Foaia Diecezană o

Organul oficial al eparhiei o r todoxe române a Caransebeşului

Preţul abonamentului : Particulari 8000 Lei Instituţii 16.000 Lei Abonamente de sprijin . . . 30.000 Lei

APARE DUMINECA MANUSCRISELE SE VOR TRIMITE.PE ADRESA CONSILIULUI

EPARHIAL, SECŢIA CULTURALĂ.

Inserţiuni: Pentru fiecare centimetru pătrat

câte 100 Lei . > E p i s c o p i a ort . rom. Caransebeş

cont . C. E . C. Nr. 80 .676 . *

Nr. 1382 P r è s . 1946.

V E N I A M I N , din îndurarea lui Dumnezeu dreptcredincîosul Episcop

al Eparhiei Caransebeşului.

I u M t u l u i . C l e r p p o p o r d i n a c e a s t ă d e D a i n n e z e i i p ă z i t ă E p a r h i e ; H a r , railâ ş i p a c e d e l à D u m n e z e u T a t ă l ş i d e l à D o m n u l n o s t r u

I i s u s H r i s t o s , i a r d e l à N o i a r h i e r e ş t i b i n e c u v â n t ă r i .

Jubiţii mei fii sufleteşti,

*tu sunt învierea şi viaţa: cel ce crede întru Mine, de va şi muri, viu va fi" !

(Ioan, XI, 25):

Stăm iarăşi în faţa celei mai mari minuni a lumii, a învierii din morţi a Fiului lui Dumnezeu , a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi exc lamăm cu apostolul T o m a : „Domnul meu şi Dumnezeul meu", (Ioan, 20 , 28) , iar la glasul de bucurie al îngerilor: „Nu, este aici, ci s'a sculat", (Luca, 2 4 , 6 ) , împreună cu mironosiţele mueri, plini de bucurie alergăm şi noi să împărtăşim tuturor vestea cea mare: „Hristos a înviat"! Şi de atunci şi până la sfârşitul veacurilor, credem cu tărie în dumnezeirea Mântuitorului Hristos, „Unul născut, carele din Tatăl s'a născut mai înainte de toţi vecii,... Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut,... carele s'a răstignit pentru noi şi a treia zi a înviat... şi a cărui împărăţie nu va avea sfârşit". (Simbolul credinţei). Intăpff în această credinţă răspundem cu salutul de biruinţă: „Adevărat a înviat"!

In faţa marei şi înfricoşatei taine a morţii, la care suntem supuşi cu toţii şi în faţa căreia stăm neputincioşi , deoarece de oameni nu a putut fi rezolvită, vine Mântuitorul lumii şi ne aduce mângâierea, ca să nu ne mai îngrozim în faţa morţii, ci să credem, că trecem, după valea plângerii, într'o altă viaţă mai bună, „unde nu este durere,^ nici întristare, ci viaţă fără de sfârşit". Se poate o mai

mângâietoare întărire a omului, Ia trecerea din aceasta viaţă pământească, de care ne legăm atât de mult, decât cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede întru Mine, de va şi muri, viu va fi" /

Aici zace taina nespusei bucurii ce ni-o aduce luminatul praznic al Paştilor. Să mulţumim Tatălui din ceruri că ne-a învrednicit, că după necazurile crâncenului războiu prin care am trecut şi care a lăsat multe răni pe trupul ţării reîntregite, să ajungem marele praznic creştinesc al învierii Domnului , care : „celor din mor-mânturi viaţă le a dăruit1'. Mare este bucuria, pentrucă prin învierea Domnului s'a arătat dumnezeirea Mântuitorului Hristos şi biruinţa dragostei contra urei, a adevărului contra minciunii, a luminei contra întunerecului.

Cu drept cuvânt cântările bisericeşti în această luminată zi sunt pline de bucurie duhovnicească pentru înseninarea sufletelor creştinilor după săptămâna de durere a patimilor, când cu inimile îndurerate au luat parte la cea mai mare tragedie a lumii din toate vremurile. Acela care a fost întruparea bunătăţii, a milei, a iubirei desăvârşite, care a ridicat pe om din sclavie şi i-a arătat calea spre mântuire, care a îăcut atâta bine în scurta lui petrecere în lume, înviind morţii, tămăduind toată boala şi neputinţa în popor, saturând pe cei flămânzi, să fie supus la bătăi, scuipări şi batjocuri şi la moarte pe cruce din voia Tatălui, ca să mântuie lumea, luând asupra, sa păcatele oamenilor.

In toate umilele noastre bisericuţe, cari au luminat calea spre mântuire a sufletelor, răsună astăzi cântările de bucurie : „Aceasta este ziua care a ţăcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într'ănsa (Ps . 117, 23) . Bucuria tuturor este mare, pentrucă prin puterea dumneze iască a lui Hristos, osânda păcatului, prin care a intrat moartea în lume, a fost ridicată, şi prin învierea Lui ne-am făcut

v părtaşi darurilor Lui mântuitoare.

Aceasta este ziua împăcării, a iertării, a înfrăţifei în dragoste, a milei arătată în faptă faţă de aproapele: „uniipe alţii să ne îmbr'ăţişem, să zicem fraţilor celor ce ne urăsc pe noi şi să iertăm toate pentru înviere"' (Catavasii le Paştilor).

Biserica ne-a lăsat timpul de pregătire al păresimilor şi prin glasul duios al cântărilor bisericeşti şi prin cuvintele Evangheliei ne cheamă la înfrânare, la post şi rugăciune, la o mai creşt inească viaţă închinată Domnului . Lăsând toată grija cea iumească la o parte, cu toată osârdia şi smerenia să-ne plecăm genunchii sub epitrafilul duhovnicului spre a ne mărturisi păcatele înaintea prdotului şi a lui Dumnezeu , curăţindu-ne simţirile, căci numai aşa vom putea vedea „pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii".

Mare păcat face cel ce nu se apropie cu gând curat de căinţă la scaunul mărturisirii, c ă c i : „Cel care îşi tăinueşte păcatele sale nu propăşeşte, iar cel ce le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare". (Prov. 28 , 13). Numai curăţiţi de păcate prin taina sfintei spovedanii , împăcaţi cu Dumnezeu şi cu semenii noştri, şi devenind oameni noui în duh şi adevăr, răstignindu-ne în noi toate păcatele, putem ajunge la învierea adevăratei vieţi creştine. Numai aşa ne putem apropia cu vred­nicie de potirul cu Sfânta împărtăşanie, prin care ni s e dă leacul leacurilor, darul cel mai preţios al lui Dumnezeu , însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru l isus Hristos, care ne as igură: „Cel ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă vecinică şi Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi". (Ioan, 6, 54 ) . Prin acest dar, instituit la Cina cea de taină din Joia patimilor, înainte de a s e despărţi de ucenicii Săi, s'a împlinit făgăduinţa: „voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor".

Nr. 17-18 F O A I A D I E C E Z A N A Pagina 3

Jubitii mei, Cum am folosit noi, cei ce ne numim creştini, timpul postului ca să fim

vrednici de darurile Sfântului Praznic de astăzi ? Petrecut-am vremea în post şi rugă­ciune, cu frângerea inimii în smerenie şi pocăinţă sinceră pentru viaţa plină de păcate, cerând dela bunul Dumnezeu iertarea de păcate, ca să ne putem împărtăşi cu cvrednicie cu însuşi trupul şi sângele Mântuitorului H r i s t o s ? Numai creştinul are s'a pregătit sufleteşte cum se cuvine se va putea împărtăşi cu adevărat de darurile bogate ale acestui luminat praznic. Cel ce se apropie de Sf. împărtăşanie nepre­gătit săvârşeşte mare păcat, după cum spune Apostolul Neamurilor: „Pentrucă cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie trupul şi sângele Domnului, osânda lui-şi bea şi mănâncă1- (I. Cor. 11, 29) .

Răscumpăraţi vremea, iubiţilor mei, căci zi lele grele sunt şi folosiţi timpul cu rod bogat pentru mântuirea sufletului vostru, căci: „ce va folosi omului de va dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul, sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său". (Mat. 16, 26) .

Intoarceţi-vă la credinţa cea adevărată în Cel ce a înviat a treia zi din groapă pentru a noastră mântuire. Necredinţa are grozave urmări asupra vieţii rel igios-morale a popoarelor. Ne vin triste veşti din unele părţi ale eparhiei, că s'au înmulţit în sateie noastre fărădelegile, ba chiar şi crimele, mai ales după aces t războiu cumplit, c e e a c e este un semn al lipsei sau al slăbirei credinţei, Treziţ i-vă, voi părinţi, şi aduceţi copiii voştri la picioarele Crucii Mântuitorului, părăsiţi drumul păcatului şi al necredinţii şi întoarceţi-vă, — până mai este vreme, — la Hristos Domnul , care-şi întinde braţele spre voi cu iubire şi. vă str igă: „Veniţi la Mine, cei osteniţi... şi Eu vă voi odihni pe voi!" (Mat. 11, 28 ) . Apropiaţi-vă de El cu toată încrederea, căci El este atotmilostiv şi va primi şi în ceafBl al unsprezecelea pe cel ce vine la El cu credinţă şi smerenie, căci El ne as igură: „Pe cel ce vine la mine nu-l voi scoate afară".

