Dosar nr. .9765/94/2009 SECŢIA PENALĂ

ROMÂNIAJUDECĂTORIA BUFTEA - JUDEŢUL ILFOV

SENTINŢA PENALĂ NR. … ŞEDINŢĂ PUBLICĂ DIN DATA DE

16.11.2010 INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE – VAVGREFIER - FI

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror Dima Niţă, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.

Pe rol pronunţarea în cauza penală având ca obiect art. 184 cod penal privind pe inculpatul M. V. şi părţile civile R. R., Z. B. C., S. C. de U. B., asigurătorul SC A. T. A. SA.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 10.11.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la aceea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 16.11.2010 şi în aceeaşi compunere a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Prin rechizitoriul numărul 4128/P/2005 din 30.11.2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea l-a trimis în judecată pe inculpatul M. V., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cp., constând în aceea în data de 29.05.2005, în jurul orelor 11.00, a condus pe DN 1, pe raza localităţii Tâncăbesti, jud. Ilfov, autovehiculul, iar, când a ajuns la Km 30+700 m, a efectuat o manevră de întoarcere într-o zonă în care această manevră era interzisă (marcaj cu linie dublă continuă a axului drumului) şi fără să se asigure, a intrat în coliziune cu autoturismul condus de numitul R. R., cauzându-i acestuia şi numitului Z. B. C. vătămări ale integrităţii corporale ce a necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale şi respectiv 50 zile îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt expusă prin rechizitoriu a fost probată cu proces-verbal de cercetare la faţa locului, schiţă locului de producere accident rutier, planşe foto, raport de expertiză tehnică judiciară auto, declaraţii inculpat şi declaraţii martori şi părţi civile , rapoarte medico-legale.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul care a recunoscut încălcarea linii continue ce separa sensurile de mers arătând că a încălcat regulile de circulaţie rutieră întrucât fiicei sale i se făcuse rău şi nu ştia unde există un loc care să Permită întoarcerea autoturismului pentru a reveni la domiciliu.

Inculpatul a depus la dosarul cauzei caracterizări de la locul de muncă şi acte în circumstanţiere.

1

Instanţa a audiat părţile civile, Z. B. C. solicitând 10 000 euro daune materiale şi 200 000 euro daune morale, iar R. R. solicitând 1000 euro pe zi de spitalizare.

A fost audiată martora M. C. G..în cauză s-au constituit parte civilă S. C. de U.B. cu suma de 130 893

130 lei cheltuieli de spitalizare ale victimelor.Au fost depuse la dosarul cauzei acte doveditoare privind pretenţiile

civile părţilor.Examinând ansamblul materialului probator administrat în

cauză, instanţa retine următoarea situaţie de fapt:în ziua de 29.05.2005, în jurul orelor 11.00, inculpatul M. V. a condus

autovehiculul, dinspre Bucureşti către Ploieşti, iar, când a ajuns în localitatea Tîncăbeşti, la km 30+700 m, a efectuat o manevră de întoarcere fară a se asigura, împrejurare în care a intrat în coliziune cu autovehiculul condus de numitul R. R., care se deplasa pe acelaşi sens de mers.

în urma accidentului, a rezultat vătămarea corporală a numiţilor R. R., Z.B.C., J.R. (ocupanţi ai autovehiculul cu număr de înmatriculare NT-10-RNE), precum şi vătămarea corporală a inculpatului M. V., a numitei M. I. G. şi a numiţilor M. A. C. şi M. A. (toţi patru aflaţi în autovehicul).

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A l/J/104/2006 rezultă că numitul R. R. a prezentat la data de 29.05.2005 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri/planuri dure, în condiţiile unui accident rutier şi care necesită 120 zile de îngrijire medicală, iar leziunile suferite nu i-au pus in primejdie viaţa.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. AI/J/528/2005 rezultă că numitul Z. B. C. a prezentat la data de 29.05.2005 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu şi de un corp dur, în condiţiile unui accident rutier şi care necesită 50 zile de îngrijire medicală, iar leziunile suferite i-au pus in primejdie viata.

în prezenta cauză s-au efectuat o expertiză tehnică auto, expertul numit de organul de urmărire penală concluzionând, printre altele, în sensul că, efectuând un viraj la stânga fără a se asigura în mod corespunzător, conducătorul auto M. V. a creat o stare de pericol care a dus la producerea accidentului;

Starea de pericol a fost creată de conducătorul auto M. V. care, pornind de pe banda I a sensului de circulaţie Bucureşti-Ploieşti, s-a înscris într-o manevră de virare spre stânga, pentru a întoarce, în condiţiile în care, pe banda a ll-a a aceluiaşi sens circula autoturismul condus de R. R.;

Accidentul nu putea fi evitat de conducătorul auto R. R. prin frânare, nici prin virare. Spre dreapta, virajul nu era indicat, deoarece din acel sens venea autoturismul condus de învinuit. Spre stânga, virajul a fost efectuat, prin trecerea pe sensul opus de circulaţie, dar nu a dus la evitarea impactului. Accidentul putea fi evitat de conducătorul auto M. V., dacă acesta nu încerca să întoarcă autoturismul de pe un sens pe celălalt, într-o zonă în care această manevră era interzisă (marcaj cu linie dublă continuă a axului drumului) şi, mai ales, fără să se asigure;

Cauza tehnică a producerii accidentului a constituit-o nerespectarea de către conducătorul auto M. V. a prevederilor art. 102 alin. 2 şi art. 160 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 85 din 23 ianuarie 2003.

2

Instanţa reţine vinovăţia inculpatului în producerea accidentului, coroborând declaraţiile părţilor civile, ale inculpatului şi ale martorului cu raportul de expertiză efectuat în cauză.

ÎN DREPTFaptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracţiunilor de vătămare corporală din culpă pentru care va fi condamnat la pedepse cu închisoarea spre minimul special cu aplicarea disp. concursului ideal de infracţiuni.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere disp. art. 72 C.P., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care s-a comis aceasta,starea afectivă în care se afla inculpatul anterioară comitereii faptei instanţa ţinând cont totodată şi de persoana inculpatului, care la data comiterii faptei, avea o ocupaţie şi un loc de muncă, nu are antecedente penale, are familie, fiind o persoană integrată social.

în consecinţă, urmează ca instanţa să-l condamne pe inculpat la pedeapsa cu închisoarea îndreptată spre minimul special.

Instanţa va aplica inculpatului, pedeapsa accesorie prev. de art 71 C.P. interzicând acestuia drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a ll-a şi lit. b C.P. pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei ţinând cont de implicaţiile pe care le-ar avea o condamnare cu închisoarea asupra sa, şi a familiei sale, constatând şi că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale şi înţelege consecinţele faptelor sale, instanţa apreciază că se poate îndrepta şi prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării.

Astfel, în baza art. 81 C.P. cu referire la art. 82 C.P. va dispune suspendarea condiţionată a pedepsei pe un termen de încercare compus din cuantumul pedepsei ce-i va fi aplicată inculpatului la care se va adăuga un interval de timp stabilit de instanţă conform legii, atrăgând totodată atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate a pedepsei în cazul în care în termenul de încercare inculpatul mai săvârşeşte o altă infracţiune, pentru care va fi pronunţată o condamnare definitivă, conform art. 83 C.P.

În baza art. 71 alin. ultim C.P. va dispune suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei.

Instanţa va admite acţiunea civilă formulată de S. C. de U. B. şi va admite în parte acţiunile civile introduse de R. R. şi Z. B. C. În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1 .C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil va obliga inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată Prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 13 077,76 lei către partea civilă S. C. de U. B.. În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil va obliga pe inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la Plata sumei de 1940 dolari în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune materiale şi 22 000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea

3

civilă R. R.. La stabilirea daunelor materiale instanţa a avut în vedere actele depuse de partea civilă la dosarul cauzei, iar la stabilirea daunelor morale avut în vedere suferinţele fizice suportate de inculpat în perioada internării.

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil obligă inculpatul M. V. alături de asigurător în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 2797 lei şi echivalentul în lei la cursul BNR a sumei de 8000 euro daune materiale şi la plata echivalentului în lei a sumei de 50000 euro la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă Z. B. C.. La stabilirea daunelor materiale instanţa a avut în vedere actele depuse de partea civilă la dosarul cauzei, iar la stabilirea daunelor morale a avut în vedere reducerea pretenţiilor solicitate astfel încât despăgubirile acordate să nu constituie pentru partea civilă o îmbogăţire fără just temei.

în baza art. 191 Cpp va obliga pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat şi If 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă Z. B. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE IN

NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

In baza art.184 alin. 2 şi 4 Cp. condamnă pe inculpatul M. .V. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 cod penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a ll-a, b cod penal.

