FORMAREA TUMORII PRIMARE

Tumora primara se formeaza in zona in care a avut loc transformarea

maligna si se realizeaza prin diviziuni succesive ale celulelor tumorale. In raport

cu membrana bazala pe care este asezat epiteliul afectat de cancerogeneza,

formarea tumorii primare se desfasoara in 3 faze:

Faza preinvaziva

Invazia locala

Faza invaziva

FAZA PREINVAZIVA

Faza preinvaziva se desfasoara deasupra membranei bazale si prin

diviziuni succesive ale celulelor transformate malign.

Diviziunea celulelor normale este polarizata. Astfel, luand ca referinta

membrana bazala si dispunere celulelor rezultate dintr-o diviziune (celulele

fiice), polarizarea poate fi :

- cu dispunere longitudinala (celulele fiice se dispun una langa alta pe

membrana bazala. Aceasta polarizare a diviziunii asigura cresterea in lungime a

epiteliului.

- cu dispunere transversala (celulele fiice se dispun una peste alta, astfel

incat numai una ramane pe membrana bazala. Acest tip de polarizare a diviziunii

asigura cresterea in grosime a epiteliului.

Formarea tumorilor benigne ale tesuturilor epiteliale multistratificate

In tesuturile epiteliale multistratificate din organismele aflate in crestere

diviziunile se desfasoara cu dispunere pe ambele planuri (transversal si

longitudinal), realizandu-se astfel atat cresterea in grosime cat si cresterea in

lungime a epiteliului. In tesuturile epiteliale multistratificate ale adultilor, cand

crestere organismului a incetat, diviziunile se desfasoara predominant cu

dispunere transversala, asigurand regenerarea epiteliului. (Se stie ca straturile

superioare ale epiteliilor multistratificate se descuameaza si sunt indepartate, cel

mai cunoscut exemplu in acest sens fiind descuamarea pielii).

In anumite cazuri, cum ar fi distrugerea epiteliului, influente hormonale

s.a., se reiau si diviziunile care asigura cresterea in lungime. Ca rezultat al

acestor stimulari se regenereaza longitudinal epiteliul lipsa sau, prin cresterea

lungimii tesutului peste lungimea normala, se formeaza niste umflaturi ale

epiteliului. Ele sunt cu atat mai mari cu cat intensitatea si durata actiunii stimului

sunt mai mari.

Aceste tumori (umflaturi) sunt ca niste bucle, au la exterior epiteliul

multistratificat normal, asezat pe membrana bazala. In interiorul buclei se afla

tesutul conjunctiv, tesut care se gaseste in mod normal sub epiteliu. Epiteliul are

o structura normala deoarece diviziunile cu dispunere longitudinala indeparteaza

celulele din vecinatate unele de altele, slabind contactele dintre ele. Contactele

intercelulare astfel relaxate (sau chiar anulate), induc diviziuni celulare orientate

transversal care sunt obligate astfel sa tina pasul cu cele transversale. Acesta

este mecanismul de formare al papiloamelor.

Papiloamele sunt tumori benigne ale epitelilui, formate din epiteliu

multistratificat la exterior iar la interior din tesut conjunctiv normal. Ele sunt

determinate tot de modificari ale mecanismelor de reglare a diviziunii celulare

ca si tumorile maligne dar in cazul papiloamelor este vorba doar de relaxari ale

controlului. Adica diviziunea nu este scapata complet de controlul inhibitor.

Ritmul diviziunilor si alternanta polarizarii permit maturarea si diferentierea

celulelor epiteliale, acestea pastrand insa capacitatea de a exercita functiile

diferentiate. Deci, maturarea si diferentierea sunt oarecum modificate, dar

functiile diferentiate se exprima, chiar daca ele se exprima uneori eronat.

Prin regenerarea longitudinala a epiteliului se pot forma creste epiteliale.

Acestea sunt falduri ale mucoasei epiteliale dezvoltate in tesutul conjunctiv

subepitelial. Fiind orientate spre interior, nu au aspect de tumora, desi sunt

considerate ca fiind tot un fel de tumori benigne.

Tot o tumora benigna este si hiperplazia bazala. Ea se dezvolta la nivelul

epiteliului multistratificat si este indusa prin stimularea diviziunilor celulare

orientate transversal. Prin dispunerea celulelor-fiice una peste alta creste

numarul de straturi bazale (regeneratoare) ale epiteliului afectat. Ritmul

diviziunilor celulare este suficient de scazut pentru a permite maturarea si

diferentierea celulara, precum si exprimarea functiilor diferentiate.

Formarea tumorilor benigne ale tesuturilor epiteliale multistratificate

Evolutia epiteliilor unistratificate este oarecum diferita in raport cu cele

multistratificate. Diviziunile de regenerare ca si diviziunile de crestere ale

celulelor epiteliale se desfasoara cu dispunerea longitudinala a celulelor-fiice.

