Stereotipurile rezulta ca urmare a categorizarii si a împartirii oamenilor în ingrupuri si outgrupuri. Acestea sunt procese cognitive, care tin de modul în care ne formam o viziune, mai mult sau mai putin rationala, despre realitatea sociala. Daca discriminarea ar fi exclusiv urmarea unei gândiri stereotipe, ea ar putea fi combatuta numai prin revizuirea modului nostru de a-i judeca mental pe ceilalti. Dar nu e numai atât. Pe lânga felul în care gândesc despre ceilalti, trebuie sa ne intereseze si sentimentele lor fata de diferitele grupuri sociale. O a doua cale ce duce la discriminare este pavata cu prejudecati: sentimente negative fata de anumite persoane,bazate pe apartenenta lor la anumite grupuri (vezi exemple).

Prejudecati deformatoare- Teoria conflictuluiConform acestei teorii, expusa de Levine si Campbell în 1972, ostilitatea dintre grupuri

este provocata de competitia directa pentru obtinerea si împartirea unor resurse limitate. În termeni economici, un grup poate obtine partea leului în lupta pentru pamânt, slujbe sau putere, în defavoarea altor grupuri. Perdantii se simt frustrati si resentimentari, în vreme ce câstigatorii se simt amenintati.

Competitia poate fi si una imaginara. America a fost tulburata de cazul unui tânar alb, Nathan Thill, care a ucis cu pistolul un negru în statia de autobuz doar pentru ca era negru si pentru ca el se considera un luptator angajat într-un razboi rasial.

În unele cazuri, resentimentul nu exprima teama fata de o amenintare a securitatii sau a resurselor personale, ci teama de o deposedare relativa: ‘ei’ au mai mult decât li se cuvine, partea ‘noastra’ e mai mica decât ar trebui din cauza lor! (‘capra vecinului’ în versiune autohtona).

Exista doua surse de nemultumire: - deposedarea egoista este resimtita în legatura cu interesele individuale, - deprivarea fraternala este legata de grija fata de interesele ingrupului. Aceasta

distinctie este foarte importanta în teoria care sustine ca orice compe titie genereaza prejudecati. Resentimentul fata de aceia care ameninta ingrupul explica, pe de alta parte, ostilitatea negrilor americani fata de albi, a canadienilor francofoni fata de vecinii lor anglofoni sau aceea a musulmanilor fata de hindusi în nord-estul Indiei.

- Teoria identitatii socialePentru explicarea acestui fenomen, Tajfel (în 1982) şi John Turner (în 1987) propun teoria identităţii

sociale. În definiţia lui Tajfel, identitatea socială este „partea din conceptul de sine a individului ce derivă din calitatea sa de membru al unui grup social, împreună cu valoarea şi semnificaţia emoţională ataşată acestei calităţi“. Fiecare individ caută să îşi amplifice respectul de sine, ce are două componente: identitatea per sonală şi diferite identităţi colective sau sociale, care se bazează pe grupurile cărora le aparţinem. Oamenii îşi pot spori respectul de sine fie prin reuşite personale, fie prin afilierea la grupuri de prestigiu şi de succes. Adeseori simţim nevoia de a-i diminua pe ei ca să ne simţim noi în siguranţă: fervoarea religioasă, devoţiunea rasială sau etnică şi patriotismul pot satisface această latură a identităţii noastre sociale (vezi fig. din carte).

Predicţiile de bază ale acestei teorii :- ameninţările faţă de respectul de sine amplifică nevoia de favoritism faţă de membrii

endogrupului ;- expresiile acestiu favoritism sporesc respectul de sine. Aşadar, o lovtură în respectul de

sine declanşează prejudecăţile, iar exprimarea lor refac imaginea de sine.În acest sens există diferenţe situaţionale, individuale şi culturale. Ce fel de condiţii stârnesc motivaţia identităţii sociale? În 1991, Marilynn Brewer probează în

studiile sale că un factor de motivare pentru identitate socială este mărimea relativă a endogrupului. Minoritarii sunt întotdeauna mai sensibili şi mai devotaţi grupului lor de apartenenţă. În 1995, Jeffrey Noel indică un alt factor de motivaţie: statutul individului în cadrul endogrupului. Indivizii sunt cu atât mai motivaţi să îi discrimineze pe outsideri cu cât deţin în cadrul grupului o poziţie mai neînsemnată (este bine cunoscut, în acest sens, „zelul neofitului“). Există, totodată, diferenţe considerabile între indivizi. De regulă, prejudecăţile sunt cu atât mai puternice şi mai tenace, cu cât respectul de sine al unei persoane depinde mai mult de influenţa endogrupului.

7. Sexism- Stereotipurile Gender: definire, factori ce contribuie la activarea acestoraOamenii din toată lumea fac deosebiri foarte clare între băieţi şi fete, între bărbaţi şi femei.

Problema nu este dacă aceste stereotipuri există. Realitatea lor este incontestabilă şi, ca atare, nu trebuie să îngrijoreze. În fond, negarea oricăror diferenţe dintre cele două sexe este un simptom de morbiditate socială şi psihică, generată de anumite carenţe identitare ale unor indivizi lipsiţi de alte repere definitorii. Psihosociologii se întreabă însă: (1) când aceste stereotipuri ne influenţează percepţia socială?; (2) dacă ele sunt corecte? – iar dacă nu sunt, (3) de ce sunt atât de rezistente?

