Forma și limba contractului de comerț internațional

Forma contractului de comerț internațional

Reeșind din literature de specialitate a Dreptului internațional privat privind

conditiile de incheiere a unui act juridic unilateral fie contract prin condiție de

formă se înțelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de voință cu

intenția de a crea, modifica ori stinge un raport juridic concret.

Noțiunea de formă a actului juridic civil desemnează condițiile de formă pe

care trebuie să le îndeplinească un act juridic civil în vederea valabilității sale,

probațiunii si opozabilității față de terți.

Potrivit art.1609 alin.(1) codului civil RM “Condițiile de formă ale actului

juridic sînt stabilite de legea statului care guvernează fondul actului juridic.

Actul juridic încheiat în afara teritoriului Republicii Moldova se consideră

valabil din punct de vedere al formei dacă îndeplinește una din următoarele

condiții: a) este respectată legea locului unde a fost întocmit; b) sînt respectate

exigențele legislației Republicii Moldova; c) este respectată legea națională sau

legea domiciliului persoanei care l-a întocmit; d) este valabil conform legii

aplicabile autorității care examinează validitatea actului juridic.” Potrivit

aceluiaș articol alin.(2) prevede ca “Dcaă legea aplicabilă fondului actului

juridic impune o anumită formă autentică această cerință nu poate fi înlăturată,

chiar dacă actul juridic a fost întocmit în străinătate.”

Respectiv contractul de comerţ internaţional, se caracterizează prin

consensualitate, ca și majoritatea celorlalte contracte, astfel încat se consideră

perfectat in momentul realizării acordului de voinţă intre subiecţii acestuia. Desi

forma scrisă nu este necesară pentru însăsi existenţa contractului (ad validitatem),

ea este indicată pentru o mai bună probaţiune in cazul apariţiei unor divergenţe

intre părţi (ad probationem).

Forma contractului comercial internaţional poate fi verbală, scrisă sau

autentică.

PAGE \* MERGEFORMAT 1

Părţile pot îmbrăca în formă scrisă orice contract, dacă legea nu cere expres o altă

formă, de exemplu, forma autentică.

Există diferite modalităţi ale formei scrise. Contractul poate îmbrăca forma unui

înscris semnat de persoanele care îl încheie sau de persoanele împuternicite pentru

aceasta în modul cuvenit. De asemenea, contractul poate fi încheiat prin

intermediul alcătuirii mai multor documente semnate de părţile care le expediază:

prin schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, documente electronice

Forma contractului reprezinta un numar de elemente care exteriorizeaza si

concretizeaza manifestarea de vointa a partilor.

Partile au libertatea sa aleaga modalitatea in care isi exteriorizeaza

consimtamantul lor. Forma scrisa este instituita pentru unele contracte ca o

conditie esentiala pentru validitatea contractului.

Partile recurg la forma scrisa a contractelor, deoarece în comertul international

permite o mai mare rigoare, reducand substantial riscurile neintelegerilor ulterioare

dintre parti.

Perfectarea contractelor în formă scrisă prezintă multiple si importante avantaje, din care menționăm:

creeaza pentru parti posibilitatea de a preciza in termeni clari continutul contractului si prin consecinta se reduce riscul aparitiei unor neintelegeri ulterioare cu privire la existenta contractului in sine, cat si la intinderea drepturilor si obligatiilor generale.

confera certitudine momentului perfectarii contractului delimitand obligatiile contractuale propriu zise in raport de negocierile precontactuale, lipsind de eficienta juridica toate documentele anterioare care nu au fost incorporate in contract.

faciliteaza controlul si supravegherea modului de executare a obligatiei contractuale, ceea ce reprezinta o importanta deosebita in cazul contractelor de lunga durata.

Necesitatea formei scrise era prevăzută in mod expres, in legislaţia din perioada

anterevoluţionară.

În alte ţări s-a stabilit in mod expres admisibilitatea formei verbale pentru

contractele comerciale internaţionale, cum este cazul Franţei.

PAGE \* MERGEFORMAT 1

Utilitatea formei scrise a contractului de comert international este evidentiata și

în cadrul condițiilor generale elaborate sub egida CEE-ONU (Comisia

Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa) care cer

utilizarea formei scrise, iar pentru cazul in care a fost realizat intre parti un acord

verbal prealabil, confirmarea letrica imediata a acestuia.

