for]ele terestre · cã ºi capitalul de încredere de care se bucurã instituþia militarã s-a...

for]ele terestreBULETIN DE TEORIE MILITAR~ EDITAT DE STATUL MAJOR AL FOR}ELOR TERESTRE

ANUL INR. 32009

SUPLIMENT AL „REVISTEI FOR}ELOR TERESTRE“FONDAT~ |N 1954 SUB TITLUL „REVISTA ARMELOR“

COPYRIGHT:sunt autorizate orice reproduceri, fãrã perceperea taxelor aferente, cu condiþia indicãrii exacte a numãrului ºi a dateide apariþie a publicaþiei.

GRAFICA: Locotenent-colonel Dragoº [email protected]

Responsabilitatea integralã a asumãrii intelectuale a articolelortrimise redacþiei aparþine autorilor.

CUPRINSTransformarea For]elor Terestre

Dimensiuni calitative ale carierei ofiþerilor din armata României 9Colonel dr. Benoni SFÂRLOG, Daniela COSMA

Modalitãþi de creºtere a eficienþei muncii liderului militar; programarea ºi organizarea muncii 21Cãpitan Marius RALEA

Bariere (blocaje) în calea comunicãrii manageriale 29Locotenent-colonel ing. (r.) Petru HARABAGIU

Investigarea fenomenului militar

Problematica securitãþii globale în contextul transformãrilor actuale din mediul internaþional (2) 45dr. Mariana ANCUÞ

Concepþia manevrierã ºi comanda prin misiune, concepte esenþiale pentru pregãtirea comandamentelor în exercitarea comenzii ºi controlului forþei expediþionare (2) 55General de brigadã (r.) Petru TOADER

Harghita ºi Covasna - convieþuire ºi conflictualitate. Studiu de caz (1) 63Locotenent-colonel Ilie PENTILESCU

Fenomenul globalizãrii militare 75Locotenent Florin ªTIBLI

3august, 2009

Teatre de opera]ii

Terorismul: cauzele, scopurile ºi motivaþiile acestui fenomen 83Catherine PÃVÃLOIU

Noi riscuri ºi ameninþãri la adresa forþelor 93Locotenent Costel BOCÃNEALÃ

Logistic`

Consideraþii privind sprijinul logistic - componentã decisivã a obþinerii succesului de cãtre structurile subordonate brigãziimecanizate/infanterie în teatrele de operaþii externe 103Colonel Petru PAH

Sprijinul logistic al marii unitãþi (unitãþii) în teren muntos (1) 109General de brigadã (r.) Petru TOADER

Recepþia ºi depozitarea carburanþilor ºi lubrifianþilor 119Maior Nicuºor NÃSTASÃ

Transformarea depozitelor de armament ºi muniþii în depozite mixte - soluþie viabilã pentru susþinerea logisticã a forþelor operaþionalizate 127Maior Gabriel FRÎNCU

Educa]ie, instruc]ie [i înv`]`mânt

Monumentul „Leul“ - simbolul gloriei ºi eternitãþii armei geniu 137Colonel (r.) Marian GARGAZ

Luptele din zona Bran ºi Dragoslavele (2) 1916 Luptele de la Dragoslavele 143Colonel (r.) Nicolae DÃRÃBANÞ

23 august 1939 - 23 august 1944 151Colonel (rtr.) Constantin CHIPER

4 www.rft.forter.ro

Cuprins

Procesul Bologna în sistemul de învãþãmânt din Forþele Terestre.Disfuncþii privind conþinutul ºi modul de implementare a legislaþiei europene ºi naþionale în învãþãmântul militar din Forþele Terestre 157Colonel Nicolae MITU

Parteneriat ºcoalã-familie 167Prof. Adela TUDOR, Prof. Paraschiva IOSA

Fundamentarea procesului de instruire. Forme de organizare ºi cerinþe doctrinare ale instrucþiei 175Cãpitan Aurelian RAÞIU

Ortodoxie ºi globalizare. Mutaþii ºi provocãri 183Preot militar Constantin ÞANU

Tehnic` militar` [i armamente

O nouã generaþie de tehnicã militarã 195Cãpitan Florentin AVASIÞÃI

Materiale noi pentru asigurarea protecþiei colective 203Dr. ing. ªtefan-Mircea MUSTAÞÃ

Algoritmul de criptare RSA 215Prof. Mãdãlina DUMINICÃ, Colegiul Militar Liceal „ªtefan cel Mare“

Vehicule terestre fãrã pilot 219Locotenent-colonel (r.) Emanuel BÃRBULESCU

Calculul încãrcãrilor statice provenite din acþiunea mijloacelor de distrugere clasice la adãposturile subterane 223Locotenent-colonel drd. ing. Fãnel-Eduard IORGA

Telefonia VoIP (voce peste protocol de internet)(Voice over Internet Protocol) 239Locotenent ing. Diana Claudia CÂRSTEA

5august, 2009

Cuprins

TRANSFORMAREAFOR}ELORTERESTRE

Dimensiuni calitative ale carierei ofi]erilor din armata României

COLONEL DR. BENONI SFÂRLOGDANIELA COSMA

O menirea tinde spre o societate care sã se bazeze pe „cu-noaºtere”, în care fenomenul globalizãrii sã interacþioneze

cu dezvoltarea economicã durabilã. În acest context, piaþa muncii areun rol primordial întrucât ea gestioneazã capitalul uman fãrã de carenu ar fi posibilã producþia creatoare de cunoºtinþe, de bunuri ºi de ser-vicii. Instabilitatea pieþei muncii din þara noastrã conduce la opþiuneatinerilor spre siguranþã profesionalã.

Din punct de vedere sociologic, armata poate fi abordata în sensinstituþional sau ca model ocupaþional. Pe noi ne intereseazã laturaocupaþionala, dat fiind faptul cã din aceastã perspectivã armata esteprivitã ca un segment social, supus presiunii factorilor cei mai dina-mici ai societãþii – regulile pieþei. Din acest punct de vedere, armata sesupune analizelor de tip cost-beneficiu, competiþie ºi rentabilitate. Abor-darea armatei prin prisma ocupaþionalã nu înseamnã cã se diminueazãrolul instituþional al acesteia, ci scoate în evidenþã faptul cã armata este

9august, 2009

constrânsã sã se adapteze unei societãþi în care eficienþa, competenþaºi responsabilitatea sunt esenþiale.

Tranziþia din ultimii ani a generat schimbãri masive pe piaþamuncii, concretizate în modificarea raporturilor de proprietate, schim-barea modalitãþilor de asigurare a condiþiilor pentru afirmarea spiritu-lui concurenþial de piaþã, pe baza cererii ºi ofertei de produse ºi servi-cii, ºi a determinat apariþia unor fenomene cu efecte directe ºi indirecteasupra forþei de muncã ºi asupra resurselor umane, în general. Au apã-rut noi profesii ºi domenii de activitate, în vreme ce ponderea ºi impor-tanþa celor legate de structura ocupaþionalã ºi distribuþia activitãþilorpe ramuri specifice economiei dinainte de 1989 s-au diminuat. Schim-bãrile în domeniul educaþiei ºi în învãþãmântul universitar au fost sub-stanþiale ºi s-au datorat alinierii la standardele europene ºi cerinþelenoii pieþe.

Evoluþiile demografice influenþeazã majoritatea fenomenelor so-ciale ºi economice, având un impact deosebit asupra pieþei muncii, creº-terii economice ºi coeziunii sociale. Ele determinã schimbãri impor-tante la nivelul volumului ºi structurii capitalului uman, ceea ce deter-minã probleme sociale ºi economice. Astfel, un studiu recent realizatde Eurostat, Biroul de statisticã al Uniunii Europene, care a luat în cal-cul trei factori – rata fertilitãþii, durata de viaþã ºi migraþia – aratã cãpânã în 2051, populaþia României s-ar putea sã scadã pânã la aproxi-mativ 17 milioane de locuitori, (Fig 1).

Fig. 1 Evoluþiile posibile ale populaþiei României (mii persoane)(Sursa: Institutul Naþional de Statisticã, 2008)

10 www.rft.forter.ro

Transformarea Forþelor Terestre

Este de observat faptul cã trendul negativ al populaþiei între 0-14 ani este în scãdere (vezi fig. 1), fapt care va influenþa intrãrile deresurse în organizaþia militarã ºi în acest mod vor fi influenþate nega-tiv procesele de recrutare ºi selecþie.

Fig. 2 Populaþia ocupatã pe grupe de vârstã ºi activitãþi ale economiei naþionale în semestrul II 2007

Scãderea numãrului de nou-nãscuþi va afecta atât piaþa muncii,cât ºi sistemul de învãþãmânt. Numãrul de absolvenþi de liceu va scã-dea în Romania cu 15%, rata de înlocuire a forþei de muncã de 71,0%în 2008 fiind cu 17,1% mai micã decât în anul 2000. Creºterea costuluicu forþa de muncã din România este de peste 7 ori mai rapidã decât me-dia Uniunii Europene (UE), aratã Biroul de statisticã al UE, Eurostat.Rata ºomajului se va situa, în România, la finele trimestrului trei, la7,5%, nivel care plaseazã þara noastrã pe locul 10 în topul celor 24 destate membre ale UE pentru care existã date disponibile. Totodatã,România ocupã poziþia trei în funcþie de ºomajul în rândul tinerilor, cuo ratã de 19,7%, la sfârºitul lunii mai.

11august, 2009

Dimensiuni calitative ale carierei ofiþerilor din armata României

Fig. 3 Legãturi între factorii excluziunii de pe piaþa muncii

Impactul factorilor de mediu (Fig. 3) asupra pieþei muncii au ge-nerat schimbãri semnificative în managementul resurselor umane dinarmatã, formarea ºi dezvoltarea profesionalã a resursei umane au do-bândit dimensiuni, caracteristici ºi conþinuturi noi. O predicþie a numã-rului de cadre pentru anul 2010, în comparaþie cu numãrul existent înanul 2003, este prezentatã în diagrama din Figura 4.

Fig. 4 Evoluþia personalului în perioada 2003/2010



S-au produs modificãri atât în caracteristicile cantitative cât ºi încele calitative ale sistemului militar: structura pe grade ºi sexe a perso-nalului, ponderea personalului civil, repartiþia unitãþilor, dotãri, partici-pãri la misiuni internaþionale, fonduri alocate. Trebuie semnalat faptulcã ºi capitalul de încredere de care se bucurã instituþia militarã s-a di-minuat cu aproape 10% faþã de 1998, agravându-se dupã 2003 (Fig 5).

Fig. 5. Încrederea în armatã în intervalul 1992-2008

Asistãm la un transfer de competenþe specifice pânã nu demultprofesiilor civile, cãtre domeniul militar. La nivelul sistemului de în-vãþãmânt militar materializarea a însemnat acreditarea sau autorizareafuncþionãrii specializãrilor „Managamentul organizaþiilor”, „Adminis-traþie publicã” ºi „Management economico-financiar” în cadrul prin-cipalei instituþii de formare profesionalã a armatei – Academia ForþelorTerestre din Sibiu. Þinând seama de genurile de roluri pe care ofiþerultrebuie sã le asume, capacitãþile, competenþele ºi atitudinile, se pot for-ma prin parcurgerea a douã trepte de ºcolarizare: licenþã ºi masterat.

Managementului resurselor umane din armatãSistemul resurselor umane din Armata României, din punct de

vedere al operaþionalizãrii conceptului, este caracterizat de un ansam-blu coerent de dimensiuni. Printre acestea se numãrã dimensiunile:cantitativã; normativã; structuralã ºi psihosocialã. Reforma a însem-nat adoptarea unor programe coerente ce au vizat toate componentele

13august, 2009


managementului resurselor umane ale apãrãrii, de la definirea pos-turilor, recrutarea ºi selecþia personalului, pregãtirea ºi evoluþia în cari-erã a acestuia, evaluarea ºi motivarea pentru profesia militarã pânã lareconversia celor ce ies din sistem. Totodatã, în domeniul structuriieste adoptat modelul piramidal. (vezi figura 6).

Fig. 6 Piramida gradelor

Toate aceste dimensiuni se cer vãzute ca un întreg ale cãruicomponente se aflã în interdependenþã ºi interacþiune punând în evi-denþã calitatea sistemului resurselor umane.

Statutul social al ofiþeruluiPentru a caracteriza statutul social al ofiþerului, am considerat ca

fiind relevante, urmãtoarele dimensiuni în legãturã cu care am realizatun studiu statistic pe un eºantion de 100 studenþi din Academia Forþe-lor Terestre, cu o eroare limitã de 5% ºi un prag de siguranþã de 0,05.

Fig. 7 Dimensiunea profesionalã



Abordând dimensiunea profesionalã vom avea în vedere deter-minarea opiniei asupra nivelului de pregãtire profesionalã a cadrelormilitare precum ºi determinarea gradului de concordanþã dintre pregã-tirea ofiþerilor ºi noile cerinþe teoretice, practice ºi metodologice pri-vind formarea profesionalã (Fig. 7).

Alte dimensiuni aflate în strânsã legãturã cu cea profesionalã suntdimensiunea culturalã, dimensiunea politicã, dimensiunea socio-eco-nomicã, dimensiunea familialã ºi cea socialã1. Avem în vedere aici ima-ginea asupra poziþiei sociale a ofiþerului în interiorul instituþiei milita-re, imaginea pe care populaþia civilã ºi-a format-o despre statutul aces-tuia, precum ºi imaginea referitoare la valorile specifice profesiei mili-tare, cum ar fi: demnitatea, corectitudinea, credibilitatea ºi altele.

Fig. 8 Percepþia privind statutul ofiþerului

Încercând sã sintetizãm experienþa teoreticã ºi practicã dobândi-tã am derulat o anchetã în urma cãreia am reþinut o serie de concluzii.Prezentãm aici câteva din acestea, considerate de noi ca fiind mai rele-vante.

Prima dintre dimensiunile avute în vedere este cea a percepþieiprofesionalismului de care ofiþerii dau dovadã. Pe ansamblu, rãspun-

15august, 2009


surile subiecþilor se prezintã sub forma unei distribuþii asimetrice cãtredreapta, predominând atitudinea pozitivã a subiecþilor faþã de pregãti-rea teoreticã a ofiþerilor. Clasele care exprimã acordul puternic ºi acor-dul referitor la un nivel optim de pregãtire teoreticã reprezintã un pro-cent de aproximativ 75%.

În ceea ce priveºte modul de percepere al veniturilor ofiþerilor,menþionãm cã 60% din totalul populaþiei considerã cã salariul obþinutde un individ care exercitã aceastã profesie se încadreazã în limitelemedii ale veniturilor, în timp ce 35% dintre aceºtia considerã veniturileca fiind sub pragul minim al nivelului mediu de salarizare pe econo-mie. Cea de-a treia dimensiune, cea familialã, a fost operaþionalizatãpe trei indicatori care au în vedere urmãtoarele aspecte: facilitãþile decare dispun astfel de familii, venitul familial ºi „imaginea” pe care fa-miliile de ofiþeri o au în societate. Referitor la cel dintâi aspect, dinanaliza datelor se poate observa cã existã o legãturã puternicã întremodul de percepere al statutului economico-social al ofiþerilor ºi al fa-miliilor acestora. Astfel, aproximativ 90% dintre cei care ºi-au expri-mat o percepþie pozitivã în ceea ce priveºte asigurarea unor facilitãþiofiþerilor au rãmas constanþi în exprimarea aceleiaºi opinii ºi în cazulfamiliilor de ofiþeri.

Ultima dimensiune supusã analizei noastre se referã la percepþiastudenþilor militari asupra dimensiunii sociale. Structurarea acestei di-mensiuni s-a realizat prin intermediul a douã variabile: cea referitoarela percepþia studenþilor asupra imaginii pe care ofiþerii o au în societateºi cea referitoare la poziþia profesiei militare în raport cu alte profesii.

Pe de altã parte, s-a prezentat subiecþilor o listã de profesii ºi lis-a dat sarcina de a le plasa pe o scalã de la unu la cincisprezece, în or-dinea prestigiului pe care acestea le au în societate. Rezultatele: 18,6%dintre subiecþi plaseazã profesia militarã pe poziþia cea mai prestigioa-sã, 11,6% o plaseazã pe locul secund, iar 14% pe locul unsprezece ºi,respectiv doisprezece. Singura modalitate ca în cazul acestor viitoarecadre militare, sã se ajungã la o structurare a percepþiei despre poziþiape care ofiþerii o ocupã, în momentul actual, în societate, este determi-



natã de coerenþa ºi rapiditatea cu care instituþia militarã va continua sã-ºidesfãºoare propria reformã.

Dimensiunile calitative ale formãrii profesionale aofiþerilor

Asistãm la un transfer de competenþe specifice pânã nu demultprofesiilor civile, cãtre domeniul militar, materializate prin acreditareasau autorizarea funcþionãrii specializãrilor „Managamentul organizaþii-lor” ºi „Administraþie publicã” ºi „Management economico-financiar”în cadrul principalei instituþii de formare profesionalã a armatei – Aca-demia Forþelor Terestre din Sibiu. Formarea profesionalã se realizeazãîn cadrul unui sistem propriu armatei, integrat sistemului naþional deînvãþãmânt iar mãsurile de dezvoltare a învãþãmântului militar din ul-tima perioadã au devenit un simbol al standardelor profesionale foarteridicate. Acest lucru rezultã din analiza principalelor finalitãþi edu-caþionale ale instituþiilor de învãþãmânt militar2.

Constituit ca ansamblu de competenþe, abilitãþi ºi capacitãþi ge-nerale ºi specifice, modelul ofiþerului impune ca selecþia acestora sã fieadecvatã exigenþelor sporite ale câmpului de luptã modern ºi cerinþeloraltor misiuni pe care ofiþerul din forþele terestre trebuie sã le execute(vezi Fig. 3).

Prin urmare, conþinuturile procesului instructiv-educativ suntcircumscrise formãrii la viitorii ofiþeri a patru competenþe: competenþade conducãtor de oameni ºi structuri militare, competenþa de luptãtor,competenþa de educator ºi cea de cetãþean.

ConcluziiÎnvãþãmântul superior militar are sarcina dificilã de a recruta, se-

lecþiona, forma ºi perfecþiona resursa umanã care sã se integreze atâtîn sistemul militar cât ºi în organizaþiile civile. Datele de naturã teoreti-cã furnizate de îndeplinirea obiectivului ºi analizele expuse anterior,fac posibile explorãri ale direcþiilor în care se poate acþiona încât sã se

17august, 2009


contureze o soluþie de fond, viabilã pe termen mediu ºi lung. Optimi-zarea promovãrii profesiei militare va schimba percepþia societãþii ci-vile în legãturã cu rigiditatea organismului militar, va asigura integra-rea ofiþerilor evitând excluziunea socialã. Compatibilizarea unor etapeale procesului de selecþie cu activitãþile similare din învãþãmântul civilva asigura transparenþa ºi obiectivitatea acþiunilor ºi va alinia institu-þiile militare la standardele de calitate. Creºterea calitãþii resursei uma-ne din armatã va permite implicarea acesteia în rezolvarea problemelormajore cu care se confruntã societatea iar monitorizarea evoluþiei ofi-þerilor va stimula acest proces. Optimizarea procesului de perfecþio-nare din perspectiva standardelor NATO va asigura mobilitatea ofiþeri-lor oferind suport misiunilor de sprijin ºi menþinere a pãcii.

Evident, promovarea soluþiilor conturate în studiul nostru presu-pune un învãþãmânt de tip universitar cuprinzãtor, care include organic



nivelul masterat, nivel în care studentul este format pentru a folosi coe-rent rezultatele analizelor, în vederea elaborãrii deciziilor în modalitãþiscientizate.

Bibliografie:Cosma Daniela, Vasile Cãruþaºu, Study on Military Career

Attractiveness to High School Graduates, Land Forces AcademyScientific Buletin, Sibiu, No. 1(23), 2007, pp. 106-114, ISSN 1224-5178.

Cosma Daniela, Vasile Cãruþaºu, Implications of Romania’sIntegration within North-Atlantic Alliance on the Army’s HumanResource System, The 13th International Conference of „Nicolae Bãlcescu”Land Forces Academy, Sibiu, 22-25 November, 2007.

Culda Lucian, Officers’ Career Fundamentals by means ofUniversity Education, The 13th International Conference of „NicolaeBãlcescu” Land Forces Academy, Sibiu, 22-25 November, 2007.

Roman Nicolae, The Qualitative Dimensions of the EducationalManagement în the Military Career, The 13th International Conferenceof „Nicolae Bãlcescu” Land Forces Academy, Sibiu, 22-25 November,2007.

Sfârlog Benone, Cosma Daniela, Qualitative Dimensions of theManagement of the Career of Officer în the Romanian Armed Forces,Land Forces Academy Review, Sibiu, no.3(47), 2007, ISSN 1582-6384.

Note:1. Florin Petruþ, (2005). Percepþia socialã a statutului de ofiþer. În:

Leadership ºi management la orizonturile secolului al XXI-lea, EdituraAcademiei Forþelor Terestre, Sibiu, p. 86-96.

2. *** Planul de învãþãmânt al Academiei Forþelor Terestre „NicolaeBãlcescu”, 2008-2009.

19august, 2009


Modalit`]i de cre[tere a eficien]ei muncii lideruluimilitar; programarea [i organizarea muncii

CÃPITAN MARIUS RALEA

T impul este resursa cea mai importantã a conducerii dar ºicea mai limitatã. Modul de gospodãrire a propriului timp

poate fi considerat un test al capacitãþii de conducere. Din acest punctde vedere pot fi desprinse douã atitudini limitã ale liderilor exprimateastfel:

liderul modern, eficient, care afirmã „nu am niciodatã timp depierdut pentru detalii nesemnificative, dar am întotdeauna timpul ne-cesar pentru problemele esenþiale în dezvoltarea activitãþii colectivu-lui”;

liderul ineficient, depãºit, pentru care lucrul cel mai dificil dinlume este administrarea propriului timp; sarcinile sunt atât de nume-roase ºi complexe încât abia pot fi cuprinse.

Liderii care realizeazã importanþa utilizãrii eficiente a timpuluisunt capabili sã-ºi dozeze astfel eforturile încât sã-ºi poatã îndeplini înîntregime sarcinile, acordându-ºi totdeauna timp liber pentru perfec-þionarea profesionalã, ca ºi pentru îmbunãtãþirea vieþii personale.

21august, 2009

Dintre factorii care afecteazã fondul de timp al liderilor menþio-nãm ca fiind cei mai semnificativi urmãtorii:

a) Complexitatea muncii. Spre deosebire de executanþi, ale cã-ror sarcini sunt precis determinate cantitativ ºi calitativ, activitatea li-derilor se înscrie întru-un cadru a cãrui garanþie are o delimitare maielasticã, cu exigenþe sporite pe linia creativitãþii muncii ºi a soluþiilorimplicate de rezolvarea diverselor probleme.

De remarcat cã la toate eºaloanele analizate, timpul solicitat derezolvare a problemelor umane rãmâne constant, deoarece, „adevãrataresursã a întreprinderii – aratã P. Drucker – o constituie oamenii ºinevoile lor”. De modul în care sunt abordate aceste probleme depindeatitudinea oamenilor faþã de muncã, spiritul de iniþiativã, succesul or-ganizaþiei, indiferent de specificul activitãþii sau complexitatea ei.

b) Nivelul pregãtirii liderilor pentru funcþia ocupatã. Esteun lucru îndeobºte cunoscut cã promovarea personalului în funcþii deconducere se face din rândul specialiºtilor. Dar nu sunt rare cazurile încare liderii sunt mai puþin numeroºi decât bunii tehnicieni, faptul dato-rându-se unei pregãtiri specifice. Sunt pãreri potrivit cãrora, chiar ºiparticiparea la un simplu seminar a unui conducãtor reprezintã un luxcãci „nu se învaþã din cãrþi modul cum se conduc oamenii“. Existã oconcepþie reducþionistã care acordã tot creditul laturii native, charis-matice a conducãtorului, evident necesarã, dar insuficientã. Dubla pro-fesionalizare a liderului cere ca, pe lângã pregãtirea tehnicã de specia-litate, acesta sã fie în posesia unui sistem de cunoºtinþe în domeniulmanagementului.

c) Stilul de conducere. Literatura de specialitate popularizeazãstilurile de conducere în douã extreme: stil democratic sau stil de co-mandã autoritar.

Din punct de vedere al implicaþiilor negative asupra utilizãriitimpului, stilul autoritar este frecvent criticat. Fiind generat ºi genera-tor de birocraþie, acest stil determinã un consum ridicat de timp nunumai pentru emiterea ºi controlul executãrii dispoziþiilor, ci ºi pentrusubalternii preocupaþi de gãsirea modalitãþilor de respectare sau, demulte ori, de eludare a restricþiilor impuse pentru actele oficiale.



d) Calitatea subalternilor, respectiv nivelul pregãtirii profesio-nale ºi al responsabilizãrii lor în activitatea desfãºuratã.

Astfel, în situaþia în care subalternii nu dispun de specializareanecesarã rezolvãrii corecte a atribuþiilor ce le revin, liderii se transfor-mã în executanþi, preluând sarcinile nerezolvate sau incorect rezolvate.Pe de altã parte, gradul scãzut de responsabilitate al subalternilor obli-gã liderul la un consum sporit de timp datoritã unor controale repetateºi uneori exhaustive, în situaþia insuficientei calificãri, vina revenindliderului care nu dispune de discernãmântul necesar în selectarea sub-alternilor. În cazul lipsei de conºtiinciozitate, de regulã, calitatea neco-respunzãtoare a subalternilor se datoreazã fie nepriceperii liderilor dea gãsi modalitãþi de motivare a personalului, fie cadrului organizatoriccare diminueazã posibilitatea de a face motivantã munca personaluluidin subordine.

e) Mediul ambiant, care include atât influenþa factorilor in-terni, cât ºi a celor externi organizaþiei.

În vederea optimizãrii organizãrii muncii ºi a utilizãrii timpuluimanagerilor este necesarã eliminarea unor rutine ºi mentalitãþi depãºi-te, promovarea unor metode a cãror valabilitate poate fi uºor testatã,mai ales cã implementarea lor nu cere resurse de ordin financiar, cidoar eforturi de voinþã ºi învingerea rezistenþei faþã de inedit.

1) O primã modalitate de raþionalizare a folosirii timpului mana-gerilor o constituie analiza activitãþilor desfãºurate pe o perioadã decel puþin douã sãptãmâni folosind în acest scop autofotografierea.Pornind de la stabilirea cu precizie a obiectivelor, sarcinilor, compe-tenþelor ºi responsabilitãþilor circumscrise postului ocupat, managerulpoate analiza ºi încadra activitãþile desfãºurate în multe categorii, înfuncþie de criteriile utilizate.

2) O altã modalitate de raþionalizare a folosirii timpului de mun-cã constã în analiza întreruperilor care conduc la fragmentarea ex-cesivã a zilei de muncã. Din analizele efectuate de specialiºti în acestsens, întreruperile se împart în urmãtoarele categorii:

a) întreruperi autoprovocate, constând în trecerea de la o lu-crare la alta, fãrã a se finaliza niciuna.

23august, 2009

Modalitãþi de creºtere a eficienþei muncii liderului militar;programarea ºi organizarea muncii

Pentru evitarea unor asemenea întreruperi se recomandã:utilizarea aparatului de specialitate care sã furnizeze informa-

þiile complete necesare lucrãrii;analiza conþinutului lucrãrii ºi – în care aceasta solicitã cu-

noºtinþe de specialitate aprofundate – atribuirea ei unei persoane aflateîn subordine care dispune de competenþa necesarã;

plasarea lucrãrilor respective în intervale ale zilei de muncã cepermit desfãºurarea stãrii de inconfort, de regulã, la primele ore alezilei.

b) întreruperi provocate de personalul din subordine, a cãrorfrecvenþã creºte, mai ales în cazul în care munca desfãºuratã are un ca-racter complex, numãrul de subordonaþi este mare, iar aceºtia dispunde libertate redusã de acþiune. Soluþiile în acest caz constau în:

creºterea gradului de utilizare a delegãrii: solicitarea unor pre-zentãri concise a problemelor;

fixarea de ore de primire a personalului în subordine; discuþii în ºedinþe pentru problemele comune.

c) întreruperi externe, determinate de vizite din afara unitãþi.Acestea, fiind anunþate din timp, pot fi însã programate ºi limitate caduratã. O categorie aparte o deþin întreruperile neanunþate, provocatede regulã de organele de control care, însã, nefiind frecvente, afecteazãîn mãsurã mai redusã timpul cadrelor de conducere;

d) întreruperi provocate de alte cauze, cum ar fi legãturile tele-fonice, apeluri ale subordonaþilor.

Pentru managerii de nivel superior, legãturile telefonice ori prininterfon pot fi triate de secretarã; cadrele medii nu pot însã apela laasemenea servicii.

3) Pentru preîntâmpinarea oboselii ºi refacerea capacitãþii inte-lectuale, în cadrul programelor zilnice se recomandã introducerea maimultor pauze de scurtã duratã, a cãror respectare este obligatorie.

4) O modalitate puþin utilizatã – din pãcate – în raþionalizareafolosirii timpului o constituie citirea rapidã. Avându-se în vedere pon-derea redusã a timpului afectat citirii literaturii de specialitate ºi lipsa



celui acordat în domeniul managementului, mai ales în condiþiile ex-ploziei informaþionale, citirea rapidã poate suplini aceste deficienþe cuun consum de timp relativ redus.

Perfecþionarea raporturilor lider-subordonaþiSistematizarea problematicii relaþiilor ºef-subordonat, frecvent

abordatã în literatura de specialitate, solicitã luarea în considerare aurmãtorilor factori ce condiþioneazã buna lor derulare:

1) calitãþile, aptitudinile, cunoºtinþele ºi stilul de conducere prac-ticat de ºef;

2) criteriile de selecþie ºi componenþa colectivului;3) modul de utilizare a motivaþiei;4) calitatea comunicãrii;5) controlul executãrii sarcinilor.1. Rolul central al liderului în stabilirea ºi menþinerea unor

relaþii eficiente cu personalul în subordine reclamã, faþã de acesta,respectarea unor cerinþe legate de:

• Solide cunoºtinþe profesionale în domeniul respectiv. Lipsaautoritãþii profesionale duce la neîncredere din partea subalternilor, latensionarea ºi deteriorarea climatului de muncã, la amplificarea con-flictelor interpersonale.

• Calitãþi morale, derivate din trãsãturile de personalitate ºicaracter: independenþa în muncã, discernãmânt în adoptarea deciziilor,claritate, spirit tactic, capacitatea de autocontrol.

• Calitãþi ºi cunoºtinþe în domeniul psihologiei. Specialiºtii înstudiul comportamentului uman au adus remarcabile contribuþii în îm-bunãtãþirea laturii psihosociologice a teoriei managementului.

Stabilirea ºi menþinerea unor raporturi de muncã eficiente cerconducãtorului cunoaºterea performanþelor subordonaþilor, identifica-rea cauzelor randamentului redus, precum ºi adoptarea mãsurilor pen-tru eliminarea lor.

Faþã de „subordonatul-problemã” – la care declinul perfomanþe-lor în muncã este vizibil prin: executarea lentã a sarcinilor, absenteism

25august, 2009


excesiv, modificarea relaþiilor de muncã, scãderea cantitãþii ºi calitãþiimuncii, pauze prelungite-specialiºtii recomandã tehnica de reacþie efi-cientã a managementului. Folosirea acesteia presupune parcurgerea apatru etape: sesizarea existenþei problemei, reacþia comandantului ma-nifestatã printr-o discuþie cu subordonatul, acordarea unui sprijin con-cret în creºterea performanþei ºi analiza rezultatelor obþinute

Capacitatea liderului de a promova noul ºi de a învinge re-zistenþa la schimbãri a subalternilor constituie, de asemenea, unadin trãsãturile comportamentale ce þin de latura cunoaºterii naturii uma-ne. Specialiºtii menþioneazã urmãtoarele tipuri de reacþii la introdu-cerea schimbãrilor:

• Rezistenþa la surprize, chiar dacã aceasta nu se referã la totcolectivul, ci la un singur individ. Ca urmare a surprizei se instaleazão atmosferã de nervozitate printre colegii acestuia, iar credibilitatea înconducere se transformã treptat în suspiciune. Pentru a preîntâmpinaacest tip de reacþii liderii trebuie sã atenþioneze din timp subordonaþiiasupra schimbãrilor ce urmeazã a fi fãcute, lãsându-le suficient timpde a se acomoda cu aceastã idee.

• Rezistenþa faþã de un tratament impersonal. Schimbãrilebruºte ºi arbitrare, din care rezultã indiferenþa faþã de oameni, afectea-zã demnitatea personalului. Liderii trebuie sã dea o serie de explicaþiisuplimentare pentru a atenua ºi elimina nemulþumirea.

• Rezistenþa la incertitudini. Chiar în situaþia în care persona-lul cunoaºte natura schimbãrii, comportamentul sãu este influenþat deîngrijorarea faþã de eventualele efecte secundare ale schimbãrii. Incer-titudinea poate fi înlãturatã prin explicarea clarã a cauzelor reorgani-zãrii, dând posibilitatea subordonaþilor sã punã întrebãri asupra aspec-telor schimbãrii ce îi intereseazã.

• Rezistenþa la modificarea autoritãþii. Când un subordonatînregistreazã o pierdere prin care statutul ºi funcþia lui se modificã, re-sentimentul înregistrat este o reacþie naturalã. Poate fi însã evitatãaceastã reacþie, dacã i se explicã cã schimbarea este în avantajul lui.



• Rezistenþa la supravegherea externã. Oamenilor le displacefaptul cã sunt puºi în faþa unor situaþii predeterminante. În consecinþã,cu cât liderii vor supune mai multe probleme spre rezolvare subordo-naþilor, cu atât aceºtia vor manifesta mai multã bunãvoinþã faþã deschimbãrile necesare.

În ceea ce priveºte stilul de management promovat, se ceremenþionatã influenþa acestuia asupra nivelului de utilizare a potenþia-lului de muncã.

2. Selecþia ºi formarea colectivului. Pornind de la premisa, aºacum se subliniazã în literatura de specialitate, cã o colectivitate nueste un colectiv, conducãtorul trebuie sã conºtientizeze faptul cã, înalegerea membrilor grupului, principiile similitudinii pregãtirii profe-sionale ºi ale compatibilitãþii psihosociale trebuie însoþite de cel al com-plementaritãþii pe cele douã planuri menþionate.

În selecþia ºi stabilirea dimensiunii ºi a componenþei colectivu-lui, conducãtorul trebuie sã þinã cont de o serie de reguli:

dimensionarea cât mai precisã a colectivului;cunoaºterea potenþialului profesional al fiecãrui membru în parte;promovarea unor metode ºi tehnici de management adecvate

nivelului ºi structurii pregãtirii profesionale, care sã determine valori-ficarea superioarã a potenþialului intelectual ºi profesional al membri-lor colectivului;

selectarea ºi pregãtirea, în cadrul grupului a succesorului ma-nagerului;

susþinerea grupului, a aspiraþiilor sale.3. Perfecþionarea raporturilor ºef-subordonaþi este legatã conside-

rabil de modul în care este înþeleasã ºi practicatã motivaþia în muncã.În general, factorii motivaþionali pot fi grupaþi în factori de dez-

voltare sau motivare incluºi în muncã (succes, recunoaºterea succesu-lui, simþul responsabilitãþii, promovare) ºi factori de mediu (relaþiile cuconducerea, condiþiile de muncã, statutul, relaþiile cu subordonaþii).

4. Suportul relaþiilor lider-subordonaþi îl constituie comunicarea,materializatã în emiterea ºi receptarea de decizii, instrucþiuni, informa-

27august, 2009


þii, rapoarte. Comunicarea asigurã unitatea de acþiune, iar rolul ei înmanagement este apreciat de unii specialiºti ºi prin centralitatea pre-ocupãrilor în acest sens.

În legãturã cu gradul de informare efectuat la nivelul subordona-þilor ºi atitudinea liderilor, pot fi distinse urmãtoarele situaþii:

– liderul care comunicã subordonaþilor toate informaþiile pe carele deþine evitând apariþia ºi circulaþia unor informaþii distorsionate saufiltrate;

– lideri care, în mod intenþionat, reþin o parte din informaþii fieîn scopul creºterii prestigiului personal, fie al rezolvãrii unor conflicteinterpersonale sau de grup.

5) Modul în care este înþeles ºi practicat controlul executãriisarcinilor influenþeazã relaþiile ºef-subordonat, în special în ceea cepriveºte spiritul de iniþiativã.

Rezultatele controlului, conjugate cu stilul de management ºi cuatitudinea faþã de motivare, constituie factorii în baza cãrora se potacorda recompense sau stimulente de ordin moral sau, dimpotrivã, potoferi motivele aplicãrii unor sancþiuni, reducerii unor satisfacþii legatede muncã, retrogradãrii.

BIBLIOGRAFIE:1. Bennis W., Nanus B., Liderii, Bucureºti, Editura Business

Tech International Press, 2000.2. Hollander E.P., Leaders, groups and influence, New York,

Oxford University Press, 1964.3. Tichy N.M., Cohen E., Liderul sau arta de a conduce,

Bucureºti, Editura Teora, 2000.4. Zlate M., Leadership ºi management, Bucureºti, Editura

Polirom, 2004.5. www.leadership.ro6. www.management.ro



Bariere (blocaje) în calea comunic`rii manageriale

LT.COL.ING. (R.) PETRU HARABAGIU

Una din caracteristicile lumii moderne este vehicularea uneicantitãþi mari de informaþii de naturã diferitã. Experþii tind

sã acrediteze ideea cã, în prezent, ne aflãm în stadiul unei societãþiinformaþionale în plinã dezvoltare. Ca urmare, preocupãrile pentru opti-mizarea continuã a comunicãrii ºi pentru eliminarea barierelor din ca-lea acesteia, constituie un obiectiv principal al proceselor manageriale.

Cerinþe ale unei comunicãrii manageriale eficiente

Într-o comunicare managerialã eficientã este necesarã respecta-rea anumitor cerinþe, printre care menþionez:

– claritatea mesajului;

29august, 2009

MOTTO:„„CCuuvvâânnttuull ee uunn mmiijjlloocc iimmppeerrffeecctt ddee ccoommuunniiccaarree””((CCaammiill PPeettrreessccuu))

– exprimarea corectã, deschisã, directã (pentru a se evita distor-sionarea mesajului sau pentru a o reduce);

– utilizarea unei forme adecvate de comunicare ºi a unui limbajadecvat (riguros din punct de vedere ºtiinþific ºi corect din punct devedere gramatical);

– selectarea cu grijã a cuvintelor ºi expresiilor, evitând termeniicu o mare încãrcãturã emoþionalã care ar putea determina receptorul(R) sã tragã concluzii greºite.

Cele mai multe dintre studiile efectuate au relevat faptul cã înprocesul de comunicare, cel mai adesea se ajunge de la 100% – ceea ceare de spus emiþãtorul (E), la 20% – ceea ce reþine receptorul, întrucâtexistã diferenþe între:

• Ce am de spus – 100%• Ce mã gândesc sã spun – 90% • Ce ºtiu sã spun – 80% • Ce spun efectiv – 70% • Ce aºteaptã receptorul – 60% • Ce ascultã receptorul – 50%• Ce înþelege efectiv receptorul – 40% • Ce admite receptorul – 30% • Ce reþine receptorul – 20%• Ce va spune sau va repeta receptorul – 10%Aceste diferenþe rezultã din barierele care existã în procesul de

comunicare. Aceste bariere numeroase sunt circumscrise factorilorperturbatori ºi influenþeazã eficienþa procesului de comunicare.

Comunicarea, ca schimb de idei, opinii ºi informaþii prin inter-mediul cuvintelor, gesturilor ºi atitudinilor este fundamentul coordo-nãrii activitãþilor umane. Dacã scrisul ºi vorbitul, în sine, sunt acþiunirelativ simple, înþelegerea lor corectã reprezintã dificultatea principalãa comunicãrii. Înþelegerea corectã reprezintã pentru manager o pro-blemã esenþiala pentru cã munca lui se bazeazã pe comunicarea cu per-soane de care nu-l leagã neapãrat prietenia, simpatia, rudenia.



Explicaþiile neînþelegerilor, dezacordurilor ºi chiar conflictelorse gãsesc în comunicare, în barierele pe care oamenii – managerii ºiexecutanþii – le ridicã, mai mult sau mai puþin intenþionat în calea co-municãrii. Aceste bariere pot fi generale ºi specifice procesului de ma-nagement.

Factori generali ºi specifici ai blocajelor în comu-nicarea managerialã

Factori generali ai blocajelor în comunicarea managerialã

Diferenþele de personalitateFiecare om este un unicat de personalitate, pregãtire, experienþã

ºi aspiraþii, elemente care, împreunã sau separat, influenþeazã înþelege-rea mesajelor. Personalitatea este consideratã de specialiºti rezultantãa patru factori:

- constituþia ºi temperamentul subiectului;- mediul fizic (climat, hranã);- mediul social (þarã, familie, educaþie); - obiceiurile ºi deprinderile câºtigate sub efectul influenþelor

precedente (mod de viaþã, igienã, alimentaþie etc.).De reþinut cã oamenii nu se nasc cu personalitatea integralã. Ea

se dezvoltã pe parcursul vieþii sub influenþa moºtenirilor genetice, amediului ºi experienþei individuale. Când ajunge la maturitate, perso-nalitatea se definitiveazã, integrându-ºi diferitele componente.

Unicatele de personalitate genereazã modalitãþile diferite decomunicare

Fiecare om are repere proprii în funcþie de imaginea despre sine,despre alþii ºi despre lume, în general. Dar nu numai diferenþele dintretipurile de personalitate pot cauza probleme ci, adeseori, propria noas-trã percepþie a persoanelor din jurul nostru este afectatã ºi, ca urmare,

31august, 2009

Bariere (blocaje) în calea comunicãrii manageriale

comportamentul nostru afecteazã pe acela al partenerului comunicãrii(una din cele mai frecvente cauze ale eºecului în comunicare).

Nu întotdeauna suntem capabili sã influenþãm sau sã schimbãmpersonalitatea celuilalt dar, cel puþin, trebuie sã fim pregãtiþi sã ne stu-diem propria persoanã pentru a observa dacã o schimbare în comporta-mentul nostru poate genera reacþii satisfãcãtoare (acest tip de autoana-lizã nu poate fi agreatã de oricine ºi oricum).

Diferenþele de percepþiePercepþia este procesul prin care indivizii selecteazã ºi interpre-

teazã senzorial stimuli ºi informaþii în funcþie de propriile repere ºiimaginea generalã despre lume ºi viaþã. Modul în care noi privim lu-mea este influenþat de experienþele noastre anterioare, astfel cã, per-soane de diferite vârste, naþionalitãþi, culturi, educaþie, ocupaþie, sex,temperament etc. vor avea alte percepþii ºi vor recepta situaþiile în moddiferit.

Diferenþele de percepþie sunt rãdãcina altor bariere de comuni-care. Existã o mare probabilitate ca receptând mesajele, oamenii sãvadã ºi sã audã exact ceea ce s-a preconizat prin mesaj, dar nu suntexcluse nici situaþiile de evaluare greºitã (ºi nu pot fi eliminate). Decio barierã importantã (poate cea mai importantã) în calea interpretãriiobiective a mesajelor o constituie propria percepþie. Oamenii tind sãrespingã informaþiile care le ameninþã reperele, obiceiurile ºi concepþiadespre lume. Cu alte cuvinte suntem tentaþi sã vedem ceea ce dorim sãvedem ºi auzim ceea ce dorim sã auzim, evitând sã recunoaºtem reali-tatea în sine.

De asemenea, informaþiile sunt acceptate ºi în funcþie de persoa-na de la care provin, modul ºi situaþia cum sunt transmise (de exem-plu, o observaþie privind o eroare de exprimare poate fi acceptatã sauconsideratã ca ameninþare, în funcþie de persoana de la care provine:de la un prieten sau de la un strãin).

Pentru manager, percepþia diferitã a celor din jur constituie unobstacol care poate fi diminuat sau eliminat prin efortul de a cunoaºte



ºi înþelege oamenii astfel încât sã poatã fi depãºite situaþiile în carecomunicarea este deformatã.

Pentru a dezvolta corect comunicarea este necesar:• amplificarea suprafeþei deschise prin dezvãluirea de sine, fur-

nizarea unor informaþii despre noi celor din jur;• reducerea suprafeþei oarbe prin stimularea ºi acceptarea feed-

back-ului, astfel vom fi capabili sã receptãm impresiile celor din jur înceea ce ne priveºte, sã ne evaluãm ºi corectãm defectele de imagine,atitudine ºi comportament referitoare la noi ºi la alþii.

Comunicarea, în general, ºi cea organizaþionalã, în special, esteîngreunatã deoarece:

– fiecare dintre noi suntem tentaþi sã presupunem cã oamenii sevor comporta în aceleaºi situaþii, în acelaºi mod;

– existã tendinþa de a încadra pe cei din jurul nostru în categoriistereotipe: buni, rãi, deºtepþi, incompetenþi;

– prima impresie deformeazã judecãþile ulterioare, transformân-du-se de regulã, în prejudecãþi;

– simpatia noastrã faþã de alþii, creºte sau scade în mãsura încare descoperim sau nu trãsãturi, preferinþe, caracteristici comune;

– existã tentaþia de a extinde faptele, atitudinile, punctele de ve-dere ocazionale ori negative la întregul comportament al unui individ(constatarea cã un individ nu s-a descurcat într-o anumitã situaþie, ne-reuºind sã ia o decizie corectã, se poate transforma în opinia cã esteincapabil, incompetent, lipsit de simþul orientãrii);

– instinctiv, oamenii folosesc propriile repere ºi concepþii în ju-decarea altora, convinºi cã adevãrul ºi dreptatea le aparþin. Frecvent,se uitã faptul cã nu existã rãspunsuri „corecte” atunci când oamenii suntinvitaþi sã-ºi interpreteze propriile sentimente, atitudini, impresii (deexemplu, oamenii pot interpreta diferit un desen, fãrã însã, sã se poatãafirma care interpretare a fost falsã ºi care adevãratã).

Diferenþele de statutPoziþia E ºi R în procesul comunicãrii poate afecta semnificaþia

mesajului. De exemplu, un R conºtient de statutul inferior al E, îi poate

33august, 2009


desconsidera mesajele, chiar dacã acestea sunt reale ºi corecte. Un Ecu statut înalt este, de regulã, considerat corect ºi bine informat, mesa-jele lui fiind interpretate ca atare, chiar dacã, în realitate, sunt false oriincomplete.

Diferenþele de culturãAcestea se manifestã ºi existã între participanþii la comunicare

ºi pot genera blocaje când acestea aparþin unor medii culturale, sociale,religioase, organizaþionale diferite.

Lipsa de cunoaºtereEste dificil sã comunicãm eficient cu cineva care are o educaþie

diferitã de a noastrã, ale cãrei cunoºtinþe asupra unui anumit subiect dediscuþie sunt mult mai reduse. Desigur, este posibil, dar necesitã înde-mânare din partea celui care comunicã, el trebuie sã fie conºtient dediscrepanþa între nivelurile de cunoaºtere ºi sã se adapteze în conse-cinþã.

Probleme semanticeGenerate de folosirea unor cuvinte în moduri diferite, ori a unor

cuvinte diferite în acelaºi mod (de exemplu, cuvântul „etichetã” poatesã aibã semnificaþia inscripþiei de pe ambalaje, dar ºi cea de titlu, cali-tate, nume sub care figureazã cineva). Probleme semantice apar ºiatunci când folosim în exprimare cuvinte sau expresii din jargon, ar-gou, neologisme, expresii strict tehnice sau prea pretenþioase.

Dificultãþi în exprimareDacã existã probleme în a gãsi cuvinte pentru a ne exprima idei-

le trebuie sã ne îmbogãþim vocabularul.

Lipsa de interes a interlocutorului faþã de mesajul transmisPutem sã ne aºteptãm ºi la o asemenea posibilitate. Acolo unde

ea este evidentã ºi de înþeles, trebuie acþionat cu abilitate pentru a di-



recþiona mesajul astfel încât sã corespundã intereselor ºi nevoilor celuicare primeºte mesajul.

EmoþiileEmotivitatea E si R poate fi de asemenea o barierã. Emoþia pu-

ternicã este rãspunzãtoare de blocarea aproape completã a comunicã-rii. Pentru a evita acest blocaj este bine sã se renunþe la comunicareatunci când suntem afectaþi de emoþii puternice. Aceste stãri ne potface incoerenþi ºi pot schimba complet sensul mesajelor transmise.Totuºi, uneori R poate fi mai puþin (emoþionat) impresionat de o per-soanã care vorbeºte fãrã emoþie ºi entuziasm, considerând-o plictisi-toare – astfel cã emoþia poate deveni un lucru bun.

ZgomotulFactor ce þine de contextul comunicãrii ºi poate fi produs de:– folosirea unor instalaþii în apropierea E sau R;– semnale parazite pe canalele de comunicare;– erori de comportament ale participanþilor la comunicare (toþi

vorbesc în acelaºi timp);– folosirea de cãtre E a unui numãr exagerat de cuvinte, chiar

dacã acestea sunt corecte, astfel încât mesajul se pierde în neesenþial.

Factori specifici ai blocajelor în comunicarea managerialãAcestea depind nu atât de latura materialã, cât mai ales de cea

umanã, respectiv de componenta psihologicã inclusã în proces.Ele pot fi generate de:1. Manageri (ºefi);2. Subordonaþi.

Obstacole generate de manageriCa iniþiatori ºi coordonatori ai comunicãrii, managerii au ten-

dinþa de a ridica bariere artificiale în comunicarea cu subalternii sauomologii lor, în general, datoritã:

35august, 2009


• Dificultãþilor în capacitatea de transmitere a informaþiilor. Înaceastã categorie intrã:

– tendinþa de a supradimensiona explicaþiile introductive, deve-nite inutile mai ales când R este familiarizat cu subiectul;

– tendinþa de a transforma dialogul în monolog, fie din lipsa detimp ori de încredere în partener sau de interes faþã de pãrerea acestuia;

– stereotipia în modul de transmitere ºi prezentare (scade intere-sul R);

– utilizarea unui ton ridicat ºi marcat de iritabilitate (intimidareapartenerului ºi lipsa rãspunsului);

– utilizarea unui limbaj neadecvat R (termeni prea uzitaþi, preaelevaþi sau de strictã specialitate);

– lipsa de atenþie sau abilitate în dirijarea dialogului cãtre rea-lizarea unui obiectiv;

– deficienþe în capacitatea de ascultare.• Capacitãþii reduse de ascultare sau ascultarea incorectã, ca ur-

mare a:– lipsei de respect faþã de personalitatea interlocutorului mani-

festatã prin lipsa de atenþie, nerãbdarea, graba de a termina mai repe-de, rezolvarea în paralel a altor probleme;

– capacitãþii scãzute de concentrare asupra fondului problemei,ceea ce deturneazã atenþia cãtre forma comunicãrii;

– persistenþei în prejudecata cã cei din subordine nu pot avea ideisau sugestii bune pentru rezolvarea unor probleme (tendinþa de a con-sidera cã orice propunere este un atac la prestigiul conducãtorului);

– tendinþei de a interveni în timpul expunerii, ºi de a prezentaexact varianta contrarã, ceea ce este de naturã sã descurajeze continua-rea dialogului, iar în perspectivã, de a bloca iniþiativele de comunicarea personalului din subordine;

– rezistenþei faþã de introducerea unor idei noi; o idee nouã per-turbã o ordine deja stabilitã, iar transpunerea în practicã poate implicaºi dificultãþi de realizare, necesitând un efort suplimentar, care ar peri-clita regulile, existenþa, confortul, statutul unor persoane, avantajeledeja obþinute etc.;



– tendinþei de a considera cã orice idee, propunere de perfecþio-nare a unui domeniu implicã automat existenþa unei defecþiuni toleratede conducere.