Pocăiţ i -vă până este ziua, căci vine noaptea (moartea), când nu mai puteţi lucra pentru mântuirea sufletului vostru. Urmaţi poveţele Sf. proroc l e z e c h i l : „7ar dacă un păcătos se va pocăi de păcatul pe care l~a săvârşit şi va face fapte bane şi, cinstite, va, rămânea cu viaţă. Şi dacă chibzueşte şi se pocăeşte de toate păcatele lui pe cari le-a săvârşit, să trăiască şi să nu moară". (18 , 2 7 — 2 8 )

Jubitii mei, Trăim vremuri epocale pentru soartea neamurilor, când se făuresc condiţiile

de pace, dela cari depinde şi viitorul nostru ca popor cu frica lui D u m n e z e u . D e aceea s e cuvine ca ziua păcii mult aşteptate să ne g ă s e a s c ă pe toţi într'o unire şi solidaritate desăvârşită în Jurul sfintelor altare ale Bisericii noastre strămoşeşti , ocrotitoarea şi pavăza noastră ca creştini şi români în decursul veacurilor, căci numai astfel ne vom putea învrednici de o viaţă mai bună şi de dreptate sociala în deplină libertate, trăind în frăţietate cu toţii fără deosebire de limbă, rasă şi religie, căci cu toţii suntem fiii aceluiaş Tată din Ceruri, care conduce lumea cu înţelepciunea Sa nepătrunsă de mintea omenească .

Sfânta noastră Biserică, care ne îmbie prin Sf. Taine leacurile pentru tămăduirea şi mântuirea sufletelor noastre, a arătat oamenilor calea care duce peste Golgota la groapa deschisă , ca să se convingă aevea, că Domnul nu este acolo , ci „călcând moartea pe moarte, a înviat11, ş r s ' a mutat la Cer, ca să ne arate, că ţinta vieţii noastre nu poate fi pe pământ, ci spre Cer, spre Tatăl, din a cărui dragoste nemărginită ne-a venit mântuirea prin Fiul său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Neîncetat Vă rugaţi cu osârdie pentru „pacea a toată lumea" şi ca „cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă să o petrecem".

Trebue să uităm toate împărecherile şi învrăjbirile cari ne-au desbinat şi să facem într'un singur gând şi o singură simţire zid în jurul slujitorilor sf. noastre biserici, părinţii buni ai poporului, ca păşind pe calea arătată de Mântuitorul să scăpăm din robia păcatului ca „viaţă să avem" şi să devenim întru El făpturi noui, făcând pururea voia cea sfântă a Lui.

Trăiţi în frăţească dragoste întreolaltă şi în cumpătare, căci în ţară este atâta lipsă şi suferinţă. Munciţi cu sârguinţă pământurile voastre, căci munca curată sfinţeşte pe om, ca să ajutăm Ţara să-şi lecuiască rănile şi să ajungem la o viaţă mai bună şi mai dreaptă. Nu uitaţi în bucuria praznicului de astăzi să vă aduceţi aminte şi de cei ce sunt în suferinţă şi lipsuri, văduve, orfani, bolnavi şi săraci, şi alinaţi-le suferinţele prin ajutorul vostru dat cu inimă bună şi cu dragoste de frate, ca ei să poată simţi căldura iubirei creştine la acest luminat praznic al învierii, iubire care este temelia creştinismului.

„învierea lui Hristos văzând, veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei învieri a lui Hristos că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea; totdeauna, binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a sf armat".

Odată cu aceste îndemnuri părinteşti vă doresc la toţi ca să ajungeţi şi petreceţi acest praznic luminos mulţi ani cu pace, sănătate şi duhovnicească bucurie şt mulţumire.

C a r a n s e b e ş , la praznicul învierii Domnului din anul mântuirei 1946 şi al păstorirei Noastre al cincilea.

Al Vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi iubitor părinte

Darul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi, cu toţi. Amin !

Impărtăşindu-vă arhiereşti binecuvântări, am rămas,

f Veniamin, episcop

Adevărul a înviat de Prof. Dr. Gh. Cotoşman

I

După pr imirea împără tească pe care cetăţe­nii I e rusa l imulu i , en tuz iasmaţ i de magnifica operă săvârşi tă în rânduri le celor săraci , bolnavi,, necăjiţi şi asupri ţ i , au făcut-o Celui ce a venit în n u m e l e D o m n u l u i , „spre căderea şi scularea m u l t o i a în Israel" [Luca , 2, 3 4 ] , — se părea că urzeala mesch ină a cărturari lor şi fariseilor, d e a el imina din vieaţa publică pe Cel ce le de­m a s c a , zi de zi şi pas cu pas , nefasta lor ope­ră de pervertire mora lă _şi spiri tuală a poporului ales, se va des t r ăma până în ul t imele ei fire. Dar, Scr iptura t rebuia să se împl inească , j a r t impul 'prezis de Dreptul Simeon, în templul din Ierusa l im, înainte cu 3 3 ani, că „prin sufletul sf. Fecioare Măria va trece sabie" [v. 35 ] se apropia .

T răda t de ucenicul cel viclean, intrat, pen­tru 3 0 de arginţ i , în slujba StăpSnitorului aces­tei l umi [ loan, 14, 3 0 ] , părăsit de toţi ceilalţi ucenici afară de tânărul şi imacula tu l loan ,

"iar Pe t ru , deşi sta departe să-I vadă sfârşitul [Luca , 22 , 54 ] s'a lepădat şi el, cu j u r ă m â n t , în faţa slujnicei din cui tea arhiereului [ loan, 18], — Mântui toru l , pur tând sarcina păcatelor t u tu ro r oameni lor , inclusiv a nelegiuiţi lor Lui Judecător i , sta liniştit — acea linişte suve rană , care s tăpâneş te pe toţi cei ce nu-şi s imt con­ştiinţa împovăra tă — , aş teptând verdictul repre­zen tan tu lu i s u p r e m al legii moza ice , al Anei arhiereul .

Acesta , aliat cu Iuda şi cu toţi consp i ra to ­rii împotr iva Adevăru lu i , şi deci şi împotr iva lui D u m n e z e u , pe care pret indea că-L slujeşte, cu perfidia caracterist ică tu turor celor ce iubesc mai mul t s lava acestei lumi [ loan, 5, 41 -44 ] , a început să ispitească pe Acela din faţa căruia însuşi Ispititorul a t rebuit să se .depăr teze ruşi­nat [Matei, 4 , 1-11]. „Ce mă întrebi? întreabă pe cei ce au auzit ce le-am vorbit1'' — fu răspun­sul Mântu i to ru lu i [ loan, 18, 2 1 ] .

In loc să se cutremure auzind şi văzând, în carne şi oase, pe însuşi Logosul cel vecinie al Tatălui, pe care cu dor fierbinte ar fi dorit să-L vadă şi să-L audă toţi proorocii V . T . şi toţi inspiraţii antichităţii, — unul din servitori î i dă p palmă peste obraz, manifestându-şi ast­fel devotamentul faţă de Stăpânul, pe care-1 so­cotea înfruntat de un Teslar neastâmpărat.

Cutremuraţi de gestul sălbatec al slujitoru­lui marelui Preot, care se socotea slujitor al Dumnezeului celui viu pe pământ, ne vine în

minte cuvintele sf. ap. Pavel despre apostoli i cei mincinoşi , „lucrători vicleni, care iau chip de aposlo ' i ai lui Hr is tos . Şi nu este de mirat, căci însuşi Satana se preface în înger de lumină, JVu este deci mare lucru, dacă şi slujitorii lui se prefac .în slujitori ai dreptăţii, al căror slârşit va fi după faptele lor" [II Cor. 11 , 15-15] ,

Dar pa lma aceasta , care a u rma t săru tăr i i viclene a t iădătorulu i , a fost n u m a i începutu l calvarului . Sa tana mai avea încă şi alţi slujitori, prefăcuţi în îngeri de l u m i n ă : Caiafa şi Pilat. Acesta din u r m ă , reprezentant al Im; avatului din Roma , care la landul- său era şi el in ordi­nea politică, l umească , ceea ce Ana şi Caiafa erau în cea spiri tuală-religioasă, tot un repre­zentan t al lui D u m n e z e u , — a voit să ş t e daeâi. nu cumva are în faţa sa un reacţ ionar , 'or i chiar un revoluţ ionar sau un fanatic Renient , caf«. visează sceptrul lui Israel. Răspunsu l Fiului Omulu i a fost lapidar şi categoric": „împărăţia mea nu este din lumea aceasta* [ loan , 18, 30!}.

Surpr ins de acest r ă spuns neaş tepta t , a l cărei sens trecea peste puterea lui de în ţe legere , prea legată de ceea ce este prea l umesc , Pi lat întreabă din nou pe l isus , -spre a se dumi r i mai b ine : „împărat eşti tu?" — î m p ă r a t u l împă­raţilor nu ezită să r ă spundă afirmativ, unu i ne­însemnat reprezentant al u n u i împăra t pămâfi-tesc, a d ă u g â n d : „Eu pentru aceasta m'am născut şi spre aceasta am venit în lume ca să mătturise&c pentru adevăr. Oricim este din adevăr ascultă gla­sul meu" [v. 3 7 ] . Foar te tu rbura t de înţelepciu­nea adâncă a acestui r ă spuns filosofic, pe care nu-1 putea da un s implu teslar, Pilat , comple t ului t şi désor ientât , încearcă mai mult în derâ­dere şi din spirit de d ivers iune să afle ce este adevărul?