În cazul contractelor încheiate prin corespondenta, deci a contractelor încheiate

între absenti, cerința formei scrise se consideră îndeplinită dacă elementele

contractului de comert internațional rezultă dintr-o comandă și o confirmare de

comanda, ambele scrise, sau dintr-o oferta si din acceptarea acesteia, realizate

printr-un schimb de scrisori, telegrame, faxuri.

Când contractul se realizează în forma scrisă, este necesară întocmirea mai

multor exemplare, care sunt suplinite de cerere, ofertă si acceptare in cazul

contractelor întocmite la distanţă.

Înscrisul constatator nu trebuie autentificat decât dacă vor părţile, cu unele excepţii

care se referă la actele privind constituirea ipotecii asupra bunurilor imobile.

Tendinţa este de a simplifica inscrisul constatator, prin adoptare de contracte tip

sau contracte cadru, ori pe baza uniformizării si standardizării uzanţelor

comerciale.

În literatura de specialitate s-a expus opinia precum că forma nu constituie o

condiţie de validitate în cazul cvasiumanităţii contractelor comerciale

internaţionale. Alţi autori neagă veridicitatea acestei afirmaţii, întrucât, atunci când

lex contractus este o legislaţie care cuprinde norme imperative privind cerinţele de

formă şi de înregistrare a unor categorii de contracte, părţile contractului nu pot

neglija asemenea prevederi legale. Astfel, un contract internaţional de gaj

comercial, aflat sub incidenţa dreptului Republicii Moldova, va trebui înregistrat în

modul stabilit de legea în cauză, sub pericolul nulităţii lui.

PAGE \* MERGEFORMAT 1

Limba contractului de comerț internațional

De regula, limba contractului este limba corespondentei comerciale anterioare,

precum si limba in care se va desfasura procedura de solutionare a unui eventual

litigiu.

Preferinta partilor vizeaza limba ce contine notiuni, formule si expresii adecvate

tehnicii comerciale, apte sa redea specificul contractului si care sunt in mod obisnuit

utilizate in comertul international.

Partile contractului de comert international au libertatea sa aleaga limba in care sa

fie redactat acesta. Deci, hotararea adoptata de parti cu privire la limba contractului

prezinta interes atat in momentul intocmirii documentelor initiale, cat si ulterior

acestui moment.

De regulă contractele internaționale se redactează într-o limbă de circulație

internațională, mai ales în limba engleză.

Unii autori atrag atenția asupra faptului, că interpretarea contractelor comerciale

internaționale prezintă o dificultate sporită față de contractele interne și datorită

faptului, că în numeroase cazuri aceste contracte sunt redactate într-o limbă străină,

apoi sunt traduse în altă limbă, ceea ce ridică probleme specifice de interpretare a

termenilor utilizați.

Termenii și expresiile din contract trebuie interpretate, după sensul care le este

acordat în limba de redactare a contractului, chiar dacă acesta este diferit de cel dat de

legea aplicabilă contractului (lex cause). Această regulă este aplicabilă, mai ales, în

cazul utilizării în contract a unor termeni tehnici specifici, precum anumite unități

monetare (de exemplu the pound) sau de măsură (de exemplu the gallon), precum și a

unor expresii propriu – zise. De exeemplu, noțiunea de clauză penală este redată în

terminologia engleză prin termenul de „liquidated dammages”, iar nu prin cea de

„penalty”, care are în special o conotație penală.

PAGE \* MERGEFORMAT 1

Daca un contract comercial internațional este redactat în mai multe limbi, egale ca

valoare juridică, pentru care părțile nu au stabilit o ierarhie în aplicare, iar între

variantele respective există neconcordanță, în doctrină și în practica internațională s-

au conturat cîteva soluții.

Principiile UNIDROIT prevăd, că atunci când un contract este redactat în două sau

mai multe limbi, care au o forță egală, deoarece părțile nu au indicat expres care

versiune prevalează, se va prefera, în caz de discrepanță între versiuni, interpretarea

conformă versiunii în care a fost redactat inițial contractul.

Într-o altă soluție, instanta de judecată sau de arbitraj va considera ca aplicabilă

varianta care, din împrejurări, rezultă că primează conform voinței reale a părților

sau, în cazul indisponibilității determinării acestei voințe, cea care este redactată în

limba debitorului.

PAGE \* MERGEFORMAT 1

Bibliografie:

1. Dreptul comertului international, note de curs pentru uzul exclusiv al

studenților.

2. Dreptul comertului international, suport de curs, Lector universitar

Eugeniu Cataveica.

3. Codul civil al Republicii Moldova

4. Principiile UNIDROIT asupra contractelor comerciale internationale.

PAGE \* MERGEFORMAT 1