În temeiul art. 81 cod penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 82 cod penal.

În temeiul art. 359 cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 al. 5 cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Admite acţiunea civilă formulată de S. C. de U. B.Admite în parte acţiunile civile introduse de R. R. şi Z. B.C..În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la' art. 998-999

cod civil obligă inculpatul M.V. alături de asigurător în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 13 077,76 lei către partea civilă S. C. de U. B..

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1 .C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil obligă inculpatul M.V. alături de asigurător în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 1940 dolari în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune materiale şi 22 000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă R. R.

4

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil obligă inculpatul M. V. alături de asigurătorul în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 2797 lei şi echivalentul în lei la cursul BNR a sumei de 8000 euro daune materiale şi la plata echivalentului în lei a sumei de 50000 euro la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă Z. B. C. în baza art.191 Cpp obligă pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă Z. B. C.

Cu drept de apel.Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16.11.2010 .PREŞEDINTE, GREFIER,

Red. V.A.V/02.02.2011 Tehn. F.l - 4 ex

5

DOSAR NR…../94/2009

ROMÂNIATRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA I PENALĂDECIZIA PENALĂ NR.139/A

Şedinţa publică din data de:01.04.2011Tribunalul constituit din:PREŞEDINTE : MDG

JUDECĂTOR : TA GREFIER : CI

Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost reprezentat prin procuror- UD.

Pe rol, pronunţarea asupra cauzei penale, având ca obiect apelurile declarate de inculpatul M.V., partea civilă Z.B.C. şi de către asiguratorul S.C. A. Ţ. A. S.A. împotriva sentinţei penale nr.4…/16.11.2010, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul penal nr.-…/94/,,,,.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 25.03.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când, tribunalul pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise şi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 01.04.2011, când, în aceeaşi compunere, a decis următoarele:

T R I B U N A L U L,

Asupra apelurilor penale de faţă:Prin sentinţa penală nr.429/16.11.2010, pronunţată de Judecătoria Buftea,

în dosarul penal nr…../94/……, în baza art.184 alin. 2 şi 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.V., (date ), la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 cod penal, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a, b cod penal.

În temeiul art. 81 cod penal, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 82 cod penal.

6

În temeiul art. 359 cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 al. 5 cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a admis acţiunea civilă formulată de S. C. de U. B., cu sediul în (date).S-a admis în parte acţiunile civile introduse de R. R., domiciliat în (date).În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod

civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA, cu sediul în (date), în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 13 077,76 lei către partea civilă S. C. de U. B..

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 1940 dolari în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune materiale şi 22 000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă R. R..

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 2797 lei şi echivalentul în lei la cursul BNR a sumei de 8000 euro daune materiale şi la plata echivalentului în lei a sumei de 50000 euro la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă Z. B. C.

În baza art.191 Cpp., a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă Z. B. C..

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa fondului a reţinut că în ziua de 29.05.2005, în jurul orelor 11.00, inculpatul M. V. a condus autovehiculul pe Drumului Naţional 1, dinspre Bucureşti către Ploieşti, iar, când a ajuns în localitatea Tîncăbeşti, la km 30+700 m, a efectuat o manevră de întoarcere fără a se asigura, împrejurare în care a intrat în coliziune cu autovehiculul condus de numitul R. R., care se deplasa pe acelaşi sens de mers.

În urma accidentului, a rezultat vătămarea corporală a numiţilor R. R., Z. B.-C., J. R. (ocupanţi ai autovehiculul), precum şi vătămarea corporală a inculpatului M. V., a numitei M. I.-G. şi a numiţilor M. A.-C. şi M. A. (toţi patru aflaţi în autovehicul). Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A l/J/104/2006 rezultă că numitul R. R. a prezentat la data de 29.05.2005 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri/planuri dure, în condiţiile unui accident rutier şi care necesită 120 zile de îngrijire medicală, iar leziunile suferite nu i-au pus in primejdie viaţa.

7

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. AI/J/528/2005 rezultă că numitul Z. B. C. a prezentat la data de 29.05.2005 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu şi de un corp dur, în condiţiile unui accident rutier şi care necesită 50 zile de îngrijire medicală, iar leziunile suferite i-au pus in primejdie viata.

În prezenta cauză s-au efectuat o expertiză tehnică auto, expertul numit de organul de urmărire penală concluzionând, printre altele, în sensul că, efectuând un viraj la stânga fără a se asigura în mod corespunzător, conducătorul auto M. V. a creat o stare de pericol care a dus la producerea accidentului;

Starea de pericol a fost creată de conducătorul auto M.V. care, pornind de pe banda I a sensului de circulaţie Bucureşti-Ploieşti, s-a înscris într-o manevră de virare spre stânga, pentru a întoarce, în condiţiile în care, pe banda a II-a a aceluiaşi sens circula autoturismul, condus de R. R.;

Accidentul nu putea fi evitat de conducătorul auto R. R. prin frânare, nici prin virare. Spre dreapta, virajul nu era indicat, deoarece din acel sens venea autoturismul condus de învinuit. Spre stânga, virajul a fost efectuat, prin trecerea pe sensul opus de circulaţie, dar nu a dus la evitarea impactului. Accidentul putea fi evitat de conducătorul auto M. V., dacă acesta nu încerca să întoarcă autoturismul de pe un sens pe celălalt, într-o zonă în care această manevră era interzisă (marcaj cu linie dublă continuă a axului drumului) şi, mai ales, fără să se asigure;

Cauza tehnică a producerii accidentului a constituit-o nerespectarea de către conducătorul auto M. V. a prevederilor art. 102 alin. 2 şi art. 160 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 85 din 23 ianuarie 2003.

Instanţa reţine vinovăţia inculpatului în producerea accidentului, coroborând declaraţiile părţilor civile, ale inculpatului şi ale martorului cu raportul de expertiză efectuat în cauză.

Astfel, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de vătămare corporală din culpă pentru care va fi condamnat la pedepse cu închisoarea spre minimul special cu aplicarea disp. concursului ideal de infracţiuni.

La individualizarea pedepselor ce a fost aplicată inculpatului, instanţa fondului a avut în vedere disp. art. 72 C.P., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care s-a comis aceasta,starea afectivă în care se afla inculpatul anterioară comiterii faptei instanţa ţinând cont totodată şi de persoana inculpatului, care la data comiterii faptei, avea o ocupaţie şi un loc de muncă, nu are antecedente penale, are familie, fiind o persoană integrată social.

În consecinţă, instanţa fondului a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea îndreptată spre minimul special.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei ţinând cont de implicaţiile pe care le-ar avea o condamnare cu închisoarea asupra sa, şi a familiei sale, constatând şi că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale

8

şi înţelege consecinţele faptelor sale, instanţa fondului a apreciat că se poate îndrepta şi prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării.

Instanţa fondului a admis acţiunea civilă formulată de S. C. de U. B. şi a admite în parte acţiunile civile introduse de R. R. şi Z. B. C.

In baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 aiin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 13 077,76 lei către partea civilă S.C. de U. B..

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1 .C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 1940 dolari în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune materiale şi 22 000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă R. R.. La stabilirea daunelor materiale instanţa a avut în vedere actele depuse de partea civilă la dosarul cauzei, iar la stabilirea daunelor morale a avut în vedere suferinţele fizice suportate de inculpat în perioada internării.

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 2797 lei şi echivalentul în lei la cursul BNR a sumei de 8000 euro daune materiale şi la plata echivalentului în lei a sumei de 50000 euro la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă Z. B. C.. La stabilirea daunelor materiale instanţa fondului a avut în vedere actele depuse de partea civilă la dosarul cauzei, iar la stabilirea daunelor morale a avut în vedere reducerea pretenţiilor solicitate astfel încât despăgubirile acordate să nu constituie pentru partea civilă o îmbogăţire fără just temei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă Z. B. C., inculpatul M. V. şi asigurătorului SC A. Ţ. A. SA.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art.385/6 al.3 Cod pr.pen., Tribunalul constată următoarele:

Tribunalul urmează a admite apelul parţii vătămate Z. si a respinge apelurile inculpatului si asiguratorului.

In ceea ce priveşte situaţia de fapt, Tribunalul si-o va însuşi pe cea reţinută de instanţa fondului urmând a analiza criticile formulate de inculpatul apelant în calea de atac.

In mod corect prima instanţa a reţinut ca în data de 29.05.2005, inculpatul si partea vătămata se deplasau cu autoturismele pe direcţia Bucureşti - Ploieşti, inculpatul circulând cu un autoturism pe banda I de rulare.

9

In apropiere de Tâncăbeşti, inculpatul a făcut o manevra de întoarcere fără a se asigura si ignorând faptul ca sensurile de mers erau despărţite de marcaj continuu.

