FormicideDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Furnică

O furnică mâncând miere

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Arthropoda

Clasă: Insecta

Ordin: Hymenoptera

Subordin: Apocrita

Suprafamilie: Vespoidea

Familie: FormicidaeLatreille, 1809

Subfamilii

Aenictogitoninae Agroecomyrmecinae Amblyoponinae Aneuretinae Brachymyrmex Cerapachyinae Dolichoderinae Ecitoninae Ectatomminae Formicinae Heteroponerinae Leptanillinae Leptanilloidinae Martialinae

Myrmeciinae Myrmicinae Paraponerinae Ponerinae Proceratiinae Pseudomyrmecinae

modifică 

Furnicile sunt insecte sociale(en) din familia Formicidae care constituie, împreună cu viespile și albinele înrudite, ordinul Hymenoptera. Furnicile au evoluat din strămoși similari viespilor pe la mijlocul cretacicului acum 110–130 milioane de ani și s-au diversificat după creșterea numărului de plante cu flori. Au fost clasificate peste 12.500 dintr-un număr total estimat de 22.000 de specii.[1][2] Ele se identifică cu ușurință după antenele lor cotite și după structura distinctivă în formă de noduri, cu talie îngustă.

Furnicile formează colonii ale căror dimensiuni variază de la câteva zeci de indivizi prădători ce trăiesc în mici cavități naturale până la colonii extrem de bine organizate ce ocupă teritorii largi și sunt formate din milioane de indivizi. Coloniile mai mari constau mai ales din femele sterile și fără aripi ce alcătuiesc caste de „lucrătoare”, „soldați” sau alte grupuri specializate. Aproape toate coloniile de furnici au și câțiva masculi fertili denumiți „trântori” și una sau mai multe femele fertile denumite „mătci” sau „regine”. Coloniile sunt descrise uneori casuperorganisme(en) deoarece furnicile par a opera ca o entitate unificată, lucrând împreună pentru a susține colonia.[3]

Furnicile au colonizat aproape toate porțiunile de uscat de pe Pământ. Singurele locuri în care lipsesc furnici indigene sunt Antarctica și câteva insule îndepărtate și neprielnice. Furnicile trăiesc bine în majoritatea ecosistemelor și pot forma 15–25% din biomasa animalelor terestre.[4] Succesul lor în atât de multe medii a fost atribuit organizării lor sociale și abilității de a modifica habitatul, de a se conecta la resurse și de a se apăra. Îndelungata lor coevoluție cu alte specii a dus la relații de mimetism, comensalism, parazitism și mutualism(en).[5]

Societățile furnicilor prezintă diviziunea muncii(en), comunicație între indivizi și o abilitate de a rezolva probleme complexe.[6] Aceste paralele cu societățile umane au constituit de multă vreme o sursă de inspirație și un subiect de studiu. Multe culturi umane utilizează furnicile în bucătărie, farmacie și în ritualuri. Unele specii sunt prețuite pentru rolul lor de agenți de control al paraziților.[7] Abilitatea lor de a explata resursele poate aduce însă furnicile și în conflict cu oamenii, întrucât ele pot să deterioreze recoltele sau să invadeze clădiri. Unele specii, cum ar fi Solenopsis invicta, sunt considerate specii invazive(en), acomodându-se ușor în zone unde au fost introduse accidental.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

1. ̂  „Hymenoptera name server. Formicidae species count.”. Ohio State University.2. ̂  Agosti D; Johnson, N F (2003). La nueva taxonomía de hormigas. Pages 45–48 in Fernández, F.

Introducción a las hormigas de la región neotropical.. Instituto Humboldt, Bogotá3. ̂  Oster GF, Wilson EO (1978). Caste and ecology in the social insects. Princeton University Press,

Princeton. pp. 21–22. ISBN 0-691-02361-14. ̂  Schultz TR (2000). „In search of ant ancestors”. Proceedings of the National Academy of

Sciences 97 (26): 14028–14029.doi:10.1073/pnas.011513798. PMID 11106367. PMC 34089. Bibcode: 2000PNAS...9714028S.

5. ̂  Hölldobler & Wilson (1990), p. 4716. ̂  Dicke E, Byde A, Cliff D, Layzell P (2004). „An ant-inspired technique for storage area network

design”. in A. J. Ispeert, M. Murata & N. Wakamiya.Proceedings of Biologically Inspired Approaches to Advanced Information Technology: First International Workshop, BioADIT 2004 LNCS 3141. pp. 364–379.

7. ̂  Hölldobler & Wilson (1990), pp. 619–629

8. ̂  „Pest Notes: Ants (Publication 7411)”. University of California Agriculture and Natural Resources. 2007. Arhivat din original la 5 iulie 2008. Accesat la 5 iunie 2008.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Hölldobler B, Wilson EO (1990). The Ants. Harvard University Press. ISBN 0-674-04075-9Categorii: 

Furnici

Simbioză