Forţa electromagnetică este cea de-a doua forţă ca tărie din categoria forţelor fundamentale. Ea poate fi interpretată ca o combinaţie a două forţe: forţa electrică, ce respectă legea lui Coulomb şi forţa magnetică ce respectă legea lui Lorentz. Fundamental, atât forţele magnetice cât şi cele electrice sunt manifestări ale unei forţe de schimb, în cazul de faţă un schimb de fotoni. Forţa electromagnetică este cea care ţine atomii şi moleculele împreună. Forţele de atracţie şi de respingere de natură electrică sunt atât de puternice, încât acţiunile celorlalte trei forţe fundamentale din structurile atomice şi moleculare pot fi considerate neglijabile.

Forţa nucleară slabă este răspunzătoare pentru dezintegrarea unor nucleoni în leptoni și în alte tipuri de hadroni. Dezintegrarea radioactivă beta a fost prima care a dovedit existenţa interacţiunii slabe nucleare.

Forţa gravitaţională este cea mai slabă dintre cele patru forţe fundamentale, dar este în acelaşi timp şi forţa dominantă în univers, fiind „responsabilă” pentru conturarea structurii globale a galaxiilor, a stelelor, etc. Forţa de gravitaţie este guvernată de o lege asemănătoare cu legea lui Coulomb, fiind o forţă care depinde invers proporţional de pătratul distanţei.