Manevra de întoarcere a fost făcuta datorita faptului ca fiica inculpatului a invocat o stare de greaţa. Suprafaţa de drum unde s-a produs accidentul era in afara localităţii iar limita de viteza era de 100 Km/h.

Partea vătămata circula pe banda a doua de mers si nu putut evita pericolul, lovind cu partea din fata a autovehiculului personal partea stânga faţă a vehiculului inculpatului ( în portiere şoferului ).

In urma impactului maşina parţii vătămate a fost proiectata intr-un copac, victima suferind severe vătămări corporale si infirmităţi.

Aşa cum rezulta din raportul de expertiza medico legala, victima Z. B. C. a dobândit epilepsie posttraumatica, pierdere de material osos si cerebral si nu în ultimul rând, Tribunalul apreciază ca partea vătămata a suferit si slutire, armonia fetei parţii vătămate fiind alterata, după cum se poate percepe în mod direct. Concluziile raportului de expertiza medico legala confirma elementele menţionate anterior.

Tribunalul apreciază ca fiind pertinent raportul de expertiza tehnica întocmit de expertul numit de organele judiciare ( fila 67 dup). Elementele tehnice explicitate de expertul numit de procuror ( si care are si titlul ştiinţific de doctor) sunt edificatoare, concluzionând ca inculpatul M. V. a efectuat un viraj la stânga fără a se asigura corespunzător. Vitezele cu care circulau cei doi conducători auto nu au putut fi identificate, doar expertul parte stabilind o viteza spectaculoasa a victimei, pentru a diminua oarecum vinovăţia parţii care l-a plătit.

Expertul numit de organele judiciare a arătat în mod pertinent ca partea vătămata nu putea lua nicio măsura pentru a evita accidental, concluzie rezonabila deoarece nu putea si nici nu avea obligaţia să prevadă ca un conducător de pe banda întâi ar lua hotărârea delictuala de a întoarce într-o zona in care nu avea acest drept.

Expertul parte arata la fila 9 al raportului de expertiza întocmit ( fila 88 dup) ca accidental ar fi putut fi evitat daca victima ar fi condus cu viteza legala de 100 Km /h. Tribunalul apreciază că în situaţia in care inculpatul a luat brusc un viraj la stânga in fata victimei care conducea pe banda a doua, accidentul ar fi putut fi evitat de victima doar daca nu ar fi plecat in ziua aceea la drum, susţinerile expertului parte fiind cel puţin subiective.

Mai arata expertul ca nu a păstrat victima o distanta corespunzătoare fată de vehiculul din fata si nu a redus viteza văzând ca inculpatul a semnalizat intenţia de a schimba direcţia de deplasare.

Aceste observaţii au o uşoara conotaţie de ridicol si arunca în derizoriu instituţia expertului consilier, întărind argumentele din doctrina ca un astfel de participant procesual este inutil, nefiind decât o persoana care va încerca prin diferite mijloace, unele neoneste, sa susţină ipoteza parţii care îl plăteşte.

10

Tribunalul subliniază ca nu se punea problema păstrării unei distante fata de vehiculul din fata deoarece inculpatul a făcut un viraj la stânga pentru a întoarce fără a avea dreptul. Impactul a avut loc in portiera stânga faţă a inculpatului si nu în spatele maşinii, astfel incit este neclar fata de ce vehicul trebuia sa păstreze distanta.

A mai arătat expertul propus de inculpat ca inculpatul a încălcat linia continua. Este real acest lucru deoarece a încercat să evite impactul virând la rândul sau al stânga, dar inculpatul nu s-a oprit din rezoluţia ilicita de a efectua întoarcerea si impactul nu a mai putut fi evitat.

Apelul inculpatului urmează a fi respins, acesta reiterând în motivele de apel concluziile expertului parte.

In acelaşi accident a fost vătămat si partea vătămata R. R., acesta suferind vătămări au necesitat pentru vindecare 120 zile îngrijiri medicale ( fila 42 dup). Leziunile s-au concentrat in zona cerebrala.

Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a doua infracţiuni prevazute de art 184 alin 2 si 4 Cp.

Caracterul foarte clement al condamnării aplicate de prima instanţa nu este însoţit însa si de o mare acurateţe juridica. Prima instanţa uita să mai condamne in dispozitiv pe inculpat pentru ce-a de-a doua fapta, existând o singura condamnare ( rămâne la alegerea cititorului sa aprecieze pentru care din cele doua fapte condamna). In considerente rezultă că instanţa are în vedere doua condamnări însă.

Bineînţeles, Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, care probabil are drept unic scop să obţină un procent mai mic de 75% achitări în rechizitoriile întocmite, nu i s-a părut nimic nelegal si nu a mai exercitat vreo cale de atac. Exista posibilitatea ca procurorul să se fi gândit ca oricum partea vătămata care nu se regăseşte in dispozitiv este majora si daca are vreo nemulţumire poate sa-si exercite si singura căile de atac.

Tribunalul urmează a îndrepta în calea de atac a parţii vătămate Z. aceasta eroare judiciara si făcând parte din acelaşi grup procesual cu cealaltă parte vătămata, va admite apelul formulat pe latura penală si va dispune condamnarea pentru ambele parţi vătămate într-un cuantum legal.

Prima instanţa s-a orientat nejustificat la minimul special culpa inculpatului fiind una grosiera, la limita intenţiei indirecte.

Inculpatul a ignorat chestiuni elementare de conduita legala, justificându-se luarea fata de inculpat a măsurii de supraveghere a obligării de a nu mai conduce niciun autovehicul.

Se impune aplicarea unei pedepse rezultante în condiţiile art.86/4 Cp, fapta inculpatului fiind de o gravitate ridicata prin consecinţele produse ca urmare a culpei grave in care s-a aflat inculpatul.

In ceea ce priveşte latura civila, Tribunalul apreciază criticile aduse de apelantul Z. drept întemeiate.

11

Acesta a probat faptul ca dobândea venituri substanţiale din contracte de munca în Anglia, contracte ce nu au mai putut fi onorate datorita infirmităţii dobândite.

Partea vătămata s-a îmbolnăvit de epilepsie in urma traumatismului, afecţiune ce impune acordarea de daune morale ca urmare a prejudiciului suferit.

Victima a suferit si slutire, element ce atrage după sine de asemenea necesitatea acordării unor daune morale corespunzătoare.

Partea vătămata a arătat ca suferă de pierderi ale cunoştinţa dese, cei provoacă precipitări inopinate, element ce l-a îndemnat să încerce să-si facă şi o asigurare de viata. Va obliga inculpatul să suporte costurile unei astfel de asigurări deoarece victima este supusa acum unui real risc de deces in urma accidentului produs din vina inculpatului. Obliga în aceste condiţii inculpatul sa suporte toate costurile unei astfel de asigurări la o societate de asigurări din Romania ( prima de asigurare, comisioane, expertize si orice alt cost).

Suma de 200.000 EUR, în echivalent în lei la data plaţii reprezintă o reparaţie rezonabila, în condiţiile în care viata victimei s-a schimbat dramatic, dintr-o persoana activa cu contracte de munca în străinătate transformându-se intr-una infirma si epileptica, cu posibilităţi reduse de angajare.

Apelul asiguratorului este nefondat. Tribunalul este de acord cu susţinerile apelantului asigurator ca acesta poate fi obligat doar in limita plafonului legal. Nu a identificat vreo alta critica a asiguratorului care să poată fi primita, existând posibilitatea că asiguratorul să fi formulat apel deoarece s-a aflat în eroare si a considerat ca a fost obligat la plata întregii sume acordata ca despăgubiri.

Drept urmare, Tribunalul va admite apelul părţii civile, va desfiinţa în parte sentinţa penală atacată şi pe fond rejudecând:

În baza art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal, va condamna pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal, va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, va aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 86 ind. 1, 86 ind. 2 Cod penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de consilierul de probaţiune- va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea- va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă- nu va conduce nici un autovehicul

12

Va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86 ind. 4 c.p.Va face aplicarea art. 71 al. 1, 5 – 64 lit. a teza a II-a şi b c.p.Va obliga inculpatul M. V. la plata către partea civilă Z. B. C. la plata

sumei de 200.000 euro daune morale echivalent în lei la data plăţii şi la suportarea tuturor cheltuielilor aferente contractului de asigurare de viaţă ce va fi încheiat de partea civilă cu o societate la alegerea părţii civile.

Hotărârea este opozabilă asigurătorului de răspundere civilă SC A. Ţ. A. SA.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.Conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.pen., va respinge ca nefondate

apelurile inculpatului şi asigurătorului SC A. Ţ. A. SA.Va obliga apelanţii M. V. şi asigurătorul SC A. Ţ. A. SA la câte 700 lei

cheltuieli judiciare stat.Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părţii civile Z. B. C. vor

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul părţii civile Z. B. C. împotriva sentinţei penale nr.429716.11.2010, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul penal nr.9765/94/2009.