Obstacole generate de subordonaþiAu ca sursã fie dorinþa de securitate, fie lipsa implicãrii în viaþa

organizaþiei sau factori care, pur ºi simplu þin de temperament, climatde muncã. Formele sub care se manifestã aceste dificultãþi sunt:

– rezerva subordonaþilor în a exprima propriile opinii din teamade a nu avea neplãceri cu superiorii sau de a nu-ºi periclita avansarea;

– convingerea cã problemele subordonaþilor nu-l intereseazã pemanager;

– lipsa de obiºnuinþã în comunicare. Nedispunând de abilitateade a se exprima verbal ori în scris, renunþã la a mai da curs unei comu-nicãri din proprie iniþiativã;

– tendinþa de a considera cã orice idee, propunere de perfecþio-nare, implicã automat existenþa unei defecþiuni tolerate de conducere;într-un asemenea context, o propunere ar pãrea ca un denunþ faþã de celce conduce, ceea ce i-ar putea declanºa ostilitatea;

– concordanþa dintre cerinþele comunicãrii ºi posibilitãþile sub-ordonaþilor de a le satisface în condiþii de calitate ºi de timp util;

– frecvenþa modificãrilor; cu cât modificarea unor instrucþiuni,ordine este mai frecventã, cu atât creeazã nemulþumiri în rândul sub-ordonaþilor, punând în luminã defavorabilã capacitatea ºi competenþamanagerului.

Creºterea eficienþei procesului de comunicare presupune, în pri-mul rând, depãºirea acestor bariere (perturbaþii) existente în procesulde comunicare. Comunicarea are de trecut numeroase dificultãþi:

– evitarea decalajului între ceea ce subordonatul trãieºte în orga-nizaþie ºi gândeºte despre ea ºi ceea ce organizaþia afirmã cã este eaînsãºi;

– transmiterea aceluiaºi lucru personalului organizaþiei, dar uti-lizând instrumente specifice, mesaje clare ºi emiþãtori diferiþi;

37august, 2009


– armonizarea comunicãrii interne ºi externe; nu se poate realizao bunã comunicare externã fãrã a exista mai întâi o bunã comunicareinternã.

Comunicarea internã eficientã: strategie ºi prin-cipii

Strategia unei comunicãri interne eficiente presupune parcur-gerea succesivã a trei etape:

1. Stabilirea a cinci probleme de bazã:• Mesajul – Ce spunem?• Emiþãtorul – Cine spune?• Destinatarul (receptorul) – Pentru cine? Profilul auditoriului.• Impactul cãutat – În ce scop?• În cât timp – Cât de imperativ este ca mesajul sã fie de actuali-

tate?2. Evaluarea exigenþelor:• Ce se aºteaptã de la mesaj din punct de vedere al înþelegerii,

deformãrii, memorãrii, conservãrii?• Ce buget suntem pregãtiþi sã alocãm?3. Alegerea unui suport de comunicare in funcþie de ceea ce s-a

stabilit în cadrul primelor douã etape.Un sistem de autocontrol al eficienþei comunicãrii interne pre-

supune sã:• Fiþi rezonabil. Comunicarea internã nu este un lux pentru orga-

nizaþii care au timp sau bani de pierdut, ci este o investiþie greu de rea-lizat ºi determinatã în cadrul politicii organizaþiei (a se alege mijloculcel mai eficient de comunicare ºi pentru care se dispune de banii nece-sari);

• Evitaþi douã greºeli majore: suprainformarea (personalul estefoarte solicitat) ºi proasta informare (mesajele nu circulã corect);

• Analizaþi periodic activitatea de comunicare: dacã informaþiaeste satisfãcãtoare, cum evolueazã comunicarea în ansamblu, ce orien-tãri noi se pot da procesului de comunicare etc.



Se contureazã astfel trei principii ale comunicãrii eficiente:1. Principiul coerenþei – receptorul sã primeascã ºi sã înþeleagã

mesajul conform cu intenþiile emiþãtorului;2. Principiul schimbului permanent – emiþãtorul sã primeascã

feed-back-ul (întrebãri, precizãri, observaþii) ºi sã þinã cont de mesajulreprimit (sã asculte argumentele ºi sã-ºi adapteze comportamentul);

3. Principiul percepþiei globale – corelarea comunicãrii ver-bale cu elementele comunicãrii nonverbale.

Comunicarea, element important al funcþionãriiorganizaþiei militare

Legãtura Armatei ca organizaþie militarã cu societatea civilã im-plicã cu siguranþã comunicarea, o transparenþã totalã a majoritãþii acþi-unilor ºi misiunilor pe care le desfãºoarã, a succeselor cât ºi a insucce-selor sale.

Importanþa comunicãrii intrapersonale, interpersonale ºi de grupderivã din faptul cã organismul militar este un organism viu, dinamic,format din indivizi care cunosc transformãri continue. Funcþionarea or-ganizaþiei militare este rezultanta acþiunii simultane a cel puþin trei ti-puri de sisteme sociale: sistemul autoritãþii funcþionale, sisteme coope-rative de persoane ºi sistemul politic al organizaþiei militare. Impactuldeciziilor adoptate într-o organizaþie militarã va depinde de coordona-rea celor trei sisteme, coordonare ce are ca fundament practic comuni-carea. În acest context comunicarea apare ca o confruntare a opiniilorîn scopul transmiterii informaþiilor, instaurãrii încrederii, evitãrii in-ducerii în eroare sau omisiunii în comportament. Aceastã definiþie evi-denþiazã cã o comunicare eficientã reprezintã atât un proces cât ºi ointeracþiune comportamentalã.

Comunicarea constituie un element esenþial, dar deosebit de vul-nerabil, al funcþionãrii productive a oricãrei organizaþii militare sau ci-vile. Supravieþuirea politicã ºi economicã a unei naþiuni depinde de ea.Toate aspectele de naturã internaþionalã, internã, sociologicã ºi psiho-logicã influenþeazã eficacitatea comunicãrii. De aceea, nici o situaþie

39august, 2009


nu poate fi gestionatã fãrã un schimb eficace de comunicãri; situaþiacea mai bunã poate fi deterioratã din cauza unei carenþe sau unei dis-torsionãri a informaþiilor. Ca urmare, în organizaþia militarã este nece-sar sã existe o mare atenþie ºi sensibilitate faþã de problemele comu-nicãrii, dacã se doreºte ca aceasta sã-ºi îndeplineascã în mod corespun-zãtor rolul, în contextul comunitãþii naþionale ºi în lumina eventualelorangajamente internaþionale asumate de comunitatea respectivã.

Conflictul este un fenomen prezent în orice organizaþie, inclusivîn cea militarã, sfera lui de cuprindere nu se mai limiteazã doar laforma sa acutã ci are în vedere chiar ºi cel mai redus grad de intole-ranþã între indivizi datoritã faptului cã aceºtia sunt diferiþi. El nu tre-buie vãzut numai ca ceva negativ ºi distructiv, care este necesar sã fiestins imediat ºi trebuie analizat ºi în direcþia transformãrii sale în opor-tunitãþi ºi ºanse de progres.

În domeniul rezolvãrii conflictelor, consider cã un bun managertrebuie sã aibã în vedere ºi urmãtoarele aspecte: sã fie de acord cuaccepþiunea mai largã a termenului de „conflict”; sã cunoascã în ceconstã strategia „victorie-victorie” ºi sã o aplice de fiecare datã; sã ºtiecare sunt sursele de conflict ºi sã aibã abilitãþi în prevenirea apariþieisituaþiilor conflictuale; sã urmãreascã transformarea conflictului înoportunitate; sã fie conºtient de urmãrile nefaste asupra organizaþiei încazul când un conflict se acutizeazã; sã foloseascã în cazuri bine jus-tificate tehnica ignorãrii conflictului.

Managerul trebuie sã fie conºtient cã a comunica este o artã ºicã acest lucru nu este înnãscut ci se formeazã de-a lungul timpului. Nuse mai poate comunica eficient numai pe baza calitãþilor native aleindividului, dezvoltarea deprinderilor de a vorbi, a citi, a scrie ºi a as-culta este indispensabilã. Sunt necesare de asemenea cunoºtinþe de psi-hologie, de sociologie, de management fãrã de care conducerea ar aveaun caracter empiric lipsitã de fundament ºtiinþific.

Va trebui schimbatã mentalitatea existentã în mediul militar,aceea cã ºi dacã nu sunt total convinºi, militarii primesc ordine ºi leexecutã. Este adevãrat, dar calitatea lucrului fãcut în aceste condiþii nu



mai este cea doritã. Dacã dintr-o comunicare eficientã reuºim sã con-vingem de necesitatea ºi justeþea executãrii unui ordin, el va fi rezol-vat întocmai. Aceastã comunicare eficientã nu trebuie însã înþeleasã cao sumã de explicaþii ce însoþeºte neapãrat ordinul dat, de cele mai mul-te ori, putem convinge ºi prin conduita noastrã, prin respectul ºi încre-derea pe care le au subordonaþii faþã de noi.

Toate formele de comunicare îºi pot dovedi eficienþa ºi în arma-tã. Sinergia empaticã, asertivitatea, rãspunsul creativ, medierea etc.sunt forme ce îºi manifestã eficacitatea ºi în organizaþia militarã. Esen-þial este ca ele sã fie bine cunoscute din punct de vedere teoretic ºi sãfie aplicate de cei ce au atribuþii de conducere.

BIBLIOGRAFIE: Aradavoaicei Gh., Comandantul, Editura Academiei de Înalte

Studii Militare, Bucureºti, 1994;Baleanu C, Managementul îmbunãtãþirii continue, Editura Expert,

FIMAN,1996Burloiu P., Managementul resurselor umane, Editura Lumha

Lex SRL, Bucureºti, 1997;Cande, R., Candea D., Comunicarea managerialã aplicatã,

Editura Expert, Bucureºti, 1998;Chiru, I., Comunicarea interpersonalã, Editura Tritonic, 2003.Corneliu B., Management, Editura Expert, Bucureºti, 1999;Paniºoara Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientã, Ed.a-III-a, revã-

zutã ºi adãugitã. Editura PoliromPaniºoarã Georgeta, Paniºoara Ion-Ovidiu, Managementul re-

surselor umane, Ghid practic, Ediþia a-II-a, Editura PoliromToma Gh. ºi colectiv, Tehnici de comunicare, Editura Artprint,

Bucureºti, 1999;Tran V., Stãnciugelu I., Teoria comunicãrii, Editura comunica-

re.ro, 2003;Voiculescu, D., Negocierea – formã de comunicare în relaþiile

interumane, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1991.

41august, 2009


INVESTIGAREAFENOMENULUI

MILITAR

Problematica securit`]iiglobale în contextul transform`rilor actualedin mediul interna]ional(2)DR. MARIANA ANCUÞ

Definirea conceptelor specifice domeniului secu-ritãþii

Carl von Clausewitz, în cunoscuta sa lucrare „Despre rãzboi”scria: „Vedem aºadar cã rãzboiul nu este numai un act politic, ci unadevãrat instrument politic, o continuare a relaþiilor politice, o realiza-re a acestora cu alte mijloace. Ceea ce rãmâne specific rãzboiului sereferã doar la natura specificã a mijloacelor sale”1. Prin urmare, intere-sele politice ale marilor sau mai micilor actori internaþionali au gene-rat dezvoltarea unor concepte ºi noþiuni, uneori chiar a unor teorii me-nite sã le rãspundã cerinþelor interne. Orice politicã a generat un anu-mit fenomen social, militar, economic care, în funcþie de statul care l-agenerat, a dezvoltat un concept. Inclusiv actorii internaþionali de micãanvergurã ºi-au adus contribuþia în acest sens.

45august, 2009

(Urmare din nr. 2 din 2009)

Luând în considerare transformãrile care au loc în mediul inter-naþional de securitate, noile concepte specifice domeniului securitãþii,concepte care au fost induse în fapt de mutaþiile suferite de însuºi con-ceptul de securitate sunt: putere, putere militarã, putere naþionalã, po-litici de putere, echilibrul puterilor, globalizare, revoluþia în afacerilemilitare, diplomaþie preventivã, diplomaþie preemtivã, actori interna-þionali, tratate, state eºuate, ameninþare, terorism, etc.

Conceptul de putereRolul decisiv în dinamica raporturilor geopolitice revine puterii.

Este o observaþie elementarã, care ne trimite la ideea de inegalitate.Istoria este, din acest punct de vedere, un spaþiu al decalajelor, iar, întimp, o suitã de ascensiuni ºi decãderi ale diferitelor puteri.

În sens general, „puterea reprezintã capacitatea de a face, de aproduce sau de a distruge” – definiþie formulatã de Raymond Aron în„Paix et guerre contre les nations”. Tot acelaºi autor defineºte mareaputere: „… stat capabil, în anumite împrejurãri, sã modifice voinþa indi-vizilor, grupurilor sau a statelor strãine”, ea implicã folosirea efectivãa forþei, mergând pânã la rãzboi, care este „forþa necesarã pentru afir-marea dreptului prin singura metodã, de care dispune un stat”2.

Conceptul de putere implicã o complexitate, dificil de definit, înansamblul sãu. Termenul derivã din latinescul „potestas”, iar literatu-ra de specialitate ne oferã o multitudine de accepþiuni ale conceptului.În viziunea sociologicã, puterea înseamnã „capacitatea cuiva de a-ºiimpune voinþa, în cadrul unei relaþii sociale, în ciuda oricãrei rezistenþeîntâmpinate ºi indiferent de factorii, care determinã aceastã capaci-tate”3.

Dupã cum arãta J.J.Rousseau, încã de acum douã secole, despreputerea politicã ºi exercitarea ei, ca problemã a legitimitãþii, „cel cestãpâneºte nu este niciodatã destul de puternic, pentru a rãmâne mereustãpân, dacã nu transformã forþa în drept ºi supunerea în datorie”4. Sepoate spune, astfel, cã puterea are, în principal, douã ipostaze: autorita-tea ºi forþa. Individul sau grupul care deþine puterea are, prin urmare,



douã mijloace pentru a o menþine: legitimitatea sau coerciþia. Legitimi-tatea este întemeiatã pe mijloace necoercitive, de dobândire ºi menþi-nere a puterii, fiind parþial sinonimã cu termenii de credibilitate ºi con-sens. Puterea acceptatã ca legitimã, devine autoritate.

În plan intern, puterea politicã asigurã echilibrul ºi coeziunea in-ternã a societãþii, iar în plan extern, ea organizeazã alianþele ºi apãra-rea, urmãrind promovarea ºi susþinerea intereselor comunitãþii, pe careo reprezintã.

Revenind la planul puterii naþionale, orice aserþiune despre acestdomeniu trebuie judecatã în raport cu natura sa relativã, caracterul eischimbãtor ºi aria de aplicare. În aceastã perspectivã, geopolitica con-temporanã se ocupã de factori tangibili ºi mãsurabili – cum sunt: teri-toriul, numãrul populaþiei, puterea economicã – dar ºi de factori impon-derabili, care pot modifica ecuaþia puterii într-o manierã surprinzãtoa-re. În aceastã categorie intrã stãrile de spirit proprii unei naþiuni, coez-iunea internã sau disensiunile politice, puterea tradiþiei, determinareaunui popor în atingerea unui þel, mândria naþionalã. De fapt, cele men-þionate nu epuizeazã factorii care intervin în ecuaþia puterii, ci doaratrag atenþia asupra diversitãþii lor calitative. Astfel, principalii factoricare intervin sunt:

– mãrimea geograficã ºi localizarea pe glob; – topografia ºi climatul; – resursele naturale; – numãrul ºi pregãtirea populaþiei; – productivitatea economicã; – capacitatea militarã; – eficacitatea organizãrii politico-sociale; – gradul de „know-how” diplomatic. Evoluþia acestor elemente diferite expliciteazã comportamentul

unui stat ºi existenþa unui anumit echilibru sau dezechilibru geopolitic.În acest sens, fiecare element al acestei ecuaþii capãtã o interpretare geo-politicã specialã, distinctã de semnificaþiile uzuale (geografice, econo-mice etc.), proprii factorului analizat. De pildã spaþiul ºi teritoriul nu

47august, 2009

Problematica securitãþii globale în contextul transformãrilor actualedin mediul internaþional

sunt, din acest punct de vedere, termeni echivalenþi. Spaþiul ocupat deo populaþie poate avea diferite semnificaþii geopolitice, în funcþie demodul în care este pus în valoare.

Datoritã acestor particularitãþi, populaþia este o variabilã esen-þialã în ecuaþia puterii. Populaþia este o resursã a puterii, dar ºi subiec-tul acþiunilor de putere. Desigur, în funcþie de anumite împrejurãri,masa populaþiei poate avea un rol negativ. O populaþie excesiv de marepoate submina sãnãtatea economicã a unei societãþi, în loc sã o ame-lioreze. În schimb, o populaþie redusã, poate fi un factor de diminuarea puterii. De aceea, toate statele inventariazã stocul de populaþie ºi ur-mãresc fluxurile demografice (naºteri, mortalitate) care modificã aceststoc. Geopolitica ia în considerare, pe lângã aspectele cantitative alefenomenelor demografice, ºi pe cele calitative. Din punct de vedere ca-litativ, populaþia este relevantã prin diverse aspecte: etnie, religie, cul-turã, grad de pregãtire profesionalã etc. Aceste trãsãturi se pot consti-tui în tot atâtea resurse sau limite. Valoarea unei populaþii poate fi am-plificatã prin politici de distribuþie în spaþiu, crearea de noi posibilitãþide muncã, ridicarea pregãtirii profesionale etc.

Locul ºi rolul unei naþiuni depind, în mare parte, de modul încare dispune sau îºi genereazã resursele pentru activitãþile productive.Lupta pentru resurse este veche de când lumea iar miza pusã în joc, laun moment dat, depinde de o anumitã combinaþie de condiþii tehnice,economice ºi politice. Cerealele, petrolul, uraniul sau o anumitã tehno-logie devin, în diferite secvenþe ale istoriei umane, o mizã pentru de-clanºarea concurenþei, conflictelor sau angajamentelor de cooperare.Esenþial, în materie de resurse, este competiþia pentru resurse rare, demare valoare pentru funcþionarea economiei unei þãri. Pentru a aveaacces liber la asemenea resurse, marile puteri îºi delimiteazã zone deinteres ºi influenþã, punând în miºcare, în caz de nevoie, ºi forþele lormilitare. Zona golfului, cu marile sale rezerve de petrol, reprezintã, înacest sens, un teren de confruntare în jocul de putere mondial. Tot înacest context, controlul exercitat asupra unor materii prime (petrol, ga-ze naturale etc.) serveºte, adeseori, ca mijloc eficace de presiune exer-



citatã de un stat asupra altuia, pentru a obþine o modificare de compor-tament.

În ecuaþia puterii unui stat, resursele deþinute sau obþinute prinimport capãtã o anumitã valoare, în funcþie de structurile tehnico-eco-nomice ºi nivelul de management practicat. Conducerea inteligentã ca-pãtã un rol covârºitor în valorificarea a ceea ce devine resursã, la unmoment dat. Jean Gottmann subliniazã, în legãturã cu acest aspect, cãorice comunitate creeazã resurse prin propria sa capacitate de organi-zare. Însuºi faptul de a organiza, eficace ºi suficient, ceea ce îþi oferãun teritoriu sau o conjuncturã externã, este o sursã a puterii unui stat.Adesea, Germania este datã ca exemplu în aceastã privinþã. Organi-zarea defectuoasã a societãþii ºi conducerea lipsitã de imaginaþie sub-mineazã puterea unei naþiuni. Desigur, în acest plan se fac simþite anu-mite limite, care þin de situaþia geopoliticã a unei þãri. Un stat devinevulnerabil, îndeosebi când are nevoie de resurse, de energie din exte-rior. În acest caz, evoluþia sa va depinde de atitudinea altor state, careîi pot impune un anumit comportament, prin condiþionarea exportuluide energie sau materii prime. Puþine state îºi pot permite dezvoltareaautarhicã a vieþii economice. În acest caz, doar SUA, Federaþia Rusã ºiChina pot sã se sprijine pe resursele lor interne. Celelalte state, într-unmod sau altul, sunt în situaþia de a întreþine relaþii cu alte state.

Ascensiunea ºi decãderea marilor puteri continuã sã fie una dintemele cele mai captivante ale istoriei. Încercãrile de a descifra meca-nismele, care permit unor state sã joace, într-o anumitã epocã, un rolde prim rang în afacerile mondiale, au indicat diverse condiþii, ce tre-buie îndeplinite. Dupã Paul Kennedy, ascensiunea unor state în rândulmarilor puteri este favorizatã de stabilirea unui raport de echilibru, petermen lung, între capacitãþile productive ºi puterea lor militarã. Rupe-rea acestui echilibru, apariþia unui decalaj între baza economicã ºi ma-rile cheltuieli militare, datorate unor planuri strategice ambiþioase, de-clanºeazã declinul. Lecþiile istoriei ne aratã, prin numeroase exemple,cã un asemenea pericol apare, ori de câte ori, un stat se supraextindestrategic, prin cuceriri de teritorii, prin purtarea de rãzboaie costisi-

49august, 2009


toare, care depãºesc puterea lor economicã. În afarã de acestea, înepoca noastrã, valoarea multor elemente ale raporturilor de putere semodificã datoritã evoluþiei tehnologiilor de vârf, astfel încât unii fac-tori, care contau în trecut în relaþiile geopolitice, pot acum sã-ºi piardãimportanþa. Acum, la începutul secolului XXI, ritmul rapid de modifi-care a tehnologiilor de vârf, creeazã oportunitãþi care favorizeazã alt gende superioritate pe plan geopolitic. Într-o societate cu economie infor-maþionalã (SUA, Japonia, Germania), abilitatea de organizare ºi flexi-bilitatea producþiei devin mult mai importante decât materiile prime.Datoritã deficienþelor în materie de tehnologie, chiar statele care pose-dã importante resurse naturale, pot sã nu beneficieze de acest avantaj.Ca atare, importanþa bazei de resurse naturale a unui stat este relativã,depinzând, la urma urmelor, de nivelul tehnologiei, pe care îl posedã.

Datoritã acestei dependenþe faþã de tehnologia avansatã, chiarmarile puteri pot fi puse în dificultate. În timpul rãzboiului rece, unadin cãile prin care SUA a exercitat presiuni asupra URSS ºi a altorstate socialiste a fost „închiderea lor tehnologicã”, prin stabilirea unuicontrol sever asupra transferului de tehnologie de vârf. Efectele s-ausimþit în timp deoarece, treptat, s-a instalat un decalaj tehnologic ºieconomic în favoarea þãrilor occidentale. Urmãrile decalajului s-aupropagat în cascadã ºi în celelalte domenii ale vieþii sociale. În cazulUniunii Sovietice, un rol decisiv l-a avut ruperea echilibrului dintrecapacitãþile sale productive ºi puterea sa militarã, îndeosebi în cursadeclanºatã pe terenul tehnologiilor sofisticate.

În contextul actual, când folosirea armatei a devenit din ce în cemai costisitoare, iar ameninþãrile cuprinse într-o posibilã „apocalipsãnuclearã” determinã ca recurgerea la mijloacele militare sã implice ris-curi incalculabile, „puterea” este obiectul unei analize mult mai nuan-þate. Ca sã folosim limbajul actual al informaticii, ea conþine o compo-nentã „durã” (un „hard”) ce se manifestã prin capacitãþile economice,demografice, militare etc. ºi o componentã „soft” (o dimensiune „sub-tilã”) reprezentatã de creºterea ponderii ºi rolului de influenþare a for-þelor imateriale: cultura, ideologia, educaþia, muzica etc. Intervenþia



acestor noi forme ale puterii, prin intermediul comunicaþiei de masã lanivel global, nu se poate calcula în cifre, în tone de materiale sau înnumãr de oameni, dar se fac simþite, prin influenþa lor, în schimbareamodului de a gândi al oamenilor, în schimbarea modului lor de a per-cepe lumea în care trãiesc. În aceastã confruntare, sistemele comunisteau propagat înlãturarea exploatãrii de clasã ºi eliberarea naþionalã pen-tru þãrile în curs de dezvoltare. În opoziþie, lumea occidentalã a propa-gat ideile democraþiei pluraliste, ale drepturilor omului ºi a recurs laforþa de atracþie, mai ales în rândurile tineretului, a valorilor ºi ideolo-giei occidentale.

Problema abordatã are însã ºi o altã faþã. În unele situaþii, pute-rea economicã ºi militarã nu scad în paralel. Exemplele recente, oferitede evoluþia postbelicã a Germaniei ºi Japoniei, indicã posibilitatea cadrumul spre statutul de mare putere sã fie parcurs pe calea amplificãriiforþei economice ºi minimalizãrii cheltuielilor pentru puterea militarã.O asemenea situaþie este favorizatã ºi de faptul cã, în lumea de azi, fe-nomenul „supraextinderii” unei puteri se poate realiza prin ocupareade poziþii economice pe piaþa mondialã, evitând cuceririle teritorialeprin mijloace militare. Secolul XXI, probabil, va fi confruntat cuaceastã nouã situaþie ce favorizeazã superputerile economice. SUA ºiFederaþia Rusã pot face faþã noilor evoluþii, prin modificarea propriu-lui rol în afacerile mondiale, intrând în jocul constituirii „marilor spa-þii” economice. Mult mai grave sunt însã diferenþele în planul puterii,datoritã inegalitãþii dezvoltãrii, care face ca lumea de astãzi sã fie mainesigurã. Existenþa unor diferenþe de dezvoltare economicã, tehnolo-gicã ºi socialã între þãri nu se datoreazã poziþiei lor geografice, ci fap-tului cã diverse þãri se aflã pe trepte diferite de progres. Oricine poateconstata, fãrã dificultate, diferenþa între timpul istoric al naþiunilordezvoltate industrial ºi cel al naþiunilor în curs de dezvoltare, care sezbat în dificultãþile unui alt timp istoric. Numeroase state sunt ºi nusunt subiecte ale timpului istoric, marcat de calendarul occidental. Câ-teva din ele trãiesc în mileniul trei, altele sunt încã în limitele unei so-cietãþi feudale sau implicate în tranziþia declanºatã de revoluþia tehno-

51august, 2009


logicã la scarã regionalã, continentalã sau planetarã. Majoritatea sta-telor sunt supuse unei duble tensiuni: una datoratã decalajelor generatede nivelul lor de dezvoltare ºi alta provocatã de noile exigenþe ale pro-gresului contemporan. Din acest punct de vedere, Marocul ºi Califor-nia au asemãnãri de latitudine, climat, aºezare pe coasta oceanicã. Celedouã regiuni ocupã însã locuri diferite pe scara timpului tehnologic,economic, social. Pentru a schimba fundamental datele situaþiei estenecesar sã fie stimulatã dezvoltarea zonelor rãmase în urmã, manifes-tarea responsabilitãþii politice a celor puternici în privinþa distribuiriiºi redistribuirii bogãþiilor pe baza principiului accesului egal.

Concluzionând, apreciem cã factorii de determinare a puterii, lanivel mondial, sunt urmãtorii:

– puterea fizicã (datã de suprafaþã ºi resursele naturale);– puterea politicã (stabilitatea sistemului politic, sprijinul popu-

laþiei acordat guvernanþilor, gradul de pregãtire a administraþiei);– puterea militarã;– puterea economicã;– puterea sistemului naþional de valori (inclusiv cele religioase);– puterea comunicaþionalã (capacitatea de a genera ºi transmite

mesaje);Aplicând aceste criterii, pe plan mondial existã trei tipuri de pu-

teri:– puterea regionalã (un stat);– puterea mondialã (un stat, care are posibilitatea de a juca un rol

hotãrâtor pe mai multe planuri);– superputerea (un stat capabil sã manifeste o influenþã semni-

ficativã pe toate planurile).

Puterea militarãPuterea militarã este o formã distinctivã de putere, care se referã

la capacitatea de acþiune armatã a unui stat. În opinia noastrã, putereamilitarã a unui stat are trei dimensiuni: forþele armate, potenþialul mili-tar (capacitatea de a îmbunãtãþi – cantitativ sau calitativ – forþa mili-



tarã existentã) ºi reputaþia militarã, adicã imaginea bazatã pe expe-rienþã, pe pregãtire, pe care alþi factori politici raþionali o au cu privirela capacitatea unui stat de a recurge sau de a ameninþa cu recurgereala forþa militarã, atunci când îi sunt ameninþate interesele.

Puterea militarã este întemeiatã pe reglementãrile ierarhice spe-cifice organizaþiei militare, decurgând din structura sa birocraticã. Eaconferã un statut aparte grupului socio-profesional – care o posedã ºieste chemat – sã o exercite. Spre deosebire de puterea politicã, legiti-mitatea deþinerii puterii militare este implicitã, ea rezultând din înaltaspecializare a indivizilor care o deþin. Puterea militarã este întemeiatãpe posibilitatea recurgerii la forþã, ea reprezentând, deci, aspectul in-strumental al dimensiunii coercitive a puterii politice.

Din aceastã perspectivã, sensul termenilor putere militarã ºiforþã militarã se apropie pânã la sinonimie. Puterea militarã reprezin-tã capacitatea de acþiune armatã a unui stat, asiguratã de potenþialulsãu militar5 (buget, personal, infrastructurã, armament, logisticã, in-dustria de apãrare ºi instituþiile de cercetare-dezvoltare specifice etc.),în scopul asigurãrii propriei securitãþi ºi a aliaþilor, precum ºi îndepli-nirii obiectivelor /intereselor politico-militare.

Astfel, instrumentul de forþã al puterii – puterea militarã – are ur-mãtoarea configuraþie6:

forþele armate, ale cãror principali indicatori sunt: – personalul încadrat pe categorii de forþe ale armatei; – numãrul ºi calitatea principalelor sisteme de armamente; – numãrul ºi calitatea sistemelor de comunicaþii ºi informa-

tice;diversitatea ºi calitatea elementelor de infrastructurã;mãrimea bugetului alocat apãrãrii, mai ales cheltuielile pentru

modernizare ºi înzestrare;aportul inteligenþei ºi tehnologiei militare;calitatea actului de conducere;nivelul de instruire;moralul ºi coeziunea trupelor;

53august, 2009


nivelul satisfacþiei materiale ºi spirituale a personalului.Din aceastã perspectivã, capacitatea unui stat de a-ºi folosi po-

tenþialul militar, în conformitate cu politica de apãrare ºi promovare aintereselor naþionale, dã dimensiunea realã a puterii militare iar, ca in-dicatori, pot fi utilizaþi:

– nivelul de instruire al personalului;– timpul de reacþie la solicitãri;– capacitatea de protecþie ºi susþinere a forþelor;– nivelul de descurajare posibil a se realiza;– rezultatul analizei comparate între sistemele de armã din în-

zestrarea proprie ºi cele mai importante la nivel mondial7.Avantajul tehnologic, supremaþia informaþionalã ºi rãzboiul ba-

zat pe reþea, forþele expediþionare ºi mijloacele superspecializate con-stituie noile elemente, care caracterizeazã puterea militarã a începutu-lui de secol XXI.

Astfel, apreciem cã puterea militarã reprezintã capacitatea de acontrola procese ºi fenomene din mediul operaþional sau de a impuneanumite opþiuni unor parteneri, în relaþiile de cooperare instituþionali-zatã ori acceptate prin voinþã sau din necesitate.

((ccoonnttiinnuuaarree îînn nnrr.. 44 ddiinn 22000099))

Note:1. Clausewitz von Carl, Despre Rãzboi, Editura Militarã Bucureºti, 1982,

p. 67.2. Nouschi M., Mic atlas istoric al secolului XX, Editura Polirom, Iaºi,

2002, p. 87.3. Zamfir Cãtãlin (coord.), Dicþionar de sociologie, Editura Babel,

Bucureºti, 1998, p. 478.4. Rousseau J.J., Despre contractul social sau principiile dreptului poli-

tic, Editura Cultura Românã, Bucureºti, 1992.5. Zamfir Cãtãlin, Op. Cit., p. 489.6. Orzeaþã Mihail, Securitatea ºi continua transformare în secolul XXI.

Eseuri, Editura Militarã, Bucureºti, 2004, pp. 36-37.7. Orzeaþã Mihail, Securitatea ºi continua transformare în secolul XXI.

Eseuri, Editura Militarã, Bucureºti, 2004, p. 38.



Concep]ia manevrier` [i comanda prin misiune, concepte esen]iale pentrupreg`tirea comandamentelorîn exercitarea comenzii [i controlului for]eiexpedi]ionare (2)

GENERAL DE BRIGADÃ (R.) PETRU TOADER

P unctul de comandã de bazã este în mod direct responsabilpentru planificarea, coordonarea, integrarea, sincronizarea,

stabilirea prioritãþilor ºi alocarea resurselor pentru a asigura conduce-rea simultanã a operaþiilor diviziei în adâncime, la contact ºi în spateledispozitivului propriu.

Punctul de comandã principal nu ia, în mod normal, decizii careafecteazã operaþia, la contact, din cauza întârzierii sale la primirea in-formaþiilor. Punctul de comandã de bazã conduce lupta, rãspunzând lacerinþele de sprijin ale unitãþilor angajate sau nu în luptã, în toatã zonade responsabilitate a diviziei ºi trebuie sã se concentreze, în mod egalasupra celor trei tipuri de operaþii. Deoarece deciziile sunt luate lapunctul de comandã tactic, pentru operaþiile la contact ºi punctul de

55august, 2009

(urmare din nr. 2/ mai 2009)

comandã de spate pentru operaþii în spatele dispozitivului propriu,punctul de comandã de bazã ,,ordoneazã câmpul de luptã” prin condu-cerea tuturor activitãþilor cerute de îndeplinirea deciziei.

Punctul de comandã de bazã este organizat pe urmãtoarele ele-mente funcþionale majore: centrul de comandã (de analizã ºi decizie),centrul de operaþii, centrul de informaþii, centrul de comunicaþii.

Centrul de comandã reprezintã ochii diviziei pentru toate infor-maþiile care afecteazã operaþiile din adâncime, de la contact ºi din spa-te. Eficacitatea centrului de comandã depinde direct de tipul ºi cali-tatea informaþiei pe care o obþine. În acest centru se coordoneazã ºi sin-cronizeazã deciziile luate, în punctul de comandã tactic ºi punctul decomandã de spate. Deciziile referitoare la operaþiile viitoare ºi la dis-pozitivul forþelor ce afecteazã întreaga operaþie sunt luate în centrul decomandã.

Centrul de operaþii este centrul de sincronizare a acþiunilor deluptã. Centrul de operaþii include secþia G3 - operaþii curente, G5 - pla-nificare operaþii viitoare, secþia de sprijin cu foc, secþia de apãrare anti-aerianã, secþia geniu ºi NBC (mobilitate, contramobilitate, supravieþuire)ºi secþia de rãzboi electronic.

Centrul de informaþii, constituit din secþia G2 este punctul cen-tral al cercetãrii. Centrul de operaþii ºi centrul de informaþii colaborea-zã cu centrul de comandã, pentru a menþine o imagine operaþionalã co-munã. Diseminarea informaþiei sprijinã cunoaºterea situaþiei curente aadversarului ºi planificarea intenþiilor lui viitoare. Prin intermediul IPBºi planului de colectare a informaþiilor se descoperã ºi determinã þin-tele de înaltã valoare.

Punctul de comadã de spate este o extensie a punctului de co-mandã de bazã, se concentreazã asupra comenzii ºi controlului tuturorelementelor localizate în zona de operaþii din spate a diviziei ºi sincro-nizeazã operaþiile din spatele dispozitivului, având în structurã, în modnormal, douã celule, operaþii ºi logisticã. Punctul de comandã de spatecolaboreazã, în mod normal, cu P.C. al unitãþii de logisticã, în raionulstabilit de acesta.



Pentru sprijinul logistic se organizeazã zona de sprijin a divizieiîn care acþioneazã brigada logisticã, zonã în care se dispune ºi punctulde comandã al brigãzii logistice. Aceste douã puncte de comandã suntseparate ºi distincte, cu funcþii diferite. Rolul punctului de comandã despate este sã sincronizeze operaþiile în spate, cu operaþiile la contact ºiîn adâncime, prin asigurarea managementului zonei logisticii, deplasa-rea tacticã ºi logisticã în cadrul ºi prin zona de spate, securitatea for-þelor dispuse în zona din spate ºi direcþionarea sprijinului. Acest punctde comandã monitorizeazã activitatea în zona din spate a brigãzilorsubordonate ºi împreunã cu punctul de comandã al brigãzii logistice,analizeazã planurile diviziei pentru operaþii curente ºi viitoare. Înpunctul de comandã de spate, conducerea se realizeazã de un locþiitoral comandantului, care ia decizii ce afecteazã conducerea operaþiilordin zona de spate fãrã aprobarea anterioarã sau colaborarea cu punctulde comandã de bazã. Oricum, deciziile se iau conform intenþiei coman-dantului diviziei. Orice decizie luatã trebuie transmisã imediat punctu-lui de comandã principal pentru a coordona ºi sincroniza lupta.

În concluzie, se poate aprecia cã punctul de comandã de bazã în-deplineºte ºapte funcþii fundamentale pentru a susþine lupta diviziei,precum ºi funcþii de sprijin suplimentare pentru punctele de comandãtactice ºi de spate. Aceste funcþii sunt: planificarea; coordonarea; inte-grarea; sincronizarea; stabilirea prioritãþilor; alocarea resurselor; moni-torizarea operaþiilor în adâncime, la contact ºi în spatele dispozitivuluipropriu.

Punctul de comandã de bazã integreazã sprijinul pentru opera-þiile la contact ºi în spatele dispozitivului propriu, atât pentru operaþii-le curente, cât ºi pentru cele viitoare. Deciziile tactice imediate se iaurareori la punctul de comandã de bazã, deoarece nu au cele mai actualeinformaþii, aceste informaþii fiind oportune în punctul de comandã tac-tic ºi punctul de comandã de spate.

Punctul de comandã de bazã sincronizeazã operaþiile la contact,în adâncime ºi în spatele dispozitivului propriu, controleazã întreagazona de operaþii, sprijinã desfãºurarea operaþiei pe baza cerinþelor dinpunctul de comandã tactic ºi punctul de comandã de spate ºi planificã

57august, 2009

Concepþia manevrierã ºi comanda prin misiune, concepte esenþiale pentru pregãtireacomandamentelor în exercitarea comenzii ºi controlului forþei expediþionare

operaþiile viitoare. Este necesarã o stabilire clarã a autoritãþii ºi respon-sabilitãþii celor trei puncte de comandã (deºi punctul de comandã tac-tic ºi punctul de comandã de spate sunt extensii ale punctului de co-mandã de bazã), prin instrucþiuni cu caracter permanent.

Pregãtirea comandamentelor forþei expediþionare (brigadã, bata-lion) trebuie sã se concentreze pe relaþiile dintre comandant ºi statulmajor. Elementul cel mai important pentru exercitarea comenzii ºi con-trolului este comandantul. Comandanþii trebuie pregãtiþi ºi antrenaþipentru procesul de vizualizare a câmpului de luptã, proces prin carecomandantul dezvoltã o imagine clarã a situaþiei curente a forþelor, înrelaþie cu inamicul ºi terenul, pe baza finalitãþii acþiunii ordonate, ulte-rior vizualizeazã etapele/secretele acþiunii prin care deplaseazã forþelesale din situaþia curentã/iniþialã spre finalitatea acþiunii.

Sarcina comandantului de a vizualiza câmpul de luptã este o sar-cinã criticã pentru îndeplinirea misiunii. De aceea, în exprimarea in-tenþiei sale, comandantul trebuie sã articuleze clar viziunea sa asupracâmpului de luptã, în acord cu statul major ºi comandanþii subordonaþi.Statul major sprijinã comandantul prin colectarea, procesarea, analizaºi informarea comandantului. Statul major trebuie sã fie capabil sã an-ticipeze rezultatul operaþiilor curente ºi sã dezvolte concepþia pentruoperaþiile viitoare.

Dupã luarea deciziei de cãtre comandant, succesul îndepliniriimisiunii depinde de capacitatea statului major de a comunica deciziasubordonaþilor, prin pregãtirea ºi trimiterea ordinelor ºi informaþiilornecesare realizãrii unei imagini operaþionale comune.

Ca termen de referinþã, în pregãtirea comandamentelor, conformconcepþiei manevriere care presupune reunirea a trei mari elemente aleunei acþiuni militare – focul, ºocul (lovitura) ºi miºcarea – ne putem ra-porta la maximele artei napoleoniene a rãzboiului.

Reproducem aici, dupã Antologia mondialã de strategie a luiChaliand, acest text, intitulat Maxime1.

• La rãzboi, numai comandantul înþelege importanþa anumitorlucruri ºi el singur poate, prin voinþa sa ºi prin iluminãrile sale supe-rioare, sã învingã ºi sã surmonteze toate dificultãþile.



• Trebuie ca un militar sã aibã, atâta caracter, cât ºi spirit; oa-menii care au mult spirit ºi puþin caracter sunt cel mai puþin curaþi, suntca o navã care are arborada disproporþionatã în raport cu lestul; valo-reazã mai mult caracterul decât spiritul. Oamenii care au un spirit me-diocru ºi un caracter proporþionat, reuºesc adesea în aceastã meserie;trebuie atâta bazã, câtã înãlþime. Generalii care au avut mult spirit ºicaracter în aceeaºi mãsurã au fost Cezar, Hanibal, prinþul Eugen ºiFrederic.

• Arta rãzboiului consistã în a avea totdeauna, cu o armatã infe-rioarã, mai multe forþe decât inamicul în punctul în care atacã sau înpunctul care este atacat; dar aceastã artã nu se învaþã din cãrþi, nici dinobiceiuri, ci este un act de conduitã care constituie, la propriu, geniulrãzboiului.

• Arta rãzboiului constã în dispunerea trupelor, în aºa fel, încâtele sã fie peste tot în acelaºi timp. Arta plasamentului trupelor este ma-rea artã a rãzboiului. Plasaþi totdeauna trupele, în aºa fel, încât orice arface inamicul, sã vã puteþi reuni rapid.

• Nu atacaþi de front poziþiile pe care le-aþi putea cuceri mane-vrându-le.

• Nu faceþi ce vrea inamicul, din simpla raþiune cã el o doreºte;evitaþi câmpul de bãtaie pe care el l-a recunoscut ºi studiat, ºi cu încãºi mai multã grijã pe cel care l-a fortificat ºi unde s-a consolidat.

• Care sunt condiþiile superioritãþii unei armate? 1. organizarea;2. obiºnuinþa ofiþerului ºi soldatului cu rãzboiul; 3. încrederea tuturorîn ei înºiºi; adicã bravura, rãbdarea ºi tot ceea ce ideea de sine dã mij-loacelor morale.

• Trecerea de la ordinea defensivã la cea ofensivã este una dinoperaþiunile cele mai delicate ale rãzboiului.

• Mai ales, nu trebuie pãrãsitã linia defensivã pe care trupele serefac ºi se repauzeazã, fãrã a avea un proiect determinat, care sã nu la-se nici o îndoialã asupra operaþiilor urmãtoare. Este o mare nenorociresã pãrãseºti aceastã linie, pentru a fi dupã aceea obligat sã o recuce-reºti. În rãzboi, trei sferturi sunt probleme morale, balanþa forþelor de-pinde de celãlalt sfert.

59august, 2009


• În rãzboiul în munþi, cel care atacã este dezavantajat; chiar înrãzboiul ofensiv, arta constã în a nu avea decât lupte defensive ºi în a-lobliga pe inamic sã atace.

• Curajul moral este foarte rar la douã ore dupã miezul nopþii;este vorba de acel curaj surprinzãtor, care, în pofida elementelor celormai neaºteptate, lasã totuºi libertate de spirit, de judecatã ºi de decizie.

• Pierderea de timp este ireparabilã în rãzboi; raþiunile care seinvocã sunt totdeauna insuficiente, pentru cã operaþiile nu se rateazãdecât datoritã întârzierii.

• În ocuparea unei þãri, trebuie luate punctele principale ºi deaici trebuie sã plece coloane mobile pentru a-i urmãri pe briganzi. Ex-perienþa Vandei a demonstrat cã cel mai bine este sã ai coloane mobile,diseminate ºi multiplicate peste tot, ºi nu corpuri staþionare.

• Principiile lui Cezar au fost aceleaºi cu cele ale lui Hanibal: sãþii forþele reunite, sã nu fii vulnerabil în nici un punct; sã acþionezi curepeziciune asupra punctelor importante, sã foloseºti mijloace morale,reputaþia armelor, teama pe care o inspiri ºi, de asemenea, mijloace po-litice pentru a menþine fidelitatea aliaþilor ºi supunerea popoarelorcucerite.

• Geniul militar este un dar al cerului, dar calitatea esenþialã aunui general este fermitatea de caracter ºi hotãrârea de a învinge cuorice preþ.

• Generalii comandanþi sunt ghidaþi de propria lor experienþãsau de genialitate. Tactica, evoluþiile, ºtiinþa inginerului (genistului n.n.)ºi a artileristului pot fi învãþate din tratate, cam ca geometria; dar cu-noaºterea pãrþilor înalte ale rãzboiului nu se realizeazã decât prin expe-rienþã ºi prin studiul bãtãliilor marilor cãpitani. Se învaþã oare din gra-maticã sã compui un cânt din Iliada, o tragedie de Corneille?

• ªtiinþa militarã consistã mai întâi în a calcula corect toate ºan-sele ºi apoi în a face exact, aproape matematic, partea hazardului. Asu-pra acestui punct nu trebuie sã te înºeli, cãci o zecime în plus sau înminus poate schimba totul. Or, acest partaj între ºtiinþã ºi muncã, nu sepoate realiza decât într-o minte de geniu, întrucât, pretutindeni unde



existã creaþie, spiritul uman este cel care dã mãsura. Hazardul rãmânetotdeauna un mister pentru spiritele mediocre ºi devine o realitate pen-tru oamenii superiori.

• Arta rãzboiului nu cere manevre complicate, ci le preferã pecele mai simple; trebuie sã ai bun simþ. Nu se înþelege, din aceasta,cum comit generalii greºeli; se întâmplã, pentru cã ei vor s-o facã dinspirit. Cel mai dificil este sã ghiceºti planurile inamicului, sã vezi ade-vãrul în toate rapoartele pe care le primeºti. Restul nu cere decât bunsimþ; este ca într-o luptã cu pumnii: cu cât dai mai mulþi, cu atât e maibine.

• Amintiþi-vã aceste trei lucruri: unitate a forþelor, acþiune ºi ho-tãrâre fermã de a pieri cu glorie. Acestea sunt trei mari principii ale ar-tei militare care mi-au adus totdeauna noroc în toate operaþiile. Moar-tea nu înseamnã nimic; dar a trãi învins ºi fãrã glorie înseamnã a muriîn fiecare zi.

• Întreaga artã a rãzboiului consistã într-o defensivã bine gân-ditã, extrem de circumspectã ºi într-o ofensivã îndrãzneaþã ºi rapidã.

• Trebuie sã fii încet în deliberare ºi rapid în execuþie.• Arta rãzboiului este o artã simplã ºi oricând executabilã; nu

este nimic confuz aici; totul este bun simþ, nimic nu este ideologice.• A învinge nu însemnã nimic; trebuie sã profiþi de succes.• La începerea unei campanii, trebuie sã gândeºti bine dacã este

sau nu necesar sã înaintezi; dar, când ai trecut la ofensivã, trebui s-osusþii pânã la capãt: pentru cã, independent de onoarea armelor ºi demoralul care se pierde într-o retragere, de curajul care se dã inamicu-lui, retragerile sunt mai dezastruoase, costã mai mulþi oameni ºi mate-rial ca problemele cele mai sângeroase, cu diferenþa cã într-o bãtãlieinamicul are aproape aceleaºi pierderi, în timp ce într-o retragere pierzidoar tu.

• Cu puþine excepþii, trupa cea mai numeroase asigurã victoria.Arta rãzboiului constã deci în a fi superior din punct de vedere nume-ric în locul unde vrei sã lupþi. Dacã armata ta este mai puþin numeroasãdecât a inamicului, nu-i lãsa acestuia timp sã-ºi reuneascã forþele; sur-

61august, 2009


prinde-l în timpul miºcãrilor; concentreazã-þi efortul asupra diverselorcorpuri pe care ai reuºit sã le izolezi, combinã manevrele în aºa fel în-cât, în toate locurile în care întâlneºti, sã fii în mãsurã sã opui armatata întreagã unor diviziuni armate. Astfel, cu o armatã cât jumãtate dincea a inamicului vei fi totdeauna mai puternic decât el pe câmpul debãtaie.

Notã:1. Gérard Chaliand, Anthologie mondiale de la strategie des origines au

nucleaire, Edition Robert Laffont, Paris, 1990, pp. 785 – 788.



Harghita [i Covasna - convie]uire [i conflictualitate.Studiu de caz (1)

LOCOTENENT-COLONEL ILIE PENTILESCU

În centrul þãrii existã douã judeþe care sunt, probabil cunos-cute pe plan internaþional mai mult decât România toatã.

Aceasta nu pentru cã sunt cele mai frumoase din punct de vedere tur-istic, sau cu cele mai bogate resurse1.

E vorba de Harghita ºi Covasna, singurele judeþe din Româniaîn care, potrivit rezultatelor recensãmântului din anul 2002, locuitoriide naþionalitate maghiarã formeazã majoritatea numericã a populaþiei.Judeþul Covasna are o populaþie totalã de 222.449 de persoane (fiindcel mai mic judeþ al României, dupã numãrul de locuitori), din care51.790 sunt de naþionalitate românã (23,2%) ºi 164.158 sunt de etniemaghiarã (73,8%). În judeþul Harghita, populaþia totalã este de326.222 de persoane, din care 45.870 sunt de naþionalitate românã(14,06%) iar 276.038 sunt de etnie maghiarã (84,57%). Populaþia deetnie maghiarã din cele douã judeþe, înregistratã în anul 2002, de440.196 persoane2, reprezintã o treime din numãrul total al maghiarilordin România de 1.431.807 persoane.

63august, 2009

Una din primele constatãri referitoare la relaþiile dintre româniºi secui este cã ambele etnii depun efort uriaº pentru scrierea ºi rescri-erea istoriei lor, pentru construcþia ºi reconstrucþia sinelui etnic. În in-teriorul arcului carpatic istoria cu cât este mai veche, cu atât este maicontemporanã. Disputa asupra primordialitãþii (cine au fost primii ve-niþi: secuii sau românii?) duce inevitabil la crearea de mituri ºi legen-de. Apelul la tradiþii ºi istorie reprezintã, de fapt, un instrument pentrulegitimarea accesului la resursele economice, politice ºi teritoriale. Acesttravaliu istoric ºi metaforic continuã neîncetat de mai bine de 165 deani, iar construcþia identitãþii proprii este însoþitã, de fiecare datã, descrierea istoriei celeilalte etnii. Orice nouã „descoperire” este combã-tutã, atacatã, minimalizatã sau reinterpretatã de cealaltã parte în folospropriu; ei îi urmeazã o contrapartidã, o altã „descoperire” la fel deimportantã. Toate aºezãrile sunt încãrcate de simboluri: cruci, troiþe,statui, monumente. Tensiunea istoricã înlocuieºte dialogul dintre pãrþi,dialog ce nu se face decât mediat – ºi atunci cu ajutorul unor elementestrãine locului. Fruntaºii celor douã etnii tind sã proiecteze existenþaconaþionalilor lor pe o traiectorie linearã, care sã respecte temporali-tatea convenþionalã ºi sã justifice evenimentele ºi acþiunile curenteprin acþiunile anterioare de mare semnificaþie. În acest spaþiu etnicita-tea limiteazã foarte mult libertatea de acþiune ºi de gândire a actorilorsociali, care sunt obligaþi sã parcurgã anumite instanþe de socializare,sã achiziþioneze anumite tabuuri culturale, prejudecãþi, resentimente,nostalgii etc. Biografia fiecãrui cetãþean are un sens istoric iar ea estecoloratã de piedicile puse de cealaltã naþie ºi de luptele duse pentru de-pãºirea acestor piedici. În acest sens, fiecare istorie personalã are o in-trigã de coloraturã etnicã. Fiecare personalitate localã are o viaþã cu ca-racter prototipal. Orice aspect al culturii ºi istoriei este utilizat simbo-lic sau emblematic cu scopul de a crea un sentiment de solidaritateîntre membrii aceleaºi etnii ºi de distanþare faþã de membrii celeilalteetnii.

