrovai, care a pus bazele unui muzeu me -mo rial, în colaborare cu Biserica Ortodoxã,resta urând o casã confesionalã veche pentru apãstra vie amintirea doctorului în filosofie ºiteologie Alexandru Filipaºcu ºi a profesoruluiuniversitar doc tor Gheorghe Bilaºcu.

Lector univ. dr. Cornel Faur, de la Uni -versitatea Vasile Goldiº din Arad – Filiala BaiaMare, spe cial ist în geografie, s-a arãtat surprinsde degradarea tot mai evidentã a mediului ru ral,care este tot mai supus riscurilor din cauza ac -þiunii sau indiferenþei oamenilor. În acest sens,una dintre soluþiile care ar putea redresa situaþiasatului românesc este turismul.

Preot dr. Ioan Cristian ªtefan, consiliercul tural al Episcopiei Maramureºului ºi Sãt ma -rului a precizat cã „aproape toþi suntem de vinãcã s-a ajuns în situaþia aceasta, inclusiv noi careprezentanþi ai Bisericii”. Pãrintele ªtefan aenumerat câteva cauze care genereazã dis func -þiuni în patrimoniul cul tural naþional, ºi anume:nerespectarea legislaþiei în ceea ce priveºte con -strucþiile de patrimoniu; neºtiinþa, nepãsarea au -toritãþilor, a preoþilor sau a persoanelor care s-arputea implica în aceastã direcþie; lipsa voinþeipolitice în ceea ce priveºte pãstrarea patri mo -niului. Lipsa fondurilor ºi lipsa educaþiei în rân -dul tinerei generaþii sunt alte cauze care con -tribuie la distrugerea patrimoniului cul tural.

Conf. univ. dr. ing. Mirela Coman de laFacultatea de Inginerie din cadrul CentruluiUni versitar Nord Baia Mare – UniversitateaTeh nicã Cluj-Napoca a prezentat câteva dintreiniþiativele Facultãþii de Inginerie în scopul pro -movãrii patrimoniului tradiþional, cum ar fi, deexemplu, organizarea simpozionului „Casa eco -logicã între mit ºi realitate”, eveniment ºtiin -þiific care a ajuns în acest an la cea de-a IV-aediþie ºi care este organizat împreunã cu Ordinul Arhitecþilor ºi Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu”.În discursul sãu, doamna conferenþiar a pus ac -cent pe rolul educaþiei în ceea ce priveºte grijapentru pãstrarea patrimoniului cul tural dinspaþiul ru ral.

Dr. Daniela Bãlu, directorul MuzeuluiJudeþean Satu Mare, a afirmat cã salvarea sa -tului maramureºean „este o temã care ne co ple -ºeºte, ne doare datoritã transformãrilor ra pidecare au loc în lumea satului românesc”. Doamna di rec tor a fãcut o sintezã a rezultatelor obþinute


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

S

în cadrul celor 15 proiecte coordonate de Mu -zeul Judeþean Satu Mare referitoare la cer ce -tarea patrimoniului istoric ºi etnografic din ju -deþele Maramureº ºi Satu Mare, precum ºi acomunitãþilor româneºti din regiunea Trans car -patia. Astfel, colaborarea cu Universitatea Na -þionalã din Ujgorod ºi accesarea unor fondurieuropene în sprijinul cooperãrii instituþionalein ter ac tive au permis editarea în trei lim bi –românã, ucraineanã ºi englezã – a ºase ghiduricul tural-istorice: Biserica-Albã. Ghid cul tural –isto ric, Apºa de Jos. Ghid cul tural – istoric,Slatina. Ghid cul tural – istoric, Certeze. Ghidcul tural – istoric, Micula. Ghid cul tural –istoric, Tãºnad. Ghid cul tural – istoric, dar ºi aunor vol ume de istorie ºi contemporaneitate,precum ºi de cercetãri ale patrimoniului trans -fron talier. Muzeul Judeþean Satu Mare se maipoate lãuda, de asemenea, cu înfiinþarea a 23 demuzee sãteºti. La fi nal, dr. Daniela Bãlu a subli -niat faptul cã trebuie sã se lucreze mai mult cutânãra generaþie pentru a sensibiliza deschiderea acesteia spre tradiþional.

Doamna ing. Daniela Ciutã, preºedintaDespãrþãmântului Astra Carei ºi re dac tor-ºef alziarului Buletin de Carei, pe de o parte, ºi-aexprimat bucuria cã cineva trage un semnal dealarmã în legãturã cu pãstrarea clãdirilor tra -diþionale, pe de altã parte, a invocat lipsa fon -

durilor pentru realizarea lucrãrilor de întreþinere a clãdirilor ºi bisericilor din mediul ru ral.