Desfiinţează în parte sentinţa penală atacată şi pe fond rejudecând:În baza art. 184 al. 2 şi 4 c.p. condamnă pe inculpatul M. V. la pedeapsa

de 1 an închisoare.În baza art. 184 al. 2 şi 4 c.p. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an

închisoare.În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b c.p. aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an

închisoare.În baza art. 86 ind. 1, 86 ind. 2 c.p. suspendă sub supraveghere executarea

pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.Pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele

măsuri de supraveghere:- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de consilierul de probaţiune- va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea- va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă- nu va conduce nici un autovehicul

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86 ind. 4 c.p.Face aplicarea art. 71 al. 1, 5 – 64 lit. a teza a II-a şi b c.p.

13

Obligă inculpatul M. V. la plata către partea civilă Z. B. C. la plata sumei de 200.000 euro daune morale echivalent în lei la data plăţii şi la suportarea tuturor cheltuielilor aferente contractului de asigurare de viaţă ce va fi încheiat de partea civilă cu o societate la alegerea părţii civile.

Hotărârea este opozabilă asigurătorului de răspundere civilă SC A. Ţ. A. SA.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.Respinge ca nefondate apelurile inculpatului şi asigurătorului SC A. Ţ. A.

SA.Obligă apelanţii M. V. şi asigurătorul SC A. Ţ. A. SA la câte 700 lei

cheltuieli judiciare stat.Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părţii civile Z. B. C. rămân

în sarcina statului.Cu recurs în 10 zile.Pronunţată în şedinţa publică, azi, 01.04.2011.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Red.M.D.G.Dact.K.DJ.Data 28.04.2011/2 ex.Jud.Buftea/

14

R O M A N I A CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA I PENALĂ

DOSAR NR. ./94/..

DECIZIA PENALĂ NR. 1312

Şedinţa publică de la 16 iunie 2011

Curtea compusă din: PREŞEDINTE - RM JUDECĂTOR - CC JUDECĂTOR - MC

GREFIER - GI

* * * * * * * * *

MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - reprezentat de procuror MC.

Pe rol, soluţionarea recursurilor declarate de inculpatul M. V., partea civilă Z. B. C. şi asigurătorul S.C. A. Ţ. A. SA împotriva sentinţei penale nr. 429 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 9765/94/2009 şi a deciziei penale nr. 139/A din 1 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală în dosarul nr. 9765/94/2009 .

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurenta parte civilă Z. B. C. personal şi asistat de apărător ales, lipsind recurentul inculpat, recurentul asigurător şi intimatele părţi civile.

Procedura de citare legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care

învederează Curţii că la dosar sunt depuse: o cerere din partea apărătorului ales al acestuia avocat I. D. D. – prin care solicită acordarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare, dat fiind faptul că se află la Curtea de Apel Suceava – unde asigură asistenţă juridică pentru patru inculpaţi din lotul „Siret”. Solicită acordarea acestui termen şi pentru a depune la dosar probatoriul de care înţelege să se folosească în apărare.

15

De asemenea, la dosar este depusă o cerere şi din partea recurentului inculpat – prin care solicită acordarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale şi pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales, arătând totodată că nu este de acord cu substituirea acestuia şi nici cu desemnarea unui apărător din oficiu. Solicită acordarea acestui termen şi pentru a depune la dosar probatoriul de care înţelege să se folosească în apărare. Anexat cererii este un certificat medical.

Apărătorul recurentei părţi civile având cuvântul, arată că se opune amânării cauzei, dat fiind faptul că la dosar există împuternicirea avocaţială a apărătorului ales semnată pe data de 5 aprilie 2011, la termenul anterior a existat o scutire medicală din partea acestuia – invocând imposibilitatea de prezentare din motive medicale, iar la acest termen există o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen dat fiind faptul că se află la o altă instanţă. Conform Legii nr.202/2010, apărătorul recurentului inculpat avea obligaţia să-şi asigure substituirea, cu atât mai mult cu cât este colaborator la un Cabinet de avocatură. De asemenea, solicită a se observa că de mai mult de 6 ani se tergiversează soluţionarea dosarului din cauza inculpatului şi se încearcă pronunţarea unei soluţii definitive după îndeplinirea termenul de prescripţie a răspunderii penale, respectiv 29 noiembrie 2011.

În opinia sa, cauza se poate soluţiona cu asigurarea asistenţei juridice din partea unui apărător din oficiu, cu atât mai mult cu cât la dosar sunt depuse motive de recurs.

Reprezentantul parchetului având cuvântul, consideră că apărătorul inculpatului era obligat să-şi asigure substituirea, iar dacă inculpatul nu era de acord cu cest lucru, era liber sa îşi aleagă un alt apărător ales. Singura problemă este imposibilitatea de prezentare a recurentului inculpat din motive medicale, dar nu este obligatorie prezenţa acestuia, exprimându-şi de-a lungul timpului poziţia procesuală destul de clar.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat şi de apărătorul ales al acestuia, dat fiind faptul că s-a mai acordat un termen in acest sens, împuternicirea avocaţială este datată 5 aprilie 2011, asistenţa juridică nu este obligatorie, iar apărătorul ales era obligat să-şi asigure substituirea.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentei părţi civile depune la dosar concluzii scrise şi arată că recursul vizează latura penală a cauzei şi se întemeiază pe dispoziţiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.

După ce face o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, arată că partea civilă a necesitat 50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare,

16

i-a fost pusă în primejdie viaţa, a pierdut material osos şi cerebral, a suferit o infirmitate permanentă - o sluţire prin alterarea armoniei feţei -, a dobândit epilepsie posttraumatică, aspect ce reiese din expertiza depusă la dosarul de urmărire penală în anul 2006 şi din reexaminarea din anul 2008, ce a fost solicitată de partea civilă şi ataşată la dosarul de fond.

În continuarea pledoariei susţine că decizia penală atacată este netemeinică şi nelegală şi apreciază că în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, pedeapsa aplicată este in cuantum mult diminuat lui scopul acesteia nu poate fi atins prin modalitatea de executare stabilită de instanţă.

Mai susţine că locul şi momentul comiterii infracţiunii dovedesc un grad social sporit al faptei, iar modalitatea in care a acţionat inculpatul construieşte certitudinea unei culpe grosiere a acestuia. Toate aceste argumente sunt susţinute de caracterul grav al urmărilor faptei – infirmitatea permanentă şi punerea în primejdie a vieţii părţii civile şi nu înţelege cum recurentul ar putea cere clemenţă faţă de faptul că timp de 6 ani nu s-a interesat de starea victimelor accidentului sau vreo stăruinţă pentru a îndepărta rezultatul faptelor sale. Mai mult, acesta a încercat să tergiverseze soluţionarea dosarului, refuzând să se prezinte în faţa organelor judiciare şi nici nu şi-a recunoscut fapta comisă.

Faţă de cele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea in parte a deciziei atacate şi rejudecând, condamnarea inculpatului la o pedeapsă majorată şi cu executare in regim de detenţie.

Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită a fi avute în vedere concluziile scrise pe care le depune la dosar şi în care răspunde, punctual, la toate motivele de recurs ale inculpatului.

Concluzionând, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.

In cea ce priveşte recursul asigurătorului, solicită – de asemenea – a fi respins ca fiind nefondat.

Recurenta parte civilă având cuvântul, arată că de peste 6 ani face peste 700 de km de fiecare dată pentru a veni la Bucureşti la fiecare termen şi solicită admiterea recursului şi a i se face dreptate.

Reprezentantul parchetului având cuvântul cu privire la recursul părţii civile, îl consideră admisibil şi apreciază pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind excesiv de blândă, având in vedere culpa acestuia – la limita intenţiei indirecte, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal.

In ceea ce priveşte modalitatea de executare, solicită menţinerea modalităţii dispusă de instanţa de apel.

Cu privire la recursul asigurătorului, acesta a invocat non reformatio in pejus, dar ar fi existat doar in situaţia in care doar asigurătorul ar fi declarat apel.

17

Celălalt motiv vizează faptul că asigurătorul a fost obligat să răspundă şi pentru lucruri care nu sunt prevăzută de lege, aspect nereal. Hotărârea este doar opozabilă asigurătorului, iar acesta răspunde doar in baza dispoziţiilor legale, privind plafonul şi despăgubirile pe care le acordă, restul sumelor urmând a fi plătite de inculpat, personal.

Ultimul motiv – cuantumul daunelor morale – consideră că nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare.

Pe cale de consecinţă, solicită a fi respins ca nefondat recursul declarat de asigurător.