Deºi neînþelegerile dintre cele douã naþii nu dureazã decât de165 ani, istoricii ºi politicienii au încercat sã le împingã cu mult în ur-mã, mergând pânã la originea acestor popoare.



Covasna-Harghita este zona în care minoritarii sunt numericmajoritari iar majoritarii sunt numeric minoritari. Românii care, la ni-vel naþional, sunt majoritari, aici sunt minoritari din punct de vederenumeric iar maghiarii care, la nivel naþional, sunt minoritari, aici sunt,din punct de vedere numeric, majoritari.

De-a lungul timpului, raportul majoritate-minoritate în zonaCovasna-Harghita a cunoscut o evoluþie contradictorie, influenþatã deschimbãrile teritoriale ºi politice. Pânã în 1918, minoritatea numericãromâneascã avea ºi statutul de minoritate etnicã, iar majoritatea ma-ghiarã localã aparþinea naþiunii dominante în stat. În aceste condiþii,comunitãþile maghiare se raportau la românii din zonã, în termenii ma-joritate-minoritate, conform practicilor specifice Imperiului Austro-Ungar (asimilarea instituþiilor fãcea parte din politica de stat) iar co-munitãþile româneºti ºi-au creat instituþiile de menþinere ºi afirmare aidentitãþii naþionale (bisericã, ºcoalã, asociaþii culturale) ºi ºi-au adap-tat comportamentul cotidian, în raport cu majoritatea localã ºi autori-tãþile publice, precum ºi nivelul trebuinþelor ºi aspiraþiilor identitare lacontextul istoric respectiv.

Dupã înfãptuirea Unirii de la 1 Decembrie 1918, rolurile s-auschimbat. Minoritatea numericã româneascã, întãritã prin intelectualiiºi funcþionarii veniþi zonã, a cãpãtat statutul de majoritate, prin aparte-nenþa ei la naþiunea dominantã în stat, iar majoritatea maghiarã localãa devenit minoritate naþionalã, în cadrul României Mari, cu toate con-secinþele ce decurg din acest statut: în plan simbolic ºi cel al vieþii cul-turale, politice, sociale, cotidiene º.a.

Lucrurile s-au schimbat radical din nou, dupã cedarea Ardealu-lui de Nord, în urma Diktatului de la Viena, din 30 August 1940. Dacãefectele schimbãrilor de dupã 1 Decembrie 1918 au fost puternic re-simþite de comunitatea maghiarã, prioritar în plan simbolic, ele nefiindînsoþite de violenþe fizice propriu-zise, evenimentele din toamna anu-lui 1940 ºi cele care au urmat în perioada 1940-1944 au fost dramati-ce pentru românii din „secuime”. Frustrãrile, „umilinþele” ºi insatisfac-þiile trãite de maghiari în timpul celor 21 de ani de „stãpânire româ-

65august, 2009

Harghita ºi Covasna - convieþuire ºi conflictualitate. Studiu de caz

neascã” sunt prezentate drept cauzele evenimentelor ce au urmatDictatului de la Viena.

Consecinþele celor petrecute în anii 1940-1944, pentru membriicelor douã etnii, în planul memoriei colective, au fost diametral opuse.Pentru maghiari, cele întâmplate au reaprins speranþa existenþei uneientitãþi cu populaþie maghiarã compactã, în spaþiul denumit în discursullocal „szekelyföld” (pãmântul secuiesc), iar pentru români practic via-þa naþionalã ºi comunitarã a fost aproape anihilatã. În urma loviturilorprimite atunci, majoritatea comunitãþilor româneºti, cu un numãr redusde membri, din localitãþile etnic mixte, nu ºi-au mai revenit3.

În astfel de acþiuni trebuie gãsite explicaþiile pentru evenimen-tele ce au urmat dupã Diktatul de la Viena din august 1940: izgonireapreoþilor ortodocºi, a profesorilor, a militarilor, dãrâmarea sau profa-narea bisericilor, crimele, devastãrile instituþiilor româneºti. Stau mãr-turie numeroase documente despre plângerile þãranilor simpli secui fã-cute „armatei Ungariei eliberatoare” împotriva abuzurilor românilor încei 21 de ani de ocupaþie. Atrocitãþile comise de noile autoritãþi ma-ghiare, insultele, injuriile, bãtãile, actele de degradare a demnitãþiiumane, înfometãrile, persecuþiile de tot felul, maltratãrile, schingiui-rile, violurile, omorurile, mãcelurile, deportãrile ºi internãrile în lagã-rele de muncã forþatã s-au abãtut asupra acelor vajnici apãrãtori ai na-þionalismului românesc, ci ºi asupra femeilor, copiilor ºi bãtrânilor lip-siþi de apãrare.



Judeþul Treiscaune Ciuc Odorhei TotalOmoruri 24 8 3 35Schingiuiri 69 24 15 108Bãtãi 258 316 23 597Arestãri 381 165 99 645Profanãri 25 11 17 53Devastãricolective 11 4 4 19

Devastãriindividuale 160 4 18 192

Total 928 542 179 1649

La acestea se adaugã:1. Schingiuiri în masã: Belin (22), Poiana Sãratã (14), Joseni (6),

Bicazul Ardelean (7).2. Bãtãi în masã: Poiana Sãratã (31), Zabala (64), Voºlobeni (61),

Gheorgheni (223).3. Dãrâmãri de biserici: Boroºneul Mare, Capeni, Comandãu, Zagon,

Borsec, Ditrãu, Aldea, Biborþeni, Crãciunel, Sân-Martin, Mãrtiniº,Comolãu, Vârghiº, Mereºti, Ocland, Racosul de Sus, Doboºeni.

4. Sate româneºti devastate: Covasna (80 de case), Ozun, Zabala,Zagon, Valea Mare, Tulgheº, Frumoasa, Bicazul Ardelean.

Nu a existat localitate româneascã în Secuime care sã scape defuria Levenþilor4, a jandarmilor, a poliþiºtilor, judecãtorilor ºi militari-lor unguri. Numai în câteva luni de la ocupaþia maghiarã, aproape douãtreimi din români pãrãsise localitãþile celor trei judeþe, numãrul celorrãmaºi fiind chiar mai mic decât cel existent înainte de 1918.

Sosirea trupelor româneºti ºi sovietice a fost primitã cu bucuriede puþinii români rãmaºi, care au trecut la arestarea fruntaºilor local-nici maghiari (pe valea Ghimeºului, la Zãbala, Covasna, SfântuGheorghe, Crasna etc.). Divizia secuiascã de frontierã ºi o parte dintreradicalii unguri s-au retras în munþi. Represaliile fãcute de armata ma-ghiarã la Ip ºi Trãznea le-au urmat represaliile gãrzilor Iuliu Maniu5 laAita Seacã ºi Aghireº (e drept de proporþii mult reduse, dar nu mai pu-þin odioase: la Trãznea au fost 68 de morþi ºi 200 de rãniþi români, laAita Seacã 13 maghiari au fost executaþi în curtea ºcolii). Pentru opri-rea acestor acþiuni, a fost reactivatã vechea elitã a MADOSZ-ului deorientare comunistã.

La îndemnul lor, guvernul sovietic a interzis administraþiei ºitrupelor româneºti – prin intermediul comisiei de armistiþiu – sã maistaþioneze în Secuime. Acestea n-au putut reveni decât dupã instalareaguvernului Groza ºi dupã aprobarea „Statutului naþionalitãþilor” (legea630/6 august 1945) prin care se recunoºteau secuilor drepturile colec-tive: folosirea limbii materne în administraþia publicã, în justiþie, înºcoli etc.

67august, 2009


În anii care au urmat încheierii celui de al Doilea Rãzboi Mon-dial, speranþele celor douã comunitãþi erau din nou diametral opuse: ro-mânii doreau revenirea la starea din perioada interbelicã, iar maghiariiau fãcut eforturi deosebite, inclusiv prin „virarea” spre stânga a foºtilorlideri naþionaliºti din timpul regimului Horthy, pentru ca acest fapt sãnu se întâmple. Soluþia a venit de la Stalin care a ordonat înfiinþareaRegiunii Autonome Maghiare (1952-1968). Chiar dacã despre ceea ces-a întâmplat efectiv atunci, încã nu s-au elaborat studii riguroase, estecert cã situaþia a fost favorabilã maghiarilor, iar românii au devenit dinnou o „minoritate discriminatã”. Deºi nici despre perioada 1968-1989,nu au apãrut lucrãri aprofundate, practicile naþionalismului etatist aufavorizat populaþia româneascã, în detrimentul celei maghiare. Multtrâmbiþata „rezolvare a problemei naþionale” ascundea de fapt con-flicte înãbuºite, care s-au transformat, dupã decembrie 1989, în acþiuniantidictatoriale dar ºi vãdit antiromâneºti. În regiune au avut loc atuncifenomene de epurare etnicã ºi purificare a zonei, cei vizaþi fiind, ºi deaceastã datã, în primul rând, intelectualii români.

Nu se poate explica altfel explozia de violenþã ca a cuprins re-giunea imediat dupã cãderea lui Ceauºescu. În primele zile ale schim-bãrii regimului, au fost distruse total sau parþial 38 secþii ale miliþiei ºisecuritãþii, 200 de locuinþe ale cadrelor au fost devastate, peste 100 deofiþeri ºi subofiþeri maltrataþi ºi 7 omorâþi (4 români ºi 3 secui)6. Aceas-tã furie s-a rãsfrânt apoi ºi asupra directorilor ºi cadrelor didactice sus-pecte de colaboraþionism ºi asupra preoþilor bãnuiþi a avea epoleþi subsutanã. Asupra acestora – trataþi acum ca venetici tocmai de secuii pecare mai înainte ei i-au tratat ca venetici pe aceste pãmânturi – s-a în-ceput o acþiune de intimidare, ameninþare, de eliminare din funcþii, dealungare din localitãþi („trebuia sã vadã ºi ei cum ne-am simþit noi caminoritari sub conducerea lor” – declara un maghiar participant laevenimentele de atunci). În febra rãzbunãrilor au intrat pânã ºi copiii,care au refuzat sã se mai joace împreunã ºi s-au luat la bãtaie în curteaºcolilor. De teamã sau dornici sã revinã în judeþele lor de provenienþãdupã un exil impus de statul comunist, aproape 4.000 de români au



plecat din cele douã judeþe în primul an de dupã revoluþie. Acest exoda fost interpretat de politicienii noii puteri ca „purificare etnicã” iarperiodic emigrãrile din zonã tulburau viaþa politicã ºi presa dâmbovi-þeanã, în ciuda datelor statistice care demonstrau cã cele douã judeþe sesituau mult sub media emigrãrilor pe þarã.

Pentru români a existat indiscutabil o teroare a anilor ‘90. Aproa-pe toþi au fost marcaþi de evenimentele de atunci. Nu puþini au fost ceicare au declarat cã au primit scrisori sau telefoane de ameninþare, cãdormeau cu toporul la uºã, cã s-au ascuns prin vecini sau alte judeþe despaimã, cã uºile erau însemnate (ceea ce ducea imediat la devastare),cã au fost umiliþi în public, cã deseori li se spunea cã vor pãþi ca secu-riºtii Coman ºi Agache, cãrora li s-au spintecat trupurile, li s-au scosochii ºi au fost omorâþi în chinuri în zilele din decembrie 1989.

Naþionalismul românesc reactivase deci naþionalismul maghiar,care se manifesta la cote pe care observatorii atenþi le-au bãnuit încãînaintea cãderii lui Ceauºescu (Radio Europa Liberã, Vocea Americii).Ideea propusã de Katona Ádam de înfiinþare a Republicii Secuieºti,prin declararea independenþei faþã de statul român, înfierbântase min-þile unor localnici, care au trecut la distrugerea a tot ceea ce era sem-nificativ românesc. Doar în urma declaraþiilor televizate ale lui DomokosGéza (moderatul aflat în fruntea UDMR, recunoscut ca lider al ma-ghiarilor din România încã înainte de 1989) acþiunile separatiste auscãzut din intensitate, iar conflictele stradale s-au mutat în cadre insti-tuþionalizate7.

Dupã evenimentele din decembrie 1989, conform logicii auto-situãrilor, majoritarii sunt din nou în minoritate, iar minoritarii în ma-joritate. Un asemenea paradox devine posibil în condiþiile inversãriiraporturilor de dominaþie între majoritari ºi minoritari pe care o impu-ne configuraþia etnicã a regiunii.

Începând cu anii ‘90, dintre nenumãratele probleme existente, s-arepus în discuþie ºi aceea a drepturilor minoritãþilor etnice a cãror si-tuaþie, în timpul dictaturii, deºi nu a fost de nesuportat, cum au încer-cat unii sã afirme, totuºi a fost sub nivelul la care aceasta era în þãrile

69august, 2009


din afara blocului comunist. Dintre cei care au avut de fãcut cele maimulte revendicãri au fost, cum era de aºteptat, maghiarii, care repre-zintã cea mai numeroasã dintre minoritãþile din România. În elanul pa-roxistic care i-a cuprins atunci mai ales pe maghiarii care erau majori-tari în diferite zone, cum au fost ºi sunt cei din Harghita ºi Covasna, eiau trecut uºor de la bucuria eliberãrii de sub dictaturã la extazul puri-ficãrii etnice, de la cererile îndreptãþite privind drepturile minoritã-þilor la cereri exagerate cu caracter de privilegii. Toate cele întâmplateimediat dupã Revoluþia din ‘89 în Harghita ºi Covasna au stârnit uimi-re neîncrezãtoare urmatã de indignare din partea românilor ºi au con-stituit începutul unui conflict8. Acele evenimente au reactualizat trecu-tul în minþile oamenilor ºi au determinat ca acea zonã sã reprezintepentru mulþi „un butoi cu pulbere” care la o scânteie oricât de micã,întâmplãtoare sau provocatã, sã sarã în aer stârnind un conflict interna-þional. În ultimul timp conflictele din jurul þãrii ºi delimitarea de noigraniþe care au avut loc în fostele þãri vecine U.R.S.S., Cehoslovacia,Iugoslavia au accentuat aceastã fricã, au permanentizat-o, urmând sã otransforme poate în predicþie ce se autoîmplineºte.

Pentru o înþelegere la rece, lipsitã cât mai mult de prejudecãþi ºistereotipuri, am încercat delimitarea ideilor forþã care existã în acestmecanism de creare a conflictului, a temerilor primare care dominãgândirea celor implicaþi în acest joc psihologic, a acelor anxietãþi carepornesc toate de la evenimentele reale, mai îndepãrtate sau nu, a obse-siilor la care încã nu se poate renunþa.

Majoritatea românilor din þarã cunosc vag situaþia din cele do-uã judeþe, deoarece acestea nu constituie nicidecum o prioritate a lor,nu au nici posibilitãþi de a veni aici ºi de a sta de vorbã cu cei din zonã,ºi nici nu îºi doresc acest lucru, fiind o problemã care îi depãºeºte. Sur-sele lor de informaþii privind situaþia localã sunt fie cele prezentate înmass-media, fie cele povestite de cãtre cei care au vizitat locurile, oriamintirile unor foste cãlãtorii în zonã ori cele câteva cãrþi scrise pe te-mele acestea. Puþinele reportaje de la televizor sau articole din ziare,care dezbat aceastã problemã, prezintã aspecte mai mult sau mai puþin



ºocante privind diverse evenimente de acolo, ceea ce lasã o imaginedestul de înfricoºãtoare despre situaþia localã. Acestea împreunã cucele aflate de la diverºi cunoscuþi în legãturã cu evenimentele trãite deei, nu fac decât sã consolideze reprezentãrile pe care oamenii le aveaudeja, de mai demult, cu privire la ceea ce se întâmplã în Harghita ºiCovasna.

Toate aceste informaþii venite în ultima vreme întãresc o vechefricã a românilor: aceea a cotropirii9. O teamã primarã a româniloreste legatã de pierderea de teritorii, fapt care îi face sã vadã pe ma-ghiari ca fiind niºte invadatori barbari care s-au instalat pe pãmânturiromâneºti ºi vor sã le ocupe teritoriile. Diversele evenimente petrecuteîn 1918 au format percepþia cã maghiarii nu au renunþat niciodatãla aceste teritorii, au revendicat permanent pãmânturi româneºti ºi nunumai româneºti, aceasta ducând la conturarea imaginii maghiaruluica fiind un duºman al românismului. Din aceastã idee reies trei obsesiiadiacente ºi anume cea a holocaustului, a segregaþionismului ºi a dez-naþionalizãrii10.

Obsesia holocaustului este susþinutã de evenimentele întâm-plate în 1940-1944 în Transilvania de Nord, distrugerea bisericilor,masacrele de la Ip ºi Trãznea, pe care unii le considerã reexemplificateîn 1989-1990 în Harghita ºi Covasna, în 1990 la Târgu Mureº. Ea faceapel la sentimente primare de groazã, urã ºi intransigenþã faþã de ceicare au comis toate acestea ºi care oricând ar putea proceda din nouaºa. Maghiarii sunt percepuþi astfel ca fiind niºte „mâncãtori de ro-mâni”, drept urmare teama ºi refuzul de vizita acele locuri în care con-siderã cã nu sunt vãzuþi bine ºi vor fi primiþi cu ostilitate. Aceastã re-prezentare colectivã trezeºte foarte uºor sentimente naþionaliste extre-miste îndemnând iraþional la un rãspuns identic din partea românilor.Inevitabil, sintagma cu care este identificatã minoritatea maghiarã estecea de „criminali” iar cu astfel de oameni nu se discutã. Discursurileîn care se face apel la astfel de reprezentãri constituie o acþiune deaccentuare a acestei obsesii ºi, prin urmare, de blocare a oricãrui dia-log.

71august, 2009


Obsesia segregaþionismului este legatã de o serie de eveni-mente, acþiuni ºi cereri ale maghiarilor, ca de pildã situaþia din 1952-1968 când în zona respectivã a existat Regiunea Autonomã Maghiarã.Cererile privind actuala autonomie pe criterii etnice ºi culturale, acþiu-nile de separatism din învãþãmânt, acþiunile de izgonire a românilordin zonã în anii 1989-1990 precum ºi lozincile strigate atunci înHarghita ºi Covasna, cum au fost cele de genul „Români plecaþi aca-sã”, „Ardealul pãmânt maghiar” etc., plângerile permanente fãcute laorganizaþiile internaþionale în care susþin cã le sunt încãlcate dreptu-rile, acþiunile de persuasiune întreprinse în acest sens de lideri maghia-ri din Congresul American ºi scrisorile de blam trimise liderilor ro-mâni. Chiar întâmplãrile petrecute în Harghita ºi Covasna dupã Revo-luþie sunt explicate ca fiind rezultatul firesc al evenimentelor din de-cembrie ‘89 ale cãror începuturi au fost de fapt o miºcare organizatã deliderii maghiari pentru desfiinþarea dictaturii în zona unde trãiau maimulþi unguri, dezlipirea Transilvaniei de România, ºi revenirea la ve-chea graniþã maghiarã. Toate aceste acþiuni de intimidare pe care le-aufãcut maghiarii au conturat în mintea românilor imaginea maghiaruluidornic de a-ºi însuºi pãmânturi româneºti, de a schimba graniþele actu-ale ºi de a se proclama stãpân în zonã. Ori, o astfel de percepþie trimi-te cu gândul doar la imaginea unui duºman, care urmãreºte cu totdinadinsul sã pãcãleascã în tot ceea ce face, fapt care din nou blochea-zã orice tentativã de comunicare onestã.

Obsesia deznaþionalizãrii se datoreazã pe de o parte maghiari-zãrii românilor fãcutã din 1940 pânã în 1968, apoi maghiarizãrii apro-ximativ tuturor secuilor realizatã pânã acum, (deºi secuii s-au conside-rat întotdeauna maghiari) pe de altã parte refuzul maghiarilor de a vor-bi limba românã, cerinþelor impuse românilor de a cunoaºte limba ma-ghiarã, ostilitãþii arãtate ºcolilor româneºti ºi bisericii ortodoxe, prinneacordarea spaþiilor sau autorizaþiilor de înfiinþare, sau inexistenþeiacestora douã în unele localitãþi, lipsei cãrþilor româneºti din librãrii,precum ºi a slabei activitãþi a unor organizaþii sau fundaþii culturale



care i-ar putea aduna pe români la un loc ºi le-ar da sentimentul cã suntsolidari.

((ccoonnttiinnuuaarree îînn nnrr.. 44 ddiinn 22000099))

Note:1. Cf.Bruno ªtefan, Secuii ºi Românii – evoluþia unei neînþelegeri (Stu-

diu), Bucureºti 1998, p.5.2. Cf.Institutul Naþional de Statisticã, Recensãmântul Populaþiei ºi al Lo-

cuinþelor 2002, Bucureºti, 2003.3. Cf.Ioan Lãcãtuºu, Structuri etnice ºi confesionale în judeþe Covasna ºi

Harghita, Editura Universitãþii „Petru Maior” Târgu Mureº, 2008, p.63.4. Organizaþie ce cuprindea tineri pânã în 21 ani, ºcoliþi în spiritul dorin-

þei de revanºã, al dispreþului faþã de români, care au fãcut numeroase acþiunide teroare ºi intimidare în Ardealul de Nord.

5. Corp expediþionar recrutat din voluntari, care purta numele lideruluiPNT.

6. Conform „Raportului Comisiei Parlametare de audiere a persoanelorcare, dupã 22 decembrie 1989, au fost nevoiþi sã-ºi pãrãseascã locul de muncãºi domiciliul din judeþele Covasna ºi Harghita”, Bucureºti 1991.

7. Cf.Bruno ªtefan, Op.cit., p.26.8. Cf.Corneliu ªtefan Liþã, Modelul sintetic – integrativ de înþelegere a

relaþiilor dintre români ºi maghiari (studiu), Bucureºti 1998, p.90.9. Cf.Corneliu ªtefan Liþã, Op.cit., p.92.10. Ibidem.

73august, 2009


Fenomenul globaliz`rii militare

LOCOTENENT FLORIN ªTIBLI

Cu o origine situatã undeva în anii ’60, termenul globa-lizare a început sã fie uzitat tot mai frecvent la sfârºi-

tul anilor ’80, în articolele unor economiºti japonezi apãrute în presti-gioasa revistã Harvard Business Review, devenind treptat „conceptulanilor ’90”.

Similar altor concepte centrale din vocabularul ºtiinþelor politi-ce, precum putere, democraþie sau autodeterminare naþionalã, terme-nul globalizare rãmâne unul extrem de controversat, neavând o defini-þie precisã ºi nici universal acceptatã. Pe marginea sa, sfera academicãa relaþiilor internaþionale a consemnat în ultimii ani o dezbatere internãce poate fi încadratã în seria marilor dezbateri din istoria disciplinei ºicare, probabil, poate fi structuratã de-a lungul urmãtoarelor puncte dediscuþie: modul de conceptualizare a realitãþii denumite de termen, in-strumentele ºi metodele adecvate mãsurãrii fenomenului, încadrarea satemporarã, evaluarea lui normativã, impactul sãu asupra statelor ºi, pebaza celor de mai sus, însãºi utilitatea academicã a conceptului în a

75august, 2009

furniza înþelegerea realitãþii internaþionale de la început de mileniu. Încadrul contemporan al relaþiilor internaþionale, aceste aspecte traseazãlinia de demarcaþie dintre hiperglobaliºti (sau radicali), pe de o parte,ºi, pe de altã parte, sceptici, cãrora li se alãturã aºa-ziºii transformaþio-naliºti, într-o tentativã de combinare ºi acomodare neutrã axiologic aprimelor douã poziþii.

Globalizarea este abordatã ca un fenomen geopolitic, geoecono-mic ºi cultural. Globalizarea comportã noi ºi noi provocãri. Prin creº-terea interdependenþelor în relaþiile internaþionale, noþiunea de „securi-tate naþionalã ºi internaþionalã” capãtã valenþe tot mai complexe. Men-þinerea stabilitãþii la nivel global ºi acordarea de asistenþã pentru con-stituirea unor mecanisme internaþionale de asigurare a dezvoltãrii du-rabile ºi echitabile vor deveni o prioritate pentru comunitãþile regiona-le. Fenomenul globalizãrii este privit ca o etapã viitoare a procesuluigeneral de dezvoltare politico-economicã ºi culturalã a omenirii. Aºacum sublinia J.E Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie,un fapt este cert: globalizarea nu este nici bunã, nici rea. Acest feno-men are un dublu efect asupra lumii: unul pozitiv, în sensul cã interac-þiunea dintre þãri va creºte tot mai mult ºi vor fi create noi oportunitãþipentru dezvoltarea civilizaþiei umane, în special în domeniul econo-mic, ºi unul negativ, determinat de faptul cã, odatã cu evoluþia sa, seva extinde tot mai mult dimensiunea ameninþãrilor, la nivel regionalsau chiar planetar.

În contextul mondial actual, importanþa globalizãrii este maxi-mã; se doreºte ca din acest joc fiecare stat-naþiune sã câºtige, chiardacã în proporþii diferite. Practic este ºi firesc sã se întâmple aºa, deoa-rece nici eforturile depuse pentru conturarea fenomenului nu sunt egale.

În ultimul secol, globalizarea în plan militar s-a evidenþiat, prin-tre altele, în rivalitatea geopoliticã ºi imperialismul marilor puteri (înspecial de la lupta pentru Africa din ultimul deceniu al secolului alXIX-lea pânã la Rãzboiul Rece), în evoluþia sistemelor de alianþe inter-naþionale ºi a structurilor de securitate internaþionalã (de la Concertul



European pânã la Organizaþia Atlanticului de Nord), în apariþia uneipieþe mondiale a armamentului, în paralel cu rãspândirea la scarã glo-balã a tehnologiilor militare ºi în instituþionalizarea unor regimuri glo-bale cu jurisdicþie asupra problemelor militare ºi de securitate, cum arfi regimul internaþional al neproliferãrii armamentului nuclear. Într-ade-vãr, se poate afirma cã toate statele sunt acum angrenate, deºi în pro-porþii diferite, într-o ordine militarã mondialã. Aceasta este extrem destratificatã ºi puternic instituþionalizatã: stratificatã, deorece în linii marise disting, pe rând, un prim grup (al superputerilor), un al doilea (al pu-terilor de rang secund) ºi un al treilea grup (al puterilor militare în cursde dezvoltare); instituþionalizatã, prin faptul cã aranjamentele militar-diplomatice ºi multilaterale traseazã proceduri reglementate de inter-acþiune. În acelaºi timp, aceastã ordine este influenþatã de o evoluþierelativ autonomã a dinamicii armamentului.

Globalizarea militarã poate fi consideratã, în linii mari, un pro-ces ce încorporeazã extensiunea ºi intensitatea sporite ale legãturilormilitare dintre unitãþile politice ale sistemului mondial. (Aici legãturilemilitare ºi puterea militarã se referã la formele de violenþã organizatã.)Înþeleasã astfel, ea reflectã atât reþeaua în expansiune de legãturi ºi ra-porturi militare din întreaga lume, cât ºi impactul inovaþiilor tehnolo-gice de primã importanþã în domeniul militar (de la navele cu aburipânã la sateliþii de recunoaºtere) care, de-a lungul timpului, au consti-tuit lumea ca unic spaþiu geostrategic.

Din punct de vedere istoric, acest proces de compresie spaþio-temporarã a condus la o apropiere mai mare între centrele de puteremilitarã, sporind astfel eventualitatea unui conflict, pe mãsura prolife-rãrii capacitãþii de a proiecta la mari distanþe puterea distructivã. Si-multan, timpul de decizie ºi reacþie militarã s-a micºorat ºi, ca atare,maºinãriile militare ºi permanenta lor pregãtire de luptã au devenit oparte integrantã a vieþii sociale moderne.

Pot fi utilizaþi diverºi indicatori cantitativi pentru a înlesni tra-sarea dimensiunilor spaþio-temporare ºi organizaþionale ale procesului

77august, 2009

Fenomenul globalizãrii militare

de globalizare militarã. Aceºtia includ: gradul de expansiune imperi-alã; prezenþa militarã strãinã; reprezentarea diplomaticã militarã; piaþaarmelor; cheltuielile cu armamentul; cheltuielile destinate apãrãrii;aparteneþa la alianþe; acordurile de cooperare militarã; conexiuni în in-dustria apãrãrii; incidenþa intervenþiilor militare; paternurile asistenþeimilitare. Astfel de indicatori fac posibilã depistarea schimbãrilor sem-nificative, în evoluþia istoricã a formelor globalizãrii militare ºi a pro-filurilor naþionale ale angregãrii, în ordinea militarã mondialã. O astfelde evaluare sistematicã oferã perspectiva unei mai cuprinzãtoare spa-þializãri ºi reprezentãri, atât a formelor istorice ale globalizãrii militare,cât ºi a ordinii militare globale vãzute din perspectiva istoricã.

Din punct de vedere analitic este util sã evidenþiem prezenþa atrei faþete diferite ale globalizãrii militare: extensiunea globalã a siste-mului rãzboiului (starea de rivalitate ºi conflict între marile puteri); di-namica globalã a armamentului (sistemul producerii ºi comercializãriiarmamentului); expansiunea geoguvernãrii în problemele militare ºide securitate, cum ar fi acordurile privind controlul armamentului. Fie-care dintre aceste faþete relevã câte un aspect al procesului de globa-lizare militarã, iar luate împreunã, ele oferã o prezentare exhaustivã aevoluþiei ordinii militare mondiale. Conceptul de ordine militarã mon-dialã este unul de datã recentã. El se referã la modurile în care relaþii-le ºi activitãþile militare (de la rãzboi la producþia de armament) întreentitãþile politice (fie ele state-naþiune, oraºe-state sau imperii) for-meazã un teren complex de interacþiuni care întruchipeazã structura ºidinamica sa proprie. Deºi în scop analitic este utilã stabilirea unei de-marcaþii între aceste faþete – sistemul de rãzboi, dinamica armamentu-lui ºi geoguvernarea - este deosebit de important sã recunoaºtem cãatât ordinile militare istorice, cât ºi formele istorice de globalizare mi-litarã sunt constituite ºi prin interacþiunea lor. Deoarece se urmãreºte olocalizare spaþialã a formelor istorice ale globalizãrii militare existãtrei mecanisme de bazã:

1. sistemul de rãzboi (adicã ordinea geopoliticã, rivalitatea mari-lor puteri, conflictul ºi relaþiile de securitate);



2. dinamica armamentului (modul în care se rãspândesc pe globtehnologiile de producere a armelor ºi capacitãþile militare);

3. geoguvernarea violenþei organizate (care include reglementa-rea internaþionalã, formalã ºi informalã, referitoare la dobândirea, des-fãºurarea ºi utilizarea puterii militare).

Deoarece globalizarea a fost un element care a existat atît îna-inte de Rãzboiul Rece, cât ºi unul care continuã ºi acum, în forme in-tensive ºi extensive este necesar sã o privim ca un punct al continui-tãþii între cele douã perioade. Logica ne cere sã recunoaºtem cã siste-mul actual nu este întru totul continuarea ordinii din perioada Rãzbo-iului Rece. Dar ea nu trebuie vãzutã separat de ceea care o precede.

Ideea cã globalizarea defineºte calitatea principalã a ordinii ac-tuale este negatã, din diferite motive. La modul general, dacã globali-zarea – ca un lung proces istoric – a avut numeroase oscilaþii, atunci in-terpretarea ordinii actuale în termenii globalizãrii nu furnizeazã ele-mentele specifice necesare.

Dincolo de acestea, globalizarea este descrisã ca o lipsã de ordi-ne, aspecte negative fiind evidenþiate din abundenþã, dar fãrã aparentãcoerenþã. Globalizarea este descrisã ca o „constelaþie a dezvoltãrii pie-þelor, tehnologiilor, ideologiilor ºi civilizaþiilor, care nu au nimic încomun”. Nu existã aproape deloc norme pentru reglementarea acesteiordini mondiale, nu existã un designer, fiind o structurã constituitãspontan. Chiar la nivel de bazã, globalizarea nu pare sã constituie oordine minimã, rudimentarã, la temelia societãþii tradiþionale interna-þionale.

Bibliografie:Frunzeti Teodor, Globalizarea securitãþii, Editura Militarã,

Bucureºti, 2006.Held David, McGrew Anthony, Goldblat David, Perraton

Jonathan, Transformãri globale. Politicã, economie ºi culturã, EdituraPolirom, Iaºi, 2004.

79august, 2009

Fenomenul globalizãrii militare

Miroiu Andrei, Ungureanu Radu–Sebastian (coord.) – Manualde relaþii internaþionale, Editura Polirom, Iaºi, 2006.

Neguþ Silviu, Geopolitica. Universul puterii, Editura MeteorPress, Bucureºti, 2008.

Stiglitz E. Joseph, Mecanismele globalizãrii, Editura Polirom,Iaºi, 2008.



TEATRE DE OPERA}II

Terorismul: cauzele, scopurile [i motiva]iile acestui fenomen

CATHERINE PÃVÃLOIU

Deºi activitãþile teroriste sunt rareori fenomene izolate aces-tea, în prezent, reprezintã o ameninþare globalã care urmã-

reºte desconsiderarea oricãrui principiu fundamental al legii, ordinii ºidrepturilor omului. De altfel, realitatea dezastrului social ce este pro-dus de acþiunea teroristã trebuie eradicat înainte prin eliminarea cauze-lor sale. Justificativã este analiza factorilor ce nu a dat, pânã acum,rezultatele scontate. De ce mulþi autori au încercat sã analizeze teroris-mul pornind de la descoperirea cauzelor care-l determinã?

„Studiind amãnunþit literatura consacratã terorismului — remarcaunul dintre autori — putem observa cã problema cauzelor care gene-reazã acest fenomen este tratatã superficial. Atunci când sunt totuºiabordate, concluziile la care se ajunge sunt, de cele mai multe ori,impregnate cu o puternicã notã de subiectivism conducând în mod uºorspre constatarea cã sunt elaborate pentru a servi unui anumit scop” 1.

De asemenea, o parte dintre analiºtii terorismului, cum ar fiEdward Hyams, considerau temeiul terorismului ca fiind un subiect ce

83august, 2009

ar putea avea relevanþã în încercarea de a înþelege fenomenul, pornindde la „... a cãuta cauzele acestui fenomen echivaleazã cu încercarea dea-i asigura legitimitatea”2.

Uneori accentul este pus pe cauze politice ºi ideologice ce derivãdin diferite variabile ale culturii teroriºtilor (istorie, tradiþie, literaturã,religie – în mod special islamul).

Specialistul american I. Simon vorbeºte despre cauzele asasina-telor politice, arãtând cã „principala cauzã a fost ºi este încã lipsa dedorinþã ºi de iniþiativã a claselor conducãtoare de a rezolva problemelearzãtoare cu care este confruntatã societatea. Violenþa genereazã vio-lenþã. Actul individual de violenþã este rãspunsul la o situaþie politicãºi socialã“3. Aºadar, din analiza acestuia, mediul dezvoltãrii terorismu-lui se aflã în societãþile bolnave, cangrenate de mizerie ºi nedreptãþisociale ce poate genera violenþã.

Deseori, analiºtii terorismului contemporan înscriu drept o ca-racteristicã organizaþionalã, de mare semnificaþie, a fenomenului ceeste cunoscut la nivel global, prin faptul cã acesta se practicã cel maiadesea în grup. Grupurile teroriste impun constrângeri puternice mem-brilor lor, dar pentru mulþi dintre aceºtia apartenenþa la grup „poate de-veni un element motivaþional mai important decât doctrina sau scopu-rile politice ale grupului“4.

Însã, apar contradicþii în ceea ce priveºte revendicãrile teroris-mului, cu caracter politic, de schimbare a societãþii sau din punct devedere ideologic. De altfel, înfãptuirea revoluþiei, rezistenþa patrioticãîmpotriva unui ocupant strãin, miºcãrile de eliberare naþionalã nu potfi considerate drept elemente fundamentale pentru înþelegerea ºi expli-carea terorismului, dupã cum nici a pune pe primul plan în cercetareacauzelor fenomenului terorist dereglãrile psihologice, mizeria, violen-þa, nedreptãþile sociale, problemele rasiste, economice etc. nu poate con-duce la concluzii corecte.

Opinia exprimatã de profesorul de origine sârbã Vajim Dimitreviè,susþine cã „anumite origini ale terorismului pot fi deplorabile (rasism,


Teatre de operaþii

colonialism, violarea drepturilor omului) dacã se þine seama de faptulcã teroriºtii, în ansamblu, provin din minoritãþi frustrate”5.

Poate, tocmai de aceea, eºecul prevenirii ºi combaterii terorismu-lui decurge ºi din faptul cã nu existã o înþelegere limpede a cauzelorcare conduc la acte de terorism, comunitatea internaþionalã neajungândla un punct de vedere comun asupra acestui fenomen ºi tocmai de aceeaa eºuat în încercarea de a-l controla pânã în prezent. Referindu-se laacest aspect, pe bunã dreptate, Hans Blix — fostul inspector pentru dezar-marea Irakului — spunea cã „fãrã Saddam lumea e mai bunã, dar nueste mai sigurã - declarând apoi cã - rãzboiul din Irak a stimulat ºi maimult terorismul”6.

Elementele de esenþã ale fenomenului terorist pot evidenþia o se-rie de cauze proprii etapei actuale de dezvoltare a omenirii, precum:conflictele sociale din diverse state ale lumii, determinate de situaþii in-terne de diverse nuanþe (religioase, politice, economice, xenofobe, ra-siste, extremiste, naþionaliste, separatiste etc.); conflicte politico-mili-tare din diferite zone ale lumii, dominate de interese majore, un loc im-portant ocupându-l lupta pentru putere, dusã deschis sau în secret, decãtre forþe interne cu sprijin extern, inclusiv de cãtre organizaþii de tipcriminal, ori terorist; expansiunea continuã ºi tot mai accentuatã a fun-damentalismului islamic.

Terorismul din zona Orientului Mijlociu, nu reprezintã un feno-men atât de spontan precum este considerat de cãtre guvernele unorstate. Mai mult, aceste manifestãri au cauze relevante pentru specia-liºtii palestinieni (32 de ani de ocupaþie israelianã, expropierea terenu-rilor ºi constituirea de localitãþi israeliene pe teritoriul palestinian), li-banezi (ocupaþia israelianã a unor pãrþi din teritoriul Libanului, pre-cum ºi schimbarea raportului de forþe între cele douã grupãri religioasedin aceastã þarã, musulmani ºi creºtini, în favoarea musulmanilor),disidenþi din Arabia Sauditã (refuzul guvernului de a extinde partici-parea populaþiei la viaþa politicã, violãrile frecvente ale drepturiloromului, corupþia manifestatã în rândul familiei regale ºi sprijinul neli-mitat acordat acesteia de cãtre SUA) 7.

85august, 2009

Terorismul: cauzele, scopurile ºi motivaþiile acestui fenomen

Printre cauzele care favorizeazã apariþia ºi dezvoltarea fenome-nului terorist mai pot fi menþionate 8: dorinþa de putere sau insuficien-ta structurare a instituþiilor ce au atribuþii în prevenirea ºi combatereafenomenelor infracþionale grave; virulenþa tot mai crescutã a unor fe-nomene infracþionale (violenþa, crima organizatã, traficul de droguri ºide armament, migraþia ilegalã etc.) ºi interferarea tot mai acutã a aces-tora cu activitatea teroristã; lipsa de coordonare la nivel global, zonalºi regional a mãsurilor antiteroriste necesare combaterii acestui flagel;destructurarea, reducerea sau desfiinþarea unor forþe armate convenþio-nale sau speciale, aparþinând în principal fostelor state socialiste, ceeace a fãcut ca unii specialiºti din cadrul acestora sã se punã în serviciulunor organizaþii ºi grupãri teroriste.

De asemenea, ideologia reprezintã un mijloc puternic de influ-enþare, având caracteristici internaþionale de naturã politicã în funcþiede circumstanþele specifice: politica de dominaþie, expansiune ºi hege-monie, discriminare rasialã ºi de apartheid; amestecul în treburile in-terne ale altor state, teroarea în masã, exodul forþat al populaþiei; inten-sificarea activitãþilor organizaþiilor fasciste, neofasciste ºi extremiste;lipsa unor drepturi politice, economice ºi sociale, sãrãcia, foametea,mizeria, frustrãrile de orice fel; birocraþia, corupþia, influenþa grupuri-lor mafiote; traficul de droguri ºi contrabanda cu armament, exploziviºi materiale radioactive; rata mare a ºomajului din unele þãri etc.

Scopurile terorismului pot fi considerate ca fiind o formã de ma-nifestare a conflictelor de micã sau mare intensitate, datoritã avanta-jelor tehnologiei de ultima generaþie. Orice formã teroristã, aºa cumam menþionat ulterior, poate fi realizatã individual sau în grup. Demulte ori, teroriºtii pot beneficia de sprijinul mascat al unor state (fiindconsiderat un rãzboi ascuns nedeclarat) ce au „capacitatea de a provo-ca adevãrate masacre, prin acþiuni superviolente de a ameninþa ºi a þineîn ºah chiar state puternice”9. Evoluþa actelor individuale de terorismtinde cãtre obþinerea unor anumite concesii, cum ar fi plata unor rãs-cumpãrãri sau eliberarea unor prizonieri ºi atunci terorismul organizatpoate sã urmãreascã deliberat provocarea mãsurilor de represiune,haos ºi violenþã, sperând cã astfel va provoca autodistrugerea struc-turilor statale vizate.


Teatre de operaþii

Scopurile ºi obiectivele urmãrite de teroriºti sunt diferite, înfuncþie de tipologia acþiunilor ºi de natura organizaþiilor acestora: reali-zarea unor scopuri politice (soluþionarea sau schimbarea unor proble-me politice); sensibilizarea opiniei publice asupra unei ideologii sau dinpunct de vedere propagandistic ori psihologic; prin rãzbunarea unor per-sonalitãþi, organisme sau guverne în urma unor mãsuri decizionale; dezor-ganizarea unor scopuri militare etc10. Astfel, þintele predilecte ale teroris-mului statelor autoritare sunt membrii marcanþi ai partidelor democrati-ce, intelectualii, liberalii, conducãtorii socialiºti etc.

Dupã tipologia conceptului þintele pot fi diferite pentru terorismulde dreapta, etnic, naþionalist ºi de stânga. Terorismul de dreapta estecoordonat împotriva liderilor de stânga, unii intelectuali sau trãdãtorii.Terorismul etnic ºi naþionalist are drept victime membrii grupãrilor po-litice de altã naþionalitate aflate la putere, forþele de ordine sau cei carecolaboreazã cu aceºtia, inclusiv turiºtii statelor ce au relaþii strânse cu pu-terea. Terorismul de stânga este întreprins împotriva aparatului de stat,funcþionarilor guvernamentali, militarilor, poliþiºtilor, juriºtilor, oame-nilor de afaceri etc.

Analiºtii considerã cã acþiunile teroriste, nu depind de culoareapoliticã a acestora. Mai mult, teroriºtii urmãresc mediatizarea acþiuni-lor lor de cãtre mass-media internaþionale, pentru a se realiza un impactdeosebit asupra populaþiei ºi guvernanþilor. Ei urmãresc sã atragã aten-þia generalã a publicului asupra scopurilor unor astfel de acte ºi sã gene-reze o puternicã reacþie din partea acestuia. În acest sens Ulrike Meinhoff,întemeietoarea fostei organizaþii teroriste Baaden – Meinhoff, scria cã„atentatele nu sunt destinate doar sã provoace teroare; ele au de aseme-nea drept scop sã provoace o puternicã reacþie”11.

Rezultatele specialiºtilor dovedesc faptul cã scopul actelor teroristeeste paralizarea vieþii sociale din spaþiul respectiv prin: asasinarea unorpersonaje cheie în ierarhia statalã oficialã, din domeniul politic, militar-cultural sau a unor lideri de opinie marcanþi; distrugerea (deteriorarea) unoredificii/instituþii de valoare (simbol) pentru autoritatea statalã ºi populaþiastatului vizat; declanºarea unor comentarii/dezbateri la scarã largã în mass-media; mediatizarea evenimentului; generarea unor negocieri politice sauconstrângerea autoritãþilor pentru a veni în întâmpinarea revendicãrilorgrupãrii teroriste; sporirea reputaþiei ºi credibilitãþii grupãrii teroriste.

87august, 2009


Orice act de violenþã individual sau de grup este comis cu unmotiv oarecare. Întotdeauna se ascund mai multe forþe care acþioneazã,diferite cauze sau interese. Motivaþiile ºi determinãrile acþiunilor tero-riste acoperã o sferã largã de interese, mergând de la cele politice ºi re-ligioase, pânã la cele de tip mafiot sau anarhist, în general, acestea aco-perind trei categorii de motive: raþionale, psihologice ºi culturale.

Un alt aspect, demn de luat în considerare când este menþionatfenomenul terorismului reprezintã problema elementului intenþional saumoral. O preocupare în rândul specialiºtilor militari ai terorismului,este aceea de a pune accentul pe „subiectul activ” care „are conºtiinþã– indiferent dacã acþiunea este comisã cu intenþie directã sau indirectã– cã fapta pe care o sãvârºeºte va avea drept efect scopul pe care-l ur-mãreºte. Intenþia reprezintã atitudinea psihicã a autorului infracþiuniiîn raport cu acþiunea pe care o sãvîrºeºte”12.

Valorile culturale ºi religioase pot motiva, de asemenea, acþiuni-le teroriºtilor, într-o manierã cu totul deosebitã. Se poate aminti în acestsens „rãzboiul caricaturilor profetului Mahomed” apãrute în unele zi-are occidentale care a iscat o isterie ºi o revoltã în masã a musulma-nilor din unele þãri islamice. Un impact deosebit asupra terorismului pebaze culturale ºi religioase îl poate avea, în societãþile în care oameniise identificã în termenii apartenenþei la un anumit grup sau existã odispoziþie de sacrificiu, modul de viaþã general ºi particular al indivi-zilor care le compun.

Datoritã particularitãþii esenþiale, terorismul, conform prevede-rilor Strategiei Naþionale de Prevenire ºi Combatere a Terorismu-lui, „reprezintã ansamblul acþiunilor ºi ameninþãrilor credibile ca acþi-uni ilegale care îndeplinesc cumulativ umãtoarele caracteristici esen-þiale:

• sunt angajate premeditat de cãtre indivizi sau diverse tipuride structuri sociale, motivate de concepþii ºi atitudini radicale ostilefaþã de alte entitãþi;

• uzeazã de mijloace ºi metode violente ºi/sau distructive apli-cate programatic;


Teatre de operaþii

• au þinte directe, indivizi ºi/sau factori materiali importanþi dinviaþa politicã ºi socialã;

• îºi propun deliberat diseminarea pe scarã largã a unor stãride anxietate, nesiguranþã, teamã ºi panicã;

• au obiective explicit sau implicit politice, care vizeazã ca fi-nalitate influenþarea unei entitãþi;

• sunt derulate în afara stãrii de rãzboi sau în afara ariei deaplicabilitate a legilor rãzboiului, în caz de conflict armat” 13.

În baza acestor caracteristici, conceptul de terorism trebuie înþe-les ca tip de exprimare socialã, delimitându-l categoric de alte mani-festãri umane violente. Astfel, actele de violenþã sãvârºite de organiza-þiile teroriste ºi calificate drept acte de terorism au caracter politic, în-trucât vizeazã în mod direct sau indirect atingerea unor obiective denaturã politicã, pe când actele de violenþã întreprinse de organizaþiilecriminale de tip mafiot, de bande sau unele secte religioase au un ca-racter de drept comun.

Evoluþia terorismului în lume face ca sprijinul ce trebuie acordatpentru combaterea acesui fenomen trebuie realizat atât la nivel interncât ºi extern. Copleºitor este modul cum întreaga lume doreºte sã co-opereze pentru combaterea agresivitãþii de orice fel. Curajul, dârzeniaºi compasiunea de care dau dovadã statele în situaþii similare (cazul 11septembrie 2001) îi determinã sã facã orice le stã în putinþã pentru apreveni alte tragedii. Astfel, obligaþia statelor este de a reorganiza prin-cipiile de bazã ale combaterii terorismului ºi sã colaboreze pe coordo-nate noi pentru intensificarea responsabilitãþilor faþã de cetãþeni.

Note:1. Maxim Ioan V., Terorismul, cauze, efecte ºi mãsuri de combatere, Edi-

tura Politicã, Bucureºti, 1989, p. 64.2. Hyams Edward, Terrorist and Terrorism, London, 1990, p. 82.3. Gross Feliks Political Assassinations, New York, Editura Trans Glo-

bal, pp. 312-314.4. Arãdãvoaice Gh. Iliescu, D., Niþã, L. D., Terorism, antiterorism, con-

traterorism, Oradea, Editura Antet, 2002, p. 12.

89august, 2009


5. Dimitreviè, Vajim, Rescue de politique internationale, nr. 886, Paris,1987, p. 20.

6. Ziarul „Ziua”, 14 octombrie 2004, p. 57. Cf. Gl.mr.prof.univ.dr. Frunzeti, Teodor, Securitatea naþionalã ºi rãz-

boiul modern, Editura Militarã, Bucureºti, 1999, pp. 165-166.8. Cf. Col. (r) dr. Stãncilã, Lucian, Col. Burghelea, Ion, Participarea Ar-

matei României la combaterea terorismului, Editura UNAp, 2005, p. 17.9. Robert Kupperman, Jeff Kamen, Avertisment final. Prevenirea dezas-

trului în noua era a terorismului, Editura Doubledaz, New York, 1989, p. 30.10. Prof. univ. dr. Florentin Scaleþchi, Securitatea Comunitarã ºi teroris-

mul, Editura Bren, Bucureºti, 2006, pp. 82-84.11. Gl.dr. Mureºan, Mircea, Col. Pleºanu, Marcu, Influenþa fenomenului

terorist asupra sistemelor militare integrate, Editura UNAp, 2005, p. 6512. Bodunescu Ion, Flagelul terorismului internaþional, Editura Militarã,

Bucureºti, 1978, p. 3113. Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii, Strategia naþionalã de prevenire

ºi combatere a terorismului, Bucureºti, 2003.

BIBLIOGRAFIE:Maxim Ioan V., Terorismul, cauze, efecte ºi mãsuri de comba-

tere, Editura Politicã, Bucureºti, 1989.Hyams Edward, Terrorist and Terrorism, London, 1990.Gross Feliks Political Assassinations, New York, Editura Trans

Global.Arãdãvoaice Gh. Iliescu, D., Niþã, L. D., Terorism, antitero-

rism, contraterorism, Oradea, Editura Antet, 2002.Dimitreviè, Vajim, Rescue de politique internationale, nr. 886,

Paris, 1987.Ziarul „Ziua”, 14 octombrie 2004.Gl.mr.prof.univ.dr. Frunzeti, Teodor, Securitatea naþionalã ºi

rãzboiul modern, Editura Militarã, Bucureºti, 1999,Col. (r.) dr. Stãncilã, Lucian, Col. Burghelea, Ion, Participarea

Armatei României la combaterea terorismului, Editura UNAp, 2005.Robert Kupperman, Jeff Kamen, Avertisment final. Prevenirea

dezastrului în noua era a terorismului, Editura Doubledaz, New York,1989.


Teatre de operaþii

Prof.univ.dr. Florentin Scaleþchi, Securitatea Comunitarã ºi te-rorismul, Editura Bren, Bucureºti, 2006.

Gl.dr. Mureºan, Mircea, Col. Pleºanu, Marcu, Influenþa feno-menului terorist asupra sistemelor militare integrate, Editura UNAp,2005.

Pãvãloiu Catherine, Terorismul ºi acþiuni teroriste în mediul in-ternaþional în perioada post-Rãzboi Rece, Lucrare de disertaþie, îndru-mãtor prof. univ. dr. Constantin Hlihor, Universitatea Bucureºti, Fa-cultatea de Istorie, Bucureºti, 2007.

Bodunescu Ion, Flagelul terorismului internaþional, EdituraMilitarã, Bucureºti, 1978.

Gh. Bassarabescu, Terorism, între istorie si actualitate, CLIPA,nr. 518, din 27 septembrie 2001.