Adevărul înlrtipai a preferat să tacă, lăsân<i lui Pilat t imp de gândi re şi meditaţie/ ca dupA reflexii m a t u r e şi adânci să dea s ingur răspun­sul cerut : „Eu nu-i găsesc nici o vină* [v . . 3 8 } . Pilat a mărturisii adevărul/ Pilat a r ă s p u n s sin^ gur la întrebarea ce şi-a pus .

Ce este adevărul creştin? — a fost întreba-^ rea pe care şi-au pus -o toţi cei care au împărv tăşit părerea Anei şi Caiafei şi a tuturor farisei­lor timpului. Adevărul creştin a turburat şi con­tinuă să turbure inima tuturor necredincioşilor, a tuturor înţelepţilor acestui veac aşa z is civili­zat. Adevărul continuă să fie pălmuit, legat *şi dispreţuit de urmaşii lui Ana, Caiafa şi Pilat.

Aceştia continuă să-şi spele mâinile oride-câteori interesele lor meschine, personale, cer sacrificarea Adevărului.

Istoria creştinismului, istoria persecuţiilor creştine este şi istoria Adevărului pălmuit, dis-

preţuit , d i r niciodată dobor ît. Mai presus de vieaţă, creştinii au pus Adevărul. Pen t ru a n i m a r e a lui au păs t cu zâmbe tu l pe buze în arenele şi circurile romane , spre a fi sfâşiaţi de fiarele în-

•• f lămânzi te . Dar adevărul a r ă m a s şi va rămâne în veac , pent rucă el este mai p resus de l ume , mai p resus de forţa omenească , mai p resus de toate invenţiile, maşinăr i i le şi a rmele fie ele chiar a tomice , născocite, de mintea omenească , — el este însuşi Dumnezeu Atotţ i i torul , făcătorul cerului şi al pămân tu lu i sau, precum se expr imă celebrul predicator dominican Lacordaire: „Ade­vărul este primul nume- al lui Dumnezeu, drepta­tea este al doilea. Dumnezeu este numele propriu cil adevărului, după c u m adevărul este numele abstract al lui D u m n e z e u " . Adevărul ca şi Dumnezeu este pretutindeni, dar nu-l recunoaşte de­cât acela care-/ caută, spunea marele istoric Al. lor ga.

Ideia de adevăr a fost şi_este s t râns legată •de ideia de suferinţă, precum, observă un învă­ţat r o m â n : „Dacă te-ai hotărît să spui adevărul, ptegăteşte-ie de- suferinţă" [ l . Brătescu-Voineşt i ] , S u n t împrejurăr i , când ne e îngădui t să tăcem: dar niciodată nu ne este îngăduit de a trăda adevă­rul cu o minciună, spunea Feric i tul Augus t in .

Adevărul nu t rebue t rădat , c u m 1-a t rădat l uda , nici nu t rebue pălmui t c u m l-au pă lmui t arhiereii evreilor, A n a şi Caiafa cu toţi acoluţii lor. Adevăru l t rebue iubit şi mărturisit cu orice preţ , o r iunde , în orice împrejurăr i ş ' î n faţa ori­cui. A ascunde adevărul este -a.. trece în ceata t u tu ro r acelora cari au refuzat să vadă în lisus Hristos însuşi adevărul [ Ioan, 14, b ] ; că El este plin de adevăr [ Ioan, 1, 14] , că El a grăi t numai adevărul [ Ioan, 8, 4 5 ; I Pe t ru , 2, '22], că El a venit să mărturisească tot adevărul [Ioan, 18, 37 ] ; că Duhul Sfânt este Duhul ade­vărului [Ioan, 14, 17; 15, 2 6 ] , că El este calea care duce spre tot adevărul [Ioan, 16, 13] — , şi Că Evanghelia este adevărul adus de lisus Hristos {Ioan, 11 , 1 7 ] . "

Evanghe l ia ne învaţă că adevărul eliberează pe om din sclavia patimilor [Ioan, 8, 32 ] ; cură-ieştc sufletul de sgura păcatelor [I Petru , 1, 3 2 ] , •sfinţeşte vieaţa [ Ioan, 17, 17, 19], î m p r u m u t ă creşt inului armătura necesară în lupta contra -păcatelor [Ps . , 90 , 4 : Efes. 6, 14]. Evanghe l ia ne învaţă că adevărul este pururea cu cei credin­cioşi [II Ioan, 2 ] , că D u m n e z e u voieşte ca toţi oameni i să se m â n t u i a s c ă şi să ajungă la cunoş­tinţa adevărului [I T i m . , 2, 4; II T u n . , 2, 2 5 ] , că roadă Duhu lu i este adevăru l [Efes. , 5 , 9 ] , că credincioşii adevăraţi se închină lui D u m n e z e u î n d u h şi adevăr [ Ioan, 4 , 2 4 ] , se obl igă să s lu­jească lui D u m n e z e u în adevăr [I Imp. , 13 ,

2 4 ] , să umble în adevăr [Iii Ioan, 3 , 4 ] , să hi­be iscă adevărul [Z th . , 3 , 19], să gră iască unu l către a l t u l adevărul [Rom. , 9, 1; II Cor., 7, 14| , să se iubească în adevăr [I Ioan, ' 3 , 18] , să lucreze potrivit adevăru lu i [lez., 18, 9 ] , să. ur­meze adevărul cu dragoste [Ef., 4 , 15], să jude­ce dup>ă adevăr [Zah. , 8, 16].

Dacă simplilor credincioşi Ii se c e e să fie paznicii, stegarii şi mărturisitorii CU cuvân tu l şi cu f ap ta , ai adevărului evanghelic, cu a 'ât mai vâr tos se pretinde acest l u c r u celor ce a u răs ­punderea în societate, în Stat , în Biserică, e t c , Căci celor ce li s'a dat mult, mult li se şi cere. Dar, ma i p resus de toate , s luj . tor i lor sfintelor Altare .li se cere ca ei, în calitatea lor de înaite-stătători in B serică, să fie plini de adevăr [Exod. , 18, 2 1 ] . să insufla respect de sine prin cuvân tu l adevăru­lui [II Cor., 6, 7] , şi să predice cu t imp şi fără t imp, fă ră frică, adevărul evanghel ic [II Cor., 4 , 2; I T i m , 2, 7] ,

Sfânta Scr iptură în nenumăra t e locuri de­mască pe cei lipsiţi de adevăr [[s., 59, 14-15; I T im. , 6, 5 ] , pe cei ca r i se feresc a spune ade ­văru l [ Ie ' . , 9, 5 ] , nu sus ţ in adevărul [Is., 5 9 , 4 ] , nu-l iubesc [II Tes . , 2, 10], nu i se s u p u n [Gal. , 3 , 1; 5 , 7 ] , i se împot r ivesc- [ II T i m . , 5 , 8 ] , se ridică contra adevăru lu i , [Rom. , 2 , 8 ] , fug de el [H Tim., ' 4 , 4 ] şi înlocuesc adevărul cu minciuna [Rom. , i , 25] .

Dar tot Cartea sfântă pune în vedere celor ce . iubesc ară tarea adevăru lu i , c ă vor fi plăcuţi lui Dumnezeu [Ps . , 50 , 6; P rov , 12, 22 ] , că vor trăi în cortul şi muntele cel sfânt [Ps . , 14, 1-2]'. şi vor fi inimile lor vii'în veacul veacului [lez., 18, 9 ] ,

Peste cei ce ascund adevărul [Rom. , 1, 18 ] . şi se ridică împotr iva lui [Rom. , 2, 8 ] şi nu , cred în el [II Tes . , 2, 12] va veni mânia lui Dumnezeu. Biserica noas t ră fiind stâlp şi întărire a adevărului [I T i m . , 3 , 15] , e a a predicat ş i va Predica în veac numai adevărul, Căci ea ştie că „buzele minc inoase sun t urîte Domnu lu i , da r ce» ce lucrează în adevăr li sun t p lăcuţ i" [Prov. , 12, 2 2 ] .

Mântu i to ru l a veni t în lume să măr tu r i ­sească adevărul [ Ioan, 18, 3 7 ] . Pen t ru adevăr a suferit şi loviri şi bătăi , ş i scuipări şi c t u c e ş i moar te . Adevăru l , . răs t igni t între tâlhari d e către mercenar i i minciuni i , a fost î nmormân ta t de farisei, cu complici tatea lui Pilat, care n u trebuia s ă ui te m a x i m a : „Cine cunoaşte bine ade­vărul şi nu-l spune, este un laş".

Dar, nici t rădarea Vânză to ru lu i , nici vicle­şugu l rafinat al Jariseilor ş i nici peceţile lui Pilat n ' a u pu tu t opri adevăru l să ţ â şnească birui tor din g roapă .

Adevărul a înviat/ Adevărul a biruit/ Ade­vărul totdeauna va învia şi totdeauna va birui/

Mintea si inima i

Mintea şi in ima sunt cei doi l a c t o r i d e că­petenie, cari deosebesc omul de celelalte fiinţe vii.