În ceea ce priveşte recursul inculpatului, au fost invocate anumite nulităţi cu privire la întocmirea raportului de expertiză în faza de urmărire penală, dar nu poate fi vorba de nulitate absolută. Chiar dacă ar fi nulitate relativă, aceasta trebuia invocată într-un anumit termen şi trebuia dovedită vătămarea. A mai invocat faptul că partea civilă Z. B. C. nu a formulat plângere, dar pentru infracţiunea prev. de art. 182 alin. 2 şi 4 Cod penal nici nu se cere existenţa unei plângeri. În continuare mai arată că este real că instanţa de fond s-a pronunţat doar cu privire la o faptă dar, instanţa de apel – extinzând efectele şi având in vedere apelul declarat de partea civilă, consideră că a fost îndreptată această eroare a instanţei fondului. La punctele 5 şi 6 se critică considerentele avute în vedere de instanţa de apel la momentul la care a înlăturat o anumită expertiză şi s-a pronunţat cu privire la zilele de îngrijiri medicale şi suferinţele fizice suferite de partea civilă şi inculpat. Apreciază că instanţa a motivat în mod corect acest aspect, pe baza actelor de la dosar. S-a mai solicitat audierea unor martori, dar apreciază că materialul probator este suficient in prezenta cauză. In ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea nu a declarat apel, consideră că nu are relevanţă în cauză. Prin ultimul motiv de recurs se solicită achitarea pentru existenţa forţei majore, dar in acelaşi timp, se solicită reţinerea vinovăţiei totale şi absolute a părţii civile R. R..

Conchizând, solicită admiterea recursului declarat de partea civilă şi respingerea recursurilor declarate de inculpat şi asigurător.

C U R T E A

Prin sentinţa penală nr.429/16.11.2010, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul penal nr.9765/94/2009, în baza art.184 alin. 2 şi 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. V., (date), la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 cod penal, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a, b cod penal.

18

În temeiul art. 81 cod penal, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 82 cod penal.

În temeiul art. 359 cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 al. 5 cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a admis acţiunea civilă formulată de S. C. de U. B., (date).S-a admis în parte acţiunile civile introduse de R. R., (date) şi Z. B.

C., (date).În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-

999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA, cu sediul în (date), în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 13 077,76 lei către partea civilă S. C. de U. B..

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 1940 dolari în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune materiale şi 22 000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă R. R..

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 2797 lei şi echivalentul în lei la cursul BNR a sumei de 8000 euro daune materiale şi la plata echivalentului în lei a sumei de 50000 euro la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă Z. B. C.

În baza art.191 Cpp., a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă Z. B. C..

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa fondului a reţinut că în ziua de 29.05.2005, în jurul orelor 11.00, inculpatul M. V. a condus autovehiculul, pe Drumului Naţional 1, dinspre Bucureşti către Ploieşti, iar, când a ajuns în localitatea Tîncăbeşti, la km 30+700 m, a efectuat o manevră de întoarcere fără a se asigura, împrejurare în care a intrat în coliziune cu autovehiculul condus de numitul R. R., care se deplasa pe acelaşi sens de mers.

19

În urma accidentului, a rezultat vătămarea corporală a numiţilor R. R., Z. B.-C., J. R. (ocupanţi ai autovehiculul cu număr de înmatriculare NT-10-RNE), precum şi vătămarea corporală a inculpatului M. V., a numitei M.I.G. şi a numiţilor M. A.C. şi M. A. (toţi patru aflaţi în autovehicul). Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A l/J/104/2006 rezultă că numitul R. R. a prezentat la data de 29.05.2005 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri/planuri dure, în condiţiile unui accident rutier şi care necesită 120 zile de îngrijire medicală, iar leziunile suferite nu i-au pus in primejdie viaţa.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. AI/J/528/2005 rezultă că numitul Z. B. C. a prezentat la data de 29.05.2005 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu şi de un corp dur, în condiţiile unui accident rutier şi care necesită 50 zile de îngrijire medicală, iar leziunile suferite i-au pus in primejdie viata.

În prezenta cauză s-au efectuat o expertiză tehnică auto, expertul numit de organul de urmărire penală concluzionând, printre altele, în sensul că, efectuând un viraj la stânga fără a se asigura în mod corespunzător, conducătorul auto M. V. a creat o stare de pericol care a dus la producerea accidentului;

Starea de pericol a fost creată de conducătorul auto M. V. care, pornind de pe banda I a sensului de circulaţie Bucureşti-Ploieşti, s-a înscris într-o manevră de virare spre stânga, pentru a întoarce, în condiţiile în care, pe banda a II-a a aceluiaşi sens circula autoturismul . condus de R. R.;

Accidentul nu putea fi evitat de conducătorul auto R. R. prin frânare, nici prin virare. Spre dreapta, virajul nu era indicat, deoarece din acel sens venea autoturismul condus de învinuit. Spre stânga, virajul a fost efectuat, prin trecerea pe sensul opus de circulaţie, dar nu a dus la evitarea impactului. Accidentul putea fi evitat de conducătorul auto M. V., dacă acesta nu încerca să întoarcă autoturismul de pe un sens pe celălalt, într-o zonă în care această manevră era interzisă (marcaj cu linie dublă continuă a axului drumului) şi, mai ales, fără să se asigure;

Cauza tehnică a producerii accidentului a constituit-o nerespectarea de către conducătorul auto M. V. a prevederilor art. 102 alin. 2 şi art. 160 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 85 din 23 ianuarie 2003.

Instanţa reţine vinovăţia inculpatului în producerea accidentului, coroborând declaraţiile părţilor civile, ale inculpatului şi ale martorului cu raportul de expertiză efectuat în cauză.

Astfel, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de vătămare corporală din culpă pentru care va fi condamnat la pedepse cu închisoarea spre minimul special cu aplicarea disp. concursului ideal de infracţiuni.

20

La individualizarea pedepselor ce a fost aplicată inculpatului, instanţa fondului a avut în vedere disp. art. 72 C.P., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care s-a comis aceasta,starea afectivă în care se afla inculpatul anterioară comiterii faptei instanţa ţinând cont totodată şi de persoana inculpatului, care la data comiterii faptei, avea o ocupaţie şi un loc de muncă, nu are antecedente penale, are familie, fiind o persoană integrată social.

În consecinţă, instanţa fondului a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea îndreptată spre minimul special.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei ţinând cont de implicaţiile pe care le-ar avea o condamnare cu închisoarea asupra sa, şi a familiei sale, constatând şi că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale şi înţelege consecinţele faptelor sale, instanţa fondului a apreciat că se poate îndrepta şi prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării.

Instanţa fondului a admis acţiunea civilă formulată de S. C. de U. B.şi a admite în parte acţiunile civile introduse de R. R. şi Z. B. C.

In baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 aiin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 13 077,76 lei către partea civilă S. C. de U. B..

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1 .C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 1940 dolari în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune materiale şi 22 000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă R. R.. La stabilirea daunelor materiale instanţa a avut în vedere actele depuse de partea civilă la dosarul cauzei, iar la stabilirea daunelor morale a avut în vedere suferinţele fizice suportate de inculpat în perioada internării.

În baza art. 14 C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. şi la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. alături de asigurătorul SC A. T. A. SA în baza contractului de asigurare şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 172/2004 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 2797 lei şi echivalentul în lei la cursul BNR a sumei de 8000 euro daune materiale şi la plata echivalentului în lei a sumei de 50000 euro la cursul BNR reprezentând daune morale pentru partea civilă Z. B. C.. La stabilirea daunelor materiale instanţa fondului a avut în vedere actele depuse de partea civilă la dosarul cauzei, iar la stabilirea daunelor morale a avut în

21

vedere reducerea pretenţiilor solicitate astfel încât despăgubirile acordate să nu constituie pentru partea civilă o îmbogăţire fără just temei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă Z. B. C., inculpatul M. V. şi asigurătorul SC A.Ţ. A. SA.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu, Tribunalul a admis apelul parţii vătămate Z. si a respins apelurile inculpatului si asiguratorului.

In ceea ce priveşte situaţia de fapt, Tribunalul si-a însuşit-o pe cea reţinută de instanţa fondului.

In mod corect prima instanţa a reţinut ca în data de 29.05.2005, inculpatul si partea vătămata se deplasau cu autoturismele pe direcţia Bucureşti - Ploieşti, inculpatul circulând cu un autoturism pe banda I de rulare.

In apropiere de Tâncăbeşti, inculpatul a făcut o manevra de întoarcere fără a se asigura si ignorând faptul ca sensurile de mers erau despărţite de marcaj continuu.

Manevra de întoarcere a fost făcuta datorita faptului ca fiica inculpatului a invocat o stare de greaţa. Suprafaţa de drum unde s-a produs accidentul era in afara localităţii iar limita de viteza era de 100 Km/h.