Voicu Ion, Law and Diplomacy vs. Terrorism and Brutality,Romanian Journal of International Affairs, volume IV, IRSI,Bucureºti, 2002.

Stephen F. Dale, Religious Suicide in Islamic Asia: Anticolonialterrorism in India, Indonesia, and the Philippines, în „Journal of Con-flict Resolution”, vol. 32, No. 1, March 1988.

Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii, Strategia naþionalã de pre-venire ºi combatere a terorismului, Bucureºti, 2003.

http://www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/simpozion/terorism/garz/garz.htm

http://www.cjsj.ro/pdfuri/integrare%20nr_5_2006.pdfhttp://www.conceptwizard.com/pipeline_of_hatred.htmlhttp://www.ict.org.il/inter_ter/intnl_terror_frame.htm.

91august, 2009


Noi riscuri [i amenin]`ri la adresa for]elor

LOCOTENENT COSTEL BOCÃNEALÃ

În prezent, riscul izbucnirii unei confruntãri militare majorerãmâne redus. Totuºi, existã riscuri regionale ºi locale, non-

militare ºi militare dificil de prevãzut ºi apreciat ºi care ar putea evoluaîn ameninþãri la adresa naþionalã ºi implicit a forþelor. Acestea pot fi cla-sificate în riscuri regionale, asimetrice, transnationale ºi în evenimenteneprevãzute.

Riscurile regionale cuprind: dezechilibre strategice între po-tenþialele militare din spaþiul de interes strategic al României; prezenþaunor tensiuni ºi conflicte militare care se pot extinde; prelungirea unordificultãþi economico-sociale care afecteazã direct potenþialul militar ºicare erodeazã autoritatea instituþiilor naþionale de conducere ale statu-lui; posibilitatea apariþiei unor disfunctionalitãþi în sistemele financia-re, informatice, energetice, de comunicaþii ºi telecomunicaþii ale state-lor, precum ºi rivalitãþile politico-militare dintre acestea.

Riscurile asimetrice cuprind acele strategii sau acþiuni delibe-rat îndreptate împotriva statului roman, care folosesc procedee diferite

93august, 2009

de lupta clasicã, vizând atacarea punctelor vulnerabile ale societãþii ci-vile, dar care pot afecta direct sau indirect ºi forþele armate. Ele se re-ferã la: expansiunea reþelelor ºi activitãþilor teroriste; proliferarea ºi di-seminarea necontrolatã a tehnologiilor ºi materialelor nucleare, a mij-loacelor de distrugere în masã, a armamentelor ºi a altor mijloace letaleneconvenþionale; rãzboiul informaþional; izolarea României în socie-tatea globalã, bazatã pe informaþie, din cauza lipsei infrastructurii spe-cifice. Astfel de riscuri includ întreruperea fluxului esenþial de infor-maþii, propagarea unei imagini deformate privind societatea democra-ticã româneascã, modul de respectare de cãtre România a tratatelor sauacordurilor internaþionale, limitarea accesului la resursele strategice,degradarea mediului ºi existenþa unor obiective cu un grad ridicat derisc în proximitatea frontierelor naþionale.

Prin amploarea ºi implicaþiile pe termen lung, ºi prin impactulpsihologic asupra opiniei publice mondiale, atacurile teroriste precumconsacrã terorismul ca o nouã formã de rãzboi neconvenþional ºi asi-metric.

Angajarea fermã a României în lupta de combatere a ameninþã-rilor teroriste, atât prin participarea la eforturile comunitãþii internaþio-nale, cât ºi prin mãsurile interne luate în acest sens este una din misiu-nile strategice de bazã ale forþelor armate pentru starea de pace, cu po-sibile implicaþii majore asupra securitãþii naþionale, dar mai ales laadresa forþelor participante la misiune.

Este de aºteptat ca grupãrile teroriste sã loveascã asupra statelorcare susþin coaliþia ºi, implicit, asupra celor care participã efectiv cutrupe la destabilizarea sau anihilarea lor. Prezenþa trupelor în astfel demisiuni implicã o serie de riscuri ºi ameninþãri la adresa securitãþii na-þionale, implicit la adresa forþelor coaliþiei ºi, nu în ultimul rând, a po-pulaþiei locale din zona desfãºurãrii acþiunilor militare.

Considerãm cã, pe timpul desfãºurãrii operaþiilor multinaþiona-le, riscurile se pot manifesta, indiferent de acþiunile insurgenþilor, atâtîn zonele unde existã contact direct cu aceºtia, cât ºi în zonele din afaraspaþiului controlat, unde acþiunile desfãºurate sunt limitate sau inexis-tente.


Teatre de operaþii

În opinia noastrã existã trei tipuri de riscuri ºi ameninþãri speci-fice operaþiilor multinaþionale: a) de facturã militarã; b) de ordin natu-ral; c) de ordin social.

Riscuri ºi ameninþãri de facturã militarã• Existenþa unei mari cantitãþi de armament, muniþie ºi explozivi

asupra populaþiei ºi folosirea acestora împotriva forþelor coaliþiei, une-ori sub pretextul diferitelor ocazii legate de ritualuri specifice religiei;

• Utilizarea în acþiunile diversioniste, de sabotaj ºi teroriste aunor serii diversificate de dispozitive explozive: proiectile de artilerieºi mine antipersonal, elemente de muniþii, fire electrice, sistem cu an-tenã pentru detonare comandatã; proiectile de artilerie, bombe cu fitildetonant ataºat la capsa pirotehnicã ºi o alarmã de maºinã ca iniþiatorcomandat; elemente de muniþie la care sunt ataºate canistre cu com-bustibil uºor inflamabil; grenade de mânã (alte elemente de muniþii)legate în serie; materialele explozive disimulate sub forma unor orna-mente de perete (modelate ºi vopsite), jucãrii, obiecte de uz casnic etc;

• Folosirea pe scarã largã a dispozitivelor de declanºare sub di-ferite forme: mecanisme electronice cu ceas cu temporizare programa-tã, cu posibilitãþi de detonare în intervale de timp diferite; mecanismeelectronice cu ceas cu temporizare reglatã, alcãtuite din sisteme inte-grate cu ceas, asamblate împreunã cu alte elemente electronice, disi-mulate sub diferite forme; mecanisme radio de detonare, compuse dinreceptor ºi declanºator; mecanisme de detonare pe bazã de ceas deºtep-tãtor sau telefon mobil - cu acþiune la ora programatã sau la efectuareaapelului etc.

• Dispunerea de o întreagã gamã de armament ºi explozivi, înprincipal: a) piese de artilerie (aruncãtoare de bombe, obuziere, tunuride diferite calibre, pânã la 155 mm), recuperate prin diferite metodedin vechile cazãrmi distruse în timpul rãzboiului sau abandonate în ur-ma desfãºurãrii acestuia; fãrã a exclude preocupãrile privind modifica-rea unor categorii de armament (aruncãtoare de grenade) pentru creº-terea puterii de distrugere, în scopul folosirii ºi cu alte categorii de mu-

95august, 2009

Noi riscuri ºi ameninþãri la adresa forþelor

niþie de calibre mai mari; b) lansatoare „temporizate“ montate pe ºasi-uri de autovehicule, dotate ºi cu dispozitive de autodistrugere; c) arma-ment uºor de infanterie, pentru atacuri date, de regulã, de cãtre gru-puri numeric reduse, slab organizate (de la una la câteva persoane), vi-zând în special forþele coaliþiei (militari aflaþi în misiune, convoaie lo-gistice ºi umanitare, raioane de dislocare ale subunitãþilor izolate ºipuncte de comandã ale acestora, aerodromuri), precum ºi lideri ai ad-ministraþiei locale ºi forþe de securitate proprii; d) puºti semiautomatecu lunetã, la care sunt ataºate amortizoare, folosite asupra þintelor punc-tuale, bine protejate, de la distanþe mari, cu posibilitãþi de mascare,protecþie fizicã ºi vizualã a poziþiei trãgãtorului; e) veste explozive cepermit atentatorilor sinucigaºi infiltrarea în zone greu accesibile ºiaglomerate, efectul la obiectiv fiind, în majoritatea cazurilor, foartemare.

Considerãm cã nu este exclusã posibilitatea folosirii unor ele-mente de muniþie (bombe de aruncãtor cal. 120 mm cu încãrcãturã chi-micã), a instalaþiilor de lansare a proiectilelor reactive sau a rachetelorcu diferite destinaþii (inclusiv rachete AA) disimulate. Efectuarea ata-curilor de la distanþã demonstreazã reuºita în îmbunãtãþirea posibilitã-þilor de executare a atacurilor indirecte asupra bazelor coaliþiei.

În opinia noastrã, forþele insurgente vor continua sã execute ata-curi în zona aeroporturilor/aerodromurilor pentru a crea o stare de nesi-guranþã a activitãþii de zbor atât pentru aeronavele coaliþiei, cât ºi pen-tru zborurile comerciale.

Dupã o succintã analizã a riscurilor de naturã militarã menþio-nate, a cauzelor care au dus la incidente de diferite categorii, majori-tatea soldate cu pierderi de vieþi omeneºti, opinãm cã acestea s-au da-torat în mare mãsurã folosirii de cãtre insurgenþi a diferitelor categoriide tehnici, echipamente, armamente ºi muniþii în principal: DEI (dis-pozitiv exploziv improvizat), în urma exploziei detonând muniþia exis-tentã în interiorul tehnicii; atacuri asupra tehnicii de luptã cu arma-ment uºor ºi AG-7; mine antitanc, în special pe itinerarele de deplasarea forþelor coaliþiei; rachete, în special asupra bazelor militare, în inter-


Teatre de operaþii

valele de timp când majoritatea personalului se afla încartiruit; arma-ment uºor de infanterie pe timpul schimbului de focuri în cadrul misi-unilor de luptã, pe timpul intrãrii sau ieºirii din ambuscade; mortierede la distanþe suficient de mari, dar în mãsurã sã-ºi îndeplineascãobiectivul; – misiuni de observare, ulterior detonarea unor DEI.

Riscuri ºi ameninþãri de ordin naturalCondiþiile de stare a vremii pot influenþa semnificativ operaþiile

forþelor întrunite, în opinia noastrã, cu atât mai mult acþiunile desfãºu-rate de insurgenþi, sprijiniþi sau nu de populaþia localã din zona desfã-ºurãrii acþiunilor militare.

Temperaturile ridicate de peste 450 Celsius, de obicei la oreleamiezii, coroborate cu furtunile de nisip ce influenþeazã vizibilitatea,reducând-o chiar la câþiva metri, au influenþe majore asupra desfãºu-rãrii cu succes a misiunilor.

Precipitaþiile abundente sub formã de ploaie în zonele deºertice,îndeosebi în sezonul ploios, canalizeazã desfãºurarea acþiunilor în prin-cipal pe cãile de comunicaþii. Terenul argilos, îmbâcsit de apã, nu per-mite infiltrarea rapidã a acesteia, punând serioase probleme tehnicii ºiechipamentelor folosite în misiune.

Acþiunile în terenul muntos, îndeosebi în Afganistan, sunt influ-enþate de: relieful compartimentat ºi existenþa unor porþiuni de terengreu accesibile; limitarea întrebuinþãrii tuturor categoriilor de tehnicã;abundenþa spaþiilor de teren asupra cãrora nu se poate executa focul ºia cãilor de acces ascunse, cunoscute doar de insurgenþi; posibilitãþi re-duse de observare, orientare, indicarea obiectivelor ºi corectarea focu-lui; existenþa posibilitãþilor blocãrii drumurilor ºi creãrii de ambuscadeetc.

Poluarea mediului, fenomen ce poate fi resimþit în special în zo-nele urbane cu activitãþi industriale, poate avea efecte negative asupramembrilor coaliþiei ºi nu numai. Folosirea apei potabile numai din sur-se autorizate are efect major asupra sãnãtãþii personalului coaliþiei ºi a

97august, 2009


întregii populaþii din zona desfãºurãrii acþiunilor, luând în considerarefaptul cã reþeaua de canalizare din majoritatea oraºelor este precarã,cu posibilitãþi de infiltrare a apelor reziduale în straturile de apã freati-cã, iar folosirea acesteia ar facilita producerea de boli diareice, hepa-titã, febrã tifoidã, în special în perioadele cãlduroase.

Prezenþa în majoritatea zonelor deºertice ºi a celor montane aºerpilor veninoºi (familiile viperei ºi cobrei), a scorpionilor negri (con-sideraþi cei mai periculoºi), a pãianjenilor ºi, nu în ultimul rând, a uneigame variate de plante care pot provoca boli ale pielii ºi otrãvireaorganismului prin atingere sau consum, pot influenþa în mod semnifi-cativ activitãþile specifice teatrelor de acþiuni militare.

Riscuri ºi ameninþãri de ordin socialAceastã categorie de risc este atribuitã în cea mai mare parte

populaþiei din zona desfãºurãrii acþiunilor militare. În cele douã teatrede operaþii (Irak ºi Afganistan) se datoreazã în primul rând lipsei deeducaþie (rata de analfabetism aproximativ 60%) uºor manipulabilã. Înal doilea rând, trebuie sã avem în vedere faptul cã peste 95% din popu-laþie este de credinþã islamicã, cu obiceiuri, sãrbãtori ºi tradiþii specifi-ce. Nu în ultimul rând, este demn de luat în seamã faptul cã hrana po-pulaþiei locale este specificã Islamului.

Pe fondul celor menþionate anterior, populaþia poate manifesta:reacþii diferite, uneori necontrolate; fanatism religios; instabilitate emo-þionalã pânã la agresivitate; instabilitate în ceea ce priveºte loialitatea.

Adâncirea sentimentului de dezamãgire al unora dintre localnicifaþã de evoluþia nefavorabilã a situaþiei interne, generatã îndeosebi depersistenþa problemelor de securitate ºi economice, care tind sã se cro-nicizeze, poate conduce la schimbarea percepþiei populaþiei faþã de re-uºita procesului de stabilizare ºi reconstrucþie a þãrii, situaþie care vacontinua sã fie exploatatã de forþele insurgente.

Astfel, se menþine tendinþa de atragere a unor membri ºi func-þionari ce fac parte din diferite structuri ale administraþiei locale, desecuritate, sau chiar cei folosiþi de forþele coaliþiei (interpreþi - sub


Teatre de operaþii

ameninþare ºi ºantaj) în diferite grupãri de rezistenþã constituite pentrua acþiona împotriva forþelor coaliþiei, concomitent cu procurarea de in-formaþii despre structurile nou înfiinþate.

În concluzie, estimarea riscurilor ºi ameninþãrilor specifice ac-tualelor teatre de operaþii este mai mult o artã decât o ºtiinþã, depin-zând în bunã mãsurã de lecþiile învãþate din incidentele, evenimentele,situaþiile anterioare, din analiza intuitivã ºi, nu în ultimul rând, de ex-perienþa personalã.

Riscurile transnaþionale, dupã cum o aratã ºi denumirea, depã-ºesc graniþele dintre state. Unele din acestea pot fi generate de grupuricare promoveazã separatismul sau extremismul; altele îºi au origineaîn disputele interetnice, în rivalitãþile religioase ºi încãlcarea dreptu-rilor omului. Crima organizatã, traficul ilegal de droguri, arme ºi demateriale strategice reprezintã riscuri noi. Evenimentele recente evi-denþiazã consecinþele nefaste ale fluxurilor masive de refugiaþi.

Evenimentele neprevãzute se referã la riscurile plasate în dome-niul incertitudinii ºi sunt bazate pe factori obiectivi ºi subiectivi. Rela-þiile internaþionale bune, existente în prezent, s-ar putea schimba saudeteriora. Regiunea noastrã nu este feritã de dezastre naturale: inunda-þii, secetã ºi cutremure.

Consecinþele riscurilor la adresa securitãþii naþionale în planulapãrãrii sunt extrem de important de evaluat. Neidentificate, nedefiniteºi necontracarate oportun, aceste riscuri pot avea consecinþe care se vormanifesta izolat sau, mult mai probabil, cumulat. Dintre acestea, tre-buie menþionate: pierderea credibilitãþii României ca þarã angajatãferm cãtre integrarea europeanã ºi euro-atlanticã; dezorganizarea siste-melor de conducere ºi de execuþie (politic, economico-financiar ºi mili-tar) la nivel naþional sau în anumite zone de operaþiuni, ducând la scoa-terea totalã sau parþialã a þãrii din circuitul informaþional regional ºimondial; eºecul procesului de reformã; scãderea nivelului de trai al po-pulaþiei sub limita suportabilã ºi diminuarea potenþialului biologic al

99august, 2009


resurselor umane; scãderea moralului populaþiei ºi a încrederii în fac-torii de conducere; tulburãri interne, cu efect direct asupra stabilitãþiidemocratice a României; diminuarea capacitãþii combative a forþelorarmate ºi compromiterea credibilitãþii armatei ca forþã de prevenire,descurajare ºi de zãdãrnicire a unei eventuale agresiuni; limitarea, întimp ºi spaþiu, a capacitãþii de ripostã a forþelor armate în timp de crizãºi de rãzboi; ºtirbirea independenþei ºi suveranitãþii naþionale, cu efectedirecte asupra menþinerii unitãþii ºi integritãþii teritoriale a statului ro-mân.

Pentru diminuarea efectelor riscurilor sunt necesare mãsuri fer-me ºi oportune. Amânarea lor va accentua riscurile ºi va mãri costulacþiunilor viitoare. Pentru a rãspunde adecvat la întreaga gamã de ris-curi, trebuie sã dispunem la timp de forþele necesare, cu un înalt nivelal capacitãþii acþionale. Prin structura, dotarea ºi pregãtirea sa, armataRomâniei nu este pregãtitã pentru a contracara riscurile de ordin eco-nomico-social ºi are capacitãþi limitate pentru contracararea riscurilorasimetrice ºi transnaþionale. Pe baza deciziei autoritãþii naþionale decomandã, armata va coopera cu celelalte elemente ale sistemului apã-rãrii naþionale, specializate în combaterea acestor riscuri.


Teatre de operaþii

LOGISTICÃ

Considera]ii privind sprijinullogistic - component` decisiv`a ob]inerii succesului de c`trestructurile subordonate brig`ziimecanizate/infanterie înteatrele de opera]ii externe

COLONEL PETRU PAH

E voluþia situaþiei internaþionale la începutul secolului XXI acunoscut mutaþii esenþiale cu consecinþe profunde, atât la

nivel european, cât ºi la nivel mondial. Securitatea mondialã ºi regio-nalã necesitã noi abordãri, lumea se gãseºte într-o schimbare perma-nentã, cu o dinamicã greu de anticipat, pe fondul apariþiei ºi consoli-dãrii unor noi centre de putere, a noi actori ºi ameninþãri (terorismul,proliferarea armelor de nimicire în masã, crima organizatã, traficul dedroguri, armament, fiinþe umane, etc.) pe scena geopoliticã ºi geostra-tegicã mondialã.

În aceastã lume complexã ºi dinamicã România s-a implicat efec-tiv în operaþii multinaþionale, contribuind cu forþe de compunere ºi în-zestrare variabile în funcþie de misiunea încredinþatã. „Armata Românieiva participa în cadrul Alianþei ºi Uniunii Europene la rãspunsurile pecare acestea va trebui sã le dea provocãrilor împotriva intereselor desecuritate, în interiorul sau în afara zonei euro-atlantice, precum ºi la

103august, 2009

soluþionarea unor conflicte care impun executarea de operaþii de micãsau mare intensitate. Aceasta, va opera într-un mediu multinaþional,împreunã cu forþele celorlalte þãri membre ale Alianþei ºi Uniunii Eu-ropene sau coaliþii ad-hoc, în strânsã cooperare cu organizaþii naþiona-le, internaþionale, guvernamentale ºi non-guvernamentale”1.

Desfãºurarea cu succes a acestor misiuni este condiþionatã prio-ritar de o logisticã adecvatã, specificã fiecãrui teatru de acþiuni militareºi contingent participant, influenþatã în principal de zona geograficã,teren, climã ºi nu în ultimul rând de posibilitãþile materiale existenteîn zona de dislocare.

Sprijinul logistic deºi defineºte „totalitatea activitãþilor speci-fice desfãºurate de structurile de logisticã sau elemente ale acestora înscopul asigurãrii forþelor luptãtoare ºi de sprijin cu tot ceea ce este ne-cesar în scopul îndeplinirii cu succes a misiunilor ordonate”2, nu se re-zumã numai la structurile participante la misiune, ci priveºte ºi com-ponentele civile, organismele ºi organizaþiile neguvernamentale careacþioneazã în teatrul de operaþii3, cu implicaþii asupra personalului lo-gistic al þãrilor participante la misiune, cât ºi a Comandamentului For-þei, impunând o coordonare activã ºi permanentã.

Apreciem cã sprijinul logistic al structurilor participante la misi-unile internaþionale este influenþat în principal de: tratatele internaþio-nale ºi înþelegerile cu organizaþia internaþionalã sau regionalã de secu-ritate care organizeazã misiunea/operaþiunea (în baza unui mandatONU, NATO, OSCE, UE); natura misiunilor/operaþiunilor de îndepli-nit; valoarea, organizarea ºi dotarea forþelor participante, locul ºi spe-cificul zonei în care se desfãºoarã misiunea/operaþiunea; sistemul derambursare stabilit în baza Memorandumului de înþelegere; contextulpolitico militar în care se desfãºoarã misiunea.

Activitãþile specifice pe linie de logisticã se demareazã odatã cuprimirea „Ordinului de operaþionalizare/Ordinul de misiune”, întocmitde cãtre categoriile de forþe (SMFT), în baza precizãrilor primite de laeºaloanele ierarhice, ulterior de cãtre fiecare structurã implicatã în pro-cesul de operaþionalizare, pânã la nivelul structurii nominalizate sã


Logisticã

participe la misiune. Întocmirea „Concepþiei sprijinului logistic ºi ad-ministrativ”, de cãtre structura participantã la misiune, aprobatã de cã-tre cei în drept (Comandantul Comandamentului Forþelor Terestre sauComandantul Diviziei) finalizeazã în ansamblu documentele logisticiimisiunii, adaptate specificului teatrului de acþiuni militare, în urmaexecutãrii recunoaºterilor.

Structurile subordonate brigãzilor mecanizate/infanterie parti-cipante la astfel de misiuni sunt organizate ºi dotate, astfel încât, sã fieîn mãsurã sã-ºi asigure independent sprijinul logistic al acþiunilor mili-tare, respectiv: sprijin medical pentru linia întâi; comunicaþii internede la comandamentul unitãþii cu subunitãþile participante la misiuni;comunicaþii internaþionale pentru legãtura cu þara; facilitãþi de aprovi-zionare integral; repararea ºi repunerea în funcþiune a echipamentelorºi tehnicii în funcþie de competenþe; transportul intern, elementele desprijin naþional - prin intervenþia elementului de sprijin naþional sau decãtre structurile de sprijin logistic ale coaliþiei multinaþionale, în con-formitate cu prevederile memoradumurilor ºi acordurilor tehnice în-cheiate.

Resursele logistice necesare sunt stabilite în conformitate cuprevederile normelor ºi reglementãrilor în vigoare ºi au menirea de aasigura condiþiile optime de trai ºi premisele îndeplinirii cu succes amisiunii, pentru o perioadã determinatã de timp, condiþionarea faþã deacestea fiind datoratã lipsei altor surse de susþinere.

Sprijinul logistic al misiunii începe cu aprovizionarea, înaintede dislocare, conform „Concepþiei sprijinului logistic ºi administrativ”ºi se continuã cu aprovizionarea pe timpul desfãºurãrii acesteia, cu ma-teriale, bunuri ºi servicii necesare din toate clasele de materiale.

Potrivit reglementãrilor în vigoare, activitãþile specifice pe liniede logisticã ce se executã pe timpul pregãtirii misiunii sunt în princi-pal urmãtoarele:

a) selectarea ºi încadrarea structurilor de logisticã cu personalcalificat pentru fiecare funcþie din stat, cu prioritate a ºefilor de com-partimente ºi a gestionarilor care sã poatã demara activitãþile pregãti-

105august, 2009

Consideraþii privind sprijinul logistic - componentã decisivã a obþinerii succesului de cãtrestructurile subordonate brigãzii mecanizate/infanterie în teatrele de operaþii externe

toare ºi aprovizionarea cu materiale pentru constituirea detaºamentu-lui, subunitãþilor ºi formaþiunilor de depozitare;

b) deschiderea unei noi gestiuni de evidenþã materialã, concomi-tent cu întocmirea documentelor pentru scoaterea din þarã a materia-lelor, personalului ºi introducerea acestora în zona acþiunilor (misiu-nii);

c) pregãtirea personalului care încadreazã structurile de logisti-cã - studierea legislaþiei în baza cãreia se executã misiunea; cunoaºte-rea metodelor de contractare, achiziþii ºi platã; cunoaºterea tehnicii dindotare, a lucrului cu aceasta, a normelor de consum, a întreþinerilor pe-riodice necesare, precum ºi a regulilor de exploatare ºi de siguranþã petimpul lucrului cu aceasta; pregãtirea personalului pentru a fi în mãsu-rã sã execute ºi alte misiuni specifice unei zone de conflict (paza ºiapãrarea zonei de dislocare a subunitãþii ºi protecþie a personalului pro-priu pe timpul îndeplinirii unor misiuni specifice – aprovizionãri, dis-tribuiri de ajutoare umanitare, etc);

d) executarea recunoaºterilor, din punct de vedere logistic, înzona îndeplinirii misiunii;

e) aprovizionarea cu materiale prin redistribuiri din cadrul struc-turilor subordonate comandamentului diviziei, categoriei de forþe sauprin achiziþii de la operatori economici.

Pregãtirea din punct de vedere logistic a misiunii se finalizeazãodatã cu „Transferul de autoritate” cãtre Comandamentul OperaþionalÎntrunit, când „Sprijinul logistic ºi administrativ” trebuie asigurat înproporþie de 100%.

În teatrul de acþiuni militare, sprijinul logistic al forþelor careexecutã operaþia militarã constituie o problemã extrem de complexã,dat fiind caracterul sãu vital pentru îndeplinirea cu succes a misiunii.Din experienþa participãrii la astfel de misiuni, în conformitate cu pre-vederile regulamentelor ºi instrucþiunilor în vigoare, pe timpul execu-tãrii misiunilor, sprijinul logistic se realizeazã de regulã astfel: cu teh-nicã, produse ºi materiale din surse dispuse în þarã; cu produse ºi mate-


Logisticã

riale comune din surse puse la dispoziþie de forþa multinaþionalã, pe ba-za acordurilor încheiate pentru fiecare operaþie4.

Cu toate cã în regulamentele pe linie de logisticã sunt prezentateîncã douã metode ale sprijinului logistic respectiv cu produse, mate-riale comune ºi servicii, de cãtre naþiunea-gazdã, pe baza înþelegerilorde aplicare ºi a acordurilor privind Sprijinul Naþiunii Gazdã ºi prinachiziþii, apreciem cã acestea implicã personal specializat, inexistentîn statul de organizare a structurilor de tip batalion, participante pânãla aceastã datã la astfel de misiuni, coroborat cu legislaþia în acestdomeniu.

Reaprovizionãrile (de regulã douã la patru transporturi în inter-valul de ºase luni, durata unei misiuni), se planificã ºi executã de cãtrecomandamentul Logistic Întrunit, în funcþie de necesarul transmis decãtre structura participantã la misiune prin Elementul de sprijin naþio-nal.

În concluzie apreciem cã realizarea sprijinului logistic pe timpulpregãtirii ºi desfãºurãrii misiunii trebuie asigurat, indiferent de efortulfinanciar reclamat, din þarã sau din import, la propunerile specialiºtilorpe linie de logisticã ºi în baza lecþiilor învãþate, întocmite de cãtre fie-care contingent în urma încheierii misiunii.

Note:1. Strategia de transformare a armatei României, Bucureºti 2007, p. 23.2. Concepþia privind sprijinul de luptã a acþiunilor militare conduse de

comandamentul forþelor terestre, Bucureºti, 2005, art. 11.3. Benone Andronic, Bixi Mocanu, Sprijinul logistic în operaþiile multi-

naþionale, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureºti, 2003, p. 44.4. L-1, Regulamentul logisticii acþiunilor militare, Bucureºti, 2008.

107august, 2009

Consideraþii privind sprijinul logistic - componentã decisivã a obþinerii succesului de cãtrestructurile subordonate brigãzii mecanizate/infanterie în teatrele de operaþii externe

Sprijinul logistic al marii unit`]i (unit`]ii) în teren muntos (1)

GENERAL DE BRIGADÃ (R.) PETRU TOADER

S prijinul logistic, în zona de operaþii montane impune co-mandantului sã prevadã nevoile înainte ca acestea sã fie

analizate de structurile de logisticã. Diferenþa principalã, din punct devedere logistic, între operaþiile desfãºurate în teren muntos ºi celedesfãºurate în alt teren este determinatã de problemele cu transportulºi securitatea materialelor, de-a lungul liniilor de aprovizionare lungi ºidificile. Sprijinul logistic trebuie sã punã accentul pe „curgerea” (flui-ditatea) continuã a rezervelor de materiale ºi echipamente spre desti-naþiile specificate ºi nu pe depozitarea lor în punctele de aprovizionaresituate de-a lungul rutelor principale. Este necesar sã se planifice unexces de rezerve, sã se planifice utilizarea a multiple rute de aprovizio-nare care sprijinã forþele ce executã manevre ºi deplasãri de-a lungulunor axe diferite. Din cauza constrângerilor - impuse de teren - este ne-cesar sã se execute dispersarea unitãþilor de sprijin logistic pe o arielargã pentru a asigura poziþionarea resurselor logistice foarte aproapede unitãþile de manevrã.

109august, 2009

În teren muntos, problemele logistice care nu sunt rezolvate sepot transforma rapid în dezastre care conduc la eºecul misiunii. Ope-raþiile terestre conduc la o creºtere a consumului de combustibil alvehiculelor cu 30-40%, impunând acþiuni de aprovizionare-reaprovi-zionare cu combustibil mult mai frecvente. Comandanþii trebuie sã cal-culeze foarte bine încãrcãturile logistice – pachetele individuale - de-oarece echipamentul ºi rezervele în exces reduc eficienþa militarului.În teren accidentat, la peste 1500 metri altitudine, greutatea totalã pecare o poate transporta un militar trebuie redusã cu aproximativ 50%ºi comandanþii trebuie sã facã o planificare a prioritãþilor, iar forþele demanevrã trebuie sã transporte doar strictul necesar. Echipamentul ne-esenþial trebuie identificat, colectat ºi stocat pânã când va fi necesar.În situaþiile în care existã diferenþe dintre greutatea armamentului ºi amuniþiei, experienþa a demonstrat faptul cã este mai bine sã se trans-porte mai multã muniþie ºi mai puþin armament.

Deoarece în teren muntos operaþiile sunt descentralizate, spriji-nul logistic este ºi el descentralizat. Unitãþile care opereazã în terenmuntos trebuie sã transporte rezervele cu ajutorul unor combinaþii întrevehiculele pe roþi, pe ºenile, animale de tracþiune, purtãtori, ajutaþi deelicoptere ºi aviaþia de transport. Aceste combinaþii de mijloace depindde disponibilitatea echipamentului, tipul de teren, de vreme, ºi dispu-nerea forþelor de manevrã.

Rutele principale de aprovizionare sunt în general limitate deoa-rece sunt localizate de-a lungul vãilor, iar în anumite situaþii sunt folo-site drumuri mai mici, restrictive, care urmeazã sau sunt paralele culinia crestei. Timpul necesar deplasãrii mijloacelor terestre creºte da-toritã slabei calitãþi a drumurilor montane, a unor frecvente curbe, pre-cum ºi datoritã terenului accidentat, care necesitã o vitezã micã de de-plasare. Adversarul va încerca sã distrugã unitãþile logistice ºi sãopreascã activitãþile de aprovizionare. Unitãþile adversarului se vor in-filtra ºi vor încerca sã controleze punctele cheie din teren, cele care do-minã rutele de aprovizionare în scopul întreruperii sau izolãrii forþelorde manevrã de rezervele logistice. Utilizarea drumurilor montane fãrã


Logisticã

a realiza o siguranþã de pe crestele adiacente favorizeazã ambuscadele.O combinaþie între recunoaºterile aeriene ºi cele terestre (prin patru-lãri) este cel mai bun mijloc de protecþie a rutelor, iar posturile deobservare dispuse în locurile dominante ale terenului, de-a lungul ru-telor principale de aprovizionare sunt esenþiale pentru oprirea unei in-filtrãri a adversarului în zona de spate. Majoritatea unitãþilor trebuie sãutilizeze drumurile înguste de pe creste drept rute alternative de apro-vizionare, iar în unele cazuri drept rute principale (în scopul descon-gestionãrii traficului de pe rutele principale, localizate de-a lungul vã-ilor). Atunci când se repartizeazã forþele ºi mijloacele, precum ºi mate-rialele pe mai multe direcþii, trebuie luate în considerare efectivele ºitehnica de luptã care acþioneazã pe fiecare direcþie, consumul de mate-riale, echipamente ºi carburanþi. În acest scop este necesarã realizareastocurilor suplimentare (muniþie, alimente, echipament, materiale degeniu).

În concluzie, apreciem cã suportul logistic îºi pune amprenta pestabilirea scopului acþiunilor în operaþiile montane, dar, de multe ori,abilitatea de a le desfãºura depinde de susþinerea logisticã. De aceea,componenta logisticã – numãrul de formaþiuni logistice care sprijinãlupta - trebuie stabilitã în echilibru cu structura, cu numãrul unitãþilorde manevrã ºi dimensionatã astfel încât sã asigure sprijinul continuu alunitãþilor de manevrã, în special cu: muniþie, hranã, echipament spe-cific de munte ºi carburanþi. Pentru ducerea acþiunilor este necesar sãse realizeze stocuri suplimentare la muniþie, alimente, materiale de ge-niu, îndeosebi pentru unitãþile care duc acþiuni pe direcþii independen-te. Volumul stocurilor suplimentare se stabileºte de fiecare datã ºi pefiecare direcþie, în funcþie de: adâncimea ºi durata misiunii de luptã;consumul planificat pe zile de luptã ºi posibilitãþile de completare petimpul ducerii luptei; dezvoltarea reþelei de drumuri ºi starea acestorape fiecare direcþie de acþiune; capacitãþile de transport din dotare.

De asemenea, reamintim cã, în regiunile muntoase, destul defrecvent apar condiþii specifice care afecteazã în mod semnificativoperaþiile militare. Operaþiile militare desfãºurate în teren muntos ne-

111august, 2009

Sprijinul logistic al marii unitãþi (unitãþii) în teren muntos

cesitã, pe lângã multe alte lucruri, echipament special, aclimatizare ºio pregãtire specialã, precum ºi un grad mare de autodisciplinã. Terenulmuntos (de importanþã militarã) este caracterizat, în general, un terencompartimentat ºi puternic frãmântat, care prezintã pante abrupte ºifoarte puþine linii de comunicaþi. Vremea, în aceste regiuni muntoaseeste împãrþitã în anotimpuri ºi reuºeºte sã parcurgã întregul spectruplecând de la temperaturi extrem de coborâte, cu zãpadã ºi gheaþã înmajoritatea regiunilor pe durata iernii, pânã la temperaturi extrem deridicate în perioada verii. Aceste extreme ale vremii reprezintã condi-þionãri importante pentru planificarea unei operaþii. Instabilitatea vre-mii – fie ºi pentru un timp scurt ºi în diferite zone situate în interiorulunei arii mici – influenþeazã semnificativ operaþiile tactice. Din punctde vedere istoric, punctul culminant al operaþiilor desfãºurate în terenmuntos l-a reprezentat lupta dusã pentru deþinerea controlului asupraînãlþimilor ºi linilor de comunicaþii. Modificãrile realizate în decursultimpului asupra echipamentului ºi armamentului, nu au afectat acestfapt. În toate condiþiile, dar mai ales în condiþiile extreme de teren ºide vreme, infanteria care are echipament uºor ºi o mare mobilitate rã-mâne forþa de bazã care executã manevrele în regiuni muntoase.

Infanteria mecanizatã poate, de asemenea, sã participe la lupteleduse în regiuni muntoase, dar trebuie pregãtitã sã execute debarcãri ºisã acþioneze pe jos. Unitãþile de elicoptere, de toate tipurile, pot operaîn regiunile muntoase în scopul sprijinirii manevrelor de la sol. Totuºieficacitatea elicopterelor poate fi afectatã de altitudine, de terenul acci-dentat ºi de condiþiile meteorologice.

Funcþionarea sprijinului de luptã ºi sprijinului logistic sunt com-plicate de mediul înconjurãtor – terenul muntos. Liniile de comunicaþiipentru vehicule grele de sprijin sunt limitate, la fel ca ºi ocuparea pozi-þiilor de tragere a unitãþilor de artilerie terestrã ºi artilerie antiaerianã.Ariile de sprijin sunt adesea fragmentate de-a lungul coridoarelor,vãilor fãcând dificilã coordonarea ºi crescând vulnerabilitatea în cazulunui atac. În teren muntos baza o reprezintã aprovizionarea ºi evacua-rea medicalã pe calea aerului, folosind elicopterele ºi aviaþia. Coman-


Logisticã

danþii trebuie sã înþeleagã impactul pe care condiþiile grele de mediu îlau asupra capabilitãþilor unitãþilor proprii. Este necesarã desfãºurareaunei pregãtiri speciale, a unui echipament specific.

Factorul climatic influenþeazã, dar nu îngrãdeºte în mod abso-lut desfãºurarea acþiunilor militare.

Asupra capacitãþii de luptã a trupelor îºi exercitã influenþa treidin cele mai importante elemente climatice care se intercondiþioneazã:temperatura, umiditatea, tãria vânturilor. Temperatura mediului ambi-ant uºureazã sau îngreuneazã acþiunile de luptã. Oamenii pot acþiona, iartehnica de luptã funcþioneazã în condiþii bune, dacã temperatura nuscade mult sub zero grade ºi nu creºte mult peste 30 de grade. Tempe-raturile mai joase de minus 10 grade ºi mai ridicate de plus 40 gradeinfluenþeazã mult activitatea, deoarece se impun mãsuri speciale pen-tru a ajuta organismul sã reziste timp îndelungat în asemenea condiþii- echipament ºi hrãnire speciale, mãsuri de încãlzire ºi climatizare - iararmamentul ºi tehnica sã funcþioneze. ªi mai mult influenþeazã orga-nismul diferenþele mari de temperaturã produse în timp scurt, de pildãîntre noapte ºi zi.

Umiditatea are influenþã asupra acþiunilor de luptã atât direct,prin precipitaþiile atmosferice ºi alte forme de manifestare ale stãriihigrometrice, cât ºi indirect, prin influenþa exercitatã asupra tempera-turii ºi stãrii drumurilor.

Umiditatea atmosfericã, în raport cu gradul de concentraþie alvaporilor de apã, se manifestã sub formã de precipitaþii, ceaþã sau timpuscat. Un regim pluviometric excesiv limiteazã acþiunile militare.

Factorul climatic joacã, în acþiunile militare, în zona montanã,un rol care nu este neglijabil. Influenþa sa se exercitã mai puternic asu-pra omului, asupra rezistenþei organismului ºi capacitãþii sale de a seadapta la condiþiile climatice aspre.

Consideraþii legate de planificareZona de operaþii montane impune comandantului sã prevadã ne-

voile înainte ca acestea sã fie raportate personalului CSS. Diferenþa

113august, 2009


principalã, din punct de vedere logistic, între operaþiile desfãºurate înteren muntos ºi cele desfãºurate în alt teren este rezultanta problemelorde transport ºi de securitate a materialelor care trebuie realizate de-alungul unor linii de aprovizionare lungi ºi dificile. Doar operaþiile deaprovizionare în puncte de aprovizionare nu sunt suficiente; structurade sprijin propusã trebuie sã planifice un exces de rezerve, pentru a ficapabilã sã realizeze aprovizionarea unitãþilor care opereazã folosindrute de aprovizionare prestabilite. Dacã este posibil comandanþii tre-buie sã planifice utilizarea a multiple rute de aprovizionare care spri-jinã elementele care executã manevre ºi deplasãri de-a lungul unor axediferite.

Comandanþii trebuie sã se îngrijeascã nu doar de operaþiile încurs ci ºi de cele viitoare. O pregãtire logisticã detaliatã a teatrului deoperaþii, pentru a identifica potenþialele linii de comunicaþii, joacã unrol important în stabilirea executãrii operaþiilor CSS. Trebuie realizatão recunoaºtere detaliatã pentru a stabili: tipul ºi numãrul maxim de ve-hicule pe care le poate suporta reþeaua de drumuri din zona de operaþii;construirea de noi drumuri sau îmbunãtãþirea celor existente pentru aputea sprijini operaþiile desfãºurate în zone izolate; clasificarea podu-rilor; zonele de paraºutare ºi zonele de descãrcare care sunt disponibileprecum ºi posibilele cãi de rulare tactice ale avioanelor; sursele dispo-nibile de apã; resursele locale disponibile, facilitãþile ºi activitãþile desprijin ºi serviciile de sprijin a trupelor în luptã.

Din cauza constrângerilor impuse de teren este necesar sã serealizeze dispersarea unitãþilor de sprijin pe o arie largã. Dispersia re-duce vulnerabilitatea mijloacelor CSS, dar creeazã probleme de con-trol, comandã ºi securitate. Unitãþile CSS sunt adesea þinte prioritare ºitrebuie sã beneficieze de o protecþie terestrã ºi antiaerianã adecvatã.

Din cauza constrângerilor impuse de teren, elementele batalio-nului CSS sunt eºalonate în coloana de transport din eºalonul unu ºidin eºalonul doi. Coloanele de transport sunt localizate adesea în ra-vine sau în vãi situate pe contrapantele terenului ocupat de unitate.Acest lucru permite ca ofiþerul de personal ºi cel de logisticã sã opere-


Logisticã

ze foarte aproape de centrul de operaþii tactice ºi le permite sã fie lacurent cu cererile unitãþii.

În teren muntos, problemele logistice care nu sunt rezolvate sepot transforma rapid în dezastre ºi conduc la eºecul misiunii. Opera-þiile terestre conduc la o creºtere a consumului de combustibil al vehi-culelor cu 30-40%, impunând operaþii de aprovizionare-reaprovizio-nare cu combustibil mult mai frecvente. Echipamentul care opereazãîn teren muntos este mai puþin rezistent atât din cauza luptelor purtatecât ºi din cauza greºelilor de operare. Operaþiunile aeriene sunt carac-terizate printr-o creºtere accentuatã a cerinþelor de transport aerian.Totuºi altitudinea reduce posibilitãþile de transport aerian.

Rezervele. Unitãþile care opereazã în teren muntos trebuie sãtransporte rezervele cu ajutorul unor combinaþii între vehiculele pe roþi,pe ºenile, snowmobile, animale de tracþiune, sau cãrãuºi indigeni, aju-taþi ºi de cãtre mijloacele de aviaþie. Aceste combinaþii de mijloacedepind de disponibilitatea echipamentului, localizarea unitãþilor com-batante, tipul de teren ºi de vreme.

Totuºi orice combinaþie a rezervelor include în mod uzual trans-portul pachetelor individuale pânã pe poziþii. Deoarece în teren muntosoperaþiile de luptã sunt descentralizate, operaþiile CSS sunt ºi ele des-centralizate. Aceastã descentralizare are ca efect creºterea greutãþii în-cãrcãturii individuale în timp ce terenul accidentat are ca efect scãde-rea greutãþii încãrcãturii individuale pe care o poate transporta un mili-tar. Deºi majoritatea militarilor se pot aclimatiza ei înºiºi cu altitudinearidicatã, viteza lor de deplasare ºi implicit viteza întregii operaþii scadepe mãsurã ce creºte altitudinea.

Rãzboiul în teren muntos depinde foarte mult de o planificarelogisticã corectã, dacã se doreºte o bunã funcþionare a operaþiilor logis-tice. Pentru a câºtiga o luptã dusã în orice fel de AO, comandantulcautã, în mod normal, mijloacele de deplasare ºi lovire cât mai rapidãa inamicului. Schimbarea rapidã a situaþiei tactice poate avea ca efectalungirea liniilor de aprovizionare, ceea ce are ca efect întârzierea sauîntreruperea unor operaþii de aprovizionare. Pentru a diminua acest risc

115august, 2009


este necesarã o înþelegere rapidã ºi clarã a situaþiei, luarea rapidã dedecizii ºi o coordonare continuã între planificatorii operaþiilor tactice ºilogistice. Crearea de puncte de acumulare-stocare ºi de depozite secretepoate ajuta la reducerea riscurilor legate de aprovizionarea unitãþilorcombatante.

Cantitatea totalã de rezerve (tone) care este necesarã unei forþepoate sã scadã. De exemplu, în timp ce consumul individual de CL alunui vehicul poate sã creascã, consumul total poate sã scadã deoarecevehiculele se deplaseazã mai încet. Cantitatea de rezerve necesarãunui singur militar, în mod normal, creºte. Militarii consumã mai mul-tã mâncare deoarece creºte consumul de energie ºi în plus au nevoie deîmbrãcãminte suplimentarã, saci de dormit, echipament pentru realiza-rea ascensiunilor, corturi ºi plite, toate acestea trebuind sã fie depozi-tate ºi transportate.

Rutele de aprovizionare. Rutele principale de aprovizionaresunt în general limitate deoarece sunt localizate de-a lungul vãilor iarîn anumite situaþii sunt folosite drumuri mai mici, restrictive, care ur-meazã sau sunt paralelele cu linia crestei. Numãrul limitat de rute deaprovizionare creºte volumul traficului ºi ridicã probleme complexeunitãþilor de geniu care trebuie sã asigure mentenanþa acestor rute. Înmajoritatea cazurilor geniºtii trebuie ajutaþi atunci când elibereazã sauconstruiesc un drum; de asemenea trebuie asiguratã siguranþa - pazaacestor rute. Timpul necesar deplasãrii mijloacelor terestre creºte da-toritã unei slabe calitãþi a drumurilor montane, a unor frecvente „curbeîn ac de pãr“ precum ºi datoritã terenului accidentat, care necesitã ovitezã micã de deplasare. Controlul traficului capãtã o importanþã mã-ritã, datoritã numãrului limitat de drumuri, ºi de asemenea necesitã unnumãr crescut de membri ai poliþiei militare, care sã se ocupe doar decontrolul ºi dirijarea traficului. În particular drumurile existente tre-buie analizate rapid pentru a stabili: zonele de ºtrangulare, zonele dedesfãºurare, locurile de trecere ºi turnantele pentru vehicule; rutele tre-buie clasificate drept rute cu un singur sens sau cu douã sensuri; plani-ficarea trebuie efectuatã pentru a utiliza drumurile cu un singur sens de


Logisticã

mers; trebuie amplasate indicatoare pentru deplasarea pe timp de zisau pe timp de noapte pe rutele periculoase; atunci când este posibil,trebuie stabilite rute diferite pentru deplasarea vehiculelor ºi a trupelordebarcate; suplimentar trebuie stabilite rute diferite pentru vehiculeleºenilate ºi pentru cele pe roþi.

Majoritatea unitãþilor trebuie sã utilizeze drumurile înguste depe creste drept rute alternative de aprovizionare, iar în unele cazuridrept rute principale (în scopul descongestionãrii traficului de pe ruteleprincipale, localizate de-a lungul vãilor). Acest lucru implicã deplasa-rea printr-un teren mult mai restrictiv ºi expunerea la observarea sau lafocul inamicului. Coloanele de aprovizionare care se deplaseazã pe ru-te diferite se confruntã cu aceleaºi probleme ca ºi unitãþile combatante;ele trebuie sã facã faþã dificultãþilor legate de asigurarea unui sprijinmutual între coloane (lucru dificil din cauza terenului accidentat) atuncicând una dintre coloane este atacatã. Deplasarea pe timp de noapte re-duce vulnerabilitatea la un eventual atac dar marºul pe timp de noaptesporeºte pericolele cauzate de terenul dificil ºi necesitã executareaunei recunoaºteri atente pe timp de zi, o atentã pregãtire a drumurilorprecum ºi utilizarea de cãlãuze.

((ccoonnttiinnuuaarree îînn nnrr.. 44// 22000099))

117august, 2009


Recep]ia [i depozitareacarburan]ilor [ilubrifian]ilor

MAIOR NICUºOR NÃSTASÃ

D inamica accentuatã a introducerii unor noi categorii de teh-nicã în înzestrarea armatei, utilizarea de produse petroliere

cu caracteristici superioare, precum ºi evoluþia calitativã a acestora dinurmã implicã necesitatea implementãrii unui sistem de managementoptim ºi eficient.

Scopul acestui articol este acela de a facilita accesul tuturorstructurilor interesate la informaþiile necesare desfãºurãrii în bune con-diþii a activitãþilor specifice resortului de carburanþi–lubrifianþi.

Aprovizionarea cu carburanþi ºi lubrifianþi reprezintã o compo-nentã deosebit de importantã, a sprijinului logistic al structurilor mili-tare pe timp de pace, în situaþii de crizã ºi la rãzboi, pentru pregãtireaºi derularea cu succes a întregii game de misiuni, de cãtre forþele dislo-cabile, de generare ºi regenerare, aparþinând forþelor terestre ale armatei.

Asigurarea cu carburanþi ºi lubrifianþi reprezintã un complex deactivitãþi, mãsuri tehnice ºi organizatorice, de planificare, recepþie, pri-mire, depozitare, distribuþie ºi transport.

119august, 2009

Pentru primirea, pãstrarea ºi distribuþia produselor petroliere înMinisterul Apãrãrii Naþionale existã depozite specifice acestor produ-se. Depozitele de carburanþi–lubrifianþi, lichide speciale ºi tehnicã deresort sunt de mai multe tipuri: a) depozite de unitate, mare unitate, fi-xe sau mobile; b) depozite subordonate categoriilor de forþe ale arma-tei; c) depozite centrale.

Rolul principal al depozitelor de toate tipurile este de a consti-tui, la nivelul fiecãrui eºalon, stocuri de carburanþi–lubrifianþi ºi lichidespeciale pentru a asigura ducerea acþiunilor militare pe o perioadã detimp determinatã.

Pentru îndeplinirea acestui rol, în compunerea depozitelor tre-buie sã intre urmãtoarele componente:

- rezervoare confecþionate din diferite materiale, de diferite ca-pacitãþi, dispuse supra, semi sau subteran;

- echipamente de pompare necesare pentru vehicularea carbu-ranþilor ºi lubrifianþilor;

- sisteme de conducte care fac legãtura între rezervoare ºi termi-nale de încãrcare/descãrcare de tip rigid ºi/sau flexibil;

- terminale de încãrcare/descãrcare care pot fi cãi ferate, auto,maritime;

- echipamente de mãsurare manuale sau automate;- echipamente de prelevare probe;- construcþii semi - sau subterane care sã aibã posibilitãþi pentru

controlul climatului de depozitare;- rastele, paleþi sau alte echipamente suport, adecvate tipului de

ambalaj utilizat;- echipamente de manipulare, manuale sau automate.

Recepþia carburanþilor ºi lubrifianþilorUn rol deosebit ce revine depozitelor de C.L. ºi personalului ce

încadreazã aceste structuri este de a menþine calitatea produselor. Cali-tatea unui produs reprezintã sinteza unei mulþimi de caracteristici teh-


Logisticã

nice, proprietãþi fizico-chimice, caracteristici funcþionale, economice,de utilitate ºi eficienþã în exploatare ºi folosire.

Controlul calitãþii carburanþilor ºi lubrifianþilor este o activitatecontinuã, care începe odatã cu recepþia acestor produse de la producã-tor ºi se încheie atunci când autovehiculul, aeronava sau motorul ºi-auîndeplinit misiunea.

În scopul asigurãrii cu produse petroliere de calitate, prin in-strucþiunile de specialitate este organizatã recepþia calitativã ºi cantita-tivã la livrarea din rafinãrii, depozite ºi la primirea de cãtre unitãþilemilitare.

Recepþia este activitatea sau succesiunea de activitãþi care seexecutã în vederea determinãrii efective a calitãþii ºi cantitãþii de pro-dus petrolier care intrã în depozitul militar ºi compararea acestora cudatele înscrise în documentele de însoþire.

