FORMAREA URINEI: URINA PRIMARA

FORMAREA URINEI: URINA PRIMARAMecanismul de formare a urinei a constituit si mai constituie inca obiectul unor puncte de vedere controversate pentru diversi cercetatori.

FILTRAREA GLOMERULARAIn aceasta prima etapa a formarii urinei, are loc procesul deultrafiltrare, intregit de un al doilea proces fizic difuziunea.Ultrafiltratul glomerular ajunge in spatiul urinar dupa ce a traversat, sub influenta unor factori pur fizici, peretele pluristratificat al membranei filtrante.

Glomerului prezinta doua parti distincte:

regiune de filtrare, formata din membrana filtranta si care este alcatuita din trei straturi: epiteliu glomerular, membrana bazala si endoteliu capilar;

o regiune intercapilara sau axiala, care contine celule intercapilare, numite mesangiale", inconjurate de substanta fundamentala si membrana bazala axiala.

Dinamica filtrarii glomerularefactorii filtrarii glomerulare.

Formarea urinei primitive necesita interventia unor forte capabile sa separe proteinele de apa si substantele solvite in plasma si, in acelasi timp, sa forteze faza lichida sa traverseze membrana filtranta, semipermeabila. Acestea sunt reprezentate de: presiunea hidrostatica, presiunea coloidosmotica si presiunea intracapsulara.

Scaderea capacitatii de filtrare a glomerulilor duce la tulburari grave in organism, cum ar fi: acumularea de apa si electroliti, fenomen cunoscut sub numele de sindrom de hiperhidratare. Anumite afectiuni ca: ocluzia intestinala, diareile profuze, fistulele digestive, diverse tulburari hidro-electrolitice, prin deshidratarea organismului, au drept consecinta, de asemenea, scaderea volumului de filtrat glomerular.

FUNCTIILE TUBULAREUrina primara, rezultat al ultrafiltrarii plasmei sanguine la nivelul glomerulilor renali, trece de la nivelul capsulei Bowman in sistemul tubular. Primul segment in care ajunge ultrafiltratul glomerular este tubul contort proximal. La acest nivel, urina primara este izotona cu plasma. Strabatand apoi traiectul ramului descendent al ansei Henle ajunge la capatul distal al acesteia sub forma de urina hipertona. In continuare, urina urmeaza portiunea ascendenta sau segmentul gros al ansei si tubul distal. In acest teritoriu, urina devine din nou izotona, pentru ca in tubul colector lichidul lubular sa fie hipoton sau hiperton, in functie de starea de hidratare a organismului in momentul respectiv.

In acelasi timp, cantitatea filtratului glomerular se reduce foarte mult, asa incat volumul de urina eliminata din vezica este doar de l 200-l 500 ml/24 de ore. Din cele relatate anterior, in fiziologia renala tubul intervine prin doua functii majore:

de economisire a substantelor care au fost antrenate in cantitati enorme prin filtrare glomerulara, dar care sunt necesare organismului reabsorbtia tubulara;

de completare a procesului de depurare a organismului, inceput la nivelul glomerulului -(excretia) tubulara.