Partea vătămata circula pe banda a doua de mers si nu putut evita pericolul, lovind cu partea din fata a autovehiculului personal partea stânga faţă a vehiculului inculpatului (în portiere şoferului).

In urma impactului maşina parţii vătămate a fost proiectata intr-un copac, victima suferind severe vătămări corporale si infirmităţi.

Aşa cum rezulta din raportul de expertiza medico legala, victima Z. B. C. a dobândit epilepsie posttraumatica, pierdere de material osos si cerebral si nu în ultimul rând, Tribunalul a apreciat ca partea vătămata a suferit si slutire, armonia fetei parţii vătămate fiind alterata, după cum se poate percepe în mod direct. Concluziile raportului de expertiza medico legala confirma elementele menţionate anterior

Tribunalul a apreciat ca fiind pertinent raportul de expertiza tehnica întocmit de expertul numit de organele judiciare (fila 67 dup). Elementele tehnice explicitate de expertul numit de procuror (si care are si titlul ştiinţific de doctor) sunt edificatoare, concluzionând ca inculpatul M. V. a efectuat un viraj la stânga fără a se asigura corespunzător. Vitezele cu care circulau cei doi conducători auto nu au putut fi identificate, doar expertul parte stabilind o viteza spectaculoasa a victimei, pentru a diminua oarecum vinovăţia părţii care l-a plătit.

Expertul numit de organele judiciare a arătat în mod pertinent ca partea vătămata nu putea lua nicio măsura pentru a evita accidental, concluzie rezonabila deoarece nu putea si nici nu avea obligaţia să

22

prevadă ca un conducător de pe banda întâi ar lua hotărârea delictuala de a întoarce într-o zona in care nu avea acest drept.

Expertul parte arata la fila 9 al raportului de expertiza întocmit (fila 88 dup) ca accidental ar fi putut fi evitat daca victima ar fi condus cu viteza legala de 100 Km /h. Tribunalul a apreciat că în situaţia in care inculpatul a luat brusc un viraj la stânga in fata victimei care conducea pe banda a doua, accidentul ar fi putut fi evitat de victima doar daca nu ar fi plecat in ziua aceea la drum, susţinerile expertului parte fiind cel puţin subiective.

Mai arata expertul ca nu a păstrat victima o distanta corespunzătoare fată de vehiculul din fata si nu a redus viteza văzând ca inculpatul a semnalizat intenţia de a schimba direcţia de deplasare.

Aceste observaţii au o uşoara conotaţie de ridicol si arunca în derizoriu instituţia expertului consilier, întărind argumentele din doctrina ca un astfel de participant procesual este inutil, nefiind decât o persoana care va încerca prin diferite mijloace, unele neoneste, sa susţină ipoteza parţii care îl plăteşte.

Tribunalul a subliniat ca nu se punea problema păstrării unei distante fata de vehiculul din fata deoarece inculpatul a făcut un viraj la stânga pentru a întoarce fără a avea dreptul. Impactul a avut loc in portiera stânga faţă a inculpatului si nu în spatele maşinii, astfel incit este neclar fata de ce vehicul trebuia sa păstreze distanta.

A mai arătat expertul propus de inculpat ca inculpatul a încălcat linia continua. Este real acest lucru deoarece a încercat să evite impactul virând la rândul sau la stânga, dar inculpatul nu s-a oprit din rezoluţia ilicita de a efectua întoarcerea si impactul nu a mai putut fi evitat.

Apelul inculpatului a fost respins, acesta reiterând în motivele de apel concluziile expertului parte.

In acelaşi accident a fost vătămată si partea vătămata R.R., acesta suferind vătămări au necesitat pentru vindecare 120 zile îngrijiri medicale (fila 42 dup). Leziunile s-au concentrat in zona cerebrala.

Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a doua infracţiuni prevazute de art 184 alin 2 si 4 Cp.

Caracterul foarte clement al condamnării aplicate de prima instanţa nu este însoţit însa si de o mare acurateţe juridica. Prima instanţa uita să mai condamne in dispozitiv pe inculpat pentru ce-a de-a doua fapta, existând o singura condamnare (rămâne la alegerea cititorului sa aprecieze pentru care din cele doua fapte condamna). In considerente rezultă că instanţa are în vedere doua condamnări însă.

Bineînţeles, Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, care probabil are drept unic scop să obţină un procent mai mic de 75% achitări în rechizitoriile întocmite, nu i s-a părut nimic nelegal si nu a mai exercitat vreo cale de atac. Exista posibilitatea ca procurorul să se fi gândit ca oricum partea vătămata care nu se regăseşte in dispozitiv este

23

majora si daca are vreo nemulţumire poate sa-si exercite si singura căile de atac.

Tribunalul a îndreptat în calea de atac a parţii vătămate Z. aceasta eroare judiciara si făcând parte din acelaşi grup procesual cu cealaltă parte vătămata, a admis apelul formulat pe latura penală si a dispus condamnarea pentru ambele parţi vătămate într-un cuantum legal.

Prima instanţa s-a orientat nejustificat la minimul special culpa inculpatului fiind una grosiera, la limita intenţiei indirecte.

Inculpatul a ignorat chestiuni elementare de conduita legala, justificându-se luarea fata de inculpat a măsurii de supraveghere a obligării de a nu mai conduce niciun autovehicul.

Se impune aplicarea unei pedepse rezultante în condiţiile art.86/4 Cp, fapta inculpatului fiind de o gravitate ridicata prin consecinţele produse ca urmare a culpei grave in care s-a aflat inculpatul.

In ceea ce priveşte latura civila, Tribunalul a apreciat criticile aduse de apelantul Z. drept întemeiate.

Acesta a probat faptul ca dobândea venituri substanţiale din contracte de munca în Anglia, contracte ce nu au mai putut fi onorate datorita infirmităţii dobândite.

Partea vătămata s-a îmbolnăvit de epilepsie in urma traumatismului, afecţiune ce impune acordarea de daune morale ca urmare a prejudiciului suferit.

Victima a suferit si slutire, element ce atrage după sine de asemenea necesitatea acordării unor daune morale corespunzătoare.

Partea vătămata a arătat ca suferă de pierderi ale cunoştinţei dese, ce-i provoacă precipitări inopinate, element ce l-a îndemnat să încerce să-si facă şi o asigurare de viata. Tribunalul a obligat inculpatul să suporte costurile unei astfel de asigurări deoarece victima este supusa acum unui real risc de deces in urma accidentului produs din vina inculpatului. A obligat în aceste condiţii inculpatul sa suporte toate costurile unei astfel de asigurări la o societate de asigurări din Romania (prima de asigurare, comisioane, expertize si orice alt cost).

Suma de 200.000 EUR, în echivalent în lei la data plaţii reprezintă o reparaţie rezonabila, în condiţiile în care viata victimei s-a schimbat dramatic, dintr-o persoana activa cu contracte de munca în străinătate transformându-se intr-una infirma si epileptica, cu posibilităţi reduse de angajare.

Tribunalul a respins apelul asiguratorului ca nefundat, arătând că este de acord cu susţinerile apelantului asigurator ca acesta poate fi obligat doar in limita plafonului legal. Nu a identificat vreo alta critica a asiguratorului care să poată fi primita, existând posibilitatea că asiguratorul să fi formulat apel deoarece s-a aflat în eroare si a considerat ca a fost obligat la plata întregii sume acordata ca despăgubiri.

24

Drept urmare, Tribunalul a admis apelul părţii civile, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi pe fond rejudecând:

În baza art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M. V. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 86 ind. 1, 86 ind. 2 Cod penal, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de consilierul de probaţiune- va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea- va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă- nu va conduce nici un autovehicul

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86 ind. 4 c.p.A făcut aplicarea art. 71 al. 1, 5 – 64 lit. a teza a II-a şi b c.p.A obligat inculpatul M. V. la plata către partea civilă Z. B. C.la plata

sumei de 200.000 euro daune morale echivalent în lei la data plăţii şi la suportarea tuturor cheltuielilor aferente contractului de asigurare de viaţă ce va fi încheiat de partea civilă cu o societate la alegerea părţii civile.

A stabilit că hotărârea este opozabilă asigurătorului de răspundere civilă SC A. Ţ. A. SA.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.Conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.pen., a respins ca nefondate

apelurile inculpatului şi asigurătorului.A obligat apelanţii M. V. şi asigurătorul la cheltuieli judiciare stat.Împotriva deciziei penale au formulat recurs inculpatul M. V.,

partea civilă Z. B. C. şi asiguratorul de răspundere civilă SC A. Ţ. A. SA.

Examinând decizia penală în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile declarate de inculpat şi de asiguratorul de răspundere civilă sunt fondate, în timp ce recursul declarat de partea civilă este nefondat.