Recepþia cuprinde urmãtoarele etape:- verificarea documentelor de însoþire, a mijlocului de transport

ºi a ambalajelor;- inspecþia calitativã ºi cantitativã;- stabilirea cantitãþii;- descãrcarea produselor;- soluþionarea litigiilor;- returnarea mijlocului de transport, când este cazul;- întocmirea documentelor.Recepþia calitativã constã în verificarea produselor petroliere din

punct de vedere al proprietãþilor fizico-chimice în condiþii de laboratorºi compararea datelor obþinute cu cele înscrise în documentele de cali-tate.

Recepþia cantitativã constã în verificarea carburanþilor ºi lubrifi-anþilor din punct de vedere al cantitãþii, identitãþii si integritãþii amba-lajelor în care se primesc.

Oricãror produse petroliere li se aplicã procedura de recepþie nu-mai dacã sunt însoþite de documente legale. Documentele legale suntstabilite, de regulã, prin contractele de achiziþii ºi sunt urmãtoarele:

121august, 2009

Recepþia ºi depozitarea carburanþilor ºi lubrifianþilor

- avizul de însoþire a mãrfii ºi nota de greutate;- declaraþia de conformitate ºi/sau raport de încercãri/buletin de

analize;- scrisoare de trãsurã, pentru livrarea pe cale feratã;- conosament, pentru livrarea pe cale fluvialã sau maritimã;- procesul verbal de predare–primire, pentru livrarea prin con-

ductã.Toate documentele trebuie sã fie corect completate, cu toate da-

tele cerute de contractul de achiziþie.Inspecþia calitativã, care este deosebitã de recepþia cantitativã,

ce se executã la furnizor, are scopul de a identifica ºi respecta condiþii-le organoleptice, tehnice de laborator ºi împiedicarea pãtrunderii în de-pozitul militar a produselor neconforme.

Definirea calitativã a produselor petroliere se poate face completsau parþial.

În cazul definirii complete se determinã toate proprietãþile fizico-chimice prevãzute în standardele de calitate, pentru atestarea calitãþii înmomentul livrãrii, pentru urmãrirea în timp a proprietãþilor la depozi-tare, transport, manipulare sau în situaþii de litigiu. Aceasta se executã,de regulã, prin Laboratorul Armatei, pe baza probelor înaintate de repre-zentantul achizitorului. Obligatoriu, rezultatele recepþiei calitative tre-buie sã însoþeascã documentele de livrare a produselor petroliere.

În anumite situaþii, în baza contractelor de achiziþii, recepþia ca-litativã a produselor se face, dupã recepþia cantitativã, prin trimitereade probe la Laboratorul Armatei, urmând ca plata produselor sã seefectueze la primirea rezultatelor, dupã ce au fost comparate cu celedin buletinele de analizã/rapoarte de încercãri emise de producãtor.

La unitatea primitoare se executã analiza de identificare princare numai acele proprietãþi fizico-chimice care permit excludereaoricãrei îndoieli, referitoare la tipul produsului ºi furnizeazã indici su-ficienþi în ceea ce priveºte posibilitatea de folosire la tehnicã. În cadrulacestei analize se verificã culoarea produsului, absenþa apei ºi a impu-ritãþilor mecanice în masa de produs prin aspectarea probelor preluatedin mijlocul de transport.


Logisticã

Obligatoriu, rezultatele acestei analize, denumitã ºi inspecþie decalitate, se vor înscrie în procesul verbal de recepþie.

Recepþia cantitãþii se poate executa prin doua metode: gravime-tricã ºi volumetricã.

Metoda gravimetricã se aplicã în cazul în care depozitele au îndotare aparaturã de cântãrire.

Metoda volumetricã se aplicã ºi se utilizeazã ca metodã de refe-rinþã pentru produsele care se livreazã ºi se depoziteazã în vrac. Prinaceastã metodã, cantitatea realã se determinã prin înmulþirea volumu-lui, mãsurat/determinat de lichide cu densitatea produsului, determinatla aceeaºi temperaturã la care s-a determinat volumul de lichid.

Toate aparatele de mãsurã trebuie supuse controlului metrologiclegal, iar determinarea volumului de lichide se executã pe baza tabele-lor de calibrare, de asemenea supuse controlului metrologic.

Dupã executarea acestor etape ale recepþiei, urmeazã întocmireadocumentelor ºi înregistrarea cantitãþilor primite în evidenþa cantita-tiv-valoricã a unitãþii. În situaþia existenþei unei diferenþe între docu-mentele de însoþire, privind calitatea sau cantitatea produselor primite,unitatea primitoare este obligatã sã invite reprezentanþii achizitoruluiºi al furnizorului pentru rezolvarea situaþiei apãrute.

Depozitarea produselor petroliereCarburanþii ºi lubrifianþii pot fi depozitaþi în rezervoare, butoaie

sau ambalaje mici. Rezervoarele pentru depozitarea produselor petro-liere sunt construite luându-se în considerare categoria depozitului,condiþiile climatice, condiþiile de exploatare ºi caracteristicile produse-lor depozitate, pierderea prin evaporare. Rezervoarele ºi instalaþiileaferente lor trebuie sã asigure securitatea maximã în exploatare ºi re-ducerea la maximum a pierderilor de produse petroliere prin evapora-re. Depozitarea produselor petroliere în rezervoare metalice, se face,pe cât posibil, la înãlþimea maximã utilã, pentru a evita ,,goluri mari”în rezervoare.

Sãptãmânal sau de cate ori situaþia o impune se verificã exis-tenþa apei acumulatã accidental în rezervoare.

123august, 2009


Când carburanþii ºi lubrifianþii sunt depozitaþi în butoaie se vorrespecta urmãtoarele condiþii:

a) butoaiele pline se depoziteazã separat de cele goale, grupatepe tipuri de produs ºi pe loturi, cu tãbliþe indicatoare pentru fiecaregrup;

b) butoaiele de unicã folosinþã se depoziteazã în spaþii acoperite,pe paleþi, pe un singur rând;

c) butoaiele de tablã zincatã pot fi depozitate pe platforme spe-cial amenajate, pe paleþi sau suporþi, pe maxim trei rânduri;

d) butoaiele pline cu benzine, motorine, white spirt sau petrolurise pãstreazã în spaþii acoperite, ferite de razele soarelui;

e) butoaiele pline cu uleiuri, vaseline ºi unsori, se pãstreazã înspaþii acoperite, lipsite de umezealã, sau în spaþii descoperite fãrã aintra în contact cu solul sau apa atmosfericã;

Depozitarea produselor petroliere ambalate în ambalaje mici,canistre, bidoane, cutii, se face pe rafturi, în magazii acoperite, grupa-te pe sortimente ºi pe loturi.

Durata de depozitare a carburanþilor, lubrifianþilor ºi a lichidelorspeciale este urmãtoarea:


Logisticã

Nr. crt. Denumire produs

Termenul de depozitare

(ani)

1 Benzinã auto tip CO/M 71, CO/R 75, CO/R 98, simi-lare 1

2 Benzinã auto tip CO/R 90, similare 23 Benzinã pentru aviaþie tip 80, neetilatã, similare 34 Benzinã pentru aviaþie tip 91/115, etilatã, similare 15 Benzinã pentru aviaþie tip 100/130, etilatã, similare 1/26 Combustibil pentru turboreactoare de aeronave 37 Combustibil lichid pentru uz industrial tip P 58 Motorine 59 Uleiuri 310 Unsori consistente 211 Vaseline 2

Condiþiile de depozitare prevãzute în documentaþia fiecãrui pro-dus se respectã integral, nerespectarea acestora conducând la pierdereagaranþiei.

Personalul încadrat în structurile logistice, cu atribuþiuni în do-meniul carburanþilor ºi lubrifianþilor trebuie sã acorde o importanþãdeosebitã întregului circuit al produselor petroliere, începând cu apro-vizionarea ºi terminând cu consumul, cu accente deosebite în ceea cepriveºte mãsurile de siguranþã, securitatea muncii, protecþia mediuluiºi prevenirea ºi stingerea incendiilor.

125august, 2009


Transformarea depozitelorde armament [i muni]ii în depozite mixte - solu]ieviabil` pentru sus]inerealogistic` a for]eloropera]ionalizate

MAIOR GABRIEL FRÎNCU

R estructurarea Armatei României continuã ºi în anul în curs.O componentã a restructurãrii o constituie ºi transformarea

depozitelor de armament ºi muniþii. Soluþia aleasã a constituit-o trans-formarea acestora în depozite mixte.

Pentru acordarea sprijinului logistic, depozitul participã, cu for-þele ºi mijloacele proprii, la aprovizionarea forþelor.

Folosirea resursei umane existente în depozitele de armament ºimuniþii nu mai duce la consumuri de resurse financiare noi pentru pre-gãtirea de specialitate a personalului (din punct de vedere al moduluide gestionare a bunurilor: primire, depozitare, întreþinere, distribuire,evidenþã) întrucât activitatea specificã este aceeaºi.

Un alt beneficiu îl constituie reducerea unor structuri desfãºu-rate în paralel (alte depozite, cu sarcina aprovizionãrii unor bunuri ceputeau fi aprovizionate/depozitate/distribuite de cãtre structura exis-tentã, structurã deja specializatã în acest tip de operaþiuni).

127august, 2009

Aceasta duce la economia de resurse, concomitent cu desfãºu-rarea optimã a activitãþii de bazã: aprovizionarea ritmicã a forþelor.

Capacitatea de furnizare a sprijinului logistic oferit creºte prindiversificarea bunurilor pe care le poate distribui depozitul mixt la unmoment dat.

Rolul depozitului mixt: este o unitate de sprijin logistic, subor-donatã comandamentului marii unitãþi care asigurã primirea, depozita-rea, întreþinerea, repararea, distribuirea, pãstrarea, controlul tehnic, de-clasarea ºi casarea bunurilor ºi constituirea stocurilor operative aleacesteia.

Depozitul participã la aprovizionarea forþelor, în cadrul mariiunitãþii, în linia I a sprijinului logistic: pentru teatrul de operaþii ºi teri-toriul naþional.

Sarcinile de bazã ale depozitului mixt:– primirea materialelor (descãrcarea din mijloacele de transport,

deplasarea în sectorul de depozitare);– recepþionarea cantitativã ºi calitativã a bunurilor;– întocmirea, la termenele stabilite, a actelor de primire ºi de

evidenþã;– deconservarea ºi conservarea bunurilor;– repartizarea pe secþii (magazii ºi locuri de depozitare) a mate-

rialelor primite;– paletizarea ºi containerizarea unor bunuri, transportul la locu-

rile de depozitare ºi aºezarea în stive, stelaje sau rafturi;– reîmprospãtarea la timp a stocurilor de materiale perisabile;– pregãtirea ºi distribuirea forþelor a bunurilor aprobate/ordonate

de eºalonul superior;– folosirea judicioasã a capacitãþilor de depozitare, a mijloacelor

de paletizare-containerizare, a utilajelor de mecanizare;– respectarea condiþiilor tehnice de pãstrare a bunurilor;– respectarea prevederilor normelor de securitate ºi sãnãtate în

muncã, normelor de prevenire ºi stingere a incendiilor, precum ºi a re-gulilor de pazã ºi apãrare


Logisticã

Eforturile umane, materiale, financiare, manageriale, aflate ladispoziþia depozitului mixt, sunt puse uºor în sprijinul forþelor în mo-mentul în care pot furniza acestora sprijinul logistic preconizat (atât lapace, în situaþii de crizã cât ºi la rãzboi) ºi anume o gamã cât mai di-versã de bunuri materiale necesare îndeplinirii misiunilor.

Eficienþa sprijinului este realizatã cu costuri rezonabile prin redu-cerea timpilor de transport, aºteptare ºi distribuire dintr-o singurã sursã.

Sprijinul logistic oferit forþei, printr-o distribuþie ritmicã ºi di-versã de bunuri, este un factor multiplicator al capacitãþii de luptã.Orice avantaj minim obþinut asupra pãrþii adverse se poate dovedi de-cisiv. Prin atingerea unui potenþial ridicat, sprijinul logistic oferit poatefavoriza desfãºurarea cu succes a operaþiilor.

Gruparea de bunuri materiale diferite în cadrul aceluiaºi depo-zit, contribuie la lãrgirea numãrului de opþiuni privind utilizarea forþe-lor luptãtoare în timp ºi spaþiu, la capacitatea completã de luptã.

Cunoaºterea situaþiei în care se aflã depozitul permite planifica-torilor sã reacþioneze cu promptitudine la schimbãrile impuse de des-fãºurarea acþiunilor militare, în beneficiul forþelor proprii.

Sprijinul logistic furnizat forþelor este orientat pe asigurarea dearmament, muniþii, tehnicã ºi alte materiale, care sã fie suficiente can-titativ ºi calitativ pentru sprijinul forþelor.

Cerinþa transformãrii este îndreptatã cãtre furnizarea de bunuricu rol decisiv în ducerea operaþiilor.

Redimensionarea sprijinului, prin mãrirea numãrului secþiilor dedepozitare ºi diversificarea gamei de bunuri depozitate, duce la asigu-rarea suficienþei sprijinului la un moment dat al forþei: cantitativ, cali-tativ ºi la termenul stabilit, atunci când este necesar ºi stabilit prin ce-rinþele acþiunilor de desfãºurat.

Depozitarea mai multor tipuri de bunuri se executã pentru a pu-tea rãspunde producerii unui eveniment viitor: nevoia de aprovizionarediversificatã într-un moment al acþiunilor.

Stabilirea din timp a claselor ºi bunurilor ce se depoziteazã, acantitãþilor necesare se face în acord cu:

– obiectivul principal stabilit marii unitãþi;– structura forþelor de sprijinit;

129august, 2009

Transformarea depozitelor de armament ºi muniþii în depozite mixte - soluþie viabilã pentru susþinerea logisticã a forþelor operaþionalizate

– tipul acþiunilor de luptã preconizate a fi duse;– mediul de luptã în care se vor duce acþiunile preconizate;În funcþie de schimbãrile de situaþie ºi prioritãþile operaþionale,

aprovizionarea dintr-o singurã sursã permite direcþionarea ºi asigura-rea punctualã a resurselor diverse forþelor aflate în nevoie.

Simplitatea aprovizionãrii, pe baza ordinelor ºi nevoilor forþelor(specifice acþiunilor la un moment dat), precum ºi circulaþia clarã ºieficientã a informaþiilor privind nivelul stocurilor, asigurã furnizarea latimp a bunurilor.

Transformarea se realizeazã prin:– asigurarea resursei umane calificate;– promovarea tehnologiilor moderne de manipulare ºi depozitare;– dotarea cu echipamente ºi instalaþii de stivuire ºi transport;– valorificarea superioarã a spaþiilor de depozitare;Soluþiile de depozitare adoptate în urma transformãrii sunt de-

terminate de:– felul bunurilor depozitate;– mijloacele de containerizare-paletizare folosite,– sistemele de manipulare ºi transport intern.Aplicarea tehnologiilor moderne de depozitare, transport ºi ma-

nipulare a bunurilor duc la susþinerea ritmicã a forþelor prin folosireape scarã cât mai largã a ambalajelor tip (container, minicontainer, pa-lete, etc.) ºi a mijloacelor de mecanizare necesare transportului internºi manipulãrii acestora.

Avantajele prezentãrii la transport a bunurilor sub formã paleti-zatã ºi containerizatã:

– realizarea transportului, fãrã transbordare, indiferent de felul ºinumãrul autovehiculelor folosite;

– mecanizarea complexã a operaþiilor de încãrcare-descãrcare înºi din mijloacele de transport la transportul interior ºi de depozitare

– reducerea parþialã sau totalã a pierderilor ºi degradãrilor pro-duse de manipulãrile manuale (în special a ambalajelor);


Logisticã

Alegerea utilajelor mecanizate pentru lucru în sectorul de depo-zitare este determinatã de:

– tipul mijloacelor de paletizare-containerizare folosite;– necesitatea reducerii spaþiului de manevrã (depozitul este de-

terminat în spaþiu de terenul în care este dispus);– tipul rampelor de încãrcare/descãrcare construite;– dimensiunile magaziilor ºi remizelor (determinã înãlþimea de

ridicare ºi stivuire, gabarit, raza de giraþie a mijloacelor).Tipuri de utilajele de mecanizare folosite în depozite (în general

tipizate pe economie, într-o gamã variatã):- transpalete: acþionate manual sau electric;- electrocar (cu/fãrã remorcã);- electrostivuitor;- motostivuitor;- încãrcãtoare cu braþe frontale tip IFRON: utilaje de încãrcat,

descãrcat ºi transportat pe distanþe scurte paleþi.La depozitare este necesar sã se aibã în vedere ca repartizarea în

spaþiile de depozitare a bunurilor sã se facã în funcþie de proprietãþileºi particularitãþile acestora, iar în alegerea tipurilor de palete, containe-re, stelaje ºi a modului de aºezare sã se aibã în vedere caracteristicileconstructive ale bunurilor.

În cadrul acþiunilor de reorganizare/restructurare/transformare,o importanþã deosebitã se acordã activitãþilor de redimensionare astocurilor, astfel încât sã se poatã asigura cantitãþile necesare de resur-se logistice, în egalã mãsurã cu ritmul de pregãtire ºi desfãºurare a for-þelor în scopul susþinerii acestora.

Stocurile sunt constituite din tipuri variate de bunuri materialecaracterizate de urmãtoarele particularitãþi:

– durata de pãstrare ºi depozitare a produselor, diferenþiate peclase de materiale;

– condiþii specifice de depozitare pe clase de materiale;– necesitatea întreþinerii ºi preschimbãrii periodice a stocurilor;– costurile financiare privind achiziþionarea, întreþinerea ºi pre-

schimbarea stocurilor;

131august, 2009


– necesitatea pachetizãrii, paletizãrii ºi containerizãrii produse-lor ºi materialelor;

– nivelul de calificare al personalului specializat pentru depozi-tare, manipulare, pazã ºi gestiune materialã;

– sursele diferite de aprovizionare pentru constituirea stocurilor.Cresc posibilitãþile de sprijin logistic prin mãrirea gamei de pro-

duse depozitate ºi distribuite forþelor din aceeaºi sursã. Posibilele lip-suri esenþiale, întârzieri ºi/sau limitãri în aprovizionare/distribuþie potfi identificate ºi evaluate din timp de cãtre marea unitate care coordo-neazã susþinerea logisticã a forþelor pentru realizarea scopurilor propuse.

Teritoriul tehnic se amenajeazã ºi utileazã corespunzãtor pentruprimirea, recepþia, deconservarea-conservarea, depozitarea, expediþiabunurilor precum ºi pentru acþionarea oportunã în caz de alertã, incen-diu ºi calamitate (ieºirea simultanã ºi rapidã a tuturor mijloacelor detransport ºi mecanizare fãrã încruciºarea cãilor de comunicaþii ºi eva-cuarea rapidã a bunurilor pe mijloacele de transport).

Prin dispunerea magaziilor, remizelor ºi organizarea cãilor deacces, acesta asigurã:

– un flux de primire-recepþie;– un flux de distribuþie.Planificarea distribuirilor, pe timpul ducerii acþiunilor de luptã,

se poate face mai rapid dintr-o singurã sursã, atunci când:– se cunoaºte dispunerea depozitului;– se cunoaºte gradul de aprovizionare pe clase de produse ºi bu-

nuri;– asigurã cel puþin un traseu sigur de aprovizionare, cunoscut din

timp de forþele angrenate în transportul materialelor.Depozitul trebuie sã se afle în proximitatea eºalonului pentru

care a fost creat pentru reducerea timpului de transport al bunurilor.Pornind de la domeniile funcþionale ale depozitului (aprovizio-

narea, depozitarea ºi distribuirea bunurilor materiale necesare pentrudotarea ºi susþinerea forþelor, pe timpul generãrii, ducerii operaþiilor ºi


Logisticã

regenerãrii acestora), transformarea depozitelor de armament ºi muni-þii în depozite mixte asigurã:

– constituirea ºi completarea stocurilor pentru mai multe tipuride bunuri;

– asigurarea permanentã a consumurilor diverse;– menþinerea în stare de operativitate a bunurilor (prin folosirea

experienþei forþei umane existente).

BIBLIOGRAFIE:A – 114, Regulamentul asigurãrii tehnice cu armament ºi muni-

þii în timp de pace/1988;H.G.R. 30/2008, Strategia Naþionalã de Apãrare a Þãrii din

2008;Manual pentru depozitarea ºi pãstrarea pieselor de schimb ºi

materialelor de blindate, automobile ºi tractoare în depoziteleM.Ap.N. 1988;

L.1, Doctrina logisticii operaþiilor întrunite/2008;Ordinul M. 111 /06.06. 2007, Concepþia stocurilor în armata

României.

133august, 2009


EDUCA}IE,INSTRUC}IE

{I |NV~}~M@NT

Monumentul „Leul“ - simbolul gloriei [i eternit`]ii armei geniu

COLONEL (R.) MARIAN GARGAZ

D eºi primul rãzboi mon-dial se încheiase, în con-

ºtiinþa întregului popor, dar maiales a militarilor, era încã treazãmemoria celor care s-au jertfit ºisacrificat pentru împlinirea idea-lului de libertate ºi unire a tuturorprovinciilor locuite de români în-tr-un singur stat.

Acest sublim sentiment na-þional a generat, în întreaga þarã,multiple iniþiative ºi acþiuni pri-vind înãlþarea pe locurile marilorbãtãlii din anii Marelui Rãzboipentru Reîntregirea Neamului,precum ºi în numeroase localitãþi

137august, 2009

urbane ºi rurale, a unor edificii monumentare, menite sã menþinã me-reu vie flacãra recunoºtinþei generaþiilor prezente ºi viitoare ºi sã eter-nizeze memoria celor care s-au jertfit pentru libertatea ºi neatârnareapoporului român.

Pentru imortalizarea faptelor de rãzboi, sãvârºite de geniºtii ro-mâni, pentru îndeplinirea acestui mãreþ ideal, în anul 1925, gl. div.Constantin ªtefãnescu Amza, în calitate de comandant al ªcolii Mili-tare de Geniu a luat iniþiativa realizãrii unui monument al eroilor ar-mei.

În urma discuþiilor purtate cu gl. div. Aristide Razu – inspectorulgeneral al geniului s-a hotãrât:

- monumentul sã fie amplasat lângã Cazarma Geniului pentru aservi ca pildã vie pentru viitorime;

- fondurile necesare sã fie realizate prin contribuþia ofiþerilor ºia trupelor de geniu, donaþii ºi alte resurse extrabugetare;

- stabilirea prin concurs a machetei monumentului;- constituirea unui colectiv de iniþiativã cu rol executiv, având ca

preºedinte pe gl. div. Constantin ªtefãnescu Amza, iar ca membri pe:arhitectul D. Ciortan, pictorul D. Verana ºi sculptorul D. Mirea.

Pentru alegerea ºi stabilirea machetei monumentului s-au desfã-ºurat, în cursul anului 1925, douã concursuri. La primul concurs s-auprezentat patru machete, toate fiind respinse întrucât nu exprimau sufi-cient de bine „Spiritul ºi particularitãþile armei geniu”. La cel de-aldoilea concurs desfãºurat la 02.06.1925, câºtig de cauzã a avut ma-cheta sculptorului Spiridon Georgescu, artist cu studii temeinice do-bândite în þarã ºi în Italia, care se remarcase anterior prin patriotismulºi înclinaþiile sale pentru subiectele de rãzboi.

Având o înãlþime de aproximativ 12 metri, Monumentul Eroilordin Arma Geniu a fost terminat în anul 1929. În întregul sãu, lucrareainclude un ansamblu de piese din bronz, turnate la Fabrica V.V. Rascanudin Bucureºti, care împreunã constituie o grãitoare ºi expresivã formãde reprezentare a specificului Armei Geniu.

Elementul dominant al monumentului, care simbolizeazã chin-tesenþa tãriei armatei, sufletul mare, mândru ºi generos al soldatului ro-


Educaþie, instrucþie ºi învãþãmânt

mân este Leul, regele forþei ºi al frumuseþii, simbolul curajului, spiri-tului de sacrificiu ºi al mândriei ostãºeºti.

Având o lungime de 5,40 m ºi o înãlþime de 4,4 m Leul, dispuspe partea superioarã a unui soclu principal, scruteazã cu încredere ºimândrie sfârºitul glorios al rãzboiului, stând biruitor într-o poziþie tri-umfalã cu labele din faþã pe unele însemne militare ale adversarilor:arme, scuturi si o þeava de mortier, peste care se desfãºoarã faldurileunui drapel de luptã.

Specificul armei este redat prin: patru statuete, patru metope ºidouã embleme.

Cele patru statuete, cu înãlþimea de 2,20 metri dispuse aproapede mijlocul soclului principal, perpendicular pe muchiile acestuia, pesocluri secundare, reprezintã chipeºii geniºti ai specialitãþilor de bazãale armei - pionieri, pontonieri, telegrafiºti ºi lucrãtori cãi ferate - echi-paþi adecvat pentru îndeplinirea misiunilor de luptã.

Cele patru metope reprezintã, în basorelief, aspecte din acþiunilecaracteristice fiecãrei specialitãþi militare, dispuse pe fiecare laturã asoclului principal, la nivelul pãrþii inferioare a statuetelor, astfel:

- pe latura din faþã, construcþia unor infrastructuri de cale feratã;- pe latura stângã, organizarea trecerii unui curs de apã cu am-

barcaþiuni mobile ºi pe vase de echipaj;- pe latura dreaptã,amenajarea unei poziþii de apãrare cu tranºee,

reþele de sârmã ºi lucrãri de nuielãrie;- pe latura din spate, realizarea ºi deservirea posturilor/centrelor

telefonice ºi telegrafice;Cele douã embleme reprezintã semnul de armã la acea vreme ºi

sunt dispuse pe laturile din stânga ºi dreapta a soclului principal lanivelul pãrþii superioare a statuietelor.

Pe faþada soclului, aproape central se aflã inscripþia „SPUNEÞIGENERAÞIILOR VIITOARE CÃ NOI AM FÃCUT SUPREMAJERTFÃ PE CÂMPURILE DE BÃTAIE PENTRU ÎNTREGIREANEAMULUI”, iar în partea inferioarã un medalion înconjurat de lauri

139august, 2009

Monumentul „Leul“ - simbolul gloriei ºi eternitãþii armei geniu

din care rezultã în cinstea cui s-a ridicat acest monument triumfal -„EROILOR DIN ARMA GENIU 1913; 1916-1919”.

Inaugurarea monumentului s-a desfãºurat în ziua de 29 iulie1929 în cadrul unei grandioase festivitãþi în prezenþa reprezentaþiilorCasei Regale, a guvernului, a capilor oºtirii, a unui mare numãr de ge-nerali de geniu activi ºi în rezervã, a ºefilor serviciilor ºi comandamen-telor unitãþilor de geniu, a întregului corp ofiþeresc ºi profesoral alªcolilor de Geniu ºi a tuturor elevilor acestora.

În acelaºi context s-a mai sãrbãtorit jubileul împlinirii a 70 deani de la atestarea oficialã a înfiinþãrii primei unitãþi de geniu din ar-mata românã modernã ºi înãlþarea în gradul de sublocotenent a absol-venþilor ªcolii de Ofiþeri de Geniu ºi ai celei de Guarzi de Geniu.

Începând cu primele ore ale dimineþii au sosit, rând pe rând, in-vitaþi de vazã la ceremonie, dintre care amintim pe:

– Iuliu Maniu, primul ministru al României;– Gl. Henry Cihoschi , ministrul de rãzboi;– Vaida Voievod, ministru de interne;– Virgil Madgearu, ministrul industriilor;– Gl.c.a. Constantin Prezan, fost ºef al M.C.G;– Gl.c.a. Gheorghe Mãrdãrescu, fost ministru de rãzboi;– Gl.div. Nicolae Petala, inspector al armatei;– Gl.div. Nicolae Samsonovici, ºeful M.St.M;– Gl.div. Mihail Ionescu, inspectorul învãþãmântului militar;– Gl.div. Constantin Dragu, inspectorul infanteriei;– Gl.div. Alex Hanzu, comandantul Corpului de Munte;– Gl.div. Nicolae Condiescu\ Statul Major Regal;– Gl.div. Aristide Hazu, inspectorul general al geniului.La orele 10.00 în piaþa din faþa monumentului, încadratã cu ele-

vii ªcolii Militare de Geniu, înalþi demnitari ai Statului ºi Oºtirii româ-ne aºteptau sosirea A.S.R. Principele Nicolae.

Ceremonialul acestei festivitãþi a fost deschis de gl. div Constantinªtefãnescu Amza, preºedintele Comitetului de iniþiativã.



În cadrul alocuþiunii sale a elogiat faptele de bravurã ºi jertfeleofiþerilor ºi trupelor de geniu de-a lungul celor 70 de ani de existenþã,iar în încheiere a încredinþat mãreþul monument ºcolilor de geniu, caacestea sã aibã în permanenþã în faþã pilda virtuþiilor ºi sacrificiilorgeneraþiilor care au fãcut rãzboiul pentru reîntregirea neamului.

A urmat serviciul religios ºi sfinþirea monumentului de cãtreP.S.S. pãrintele Costea, subdirectorul seminarului central din Bucureºti.

În aplauzele unei imense asistenþe monumentul a fost dezvelitde cãtre A.S.R. Principele Nicolae, care apoi a înmânat premii de stu-dii celor mai merituoºi elevi ai ºcolilor de geniu ºi a fixat pe umeriiunora dintre absolvenþii promoþiei 1929, tresele de sublocotenent.

Monumentul „Leul“, aºa cum este el cunoscut cetãþenilor capi-talei, strãjuieºte cu aceaºi grandoare piaþa delimitatã de intersecþia bu-levardului Iuliu Maniu cu bulevardul Geniului, Palatul Cotroceni ºiGrãdina Botanicã, amintind trecãtorilor despre mãreþele fapte de armeale bravilor geniºti din Armata României.

Statutul juridic al monumentului este reglementat prin Legea nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice ºi Legea nr. 379/2003privind regimul mormintelor ºi operelor comemorative de rãzboi, fiindinclus în lista monumentelor istorice, ediþia 2004, cod B 3-m-B 20.010,sub denumirea de „Monumentul Eroilor din Arma Geniu – Leul”.

Administrativ, monumentul se aflã în jurisdicþia Direcþiei Mo-numentelor ºi Patrimoniului Turistic a Municipiului Bucureºti ºi a Di-recþiei de Culturã a sectorului 5.

În contextul marii sãrbãtori de la 31 mai 2009, ocazionatã de îm-plinirea a 150 ani de existenþã a Geniului meritã, fãrã putinþã de tãga-dã, sã-l omagiem,aºa cum se cuvine ºi sã-l aºezãm, la loc de cinste, ºipe celebrul sculptor Spiridon Georgescu, creatorul splendidei opere deartã - Monumentul Leul - Simbolul gloriei ºi eternitãþii Armei Geniu.

141august, 2009

Monumentul „Leul“ - simbolul gloriei ºi eternitãþii armei geniu

Luptele din zona Bran [iDragoslavele — 1916 Luptele de la Dragoslavele (2)

COLONEL (R.) NICOLAE DÃRÃBANÞ

Prima încercare de învãluire din partea Bg. 8 Alpine germane

La data de 19 octombrie 1916 fusese plãnuit un nou atac germanpentru a înconjura, dinspre vest, aripa stângã româneascã, printr-o oco-lire lungã a Brigãzii 8 Alpine, care urma sã fie alipitã la dreapta Divi-ziei 12 bavareze. Dar la intervenþia comandantului Corpului I de rezer-vã, atacul a fost amânat pentru 20 octombrie. Bateriile Divizionului IIdin Regimentul 58 Artilerie aveau scopul de a susþine atacul pe Mateiaººi pe Valea Dragoslavele: Divizionul I din Regimentul 56 Artilerie ºiDivizionul I din Regimentul 22 Artilerie, au luat poziþii la Nord ºi Sudde partea esticã a satului Dragoslavele, cu direcþia de tragere spreClãbucet, iar Divizionul I din Regimentul 58 Artilerie, cu direcþia detragere spre muntele Cãpitanul. Toate înãlþimile de peste 1000 de metrinu erau acoperite cu zãpadã iar pe vãi ploua. Localitatea Dragoslaveleºi poziþiile bateriilor germane au fost bombardate de cãtre artileria ro-mâneascã. Brigada a 8-a ºi-a mutat poziþia, de pe Rucãr, pe înãlþimile

143august, 2009

de la Sud de Rucºor. Cu ocazia atacului amintit, au fost subordonateacestei brigãzi, batalioanele I ºi III din Regimentul 28 Infanterie Bava-rez. Se ordonase recucerirea cotei 1358, ocupatã de puternice forþe ro-mâneºti. Datoritã întârzierii Batalionului II din regimentul 254 (MaiorWagner) atacul a fost amânat pentru ziua de 21 octombrie. În diminea-þa zilei de 21 octombrie a început atacul în direcþia Piscul Calului(1488) – Muºoroaiele (1540 m).

Cea dintâi þintã era cucerirea muntelui Dobriaºu (1553 m) ºiînãlþimea vecinã cu Clãbucetu. Dupã cucerirea acestora, întreaga Bri-gadã Alpinã trebuia sã-ºi extindã frontul în direcþia Vest, dincolo deRâul Târgului.

Pentru combaterea bateriilor româneºti de la Piatra s-au pus la dis-poziþie trei baterii de obuze uºoare, o baterie de obuze grele ºi una de mor-tiere care au fost instalate la marginea Sud - Est a satului Dragoslavele.

Atacul a început, deºi Corpul I de rezervã era compus numai din23 de batalioane ºi 17 baterii, în timp ce românii dispuneau de 30 debatalioane ºi 30 de baterii ºi puteau sã-ºi aºeze bateriile în front larg ºisã bombardeze toate înãlþimile ºi ieºirile din munþi.

Brigada a 8-a Alpinã, neîmpiedicatã de trupele inamice putea sãînainteze, fiind susþinutã ºi de cãtre Divizia 12 bavarezã.

Atacul a fost îngreunat de pãmântul devenit alunecos din cauzaploii.

Dupã lupte crâncene ºi duse în trei rânduri, batalionul I din Re-gimentul 28 Infanterie (Maior Koch) a ajuns pe înãlþimea Clãbucet,dar Brigada a 8-a Alpinã a fost nevoitã sã se opreascã.

La 22 octombrie ploaia a încetat ºi soarele a început sã strãlu-ceascã dar pe înãlþimi ºi pe vãi era un strat gros de noroi.

Din cauza numeroaselor contraatacuri româneºti înaintarea Bri-gãzii a 8-a Alpinã a fost compromisã, ca ºi înaintarea Diviziei 12 ba-vareze.

Românii au pornit la ofensivã din Valea Cârstii, cu strigãte ºi su-nete de goarnã, atacând trupele bavareze care înaintau pe linia 1039-970-944 ºi au fost respinse.



Planul aripii drepte a Diviziei 12 bavareze a eºuat. Dupã amiazãtârziu, pe o ploaie torenþialã Divizia 12 bavarezã s-a retras spre Clãbucet.

În urmãtoarea zi, dimineaþa la ora cinci, românii au atacat prinsurprindere ºi au înconjurat cota 1358, respingându-i pe bavarezi, a cã-ror situaþie devenise criticã.

În cele cinci batalioane ale Brigãzi 8 Alpine mai rãmãseserãdoar 1200 de arme în stare de luptã.

Soldaþii uzi de ploaie ºi fãrã echipament de iarnã, cu hainele în-gheþate pe ei erau demoralizaþi.

Pe panta dinspre rãsãrit a cotei 1314 se instalaserã, din nou, tru-pe româneºti. În sectorul Diviziei 76 prusiene, luptele s-au concentratpe malul de est al Dâmboviþei ºi pe muntele Priseaca. Poziþiile româ-neºti, pânã aproape de Valea Rucãrului, erau dominante ºi controlauîntreaga zonã.

Ziua de 24 octombrie a adus continuarea atacului, întreprins degrupul Morgen. Prin presiunea Diviziei a 12-a bavareze, asupra Lereºtilorºi în apropierea Nãmãieºtilor, frontul românesc era într-o situaþie difi-cilã. Comandantul grupului român Nãmãieºti, generalul Gãiseanu a fostobligat sã-ºi prelungeascã, spre stânga linia frontului, pânã la Cândeºti ºiAlbeºti.

Încercãrile Diviziei 76 însãrcinatã cu înaintarea pe Valea Bãdeancaau rãmas fãrã rezultat. Trupele din spatele Mateiaºului nu puteau fiatinse de tunurile germane cu tragere curbã ºi se intenþiona bombar-darea de cãtre germani cu proiectile asfixiante.

Regimentul 27 Infanterie bavarez a încercat sã pãtrundã la Sudde cota 1039, în Valea Argeºel, ca sã atace din flanc mitralierele ro-mâneºti din Pravãþ.

Pe coastele dinspre Sud ale Vãii Runcului, românii aveau pozi-þii solid construite ºi cu foc puternic opreau înaintarea inamicului.

Pierderile Regimentului 254 au fost în acea zi de 13 morþi 49 derãniþi (doi ofiþeri).

În ziua 25 octombrie, românii au bombardat puternic poziþiilebateriilor germane. Sublocotenentul Pawel din bateria III Regimentul

145august, 2009

1916 Luptele de la Dragoslavele

56 Artilerie a murit lovit de o schijã de obuz iar un proiectil a lovit ocãruþã cu muniþie din bateria a I-a din Regimentul 4 Artilerie.

A doua încercare de învãluire Speranþa Armatei a IX-a din grupul Morgen, de a strãpunge de-

finitiv frontul carpatic era înºelãtoare. Românii îºi consolidaserã con-siderabil frontul în acest sector. Generalul Averescu îºi concentraseaici trupele disponibile, instalase artileria grea, construise ºi întãrisepoziþiile de pe Mateiaº. De un mare folos a fost linia feratã care veneapânã la Câmpulung, deci pânã în spatele frontului, ºi s-a putut trans-porta o mare cantitate de muniþie, alimente, precum ºi trupe de rezervã.

Dar acea strãpungere a liniei frontului nu se putea face prin atacfrontal, ci numai printr-o ocolire întreprinsã pe o mare distanþã, pestemunþii acoperiþi de zãpadã. Aceastã acþiune cerea o pregãtire îndelun-gatã ºi putea fi executatã numai de trupe deprinse cu munþii.

Pentru cucerirea vârfului Mateiaº, de cãtre germani se intenþio-na bombardarea poziþiilor româneºti cu proiectile asfixiante. Acþiuneaa fost amânatã fiindcã vântul ºi vremea erau nefavorabile.

Situaþia se înrãutãþise ºi pentru români dupã ce aripa dreaptã aCorpului I de rezervã ajunsese pe linia 1115-1090-887 Lereºti 944-570-1039.

În ziua de 26 octombrie Brigada 8 Alpinã a înaintat mai departe,îndeosebi la Lereºti, în Valea Bughea ºi pe înãlþimea Gresia, ajungândla doi km Nord–Est de Albeºti iar cu elementele înaintate, a atins chiarDealul Mãgura, în direcþia Câmpulung. Aceastã acþiune ameninþa se-rios frontul românesc. În sectorul Diviziei 78, românii au atacat de am-bele pãrþi ale satului Lunca Gârlei, dar au fost opriþi.

Încercarea brigãzii române Foiºoreanu de a ataca prin surprin-dere cota 1358 a fost zãdãrnicitã de artileria inamicã.

A fost întãrit Vârful Fetei cu mitraliere ºi tunuri de cãtre români,urmând sã atace din flancul Bãdeanca ºi Valea Olãneasa. O baterie ro-mâneascã þinea sub foc Vârful Mãgurii.



La 27 octombrie Divizia a 12-a bavarezã a continuat atacul. Înperioada în care bateriile Diviziei a 12-a bavarezã a continuat atacul,la aripa dreaptã a Corpului I de rezervã se desfãºoarã o retragere demare amploare care a compromis acþiunea Diviziei 12.

Brigada a 8-a Alpinã fusese atacatã, din flanc, de un detaºamentromânesc puternic, condus de colonelul Liºcu. Ca urmare a acestui atacs-a reuºit respingerea Brigãzii a 8-a Alpinã, dupã o luptã crâncenã spreNord, pânã la cinci km Nord de Albeºti, Divizia 12 bavarezã rãmãsesefãrã apãrare de flanc. A fost destinatã urgent brigada de infanterie dinRegimentul 26 Infanterie bavarez comandatã de maiorul Farber. Unfoc viu de mitraliere româneºti a fost îndreptat spre panta de Nord ºi aprodus bavarezilor pierderi grele.

Bavarezii au sãpat tranºee ºi cãutau sã-ºi refacã legãturile ladreapta ºi la stânga. Proiectilele artileriei româneºti, instalate la Voineºti,bãteau poziþiile Brigãzii I ºi III din Regimentul 28 Infanterie iar Briga-da a 8-a Alpinã fusese aruncatã înapoi pe toate liniile frontului. Odatãcu retragerea Brigãzii a 8-a Alpinã a fost compromisã toatã zona de ac-tivitate a Corpului I de rezervã din bazinul de la Câmpulung. Brigadasuferise pierderi grele ºi nu mai era capabilã sã execute o nouã încerca-re de învãluire. Brigada pierduse peste 400 de oameni, patru mitraliereºi douã tunuri de munte.

Ofensiva românilor La 28 octombrie, românii au continuat cu succes miºcarea de

înaintare. Dimineaþa au bombardat poziþiile germane ocupate de Bri-gada a 8-a, Divizia a 12-a ºi Divizia 76 precum ºi Vârful Mãgura 544-370.

Infanteria românã a început sã înainteze la Vest de Râul Târgului,Brigada a 8-a Alpinã a cedat teren la Nord de Lereºti.

Grupul de atac al colonelului Liºcu a respins brigada cãtre DealulCârjanului pânã peste cota 887.

Grupul bavarez Bauerlen ºi-a retras grosul trupelor spre drumulValea Mare – Nãmãieºti.

147august, 2009


În ziua de 29 octombrie, pe o ploaie torenþialã, atacul românesca fost reluat în direcþia Nord, dupã ce Regimentul 70 Infanterie atacaseforþele germane pe Mateiaº, de pe Pravãþ ºi din Valea Argeºel, pentrua împiedica plecarea trupelor.

O secþie româneascã, sub comanda colonelului Meleca a înain-tat pe malul drept al Râului Târgului ºi a respins trupele aliaþilor Bri-gãzii Alpine. Brigada s-a retras pânã la linia 965 – Vârful Pojorâta –Dealul Cârjanului 864 Nord de Albeºti.

Numeroasele baterii româneºti, instalate în poziþii admirabile cetrãgeau, distrugeau din nou liniile defensive consolidate de germani cumultã dificultate.

În ziua de 30 octombrie, Brigada a 8-a Alpinã, cu ce mai rãmã-sese din ea, a încercat sã se împotriveascã atacurilor româneºti; dar nua reuºit sã obþinã vreun rezultat.

Un puternic atac românesc a fost îndreptat împotriva companieia X-a din Regimentul 27 Infanterie bavarez pe care a risipit-o.

Pe 31 octombrie, dupã o pregãtire de artilerie extrem de ener-gicã, românii au reuºit sã respingã pe vânãtorii bosniaci de pe înãlþimi-le de la Vest de Râul Târgului, luând 36 de prizonieri. Astfel s-a sfâr-ºit miºcarea de ofensivã a grupului Nãmãieºti.

A fost nevoie de o nouã orânduire în tabãra românilor. Comandagrupului Nãmãieºti, a fost încredinþatã generalului Costescu. Grupulcuprindea, pe lângã Diviziile 12 ºi 22 ºi o brigadã de cãlãreþi, aºezatãla aripa stângã.

Zona ocupatã de Divizia a 12-a româneascã se afla la rãsãrit deArgeºel, iar cea ocupatã de Divizia 22 la apus de râul menþionat.

Corpul I german de rezervã a suferit modificãri intenþionând caGeneralul Morgen sã înainteze cu aripa dreaptã, dupã intervalul deodihnã. Divizia 12 bavarezã fusese cea mai afectatã de lupte (Regi-mentul 28 Infanterie).

În prima sãptãmânã a lui noiembrie nu au avut loc lupte însem-nate, fiindcã trupele din ambele pãrþi erau istovite.

Spre surprinderea noastrã, românii au rãmas foarte liniºtiþi înprima sãptãmânã a lui noiembrie.



Românii nu au profitat de ascendentul moral, exceptând câtevaacþiuni cruciale ale infanteriei, au lãsat sã acþioneze numai artileria su-perioarã numeric ºi linie poziþionalã. În primul rând Armata Românãavea pe Mateiaº un post de observaþie care domina în întregime ValeaDâmboviþei pânã aproape de Rucãr ºi o mare parte din înãlþimile maijoase de pe ambele maluri ale Dâmboviþei.

Muniþiile noastre erau restricþionate din cauzã cã nu se puteauaduce la timp iar transportarea alimentelor pe munþii înalþi se fãcea cumari greutãþi ºi mulþi camarazi au trebuit sã rabde adeseori zile ºi sãp-tãmâni întregi în posturi izolate pe munþi.

La 2 noiembrie, din poziþia batalionului al II-lea al Regimen-tului 252 s-a observat o coloanã româneascã, compusã din douã com-panii ºi alte coloane de tracþiune animalã, care mergeau în marº de-alungul muntelui Leaota.

La 4 noiembrie, pe frig ºi o ceaþã deasã, a fost atacatã o patrulãgermanã ce înainta spre Vârful Pravãþului.

În ziua de 6 noiembrie, comandantul Brigãzii a 22 Infanterie,generalul maior Pechy, însoþit de maiorul Farber vizita poziþia înain-tatã a Diviziei a 12-a în faþa unui batalion ºi privea spre poziþia româ-neascã, generalul a fost lovit de mai multe schije de obuz ºi a murit.Astfel ºi-a gãsit moartea comandantul Brigãzii 22 bavareze. Corpul sãua fost transportat de ostaºi la Dragoslavele ºi de acolo spre Germaniaiar maiorul Farber, rãnit, la spital.

Artileria româneascã bombarda foarte violent panta de Sud–Estde la cota 895 unde fuseserã instalate bateriile artileriei germane.

Primele douã încercãri de învãluire ale aripii româneºti dinspreCâmpulung nu ºi-au atins scopul.

Dupã insuccesul acestor douã încercãri, generalul Folkenhajn s-aconvins cã strãpungerea frontului carpatic separat de el nu se putea rea-liza, mai ales cã forþele româneºti întãriserã foarte mult aceastã zonã ºia planificat strãpungerea prin pasurile Surduc ºi Vulcan iar Divizia 76trebuia sã angajeze forþele duºmane prin atacuri permanente la Mateiaº,în Valea Dâmboviþei ºi în Valea Bãdeanca, pentru a distruge atenþiaromânilor de la punctul ales pentru strãpungere.

149august, 2009


23 august 1939 - 23 august 1944

COLONEL (RTR.) CONSTANTIN CHIPERVicepreºedinte al Asociaþiei Naþionale „Cultul Eroilor“

În ajunul declanºãrii celui de-al doilea rãzboi mondial, rela-þiile internaþionale au fost dominate de politica marilor

puteri pentru conservarea si reîmpãrþirea sferelor de influenþã ºi domi-naþie. Aceste evenimente au marcat profund ºi viaþa politicã, economi-cã ºi militarã din România.

Cu o sãptãmânã înainte de declanºarea celui de-al doilea rãzboimondial, Germania nazistã ºi Uniunea Sovieticã au încheiat, la 23 au-gust 1939, Pactul de „neagresiune”, intrat în istoria universalã sub de-numirea de Pactul Molotov-Ribbentrop (primul ministrul de externe alRusiei ºi al doilea ministrul de externe al Germaniei). Prevederile pro-tocolului adiþional (anexele secrete) stabileau destinele þãrilor baltice(Estonia, Lituania ºi Letonia), Finlandei, Poloniei ºi României.

Conform înþelegerilor de la Moscova, la data de 1 septembrie 1939,ora 04.45, armata germanã, ce însuma 1.600.000 militari, a invadat te-ritoriul polonez, punând în aplicare „Planul alb” (Fall Weiss). În urmarefuzului Germaniei hitleriste de a înceta agresiunea, la cererea Anglieiºi a Franþei, guvernele acestor state au declarat rãzboi celui de al 3-lea

151august, 2009

Reich, la data de 3 septembrie 1939. Între 3 ºi 10 septembrie 1939Noua Zeelandã, India, Canada, Uniunea Sud-Africanã ºi guvernul ce-hoslovac format în exil s-au alãturat Marii Britanii, în timp ce Dane-marca, Brazilia, Olanda, Mexic, Argentina, Spania, S.U.A. ºi Româniaºi-au declarat neutralitatea. Japonia a dat o declaraþie de neamestec înconflictul din Europa, la data de 4 septembrie 1939.

Guvernul României a luat mãsuri pentru ca Polonia sã poatã pri-mi, prin teritoriul românesc, armamentul ºi materialele de rãzboi livra-te de Marea Britanie ºi Franþa. Dar Polonia, neajutatã de Anglia ºiFranþa, atacatã ºi de Uniunea Sovieticã, la data de 17 septembrie 1939,a capitulat, la data de 28 septembrie 1939, stabilindu-i-se graniþele în-tre râurile San ºi Bug (teritoriile de la est de Bug au intrat în compo-nenþa Uniunii Sovietice ºi cele de la vest în componenþa Germaniei).

Dupã semnarea, de cãtre Franþa, a armistiþiului cu Germania, la Com-piegne, la data de 22 iunie 1940, Uniunea Sovieticã a dat tonul acþiu-nilor de rãstignire a poporului român. Prin notele ultimative din 26 ºi28 iunie 1940, guvernul Uniunii Sovietice a rãpit din trupul României,teritoriile Basarabiei, Bucovinei de nord ºi Þinutul Herþei (44.500 km2

ºi o populaþie de 3,2 milioane locuitori din Basarabia, respectiv 6.000 km2

ºi o populaþie de 500.000 de locuitori din Bucovina de nord). Rapturileteritoriale au continuat prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940,când Ungaria horthystã, ajutatã de Germania hitleristã, Italia fascistãºi Uniunea Sovieticã, ne-a ciuntit 44.492 km2 ºi o populaþie de 2.667.000locuitori, majoritatea români. Prin tratatul din 7 septembrie 1940, de laCraiova, Bulgaria a încorporat judeþele Durostor ºi Caliacra (Cadrila-terul), cu o suprafaþã totalã de 6.921 km ºi aproximativ 410.000 lo-cuitori.

Prin aceste rapturi teritoriale, guvernul României a primit decla-raþii de rãzboi nescrise de la hrãpãreþii sãi vecini: Uniunea Sovieticã,Ungaria horthystã ºi Bulgaria. Administraþia româneascã, unitãþile mili-tare româneºti ºi o parte din populaþia româneascã, din provinciile ro-mâneºti furate de cãtre vecini, au suferit mari umilinþe din partea tru-pelor de ocupaþie ºi a unor extremiºti localnici, care au trecut de partea



ocupanþilor. Au fost atacaþi, rãniþi, omorâþi ºi jefuiþi de bunurile mate-riale unii reprezentanþi ai administraþiei româneºti ºi cadre militare ac-tive ºi în rezervã, care s-au opus ocupãrii teritoriilor româneºti ºi jefu-irii mijloacelor materiale de luptã. Un numãr însemnat de români dinBasarabia, Bucovina de Nord ºi Þinutul Herþa au fost duºi în Siberiade cãtre ocupanþii ruºi.

Evenimentele din vara anului 1940 au avut grave consecinþe înviaþa internã ºi externã a României, care s-au repercutat negativ asupracapacitãþii de apãrare a þãrii, numãrul cetãþenilor mobilizaþi reducân-du-se simþitor.

Rãmasã singurã în faþa agresiunii statelor vecine, cu teritoriulamputat, sub presiunea directã a Germaniei naziste, în România s-a in-staurat, la 14 septembrie 1940, regimul legionaro-antonescian, iar înoctombrie acelaºi an au pãtruns în þarã primele trupe germane. Dupãînfrângerea rebeliunii legionare din 23-25 ianuarie 1941, România afost condusã de dictatura militarã a lui Ion Antonescu, fost ºef al Ma-relui Stat Major al armatei României (1933-1934).