In cupr insul minţi i rezidă o înaltă putere spiri tuală, care între mul te altele dă omulu i po­sibilitatea de a descoperi tainele naturi i şi a tace invenţi i , cari încetul cu încetul scot lumea veche din ţâţâni . To t mintea e aceea, care con-s t rueş te cap-dopere nu n u m a i pen t ru epoca, în care acelea iau flnţâ, ci uneori pentru toate t impur i le .

Cu a jutoiul puterii minţi i s 'a clădit t recu­tul . Cu acelaş ajutor se p lămădeş te prezentu l , ca şi vii torul. De aceea mintea e că lăuza de to tdeauna a progresului .

Când însă, rătăcind ea prin labirintul vieţii, apucă pe căi greşi te , a tunci ni se prezintă ca înclinată spre egoism, spre egoismul , care în u l t ima anal iză e cauza tu turor relelor din lume .

In cont inuare să vedem ce este i n ima? - Inima este centrul adevărat al sen t imen tu ­

lui , al ins t inctului , al perfecţiunilor moi ale, din care centru radiază însuşiri le nobile ale omulu i , ca bună ta tea fără marg in i , mila îndură toare , do­rul de a veni celor scăpătaţi în ajutor. Cu alte cuvin te inima sălăşlueşte în cvintesenţa sa ceea-ce n u m i m noi iubire.

D;n conlucrarea pacinică a minţi i cu in ima se naşte progresul , după care progres aleargă omul neconteni t .

Se poate în tâmpla însă , că mintea devenind câte odată s eme ţă , o ia r azna ne ţ inând s eamă de poveţele inimei şi a tunci se produce o diso­nanţă , un desechiLbru între cei doi stâlpi în j u ­rul cărora se învârteşte înt reaga noas t ră fiiinţă.

Atâta v r e m e cât in ima şi min tea m e r g ală­turea ca doi buni tovarăşi , cari se înţeleg şi se întregesc în acţ iunile lor, omul nu prea este s u p u s nevoilor, suferinţelor. înda tă ce însă min­tea, în s b o r u l c e şi-1 croieşte spre înălţ imi, nu mai respectă, ba chiar sfidează interesele inimei, se iveşte o lipsă de a rmonie între in imă şi minte, luând această lipsă de armonie în cele din ur­mă forma unei adevăra te prăpăst i i .

Intre astfel de împrejurări ajunge inima în inferioritate faţă de minte, care merge oblu îna­inte, neprivind nici în dreapta nici în stânga.

Cu timpul mintea devine absolut dominantă până când inima se s.vârcoleşte în neputinţă în urma faptului, că minţii i-a succes să clintească din loc stâlpul inimii, care după c u m ştim este iubirea. - •

Desechilibrul acesta dintre mintea viguroasă şi inima ne luată în seamă' se înteţeşte uneori până la culme. Şi atunci ?

Atunci d in t r 'oda tă se trezeşte min tea , că i-s'a sch imbat roata norocului din bine în spre rău . '

Pr ivindu-şi în t r 'o b u n ă zi isprâvuri le prin' pr isma efectului general , vede m o i m a r e de 'mi*

•ne, vede scheleturi înfometate, vede băi baţ i , temei şi copii atinşi de razele morţi i .

Abia a tunci îşi vine în fire, abia a tunc i s imte , că a depăşit cu mul t limita, pe cure t re ­buia să o respecte. r;:

E i bine, dar în faţa dis t iugeri lor , în faţa ţipetelor de desnădejde , în faţa rânjitukri mor ţ i i min tea nu poate sta inactivă, nu po te ?ştepta desfăşurarea evenimentelor cu nepăsare . - '<.-

Atunc i aceeaşi minte , care călcase in ima în picioare, va trebui să-şi aducă amin te de to ­varăşa de odinioară, de caie se dcspă i ţ i se .în. mod ingrat. Şi coborându-se din înăl ţ ime v a t re­bui să se apropie cu căinţă de inima sufer indă, va trebui să o ridice, să o raz ime de puterea cârjilor şi să-i ofere ajutor, ca să se roa t ă r e ­culege şi întări. . ;

In chipul acesta mintea îşi ispăşeşte păcatele. •

In ima cea refăcută cu sprijinul minţ i i , d e b u n ă s e a m ă va da tpt concursul posibil Ia salva­rea mul to ra , cari erau sortiţi peirei, contribuind:, în t r 'una la reclădirea t recutulu i în înţelesul u n u i viitor mai b u n .

Din toate acestea pjutem culege o învaţă* tură şi a n u m e : Să nu lăsăm, ca mintea să 'de­nun ţe inimei prietenia, să nu lăsăm ca a r m o n i a dintre una şi cealalra să fie strivită, ci să ţ inem min tea iscoditoare şi in ima iubitoare în c u m ­pănă dreaptă, căci lipsa de a rmonie , l i p s a . d e echilibru nu duce nici când la pace, ci întotdea- ' una la pierzanie s igură .

Aurei Moacă

DIN NEAMUL ROMÂNES& No. 74' 1932 (Iorga spmie unui profesor de religie* după ce a fost de faţă într'o şcoală de fete la propunerea religiei).

Nu veni cu uscături teologice cari acestea sunt bune pentru teologi, ceea ce ne trebue nouă este PÂINEA VIEŢII este favo­rul acela curat, din care pleacă orice mora? litate. Adă Evanghelia, adă ceeace este mai fmmos în ceeace au scris Sfinţii Părinţi, ceeace este mai înalt în poezia religioasă* citeşte înaintea fetelor şi fetele se vor duce acasă cu un sentiment, pe care nu-l Dor uita toată viaţa lor-. Pe când aşa, dacă vine cineva cu interpretări de acestea sinodale, ele se duc obosite şi cu desgust, că au pier­dut un ceas ca să asculte lucruri cari nu străbat inima lor.

Qângă crucea răstignirii (Gânduri)

tStrăjueşte la răspântie de drumuri, aşe­zată de credinţa celor ce nu mai sunt...

O salcie pletoasă, înfiptă de o mână duioasă, îi ţine prietenie.

A fost cinstită şi îngrijită cu mâini tre­murătoare de emoţii dumnezeieşti, două mi­lenii.

A ridicat gândul şi inima trecătorului delà pământ şi delà păcat spre ,ea, ca apoi prin ea să-l ducă în cer, la picioarele celai, ce a sângerat pe ea, pentru om.

Ca cruci s'a presărat satul, oraşul, câm-' pul şi muntele; ogoarele şi pădurile. Ca orn unde calcă picior omenesc, gândul omului măcar o clipă din zi să se oprească asupra ei, asupra Aceluia pe care l-ă ţinut pironit pe ea pentru iubirea I/ui de lume; şi faptele omului să urmeze sacrificiul crucii, legea iu­birii şi nădejdea învierii.

Acum furtuna vremii i-a rupt un braţ... Şi nici mâini pioase, cari s'o repare nu se găsesc, iar cele cari o împodobesc sunt rari.

Omul a căzut în păcatul luciferic de a se considera egal cu Dumnezeu, ba chiar mai mare decât El.

Aşa că la ce~ bun să mai îngrijească ori să gândească la cruce, acest semn de cea mai mare ocară la păgânii de demult şi la noi cei de astăzi!

Dar când gura amuţeşte a da mărire lui Dumnezeu, pietrele grăiesc.

Şi când omul uită pe Creator, natura vecinie credincioasă îi aduce recunoştinţă.

Salcia pletoasă şi-a plecut sfioasă cren­gile sale^ învierzite spre a îmbrăţişa crucea şi patimile Creatorului.

E sfioasă, căci crengile sale rupte cu pa­timă şi ură de regele naturii, au izbit, acum 1946 ani, trupul postit, obosit şi condamnat al Mântuitorului, scoţind pe el dâre de sânge. Şi nici măcar mâinile nu au putut să-l aco­pere la lovituri, căci şi ele erau legate.

Acum salcia îşi plânge jalea, cu crengile plecate în jos delà faţa 7 aiului şi îmbrăţişând cu ele, compătimirea lumii de azi şi crucea uitată de om.

Şi spinul care până la sânge a ciuruit fruntea Celui răstignit, făcând, tot prin om, cununa ocării, vine azi să înveselească ziua învierii, cu florile sale albe.

Nu se lasă delà mărire nici scoarţa pământului stropită cu sânge ^nevinovat, căci

şi ea, de ziua învierii, spală ruşinea ome­nească cu verdeaţa ierbii şi a florilor sale, ce înconjură crucile de pe câmpii şi ogoare.

Şi gândul ni-l duce mai departe toaca, la drumul Golgotei, la fiere, la buretele cu oţet, şi la cele mari piroane înfipte în mâini şi în picioare ...

// vedem în grădina Gheţimani, îl vedem sărutat de Iuda, înconjurat de torţe şi ostaşi, adus în faţa iui Irod, a mulţimii turbate cu Var ava, purtat dela Ana la Caiafa şi condus la locul de osândă, în bătăi de biciu, hulă de om şi povară de cruce.

Azi, trece împreună cu credincioşii săi acelaş drum spre jertfă, şi acelaş coridor de necredincioşi se deschide în faţa Lui, cu ace­leaşi huiduieli, dar se întreabă: unde sunteţi Mironosiţe, unde eşti apostole Ioane, şi nu te văd Iosife cu Nicodime?!

V'aţi înfricoşat şi lepădat ^ca Petru ? Dar „azi mă îngrop împreună cu tine, ca peste trei zile să înviez împreună cu tine" au cân­tat mucenicii, ce nu mai sunt demult pe pă­mânt!