În 1978, Kay Deaux şi Brenda Major afirmă că trei factori contribuie la activarea stereotipurilor legate de gen: subiectul perceptor, ţinta şi situaţia. Unii subiecţi sunt mai atenţi decât alţii la genul persoanelor percepute. Sandra Bem îi numeşte „schematici gender“ şi îi caracterizează prin faptul că au tendinţa să împartă lumea în termeni de masculin şi feminin. Spre deosebire de ei, indivizii echilibraţi în orientările lor faţă de cele două sexe sunt perceptori „gender aschematici“, pentru care genul nu este o categorie socială dominantă. În general, schematicii acordă o atenţie sporită genului celorlalţi, formându-şi impresii negative despre cei care violează normele culturale de comportament acceptabil pentru bărbaţi şi femei.

Caracteristicile persoanei ţintă pot, de asemenea, să activeze stereotipurile de diferenţiere între sexe. Persoanele cu aspect fizic subliniat masculin sau feminin dau impresia că sunt accentuat masculine sau feminine în toate privinţele.

În sfârşit, anumite situaţii sunt de natură să sublinieze mai mult decât altele genul unei persoane. Deosebit de importantă este proeminenţa persoanei în context .

- Rasismul modernOamenii au tendinţa să asocieze prejudecăţile faţă de negri cu rasismul sfidător: sclavie,

linşări, Ku Klux Klan, segregarea serviciilor publice, pretenţia că toţi negrii sunt inferiori etc. Deşi acest rasism ostentativ continuă să existe, unii îl declară „demodat“, spre a-l deosebi de formele mai subtile şi mai voalate de rasism care au apărut în ultimul timp. Deşi aversiunea deschisă faţă de negri este negată, ea a fost înlocuită în parte de rasismul modern – o formă ceva mai discretă de manifestare a prejudecăţilor rasiale, care poate fi depistată ori de câte ori se face în forme socialmente acceptabile sau este uşor de raţionalizat. Pe scurt, poate că simptomele vizibile ale rasismului s-au schimbat, dar boala ascunsă rămâne.

Potrivit teoriilor rasismului modern, mulţi oameni sunt ambivalenţi în poziţia lor faţă de problemele rasiale. Ei doresc să se poată considera nepărtinitori, totuşi nutresc în continuare sentimente de anxietate şi discomfort în prezenţa altor grupuri rasiale. Există multe dovezi ale acestei ambivalenţe. De exemplu, mulţi americani albi se declară verbal de acord cu principiile egalităţii rasiale dar, în practică, se opun căsătoriilor mixte, candidaturii politice a persoanelor de culoare şi politicilor rasial simbolice. Există mai multe teorii ale rasismului modern, dar toate subliniază contradicţiile şi tensiunile care conduc la forme subtile, adeseori inconştiente, de prejudecăţi şi discriminare.

- Efecte ale stereotipurilor si prejudecatilor asupra persoanelor “stigmatizate”Cu toţii suntem ţintele stereotipurilor şi prejudecăţilor celorlalţi. Suntem stereotipizaţi şi

trataţi diferit în funcţie de cum arătăm, cum vorbim şi de unde provenim.

Dar ţintele anumitor stereotipuri şi prejudecăţi sunt profund şi constant afectate, deoarece găsesc cu mare greutate refugiu în contexte sociale în care să nu le suporte consecinţele.

Psihosociologii denumesc aceste ţinte persoane stigmatizate – indivizi care, în virtutea faptului că aparţin unui grup social specific sau pentru că posedă anumite trăsături particulare, sunt ţintele stereotipurilor negative, oricând expuşi riscului de a fi etichetaţi ca devianţi şi de a fi dezavuaţi în societate. Care sunt efectele stigmatizării datorită stereotipurilor şi a prejudecăţilor?

Percepţia discriminării - membrii diferitelor grupuri apreciază în mod contradictoriu magnitudinea şi virulenţa discriminării. Anchetele arată că majoritatea albilor americani consideră că discriminarea tinde să se atenueze în domeniul zonelor locuite, al educaţiei şi al forţei de muncă, însă cei mai mulţi dintre negri susţin că problemele persistă. Mai subtile şi mai puţin vizibile, manifestările de rasism modern pot fi abia sesizabile pentru observatorii neutri, dar efectele lor sunt umilitoare pentru cei vizaţi.

Ameninţarea stereotipului - în 1999, Claude Steele dezvoltă următoarea idee: în acele situaţii în care un stereotip negativ poate fi aplicat anumitor grupuri, membrii lor sunt apăsaţi de teama de a fi reduşi la sterotipul respectiv. Steele numeşte această dificultate ameninţarea sterotipului, întrucât individul aflat în situaţia relevantă sterotipizării simte cum „pluteşte în aer“ pericolul reducerii sale de către ceilalţi la schema stereotipă. Cei mai sensibili sunt indivizii a căror identitate şi al căror respect de sine sunt investite în domenii pentru care stereotipul este relevant. Steele demonstrează că ameninţarea stereotipului joacă un rol crucial în influenţarea performanţei intelectuale şi a identităţii membrilor grupurilor stereotipizate.

Experimentele lui Steele dau motive să sperăm că ameninţarea stereotipului poate fi învinsă. Modificând factorii situaţionali care dau naştere ameninţării stereotipului, imensa greutate a stereotipurilor negative poate fi redusă, ceea ce permite ţintelor stereotipizate să evolueze cu întregul lor potenţial.