Inculpatul M. V. a invocat în motivele de recurs scrise nulitatea expertizei tehnice auto, solicitând restituirea cauzei la parchet; lipsa plângerii penale formulate de partea civilă Z. B.; tardivitatea cererii de constituire de parte civilă; nepronunţarea de către procuror asupra cererii formulate de inculpat cu prilejul prezentării materialului de urmărire

25

penală de efectuare a unei expertize; nepronunţarea primei instanţe cu privire la una dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului cu consecinţa lipsirii inculpatului de dreptul la apărare deoarece nu s-au administrat probe cu privire la cea de-a doua faptă; opinia judecătorilor în apel este una necalificată, faţă de a expertului parte; se arată că cele 50 de zile de îngrijire medicală nu puteau pune în primejdie viaţa părţii civile; se solicită audierea a doi martori – J. R., despre care se susţine că se afla în maşină cu partea vătămată R. R. şi de aceea partea vătămată nu era atentă la drum şi a produs accidentul, precum şi a martorului W. C.D. R.; se invocă forţa majoră în care s-a aflat inculpatul; în sfârşit, se invocă faptul că nu a existat plângere penală şi instanţa nu a fost legal învestită.

Referitor la solicitarea inculpatului de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, pe motiv că expertiza tehnică este lovită de nulitate, ori pentru lipsa plângerii penale a părţilor vătămate sau pretinsa nepronunţare a procurorului cu privire la o probă solicitată de inculpat, Curtea constată că restituirea cauzei la parchet nu este posibilă, atâta vreme cât cauza se află în calea de atac a recursului, parcurgând primele două grade de jurisdicţie.

O asemenea soluţie nu este prevăzută în dispoziţiile art. 385 ind.15 C.p.p. şi următoarele, iar din interpretarea textului art. 332 C.p.p. reiese că acesta este incident numai în faza de judecată în fond iar nu în căile de atac.

De asemenea, pretinsa nepronunţare a procurorului cu privire la o probă solicitată de inculpat nu poate fi luată în considerare ca motiv de recurs, atâta vreme cât inculpatul are posibilitatea de a solicita administrarea oricărei probe în faţa instanţei de fond, în vederea lămuririi situaţiei de fapt.

Pretinsa nulitate a expertizei tehnice nu poate fi una absolută, ci relativă, astfel că inculpatul trebuia să o invoce în cursul urmăririi penale în faţa procurorului iar nu în calea de atac a recursului, şi să indice şi dovedească vătămarea ce i s-a produs.

În plus, diferit de dispoziţiile de procedură civilă, în dispoziţiile legale referitoare la expertize în cauzele penale nu există nici prevedere care să oblige expertul să citeze ori să cheme în vreun fel părţile. Potrivit art. 120 al.4 C.p.p., organul de urmărire penală este cel care decide şi trebuie să precizeze expertului dacă la efectuarea expertizei vor participa şi părţile, expertul urmând a se conforma dispoziţiei organului de urmărire penală.

A mai invocat inculpatul faptul că partea civilă Z. B. C. nu a formulat plângere penală, dar pentru infracţiunea prev. de art. 182 alin. 2 şi 4 Cod penal nici nu se cere existenţa unei plângeri prealabile ori a unei plângeri penale, organele de urmărire penală putându-se sesiza şi din oficiu. De altfel, în asemenea situaţii organele de urmărire penală încep cercetările din oficiu, în orice accident soldat cu vătămarea

26

corporală a unei persoane, având în vedere faptul că la momentul producerii accidentului nu se poate stabili numărul de zile de îngrijire medicală pe care victima l-ar necesita. De asemenea, faptul că partea vătămată Z. B. a arătat că se constituie parte civilă în cursul urmăririi penale, fără a indica suma în concret, nu are nicio relevanţă din moment ce la termenul din 12.05.2010, după discutarea regularităţii actului de sesizare a instanţei partea vătămată Z. B. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 euro daune materiale şi 200.000 de euro daune morale (fila 53).

Se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 15 al.2 C.p.p. referitoare la momentul până la care se poate constitui partea vătămată parte civilă în proces, astfel că susţinerile inculpatului referitoare la tardivitatea cererii sunt nefondate.

De altfel, inculpatul a fost prezent la acel termen asistat de apărător ales, fără a avea vreo obiecţie cu privire la momentul exercitării acţiunii civile.

Relativ la nepronunţarea primei instanţe cu privire la una dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, cu consecinţa lipsirii inculpatului de dreptul la apărare deoarece nu s-au administrat probe cu privire la cea de-a doua faptă, Curtea observă că este real că instanţa de fond s-a pronunţat doar cu privire la o faptă dar instanţa de apel a procedat, în apelul părţii civile, la condamnarea inculpatului şi pentru cea de-a doua infracţiune.

Susţinerea inculpatului că nu şi-a putut face apărarea cu privire la această infracţiune nu poate fi avută în vedere de instanţa de recurs, deoarece cele două infracţiuni se află în concurs ideal, au fost comise prin aceeaşi acţiune a inculpatului, care a avut drept consecinţă vătămarea a două persoane. Este o chestiune unanim acceptată în doctrină aceea că în cazul faptelor îndreptate împotriva integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei se produc atâtea infracţiuni câte persoane sunt vătămate prin acestea, chiar dacă inculpatul a exercitat o singură acţiune ce constituie elementul material al laturii obiective.

Aşa fiind, în realitate distincţia între cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului este nu de ordin faptic, ci juridic, orice apărare a inculpatului referitoare la faptă se reflectă atât asupra părţii vătămate Z. B. cât şi asupra părţii vătămate R. R., probatoriile pe situaţia de fapt neputând fi distincte şi disociate.

În consecinţă, reţinerea a două infracţiuni în sarcina inculpatului, ca şi consecinţă a aceleiaşi acţiuni materiale a acestuia, este o problemă de încadrare juridică a faptei, pe care instanţa putea să o ia în considerare în apelul părţii civile, şi de asemenea să extindă apelul părţii civile Z. B. potrivit art. 373 C.p.p. şi asupra părţii vătămate R. R., fără a-i crea acesteia o situaţie mai grea, ceea ce nu este cazul în speţă ci dimpotrivă.

27

La punctele 5 şi 6 se critică considerentele avute în vedere de instanţa de apel la momentul la care a înlăturat o anumită expertiză şi s-a pronunţat cu privire la zilele de îngrijiri medicale şi suferinţele fizice suferite de partea civilă şi inculpat. Se susţine că opinia judecătorilor în apel este una necalificată, faţă de a expertului parte Ilie Ion; se arată că cele 50 de zile de îngrijire medicală nu puteau pune în primejdie viaţa părţii civile.

Curtea constată că, potrivit art. 63 al.2 C.p.p., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Rezultă din interpretarea acestui text că aprecierea probelor o face instanţa de judecată, raportat la întreg probatoriul aflat la dosar şi fără a fi ţinută de opinia vreunui specialist. Instanţa de judecată nu este obligată să reţină concluziile unui expert, dacă acestea sunt în totală contradicţie cu celelalte probe aflate la dosar.

În consecinţă, criticile aduse de inculpat expertizei tehnice auto sunt neîntemeiate.

Referitor la susţinerea că nu este posibil ca 50 de zile de îngrijire medicală să pună în primejdie viaţa părţii vătămate, Curtea constată că inculpatul omite să ia în considerare înscrisurile medico-legale aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că acesta a suferit un traumatism cranio- cerebral mediu, fiind în comă timp de 10 zile; chiar şi numai această menţiune din înscrisurile medicale conduce la concluzia că fapta inculpatului a pus în primejdie viaţa victimei, din moment ce aceasta a stat în comă 10 zile.

În plus, acest traumatism i-a cauzat părţii vătămate lipsă de substanţă cerebrală, abiotrofie cerebrală discordantă în raport cu vârsta, sechele postratumatism, epilepsie posttraumatică, ventriculomegalie moderată, care se încadrează în noţiunea medico-legală de infirmitate posttraumatică.

Audierea martorilor indicaţi de inculpat este complet inutilă, atâta vreme cât acesta susţine că partea vătămată R. R. purta o conversaţie cu martora J. R., aflată în maşina părţii vătămate, şi de aceea nu l-a putut observa pe inculpat, în timp ce din declaraţia iniţială a părţii vătămate Z. B. reiese că acesta era cel ce discuta cu martora iar nu partea vătămată R. R., care se afla la volan.

Vinovăţia inculpatului rezultă cu evidenţă din împrejurarea că acesta a efectuat manevra de întoarcere de pe un sens de mers pe celălalt sens de mers, pe linie dublă continuă, încălcând flagrant regulile de circulaţie.