Ori aţi uitat că am murit şi am înviat? şi că „prin moarte la viată şi de pe pământ la cer..."?

Aşa oare sunt uitate şi crucile dela răs­pântiile drumurilor, cele de pe ogoare şi cele din sufletele noastre?!

Dar când acestea vor pierii de pe pă­mânt, Dumnezeu le va pune pe cer şi în nouri.

Pr. Ilie Câmpianu revizor eparhial

CD in JSege Legea noastră creştinească Pune'n suflet bunătatea Si frumsetea omenească : OMENIA şi DREPTATE/I.

Bunătatea naşte milă, începând cu mângăerea Şi ajută unde vede, Sărăcia şi durerea.

Iară floarea omeniei, Tinerilor sade bine, Când întâmpină în cale, Pe bătrâni cum se cuvine.

lot aşa judecătorii, Dacă lucră cu dreptate, Vom ajunge împărăţia Cu popoarele 'mpăcate.

Hristos a înviat. Adevăru l creştin e verificat şi ins taura t de­

finitiv în lume, prin exemplul vieţii lui' I isus. Prin în t ruparea Sa , s 'au împlinit augus te le nă­dejdi ale salvării şi s'a vădi t ta ina cea de vea­curi aş tepta tă .

învă ţă tu ra , lui I isus e pe rmanen t valabilă în istoria lumii si const i tue punctu l central al perfecţiunii integrale. „ învă ţă tu ra lui I isus e vie; d u h din duh , in imă din inimă; iubire din iubi­re; v ia ţă din viaţă; suferinţă din su ie i in ţă ; jertfă din jertfă; moar t e din moar te ; înviere din învi­ere şi mân tu i r e din mân tu i re . S u b s e m n u l m â n ­tuirii înalt cât toate veacuri le , se rândueş te dumneze ia sca învă ţă tură a lui I i s u s " . 1

Inima o m u l u i caută cu ardoare spre reali­tăţile t ranscendenta le şi se avântă spre piscurile însorite ale vieţii har ice . In dorirrţa, împlinirii p lenare , omul nu e s ingur , ci are în ajutor gra­ţia divină. Pr ivind la exemplul lui I i sus , v o m înţelege semnificaţia jertfei bi rui toare şi v o m descifra sensu l adevăru lu i că fără moar te nu există înviere.

Hris tos a primit de b u n ă voe calvarul cru­cii ! Chinui t , batjocorit şi scuipat de călăii săi , s'a ruga t şi a iertat t o t u l ! spinii I-au î ncununa t fruntea, iar suliţa I-a s t răpuns inima; piroanele I-au sângera t mâini le şi picioarele, iar fierea şi oţetul i a însoţit povara crucii . Aceste suferinţi şi dureri ale Golgotei , ne-au dat cer t i tudinea învierii şi a biruinţei depl ine.

„Hr is tos a înviat din morţ i cu moar tea pe moar te călcând şi celor din m o r m â n t u r i v ia ţă dă ru indu - l e " . {Troparul).

Iată solia cea mare dată l u m i i ! Deaceia „ învierea D o m n u l u i e pentru fiinţa omenire i afirmarea celui mai adânc şi mai specific ideal al e i : al nemurirei, care esle temelia muncii, jer t­fei şi idealului oricărei vieţi conş t iente , pe acest pămân t . Pasti le e sărbătoarea celei mai profunde cert i tudini a conşti inţei o m e n e ş t i : care este cer­t i tud inea ve şn i c i e i " . 2

îngerul D o m n u l u i a s p u s mironosi ţe lor şi ucenici lor că: I i sus a înv ia t ! Aceas tă veste e •dată şi a c u m l u m i i ! A înviat I i sus şi vom învia şi noi. învierea lui Hristos, e cer t i tudinea învierii noast re şi piatra ungh iu l a r ă a credinţei creşt ine. E mân tu i r e -şi t ransf igurare . E t recerea •din moar te , la veşnicie şi î ndumneze i r e . E bucu­rie spiri tuală şi nădejde t ransf iguratoare .

1. Prof. Dr. Gr. Popa — In duhul ortodoxiei naţionale pag. 6. Sibiu 1942.

2. Prof. Dr. Gr. Cristescu — Semănături de primăvară, pag. 27.

învierea D o m n u l u i const i tue. esenţa spir i tu­alităţii or todoxe şi centrul vital al Bisericii mi­sionare şi apostolice. L u m i n a învierii şi razele ei pă t rund întreaga creaţie. „ A c u m toate sunt pline de lumină şi cerul şi pămân tu l şi cele de desubt. T o a t ă făptura p râznueş te învierea Iui H r i s t o s ! "

Bucur ia învierii şi a vieţii spir i tuale stă­pâneşte cerul şi pământu l , îngerii şi oamen i i deopotr ivă, căci „Sărbă to r im omor î rea morţ i i şi . începutul vieţii celei noui şi veşnice . Cerul să se bucu re , pămân tu l să se veselească şi toată făptura văzu tă şi nevăzu tă să p răznu iască . Căci Hris tos a înviat, bucur ia cea veşn ică" .

Legea morţii e înfrântă, iar imperiul păca­tu lui şi porţile iadului s fărâmate . O m e n i r e a e împăca tă cu cerul prin jertfa Golgotei şt e în­noită prin învierea Domnu lu i . Deci, oricine este; întru Hris tos , este făptură nouă ; cele vechi au t r ecu t : Iată toate s ' au făcut n o u ă " . (II Cor in teni V, 17).

Adevăru l învierii , cons t i tue chezăş ia n e m u ­ririi şi învierii noas t re . E biruinţa asupra mor­ţii şi a păca tu lu i , E imbold a ne trezi din s o m ­nolenţa insensibili tăţi i etice şi de a topi g h e a ţ a incapacităţii spiri tuale — păcatul — şi a n e convert i conşti inţa de a înflori în ea crinul vir­tuţii şi al desăvârşir i i . :•

Hi i s tos a înviat pen t ru toţi oameni i , iar noi t rebue să înviem sufleteşte pent ru El. „Hris tos a înviat pentru cei ce se mucen icesc en­tuziaşt i pent ru un fKeal de creaţie spir i tuală ; pent ru cei ce cunosc mortificările umilinţ i i , p e n ­tru cei ce t râesc s ta tornic în asceza "dominaţiei instinctelor anarhice . Pen t ru cei ce se răs t ignesc şi pă t imesc .pentru adevăr şi dreptate , din iubire şi b u n ă t a t e " . A înviat, spre a indica calea as-cenziuni la f rumuse ţea vieţii veşnice. A înviat, spre a "ne da cer t i tudinea vieţii e terne. A înviat, după ce a primit patimile şi crucea Golgotei. Prin logica jertfei totale şi prin a locaustul sufe­rinţei pentru omeni re şi mân tu i r e ; I i sus , ne-a demons t r a t adevărul : că învierea e p receda tă .de moar te , de bucur ia suferinţei şi de b i ru in ţa î n J

frângerii. Suferinţa şi ctucea, rămân în istorie ptemisele învierii Domnului. v .

Credinţa în „adevăru l că fără moarte nu exis tă înv ie re" , şi că fără suferinţă nu există, mântu i r e , e legea de viaţă a poporului român ce a fost suficient exper imenta tă în sbuciumata noast ră istorie mi lenară . A m urcat multe Goi-gote şi a m fost de atâtea ori răst igniţ i , dar a ş a am grăbi t zorile învierii şi augustele bucurii ale împlinirilor plenare. Calea ascenziuni i spre

>cultură şi progres spir i tual , începe în grădina: Ghet s iman i , trece pe lângă culmea Golgotei ş i

se cont inuă în. nădejdea mucen icească a învierii Domnului ,

Crezând în învierea Domnului-, c redem şi în învierea noas t ră a neamulu i , „in concepţia or todoxă, Pasti le reprezintă nu numai o evocare a învierii D o m n u l u i , ci într 'o formă înaltă şi mis ter ioasă , învierea însăşi . Deaceia misterele cul tu lui or todox, îşi a jung punctul cu lminant în seiviciile religioase ale săptămâni i Pat imilor şi ale Paşti lor. Pasti le reprezintă o chee de boltă a concepţiei o r t o d o x e " . 3

Când ne s a lu t ăm cu tradi ţ ionalul şi creşti­nescul „Hris tos a învia t" , măr tu r i s im certitudinea învierii Domnului şi afirmăm nădejdea învierii noastre şi a învierii n eamu lu i .

împl inind în viaţă şi t tă ind adevărul învie­rii, p u t e m ră spunde cu l ibe. tate , cu bucur ie , cu nădejde şi hotăr î re „Adevăra t a înv ia t ! " .

Prof. 1. Bulea

Luminata înviere Zorile scăldate în baia de mister din sfânta

şi l umina ta d imineaţă a Paşt i lor r ă spândesc de n e n u m ă r a t e vaacur i , prin d a n g ă t u l d u i o s al clo­potelor, ecoul imnulu i bucur ie i ş i biruinţei ce­r e ş t i : Hristos a învia*!

Aceeaşi n tmăr tu r i s i t ă bucur ie o arborează şi na tura , care abia t rezi tă din amorţea la g lac i ­ală a iernii, se grăbeş te să-ş i pr imească haina-i mohor î t ă cu un v e ş m â n t proaspăt şi curat ţesut n u m a i din flori şi verdeaţă .

