Fondatorul Fascismului Italian

2
Fondatorul fascismului italian, s-a nascut la Predappio, la 29 iulie 1883, in familia unui fierar cu simpatii politice socialiste. Devenit invatator, a calatorit un timp in Elvetia, unde a adoptat ideile anarhismului si a practicat jurnalismul (detinand postul de editor al ziarului Partidului Socialist, Avanti, la Milano). In 1910 s-a casatorit cu Rachele Guidi. Din aceasta casatorie au rezultat cinci copii. Pe plan politic, s-a remarcat mai intai in 1911 cand a ajuns in inchisoare datorita atitudinii sale de impotrivire fata de razboiul purtat de Italia in Libia. Aceeasi pozitie a adoptat-o si la inceputul Primului Razboi Mondial, dar si-a schimbat rapid convingerile antirazboinice devenind un militant activ pentru intrarea Italiei in razboi. Aceasta schimbare de atitudine a determinat ruptura lui cu Partidul Socialist. In 1915 a inceput sa editeze la Milano propria sa publicatie, Il Popolo dItalia, care va deveni organul de presa al miscarii fasciste italiene. In martie1919, dupa incheierea Primului Razboi Mondial, M. a pus bazele Miscarii Fasciste (denumirea provine de la fasciile romane, simbol al puterii in Roma antica). In anii tulburi de la sfarsitul razboiului aceasta grupare politica nationalista, antisocialista si antiliberala a atras rapid o parte a populatiei debusolate de razboi, dar si multi industriasi si bancheri care se grabeau sa ii asigure sprijin financiar. Partidul lui M. era vazut ca o alternativa posibila fata de pericolul raspandirii ideilor comuniste in randul italienilor. In urma Marsului asupra Romei organizat de M. impreuna cu adeptii sai, regele Italiei, Victor-Emmanuel al III-lea, a acceptat sa-i incredinteze liderului fascist formarea unui guvern de coalitie, la 28 octombrie 1922. Procesul de acaparare a puterii de catre fascism era practic incheiat. Italia a devenit un stat totalitar, in care mijloacele de comunicare in masa erau cenzurate, partidele si sindicatele erau interzise, intreaga viata politica gravitand in jurul Partidului Fascist, proclamat partid unic, si a conducatorului sau, Il Duce. In teritoriu, partidul era sustinut de organizatiile paramilitare ale Camasilor Negre si Balillas (ale adolescentilor). Conceptia lui M. despre statul fascist, expusa in Doctrina fascismului, este edificatoare: Pentru fascism totul se afla in stat, nimic uman sau spiritual nu exista in afara statului. In acest sens, fascismul este totalitar, iar statul fascist, sinteza si unitate a tuturor

description

mussolini

Transcript of Fondatorul Fascismului Italian

Page 1: Fondatorul Fascismului Italian

Fondatorul fascismului italian, s-a nascut la Predappio, la 29 iulie 1883, in familia unui fierar cu simpatii politice socialiste. Devenit invatator, a calatorit un timp in Elvetia, unde a adoptat ideile anarhismului si a practicat jurnalismul (detinand postul de editor al ziarului Partidului Socialist, Avanti, la Milano). In 1910 s-a casatorit cu Rachele Guidi. Din aceasta casatorie au rezultat cinci copii.

Pe plan politic, s-a remarcat mai intai in 1911 cand a ajuns in inchisoare datorita atitudinii sale de impotrivire fata de razboiul purtat de Italia in Libia. Aceeasi pozitie a adoptat-o si la inceputul Primului Razboi Mondial, dar si-a schimbat rapid convingerile antirazboinice devenind un militant activ pentru intrarea Italiei in razboi. Aceasta schimbare de atitudine a determinat ruptura lui cu Partidul Socialist.

In 1915 a inceput sa editeze la Milano propria sa publicatie, Il Popolo dItalia, care va deveni organul �de presa al miscarii fasciste italiene.

In martie1919, dupa incheierea Primului Razboi Mondial, M. a pus bazele Miscarii Fasciste (denumirea provine de la fasciile romane, simbol al puterii in Roma antica). In anii tulburi de la sfarsitul razboiului aceasta grupare politica nationalista, antisocialista si antiliberala a atras rapid o parte a populatiei debusolate de razboi, dar si multi industriasi si bancheri care se grabeau sa ii asigure sprijin financiar. Partidul lui M. era vazut ca o alternativa posibila fata de pericolul raspandirii ideilor comuniste in randul italienilor.

In urma Marsului asupra Romei organizat de M. impreuna cu adeptii sai, regele Italiei, Victor-Emmanuel al III-lea, a acceptat sa-i incredinteze liderului fascist formarea unui guvern de coalitie, la 28 octombrie 1922. Procesul de acaparare a puterii de catre fascism era practic incheiat. Italia a devenit un stat totalitar, in care mijloacele de comunicare in masa erau cenzurate, partidele si sindicatele erau interzise, intreaga viata politica gravitand in jurul Partidului Fascist, proclamat partid unic, si a conducatorului sau, Il Duce. In teritoriu, partidul era sustinut de organizatiile paramilitare ale Camasilor Negre si Balillas (ale adolescentilor). Conceptia lui M. despre statul fascist, expusa in Doctrina fascismului, este edificatoare: Pentru fascism totul se afla in stat, nimic uman sau spiritual �nu exista in afara statului. In acest sens, fascismul este totalitar, iar statul fascist, sinteza si unitate a tuturor valorilor, interpreteaza, dezvolta si da forta vietii intregului popor [...]. Fascismul este inamicul sindicalismului. Indivizii formeaza clasele in functie de interesele lor; ei sunt sindicalizati dupa diferitele activitati economice care au interese asemanatoare; dar inainte de toate ei fac parte din Stat. �

M. a transformat Italia intr-un stat corporatist in care, odata sindicatele desfiintate, patronii si � �muncitorii au fost organizati in grupuri de interese economice comune (pe domenii de activitate) aflate sub controlul strict al partidului. De altfel, intreaga economie italiana era strict dirijata de stat, care finanta marile grupuri industriale. Totodata, a stins vechiul conflict dintre Biserica si stat, prin acordul de la Lateran (1929) in urma caruia era recunoscuta independenta Vaticanului.

Pe plan extern, Mussolini a adoptat o politica agresiva, in concordanta cu pretentiile de mare putere ale Italiei fasciste: in 1935- 1936 Italia ocupa Etiopia (in ciuda opozitiei Societatii Natiunilor), din 1936 se implica in Razboiul civil din Spania in sprijinul fascistilor lui Franco, in 1939 trecea la invadarea Albaniei. O data cu ascensiunea nazismului la putere in Germania (1933), M. a devenit

Page 2: Fondatorul Fascismului Italian

aliatul lui Adolf Hitler.

Italia lui M. a participat la al Doilea Razboi Mondial, de partea Germaniei, incepand din iunie 1940. 

In iulie 1943, in conditiile debarcarii anglo-americane in Italia, regele Victor-Emmanuel al III-lea a luat decizia demiterii lui M. si arestarea acestuia. La 3 septembrie 1943 Italia semna armistitiul cu Natiunile Unite. Eliberat de o trupa germana, M. a fost dus in Germania, iar dupa o intrevedere cu Hitler a fost pus in fruntea unei Republici-marioneta, constituita sub control german in nordul Italiei. La 28 aprilie 1945, partizanii italieni i-au capturat pe M. si amanta sa Clara Petacci si i-au executat la Giulino di Mezzegra, langa lacul Como.