Conf. univ. dr. ªtefan Viºovan i-a rugatpe cei prezenþi la eveniment sã transmitã pentruredacþia revistei Fa milia românã pãrerile ºi pro -punerile dumnealor în legãturã cu salvarea sa -tului maramureºean.

Deºi „satul nostru cel din bãtrâni nu maieste satul pe care îl cunoaºtem astãzi”, domnulcercetãtor George Cadar, afir mã cã Mara mu -reºul continuã sã fie arealul geografic carepãstreazã cel mai profund ele mentele de arhetipale identitãþii noastre ca români.

La masa rotundã a mai luat cuvântuldoamna prof. dr. Natalia Lazãr, di rec tor alCasei de Culturã Negreºti-Oaº ºi preºedinte alAsociaþiei Culturale „Mara Oaº”, care a amintitcâteva exemple de bunã practicã ded i cate con -servãrii, promovãrii ºi valorificãrii culturii tra -diþionale.

Concluziile acestui eveniment i-au revenit directorului de specialitate al Bibliotecii Ju de -þene „Petre Dulfu”, domnul conf. univ. dr.Mircea Farcaº, care a considerat dispariþia þã -ranului român, împins la marginea societãþii, cafiind principala cauzã a distrugerii patri mo niu -lui ru ral, subliniind necesitatea ca ºcoala, bise -rica ºi primãriile sã cultive ºi sã pãstreze valorile noastre tradiþionale.


ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

SÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Masa rotundã cu tema „Salvarea pa trimoniului ru ral maramureºean”, 12 noiembrie 2015, Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare

Procesul de modernizare a satelor ºi impactul luiasupra culturii populare maramureºene

Pamfil BILÞIUBaia Mare

Se discutã astãzi tot mai mult despreprefacerile înnoitoare produse în sa -tele Maramureºului ºi despre modulcum ele s-au rãsfrânt asupra culturii populare.Se discutã tot mai aprins despre nevoia salvãriisatului maramureºean, despre modalitãþile ºipro cedeele care ar trebui aplicate pentru a seputea salva ce se mai poate din patrimoniulfolcloric ºi etnografic al satelor. Concluziile dis -cuþiilor nu sunt deloc liniºtitoare. Satul, nici pedeparte, nu mai este cel tradiþional. El a parcursun intens proces de modernizare, generând mariperturbaþii în domeniul culturii populare. Nu aurãmas în afara acestui proces niciuna dintre zo -nele care aparþin, actualmente, din punct de ve -dere administrativ, de judeþul Maramureº.Zo nele în care procesul modernizãrii a avut celmai puternic im pact asupra culturii popularesunt Chioar ºi Codru.

Maramureºul istoric, zonã cu rezonanþãaparte în civilizaþia româneascã, datoritã bo -gãþiei, varietãþii ºi valorii culturii populare, carea suscitat un interes aparte din partea cer ce -tãtorilor, atât români, cât ºi din strãinãtate, aparcurs un intens proces de modernizare, aflân -du-se într-o continuã transformare ºi schimbare. Cei care cunosc mai puþin realitatea satuluimara mureºean afirmã cã folclorul mai circulã ºiastãzi din abundenþã, ceea ce este greºit. Efec -tuând cercetãri pe vãile Marei, Izei, Viºeului,Cosãului ºi Tisei, am constatat procesul accen -tuat de secãtuire a folclorului literar, muzical,coregrafic, a obiceiurilor, a prozei populare.Mihai Pop susþinea cã „nu dezvoltarea in dus -trialã, nu civilizaþia ucide folclorul, ci nepãsarea cu care este tratat”. Pãrerea este totuºi subi ec -tivã. Soluþii pentru contracararea procesului nuprea existã, dar este adevãrat cã existã ºi multãindiferenþã pe linia acþiunilor de con ser vare aculturii populare. Implicarea factorilor respon -sabili este tot mai redusã astãzi. Nu se implicãºcolile, casele de culturã, primãriile, uni tãþile deînvãþãmânt su pe rior etc.

Muzica popularã maramureºeanã, de o va -loare ºi frumuseþe aparte, este, astãzi, în tota -

litate, substituitã cu subprodusul de origine cul -tã, melodii trâmbiþate pe toate posturile de ra dio, televiziune, prin tot felul de festivaluri, cu careplouã în ul tima vreme. Este aºa-numita muzicãpopularã fabricatã de tot felul de „compozitori”,foarte productivi în a crea fãcãturile pe banimulþi. Pânã ºi þãranii, peste noapte, au devenitfaimoºi autori de fãcãturi, fãrã sã aibã nici înclin, nici în mânecã, ceva comun cu muzica.Centrul amiral al fãcãtorilor de aºa-numitã mu -zicã popularã este la Bucureºti, iar numãrul lors-a înmulþit precum ciupercile dupã ploaie.