P r e c u m însoritele zile ale primăveri i ne a d u c acelaşi îmbătă tor ba l sam de flori şi acelaşi încântă tor ciripit de paseri tot aşa şi lumina tu l p razn ic al învierii D o m n u l u i caută să ne l u m i ­neze sufletele des t ă inu indu-ne aceiaşi necupr insă minxine a învierii cu învăţătur i le ei sfinte m e ­nite să ne facă vrednici de împără ţ ia cerească.

D u p ă c u m . razele binefăcătoare ale soarelui de p r imăvară desmor ţe sc pămân tu l cupr ins de fiorii reci ai morţii dându- i putere de viaţă no­uă , tot âşa Soarele ceresc ce răsare din mor ­m â n t u l rece şi î n tunecos , desmor ţeş te sufletele pust i i te de mu l ţ imea păcatelor, cbemându- l e la adevăra ta via ţă care a învins păcatul şi moar t ea .

Temel ia pe care se r az imă religia creşt ină, c u "toate perspectivele ei de nepieri toare s t ră lu­ciri, este tocmai necupr insa m i n u n e a d u m n e z e -ifii din noaptea învier i i . F ă r ă învierea lui I i sus noi n u ne -am fi învrednic i t de a vedea vreo-

1. Prof. Univ. I. Zamfirescu — Ortodoxia românească pag. 111-H4. Craiova 1942. .

dată calea lumini i , a dreptăţii şi adevăru lu i veşnic .

învierea F iu lu i lui D u m n e z e u a spulberat în tunerecul păcatului , a alinat durei i le şi sufe­rinţele şi mai p resus de toate a restabilit a rmo­nia dintre Creator şi c rea ţ iune . P r e c u m c o s m o ­sul îşi duce exis tenţa din îndurarea soarelui la fel nici noi nu n m putea vieţui fără Hr is tos .

Ce-ar fi pămân tu l lipsit de soare? U n pă ­m â n t lipsit de căldura binefăcătoare a razelor solare nu ar fi — după cum afirmă şi geologii — : decât o noapte veşnica amorţ i tă şi înspăi­mân tă toa re , un imens pus t iu , o m a s s ă amorfă , fără vieţui toare , adică o nesfârşită împărăţ ie a morţ i i . Iar noi lipsiţi de lumina învăţătur i i lui Hr is tos nu am fi decât nişte epave, fii ai păca ­tu lu i , ai în tunereculu i şi ai morţii e terne.

la tă dece praznicul învierii lui Iisus, prin care a r ă scumpăra t păcatele lumii cu preţul sân­gelui S a u nevinovat , este cea mai subl imă să r -bă toa ie a lumii . „Veniţi de luaţi lumină!" ne în­d e a m n ă glasul du ios al bisericii pentruca la rân­dul nos t ru fiecare să deven im făclieri ai luminii lui Hr is tos .

Împărăţia lumini i cereşti implică în pr imul rând apropierea noastră de Cel ce e s te Lumina­şi s t rălucire fără de pată . Aceas tă apropiere a noas t ră se impune — cât mai int imă — în ac­tualele clipe de* orbire sufletească în care t r ium­ful luminei asupra în tune recu lu i răzbate cu greu încât e nevoe să desch idem cât mai larg feies-trele sufletelor noast re ca să poată pă t runde lu ­mina dătă toare de via ţă a Soarelui ceresc.

Celor ce nesocotesc încă lumina lui Hr i s tos le amin t im că această b inecuvân ta tă şi nepieri­toare concepţie de viaţă coborîtă de pe crucea Golgotei a risipit în tunerecul îndepărtatelor vea­curi p ă g â n e şi a fost genera toa re culturii şi ci­vilizaţiei de azi d is t rusă , în b u n ă parte, de furia popoarelor învrăjbite.

P r ecum Hris tos a zdrobit împărăţ ia morţ i i şi a păcatului prin învierea Sa, to taşa şi evan­ghelia b lândulu i I i sus oriurtde a pă t runs cu lu­mina ei a clădit, n u a d i s t ru s ; a dat viaţă şi nu a uc is .

F ie , că praznicul luminate i învieri din anuf acesta să apr indă in sú f l e t e l e conducător i lor d e s ­t inelor omenir i i l u m i n a credinţei pent ru ca să poată temelui o pace în temeia tă pe adevăr , drep­tate şi adevăra ta iubire creşt ină.

Iar n e a m u l u i nos t ru să-i ţ i nă Irează şi vie l umin i ţ a speranţei şi să-i î m p r u m u t e liniştea su ­fletească şi să-1 încredinţeze că d u p ă suferinţe şi moar t e va veni bucur i e şi înviere,

Pr. Prof. Virgll Turcan

Nr. 17-18 F O A I A D ; i E C E Z A N A Pag ina 11

ANALFABEŢII Au pornit învăţători i , ca să-i a d u n e şi să-i

înveţe taina luminei prin scris-c,etit. Şi avem în ţară foarte mul ţ i , mai ales prin

sa te resfirate şi pe la sălaşe, că aşa e viaţa noas t ră p lugărească-păs to rească .

Multă osteneală va t rebui , până vom scăpa de ruş inea analfabeţilor, în mijlocul neamuri lor , în veacul de a c u m , d u p ă r ăzbo iu .

„Lu min ă , lumină , măr i tă naţie r o m â n e a s c ă " — ne-a str igat odinioară un om de inimă, iar peste doi ani se împl inesc o sută , de când s'a cântat pe Câmpia Libertăţi i dela Blaj „Deşteap-tâ - te Române"*!

Şi noi tot nu ne-am deşteptat , ma i ales u n d e spune :

„Pe voi vă nimiciră, a pismei rău ta te şi şi oarba neun i re" . . ,

Da, oarba neuni re ne-a mânca t zilele şi ţara, uda tă de lacrimi şi sânge , după războiul t recut .

A c u m a , că v rem să ne îndreptăm şi sa a j u n g e m o viaţă mài b u n ă învăţând pe toţi carte, încă n 'a ra făcut nimic , de nu va veni la noi „Duhu l înţelepciunii , d u h u l înţelegerii , duhui temerii.de Dumnezeu", p e n t r u c ă : „ începutu l înţe­lepciunii este frica de Dumnezeu".

Nu-i dea juns slârpirea anal fabet i smului , doară ş t im, că şi la noi ca ş i 'n alté ţări, sun t xnai mulţ i dintre ştiutorii de carte prin închisori .

Moşu Iorga spunea odată, că „ toate b ine­facerile materiale vor veni din si tuaţ ia m o ­rală, odată cre ia tă" . Şi această si tuaţie mora lă u rmează , păzind poruncile lui D u m n e z e u . Şcoala şi presa să l u m i n e z e poporul d u p ă Evanghe l ia creşt ină, care b ineves teş te iubirea.

Iar analfabeţilor, cari la noi sun t mai mu l t femei , să li se p u n ă în mână , după ce vor în­vă ţa să ci tească, o carte de rugăciuni, că la noi t rebue mai mul t m a m e l e şă le a d u c e m către D u m n e z e u , fiind ele sufletul casei şi pr ima şcoală a copiilor. Vin apoi cărţile de plugărie , pomăr ie , s tupăr ie , g r a d i n a n e şi bucătăr ie pen­t ru toată lumea .

Aşa se va porni gus tu l de cetit şi la cei •de j o s şi v o m afla în toată casa u n calendar şi un ziar b u n , care să-i l umineze spre tot lucrul b u n şi de folos.

A l t cum, zadarn ică f rământarea analfabe­ţilor şi v o m a junge vorba despre „absolvenţ i analfabeţ i" , cari dacă nu citesc în viaţă, ui tă cele învăţa te şi r ă m â n cu atâta , că ştiu scrie n u m e l e , când li se cere undeva .

O. B.

CDela bătrâni-cetire. ;Mai slăbeşte „gramatica" Şi din toate celelalte Somnule învăţător, <Şi mai scurt şi mai puţin, $u te frământa atâta, <Ş'o să vezi atunci copiii (§ă ş'aşa, nu-i nici un spor! <§ât de drag la şcoală vin,

(E destulă „gramatică" gar când scapă dela şcoală (întfo şcoală dela sat, Şi pornesc în lumea lor, Ş'o'nvârteşi puţin pe lângă gă-le din bibliotecă Subiect şi cu predicat potrivite la popor.

t§ă-le de'nvăţat de-a rostu Şi de poţi să faci şi coruri, Qăt mai multe poezii, <ffla< frumos vei lumina, povestiri religioase, §nfrăţindu-ne mai bine, <§um le place la copii. (Şcoala şi biserica. "•

;Să citească şi să scrie ginişor şi tot frumos Şi să ştie de lumina Somnului $sus Cristos.

(Asta ar cam ñ părerea ' &ui moş (Qheorghe din ţgopleţ, <§a să nu producă şcoala: „(Absolvenţi-analfaieţi".

$u prea multe din socoată, <§ă de-o vreme'nvăţătera Mai ales probleme seci/ $a copii le pare jug J^ici figuri de geometrie, Şi căutând creştini să-i facem tgu (Arhimede să-i întreci. <§e biserică e) fug.

l isus Hristos în vieaţa poporului român „lartă-i , T a t ă , că nu şt iu ce fac ! . . a u

m u r m u r a t - o buzele lui . O s p u n e a u ochii lui blânzi , ce a s c u n d e a u sub bolta frunţii , b u n ă t a ­tea D u m n e z e u l u i . . .