Continuând politica imperialistã de cuceriri teritoriale ºi de sub-jugare a altor popoare, Germania nazistã, încãlcând pactul de neagre-siune din 23 august 1939 ºi tratatul de frontierã ºi prietenie din 28 sep-tembrie acelaºi an, a declanºat rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice, la22 iunie 1941 (planul Barbarosa din decembrie 1940).

Alãturi de forþele Wehrmachtului au participat la rãzboi Italia,Finlanda, Ungaria, România, precum ºi unitãþi militare din Slovacia,Franþa vichystã, Olanda, Belgia ºi Spania.

România a participat la rãzboi, alãturi de Germania nazistã, cuscopul eliberãrii teritoriilor furate în anul 1940. În perioada 22 iunie-26 iulie 1941, teritoriile Bucovinei de nord, Þinutului Herþei ºi Basa-rabiei au fost eliberate, prin luptele dârze desfãºurate de Armatele a 3-a ºi a 4-a române ºi Armata a 11-a germanã, subordonate Grupului deArmate general Ion Antonescu.

În perioada desfãºurãrii acþiunilor de luptã, pierderile armateiromâne s-au cifrat la 4.112 morþi, 12.120 rãniþi ºi 5.506 dispãruþi (6%din efectivele totale angajate în perioada 22 iunie - 26 iulie 1941).

153august, 2009

23 august 1939 - 23 august 1944

La cerea insistentã a lui Hitler, armata românã a participat, de la8 august 1941, la acþiunile militare din operaþia militarã Odessa (Ar-mata a 4-a românã) ºi la luptele dintre Nistru ºi Bug (Armata a 3-a ro-mânã), pânã la capitularea fortãreþei Odessa (16 octombrie 1941). Dupãaceastã datã o parte a efectivelor Armatei a 4-a au rãmas în Ucraina,pentru asigurarea ordinei ºi pazei, în timp ce Armata a 3-a românã(corpurile de vânãtori de munte ºi de cavalerie), în colaborare cu Ar-mata a 11-a germanã, a desfãºurat lupte crâncene între Bug ºi Nipru,pãtrunzând în Crimeea. Pierderile armatei române în operaþia militarãde la Odessa au fost de aproximativ 49.000 de militari.

De la data de 15 iunie 1942, unitãþile militare române au fostintroduse succesiv în luptele din Caucaz ºi Cotul Donului - Stalingrad,acþionând în condiþii deosebit de grele de climã ºi de lipsuri materiale(tunuri de artilerie antitanc, mijloace de transmisiuni, muniþii, echipa-ment gros pentru iarnã, alimente ºi medicamente), luptând pânã la 3februarie 1943. În aceste lupte armata românã a suferit mari pierderimateriale ºi umane: 155.010 ostaºi din 228.072 cât au avut, la 19 no-iembrie 1942, cele douã armate (Armata a 3-a ºi Armata a 4-a).

Din luna martie 1943 armata românã, cu efectivele subþiate, afost retrasã pe teritoriul dintre Nipru ºi Nistru. În Caucazul de Vest aurãmas Diviziile 19 Infanterie, 6 Cavalerie ºi 9 Cavalerie, care au acþio-nat în subordinea unui comandament românesc, ºi Diviziile 10 Infan-terie, 2 Munte ºi 3 Munte, subordonate unor grupãri operative germa-ne, însumând 64.606 ofiþeri, subofiþeri ºi soldaþi. În luna iunie 1943Divizia 19 Infanterie a fost trecutã pe litoralul Mãrii Negre, pe frontuldin Kuban, fiind introdusã Divizia 10 Infanterie, iar Divizia 3 Munte afost retrasã în Crimeea. În luna octombrie 1943 se aflau pe frontul dinCrimeea Diviziile 1, 2 ºi 3 Munte, 10 ºi 19 Infanterie, 6 ºi 9 Cavalerie.Datoritã marilor pierderi suferite de efectivele de ostaºi, Diviziile 4Munte ºi 24 Infanterie au fost unite sub denumirea de Divizia 4/24Infanterie, aceastã mare unitate fiind trimisã în zona Herson.

Prin „Operaþia 60.000” au fost aduºi în þarã, din Crimeea,42.190 de militari români, dintre care 39.134 pe mare ºi 3.056 pe calea



aerului, reprezentând 90% din efectivele retrase la Sevastopol. Pierde-rile suferite în perioada martie - mai 1944 au fost de 22.522 militariromâni.

La începutul lunii aprilie 1944 Armata a 3-a românã avea încompunere Diviziile 14, 15, 21, 4/24 Infanterie ºi Comandamentul 104„Siret”, iar Armata a 4-a românã avea Corpul 1 Armatã (cu Diviziile 6ºi 20 Infanterie ºi Comandamentul 104 Munte), Corpul 4 Armatã (cuDiviziile 3 Infanterie, 18 Munte ºi Comandamentul 101 Munte) ºi Cor-pul 5 Armatã (cu Diviziile 4 Infanterie, 1 Gardã ºi Regimentul 9 Grã-niceri). În rezervã se aflau Diviziile 1 ºi 8 Infanterie ºi Comandamen-tul 103 Munte, iar sub comandament german acþionau Diviziile 10 ºi18 Infanterie, 5 Cavalerie ºi Detaºamentul Blindat. Armata a 3-a a fosttrecutã în apãrare pe litoralul Mãrii Negre, între gurile Dunãrii ºi Ce-tatea Albã. Armata a 4-a românã a fost trecutã între Ungheni ºi Boroa-ia, la 30 km sud de Suceava.

Epuizatã datoritã pierderilor suferite în lupte, România ºi-a in-tensificat activitatea diplomaticã în 1943 ºi 1944 pentru a ieºi din rãz-boi. S-au înmulþit contactele directe ale guvernului antonescian cu re-prezentanþii Naþiunilor Unite de la Stokholm ºi Cairo ºi cu unor stateneutre. La data de 12 aprilie 1944, la opt zile de la bombardamentulmasiv a aviaþiei inamice asupra Bucureºtiului ºi a zonei Prahovei, Uni-unea Sovieticã a propus României încheierea unui armistiþiu unilate-ral, pe care mareºalul Ion Antonescu l-a respins, întrucât era dezavan-tajos pentru noi.

Situaþia militarã grea de pe frontul Târgu Neamþ - Paºcani -Târgu Frumos - Iaºi - Chiºinãu - Tighina a grãbit forþele democraticedin România sã înlãture guvernul antonescian ºi sã propunã încheiereaarmistiþiului cu Naþiunile Unite, având ca reprezentant Uniunea Sovie-ticã. Rãsturnarea prin forþã a guvernului antonescian a început cu ares-tarea lui Ion ºi Mihai Antonescu, în ziua de 23 august 1944 (aceºtia aufost convocaþi la Palatul Regal de cãtre Regele Mihai), ºi ulterior a al-tor membri din guvern.

În seara zilei de 23 august 1944, dupã ora 22:00, Regele Mihaia citit la radio Comunicatul cãtre þarã, prin care poporul român era

155august, 2009

23 august 1939 - 23 august 1944

anunþat de arestarea guvernului antonescian, înlocuirea lui cu un nouguvern de uniune naþionalã, prezidat de generalul de corp armatãConstantin Sãnãtescu, încheierea armistiþiului cu Naþiunile Unite, prinreprezentantul sãu, Uniunea Sovieticã, încetarea operaþiunilor militareîmpotriva armatei sovietice ºi întoarcerea armelor împotriva armateiGermaniei naziste. A urmat apoi comunicatul ºefului Marelui Stat Ma-jor al Armatei Române, generalul Gheorghe Mihail, care a prezentatDirectivele Operative pentru comandanþii celor douã armate ºi coman-danþii marilor unitãþi ºi unitãþi militare din armata românã.

Armata românã a început acþiunile militare de dezarmare a tru-pelor germane încã din noaptea de 23/24 august 1944, acestea închein-du-se la 31 august 1944. Cele mai dârze lupte s-au desfãºurat în capi-talã, în împrejurimile capitalei, pe Valea Prahovei, în Muntenia, Do-brogea, Oltenia, Þara Bârsei ºi nord-vestul Moldovei. Armata românãºi formaþiunile populare participante la aceste acþiuni militare au pier-dut aproximativ 9.500 de oameni. Desprinderea României din coaliþiacu Germania hitleristã ºi trecerea ei de partea Naþiunilor Unite aînsemnat prãbuºirea frontului german în Balcani, scurtarea cu cel pu-þin ºase luni a celui de al doilea rãzboi în Europa ºi deschiderea cãilorpentru ofensiva armatei ruse spre Budapesta - Praga - Viena - Berlin.

Ziua de 23 august 1944 a creat condiþii pentru recunoaºterea decãtre Naþiunile Unite a drepturilor României asupra pãrþii de nord aTransilvaniei, care a fost eliberatã prin jertfele celor peste 49.000 deostaºi români (1 septembrie - 25 octombrie 1944), în colaborare cuarmata sovieticã.



Procesul Bologna în sistemul de înv`]`mântdin For]ele Terestre.Disfunc]ii privind con]inutul[i modul de implementarea legisla]iei europene [ina]ionale în înv`]`mântulmilitar din For]ele TerestreCOLONEL NICOLAE MITU

Î nvãþãmântul militar din Forþele Terestre, parte integrantã aînvãþãmântului militar românesc, ca ºi a învãþãmântul naþio-

nal1, nu a rãmas în afara schimbãrilor profunde produse de filozofiaBologna.

Deºi organizat pe cinci niveluri educaþionale (învãþãmânt liceal,învãþãmânt postliceal pentru formarea subofiþerilor ºi maiºtrilor mili-tari, învãþãmânt universitar pentru formarea ofiþerilor, învãþãmânt despecializare ºi dezvoltare profesionalã ºi învãþãmânt de limbi strãine)Procesul Bologna ºi-a pus amprenta, aproape în exclusivitate, asupra în-vãþãmântului superior militar, organizat ºi desfãºurat în Forþele Terestre,în cadrul Academiei Forþelor Terestre.

157august, 2009

Legea nr. 288/ 24.06.2004 privind organizarea studiilor univer-sitare, menþionatã anterior, la art. 17, reglementeazã faptul cã organi-zarea studiilor universitare în Ministerul Apãrãrii Naþionale se stabi-leºte prin hotãrâre a Guvernului.

În acest context, Guvernul României emite, în anul 2005, Hotã-rârea nr. 606/ 23.06.20052 privind organizarea studiilor universitare îninstituþiile militare de învãþãmânt superior din subordinea MinisteruluiApãrãrii Naþionale, care preia prevederile Legii nr. 288/ 2004 ºi letranspune la specificul instituþiilor militare de învãþãmânt superior dinMinisterul Apãrãrii Naþionale.

Actul normativ menþionat prevede:• formarea ºi dezvoltarea profesionalã a ofiþerilor de arme ºi de

logisticã, precum ºi a ofiþerilor specialiºti prin studii universitare orga-nizate pe trei cicluri: licenþã, masterat, doctorat, precum ºi prin alteforme de pregãtire, specifice pregãtirii permanente, stabilite în Ghidulcarierei militare;

• durata studiilor, numãrul de credite transferabile corespunzã-tor acestora ºi modul de finalizare a studiilor;

• posibilitatea continuãrii studiilor universitare de licenþã cu stu-dii universitare de masterat în domenii specifice acþiunii militare,potrivit normelor stabilite de Ministerul Apãrãrii Naþionale ºi celor cu-prinse în Ghidul carierei militare sau în alte domenii de cãtre universi-tãþile civile, potrivit normelor în vigoare.

La o privire mai atentã se deduce faptul cã hotãrârea de guvernîn cauzã nu respectã în totalitate prevederile Legii nr. 288/ 2004 ºi niciale H.G. nr. 404/ 29.03.2006 privind organizarea ºi desfãºurarea stu-diilor universitare de masterat3.

Astfel, la art. 5, alin. (2), Legea nr. 288/ 2004 prevede cã „Ab-solvenþii cu diplomã ai studiilor universitare de licenþã îºi pot exercitaprofesia, conform competenþelor ºi drepturilor corespunzãtoare diplo-mei dobândite, sau pot continua studiile universitare prin master-at”, iar cel de-al doilea act normativ, la art. 5, alin. (1), statueazã cã„Studiile universitare de masterat se pot organiza numai de cãtre in-



stituþiile de învãþãmânt superior acreditate, în cadrul facultãþilorsau departamentelor stabilite prin hotãrâre a Guvernului, care oferãstudii universitare pentru mai multe cicluri de învãþãmânt sau numaipentru ciclul II”.

În acest context, nerespectarea prevederilor legale privind orga-nizarea ºi desfãºurarea studiilor universitare de masterat constã în fap-tul cã, deºi acreditatã pentru domeniul „ªtiinþe militare ºi informaþii”,specializarea universitarã „Managementul organizaþiei”, Academia For-þelor Terestre nu este abilitatã, la nivelul Ministerului Apãrãrii Naþio-nale, sã organizeze astfel de studii, toate acestea în condiþiile în careH.G. nr. 404/ 2006 prevede la art. 5, alin. (2) cã „Pentru a organiza stu-dii universitare de masterat, instituþiile de învãþãmânt superior menþio-nate la alin. (1) trebuie sã obþinã aprobarea Ministerului Educaþiei ºiCercetãrii, prin ordin al ministrului, la propunerea Agenþiei Românepentru Asigurarea Calitãþii în Învãþãmântul Superior, pe baza evaluãriiperiodice a capacitãþii instituþionale de a oferi un mediu integrat deînvãþare ºi cercetare, la nivel naþional sau internaþional”.

La nivel militar central aceastã situaþie este argumentatã, în pri-mul rând, prin prevederile H.G. nr. 606/ 2005, iar în al doilea rând,prin faptul cã încã nu a fost elaboratã în forma finalã ºi aprobatã Con-cepþia de transformare a învãþãmântului militar.

Din analiza conþinutului primului act normativ, rezultã însã cãacesta conþine prevederi care se contrazic în privinþa organizãrii studii-lor universitare de masterat. Astfel, la art. 5, alin. (1) se prevede cã„Studiile universitare de masterat se organizeazã în instituþiile militarede învãþãmânt superior acreditate în acest sens ....”, însã, prin art. 6, seintroduce noþiunea de „studii universitare de masterat în domenii deinteres pentru Ministerul Apãrãrii Naþionale”, ceea ce creeazã con-strângeri pentru academiile categoriilor de forþe ale armatei în organi-zarea ºi desfãºurarea studiilor universitare de masterat în domeniile delicenþã acreditate.

Noþiunea mai sus menþionatã legifereazã însã organizarea stu-diilor de masterat de cãtre Universitatea Naþionalã de Apãrare, studii

159august, 2009

Procesul Bologna în sistemul de învãþãmânt din Forþele Terestre.

care condiþioneazã evoluþia în carierã a ofiþerilor. Ca urmare, absol-venþii studiilor de licenþã din academiile categoriilor de forþe ale arma-tei suportã o discriminare comparativ cu absolvenþii instituþiilor civilede învãþãmânt superior, neavând dreptul sã urmeze studiile de maste-rat imediat dupã finalizarea ciclului I (condiþie prevãzutã ºi deA.R.A.C.Î.S. 4 pentru menþinerea acreditãrii), fiindu-le admis accesulla astfel de studii în ultimii 2 ani ai stagiului minim în gradul de maior.

Concepþia de transformare a învãþãmântului militar5, documentiniþiat în anul 2005 ºi care se doreºte a fi de referinþã pentru remode-larea sistemului educaþional militar, deºi amendat în repetate rânduride Statul Major al Forþelor Terestre, se aflã încã în fazã de proiect, spreanalizã, la organele centrale ale Ministerului Apãrãrii Naþionale. Con-cepþia în cauzã ar urma sã statueze modul de organizare ºi desfãºurarea studiilor universitare de masterat în domeniul militar, însã stadiul încare se aflã ºi ritmul de finalizare ale acesteia nu oferã garanþii detranspunere în practicã a demersului în viitorul apropiat.

Concepþia de formare, dezvoltare profesionalã ºi utilizare a ofi-þerilor în Armata României6, deºi elaboratã anterior H.G. nr. 606/2005,implementeazã în învãþãmântul militar superior din Forþele Terestre,parþial deocamdatã, prevederile Legii nr. 288/ 2004.

În contextul filozofiei Bologna, concepþia statueazã, prin preve-derile sale:

• nivelul pregãtirii universitare a ofiþerilor;• finalitatea studiilor universitare în cele trei ipostaze ale exer-

citãrii profesiei de ofiþer: „sã ºtie, sã facã, sã fie”;• tipurile de studii universitare (de licenþã, masterat, doctorat)

prin care se realizeazã formarea, specializarea ºi perfecþionarea pregã-tirii ofiþerilor;

• filierele de formare a ofiþerilor (directã ºi indirectã);• finalitãþile ºi organizarea studiilor universitare de licenþã, mas-

terat ºi doctorat;• introducerea sistemului de credite transferabile;



• structura modularã a planului de învãþãmânt, în cazul studiiloruniversitare de licenþã (pregãtire militarã generalã ºi tacticã, pregãtireuniversitarã, practicã/ stagiu la unitãþi).

Astfel, învãþãmântul universitar pentru formarea ofiþerilor decomandã din Forþele Terestre se reorganizeazã pe durata a 3 ani, cãro-ra le corespund 180 de credite transferabile (60 credite/ an de studiu).Totodatã, prin planul de învãþãmânt, începând cu seria 2005-2008, afost reproiectatã curricula universitarã a Academiei Forþelor Terestre.

Planul de învãþãmânt este structurat pe douã componente curri-culare: pregãtire academicã ºi pregãtire militarã generalã. Acesta cu-prinde:

• componenta academicã: discipline obligatorii (fundamen-tale, de bazã în domeniu de specialitate, complementare); disciplineopþionale, grupate pe patru trunchiuri; discipline de bazã pentru spe-cializarea în armã; discipline facultative.

• componenta de pregãtire militarã generalã: instrucþie debazã, instrucþie acþiuni asociate; conducerea autovehiculelor militare,pregãtire iniþialã în armã, educaþie fizicã militarã.

La o privire mai atentã asupra celei de-a doua concepþii, rezultãcã aceasta are limitãri serioase în privinþa implementãrii unor obiectiveale Procesului Bologna, nefãcând nicio referire la:

• categoria de instituþii de învãþãmânt superior care organizeazãstudii universitare de licenþã, masterat ºi doctorat;

• sistemul de credite, ca manierã oportunã de a promova ideeade mobilitate a studenþilor peste tot în lume, precum ºi la modul de ob-þinere a acestora ºi în contexte care nu implicã învãþãmânt superior.

Pe lângã aspectele menþionate anterior, referitoare la modul dearmonizare a cerinþelor Procesului Bologna la specificul sistemului deînvãþãmânt militar din Forþele Terestre, se constatã însã ºi o neconcor-danþã între actualele prevederi ale actelor normative specific militareºi structurile instituþiilor militare de învãþãmânt în funcþiune în acestmoment, fapt care produce perturbãri, de multe ori majore, în derulareaprocesului formativ la nivelul standardelor de performanþã proiectate.

161august, 2009


Cu alte cuvinte, actuala legislaþie în domeniul educaþional militar estedepãºitã, în prezent, de transformãrile structurale ale sistemului mili-tar de învãþãmânt, produse cu o vitezã deosebitã ºi, în majoritatea ca-zurilor, fãrã fundament ºtiinþific.

Cel mai grav este faptul cã, la nivelul Ministerului Apãrãrii Na-þionale, din raþiuni, de asemenea, nefundamentate ºtiinþific, de realiza-re a anumitor cifre de personal, stabilite arbitrar, printr-un aflux nor-mativ, în care ordinele, dispoziþiile, metodologiile ºi alte tipuri de actenormative, se completeazã în cel mai fericit caz, dar de cele mai multeori se suprapun sau se contrazic, se ajunge la o deteriorare a statutuluiofiþerului, perceput cu o pregãtire universitarã, capabil sã facã faþãoricãror provocãri ale fenomenului militar contemporan, într-o conti-nuã evoluþie.

Actualul cadru normativ care reglementeazã organizarea ºi des-fãºurarea procesului de învãþãmânt, elaborat la nivelul MinisteruluiApãrãrii Naþionale, a rãmas, în unele cazuri, depãºit, nemaifiind înconcordanþã cu actualele structuri organizatorice ale instituþiilor mili-tare de învãþãmânt, cu standardele de performanþã emise de AgenþiaRomânã de Asigurare a Calitãþii în Învãþãmântul Superior ºi AgenþiaRomânã de Asigurare a Calitãþii în Învãþãmântul Preuniversitar sau cuprocedurile de formare ale personalului militar în activitate, pe filieraindirectã.

În acest context, deºi are o tangenþã indirectã cu Procesul Bologna,aducem în discuþie fenomenul „filiera indirectã”, ca o modalitate deformare a ofiþerilor, consideratã teoretic ca o variantã „de crizã” ºitransformatã în realitate într-o variantã perpetuã.

Demararea, începând cu anul de învãþãmânt 1999-2000, a pro-cesului de formare a cadrelor militare în activitate, pe filiera indirectã7

a avut un impact deosebit, în mare parte negativ, asupra modului de or-ganizare ºi desfãºurare a învãþãmântului militar, asupra calitãþii absol-venþilor ºi a instrucþiei subunitãþilor ºi unitãþilor de armã. Perioada ur-mãtoare s-a caracterizat prin multiple schimbãri conceptuale privindprocesul menþionat care au creat confuzie în domeniul educaþional mi-litar.



Anul 2007 a adus cu sine noi proceduri de formare a ofiþerilor ºisubofiþerilor pe filiera indirectã, pe baza unei comenzi sociale, maimult sau mai puþin justificate, care au suspendat temporar orice actnormativ referitor la filiera indirectã emis pânã în acel moment. Me-diile de provenienþã a candidaþilor s-au menþinut aceleaºi, însã, faptrezultat ºi în urma analizelor finale efectuate de factorii de decizie, du-rata cursurilor, extrem de redusã, în special pentru ofiþeri (10-16 sãp-tãmâni), nu era de naturã sã satisfacã cerinþele formãrii ofiþeruluide comandã, specialist militar, instructor ºi educator, lider al or-ganizaþiilor militare de la baza ierarhiei militare.

De remacat este faptul cã durata ºi structura modularã a cursu-lui au fost stabilite prin decizii ale eºaloanelor superioare ºi nu pefiliera normalã ºi logicã de proiectare a unei forme de învãþãmânt ºi aconþinuturilor acesteia, plecând de la finalitãþile propuse, de la ceea cedorea a se obþine – comandanþi de plutoane în unitãþile dislocabile,operaþionalizate ºi în curs de operaþionalizare.

În acelaºi context, durata redusã a modulelor destinate pregãtiriide specialitate ºi pregãtirii pentru formarea deprinderilor de conducerenu a permis desfãºurarea unor exerciþii tactice cu trageri de luptã ºi astagiului la unitãþi, în timp ce viitorii colegi de subunitate ai acestor ab-solvenþi au desfãºurat acest gen de activitãþi pe timpul cursului de bazãpentru specializarea în armã ºi pregãtirea pentru prima funcþie (filieradirectã).

Pentru a reduce o parte din handicapul acestor tineri a cãror sin-gurã vinã a constituit-o faptul cã au fost admiºi la o formã de pregãtirenefundamentatã ºtiinþific, la nivelul Statului Major al Forþelor Terestres-a decis organizarea, în completare, a unui curs de specializare pentrudezvoltarea pregãtirii în armã a comandantului de pluton cu durata de6 sãptãmâni, în centrele de pregãtire ale armelor.

Procesul de formare a subofiþerilor, pe filiera indirectã, a avut,în anul 2007, un caracter neunitar din punct de vedere al structurii pre-gãtirii. A început iniþial printr-un curs de bazã pentru formarea deprin-derilor de leadership, cu durata de 6 sãptãmâni, fãrã pregãtire de spe-

163august, 2009


cialitate ºi a continuat ulterior pe durata a 7 sãptãmâni, din care 2 – pre-gãtire de specialitate ºi 5 – pregãtire pentru formarea deprinderilor deleadership. Aceastã structurã nu a permis, ca ºi în cazul ofiþerilor, des-fãºurarea exerciþiilor tactice cu trageri de luptã ºi a stagiului la unitãþi,activitãþi care le-ar fi oferit absolvenþilor posibilitatea formãrii unuiminimum de competenþe de a conduce instrucþia subunitãþilor la co-manda cãrora au fost numiþi.

Deºi în luna decembrie 2007, la finalizarea cursurilor pe filieraindirectã, factorii de rãspundere din Statul Major General, DirecþiaManagement Resurse Umane, Statul Major al Forþelor Terestre ºi in-stituþiile militare de învãþãmânt au convenit asupra necesitãþii revizui-rii fundamentale a concepþiei de formare a personalului militar pe fili-era indirectã, anul 2008 nu a adus nimic semnificativ în acest sens. Dela 26 sãptãmâni propuse ca duratã pentru cursul de formare a ofiþerilor,cu o structurã similarã cursului de bazã pentru absolvenþii AcademieiForþelor Terestre, noile proceduri prevedeau iniþial 13, ulterior 15 sãp-tãmâni de pregãtire pentru formarea ofiþerilor în armele Forþelor Teres-tre ºi 12 sãptãmâni pentru formarea subofiþerilor (6 sãptãmâni – pregã-tire de specialitate ºi 6 sãptãmâni – pregãtire pentru formarea deprin-derilor de leadership).

Totodatã, unele deficienþe ale procedurilor de recrutare au deter-minat ignorarea faptului cã unii candidaþi proveniþi din rândul ofiþeri-lor în rezervã, subofiþerilor ºi maiºtrilor militari în activitate ºi al sol-daþilor /gradaþilor voluntari erau confirmaþi ºi aveau experienþã într-oarmã, aceºtia fiind determinaþi sã candideze, în funcþie de specializa-rea universitarã în care erau licenþiaþi, la o cu totul alta, în care expe-rienþa le lipsea cu desãvârºire, iar pregãtirea oferitã de cursurile orga-nizate, extrem de precarã.

Metodologia de formare a personalului militar în activitate, pefiliera indirectã, elaborate în anul 2009 aduce unele schimbãri în ceeace priveºte modul de organizare a Cursului de formare a ofiþerilor înactivitate, pe filiera indirectã. Deºi la nivelul Statului Major al ForþelorTerestre s-a încercat identificarea unei variante de organizare a acestei



forme de pregãtire care sã conducã la creºterea calitãþii actului didac-tic ºi, implicit, a absolvenþilor, prin stabilirea unei durate mai mari acursului, valabilã pentru toþi cursanþii, indiferent de mediul de prove-nienþã, ºi a unor conþinuturi comune cu cele specifice absolvenþilorAcademiei Forþelor Terestre, metodologia menþionatã venea cu o du-ratã de pânã la 25 de sãptãmâni (îmbucurãtor, la prima vedere), înfuncþie de mediul de provenienþã.

Ca urmare, Statul Major al Forþelor Terestre a decis ca, pe dura-ta celor 25 de sãptãmâni, toþi cursanþii, indiferent de mediul de prove-nienþã al candidaþilor, sã parcurgã conþinuturi comune cu cele parcursede absolvenþii Academiei Forþelor Terestre, fapt care, suntem convinºi,va conduce la o creºtere a calitãþii procesului de formare ºi eliminareaanimozitãþilor apãrute între cursanþii celor douã filiere.

În concluzie, lipsa unei concepþii coerente de formare a personaluluimilitar, pe filiera indirectã, calitatea candidaþilor la cele douã cursuri, pre-cum ºi durata acestora extrem de redusã, îndeosebi pentru ofiþeri, a in-fluenþat ºi va influenþa în continuare, în mod negativ, calitatea proce-sului instrucþiei pentru luptã a subunitãþilor ºi unitãþilor, inclusiv a ce-lor de artilerie. În mod firesc, apare întrebarea: armata a câºtigat prinfaptul cã la o anumitã datã a avut un numãr de ofiþeri în flancul dreptal plutoanelor sau a pierdut prin faptul cã în faþa plutoanelor va „sta”acelaºi numãr de ofiþeri, pentru o perioadã de timp îndelungatã, nepre-cizatã prin actele normative, privindu-ºi subordonaþii – subofiþeri, sol-daþi ºi gradaþi voluntari –, cu experienþã de luptã în diverse teatre deoperaþii?

Note:1. Legea Învãþãmântului nr. 84/ 24.07.1995, art. 97, alin. (1), Monitorul

Oficial al României nr. 606/ 10.12.1999. 2. Hotãrârea Guvernului nr. 606/ 23.06.2005 privind organizarea studiilor

universitare în instituþiile militare de învãþãmânt superior din subordineaMinisterului Apãrãrii Naþionale, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.578 din 05.07.2005.

165august, 2009


3. Hotãrârea Guvernului nr. 404/ 29.03.2006 privind organizarea ºi des-fãºurarea studiilor universitare de masterat, Monitorul Oficial, Partea I, nr.319/ 10.04.2006.

4. Metodologia de evaluare externã, standardele, standardele de referinþãºi lista indicatorilor de performanþã a Agenþiei Române de Asigurare a Calitã-þii în Învãþãmântul Superior, Partea a II-a, Domeniul „B”, Criteriul „B.2”,Bucureºti, 2006.

5. Dispoziþia secretarului general al Ministerului Apãrãrii Naþionale nr.SG-1/ 18.05.2005 privind organizarea, planificarea, desfãºurarea ºi conduce-rea activitãþilor de transformare a sistemului învãþãmântului militar, M.Ap.N.,Bucureºti, 2005.

6. Ordinul ministrului apãrãrii naþionale nr. M. 174/ 03.12.2004 pentruaprobarea Concepþiei de formare, dezvoltare profesionalã ºi utilizare a ofiþe-rilor în Armata României.

7. Ordinul ministrului apãrãrii nr. M. 78 din 03.07.1999 pentru aprobareaNormelor de organizare ºi desfãºurare a activitãþilor de formare a cadrelormilitare în activitate, pe filiera indirectã.



Parteneriat [coal`-familie

PROF. ADELA TUDORPROF. PARASCHIVA IOSA

P rin acest material ne propunem sã analizãm noua dimensi-une a relaþiei instituþiei de învãþãmânt preuniversitar, cu fa-

milia ca fundament al formãrii tinerei generaþii.Transformãrile secolului XXI în toate domeniile socio-profesio-

nale reclamã ºi reanalizarea tuturor sistemelor implicate în redefinireaobiectivelor organizaþiilor. Acestea impun, ca o condiþie esenþialã derealizare a obiectivelor proiectate ºi reanalizarea, redefinirea, reproiec-tarea sistemului educaþional ce trebuie sã rãspundã noilor provocãri ºiameninþãri.

Este cunoscut cã orice sistem tinde spre echilibru, deoarece - da-toritã multitudinii de factori externi ce îi influenþeazã dezvoltarea -este foarte greu de realizat ºi de menþinut.

Sistemul educaþional românesc a parcurs etape distincte de trans-formare, în funcþie de cerinþele readaptãrii conþinuturilor învãþãrii lanevoile naþionale ºi a celor impuse de Convenþia de la Bologna. Este

167august, 2009

bine cunoscut cã transformarea învãþãmântului este unul din pilonii debazã alãturi de cel tehnologic ºi cultural.

Douã din subsistemele importante ale sistemului educaþionalsunt cel al ºcolii ºi cel al familiei.

Relaþia ºcoalã-familie este un subiect, des abordat în literatura despecialitate ºi supus atenþiei publicului larg, mai ales pe fondul schim-bãrilor sociale multiple din ultimul timp. Vorbim cu toþii despre inte-grarea þãrii noastre in Uniunea Europeana. Acest proces atrage dupã si-ne o serie de schimbãri, la nivel macro socio-economic, dar ºi în ºcoli.

Una dintre aceste schimbãri se referã la relaþia ºcoalã-familie.Dacã, pânã în prezent, parteneriatul ºcoalã-familie a fost dezvoltat uni-lateral, fiind de multe ori considerat „responsabilitatea ºcolii“, acest lu-cru trebuie sã se schimbe pe viitor. Analizând documentele recent emi-se în cadrul Consiliului Europei (organizaþie internaþionalã cu rol im-portant, în stabilirea standardelor educaþionale internaþionale, care in-fluenþeazã major politicile sociale, respectiv educaþionale, în cadrulUniunii Europene) se remarcã o noua abordare privind dezvoltareaacestui parteneriat.

Miniºtrii europeni ai Educaþiei insistã asupra necesitãþii ca ºco-lile sã adopte , în educaþia civicã democraticã, un demers bazat pe coe-renþã ºi duratã. Modul de organizare al ºcolii poate constitui un impor-tant element al educaþiei sociale a elevilor, întrucât unitãþile ºcolare artrebui sã fie comunitãþi democratice care sã creeze ocazia dialogului ºiparticipãrii atât pentru elevi, cât ºi pentru pãrinþi, manifestând conside-raþie ºi respect pentru toþi membrii lor.

ªcoala ºi familia sunt cei doi piloni de rezistenþã ai educaþiei, iarîntre aceºtia ºi comunitate, mediul extraºcolar ºi extrafamilial, pendu-leazã copilul, obiect ºi subiect al educaþiei. Dacã aceste medii educa-þionale se completeazã ºi se susþin, ele asigurã într-o mare mãsurã bunaintegrare a copilului în activitatea ºcolarã ºi pe plan general în viaþa so-cialã.

ªcoala trebuie sã aibã contacte cu toate instituþiile sociale intere-sate, direct sau tangenþial, de domeniul educaþiei copilului de vârstã ºco-



larã ºi sã stabileascã relaþii de cooperare ºi colaborare. Ea contribuie latransmiterea moºtenirii culturale ºi faciliteazã învãþarea individualã ºicolectivã

În cadrul colaborãrii ºcolii cu familia, accentul este pus pe unangajament mutual, clar stabilit între pãrinþi ºi profesori, pe baza unui„contract parental“. Acest tip de contract se constituie ca un sistem deobligaþii reciproce în cooperarea pãrinþilor cu profesorii ºi implicit co-laborarea pãrinþilor în activitãþile ºcolare, nu numai sub aspect econo-mic, respectiv de a participa, susþine ºi evalua eforturile ºi acþiunile fi-nanciare ale ºcolii, ci ºi sub aspect educaþional-cultural. Dacã aceastãtendinþã este prezentã deja, în unele þãri vest-europene, în cazul socie-tãþii româneºti este doar un proiect. Totuºi, în colegiile militare, acestcontract este prezent în Angajamentul, semnat la începutul clasei a IX-a,între instituþie – elev - pãrinte.

Totodatã, ºcoala face posibilã participarea grupurilor ºi colecti-vitãþilor la viaþa publicã, elaborarea ºi luarea deciziilor. Schimbul deinformaþii favorizeazã interacþiunea socialã ºi permite unui numãr marede oameni sã participe activ la soluþionarea problemelor care îi privesc.

Educatorul va trebui, apreciazã Spencer, sã –ºi arate pe faþã cuvorba ºi cu fapta, mâhnirea ºi indignarea pentru abateri, bucuria ºi sa-tisfacþia în caz de bunã purtare. Elevul sã nu fie, însã, lipsit de dra-goste, de afecþiune.

Pentru a deveni om cu adevãrat, pentru a se cunoaºte ºi dominape sine, omul trebuie sã caute sã-ºi satisfacã trebuinþe psihosocialespecifice, cum sunt nevoia de identitate, de apartenenþã la grup, de ac-ceptare ºi apreciere din partea celorlalþi, nevoia de statut ºi de partici-pare.

Creºterea copiilor constituie, pentru pãrinþi, nu numai o datoriefaþã de copil, dar ºi o sarcinã faþã de comunitate.

Din literatura de specialitate ºi din analiza rezultatelor unor stu-dii de cercetare derulate în ºcoli s-a constatat cã în evoluþia relaþieiºcoalã - familie existã, în principal, trei etape de parcurs: etapa ºcoliisuficiente; etapa de incertitudine profesionalã; etapa de dezvoltare aîncrederii mutuale profesori-pãrinþi.

169august, 2009

Parteneriat ºcoalã-familie

În prima etapã, ºcoala este consideratã o instituþie închisã, carenu influenþeazã mediul familial ºi nu se lasã influenþatã de el. În acestcaz, contactele cu pãrinþii sunt rare, formale. Pãrinþii acceptã ideea cãnu au nimic de fãcut în legãturã cu activitatea derulatã în ºcoalã.

În a doua etapã, profesorii încep sã recunoascã influenþa facto-rilor familiali asupra rezultatelor ºcolare ale elevilor, dar pãrinþii con-tinuã sã creadã cã ºcoala este autosuficientã.

Astfel se manifestã tendinþa de acuze aduse de familie ºcolii,pentru proastele rezultate ºcolare ale elevilor, atunci când e cazul. Ad-ministraþia ºcolarã are tendinþa de a conserva atitudinea din etapa ante-rioarã, contactele cu familiile elevilor fiind încã formale. Punctual în-cep sã se dezvolte iniþiative precum: o mai bunã comunicare a profeso-rilor cu pãrinþii; apar organizaþiile voluntare de pãrinþi; se constituieconsilii de gestiune ºcolarã în care participarea pãrinþilor are un rol mi-nor, nedicizional. De asemenea, pe parcursul formãrii viitoarelor cadredidactice existã abordarea tematicã a relaþiei ºcoalã-familie, dar ca oproblemã de importanþã secundarã.

În a treia etapã, pãrinþii ºi profesorii descoperã împreunã cã ne-încrederea este puþin câte puþin înlocuitã cu încrederea unora faþã dealþii. Relaþia cu familiile este din ce în ce mai încurajatã de ºcoalã; con-siliul ºcolar include reprezentanþi ai (asociaþiilor) pãrinþilor, cu rol de-cizional în toate problemele educaþionale; organizaþiile de pãrinþi suntacceptate ºi încurajate în activitatea ºcolarã; profesori specializaþi(consilieri) trateazã problemele excepþionale ale colaborãrii cu familii-le elevilor; organizaþiile de profesori recunosc statutul ºi rolul asociaþii-lor de pãrinþi; formarea profesorilor abordeazã problema relaþiei ºcoalã-familie ca fiind una din problemele importante; se organizeazã cursuripentru profesori ºi pãrinþi.

Obiectivul principal al activitãþii instructiv – educative în cole-giul militar este asigurarea reuºitei ºcolare a tuturor elevilor, dobândi-rea cunoºtinþelor, deprinderilor care sã le permitã continuarea studiilorsuperioare din învãþãmântul militar, formarea profilului psiho-moral al



absolventului, modelarea personalitãþii, obiectiv care se poate atingedoar prin parteneriat , prin triada ºcoalã – elev – familie.

În colegiu militar situaþia este una deosebitã, având în vederefaptul cã elevii provin, nu numai din medii sociale diferite, ci ºi dinzone geografice diferite ºi extinse. Întâlnirile directe cu pãrinþii se rea-lizeazã la intervale de timp mai mari, la ceremonialurile de deschidereºi încheiere a anului ºcolar ºi câte douã ºedinþe cu pãrinþii în fiecaresemestru. Pentru a compensa aceste dificultãþi am diversificat modali-tãþile de comunicare cu pãrinþii ºi de colaborare

Colaborarea pãrinþilor cu unitatea de învãþãmânt, armonizareaopþiunilor acestora cu oferta educaþionalã, realizarea scopurilor finalepe care ºi le propun atât pãrinþii, cât ºi unitatea de învãþãmânt, suntobiective majore.

Îmbunãtãþirea cooperãrii ºcoalã – familie are efecte beneficeasupra actului instructiv-educativ, proces realizat prin forme variate decolaborare ca:

– lectorate cu pãrinþii;– adunãri comune: pãrinþi – elevi – profesori;– chestionare aplicate pãrinþilor ºi elevilor;– corespondenþã.Pentru a cunoaºte satisfacþia pãrinþilor faþã de actul educaþional,

împreunã cu psihologul ºcolar ºi profesorul de psihologie, am conceputºi am aplicat pãrinþilor elevilor noºtri mai multe chestionare prin cares-a urmãrit atât satisfacþia pãrinþilor faþã de actul educaþional, cât ºirelaþiile în familie, precum ºi petrecerea timpului liber.

Din prelucrarea chestionarelor s-au desprins câteva concluzii:a) 96,8% dintre pãrinþi considerã cã sunt informaþi în legãturã cu situa-þia ºcolarã ºi disciplinarã a fiului/fiicei: b) ºcoala satisface aºteptãrilepãrinþilor în procent de 77,8 % în mare mãsurã ºi în procent de 20,6%potrivit; c) 88,2% dintre pãrinþi sunt satisfãcuþi de educaþia ºi pregãti-rea ºcolarã a fiului/fiicei; d) 95,6% sunt mulþumiþi de baza didacticã ºicondiþiile materiale asigurate de colegiu; e) 83,5% ar opta din nou pen-tru aceastã instituþie.

171august, 2009


Pentru îmbunãtãþirea relaþiei ºcoalã-familie ºi pentru cunoaºte-rea realitãþii psihosociale din familie s-au mai aplicat douã chestionare.

Din chestionarul care viza climatul familial am încercat sã iden-tificãm factorii perturbatori, ameninþãrile care pot sã aparã, cum ar fi:insecuritatea locului de muncã, venituri mici, pãrinþi plecaþi în strãinã-tate la lucru. Din prelucrarea rãspunsurilor am constatat urmãtoarele:a) 46,49% dintre elevi provin din mediul rural ºi 53,51% din mediulurban; b) 63,5 % dintre mame sunt angajate permanent, 9,79% angaja-te temporar ºi 26,7% sunt fãrã loc de muncã; c) 69,76% dintre taþi suntangajaþi permanent, 10,47% angajaþi temporar ºi 19,76% sunt ºomeri;d) aproape 50% din familii au un venit mai mic de 1000 RON.

Datoritã faptului cã veniturile sunt relativ mici 43 dintre pãrinþiirepondenþilor sunt plecaþi la muncã în strãinãtate. Elevii în cauzã aufost incluºi în programe de consiliere, s-a luat legãtura cu tutorele câtºi cu pãrinþii, telefonic.

S-a întocmit ºi aplicat un chestionar de cunoaºtere, axat pe mo-dul în care îºi petrec timpul liber acasã, pe cunoaºterea realitãþii psiho-sociale din familiile elevilor, pentru a urmãri relaþia pãrinte-copil, con-cluziile fiind prezentate la ºedinþa cu pãrinþii. Din prelucrarea chestio-narului au rezultat urmãtoarele: a) în procent mare (97,6%) pãrinþii cu-nosc prevederile Regulamentului de ordine interioarã al colegiului(premii, sancþiuni) ºi considerã aceste prevederi ca fiind educative ºiîn concordanþã cu obiectivele colegiului; b) 93,5% dintre pãrinþi cu-nosc grupul de prieteni ai fiului/fiicei lor, precum ºi preocupãrile aces-tora în timpul liber (40% dintre ei merg la discotecã, vizioneazã filmeºi se întâlnesc la unul dintre ei); c) 66,1%dintre pãrinþi nu cunosc însãce consumã copilul lor când se întâlneºte cu grupul de prieteni ºiaproximativ 20% dintre pãrinþi sunt destul de permisivi cu ora la carecopilul trebuie sã se întoarcã acasã; d) 95,2% dintre pãrinþi declarã cãau discutat cu fiul/fiica lor despre planurile de viitor ºi cã elevii încauzã doresc sã urmeze o carierã militarã; e) 95% dintre pãrinþi declarãcã, dacã fiul/fiica lor ar fi, din nou, în situaþia de a susþine examenul deadmitere în colegiul militar, ar fi de acord cu aceastã opþiune.



În afara acestor chestionare, comunicarea cu pãrinþii s-a realizatprin corespondenþã ºi prin convorbiri telefonice.

Pãrinþii elevilor au fost invitaþi la ºcoalã atât cu ocazia ceremo-nialelor de la începutul ºi sfârºitul anului ºcolar, cât ºi la manifestãriartistice - Balul bobocilor, balul absolvenþilor, având astfel ocazia dea-ºi vedea copii ºi în alte ipostaze.

Þinând cont de aceste concluzii am încercat implicarea pãrinþi-lor, în cât mai multe activitãþi, pentru a cunoaºte specificul activitãþiiinstructiv-educative. Astfel în cadrul ºedinþelor cu pãrinþii s-au distribuitpãrinþilor pliante întocmite de comisia de evaluare ºi asigurarea calitãþii,despre oferta educaþionalã ºi oferta extracurricularã a colegiului.

La nivelul fiecãrui an de studiu funcþioneazã comitetele de pã-rinþi care ºi-au desemnat reprezentanþii în comitetul reprezentativ alpãrinþilor, comitet care îºi desfãºoarã activitatea, conform unui planmanagerial propriu, þinând în permanenþã legãtura cu factorii de con-ducere ai colegiului.

Tot din cadrul comitetului de pãrinþi sunt delegaþi membri înconsiliul de administraþie, în comisia de evaluare ºi asigurare a calitãþiiºi în consiliul profesorilor clasei.

Legãtura ºcoalã – familie este permanentã, familiile elevilor fiindinformate despre progresul ºcolar, dar ºi rezultate necorespunzãtoare,prin scrisori care se trimit periodic, convorbiri telefonice, invitarea pã-rinþilor la ºcoalã.

BIBLIOGRAFIE:1. *** Regulamentul de ordine interioarã al Colegiului Militar

Liceal „Mihai Viteazul”.2. Bistriceanu Corina, Sociologia familiei, Editura Fundaþiei

România de Mâine, Bucureºti -2004. 3. ªerdean Ioan, Pedagogie, Editura Fundaþiei România de

Mâine, Bucureºti -2004.4. Maciuc Irina, Formarea continuã a cadrelor didactice, Edi-

tura Omniscop, Craiova -1998.

173august, 2009


Fundamentarea procesului de instruire.Forme de organizare [i cerin]e doctrinare ale instruc]ieiCÃPITAN AURELIAN RAÞIU

P rocesul de instruire a personalului ºi a structurilor pentru omare varietate de operaþii militare are caracteristici care-l

diferenþiazã de oricare alt tip de proces instructiv-educativ. Instruirea militarã are drept scop general pregãtirea teoreticã ºi

practicã a personalului militar astfel încât sã-ºi poatã îndeplini atribu-þiile funcþionale, în condiþiile impuse de conflictele contemporane, demisiunile specifice structurilor militare (în funcþie de rolul ºi locul pecare acestea îl au în structura operaþionalã, pe timp de pace dar ºi în si-tuaþii de crizã, rãzboi sau postconflict).

Instruirea presupune activitãþi de predare – învãþare - evaluare.Abordãm aici termenul de „predare”, în sensul general, ca desemnândtoate eforturile instructorului militar de a transmite informaþia specifi-cã, de a forma capacitãþi intelectuale, motrice ºi atitudini solicitate, maiales, de acþiunile militare.

Instruirea militarã este un proces complex ce cuprinde învãþã-mântul militar, instrucþia, exerciþiile ºi instruirea prin practicare1, ºi

175august, 2009

care, în opinia noastrã, trebuie sã fie unul unitar, sã se fundamentezepe dezvoltarea gândirii critice ºi creative, pe necesitatea standardizãriiinstrucþiei, pe trecerea de la instruirea multilateralã, la instrucþia orien-tatã strict pentru misiune ºi pe reconsiderarea participãrii forþelor laoperaþii reale, ca o componentã esenþialã a eficientizãrii instruirii.

În instruire este imperios necesarã ordonarea logicã, de la teore-tic la practic-aplicativ, de la simplu, la complex, de la individ sau struc-turi mici, la eºaloane superioare, în vederea fundamentãrii instruiriipersonalului ºi forþelor pe principii, concepte ºi tehnologii moderne(specifice NATO), pentru creºterea interoperabilitãþii între categoriilede forþe, cât ºi între acestea ºi armatele celorlalte state membre NATO.De asemenea, fundamentarea instruirii pe aceste etape/faze (logice)trebuie sã urmãreascã ºi realizarea unor obiective, precum: cunoaºte-rea ºi acumularea de cunoºtinþe, dezvoltarea capacitãþii de gândire,formarea ºi dezvoltarea deprinderilor individuale, formarea ºi dezvol-tarea deprinderilor colective, realizarea menþinerea ºi dezvoltarea ca-pacitãþii operaþionale, evaluarea ºi certificarea capacitãþii operaþionale,acumularea de experienþã profesionalã.

Deºi considerãm instruirea ca fiind un efort de ajustare ºi mode-lare a dezvoltãrii, problema dezvoltãrii ºi a modelelor ei nu a fost în-deajuns studiatã. Este limpede cã asistãm la apariþia unei noi clase dediscipline care vor ajunge într-o zi sã constituie „ºtiinþele dezvoltãrii”,toate privind acele domenii ce se ocupã cu înþelegerea ºi facilitareaproceselor prin care fiinþele umane, organizaþiile trec, de la unele de-prinderi inferioare, la competenþe intelectuale superioare.

În acest sens, este de remarcat absenþa unei teorii a instruirii in-tegratoare ºi prescriptive asupra modului în care trebuie sã procedãmpentru a ajunge la rezultate scontate, a unei teorii independente de sco-purile urmãrite, dar exhaustivã în ceea ce priveºte mijloacele de folosit.

Aceastã nouã teorie a instruirii trebuie sã fie prescriptivã, în sen-sul cã, enunþã reguli privind modul cel mai eficient de realizare a unuinivel de cunoºtinþe ºi de priceperi. Mai mult, sã ofere o unitate de mã-surã pentru aprecierea criticã sau pentru evaluarea oricãrui mod parti-



cular de instruire. O teorie a instruirii este o teorie normativã. Ea tre-buie sã fixeze criterii ºi sã proclame condiþiile necesare realizãrii aces-tora.

S-ar putea pune întrebarea: de ce mai e nevoie de o teorie a in-struirii când psihologia conþine repere (teorii) ale învãþãrii ºi ale dez-voltãrii? ªi s-ar putea rãspunde: deoarece, acele teorii ale învãþãrii suntînsã descriptive, nu prescriptive. Ele ne spun ce s-a întâmplat, abia du-pã consumarea faptelor, dar asta nu înseamnã cã sunt irelevante pen-tru o eventualã teorie a instruirii.

Pe scurt, o teorie a instruirii se ocupã de modul în care pot fi în-vãþate mai uºor conþinuturile învãþãrii, cu alte cuvinte nu de descriereaºi de perfecþionarea învãþãrii.

În opinia noastrã, o teorie a instruirii se caracterizeazã prin câte-va trãsãturi esenþiale:

• sã aibã o abordare sistemicã a tehnologiei instruirii2;• sã indice modul în care conþinuturile educaþionale urmeazã a

fi structurate pentru a fi mai uºor ºi mai repede înþelese (simplificareainformaþiilor, generarea de noi relaþii, sporirea posibilitãþilor de mani-pulare a cunoºtinþelor);

• sã determine ordinea cea mai eficientã de aºezare a etapelorinstructiv - educative ºi de prezentare a conþinuturilor învãþãrii;

• sã stabileascã cantitatea de informaþii, pe diverse domenii decunoaºtere, care trebuie depozitatã în intelect ºi preluatã pentru reali-zarea înþelegerii;

• sã indice experienþele care prezintã cea mai mare eficacitate înmotivarea spre instruire a liderilor ºi a structurilor militare, spre dez-voltare profesionalã ºi perfecþionare;

• sã fie orientatã pe ideea cã, efortul transformator al instruiriieste decisiv condiþionat de implicarea activã, intensã ºi totalã, indivi-dualã ºi colectivã a militarilor în actul învãþãrii;

• sã indice modul în care urmeazã a fi folosit cu maximã efi-cienþã propriul model cultural, în realizarea scopurilor instructive º.a.

177august, 2009

Fundamentarea procesului de instruire. Forme de organizare ºi cerinþe doctrinare ale instrucþiei

Instruirea militarã, din perspectiva unei noi teorii este o situaþieintermediarã a dezvoltãrii, al cãrei obiectiv trebuie sã fie cel, de a-l fa-ce pe cel instruit sã devinã independent, din perspectiva pregãtirii pen-tru nivelul funcþiei încredinþate.