Abundã în ul tima vreme pseu doin ter pre þii de aºa numita muzicã popularã, fãrã tal ent, fãrãvoce, fãrã har, dar înfrãþiþi bine cu tot felul defãcãturi, cu melodii jalnice ºi texte con tra fãcute, care nu au nimic cu folclorul. Toþi au CD-uri,toþi ºtiu drumul cãtre televiziuni, mai ales, cãtrecele specializate în trâmbiþarea fãcã turilor ºi nuezitã sã plãteascã sume mari de bani ca sã aparãpe micul ecran ºi sã se creadã „mari interpreþi defolclor autentic”.

Iubesc folclorul muzical, dar le lipseºte,cu desãvârºire, o concepþie justã asupra folclo -rului ºi a muzicii populare. Vrând sã serveascãfolclorul îl prezintã denaturat, fals, substi tuin -du-l cu subprodusul de facturã cultã. Ei con -siderã cã ceea ce interpreteazã se numeºte fol -clor ºi muzicã popularã. Dar ceea ce este maigrav, melodiile, pe care le trâmbiþeazã în atâteaocazii, le pun sub semnul autenticului ºi nu odatã îi auzi cã le-au cules de la sursã, din cadrulcolectivitãþilor sãteºti. Fenomenul ia un pro nun -þat caracter comercial. Sã nu ne mirãm de modulcum se laudã toþi cu repertoriul atât de bogat ceîl deþin. Profitã de ocaziile în care cântã pentrua-ºi lansa ºi vinde cât mai multe CD-uri. Uniisunt ºi autori ai propriilor fãcãturi pe care letrâmbiþeazã. Unii chiar ne-au abordat asupramodalitãþilor de brevetare a fãcãturilor. Ev i dentcã i-am întrebat de ce mai denumesc melodiile,pe care le-au creat, folclor ºi muzicã popularã?Mulþi interpreþi de aºa-numita muzicã popularãau venit la noi sã le dãm melodii din arhivapersonalã. M-am bucurat ºi i-am servit gândind


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

S

cã aceasta constituie o îmbrãþiºare a creaþieimuzicale autentice, dar m-am înºelat ºi am lu -crat de pomanã, ba am mai rãmas ºi dezamãgitcând mai toþi ne-au spus „sã vedeþi cum sunã, ce ne-aþi dat, prelucrat”. Un singur lucru este clar.Toþi aceºti interpreþi sunt convinºi cã trebuieînfrumuseþat folclorul. Dar cum sã înfru mu se -þezi frumuseþea muzicii populare, care s-a desã -vârºit pe cale oralã, pe un drum parcurs de mii de ani pânã sã ajungã la noi? Trâmbiþate la infinit,în atâtea emisiuni ºi în atâtea ocazii, fãcãturiles-au încetãþenit, sunt savurate din plin de pu -blicul spec ta tor, pentru cã totdeauna ceea ce este de slabã facturã prinde la pub lic. Drept urmare,ele nu mai pot fi demolate. Foarte gravã esteamintirea unora care s-au erijat în mari rea -lizatori ºi mentori de televiziune, care au ridicatsubprodusul la rang de tezaur folcloric, uniiaºtep tând uneori plocoane. Pe lângã fãcãturi,mu zica popularã a mai primit o loviturã degraþie – manelele. Cine sã se lupte împotrivaacestei forme de muzicã de joasã speþã, dacãchiar mai-marii politicieni invitã la evenimentede familie maneliºti de prim rang, care sfideazãprin atitudine ºi sumele uriaºe încasate. Sã nu ne mirãm cã toþi sunt putred de bogaþi.

Procesul de modernizare a satelor a ge -nerat dispariþia unor forme de exprimare asufletului poporului. Dansul tradiþional care seperforma la jocul duminical, manifestare sin -creticã, a dispãrut fiind substituit de discoteciledupã model citadin. În locul frumoaselor jocuritradiþionale, tineretul preferã bâþâieli de-ale ne -grilor, pentru cã noi am luat din Occident ºi de la strãini manifestãri care nu au nimic cu tradiþia,între ele Hal low een ºi Val en tine’s day. La astfelde sãrbãtori, tinerii se deghizeazã, îmbracã mãºtinãstruºnice, improvizeazã dansuri ºi rostesc for -mule orale care instigã la violenþã. ªoprurile dedans, în care tinerii jucau ºi declamau strigãturi,au devenit astãzi depozite de materiale de con -strucþie, pline de bãlãrii. La þarã, mai ales, dinzonele Codru, Chioar ºi Lãpuº au dispãrutde mult cet eraºii care cântau la joc, nunþi ºi altepetreceri. Într-adevãr s-au constituit multe for -maþii de dansuri, dar ele au funcþia de spectacolºi nu contribuie la revitalizarea jocului de altã -datã. Multe dansuri sunt stilizate în suite, eleneavând nimic cu dansul tradiþional, aºa cuml-au zãmislit moºii ºi strãmoºii. Unii lucrãtoridin domeniul culturii au introdus jocul la ºurã,lãudându-se cã ei revitalizeazã dansul, dar orga -nizat cu formaþii artistice, el nu reprezintã decâto formã de spectacol. La þarã, în cele mai multesate, tinerii nu ºtiu juca, pentru cã la jocul dumi -nical tinerii cu experienþã iniþiau pe neºtiutori în