Picături le de sânge de pe fruntea î ncunu­nată cu spini, se pre l ingeau pe faţa-I suptă d6 sufer in ţe le 'Golgote i .

Din rana făcută de fierul suliţei,, sânge le înce­puse să curgă şiroiu . . . In palmele -mâimlbr Sale, ce luaseră t ină, ca să dea vedere orbilor , pă t runseră cuiele — carnea sdrobi tă s â n g e r a . . .

Picioarele ce pur taseră să propovăduiască; bună ta t ea şi iubirea, e rau înţepenite în cuie pe l emnu l crucii . . .

U n ul t im suspin al suferinţei o m u l u i , se înăl ţa în în tunerecul ce se aş t e rnuse . . .

Inima-I ce bă tuse alături de cea a o a m e n i ­lor, alături de in ima celor f lămânzi , goi şi înse~ toşaţi , încetd să mai b a t ă . . .

In mâini le Ta tă lu i , îşi încredinţa sufletul..»

In noaptea ce s ' a aş ternut , • la l umina ful­ge ru lu i ce brăzda v ă z d u h u l , peste cu t r emuru l ce răscolea p ă m â n t u l şi inimile „celor ce nu şt iu ce t ac" o Cruce se înălţa între alte două , pe dealul Golgotei : Crucea suferinţei Omulu i şi a bunătă ţ i i nemărg in i te a D u m n e z e u l u i .

Meni iea-1 era să se jer tfească pentru om, pen t ru păcatele lu i : Iubirea D u m n e z e u l u i nu a fost oprită de suferinţa O m u l u i . S'a ridicat ma i p r e s u s de om, era D u m n e z e u , şi iertase pe om.

Suferinţa şi iertarea apropie pe om de El. Aşa ne este sădită în sufletul nos t ru , al

Români lo r , imaginea Mântu i to ru lu i : răst ignit pe crucea suferinţei ca om, şi totuşi blând şi bun ca D u m n e z e u .

Es te , în sufletul şi vieaţa noas t ră a p o p o ­rului r o m â n , ceva din suferinţa răst ignir i i , din bună ta t ea nemărg in i tă a lui D u m n e z e u . Pe cru­cea suferinţei , pe crucea pătimiri lor noas t re , s 'a s cu r s din be l şug sângele omulu i , s 'au înt i ­părit suspinele ch inu lu i , a l umina t -o cu lumina i e r t ă r i i . . .

In ochii blânzi ai Români lo r , se ogl indeşte a tâ t de bine bunăta tea L u i .

Pe sufletul R o m â n u l u i s'a scurs atâta sân- " ge , din atâtea r ă n i . . .

Mâna ce ajuta pe aproapele , m â n a Româ­nulu i , a fost, de-atâtea ori pă t runsă de cuiele n e r e c u n o ş t i n ţ e i . . .

Şi picioarele lui , şi d r u m u l poporului , d r u m spre fericire, idealuri , de câte ori nu au fost ţ in tui te şi oprite de ziduri de r ă u t a t e ? . . .

Şi cât de senin privea moar tea ? . . . cr- De câte ori nu a urcat dealul G o l g o t e i ? . . .

Şi a fost . batjocorit şi răst ignit , iar el, po- , porul român , iubea, ierta. . .

Imag inea suferinţei Mântu i to ru lu i , din sufle­tul R o m â n u l u i , a fost aceea care 1-a făcut să înfrunte toate greută ţ i le , care 1-a păstrat ca n e a m neclinti t pe p ă m â n t u l s ă u .

Şi n ' a dorit b u n u l aproape lu i ; era învăţă­tu ra Lu i . isi l-am apărat şi păs t ra t pe al nos t ru .

S u b u m b r a Cruci i L u i , s'&u aduna t deatâ-tea ori Români i la v r emur i de restr iş te .

Şi m a m a româncă , î m p r e u n ă micuţe le degete ale p runcu lu i , îl învaţă să - ş i facă şi el c rucea Lu i , îl înva ţă să-I cunoască păt imirea.

Şi crucii i se închină m a m a ce-şi pierde copilul , Crucea o face ca durerea - să i se ma i a l ine .

Pe obrajii ei, lacrimile, ca sângele de sub c u n u n a de spini , o ard, se s cu rg şiroiu, şi to ­tuş i imaginea unei sufer inţe m a l mar i , ce o poar tă în suflet, suferinţa Lu i ca o m , o face să p o a t ă îndura u rcuşu l Golgotei sale. . .

Şi suferinţa Lu i , a făcui suportabi lă sufe­rinţa atâtor martiri din t recu tu l nos t ru .

Dacă ne-am păstrat ca neam, venirii Lu i I-o da to răm. El ne m â n g ă e când s u n t e m înseto-şaţi de drep ta te , flămânzi de idealuri , goi de speranţe . . .

In codrul care ne-a adăpost i t în v remur i de năvălir i , crucea Lu i , a fost cioplită din l em­nul cel mai tare.

Şi iertarea a lua t -o R o m â n u l din î nvă ţ ă tu ­ra L u i . Dacă de mul te ori, nu am fost pierduţ i , ci iertaţi, e că şi noi la rândul nost ru am pur­tat iertarea mereu în suflet...

Şi mai p resus de . l eg i şi plăsmuir i ale gân­dului omenesc , se ridică mora la ce va dăinui peste veacuri ; ce va fi soare dătător de vieaţă^ potop dis t rugător pentru răutăţ i , e terna lege pen­t ru sufletul o m u l u i : „iubeşte-ţi aproapele ca pe t ine î n s u ţ i ! " . •

Şt R o m â n u l poartă în^suflet , sct isă cu lite­re de sânge , această învă ţă tu ră .

Ea-1 face să se apropie de cel ce suferă, să-i aline d u r e r e a ; Ea-1 face să fie uni t , ca la­olaltă să-L preamărească pe Cel ce i-a d a t - o .

Şi , cât t imp aceasta mora lă va fi sădi tă de m a m a româncă în sufletele fiilor e i ; atâta t imp cât imaginea suferinţei. L u i ne ajută să o înf runtăm mai bine pe a noastră; atâta t i m p cât sufer inţa şi iertarea se apropie de El, n u v o m pieri ca n e a m şi vom r ă m â n e mereu aşa c u m a m fost, dea lungu l veacuri lor .

Drăguţ Pavel cl, VII L. T. D.

Chipul Maicii Domnulu i în viaţa mea

Ce repede trec anii , o fulguială de v i s f Mugur i i fragezii ai minţi i au crescut de

mul t , dar g â n d u l îmi sboară 'napoî , spre cei dintâi ani ai copilăriei. Să fi me reu copil, iată taii.a une i vieţi m u l ţ u m i t e şi fără păca t ! U n b a s m ce îţi pare aievea, u n adevăr ce n u s e ui tă vreodată . Cu sufletul cura t , cu inima largă de copil, T e - a m primit în cămăru ţa vieţii me le neş t iu toare , pe T ine Maica Blândulu i I i sus . T e - a m v ă z u t sen ină şi neasemui t de f rumoasă , cu ochii buni , în icoana micu lu i altar ce-mi s trăjuia căpătâiul . De a tunc i , T e - a m iubit aşa c u m n u m a i un copil poate s ă f iubească . In v i ­sur i , cu Fiul în bra ţe T u îmi z â m b e a i . Mi-era drag, V ă îndrăg isem pe a m â n d o i şi cu însetare a scu l t am poves t indu-mi-se viaţa T a Maică, p u r u ­rea Fecioară .

Adesea p lângeam, lacrimi mar i de durere

îmi a rdeau obrajii a tunci când am aflat că îţi

luaseră F iu l . Mă m i n u n a m mereu ; c u m pot să

fie oameni i atât de r ă i ! şi au început să nu-mi

mai fie dragi. Dar mai departe , m a m a îmi poves­

tea peregrinări le Ta le în Egipt , a tunci când r e ­

gele rău Irod, în ochii mei deveni t un m o n s t r u

poruncise să fie ucişi atâţ ia nevinovaţ i . Ea sus­

pina iar eu pr iveam cu spa imă, ceva în adân­

cul micei mele fiinţi f reamăte, în fiecare om

v e d e a m un Irod; de ce ? de ce să suferi atâta ?

U n gând ca de r ă z b u n a r e îmi încolţise în suflet.

Pe u r m ă , a m aflat marea T a durere , L-au ucis ,

r ă s t i gn indu -L .

A.h! oare în inima T a de m a m ă a încăput

atâta a b n e g a r e ! Să te frângă şi T u să i e r ţ i !

e ma i p resus de înţelegerea mea să ier ţ i , , să

uiţi şi să iubeş t i !

La crucea Lu i g e m â n d , Te-ai prăbuş i t t ru­

peşte alături de Măria din Magdala , T u cea fără

de pr ihană lăngă aceea care în toarsă din calea

păcatului prin m i n u n a t a putere a dragoste i îşi

plângea Mântui toru l . Niciodată n u se va ş terge

din min tea m e a acea ur iaşă d ramă , g roazn icu l

calvar de pe Golgota !