Instruirea, de asemenea, trebuie sã dezvolte acele tehnici auto-corective de nivel superior, pentru ca instruirea formalã ºi „ajutoare-le”, pe care le oferã aceasta, sã înceteze, la nu moment dat, trecându-sela o altã etapã a devenirii, autoinstruirea.

Dar, ce reprezintã instruirea formalã? În sensul fundamentãriiprocesului de instruire, instruirea formalã sau instituþionalizatã cu-prinde totalitatea influenþelor intenþionate ºi sistematizate, elaborate încadrul unor instituþii specializate, în vederea formãrii/pregãtirii la ni-vel individual pentru îndeplinirea cerinþelor comune diverselor catego-rii/grupuri de militari ºi se realizeazã, din perspectiva Doctrinei instru-irii Armatei României, prin: învãþãmântul militar ºi instrucþia indivi-dualã.

În opinia noastrã, instruirea instituþionalizatã trebuie sã urmã-reascã, la cei instruiþi, adaptarea la mediul militar, cunoaºterea dome-niului profesional, dezvoltarea gândirii creative la toate categoriile demilitari (ofiþeri, subofiþeri, gradaþi, soldaþi), formarea ºi dezvoltarea ca-pacitãþii fizice ºi psiho - motorii, necesare creºterii încrederii în forþeleproprii, formãrii mentalitãþii de învingãtor ºi a spiritului de autodisci-plinã.

O altã categorie a instruirii, care urmeazã celei instituþionaliza-te, este instruirea operaþionalã ºi are ca scop realizarea capacitãþii ope-raþionale, necesarã forþelor pentru îndeplinirea misiunilor.

Instruirea operaþionalã are ca fundament instruirea individualã,a luptãtorului, specialistului, ºi a liderului militar ºi cuprinde: instruc-þia colectivã, exerciþiile ºi instruirea prin practicare3.

Instruirea operaþionalã este desfãºuratã de forþele dislocabile ºide cele de generare/regenerare, urmãrind formarea ºi dezvoltarea de-prinderilor colective, necesare îndeplinirii misiunilor specifice fiecãreiunitãþi, realizãrii unitãþii de concepþie ºi acþiune, antrenãrii efectivelor



pentru rezolvarea unor sarcini în condiþiile specifice unui teatru deoperaþii, precum ºi acumulãrii de experienþã operaþionalã.

Din punctul nostru de vedere, în stabilirea viziunii asupra instru-irii trebuie sã se aibã în vedere noile concepte privind operaþiile mili-tare, realizãrile tehnologice în domeniul militar, resursele la dispoziþie,dar, în special, nivelul ºi potenþialul celor ce se instruiesc ºi al celor ceorganizeazã ºi conduc aceastã activitate.

Orice act instructiv-educativ performant impune ºi tinde spre oformã optimalã de organizare. Din perspectivã sistemicã este necesarsã se aibã în vedere cã instruirea forþelor trebuie planificatã coerent ºiriguros, desfãºuratã cu competenþã ºi realism, precum ºi evaluatã în ra-port cu standardele de performanþã stabilite ºi cât mai obiectiv. Astfel,instruirea poate fi analizatã dupã principalele sale etape (faze): plani-ficarea, executarea ºi evaluarea.

Instrucþia, în accepþiune generalã, este învãþãtura, ºtiinþa cãpã-tatã în ºcoli prin învãþare, prin studiu organizat, dar ºi proces de pre-dare a cunoºtinþelor ºi deprinderilor într-o instituþie de învãþãmânt, iar,din perspectivã militarã, aceasta reprezintã totalitatea acþiunilor desti-nate însuºirii cunoºtinþelor, formãrii, dezvoltãrii/perfecþionãrii ºi men-þinerii deprinderilor individuale (intelectuale, senzoriale, motrice) ºicolective, necesare pentru îndeplinirea sarcinilor/misiunilor ce le re-vin în timp de pace, în situaþii de crizã, la rãzboi ºi în etapa postcon-flict.

În opinia noastrã, instrucþia trebuie sã fie procesul organizat ºiintegrat4 de educaþie ºi antrenament prin care se cultivã spiritul de în-vingãtor ºi virtuþile militare, se realizeazã coeziunea structurilor mili-tare, spiritul de corp, ºi se dezvoltã capacitatea forþelor de a acþiona înconcordanþã cu standardele militare operaþionale.

Pentru a se asigura o eficienþã ridicatã a instrucþiei, este necesarsã se respecte urmãtoarele cerinþe doctrinare5: sã fie planificatã unitar;sã fie condusã cu competenþã; sã fie un proces continuu ºi progresiv;sã fie standardizatã, sã adopte ºi sã implementeze standardele ºi proce-durile NATO; sã se desfãºoare modular; sã asigure motivarea; sã fie o

179august, 2009


activitate preponderent practic-aplicativã; sã fie o activitate flexibilã(în funcþie de modificãrile ce apar); sã promoveze exigenþa; sã fie eva-luatã pe baza standardelor de performanþã; sã se desfãºoare în concor-danþã cu legislaþia ºi reglementãrile,în vigoare, privind securitatea in-dividului ºi protecþia mediului.

În ceea ce ne priveºte, eficienþa oricãrei activitãþi instructive im-plicã echilibrarea relaþiei dintre elementele ei componente. Obþinereaunor performanþe înalte depinde de structurile organizatorice ºi conþi-nutul instruirii, iar în situaþia noastrã instrucþia se desfãºoarã pe douãpaliere distincte: instrucþia individualã (de bazã ºi de specialitate) ºicea colectivã. De asemenea, obþinerea de performanþe în procesul deinstruire este influenþatã de formele de organizare ºi strategiile adop-tate.

Modernizarea activitãþii instructiv-educative a implicat discu-þii/dispute serioase ºi în legãturã cu formele de organizare a acesteia.Ele sunt sesizabile chiar la nivelul conceptual de bazã. Se face, astfeldistincþia – spre exemplu – între formã de organizare a procesului in-structiv-educativ, formã de organizare a învãþãrii, formã de organizarea activitãþilor educative extraºcolare º.a.m.d.

În principiu, forma de organizare se referã la modul sau manie-ra de lucru în care se realizeazã activitatea binomului instructor-instru-it; modul de lucru cu grupul sau cu individul. Ea circumscrie o activi-tate cu duratã variabilã ºi o structurã specificã prin care se urmãreºteîndeplinirea scopurilor fundamentale ale instrucþiei; implicã o articu-lare sistemicã a tuturor elementelor procesului de instrucþie.

Creºterea repertoriului formelor de instruire ºi educare impuneclasificarea lor dupã numãrul de participanþi ºi al modului în care seînfãptuieºte relaþia instructor-instruit în procesul instrucþiei (frontal, degrup, individual) ºi din punct de vedere al locului în care se desfãºoarãactivitatea instructivã (instituþionalizat, conex, operaþional).

Toate aceste forme de organizare, frontal, de grup sau individu-al prezintã atât avantaje dar ºi dezavantaje. În opinia noastrã, acesteatrebuie sã se foloseascã în funcþie de contextul de instruire. Spre exem-



plu, utilizãm forma de organizare individualã, atunci când dorim ame-liorarea nivelului de instruire la individ, dezvoltarea capacitãþii de acþi-une independentã sau formarea unor deprinderi autoinstuctive.

Instrucþia militarã reprezintã o activitate preponderent practicã(aproximativ 75%), iar asimilarea cunoºtinþelor ºi formarea deprinde-rilor prevãzute în programele de instrucþie se realizeazã utilizându-seca formã fundamentalã de organizare, ºedinþa practicã.

În general, ºedinþa practicã urmãreºte formarea deprinderilorintelectuale, senzoriale, motrice, individuale (forþa fizicã, rezistenþa fi-zicã ºi psihicã, îndemânarea º.a.) ºi/sau colective necesare militarilorpentru a rezolva probleme tipice generate de activitãþi militare (pace,crizã, rãzboi, postconflict, alte activitãþi în care poate interveni arma-ta), aplicarea în practicã a cunoºtinþelor însuºite anterior, consolidarea,sistematizarea ºi aprofundarea acestora, verificarea nivelului de pregã-tire, formarea unor trãsãturi de personalitate tipice (curaj, spiritul deordine ºi disciplinã, camaraderia, solidaritatea º.a.).

De asemenea, pentru eficientizarea instrucþiei, considerãm cãtrebuie acordatã o mai mare atenþie implementãrii ºi utilizãrii corectea Programelor de instrucþie individualã – PII, care conþin activitãþilede instrucþie de bazã ºi de specialitate pe care trebuie sã le executeluptãtorul pentru realizarea capacitãþii operaþionale necesare îndeplini-rii misiunilor specifice.

Împreunã cu învãþãmântul militar, instrucþia individualã consti-tuie fundamentul instrucþiei colective ce are le bazã misiunile ºi cerin-þele specifice conflictelor moderne (sã ne instruim aºa cum va trebui sãluptãm), doctrinele pentru operaþii, Programele de Instrucþie pentruMisiuni - PIM, Lista cu cerinþele esenþiale ale misiunii – LCEM(Mission Essential Task List – METL).

Totuºi, considerãm cã implementarea PIM în cadrul instituþiilormilitare de învãþãmânt nu este o soluþie viabilã, având în vedere nece-sitatea respectãrii planurilor de învãþãmânt, alternarea modulelor depregãtire militarã generalã cu cele de pregãtire universitarã ºi, nu în

181august, 2009


cele din urmã, obiectivele formative specifice (formarea de lideri mili-tari ºi nu structuri gata de a îndeplini o misiune).

Note:1. Cf., Doctrina instruirii Armatei României, Bucureºti, 2006, p.15.2. Tehnologia instruirii poate fi înþeleasã ca un mod ºtiinþific de proiecta-

re, realizare efectivã (strategii, metode mijloace, forme de organizare a instru-irii) ºi evaluare a randamentului ºi eficienþei procesului instructiv-educativ.

3. Cf., Doctrina instruirii Armatei României, Bucureºti, 2006, p.25.4. În condiþii cât mai apropiate de cele din spaþiul de luptã integrat ºi ex-

tins, specifice tuturor tipurilor de operaþii militare ºi pe baza doctrinelor în vi-goare.

5. Cf., Doctrina instruirii Armatei României, Bucureºti, 2006, pp. 59-60.



Ortodoxie [i globalizareMuta]ii [i provoc`ri

PREOT MILITAR CONSTANTIN ÞANU

S ubiectul pe care încercãm sã vi-l supunem atenþiei ne ducecu gândul la rolul considerabil pe care filozofia greacã l-a

avut asupra gândirii creºtine. În decursul veacurilor, Biserica a rãmasprofund recunoscãtoare filozofiei greceºti, pentru contribuþia ei impor-tantã la primirea creºtinismului în cadrul lumii antice.

1. Recunoºtinþa bisericii faþã de filozofia anticãPrin promovarea ideilor de bine, adevãr ºi frumos, sau prin inter-

pretarea mai raþionalã a lumii în schimbul concepþiei mitologice, filo-zofia greacã a avut rolul de pedagog al lumii antice cãtre Hristos. Bise-rica ºi-a manifestat recunoºtinþa ei faþã de filozofia anticã prin faptulcã strãluciþii ei reprezentanþi, Socrate, Platon ºi Aristotel, au fost intro-duºi în pictura bisericeascã, pe care o întâlnim în pridvorul locaºurilorde cult ortodoxe. Existã biserici în care chipul marilor filozofi ai anti-chitãþii, ºi alþii decât cei amintiþi, se regãsesc pictaþi chiar în altarulacestora. Apoi, nu trebuie sã uitãm cã mulþi dintre termenii de care se

183august, 2009

foloseºte teologia creºtinã pânã astãzi, cum ar fi „comuniune”, „peri-horezã”, „sinergie” sau „îndumnezeire” (theosis), ca ºi mulþi alþii, suntde origine greceascã.

2. Disocierea dintre lumea sensibilã ºi cea inteligibilãDar, pe lângã aceste merite incontestabile, filozofia greacã a

promovat peste veacuri ºi disocierea dintre lumea sensibilã ºi lumeainteligibilã, care a marcat profund gândirea creºtinã, ridicând mari di-ficultãþi pentru viaþa ºi misiunea Bisericii atât în trecut, cât ºi astãzi. Întrecut, aceastã disociere dintre lumea sensibilã ºi lumea inteligibilã aobligat pe mulþi creºtini sã preþuiascã sufletul în detrimentul trupului.Trupul ºi materia au fost concepute ca închisoare a sufletului, iar rolulcreºtinismului era acela de a reprima trupul în mod maniheic, pentruca sufletul eliberat din cãtuºele lui carnale, sã-ºi gãseascã odihnã alã-turi de Dumnezeu. Aºa se explicã aversiunea creºtinã faþã de materieºi aºteptãrile milenariste, care au însoþit creºtinismul încã de la apariþialui ºi pânã azi, lãsând impresia cã materia n-ar fi fost creatã de Dum-nezeu, ci ar fi fost un principiu al rãului. S-a mers atât de departe cuaversiunea faþã de trup ºi materie, încât s-a considerat cã întrupareaFiului lui Dumnezeu avea mai mult caracter aparent decât real, aºacum susþinea dochetismul.

Astãzi, asistãm la o adevãratã rãsturnare de situaþie, fiindcã învirtutea aceleiaºi disocieri dintre lumea sensibilã ºi cea inteligibilã afilozofiei greceºti, constatãm cã se manifestã o preþuire exageratã faþãde trup ºi se priveºte cu indiferenþã ºi dezinteres la suflet. Locul mani-heismului ºi al dochetismului a fost luat de hedonism, utilitarism ºiconsumism, care orienteazã omul mai mult cãtre valorile materiale,decât cãtre cele spirituale ºi promoveazã exploatarea nemiloasã a crea-þiei, pentru interese de profit ºi putere pãmânteascã. În locul aºteptã-rilor milenariste a apãrut ideea progresului material nelimitat, care uitãde valorile spirituale, iar Duhul lui Dumnezeu a fost eliminat din lu-mea sensibilã, pentru a fi izolat în lumea inteligibilã, instaurându-seastfel o rupturã totalã între realitãþile sensibile ºi cele inteligibile. Chiar



persoana Mântuitorului Iisus Hristos a fost divizatã între Iisus al isto-riei, ºi Hristos al gloriei, astfel cã Mântuitorul apare pe pãmânt ca un în-temeietor de religii, alãturi de Buda, Moise sau Mahomed, uitându-secã este Dumnezeu ºi Om nedespãrþit.

3. Problema globalizãrii ºi raportul dintre valo-rile materiale ºi cele spirituale

În acest context al preferinþelor faþã de valorile materiale ale lu-mii sensibile, în detrimentul valorilor spirituale sau inteligibile, se în-scrie ºi problema globalizãrii. Dupã cum observã Benjamin Barber,noþiunea de „culturã globalã” desemneazã o realitate omogenã a cãreicoeziune o asigurã sistemele de comunicaþii, informaþia, divertismen-tul ºi comerþul. Simbolurile ei sunt: Internetul, video-ul, serialele deteleviziune, cãrþile uºoare, hard-rock-ul, parcurile Disneyland, localu-rile McDonald’s, care induc un mod de viaþã global ºi nu se împiedicãde specificul culturilor naþionale1. Este vorba de o „superculturã” carese dezintereseazã pânã la abandon de valorile spirituale, cãlãuzitoarecãtre desãvârºirea de sine a persoanei, conform unui ideal nelimitat ºietern de umanitate în sensul dat de Herder acestui termen. Aceastã cul-turã globalã aplicatã restructureazã realitatea în mod cantitatist, dupãprincipii utilitare sau hedoniste, ºi propulseazã în prim plan valorileutilitare sau civilizatorii, angajând individul într-o existenþã superficialepidermicã. Dezechilibrul existent în sistemul de valori, vinovat de ac-tuala crizã a culturii, se adânceºte tot mai mult în favoarea civilizaþiei,care este purtãtoarea factorilor globalizãrii2.

4. Cultura globalã între fundamentul spiritual ºicel utilitar

Desigur, cultura globalã are aspecte pozitive fiindcã globaliza-rea se bazeazã pe „drepturile omului”, promoveazã democraþia ºi rã-mâne opusã oricãrei dictaturi. Mai mult chiar, cultura globalã ar puteaconstitui o ºansã pentru reabilitarea religiei într-o lume secularizatã,fiindcã „tinde spre adâncirea noilor dimensiuni metafizice ºi religioa-

185august, 2009

Ortodoxie ºi globalizare. Mutaþii ºi provocãri

se, semnificative ºi valoroase, cu care coexistãm în spirit”3. Dar, pelângã faptul cã aceastã dimensiune metafizicã ºi religioasã a globali-zãrii este înþeleasã ca un fel de amalgam religios ºi filozofic, ca „unsistem de credinþe care se oferã publicului spre consum”, cultura glo-balã are caracter evident utilitar ºi nu manifestã prea mult interes faþãde identitatea culturalã a popoarelor. Constituitã din bunuri ºi simbo-luri care se propagã cu sprijinul noilor tehnologii de comunicare ºi in-strumente sprecifice economiei de piaþã, cultura globalã nu intrã în di-alog cu celelalte culturi, ci le impune valori, mentalitãþi, stiluri de viaþãce le sunt strãine, violentând tradiþii, credinþe religioase, norme moraleºi juridice, prin care ºi-au edificat propria lor identitate culturalã4. Lo-cul civilizaþiei egiptene, hinduse, eleniste, romane etc., delimitate pecriterii istorice de un Spengler, Toynbee, sau pe criterii religioase deHuntington, înþelese ca un reflex al culturilor existente se pierde, cãcine aflãm în prezenþa unei superculturi globale care cucereºte toate spa-þiile culturale particulare existente în lume.

În virtutea dihotomiei dintre lumea sensibilã ºi cea inteligibilã,lumea naturalã este consideratã ca o simplã realitate materialã, închisãîn propria ei autonomie, lipsitã de structurã spiritualã interioarã, carepoate fi modelatã cu uºurinþã de o ideologie globalã, fãrã sã þinã seamade voia lui Dumnezeu. ªi tocmai pentru faptul cã lumea este lipsitã defundament spiritual, cultura globalã dobândeºte un caracter pur utilitarºi se orienteazã unilateral cãtre valorile materiale, unde banul devineoperatorul, mijlocul ºi finalitatea absolutã a proceselor economice5.Aceastã tendinþã este sporitã ºi de faptul cã globalizarea ºi cultura eiglobalã se împleteºte cu influenþa deconstructivã a postmodernismului,care pune sub semnul întrebãrii tradiþiile ºi valorile specifice comuni-tãþii etnice, naþionale ºi devine un component uºor manevrabil ºi des-personalizat, idividualist, al unei globalitãþi uniformizatoare, dominatãde consum.

Considerãm cã papa Ioan Paul al II-lea a avut dreptate atuncicând aprecia cã „globalizarea nu trebuie sã devinã un nou tip de colo-nialism. Trebuie sã respecte suveranitatea culturilor care, în ambianþa



armoniei universale a popoarelor, sunt cheile interpretative ale vieþii.În particular, nu trebuie lipsiþi cei sãraci de ceea ce le este mai preþios,de credinþele ºi practicile lor religioase, deoarece convingerile religi-oase autentice sunt manifestarea limpede a libertãþii umane. Nici o pu-tere nu are dreptul sã desconsidere drepturile omului ºi varietatea cul-turilor”6. În fond, problema fundamentalã pe care n-a rezolvat-o globa-lizarea este cea a raportului dintre cultura globalã ºi culturile particu-lare. Fãrã existenþa unui fundament interior al universului care sã þinãîmpreunã aspectul natural ºi spiritual al creaþiei, omul se transformãîntr-o fiinþã fãrã rãdãcini, care devine izvor nesecat de violenþã ºi tero-rism. Atâta vreme cât nu va depãºi separaþia dintre aspectul materialºi spiritual al realitãþii, prin fundamentul interior al creaþiei, nu se vaputea descoperi relaþia adevãratã dintre cultura universalã ºi culturilelocale, iar criza spiritualã a omului contemporan va spori mereu. Fãrãfundamentul interior al creaþiei, cultura globalã devine o structurãsupranaþionalã uniformã, care cautã sã mãture din calea ei culturileparticulare, în vederea unor scopuri pur utilitare.

5. Cultura creºtinã globalã ºi ordinea unicã a creaþieiGândirea patristicã rãsãriteanã a fost obligatã sã regândeascã ra-

portul dintre universal ºi particular în lumina Revelaþiei divine, pentrua depãºi opoziþia dintre lumea sensibilã ºi cea inteligibilã, care fãceaimposibilã întruparea realã a lui Dumnezeu, ca Spiritul absolut, în ho-tarele lumii sensibile sau naturale. Cel care a reuºit pentru prima datãsã depãºeascã opoziþia dintre cele douã lumi ºi sã reconcilieze univer-salul cu particularul în lumina Logosului divin, care s-a întrupat pen-tru mântuirea noastrã, a fost Sfântul Atanasie cel Mare din AlexandriaEgiptului. El a întreprins o adevãratã reconstrucþie cosmologicã, caredepãºeºte opoziþia dintre universal ºi particular, dintre natural ºi spiri-tual, în lumina unei ordini armonioase ºi a întregii creaþii vãzute ºi ne-vãzute, cu centrul ei de gravitate în persoana Logosului divin, Cuvân-tul Tatãlui, prin care „toate au fost fãcute”. Iatã ce ne spune el din acestpunct de vedere: „Cãci Cuvântul Tatãlui, sãlãºluindu-se ºi întinzând

187august, 2009


puterile Lui în toate ºi pretutindeni ºi luminând toate cele vãzute ºi ne-vãzute, le þine ºi le strânge, nelãsând nimic gol de puterea Lui, ci pã-zindu-le pe toate împreunã ºi pe fiecare în parte, alcãtuieºte o singurãlume ºi o unicã rânduialã frumoasã ºi armonioasã a ei, El Însuºi rãmâ-nând nemiºcat, dar miºcându-le pe toate, dupã bunãvoirea Talãlui”7.

Aceastã ordine universalã ºi armonioasã a întregii creaþii caredepãºeºte dihotomia dintre lumea sensibilã ºi cea insensibilã, constitu-ie temeiul pentru o culturã globalã creºtinã, care nu mai este orientatãutilitar, spre valorile materiale ale acestei lumi, ci cãtre valorile supre-me care se identificã cu persoana lui Hristos, ca Logos Creator ºiMântuitor, Care spune cã „Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa”. Aceastanu înseamnã însã, cã de fapt creºtinismul ar dispreþui lumea valorilormateriale, fiindcã ºi ele au fost create de Dumnezeu, ca sã fie mijlocde comuniune între oameni. Rostul creºtinismului nu este nici cel de adispreþui materia, aºa cum s-a întâmplat în trecut, nici de a o idolatriza,cum se întâmplã astãzi, ci de a o transfigura în Hristos, Fiul luiDumnezeu întrupat. Cerul ºi pãmântul despre care ne vorbeºte Genezala începutul Scripturii sunt destinate sã devinã în Hristos ºi Bisericãcerul ºi pãmântul nou de care ne vorbeºte Apocalipsa, la sfârºitulScripturii. Acesta este motivul principal pentru care teologia patristicãrãsãriteanã a vorbit despre „Dumnezeu Care S-a fãcut om, pentru caomul sã se îndumnezeiascã”, sau despre dimensiunea datoratã acesteiordini care permite Logosului divin sã le punã pe toate împreunã ºi pefiecare în parte; astfel cultura globalã nu mai este datã pe deasupra cul-turilor particulare, pentru a afirma fiecare culturã în parte, dar ºi petoate împreunã, adicã pe cea cosmicã, a mântuirii în Hristos.

Dar, aceastã ordine unicã ºi armonioasã a creaþiei în CuvântulTatãlui are o importanþã capitalã pentru problema relaþiei dintre cul-tura globalã ºi cea particularã, care ne intereseazã în mod deosebit.Astfel în virtutea ordinii unice a creaþiei în lumina personalã a Logo-sului divin, cultura universalã ºi cea particularã nu mai constituie douãrealitãþi separate ºi opuse între ele, ci douã aspecte nedespãrþite aleaceleiaºi realitãþi. Importanþa considerabilã a acestei ordini, care con-



stituie fundamentul spiritual al întregii creaþii, constã în faptul cã atâtculturile particulare, cât ºi cultura globalã, sunt vãzute ca realitãþi înrã-dãcinate în constituþia interioarã a creaþiei dupã voia lui DumnezeuTatãl. În lumina ordinii armonioase ºi unice a creaþiei în Logosul divin,Unul din Treime, reconstrucþia cosmologicã a Sfântului Atanasie CelMare ne permite sã înþelegem cultura globalã ca un reflex al comuni-unii trinitare care pune accentul pe identitatea fiecãrui neam ºi a cultu-rii lui particulare, dar ºi pe legãtura iubirii dintre ele.

6. Ortodoxie, identitate ºi cooperareEste interesant cã aceastã ordine cosmicã sau culturã globalã se

gãseºte reprezentatã sub forma simbolicã a Arborelui Vieþii, pe pavi-mentul din mozaic al Catedralei din Otranto, aproape de Bari, subinfluenþã bizantinã. Din Arborele Vieþii care Îl reprezintã simbolic peHristos, se desprind toate culturile lumii, sub formã de ramuri. Fiecareramurã poartã un simbol al culturii pe care o reprezintã, fie cã e vorbade cultura persanã, egipteanã, babilonianã, fie cã este vorba de culturaelinã, romanã, sau multe altele. Aceastã reprezentare iconograficã vreasã arate cã neamurile ºi culturile lor particulare constituie entitãþi voitede Dumnezeu, cu identitatea lor specificã, înscrisã în constituþia inter-nã a creaþiei, fiindcã toate îºi au originea lor comunã în Arborele Vie-þii, prin Care toate au fost fãcute ºi lumineazã pe orice om care vine înlume ºi este luminã a neamurilor. ªi tot El este Cel Care a trimis Apos-tolii sã propovãduiascã Evanghelia la toate neamurile (Matei 28,20).Pãrintele Stãniloae ne spune cã „la baza fiecãrei culturi particulare ac-þioneazã un model dumnezeiesc etern pe care acea culturã trebuie sã-lrealizeze cât mai deplin”8. Iar papa Ioan Paul al II-lea considera cã„Orientul creºtin a îmbrãcat forme interioare diferite, care s-au arãtatcapabile sã adopte trãsãturile specifice ale fiecãrei culturi ºi sã mani-feste respect deosebit pentru fiecare comunitate particularã”9. În aceas-tã luminã, Ortodoxia nu poate fi de acord nici cu o culturã globalã uni-formizatoare, care nu vrea sã ºtie de identitate naþionalã, dar nici cu

189august, 2009


identitãþi naþionale închise, care promoveazã ºovinismul faþã de alteneamuri sau faþã de minoritãþile naþionale. Identitatea fiecãrui neamtrebuie sã rãmânã identitate deschisã capabilã sã pãstreze modul spe-cific al fiecãrui neam, dar sã promoveze ºi cooperarea cu alte neamuri,spre progresul comun.

Dar, tot atât de interesant este faptul cã aceastã ordine a creaþiei,în care universalul se împleteºte cu particularul, a început sã fie pusãîn evidenþã ºi de savanþi din domeniul fizicii fundamentale, care numai pot avansa fãrã sprijinul ei, în cercetarea microcosmosului unde separe cã domneºte dezordinea. Iatã ce ne spun ei: „O ordine implicitãfoarte profundã ºi invizibilã lucreazã dedesubtul dezordinii explicite.Natura modeleazã în haos formele complicate ºi superior organizateale viului. La originea creaþiei nu existã evenimente întâmplãtoare, nuexistã hazard, ci o ordine superioarã tuturor celor pe care le putem ima-gina, ordinea supremã care regleazã constantele fizice, condiþiile ini-þiale, comportamentul atomilor ºi viaþa stelelor. Puternicã, liberã, exis-tentã în infinit, tainicã, implicitã, invizibilã, sensibilã se aflã acolo,eternã ºi necesarã în spatele fenomenelor foarte sus deasupra univer-sului, dar prezentã în fiecare particulã”10.

Iatã astfel cã dupã mai bine de un mileniu ºi jumãtate, oameniide ºtiinþã descoperã cã atât „ordinea eternã” existentã în univers, darºi faptul cã aceastã „ordine prezentã în fiecare particulã constituie orealitate înscrisã în fiinþa creaþiei. Pe aceastã cale Sfânta Scripturã seîntâlneºte cu ªtiinþa, pentru a pune în evidenþã, cã universul este pestetot întreg, dar rãmâne întreg în fiecare parte, pentru a scoate în evi-denþã cã nu poate exista culturã globalã fãrã existenþa culturilor parti-culare. Acest principiu al universalului care se manifestã în particular,dar ºi al particularului care rãmâne deschis cãtre universal, se va im-pune tot mai mult în viitor, fiindcã se întemeiazã atât pe Revelaþia di-vinã cuprinsã în Sfânta Scripturã, cât ºi pe revelaþia naturalã, pe careo reprezintã ºtiinþa ºi savanþii de geniu, pe care Ortodoxia i-a consi-derat totdeauna ca „profeþi naturali”.



7. BOR ºi misiunea ortodoxiei în cadrul globalizãriiCultura globalã sau globalizarea reprezintã un proces ireversibil.

Datoria noastrã nu este aceea de a respinge procesul ca atare, fiindcãglobalul rãmâne înscris în constituþia creaþiei, ºi nici de a-l accepta cao fatalitate, în detrimentul culturilor particulare, ci sã pledãm pentru oculturã globalã capabilã sã apere identitatea neamurilor, dar ºi coope-rarea rodnicã dintre ele, spre îmbogãþirea reciprocã a tuturor. Într-o de-claraþie a cultelor din þara noastrã, pentru integrarea României în Uni-unea Europeanã, semnatã de Prea Fericitul Pãrinte Teoctist, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române, dar ºi de ªefii celorlalte culte din þarã, sespune cã „procesul de unificare europeanã, care vizeazã în mare mã-surã o unificare economicã, poate fi deplin în condiþiile în care se reali-zeazã ºi o îmbogãþire spiritualã europeanã. Pãstrându-ºi identitateaspiritualã proprie, modelatã în decursul istoriei alãturi de celelalte þãrieuropene, contribuþia României va spori valoarea tezaurului spiritual ºicultural european”.

Este adevãrat cã avem multe de primit din punct de vedere cul-tural în cadrul procesului de globalizare sau integrare europeanã dinpartea lumii occidentale, fie cã este vorba de eticã ºi disciplinã, fie deresponsabilitate; dar cu toatã modestia, suntem conºtienþi ºi de valorilespirituale pe care le putem aduce la promovarea ºi edificarea concep-tului de „globalizare”. În aceste condiþii, Ortodoxia are misiunea sãmiliteze pentru o globalizare capabilã sã respecte identitatea naþiuni-lor, ca realitate înscrisã în constituþia creaþiei ºi sã promoveze un dia-log autentic între religii ºi culturi, capabil sã promoveze valori spiri-tuale, culturale ºi ecologice pentru pacea lumii, atât de greu încercatã.

Note:1. Benjamin Barber, How globalism and tribalism are reshoping the

World, Ballantine Books, New York, 1995,p.352. Marin Aiftincã, Culturã globalã ºi identitate naþionalã, Bucureºti,

2001,p.93. Cu prilejul unei conferinþe internaþionale privind Bisericile ºi valorile

euroatlantice, þinutã la Bucureºti, pe 3 iunie 2002, s-a dat publicitãþii un

191august, 2009


comunicat final în care se subliniazã cã „participanþii la Conferinþã considerãcã în Europa s-a deschis o perspectivã fãrã precedent pentru cetãþenii Statelordin spaþiul euro-atlantic, prin realizarea unei comunitãþi largi, libere ºi unitesub valorile ºi practicile democratice, culturale, spirituale ºi securitãþii com-mune. Toate cultele recunoscute din România susþin fãrã echivoc integrareaeuro-atlanticã a României, într-un spaþiu al valorilor commune, al prosperi-tãþii ºi pãcii”. Dupã ce a fost obligatã sã-ºi schimbe în repetate rânduri siste-mul economic ºi sã trãiascã sub diferite dictaturi, mai ales cea comunistã,România ca ºi þãrile vecine, considerã cã procesul integrãrii europene saunord-atlantice poate adduce mai multã siguranþã ºi mai multã stabilitate în re-giuni confruntate cu conflicte entice sau religioase ºi poate oferi cadrul nece-sar pentru propãºirea comunã.

4. Marin Aiftincã, Op.cit., p. 6.5. Ibidem,p. 8.6. Discorso di Giovanni Paolo II ai partecipanti alla plenaria della

Pontificia Academia delle Scienze Sociali, Concilium 4/2001, p. 20.7. Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvânt cãtre elini, Colecþia Pãrinþi ºi

Scriitori Bisericeºti, IBMBOR, Bucureºti,1987, vol.I,p. 79. 8. Pr.prof.dr. Dumitru Stãniloae, Ortodoxie ºi românism, Albatros,

Bucureºti, 1998, p. 23. 9. Papa Ioan Paul al II-lea, Orientale lumen, Paris, 1995, p. 11.10. Jean Guitton, Dumnezeu ºi ªtiinþa, Harisma, Bucureºti, 1992, p. 57.



TEHNIC~ MILITAR~

{I ARMAMENTE

O nou` genera]ie de tehnic` militar`

CÃPITAN FLORENTIN AVASIÞÃI

A doua revoluþie tehnologicã, prin dezvoltarea puternicã pecare a asigurat-o domeniului militar în epoca modernã, a

marcat perfecþionarea laturii material-tehnice a potenþialului militar ºitrecerea la faza industrialã a rãzboiului.

Al treilea val tehnologic a realizat un impact multilateral asuprasocietãþii umane, inclusiv asupra domeniului militar.

Tehnologiile electronice, microelectronice ºi inteligenþa artificialã

În þãrile puternic industrializate, perfecþionãrile în aceste dome-nii de vârf au fãcut posibilã ajungerea la cea de-a cincia generaþie decalculatoare (Japonia, SUA, Franþa, Marea Britanie).

Programul STASE (simularea unui conflict nuclear total), rãz-boaiele din Golful Persic, au pus în evidenþã „electronizarea” armate-lor ºi au marcat intrarea rãzboaielor în „era electronicã”.

195august, 2009

Laserul cunoaºte o largã aplicare în domeniul militar, cu posibi-litãþi de dezvoltare în urmãtoarele direcþii:

– telemetrie ºi localizarea þintelor terestre, aeriene, subacvaticeºi cosmice;

– dirijarea ºi autodirijarea rachetelor;– comunicaþiile terestre ºi spaþiale;– girometria, aplicatã la nave ºi rachete;– tehnica de calcul ultrarapidã;– armament bazat pe radiaþii, cu efect distructiv asupra forþei vii

ºi tehnicii de luptã;– holografia (practicatã la secretizarea documentelor);– simularea tragerilor cu armamentul de infanterie ºi antitanc;– supravegherea unor zone, direcþii sau incinte;– medicina de campanie;– amorsarea exploziilor nucleare ºi termonucleare;– analiza contaminãrii atmosferei cu substanþe toxice/radioactive.Sistemele-expert constituie o formã foarte avansatã a inteligen-

þei artificiale. Astfel, ele opereazã acolo unde predominã raþionamen-tul, adicã în majoritatea domeniilor de activitate. În structura lor, deo-sebim urmãtoarele elemente fundamentale:

– sistemul cognitiv, cu rol de memorare ºi actualizare a informa-þiilor din baza de date, în raport cu evoluþia domeniului de expertizã;

– sistemul executiv, care rezolvã problemele conform strategieialese ºi drumului de raþionament trasat prin arborii deductivi;

– sistemul explicativ, prin care se justificã soluþiile obþinute desistemul expert la întrebãrile utilizatorilor;

– sistemul de comunicare, furnizeazã interferenþe între utiliza-tori ºi sistemul-expert;

– sistemul metarezolutiv, adapteazã mecanismele sistemului ex-pert la caracteristicile domeniului de expertizã.

Printre produsele remarcabile ale inteligenþei artificiale sunt con-sideraþi ºi roboþii luptãtori, ca elemente principale ale câmpului de lup-tã cibernetizat, cu întrebuinþare în toate categoriile de forþe ºi genurilede armã.


Tehnicã militarã ºi armamente

O grupã aparte o constituie roboþii cu misiuni specifice infante-riei, blindatelor ºi aparaturii antiaeriene, care pot acþiona independent,la comanda senzorilor, dupã programe prestabilite sau integraþi în sis-teme de armament, în conformitate cu dinamica acþiunilor de luptã.

Recuperabili sau nu, roboþii luptãtori se caracterizeazã printr-omare diversitate de forme ºi posibilitãþi de acþiune, fiind testaþi cu oca-zia unor conflicte locale ºi obþinând rezultate superioare, în special ceicare acþioneazã în spaþiul aerian.

În timpul rãzboiului din Golf, roboþii au îndeplinit urmãtoarelemisiuni:

– cercetarea prin televiziune, în infraroºu sau prin intermediullaserelor a porþiunilor de teren survolate ºi transmiterea datelor obþinu-te la punctele de comandã sau de dirijare;

– fotografierea unor suprafeþe de teren sau a unor obiective, ziuaºi noaptea, în orice condiþii meteorologice ºi transmiterea imaginilor lacentrele de prelucrare;

– cercetarea radioelectronicã în scopul descoperirii, determinãriilocului ºi a caracteristicilor de lucru ale aparaturii radio-electronice(radio, radioreleu, radiolocaþie, de automatizare ºi dirijare);

– verificarea eficacitãþii mãsurilor de bruiere a unor legãturi decomunicaþii;

– lovirea obiectivelor maritime, terestre sau aeriene cu rachete,bombe, mine, torpile ºi alte mijloace de bord;

– marcarea (iluminarea) cu radiaþii laser a þintelor pentru a puteafi lovite;

– misiuni speciale de cercetare pentru descoperirea obiectivelorlovite cu rachete, bombe sau proiectile de artilerie ºi determinarea efi-cacitãþii acestor lovituri;

– cercetarea ºi verificarea eficacitãþii acestor lovituri;– cercetarea ºi verificarea eficacitãþii mascãrii dispozitivului de

luptã propriu;– efectuarea cercetãrii meteorologice.

197august, 2009

O nouã generaþie de tehnicã militarã

În cadrul forþelor terestre s-a obþinut o eficacitate mare cu urmã-toarele tipuri de roboþi:

• roboþii PIONNER ºi POINTER au fost folosiþi în scopuri decercetare, fiind capabili sã transmitã în timp scurt informaþii impor-tante despre adversar;

• robotul ALV-AUTONOMUS LAND VEHICLE – vehicul decercetare autonom – este destinat pentru cercetarea unor zone impor-tante din teren ºi transportul de materiale, fiind capabil sã comuniceprin voce;

• ROBOTIC RANGER – destinat luptei împotriva tancurilor ºimaºinilor blindate, înarmat cu douã arme antitanc fãrã recul de tipulAPLIAS, are o autonomie de 10 km ºi se deplaseazã cu o vitezã de 16km/h; observarea terenului ºi ochirea sunt realizate prin intermediulunei camere de luat vederi; transmite imagini la monitorul operatoru-lui folosind circuite din fibre optice;

• FIRE ANT – vehicul teleghidat – este destinat distrugerii unorlucrãri de fortificaþii sau a unor obiective de importanþã deosebitã;reprezintã, de fapt, o bombã pe roþi, care se deplaseazã cu o vitezã de100 km/h ºi explodeazã în momentul optim ca urmare a comenzii pri-mite de la operator; distanþa de acþiune este de 1,5 km, cu posibilitãþide mãrire a acesteia, robotul având o întrebuinþare unicã;

• PROWLER – robot autopropulsat – de fabricaþie americanã nu-mit ºi „robotul ucigãtor”, destinat pazei obiectivelor militare ºi civilede importanþã deosebitã, dotat cu douã mitraliere calibru 7,62mm ºi unaruncãtor de grenade; la descoperirea intruºilor robotul semnalizeazãprezenþa acestora, îndreaptã armamentul spre persoanele care au pãtrunsîn zona controlatã ºi deschide focul, în paralel, întreaga zonã fiind su-pravegheatã pe monitoare de televiziune.

Aceeaºi eficienþã au dovedit-o ºi roboþii care aparþin marinei mi-litare, aflaþi în imersiune sau în alte posturi propice pentru pândã, aceºtiroboþi au „vegheat” ori au acþionat în cadrul unor sisteme de armamentcu specific naval.



O categorie aparte, atât din punct de vedere al stadiului avansatde realizare, cât ºi ca integrare în actualul teatru de acþiuni militare, oconstituie senzorii sau „roboþii vãzãtori”. Mobili sau staþionari – explo-ratori sau observatori – au în structurã dispozitive care acoperã totspectrul video – inclusiv domeniile în roºu ºi ultraviolet, elemente dememorie, sintezã, identificare ºi evaluare a informaþiilor.

Aceºtia sunt întrebuinþaþi pentru:– recunoaºterea formelor, a culorilor de avertizare sau identifi-

care;– punerea în evidenþã a schimbãrii unor elemente de vegetaþie

dintr-o anumitã zonã;– observarea modificãrilor, în timp, a culorii unor elemente;– supravegherea ºi identificarea imaginii vizuale a câmpului de

luptã.Conform unei concepþii adoptate de specialiºtii americani – „apã-

rarea prin roboþi” – s-au prevãzut ºi realizat linii de apãrare suprave-gheate de roboþi. Acest sistem prezintã urmãtoarele avantaje:

– pierderile umane sunt minime;– nu necesitã construirea unor anexe costisitoare;– roboþii sunt transportabili cu elicopterul;– dau posibilitatea modificãrii sau schimbãrii rapide a unor linii

de apãrare;– prin dimensiunile reduse ale roboþilor se poate realiza o masca-

re eficientã a dispozitivului, obþinându-se în acelaºi timp surprinderea.Având aspectul unor turele blindate, aceºti roboþi sunt dispuºi în

locaºuri speciale.Pe timpul apropierii adversarului „se ridicã” ºi executã focul în

momentul când atacatorul s-a apropiat la distanþa bãtãii eficace aarmamentului.

Muniþiile inteligente: sunt destinate în special luptei împotrivablindatelor. Dacã muniþiile sunt lansate împotriva unei coloane de auto-vehicule este necesar ca acestea sã deosebeascã tancurile de celelaltevehicule, lucru deja realizat. Muniþiile inteligente posedã deja o auto-

199august, 2009


nomie dar, în acelaºi timp, este nevoie de intervenþia omului în anu-mite momente dupã lansare. Caracteristica lor esenþialã o constituieprecizia de lovire a þintei, care joacã un rol determinant pe câmpul deluptã. Precizia poate tinde spre 100%, respectiv o loviturã pentru o þintã.

Subsistemul de lovire este un element distinct ºi diferã, de la unsistem de cercetare-lovire, la altul. Mijloacele întrebuinþate se regãsescîn:

– rachete sol-aer;– rachete sol-sol;– bombe de aviaþie;– proiectile /bombe de artilerie;– rachete antitanc;– mine ºi submuniþii, toate autodirijate.Muniþia cu autodirijare pe undã laser reflectatã presupune exis-

tenþa unor sisteme anexã costisitoare ºi, din aceastã cauzã, obiectiveleîmpotriva cãrora se justificã folosirea lor sunt reduse ca numãr. De ase-menea, dirijarea prin laser prezintã deficienþe în condiþii meteo nefa-vorabile sau anumite condiþii de „vizibilitate redusã” pe câmpul deluptã (în rãzboiul din Golf forþele armate americane au întrebuinþat 90de proiectile de tipul COOPERHEAD) .

O realizare performantã în domeniul „muniþiei inteligente” esteproiectilul OR-SO 957 SH, de fabricaþie americanã. Acest proiectileste dirijat prin laser ºi este destinat pentru distrugerea tehnicii blinda-te, dar ºi a navelor de suprafaþã. Secþiunea de dirijare a proiectiluluieste prevãzutã cu un receptor laser, care înregistreazã radiaþia laser re-flectatã de þintã în scopul autodirijãrii proiectilului. Componenta deluptã conþine exploziv cumulativ ºi elemente de prefragmentaþie, careasigurã perforarea blindajelor cu grosimi între 300-400 mm. Un alt tipde muniþie este ºi bomba de aruncãtor calibru 120mm BUSSARD defabricaþie germanã, cu cap de autodirijare semiactiv, prin laser. Estedestinatã luptei împotriva blindatelor prin procedeul atacului de sus. Înrealizarea acestui tip de muniþie s-a avut în vedere combinarea avan-tajelor aruncãtoarelor de bombe cu acelea ale rachetelor autodirijate,



rezultând de aici o probabilitate ridicatã de lovire a þintelor, inclusiv acelor mobile. Principiul de realizare a bombei permite înlocuirea capu-lui de autodirijare prin laser cu cel de autodirijare în infraroºu sau prinunde milimetrice.

Muniþiile cu autodirijare în infraroºu au urmãtoarele caracteris-tici:

– autonomie mai mare dupã lansare;– sensibilitate mai redusã la variaþia condiþiilor atmosferice;– sunt încadrate în categoria muniþiilor de tipul „trage ºi uitã”.Autodirijarea se poate realiza în douã moduri:– în infraroºu monocolor, cu sau fãrã imagine;– în infraroºu bicolor, în general fãrã imagine.Folosirea acestora asigurã o mai bunã identificare a þintei, având

posibilitatea sã elimine þintele false, dacã se întrebuinþeazã sistemelede autodirijare în infraroºu bicolor.

Muniþiile cu autodirijare pe baza undelor milimetrice (MMW)au o sensibilitate crescutã, ceea ce duce la creºterea cantitãþii de sem-nale receptate din zona cercetatã, deci o creºtere foarte mare a cantitã-þii de informaþie ce trebuie filtratã ºi prelucratã de microprocesor. Suntînsã sensibile la mãsurile contraelectronice luate de cãtre adversar.

Sistemele de cercetare-lovire de înaltã precizie se compun din:– mijloace de cercetare;– centrul pentru prelucrarea automatã a datelor ºi informaþiilor

primite de la mijloacele de cercetare;– centrul de conducere ºi dirijare a focului;– mijloacele de lovire dirijate ºi autodirijate;– elementele pentru transmiterea automatã ºi codificatã a datelor

de cercetare ºi a comenzilor.

201august, 2009


Materiale noi pentru asigurareaprotec]iei colective

DR. ING. ªTEFAN-MIRCEA MUSTAÞÃ

De-a lungul istoriei, încã din Evul Mediu, s-a constatat ocreºtere a ameninþãrii asupra protecþiei individuale ºi colec-

tive a luptãtorilor ºi, în consecinþã, s-a impus o îmbunãtãþire permanen-tã a calitãþii accesoriilor purtate de aceºtia dar ºi a materilelor menitea atenua efectele diferitelor mijloace de atac.

Dezvoltarea rapidã a tehnicii începând cu secolul XIX, con-flictele armate, precum ºi amplele miºcãri sociale care au caracterizatsecolul XX încã din primele decenii au determinat apariþia ºi diversi-ficarea protecþiei individuale prin vestã antiglonþ, impunându-se toto-datã în mod substanþial ºi implicarea industriei constructoare de maºiniîn dotarea structurilor militare cu maºini de intervenþie ºi tehnicã deluptã, dotate corespunzãtor pentru a asigura protecþia luptãtorilor [1].

Trebuie subliniat faptul cã principalele calitãþi ale unui astfel demijloc de intervenþie nu constau numai în gradul de mobilitate ºi capa-citatea sa de deplasare în orice teren, ci ºi în posibilitãþile acestuia deprotecþie împotriva armelor de foc.

203august, 2009

Pentru realizarea protecþiei maºinilor de intervenþie împotriva ar-melor de foc este necesar ca acestea sã fie înzestrate cu un blindaj, rela-tiv rezistent ºi uºor. Aceste douã proprietãþi – mobilitatea ºi protecþia prinblindaj – par sã fie, la prima vedere, contradictorii, deoarece pentru aavea o rezistenþã mare, placa de blindaj trebuie sã fie groasã, iar pentrua fi, cât mai uºoarã, ea trebuie sã aibã grosimea cât mai redusã. Problemapoate fi rezolvatã numai prin realizarea blindajului din materiale defoarte bunã calitate, cu rezistenþã ridicatã la impact [2].

În timpul rãzboiului din Golf s-a dovedit însã cã vehiculele blin-date uºoare de luptã, dotate cu o protecþie prin blindaj suficientã pentru



Fig. 1 - Tipuri de maºini de luptã blindate [4]

trupele transportate la bord au fost, în general pe roþi, acest tip de pro-pulsie având un randament scãzut, în condiþiile de deºert cu un nisipfin. Pe de altã parte, vehiculele blindate grele întâmpinã dificultãþi laexecutarea marºurilor pe distanþe mari.

S-a ajuns astfel în situaþia de a alege între maºinile de luptã gre-le pe ºenile cu o protecþie optimã prin blindaj ºi o mare putere de focpe câmpul de luptã ºi vehiculele blindate uºoare pentru o desfãºurarecât mai rapidã [3].

Studiind publicaþiile de specialitate, concluzionãm cã principa-lele eforturi în acest domeniu au fost îndreptate spre crearea unor tipurinoi de maºini de intervenþie ºi de luptã moderne (fig.1), din generaþiaa patra, de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, precum ºi spre moder-nizarea unor tehnologii de realizare a principalelor componente ºi sub-ansambluri ale acestora.

În cele ce urmeazã, sunt prezentate câteva din variantele de îm-bunãtãþire a protecþiei prin blindaj, transpuse în practicã de þãri cu o in-dustrie de apãrare puternic dezvoltatã.

IsraelBlindajul reactiv – exploziv Blazer. Experienþa Israelului în con-

flictul din Orientul Mijlociu din 1973 a demonstrat nevoia de mãrire aprotecþiei vehiculelor de luptã faþã de mijloacele antitanc. Pentru a sa-tisface aceastã cerinþã, specialiºtii firmei RAFAEL au proiectat ºi dez-voltat blindajul suplimentar reactiv – exploziv Blazer [5]. Montareaacestuia a fost efectuatã, încã din timpul invaziei din Liban, din anul1982 pe toate tancurile israeliene de tipul Centurion: M48 A5, M60,M60 A1.

Blindajul reactiv – exploziv Blazer este gândit pentru a satisfacefiecare tip specific de tanc ºi constã în elemente de protecþie modulare,de configuraþii ºi grosimi diferite, în funcþie de cerinþele privind asigu-rarea protecþiei, specifice fiecãrui tip de tanc. Astfel, în urma aplicãriiacestui tip de blindaj, greutatea maºinii de luptã creºte cu aproximativ1000 kg [5].

205august, 2009

Materiale noi pentru asigurarea protecþiei colective

SpaniaBlindajul reactiv – exploziv Santa Barbara. Blindajul reactiv –

exploziv Santa Barbara a fost aplicat, pentru prima datã, pe tancurileAMX-30 aflate în dotarea armatei spaniole. Acesta este asemãnãtorblindajului reactiv – exploziv Blazer [5].

Atât sistemul de blindaje reactiv – explozive Blazer cât ºi siste-mul de blindaje reactiv – explozive Santa Barbara realizeazã o protec-þie a blindajului prin reducerea penetrãrii cu 95%. Santa Barbara ºi–adezvoltat diverse modalitãþi de protecþie dinamicã, în funcþie de cerin-þele operaþionale, astfel:

• blindajul MDPA 1 – din oþel, 5 mm grosime, având rezistenþamecanicã peste 600 HB, greutatea fiecãrei plãci fiind de 2,2 kg, cudensitatea de 37 kg/m2;

• blindajul MDPA 2 – din oþel, 10 mm grosime cu o greutate afiecãrei plãci ce depãºeºte 4,4 kg ºi densitatea de 74 kg/m2;

• blindajul MDPC 1 – din aliaj de aluminiu, de grosime 26 mm,cu o greutate a fiecãrei plãci de 2,74 kg având o densitate de 46,5 kg/m2.

S.U.A.S.U.A. a fost prima þarã care a folosit pe arie extinsã blindajul

de aluminiu (marca 5083), fiind utilizat la fabricarea în producþie deserie a vehiculelor blindate M113.