ale dansului. Coregrafii nu ar trebui sã se mãr -gineascã doar la punerea de dansuri în scenã, ciar trebui sã se deplaseze pe teren ºi sã iniþiezecercuri de învãþare a dansurilor tradiþionale.Obi ceiurile se aflã ºi ele într-un avansat stadiude dispariþie. Nunþile care erau niºte spectacoleîncãrcate de tradiþii au devenit, astãzi, sim plepetreceri cu mâncare, bãuturã ºi muzicã. Între -bându-mã, într-o discuþie, Mihai Pop ce ar maitrebui, actualmente, sã filmãm, i-am rãspuns cão nuntã modernã cu o prelatã care înghite vreoºase sute de persoane, unde stai incomod lamese improvizate pe capre ºi nu apuci sã mã -nânci nici mãcar ciorba, cãci ºi umblã cu bliduldupã bani. Anumite obiceiuri de mare im por -tanþã au luat ºi ele drumul dispariþiei ºi au pier -dut fondul lor tradiþional de bazã. Colindatul apierdut colinda veche, uitându-se cã este uncom pendiu de istorie spiritualã veche, de viaþãsocialã, economicã, de gândire arhaicã ºi, care,prin pro pa ganda bisericii, a fost substituitã cucolindul religios, de fapt un conglomerat cecuprinde cântece bisericeºti, pricesne, muzicãuºoarã, fãcãturi de origine cultã numite colinde.La Crãciun plouã cu festivaluri de colinde, dar,participând la ele, observi cã foarte rar se per -formeazã câte un colind vechi, ca ºi cum sãr -bãtoarea Crãciunului ar fi numai religie, ui tân -du-se cã fondul de bazã al sãrbãtorii a fost ºi arãmas precreºtin. În multe sate nu se mai co -lindã, nu se umblã cu „Steaua”, cu „Viflaimul”sau „Irozii”. La Anul Nou nu se mai umblã cu„Capra”, cu „Buhaiul”, cu „Ursul”, iar la Bo -boteazã nu se umblã cu „Chiralexa”. S-au eli -minat ºi vechile rituri din obiceiurile de Paºti,Florii, Rusalii etc.

Portul pop u lar maramureºean, renumit prinfrumuseþea, eleganþa ºi varietatea lui, aproa pecã a dispãrut. Se poartã doar la ocazii fes tive ºide cãtre artiºtii amatori ºi profesioniºti pe scenã. Am constatat, în multe sate, cã, deºi se maipoartã, sunt preferate forme poluate ºi evoluateale unor piese de port pop u lar, precum cãmãºile, cojoacele, poalele, zadiile, basmalele etc. Deºiexistã producãtoare de port, cãmãºile sunt bro -date cu maºina, folosindu-se materiale sintetice,ele neavând nimic comun cu portul tradiþional.Se comercializeazã, însã, la preþuri exorbitante.

Agricultura se aflã, astãzi, în regres to tal.Nu se mai seamãnã porumb, cereale, floa rea-soa -relui etc. decât pe suprafeþe mici ºi tot mai rar.Aceasta a afectat grav instalaþiile þãrãneºti,multe încetându-ºi activitatea, mai întâi, morileºi oloierniþele. Prelucrarea cânepii ºi inului foar -te intensã în Maramureº, altãdatã, pre lu crareatot mai puþinã a lânii au generat per turbaþii în


ER

ED

ÃC I

ª E

RICI

Nª

EV

ER

TNÎ

CS

EN

ÂM

OR

LU

TA

SÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

celelalte categorii de instalaþii teh nice þãrãneºti:pive, daracuri, vâltori.

Maramureºul a fost considerat un uriaºmuzeu în aer liber, care a atras turiºti mai mulþidecât oricare zonã din România. Turiºtii ro mâniºi strãini, care au descins în Maramureº, au fostimpresionaþi mai întâi de casele vechi þã rãne

FR 2015 nr. 3 bun - Familia romanascrierile lui George Coºbuc ºi Liviu Rebreanu. Rãzboiul al...

Documents

Transcript of FR 2015 nr. 3 bun - Familia romanascrierile lui George Coºbuc ºi Liviu Rebreanu. Rãzboiul al...