Chiar in conditii normale lungimea monostratului intins este mai mare decat

lungimea disponibila a cavitatii pe care o captuseste. Lungimea suplimentara a

epiteliului se intinde, ca niste pungi, in tesutul conjunctiv subepitelial formand

glandele.

Ritmul diviziunilor celulare, care dispun longitudinal celulele-fiice, poate

fi crescut sub influenta unor stimuli. In acest fel se induce formarea hiperplaziei

glandulare, prin marirea numarului si a dimensiunilor glandelor, sau formarea

polipilor. Polipii sunt tumori benigne formate, deasupra membranei bazale,

dintr-un epiteliu monostratificat la suprafata, care acopera un centru compus

din tesut conjunctiv cu origine subepiteliala.

Daca sunt stimulate diviziunile care dispun celulele-fiice perpendicular pe

mambrana bazala se inmultesc straturile de acelasi tip (rezultand hiperplazia

celulelor de rezerva) sau se induce transformarea epiteliului monostratificat in

epiteliu multistratificat (procesul de metaplazie). Acestea pot sa apara atat la

nivelul epiteliului monostratificat normal cat si in epiteliul polipilor si al

glandelor.

In toate aceste cazuri referitoare la epiteliul unistratificat, desi este vorba

despre deficiente ale diviziunii celulare, ale reglarii ritmului si polarizarii ei,

procesele nu sunt maligne. Ele nu sunt scapari de sub control ale ciclului celular

ci doar dereglari intre anumite limite, limite care permit diferentierea celulara si

exercitarea functiilor diferentiate.

Atunci cand tipul, intensitatea si durata de actiune a stimulului determina

un ritm al declansarii diviziunilor care nu mai respecta reglajele inhibitorii,

celulele nu mai urmeaza ciclul celular normal (diviziune, maturare, diferentiere

si exprimarea functiilor diferentiate). Altfel spus, celulele au devenit celule

orientate numai spre inmultire, au devenit celule maligne.

Transformarea maligna poate apare la nivelul celulelor:

- normale, care au o rata de diviziune relativ ridicata, adica se inmultesc

mai frecvent chiar in conditii normale. Din aceasta categorie fac parte, printre

altele, celulele de regenerare ale epiteliului, celulele limfoide, celulele germinale

s.a.

- relativ normale, care au unele deficiente ale reglarii diviziunilor, cum ar

fi celulele papiloamelor, polipilor, hipelplaziilor s.a.

- normale, dar cu rata de diviziune mica. Ele se divid rar si intr-o anumita

masura pot fi stimulate sa intre in diviziuni succesive.

Modificari premaligne ale tesuturilor epiteliale

In alta ordine de idei, s-a demonstrat prin cancerogeneza experimentala ca

pot fi induse hiperplazii bazale, polipi, papiloame, metaplazii sau carcinoame.

Au fost descrise transformari premaligne (precanceroase) intre

modificarile benigne (analizate anterior) si cele maligne. Acestea au o

probabilitate mai mare de evolutie spre cancer, decat transformarile benigne.

Prezinta deficiente ale diviziunii celulare si tulburari de maturare si diferentiere

mai accentuate.

Tulburarile de maturare si de diferentiere si modificarile diviziunilor

celulare devin vizibile la microscopul optic prin schimbarea aspectului

nucleului, citoplasmei si membranei celulare, in raport cu celulele normale. De

aceea sunt numite hiperplazii atipice, respectiv metaplazii atipice sau, cu un

cuvant care le inglobeaza pe toate, displazii.

Displaziile pot apare fie direct prin transformare premaligna a celulelor

normale, fie prin transformarea celulelor partial modificate ale tumorilor

benigne ca urmare a unor leziuni cronice si/sau ca urmare a actiunii unor agenti

cancerigeni. Ele au fost considerate initial doar notiuni histologice, adica

descrieri ale aspectului la microscop ale unor sectiuni prin tesuturi epiteliale.

Din punct de vedere histologic, transformarile premaligne au fost

impartite in trei trepte, dupa cum cuprind, mai mult sau mai putin, straturile

epiteliului. Ele pot fi simple, moderate sau severe.

Displaziile sunt considerate simple cand transformarea afecteaza doar

straturile inferioare, fara a depasi treimea inferioara a epiteliului. Polarizarea

celulelor este usor alterata, rezultand modificari de orientare a celulelor in

straturile tesutului. De asemenea numarul celulelor in diviziune este crescut dar

stratificarea superioara este pastrata cu caracteristicile epiteliului normal.

Displaziile moderate corespund cuprinderii a aproximativ jumatate din

numarul straturilor (cel mult doua treimi din numarul de straturi). Aspectul

celulelor la microscop evidentiaza si o accentuare a atipiilor (a modificarilor in

raport cu celulele normale de ac