Prin folosirea primei generaþii de blindaj de aluminiu, proiectan-þii au putut obþine o reducere a greutãþii acestuia cu 20% faþã de blin-dajul din oþel, fãrã a micºora capacitatea de protecþie comparativ cublindajul din oþel [5].

Este necesar a se menþiona faptul cã, încã din anul 1960, firmaAlcan Plate a elaborat o gamã variatã de aliaje utilizate la fabricareavehiculelor blindate. Un bun exemplu, în acest sens, îl constituie noultip de aliaj care tratat termic, duce la o protecþie balisticã bunã dar cuo rezistenþã la coroziune foarte slabã.

Alcan Plate a îmbunãtãþit acest ultim tip de aliaj, din punctul devedere al rezistenþei balistice ºi al rezistenþei anticorozive, noul aliaj



fiind utilizat la fabricarea autovehiculelor blindate de tip Scorpion, Fox,CET, BMR-600 ºi în ultimul timp, la fabricarea carcaselor vehiculelorWarrior ºi Stormer.

La folosirea acestui tip de aliaj, tratat termic în fabricarea blin-dajelor, s-a luat în considerare efectul proiectilelor ºi al minelor anti-tanc explodate asupra acestuia. Astfel, acest tip de blindaj a fost deli-berat proiectat, astfel încât, sã asigure ºi o creºtere a rezistenþei ºi înzona asamblãrilor prin sudurã, comparativ cu aliajul marca 5083 [5].

Dezvoltarea ºi diversificarea tipurilor de muniþie precum ºi vari-etatea misiunilor ce trebuie îndeplinite atât în teritoriu cât, ºi în teatre-le de operaþii, au determinat accelerarea cercetãrilor în scopul îmbunã-tãþirii ºi a protecþiei individuale a personalului luptãtor, fãrã a diminuamobilitatea acestuia pe timpul exercitãrii misiunilor.

Orientãri în obþinerea de noi produse destinateprotecþiei colective

Apariþia ºi dezvoltarea diverselor tipuri de muniþii, capabile sãneutralizeze tehnica de blindate au determinat, implicit, diversificareacercetãrilor în scopul realizãrii unor noi categorii de blindaje menite sãreducã efectul muniþiei la þintã.

În scopul creºterii rezistenþei la perforare se realizeazã blindajede tip „sandwich”, la care stratul exterior este din oþel de mare durita-te, iar stratul interior, din aliaj de titan, aluminiu, vanadiu ºi crom. Întrecele douã plãci de oþel se interpune o placã din materiale ceramice saumateriale plastice armate cu fibrã de sticlã [3].

Prin intermediul blindajului multistrat s-a realizat o protecþieeficientã atât împotriva proiectilelor perforante, cât ºi a celor cumula-tive. Existã blindaje de acest tip, în care stratul nemetalic interpus întrecele douã straturi de oþel este „inert”, de tipul masã plasticã armatã cufibrã de sticlã sau cauciuc special, dar existã ºi variante în care stratuldin mijloc este o folie de exploziv.

Acest din urmã tip de blindaj este denumit reactiv-exploziv, da-toritã faptului cã jetul muniþiilor cumulative, trase asupra blindajului

207august, 2009


provoacã explozia acestui strat din interior ºi, prin interacþiune, are locperturbarea, devierea ºi reducerea în mare mãsurã a capacitãþii de pen-etrare a jetului cumulativ în interiorul carcasei tancului. Aceastã solu-þie dã rezultate bune împotriva loviturilor cu energie chimicã ºi, mairecent, împotriva proiectilelor cu penetrator de tip sãgeatã (cu energiecineticã).

Din categoria materialelor compozite cu destinaþie militarã senumãrã ºi o parte din ultimele produse ale firmei American Techno-logy Applications Knowledge (ATAK) Incorporated [6].

ATAK Inc. are ca obiect de activitate obþinerea unor noi mate-riale compozite avansate, bazate pe fibre ranforsate, cu matrice poli-merice folosite în industria de apãrare pentru forþele terestre, maritime,dar ºi aeriene (fig.2) [6].

Fig. 2 - Modul de dis-punere a fibrelor de ranforsîn matricea polimericã a com-pozitelor realizate de firmaATAK Inc [6]

Din categoria materialelor compozite cu destinaþie militarã rea-lizate de firma ATAK Inc., sunt de menþionat urmãtoarele: ATAK-MAT-1, ATAK-MAT-2, ATAK-MAT-3, ATAK-BLAST-1 ºi ATAK-BLAST-2.

Astfel, produsul ATAK-MAT-1 este un material compozit cumatrice polimericã, armat cu fibre, rezistent la coroziune ºi la foc, fiindgândit special pentru aplicaþii unde rezistenþa la rupere, la perforare,precum ºi fiabilitatea ridicatã sunt caracteristici cerute simultan, depã-ºind cu mult condiþiile impuse de standardul MIL-L-46197 (fig.3) [6].



Fig. 3 - Caracteristicile blindajului compozit ATAK-MAT-1 [6]

Compozitul ATAK-MAT-2 depãºeºte, în anumite condiþii, pro-prietãþile compozitului ATAK-MAT-1 în ceea ce priveºte rezistenþa, ri-giditatea, toleranþa la eforturi ciclice de lovire. ªi acesta la rândul sãu estemult superior condiþiilor impuse de standardul MIL-L-46197 (fig.4) [6].

Fig. 4 - Caracteristicile blindajului compozit ATAK-MAT-2 [6]

209august, 2009


ATAK-BLAST-1 este un compozit superior celor menþionate maisus, produs tot de firma ATAK Inc. Acest material compozit cu matricepolimericã armatã cu fibre a fost conceput special pentru blindajul podeleivehiculelor blindate. Pe lângã toleranþa înaltã la ºocuri, acesta a fost pro-iectat pentru a rezista fragmentãrii minelor cu efect prin suflu ºi schije(fig.5) [6].

Fig. 5 - Grafic comparativ al materialelor utilizate la fabrica-rea vehiculelor de luptã cu podea blindatã, pentru protecþie împotri-va minelor ºi schijelor [6]

Obþinerea unor materiale stratificate cu destinaþiespecialã utilizând procedeul de placare prin explozie

Dupã cum este cunoscut, datoritã efectului lor distructiv, mate-rialele explozive sunt folosite cu precãdere în domeniul militar [7].



Astfel, ele intrã ca elemente principale în diferite tipuri de muniþie, ra-chete, în mine terestre sau marine sau ca elemente cu rol divers în con-strucþia focoaselor. De asemenea, explozivii pot fi utilizaþi la distruge-rea unor construcþii, fortificaþii, poduri, linii de cale feratã etc.

În jurul anilor ‘40, cercetarea ºtiinþificã a fost atrasã de posibili-tatea folosirii explozivilor în scopuri tehnologice, la operaþiile de pre-lucrare a metalelor. Ca urmare, s-au elaborat mai multe tehnologii noi,printre care ºi procedeul de sudare ºi placare prin explozie.

Procedeul de sudare ºi placare prin explozie (în care se înca-dreazã ºi placarea prin explozie a unor straturi metalice subþiri) prezin-tã o serie de avantaje incontestabile: posibilitatea sudãrii unor combi-naþii metalice „incompatibile“ prin alt procedeu; rapiditate de execuþie(deci posibilitatea obþinerii unei productivitãþi ridicate), dar ºi posibi-litatea realizãrii în þarã a amestecurilor explozive necesare, asigurân-du-se o independenþã faþã de orice instalaþie ºi sursã de energie con-venþionalã. Ultimele cercetãri au arãtat cã sticle metalice pot fi placatesau sudate pe oþel. Datoritã duratei scurte a procesului de sudare suntexcluse transformãrile structurale în stratul depus, metoda fiind econo-micã ºi putându-se aplica ºi pe piese de dimensiuni mari.

Trebuie totuºi menþionat faptul cã, în pofida numãrului mare deþãri în care existã preocupãri în domeniu, doar marile puteri industri-ale ale lumii au reuºit sã obþinã rezultatele ce permit aplicarea la scarãindustrialã a procedeelor. Motivaþia acestei realitãþi nu este greu de in-tuit: complexitatea fenomenelor, cheltuielile relativ însemnate ale cer-cetãrii aplicative, nevoia organismelor ºi personalului specializat, ris-curile mari ale operaþiilor cu explozivi etc. Dacã mai adãugãm cãaceastã nouã tehnologie are aplicaþii în industria „de vârf“, avem o pri-mã justificare a întârzierii progreselor în acest domeniu pe plan naþional.

La sudarea prin explozie are loc un impact oblic între douã com-ponente ce trebuie sudate, ceea ce produce o comportare hidrodinami-cã a metalelor în zona de contact. În urma coliziunii oblice ia naºtereadesea un jet cu vitezã ridicatã, acesta formându-se din elementele ma-teriale prezente pe straturile superficiale ale celor douã componente

211august, 2009


[8]. Jetul provoacã o curãþire a zonei de interfaþã urmatã de o presareputernicã ce duce în final la sudare.

Fig. 6 - Repre-zentarea schematicã ºiprincipialã a procedeu-lui de sudare prin ex-plozie

O imagine de an-samblu a procedeului deobþinere a noi materialestratificate utilizând me-toda placãrii prin explo-zie, obþinutã prin simu-lare numericã pentru anu-

mite intervale de timp de la momentul generãrii detonaþiei este prezen-tatã în fig.7 [9].

Fig. 7 - Etape secvenþiale ale procedeului de placare prin ex-plozie la diferite intervale de timp t, [µs], [9]



Fenomenele ultrarapide, cum sunt ºi cele specifice placãrii prinexplozie, devin accesibile ºi pot fi tratate secvenþial prin simulare nu-mericã (fig.7) ºi reprezentate ca efect al simulãrii, fãrã a se apela lamijloace sofisticate de înregistrare, precum cinematografierea ultrara-pidã, fotografierea în radiaþii X ºi alte asemenea metode costisitoare.

CONCLUZII Din cele prezentate se poate concluziona faptul cã protecþia ve-

hiculelor blindate este dependentã de performanþele blindajului. Tendinþele cercetãrilor în domeniu constau în gãsirea de noi ma-

teriale uºoare, în scopul asigurãrii unei mobilitãþi ridicate a blindatelor,dar ale cãror performanþe privind rezistenþa la imact sã fie superioarecelor folosite în prezent, fiind caracterizate printr-o protecþie ridicatãla o gamã cãt mai variatã de mijloace de perforare.

Dupã cum s-a putut observa ºi din materialul prezentat, orienta-rea specialiºtilor în domeniu este direcþionatã spre obþinerea de noimateriale compozite, dar ºi spre metodele neconvenþionale de obþinerea materialelor stratificate.

Tipurile de materiale prezentate, inclusiv cele obþinute prin uti-lizarea procedeului de placare prin explozie subliniazã încã odata fap-tul cã materialele stratificate sunt acelea care, datoritã proprietãþilor pecare le deþin, pot satisface în mare mãsurã cerinþele impuse de benefi-ciari.

BIBLIOGRAFIE:

1. BURILEANU, ªT., Metalurgia fontei, fierului ºi oþelului,Bucureºti 1926, pp. 550-562 .

2. GOGA D. A., Contribuþii cu privire la sudarea prin exploziea plãcilor metalice subþiri, Rezumatul tezei de doctorat, Bucureºti,1999.

3. PLEªANU, T., Organizarea generalã a blindatelor, EdituraAcademiei Tehnice Militare, Bucureºti, 1998.

213august, 2009


4. * * * Armed Forces Journal – International, U.S.A., March1999.

5. CULLER, T., FOSS, C., F., Jane’s – Armour and artilleryupgrades, Ninth Edition, 1996-1997, U.K.

6. www.netcom.com/~atak.dew - ATAK Material Techno-logies.

7. BELMAS R., PLOTARD J. P., BIANCHI C., LEROY M.,Un modèle de points chauds fondé sur l’implosion de la porositemicrostructurale, Propellants explosives and pyrotechnics, 1996-18,pp. 217-222.

8. BOILEAU J., Réunion scientifique de travail sur la compre-hension de la détonation au niveau moleculaire, RSTD nr.14/1991-4.

9. MUSTAÞÃ, ªT. M., Contribuþii asupra obþinerii unor mate-riale stratificate cu proprietãþi ºi destinaþii speciale, Tezã de doctorat,Bucureºti, 2003.



Algoritmul de criptare RSA

PROF. MÃDÃLINA DUMINICÃ,COLEGIUL MILITAR LICEAL „ªTEFAN CEL MARE“

C riptografia este ºtiinþa scrierilor secrete. Ea foloseºte meto-de matematice pentru transformarea datelor, în intenþia de

a ascunde conþinutul lor sau de a le proteja împotriva modificãrii. Crip-tografia are o lungã istorie, confidenþialitatea comunicãrii fiind o ce-rinþã a tuturor timpurilor. Drept dovadã, întâlnim texte codificate încãdin antichitate. Astfel, în 1900 î.e.n., un scrib egiptean utiliza simbo-luri în locul literelor obiºnuite, pentru a ascunde de priviri nedoritescrierile sale. În 500 î.e.n., scribii evrei cripteazã mesaje prin permuta-rea literelor alfabetului (A devine Z, B devine Y, etc.), dând naºterelimbajului atbash. În 50 î.e.n., Iulius Cezar creeazã metoda ce-i poartãnumele; aceasta constã în a înlocui fiecare literã din alfabet cu cea depeste trei poziþii spre dreapta, cu reluarea alfabetului de la capãt, acolounde este cazul. Astfel, litera A devine D, B devine E ºi aºa mai de-parte. De fapt, el cripteazã textul utilizând funcþia afinã x x+3. Fia-bilitatea acestei metode era asiguratã, în principal, de noutatea ei, ni-meni necunoscând „trucul”.

215august, 2009

În zilele noastre astfel de metode nu mai sunt sigure, algoritmiide acest tip fiind sparþi cu destul de multã uºurinþã.

Orice criptare conþine douã etape: mai întâi, codarea mesajuluipe care dorim sã-l transmitem, etapã în care atribuim un numãr fiecãreilitere din mesaj (ºi transmiterea mesajului revine la transmiterea unuiºir de cifre, numit ºi cod), ºi criptarea codului, etapã în care modificãmcodul, astfel încât, acesta sã nu poatã fi reconstituit decât de persoanasau persoanele autorizate în acest sens.

Astãzi se cunosc douã tipuri de algoritmi de criptare: algoritmisimetrici (sau cu cheie secretã), ºi algoritmi asimetrici (sau cu cheiepublicã). Algoritmii simetrici au la bazã acelaºi principiu ca ºi codullui Cezar ºi anume substituþia. Puterea lor constã însã în faptul cã selucreazã cu secvenþe de numere, din ce în ce mai lungi, ghicirea com-binaþiei fiind astfel, din ce în ce mai grea, necesitând foarte mult timp.La cifrarea ºi descifrarea unui cod simetric se foloseºte aceeaºi cheie,cunoscutã doar de cel care trimite mesajul ºi cel care trebuie sã-l pri-meascã.

Algoritmul reprezentativ pentru algoritmii de criptare cu cheiesecretã este DES, creat în anii 1970. Textul este mai întâi transcrisîntr-o secvenþã de 0 ºi 1, secvenþã transmisã mai departe în blocuri decâte 64, care se cifreazã utilizând o permutare cunoscutã doar de celcare trimite mesajul ºi de cãtre destinatar. Singura metodã de a spargeun text criptat cu DES este forþa brutã, adicã încercarea tuturor per-mutãrilor posibile. Însã acest algoritm are ºi câteva dezavantaje: dacãse pierde cheia sau dacã este aflatã de terþe persoane, textul se pierdesau este decriptat de persoane indezirabile; în plus, persoana care tri-mite mesajul, are cheia pentru a-l decripta.

Aceste douã neajunsuri au fost rezolvate în 1976 de WhitfieldDiffie ºi Martin Hellman, care propun o nouã metodã de criptare: utili-zarea unei funcþii „P“ definite pe mulþimea numerelor întregi ºi inversaacesteia „S“. Dacã cele douã funcþii P ºi S sunt cunoscute este uºor dedecriptat orice mesaj codificat, cu ajutorul funcþiei P. Dacã însã nu cu-noaºtem decât funcþia P, deºi putem cripta mesajul, nu-l putem decrip-



ta, fiind foarte greu de aflat funcþia S. Ceea ce însã nu au reuºit cei doimatematicieni a fost sã gãseascã o astfel de pereche de funcþii (P, S).Dar acest obstacol a fost depãºit destul de repede: în 1977, D. Rivest,A. Shamin ºi L. Adleman gãsesc o soluþie, cea mai bunã ºi cea mai uti-lizatã astãzi: criptografia RSA. RSA se bazeazã pe urmãtoarele douãadevãruri:

• este uºor de fabricat douã numere prime p ºi q foarte mari (deexemplu, de 100 de cifre);

• dat un numãr, n=pq unde p ºi q sunt numere prime suficientde mari, este foarte greu de regãsit p ºi q.

Principiul algoritmului RSAFie numãrul întreg x mesajul pe care vrem sã-l transmitem ºi fie

n=pq , unde p ºi q sunt douã numere prime suficient de mari (n este unnumãr care poate fi fãcut public, însã nu p ºi q). Se dã, de asemenea,cheia de criptare, e. RSA se bazeazã pe congruenþele modulo n, astfel:

• Expeditorul construieºte y=x33 (mod n), numãr care va fi fãcutpublic (criptarea mesajului x).

• Destinatarul, care este singurul ce cunoaºte d cu proprietateax=ydd (mod n), reconstruieºte mesajul iniþial x. (decriptarea mesajului).

Suportul matematic al algoritmului RSAAvem de arãtat cã existã numerele e ºi d pe care le-am folosit în

paragraful anterior. Sã observãm cã a face operaþiile modulo n esteacelaºi lucru cu a lucra în inelul In, deci ne vom folosi de proprietãþilesale algebrice. Dacã ϕ este funcþia indicatoare a lui Euler, atunci Ineste un inel cu ϕ (n) elemente inversabile, adicã, în cazul nostru par-ticular, cu (p-1)(q-1) elemente inversabile. Dacã alegem e astfel încât(e, ϕ(n))=1, atunci, conform algoritmului lui Euclid, va exista un nu-mãr întreg d ºi un numãr k astfel încât de+kϕ(n) = 1, de unde va rezul-ta cã xeedd=x, deci e ºi d îndeplinesc proprietãþile necesare pentru a puteafi folosite drept cheie publicã ºi cheie secretã în algoritmul RSA.

217august, 2009

Algoritmul de criptare RSA

Mai facem observaþia cã a afla d (care ar trebui sã nu fie cunos-cut decât de destinatar) este totuna cu a factoriza n, lucru care am sta-bilit deja cã este foarte dificil.

Dezavantajul algoritmului RSA ºi, în general, al algoritmilor cuchei publice este cã sunt destul de lenþi, în sensul cã pentru a cripta ºia decripta un mesaj (în condiþiile în care avem cheile publicã ºi secre-tã) consumãm o cantitate mare de timp. Din acest motiv, de multe ori,se folosesc algoritmi combinaþi: cu chei secrete ºi chei publice.

Aplicaþii ale algoritmului RSAUn prim domeniu unde întâlnim algoritmi de criptare, ºi în spe-

cial RSA, este cel al telecomunicaþiilor: telefoane publice, cu carteleelectronice, sau telefoanele mobile (protocoale de autentificare a per-soanei apelate). De asemenea, în domeniul sãnãtãþii, prin intermediulcardurilor electronice care sã conþinã istoricul medical al unui individ.Securitatea naþionalã: cãrþi de identitate, paºapoarte, legitimaþii mag-netice. ªi sã nu uitãm economia: cardurile bancare, comerþul electro-nic, sau informatica: confidenþialitatea poºtei electronice, a informaþii-lor de pe o paginã de web, pe scurt, dreptul la intimitate.

Unde vom întâlni nevoia de semnãturã ºi identificare electroni-cã, vom întâlni criptarea prin RSA.

Ca o concluzie a acestui material, aº dori sã precizez cã se poateface o introducere în algoritmii de criptare la sfârºitul clasei a XII-a. Înacest fel, putem integra câteva teoreme de aritmeticã (teorema lui Fer-mat, teorema lui Bezout, algoritmul lui Euclid), la prima vedere aridepentru elevi ºi fãrã legãturã cu viaþa realã, într-un context actual ºi demare interes, rãspunzând parþial la eterna întrebare a elevilor: „Careeste aplicabilitatea practicã a cunoºtinþelor de matematicã dobândite laorã?”.



Vehicule terestre f`r` pilot

LOCOTENENT-COLONEL (R.) EMANUEL BÃRBULESCU

National Robotics Engineering Center (NREC) dezvãluia, laînceputul acestui mileniu, un prototip de vehicul terestru

fãrã pilot care, pe lângã creativitate ºi inovaþii, includea tehnologii careîl situeazã cu mulþi ani înaintea vremii sale. Maºinãria, creaþie a CarnegieMellon University, poartã numele CRUSHER, iar ideea acestei reali-zãri provine de la masivele camioane transportoare de rocã din exploa-tãrile de carierã. Pe terenul denivelat al unui poligon de încercare dinSUA, Carnegie Mellon’s National Robotics Engineering Center a pre-zentat, pentru prima oarã, un vehicul blindat articulat care, pe lângã ro-busteþe ºi mobilitate extreme are o autonomie sporitã, toate acestea, înscopul ca armata sã-ºi protejeze trupele în teren ostil.

Deºi la dimensiuni nu foarte reduse, vehiculul de teren constru-it este totuºi unul autonom. Proiectul a fost, dacã se poate spune astfel,provocarea adresatã proiectanþilor de roboþi ºi un prim pas pentru fun-damentarea proiectelor de realizare a platformelor de luptã, în cadrulscenariilor create de cãtre planificatorii pentru armata viitorului.

219august, 2009

Crusher CRUSHER pare sã fie, la prima vedere, un monolit ºi, cu toate

cã greutatea lui atinge 6,5 tone, este construit pentru a face faþã oricã-rui teren. Vehiculul combinã robusteþea cu mobilitatea predecesoruluimijloc de transport experimentat, cunoscut sub numele de SPINNER ºiautonomia crescutã dezvoltatã de NREC, în scopul funcþionãrii sigurea maºinii, fãrã pilot, în teren puternic frãmântat ºi extrem de ostil. Pro-iectul este cunoscut ºi prin acronimul UPI care provine de la vehiculterestru de luptã autonom integrat (Unmaned Ground Combat VehiclePerceptOR off Road Integration).

Pentru realizarea unei autonomii mãrite, vehiculul include teh-nicã avansatã integratã, senzori de teren, telemetru ºi marcatori laser –LADAR (laser detection and ranging), aparaturã de vedere TV ºi sen-zori opto-electronici color. Proiectul a fost finanþat de cãtre US Armyºi Agenþia DARPA, iar valoarea investiþiei s-a ridicat la peste 35 mili-oane USD. Testat an de an ºi cu performanþe mereu îmbunãtãþite, ma-ºinãria teleghidatã i-a fãcut pe experþi sã afirme cã UPI încorporeazãtehnologii de aproape un deceniu în avans ºi reprezintã performanþe,fãrã precedent, nu doar în domeniul construcþiilor de maºini pentru lup-tã, ci ºi în alte domenii cum ar fi cel de minerit sau agriculturã.

Corpul ºi ºasiul sunt executate din tubulaturã de aluminiu, deînaltã duritate ºi din titan, protejate de o carcasã de oþel care absoarbeºocurile la contactul cu roca sau trunchiurile de arbori. Suspensia saunicã îl face sã se miºte lin pe un teren foarte accidentat ºi la trecereapeste obstacole cum ar fi canale largi, baraje diferite fãcute de cãtre omsau excavate. Pentru deplasare, vehiculul se foloseºte de opt proiectoa-re scanner laser – câte patru în înãlþime ºi în direcþie, ºase camere ste-reo-vision de înaltã rezoluþie ºi alte patru, color, pentru fiecare distanþãdeterminatã de senzorii LADAR, dispuºi pe caroseria vehiculului. Cuaparatura experimentalã de la bordul sãu, Crusher poate realiza trans-misii de imagini tridimensionale. Vehiculul este dirijat dintr-o cabinãde dirijare. Mijloacele de control asigurã în orice moment vizualizarea,



determinarea coordonatelor în care se gãseºte vehiculul ºi stabilesc di-recþia de deplasare. Proiectarea modernã, inovatoare pentru maºinilemilitare, îi conferã capacitate de adaptare, fãrã precedent, la teren încomparaþie cu vehiculele cu pilot din aceastã clasã de greutate.

Vehiculul este propulsat de un motor de 78 CP, hibrid turbo-die-sel care îi asigurã o deplasare silenþioasã în misiuni de recunoaºtere ºipoate transporta pânã la 3.600 kilograme de materiale sau armament.Bateriile de Li-Ion asigurã ºi funcþionarea a ºase motoare electrice, dis-puse, câte unul, pe fiecare roatã. Ca majoritatea sistemelor electrice-hi-brid, vehiculul poate fi propulsat folosind energia rezidualã, distanþaparcursã în funcþie de încãrcãturã ºi vitezã fiind cuprinsã între 3 ºi 16 km.Garda la sol poate varia, de la 30, la 76 cm, în funcþie de obstacolele pecare le întâlneºte. Maºina poate traversa ºi urca pante, a cãror înclinareeste de 40 de grade. Viteza de deplasare este de 40 km/h iar pentru di-ferite misiuni, maºina poate fi transportatã cu avionul (lungimea vehi-culului: 5,1 m, lãþimea: 2,6 m, înãlþimea-1,5 m).

Factorii de decizie din cadrul firmei producãtoare afirmau cãmisiunile, de început, pentru acest tip de vehicul vor fi de tip sprijin ºide transport, în convoi ºi apoi misiuni tactice. Specialiºtii spun cã în 5-10 ani fizionomia luptei va fi alta iar noi vom vedea curând, pe lângãtrupele de asalt, vehicule dirijate al cãror rol este de a asigura protecþieechipelor de luptãtori ºi de a le sprijini în operaþiunile din teren.

Vehiculul CRUSHER este rezultatul natural al celor peste 26 deani de cercetãri în domeniul roboticii. Opinia proiectanþilor ºi a realiza-torilor acestui robot de teren este cã vehiculul produs demonstreazãcum tehnologiile de navigaþie ºi acþionare, dezvoltate prin programe decercetare universitarã, pot fi rafinate cãtre prototipuri inginereºti deînaltã calitate. Nu a trecut mult timp ºi iatã cã acest tip de tehnologiesi-a gãsit multe aplicaþii. Aceasta deoarece este nevoie de un transportsigur în condiþii ostile.

CRUSHER a fost supus la teste intense, în teren, sub observaþiaUS Army ºi a DARPA, accentul punându-se pe creºterea autonomiei.Probele se pare ca au fost trecute cu succes, Crusher acþionând inclu-

221august, 2009

Vehicule terestre fãrã pilot

siv în mediu urban unde, bineînþeles, a îndeplinit funcþii multiple ºi ex-trem de complexe. Configurat astfel pentru misiuni de recunoaºteresau asalt, vehiculul realizat a intrat deja în atenþia specialiºtilor mili-tari pentru o viitoare... înregimentare. Platforma realizatã, CRUSHER,a reuºit sã influenþeze proiectarea de vehicule autonome, fãrã pilot ºinu greºim când spunem cã o sã stea la baza unor sisteme de luptã,specifice unor structuri modulare cibernetizate, ale armatei viitoruluiapropiat.



Calculul înc`rc`rilor statice provenite din ac]iunea mijloacelorde distrugere clasice la ad`posturile subteraneLT. COL. DRD. ING. FÃNEL-EDUARD IORGA

P rotecþia prin adãpostire este componenta principalã a com-plexei ºi permanentei activitãþi de protecþie civilã.

Adãposturile pentru protecþie civilã sunt construcþii militare careasigurã, atât protecþia împotriva mijloacelor de atac în vreme de rãzboi,cât ºi împotriva efectelor nocive ce pot apãrea în zone de risc chimicºi nuclear în timp de pace. Totodatã sunt construcþii inginereºti reali-zate din beton armat de clasã superioarã, în varianta independent (de-taºat) sau încorporate în costrucþii civile de diverse destinaþii.

Construcþiile militare sunt proiectate sã reziste la acþiunea bom-belor de aviaþie clasice de calibru precizat prin temã, a rachetelor ºi aefectelor expliziei muniþiei nucleare (undã de ºoc, radiaþia penetrantã,emanaþia de luminã, impuls electromagnetic) în situaþii când exploziaacesteia nu se produce în contact direct cu construcþia respectivã, pre-cum ºi la acþiunea substanþelor toxice ºi bacteorologice de luptã. Fiind

223august, 2009

construcþii permanente, adãposturile trebuie sã asigure pe duratã marecondiþii optime pentru viaþa ºi activitatea personalului adãpostit.

Amplasarea adãposturilor se face în locuri judicios alese, preci-zate prin planul de pregãtire a teritoriului pentru apãrare iar cele încor-porate în alte construcþii, conform normelor protecþiei civile reglemen-tate pe plan naþional.

Adãposturile pentru protecþie civilã se executã în perioada depace, sunt costisitoare, ele trebuind sã fie foarte bine întreþinute ºi ex-ploatate astfel încât sã fie operative în orice moment.

Ordinea de calcul a adãposturilor este în funcþie de mai mulþifactori, dintre care, cei mai importanþi sunt tipul lucrãrii (supraterane,semiîngropate, subterane de tip îngropat sau subterane de tip galerie)ºi ipoteza de încãrcare stabilitã.

La modul general, pentru toate categoriile de adãposturi ºi pen-tru ipoteza a doua de încãrcare, ordinea de calcul este urmãtoarea:

1. Precizarea datelor de calcul:– pentru încãrcãri (pentru mijloacele clasice de distrugere ºi se-

parat pentru mijloace nucleare);– pentru adãpostul ce se proiecteazã sau se verificã. 2. Determinarea sau precizarea elementelor de calcul din punc-

tul de contact al bombei (proiectilului) cu suprafaþa adãpostului;3. Calculul grosimii de protecþie la acþiunea localã a bombelor

(proiectilelor):– adâncimea de pãtrundere;– raza acþiunii explozive;– grosimea stratului (straturilor) de protecþie.4. Verificarea stratului (straturilor) de protecþie la acþiunea radi-

aþiei penetrante (inclusiv a muniþiei cu neutroni);5. Calculul la acþiunea termicã a emisiunii de luminã rezultatã

din explozia muniþiei nucleare;



6. Calculul la acþiunea generalã determinând pe elementelestructurii de rezistenþã;

a) încãrcarea staticã echivalentã datã de ºocul ºi explozia bom-bei (proiectilului);

b) încãrcarea staticã echivalentã datã de unda de ºoc a explozieimuniþiei nucleare;

c) încãrcarea datã de greutatea straturilor de protecþie sau depresiunea litostaticã (în cazul adãposturilor subterane de tip galerie).

Încãrcãrile se încadreazã în douã grupe, astfel:• grupa I:1. acþiunea bombei de aviaþie;2. acþiunea undei de ºoc a exploziei nucleare;3. încãrcarea din greutatea straturilor;4. greutatea proprie a structurii de rezistenþã.• grupa a II-a:1. acþiunea proiectilului de artilerie;2. acþiunea undei de ºoc a exploziei nucleare;3. încãrcarea din greutatea straturilor;4. greutatea proprie a structurii de rezistenþã.Calculul se continuã cu grupa de încãrcare cea mai defavorabilã.Dacã se precizeazã cã nu se ia în calcul încãrcarea din acþiunea

mijloacelor nucleare de distrugere, atunci din grupele de mai sus seeliminã acþiunea undei de ºoc ºi nu se fac verificãri la acþiunea radi-aþiei penetrante ºi efectul termic ale exploziei nucleare.

1. Dimensionarea în plan a saltelei ºi pintenilor de protecþie.2. Calculul uºilor, al ecranelor de protecþie ºi al construcþiei pen-

tru prizã de aer.În cazul adãposturilor subterane, la care salteaua de protecþie are

rigiditate mare la încovoiere, încãrcarea staticã echivalentã provineatât din ºocul, cât ºi din explozia bombei, iar în cazul saltelelor cu rigi-ditate micã la încovoiere, aceastã încãrcare provine numai din exploziabombei.

225august, 2009

Calculul încãrcãrilor statice provenite din acþiuneamijloacelor de distrugere clasice la adãposturile subterane

Planºee care au saltele de protecþie cu rigiditatemare la încovoiere

Fig. 1Încãrcãrile se calculeazã pe tavan, pereþi ºi fundaþie (radier).

Încãrcarea staticã echivalentã pe tavan:

unde : p – presiunea staticã echivalentã provenitã din acþiunea ºocului



ett

se qKpq +=)(

2233

33

3

3

3

0

444,073,0

hqhqhq

pE

hpp

+=

αcos0 ⎟⎠⎞⎜

⎝⎛

⋅=

⋅=

bamV

baIp r

unde: m – greutatea bombei, Kgf;Vr – viteza rãmasã a bombei, m/s;a,b – lãþimea ºi lungimea stratului de rezistenþã (portant), m;q3, 2 – densitatea materialului din stratul 3, respectiv 2, daNs2/m4;h3, 2 – grosimea straturilor 3, respectiv 2, m;E3 – modulul de elasticitate al stratului 3, daN/m2;0,216 ºi 0,444 – mãrimi rezultate din deducerea relaþiei de calcul;α - unghiul de incidenþã al bombei;Kt – coeficient dinamic în sol;qe – încãrcarea (presiunea) datã de explozie ºi care se determinã

dupã metodologia prezentatã în continuare:

a) relaþia generalã de calcul :când

se foloseºte relaþia:

unde :R – distanþa de la centrul exploziei la stratul portant;

227august, 2009


31/7,0 kgfmha ≥

)/(, 313

kgfmChh a

a =

αcos2Lhh pa −=

)()/(, 2 αcmdaNARq ne

−=

)/( 313

kgFmCRR =

– distanþa redusã în raport cu centrul încãrcãturii de exploziv,m/ Kgf1/3;

A – coeficientul experimental dependent de caracateristicile fizi-co-mecanice ale solului (tabel 1)

n – indicator al atenuãrii compresiunii în sol pe mãsura creºteriiadâncimii (tabel 1).

Tabel 1

când

unde:δ – coeficientul care ia în consideraþie pierderile de energie pen-

tru expulzarea solului ºi propagarea produselor de explozie în aer.δ = B/1,65

B – coeficient de buraj



)(,32

3 mhKd

KdtR ⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+

=

R-

Tipul soluluiGreutatea

volumetricã (tf/m3) A n

Nisip afânat (umiditate 3-5%) 1,25-1,35 3 3

Nisip (umiditate 4-5%) 1,5 5 3

Nisip (umiditate 5-7%) 1,55 6 3,2

Nisip (umiditate 7-8%) 1,58 7 3

Nisip (umiditate medie 8-10%) 1,60 7,5 3

Sol argilos-lutos, nisip argilos 1,60-1,65 8 3

Loess 1,35-1,40 4,5 2,8Argilã cu densitate medie 1,70-1,75 18 2,8

31/7,0 kgFmha <

)()/(, 2 βδ cmdaNRAq ne

−=

d

a

RhfB =

b) timpul de acþiune θθ a undei de compresiune în sol pe distanþaR în raport cu centrul exploziei

unde:

C – greutatea încãrcãturii active, Kgf;µ, η – coeficienþi experimentali dependenþi de natura solului ºi

de adâncimea la care este introdusã încãrcãtura activã (tabel 2).

Tabel 2

Pentru domeniul 0,4 < < 0,8 ºi 1 < < 1,5, valorile µ se deter-minã prin interpolare liniarã.

c) timpul corespunzãtor momentului în care compresiunea ajun-ge la valoarea sa maximã

229august, 2009


)(,3 sRC ηµθ +=

Tipul soluluiµ η

hn ≤ 0,4 hc=0,8-1,0

hn ≥1,5 hn ≤ 0,4 hc=0,8-1,0

hn ≥1,5

Nisip afânat 0,025 0,03 0,04 4,5 10-3

Nisip cu den-sitate medie 0,01 0,014 0,018 8,5 10-3

Sol nisipos -lutos, nisipargilos

0,006 0,008 0,01 10 10-3

Loess 0,008 0,011 0,014 14 10-3

Argilã cuumiditatemedie

0,003 0,005 0,006 8 10-3

ah ah

fig. 2

De – viteza de propagare în sol a undelor elastice;Dp – viteza de propagare în sol a undelor plastice;R* - distanþa la care începe sã se disipeze frontul undei de ºoc ºi

începe formarea undelor elasto-plastice.

Valorile maxime sunt date în tabelul 3.R – distanþa de calcul pânã la centrul exploziei.

Tabel 3



);(,*)(

sRRDD

DD

pe

pe

−−

=θ

3** CRR =*R

Tipul soluluiR*, m/kgf

1/3

hn ≥ 0,8 0,4 < ha <0,8

ha ≤ 0,4

Nisip afânat 0,6-0,8 0,4-0,6 0,3-0,4Nisip cu densitate medie 0,7-0,9 0,6-0,7 0,4-0,6Loess 0,7-0,8 0,6-0,7 0,4-0,5Pãmânt argilos 0,8-0,9 0,7-0,8 0,5-0,6Argilã 0,8-1,0 0,8-0,9 0,6-0,7

d) Încãrcarea dinamicã ce acþioneazã asupra planºeului

fig. 3

qd = p0 [0,7+0,3(1- ?)], daN/cm2

X – coeficient în funcþie de raportul R/lc ºi de proprietãþile solu-lui caracterizate prin coeficientul presiunii laterale εs.

εs = 1-2µ/1- µ; µ = coeficient Poisson.Acesta se ia din tabelul 4.

p0 – presiunea reflectatã cu valoarea sa la mijlocul deschiderii decalcul ºi perpendicular pe acesta.

Tabel 4

231august, 2009


εsX

R/lc = 0,5 R/lc = 1,0 R/lc = 1,5 R/lc = 2,0

0,3 0,8 0,38 0,20 0,10,5 0,77 0,36 0,15 0,040,7 0,75 0,34 0,15 0,04

p0 = Kr qc

Kr – coeficientul de reflexie la cãderea undei de compresiune pesuprafaþa construcþiei. Se determinã în funcþie de parametrul λ.

λ = m / 2De ρθm

fig. 4

unde:m – greutatea (masa) planºeului (supusã miºcãrii) pe unitatea de

suprafaþã tfs2/m3;

ρ – densitatea solului tfs2/m4;

De – viteza de propagare a undelor elastice în sol;

E – modulul de elasticitate al solului, daN/cm2

E = 103 ft3

ft – coeficient de tãrie al solului (Protodakonov)ρt – densitatea solului; ρt = Yt/g, daNs2/m4



tt

e pED α⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛=

Yt – greutatea volumetricã a solului, Kgf/m3

g = 9,81 m/s2

αt – coeficient de contractare a solului

µ – coeficient de repartiþie transversalã a solului (Poisson)Dp – viteza de propagare a undelor plastice în solDp = De/ββ = 2 când qe ≤ TYC

β = 4-5 când qe > TYC

TYC – rezistenþa de rupere a rocii la compresiune

Valori practice ale De, Dp ºi β sunt menþionate în tabelul 5.

Tabel 5

e) Încãrcarea staticã echivalentã

Kt – coeficient dinamic în sol ºi þine seama de rãspunsul dinamical structurii de rezistenþã (elementul supus miºcãrii).

233august, 2009


)2)(1(1

µµµα

++−=t

Categorii de rociρt

(daNs2/m4)De

(m/s)Dp

(m/s)Dd

(m/s)β

Terenuri slabe (nisipuscat, inforat) 143-164 100-200 30-100 100-150 2-5

Nisip argilos cu umiditatenaturalã 155-240 150-300 50-120 150-350 2-4

Nisip compact, argilã cuumiditate naturalã 234-260 200-400 100-150 200-500 2-3

Stâncã 250-274 3000

edtt

se qKq =)(

Se determinã din grafice, în funcþie de rapoartele Wmx/Wt ºi ωθm

Wmax – sãgeata (deformaþia) la încovoiere maximã corespunzã-toare momentului atingerii limitei maxime de curgere a armãturii dinbetonul armat.

Wt – mãrimea corespunzãtoare sãgeþii maxime în domeniul elastic.

Wt = Wst sin ωθm

Wst – sãgeata staticã

unde:ξm, ξp – coeficienþi de reducere a masei plãcii, respectiv încãr-

cãrii la calculul elementelor de rezistenþã în stadiul elastic;– acelaºi fel de mãrimi pentru stadiul plastic

Valorile acestor coeficienþi se determinã pentru grinzi ºi plãcicare au forme de rezemare cel mai des întâlnite, articulatã ºi încastratãpe contur.

ω – pulsaþia proprie de vibraþie a elementului supus acþiunii (plan-ºeului)

Mod de calculI. Se determinã produsul ωθm – în grade sexazecimaleII. Se determinã raportul Wmax / Wt

III. Se determinã mãrimea IV. Se face comparaþia:



kWW

mst

t == ωθsin

kkW mpmpm /cos//21 2max ωθξξξξ •+=

mp ξξ ,

)/1()1(12 2

21

2

2

2

22 shE

bm

am

µρπω

−⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛=

3** CRR =

a) Dacã distanþa redusã nu depãºeºte mãrimea R*,kt se determinã cu graficul 1.

R ≤ R* - graficul 1

b) Dacã R > R* - graficul 2

1.2 Încãrcãri pe pereþii laterali qse

qse(p) = (µ/1 - µ) qe

(p) kt, (daN/cm2)

qe(p) se determinã la nivelul hc/2 + Hpr folosind relaþia (α) sau (β)

235august, 2009


3** CRR =

fig. 5

Încãrcarea pe radierqse

(t) = qse(t) / (1 + De3Y3 / Def Yf), (daN/cm2)

Def Yf – viteza de propagare a undelor elastice, respectiv greuta-tea volumetricã a terenului de sub radier.

Notã: Încãrcarea qe poate fi determinatã mai puþin exact (fãrã sã þinã

seama de rãspunsul dinamic al structurii):a) pe tavanqse

(t) = kt qe(t)

Rmn=t(kd2/kd3)+h3, (m)t=h1+h2-ha , (m)



)/(,35,3 2

23

cmdaNR

Ckqmn

de ⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛= β

b) pe pereþii laterali qse

(p) = kt qe(p)

c) pe radierqse

(r) = 0,6 qse(r)

Mãrimea coeficientului kt:

237august, 2009


Telefonia VoIP (voce peste protocol de internet)(Voice over InternetProtocol)LT. ING. DIANA CLAUDIA CÂRSTEA

D ezvoltarea Internet-ului, cerinþele crescânde de integrare atraficului video, audio ºi de date, au condus piaþa teleco-

municaþiilor cãtre transformãri pe care nici un alt domeniu nu le-a cu-noscut vreodatã. Provocãrile au apãrut când a devenit obligatorie gãsi-rea unor soluþii de integrare a tehnologiei Internet-ului, bazatã pe inte-ligenþa terminalelor utilizator, cu tehnologiile de telecomunicaþii tradi-þionale în care „inteligenþa“ e parte componentã a reþelei, iar securita-tea, siguranþa ºi asigurarea parametrilor de calitate doriþi sunt funcþiitestate ºi verificate în timp.

În urmã cu 20 de ani, sistemul telefonic public era folosit înprincipal pentru traficul audio iar traficul de date era sporadic ºi în in-tervale de timp scurte. Cu timpul, raportul între traficul de date ºi trafi-cul audio s-a schimbat, ajungând ca în primii ani ai secolului al XXI-leatraficul de date sã depãºeascã cu mult traficul audio.

Aceastã schimbare a determinat ca transmiterea semnalului audiosã se facã prin reþelele cu comutare de pachete sau reþele de date, din

239august, 2009

cauza consumului scãzut a lãrgimii de bandã pe care-l ocupã. Acesttip de telefonie se numeºte telefonie prin Internet (Phone ThroughInternet) sau, mai consacrat, transmisie de voce peste IP (InternetProtocol), sau „voice over IP” (VoIP).

Se ºtie faptul cã reþeaua de telefonie manipuleazã în special tra-fic audio ºi video, pe când Internet-ul e modelat pentru traficul de date.Reþelele de telefonie ºi reþelele IP gestioneazã în mod diferit alocãrilede nume, adresarea ºi rutarea. Co-existenþa celor douã tipuri de reþeleeste obligatorie, o tehnologie nu trebuie sã o elimine pe cealaltã.

Telefonia IP (care este o tehnologie ce permite efectuarea ape-lurilor vocale utilizând o conexiune la Internet în bandã largã în loc delinia telefonicã), se caracterizeazã prin conversia vocii în pachete dedate ce se transmit prin reþele IP de la sursã la destinaþie, unde suntpuse din nou în ordinea iniþialã ºi convertite înapoi în semnale acus-tice.

Cea mai cunoscutã reþea IP este Internetul, conectând milioanede utilizatori la nivel mondial. Alte reþele IP sunt cele interne compa-niilor, reþele private între utilizatori sau diferite instituþii.

Existã servicii VoIP care permit apelul persoanelor pe baza unuinumãr de telefon fix ºi/sau mobil, atât local cât ºi internaþional. De ase-menea, în timp ce unele servicii VoIP funcþioneazã doar pe computeresau cu un telefon VoIP, existã servicii care permit folosirea unui tele-fon tradiþional conectat la un adaptor VoIP:

ATA: Cea mai simplã ºi cea mai comunã metodã este prinutilizarea unui dispozitiv numit adaptor telefonic analogic (ATA).Adaptorul telefonic analogic permite conectarea telefonului la compu-ter sau la conexiunea de Internet pentru a fi utilizat cu VoIP. ATA esteun convertor analog-to-digital. Este nevoie de semnal analogic de petelefonul tradiþional pentru a fi convertit în semnal digital necesartransmiterii sub formã de date pe Internet.

Telefoane IP: Aceste telefoane aratã la fel ca telefoanele nor-male dar, în loc de conectorii clasici de telefon RJ - 11, telefoanele IPau conectori Ethernet RJ - 45.



Telefoanele IP se pot conecta direct la routere, putând avea toatecomponentele hardware ºi software necesare pentru manipularea ape-lurilor IP.

Calculator – la – calculator: Acest lucru este, cu siguranþã,cel mai simplu mod de a folosi VoIP. Nici mãcar nu trebuie sã se plã-teascã pentru apelurile la distanþã. Existã mai multe companii care ofe-rã gratuit sau cu costuri foarte mici software-ul necesar pentru acest tipde VoIP. Tot ce trebuie este software-ul, un microfon, difuzoare, o pla-cã de sunet ºi o conexiune la Internet, de preferinþã una rapidã.

Pe durata stabilirii uneiconexiuni VoIP se pot identifi-ca trei faze:

semnalizarea, prin carese asociazã (se pun în legãturã)terminalele VoIP, care sunt lo-calizate prin adresã IP. În aceas-tã fazã este posibil sã fie nece-sarã translatarea adreselor în-tre Planul Internaþional de Nu-merotare a TelecomunicaþiilorPublice în adrese IP ºi invers;

controlul apelului, princare se negociazã unele carac-teristici precum capabilitãþileterminalelor VoIP, tipul de co-dec folosit, etc;

transferul propriu - zis de informaþie.

Orice sistem VoIP este alcãtuit din patru componente de bazã:Terminale: un exemplu de terminale sunt terminalele H.323.

Sunt terminale de tip LAN (Local Area Network) pentru transmisiavocii. Exemple comune de astfel de terminale sunt calculatoarele per-sonale ce ruleazã Microsoft NetMeeting ºi au un microfon de reþea.

241august, 2009

Telefonia VoIP (voce peste protocol de internet)(Voice over Internet Protocol)

Terminalele H.323 implementeazã funcþii de transmitere a vocii, in-cluzând cel puþin un codec de voce (Compressor/ Decompressor).

Porþi (GGaatteewwaayyss): acestea fac legãtura între reþeaua de telefo-nie clasicã PSTN (Public Switched Telephone Network) ºi Internetsau o altã reþea compatibilã VoIP. Porþile trebuie sã translateze mesajede semnalizare între cele douã pãrþi ºi sã comprime/decomprime vo-cea.

Regulatoare de porþi vocale (GGaatteekkeeeeppss): oferã funcþii de ru-tare pentru echipamentele din zona deservitã. Aceasta poate fi, uneori,translaþia între sistemul de numerotaþie din interior ºi cel din exterior.O altã funcþie importantã a gatekeeper-ului este controlul admisiei,specificând ce terminale pot apela anumite numere.

Servere de aplicaþie ºi unitãþi de control multi - punctMCU (MMuullttiippooiinntt CCoonnttrrooll UUnniitt): permit funcþii de conferinþã între treisau mai multe terminale. Logic, un MCU conþine douã pãrþi:

1. Controlor multipunct MC (Multipoint Controller) - se ocupãcu semnalizãrile ºi mesajele de control necesare conferinþelor;

2. Procesor multipunct MP (Multipoint Processor) - primeºtesemnalele de la terminale, le multiplicã ºi le trimite apoi cãtre partici-panþii la conferinþã.

Principalele avantaje ale telefoniei VoIP faþã de telefonia cla-sicã sunt:

creºterea eficienþei de utilizare a reþelelor – datoritã echipa-mentelor folosite în comun ºi a exploatãrii optime a lãrgimii de bandãdisponibile;

simplificarea infrastructurii hardware;reducerea costurilor – se datoreazã în principal eliminãrii cos-

turilor de transmisie prin reþeaua de telefonie la mare distanþã. Cu o co-nexiune rapida la Internet prin cablu sau DSL (Digital SubcriberLine), se pot efectua apeluri telefonice de la calculator la calculator,oriunde în lume, gratuit;

mobilitate ridicatã - utilizarea telefonului VoIP în cãlãtorii,vacanþe - atâta timp cât existã conexiune internet la destinaþie;



existã multe alte caracteristici care fac VoIP atractiv: redirec-þionarea apelurilor (call forwarding), apel în aºteptare (call waiting),poºtã vocalã, afiºarea identitãþii apelantului (caller ID), navigare web,e-mail, e-banking ºi multe altele.

De asemenea, se pot trimite date, precum imagini ºi documente,în timp ce se vorbeºte la telefon.

Existã ºi dezavantaje ale telefoniei VoIP, printre care putemenumera:

imposibilitatea efectuãrii apelurilor de urgenþã la 112. Una dincauzele majore pentru care existã aceastã dificultate o reprezintã impo-sibilitatea localizãrii geografice a apelantului;

lipsa serviciului de telefonie în cazul în care este întreruptãalimentarea cu energie electricã. O soluþie pentru aceastã problemã oreprezintã utilizarea unei baterii de rezervã sau a generatoarelor decurent electric pentru a furniza energia electricã;

reþelele VoIP pot fi virusate;calitatea convorbirilor poate fi afectatã de: întârzieri, acest lu-

cru ducând la apariþia ecoului în timpul efectuãrii convorbirii telefoni-ce; fluctuaþia întârzierii pachetelor audio (jitter), poate face semnalulaudio recepþionat neinteligibil; pierderea pachetelor de date, în mo-mentul în care reþeaua este foarte aglomeratã.

Reþelele de tip IP (Internet Protocol) devin din ce în ce maiatractive pentru a fi folosite drept suport pentru transportul de voce.Preþul în continuã scãdere al transportului de date precum ºi conver-genþa voce, video ºi a comunicaþiilor de date prin Internet din ultimiiani, fac ca furnizarea de servicii publice ºi produse de înaltã calitateprin noile tehnologii sã fie una din marile provocãri aflate într-o con-tinuã evoluþie.

Bibliografie:1. „Reþele ºi interreþele de calculatoare”, Mihai Ceapiru - Edi-

tura Matrix Rom, Bucureºti;2. http://www.voip-info.org

243august, 2009

Telefonia VoIP (voce peste protocol de internet)(Voice over Internet Protocol)

for]ele terestre · cã ºi capitalul de încredere de care se bucurã instituþia militarã s-a...

Documents

Transcript of for]ele terestre · cã ºi capitalul de încredere de care se bucurã instituþia militarã s-a...