Împrejurarea – nedovedită, de altfel, că inculpatul s-ar fi întors pe celălalt sens deoarece fiica sa nu se simţea bine, nu are nicio relevanţă

28

din perspectiva vinovăţiei penale, neputând fi interpretată ca un caz de forţă majoră şi nejustificând în nici un mod manevra ilegală a inculpatului.

Din nicio probă administrată nu reiese vreo încălcare a dispoziţiilor legale de către partea vătămată R. R., care s-a aflat în situaţia în care în faţa sa inculpatul a apărut brusc, prin întoarcere de pe sensul opus, astfel că partea vătămată nu a putut să evite impactul direct.

Recursul inculpatului este însă fondat ca urmare a aplicării greşite a legii sub aspectul laturii civile a cauzei, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind.2 C.p.p.

Instanţa de apel a obligat în mod nelegal inculpatul să achite contravaloarea asigurării de viaţă a acestuia, deşi nu exista nicio dispoziţie legală care să permită acest lucru, iar contravaloarea asigurării de viaţă nu reprezintă un prejudiciu material rezultat din infracţiune, nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile.

Pentru exista culpei civile, este necesară existenţa unei fapte ilicite, a prejudiciului, iar între fapta ilicită a inculpatului şi prejudiciul produs să existe o legătură de cauzalitate.

Partea civilă nu este obligată să îşi încheie o asigurare de viaţă, încheierea unui asemenea contract nu poate fi considerată prejudiciu patrimonial şi nu există o legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi necesitatea încheierii de către partea civilă a unei asemenea asigurări, astfel că urmează a fi înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului M. V. la suportarea tuturor cheltuielilor aferente contractului de asigurare de viaţă ce va fi încheiat de partea civilă cu o societate de asigurare.

Totodată, Curtea apreciază că în cauză se impune a se dispune obligarea inculpatului alături de asiguratorul de răspundere civilă delictuală la plata despăgubirilor, dispoziţie pe care Curtea o apreciază ca fiind în favoarea inculpatului.

Asiguratorul de răspundere civilă a invocat încălcarea principiului non reformatio in pejus deoarece în apel a fost majorat cuantumul daunelor morale şi s-a înlăturat menţiunea că asiguratorul este obligat în limita plafonului maxim. Se arată totodată că în mod greşit a fost obligat inculpatul la plata asigurării de viaţă a inculpatului, iar daunele morale acordate sunt exagerate.

Se constată că în cauză a declarat apel nu numai asiguratorul de răspundere civilă delictuală ci şi partea civilă, care a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale. Dispoziţia Tribunalului de majorare a cuantumului daunelor morale a avut loc în cadrul şi ca urmare a apelului declarat de partea civilă Z. B., iar nu în apelul declarat de asigurator, astfel că nu a fost încălcat principiul non reformatio in pejus.

Curtea constată că susţinerile asiguratorului, în sensul că menţiunea că acesta este obligat în limita plafonului maxim stabilit prin ordinul CSA nr. 3108/2004 a fost înlăturată de instanţa de apel sunt fondate, deoarece tribunalul nu s-a exprimat cu claritate cu privire la

29

acest aspect, menţionând doar că hotărârea este opozabilă asiguratorului, astfel că se impune precizarea acestui fapt de către instanţa de recurs.

Asiguratorul de răspundere civilă nu poate fi obligat la sume ce depăşesc plafonul maxim admis anual prin ordinele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Curtea constată totodată că se impune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă, alături de asigurator, acesta din urmă în limita plafonului maxim stabilit pentru anul 2005, toate sumele ce vor depăşi acest maxim urmând a cădea în sarcina inculpatului.

Pentru motivele expuse anterior, Curtea urmează a înlătura dispoziţia de obligare a inculpatului M. V. la suportarea tuturor cheltuielilor aferente contractului de asigurare de viaţă ce va fi încheiat de partea civilă cu o societate de asigurare, după cum corect a solicitat asiguratorul.

Ultimul motiv invocat de asiguratorul de răspundere civilă şi anume cuantumul daunelor morale, pe care îl apreciază exagerat – nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind.9 C.p.p., astfel că nu va fi analizat de instanţa de recurs, în lipsa unei dispoziţii legale care să permită o asemenea analiză.

De altfel, nici recurentul asigurator nu a putut indica un caz de casare dintre cele prevăzute la art. 385 ind. 9 C.p.p., care să fie incident în cauză.

Partea civilă Z. B. a arătat că recursul vizează latura penală a cauzei şi se întemeiază pe dispoziţiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală; apreciază că în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, pedeapsa aplicată este in cuantum mult diminuat, iar scopul acesteia nu poate fi atins prin modalitatea de executare stabilită de instanţă.

Curtea constată că pedeapsa stabilită de instanţa de apel, într-un cuantum majorat faţă de cel stabilit de prima instanţă, este aptă să asigure scopul preventiv, sancţionator şi educativ al pedepsei.

Este adevărat că faptele inculpatului sunt de o gravitate ridicată, în concret, însă din punctul de vedere al urmărilor produse şi din perspectiva faptului că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea apreciază că o pedeapsă cu executare în regim de detenţie este excesivă.

Spre deosebire de prima instanţă, Curtea apreciază, în acord cu instanţa de apel, că o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării, pentru un termen de încercare corespunzător, poate atinge scopurile preventiv şi educativ ale pedepsei.

Este evident din atitudinea inculpatului că acesta nu conştientizează gravitatea faptei şi că se impune

30

responsabilizarea acestuia, însă raportat atât la natura faptei – o infracţiune comisă din culpă, cât şi la urmările acesteia – vătămarea corporală a două persoane, precum şi la circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea consideră că nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenţie, însă se impune ca, pentru o perioadă de timp suficient de îndelungată, inculpatul să fie îndrumat, prin sprijin specializat, spre adoptarea unui alt tip de atitudine şi să înţeleagă consecinţele faptelor sale.

Corelativ, Curtea apreciază că solicitarea părţii civile, de majorare a cuantumului pedepsei, este nefondată, în mod special din perspectiva naturii infracţiunii şi a formei de vinovăţie a acesteia – culpa, care nu justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat şi cu executare în regim de detenţie. Cât priveşte aplicarea unui spor, acesta nu este obligatoriu, iar Curtea apreciază, în concordanţă cu instanţa de apel, că nu se impune aplicarea unui asemenea spor, incidenţa cauzelor de agravare a răspunderii penale – concursul de infracţiuni – precum şi gravitatea faptei în concret fiind valorificate prin stabilirea unui termen de încercare corespunzător, în limitele prev. de art. 86 ind.2 C.p.

De asemenea, prejudiciul grav cauzat părţii civile – prin infirmitatea permanentă şi sluţire – va fi valorificat şi sancţionat prin acordarea de daune morale, în cuantumul îndestulător, de 200000 de euro, stabilit de instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul părţii civile şi a admite recursurile inculpatului şi al asiguratorului, numai sub aspectul laturii civile şi în limitele arătate.

Va casa în parte decizia penală recurată, numai cu privire la latura civilă, şi în fond rejudecând, va înlătura obligarea inculpatului M. V. la suportarea tuturor cheltuielilor aferente contractului de asigurare de viaţă ce va fi încheiat de partea civilă cu o societate de asigurare.

Va dispune obligarea inculpatului alături de asiguratorul, acesta din urmă în limita plafonului maxim stabilit pentru anul 2005, la plata daunelor morale către partea civilă Z. B. C., în cuantumul de 200.000 de euro, stabilit de instanţa de apel.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.În baza art. 192 al.2 C.p.p. va obliga pe recurenta parte civilă Z. B.

C. la cheltuieli judiciare către stat, aceasta fiind în culpă procesuală prin promovarea unei căi de atac nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGII

31

DECIDE

În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursurile formulate de inculpatul M. V. şi asiguratorul de răspundere civilă delictuală împotriva deciziei penale nr.139 din data de 01.04.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală.

Casează în parte decizia penală recurată, numai cu privire la latura civilă, şi în fond rejudecând:

Înlătură obligarea inculpatului M. V. la suportarea tuturor cheltuielilor aferente contractului de asigurare de viaţă ce va fi încheiat de partea civilă cu o societate de asigurare.

Dispune obligarea inculpatului alături de asigurator, acesta din urmă în limita plafonului maxim stabilit pentru anul 2005, la plata daunelor morale către partea civilă Z. B.C., în cuantumul de 200.000 de euro, stabilit de instanţa de apel.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.În baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat

recursul formulat de partea civilă Z. B. C..În baza art. 192 al.2 C.p.p. obligă pe recurenta parte civilă Z.B. C.

la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 16.06.2011.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER Red. RM2 ex/24.06.2011Trib. Buc. Secţia I PenalăJud. A.

32