în tunecate le chemăr i ale păcatelor m ' a u

at ins uneor i , spoiala mâr şavă a deşer tăciuni lor

încerca ades să m ă a t ragă , dar T u Mireasă

Sfântă a lumilor eterne mi-ar stat m e r e u făclie

în noaptea grea de tină ce sta să m ă cupr indă .

De uneor i m ă clatin iubirea T a m ă ţ ine . T u

eşti idealul m e u şi al a tâ tor alţii ce au cântat

în versur i iubirea T a de m a m ă . Pe Tine* Sfinţii

T e s lăveau în s t ihuri şi ha r le-ai dat şi vecinică

tărie, căci m a m ' a tu tu ro ra în l umea as ta m a r e ,

icoana Ta- i idealul senină îh t ruchipare . Să şti

să fi curată să ierţi şi să iubeşt i , să plângi pen­

t ru aceia ce rele Ţ i - a u făcut, i-atât de g reu o

maică , ne-apasă al nos t ru lut . A vieţii flle'n-

doarse nu-mi spun n imic şi par ' că mai aspru

ne 'nfăşoarâ . Ne aperi T u o maică cea puru rea

;f«cioară.

Muţiu Măria cl. VlII-a L. „T. D"

„ Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că veţi dna şi le Veţi avea". (Marcu 11, 24).

r - INFORMAŢII — I i ^ — — — — I

0 dJin bucuria zilei „Snvierii CDomnului" salutam pe colaboratorii şi cetitorii-noştrii cu creştinescul:

„3Cristos a înviat!"

In rev. „Păstorul Ortodox" dela Piteşti, Nr. 1-3(1646, cetim următoarele aprecieri referitoare la săr­bătorirea Prea Sf, Sale Ep. nostru Veniamin:

Sirbatorire cuvenită. La 22 Februarie a. c , P. S. Veniamin'Nestor, episcopul Caransebeşului, a împlinit 60 de ani de viaţă. Cu acest prilej, cler şi popor, cola­boratori şi păstoriţi, animaţi de sinceră şi spontană iubire şi recunoştinţă Mască, au ţinut să-şi sărbătorească într'un . cadru solemn şi impresionat Arhiereul.

Trimis de pronia divină şi chemat de voinţa una­nimă a poporului dreptmăritor în cetatea Caransebeşului acum 5 ani (3 Uinie 1941), P. S. Veniamin a adus / atunci cu sine din Sibiul bătrân şi românesc, de unde venea dragostea puternică de neam, lege si muncă, dra­goste verificată şi consolidată în activitatea îndelungă — conştiincios desfăşurată — în calitate de colaborator al I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului. înzestrat cu calităţi deosebite, moştenite şi dobândite, P. S. Venia­min — primind cârja episcopală — conştient de înalta • Sa chemare, a ieşit din zori la lucrare şi a stăruit până. în noapte în predicare.

Tuturor îndatoririlor care apasă greu umerii Arhi­ereului, le-a corespuns cu prisosinţă, înscriind în opera de consolidare şi ridicare a vieţii duhovniceşti, în activi-^, tatea caritativă şi filantropică, precum şi în sporirea pa­trimoniului material al eparhiei, realizări ce ridică p r e s t i ­giul instituţiei şi înalţă valoarea conducătorului ei. Nu ne îndoim o clipă că credinţa tare, bunătatea ziditoare, . munca, perseverenţa şi modestia impresionantă — însu­şiri ce-i caracterizează persoana şi viaţa — vor preface în curând în realitate şi cele două visuri măreţe ce fră­mântă necurmat mintea şi inima acestui continuator zelos al tradiţiei şaguniene pe plaiurile bănăţene: ridica­rea Catedralei Caransebeşului şt înălţarea unui nou palat pentru academia teologică de aci.

La împlinirea a 60 de ani de viaţă, a 35 de ani de lucru în ogorul sacerdoţiului şi a 5 ani de strădanie arhierească pentru binele Bisericii şi Neamului, la cununa rugăciunilor înălţate pentru îndelungata înzilire şi deplj-na-z' mulţumire, aninăm şi noi sfios un trandafir — smerită cerere cătie Cel atotputernic — pentru Vlădica Veniamin: Doamne păzeşte-ni-1 întru mulţi ani!

Din rev. „ Biserica Bănăţeană" deia Timişoara, Nr. 13-14|946aflăm că la Bunavestire, Eparhia T'rnişOrii a sărbătorit în cadru sobru şi tacit împlinirea a 5 ani de arhipăstorire de către Prea Sf, Sa Episcopul Dr. Vasile -Lăzărescu. .

Din acest prilej urăm şi noi P. S. Sale din epar­hia soră „Intru.mulţi ani, Stăpâne!"

Manifestare rel igioasă în Obreja. Ziua de Duminecă 7 Aprilie a. c. pentru satul Obreja a foşţ o zi întreagă de rugăciune şi prăznuire creştinească;, jţwăct a adunat trei prilejuri de întărire duhovnicească: Cercul

religios al Bistrei inferioare, Adunarea de 10 ani dela înfiinţare a Oastei Domnului de acolo şi poposirea Co­rului bisericesc de copii din Caransebeş.

Sf. Liturghie a fost oficiată cu biserica arhiplină de următorul sobor: I. Câmpianu, rev. eparhial, M. Ră-doi-Obreja, I. Ostrovan Ciuta, N. Bojin-Var şi P. Luca-Glimboca.

Predica la sf. Liturghie a rostit-o cu s ;mţ în cadrul Cercului religios Păr. P. Luca.

Răspunsurile liturgice le-a dat frumos Corul bis. de copii dirijat de Dl. Prof. D. Cuşma.

La ora 2 p. m. s'a ţinut Adunarea Oastei Dom­nului, având numeroşi membri din Obreja, Glimboca, Var, Jdioara, Marga, etc.

Preşed. Cercului religios Păr. M, Rădoiu deschide cu o frumoasa alocuţiune şedinţa.

Pr.. I. Câmpianu prezintă binecuvântarea P. S. Sale Păr. Episcop Veniamin şi rosteşte o meditaţie.

Programul îl încheie Păr. P. Luca, care a venit pe jos în fruntea ostaşilor din Glimboca.

La ora 4 p. m. s'a desfăşurat apoi frumos creşti­nescul şi românescul program al corului bis. de copii, condus cu pricepere şi râvnă de Dl. Prof. D. Cuşma şi venit aici cu binecuvântarea Prea Sf. Sale.

In cadrul acestui program a conferenţiat Pr. !• Câmpianu, iar Pr. M. Rădoi, de încheiere asigură pe P-S. Sa de alipire creştinească din partea credincioşilor obrejeni şi mulţumeşte călduros tuturor ostenitorilor.

Transportul corului dela Caransebeş s'a făcut prin bunăvoinţa D-lui locot. Precopie dela baza antiaeriană de acolo.

Adunarea anuală a Oastei Domnului din \ Slatina-Mică s'a ţinut Duminecă în 7 1. c.

Au participat ostaşi din diferite sate în număr de cea 200.

Dela centrul eparhial a participat Păr. Prot. Dr. M. Bănescu, cons. ref. care a predicat la sf. Liturghie. Au mai luat parte şi preoţii A. Nicolici Teregova, Gh. Bihoi-Slatina şi E. Garştea-Piatra-Scrisă.

Congresul a fost deschis printr'o cuvântare potri­vită de către Pr. Gh. Bihoiu. La sfârşit s'a servit o masă comună.

Cerc religios în Var s'a ţinut Dumineca IV-a a Sf. şi Marelui Post.

Au servit sf. Liurghie următorii preoţi prezenţi: M. Rădoi-Obreja, I, Ostrovan-Ciuta, N. Bojin-Var şi E. Sârbu-laz.

A predicat Păr. I, Ostrovan. La Vecernie, când s'a sfinţit şi un prapore nou al

Oastei Domnului din Var a vorbit Pr. M. Rădoi.

La Sibiu — cu purtarea de grije a I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae s'a deschis în luna Martie a. c. Orfelinatul care va ocroti mai multe zeci de orfani ai neamului.

La Sibiu, sub auspiciile soc. „Oastea Domnului" S'a ţinut la începutul lunei Martie un curs de misionari laici "sub patronajul I. P. Sf. Sale Mitropolitului Nicolae, Âu participat fraţi laici din întreaga ţară.

Rev. Altarul Banatului pe Ianuarie—Iunie 1946 — a apărut ca număr omagial. în 218 pag. cu urmă­torul cuprins:

f Mitropolitul NICOLAE: Urare— f NICOLAE al Clujului: P. S. S. Episcopul Veniamin — f VENIAMIN: Supus chemării —

Icon. Siavr. R. G. ANCUŞA: Vrednic este — Dr. CORNEL COR­NE AN U: Arhiereul nostru — Prof. univ. I. LUP AŞ: Al IV-lea — 1LIE N. LUNGULESCV: Pe urmele marilor ierarhi — Prof. univ. Dr. Gr. T. MARCU: Esenţe tari — E. CIORAN Cons. mitr.: în semn de recunoştinţă — N. CORNE AN Cons. ref. ep.: Sărbătoarea dela Caransebeş — Prot. Dr. IACOB CRETIU: Ierarhul Nostru — Pr. A. RADU: Omagiu P. S. Veniamin — Prot. VIRGIL MUST A: Icoana Păstorului celui bun — Prot. ISAIA SURU: — Din prile­jul celor 60 de ani — Prot. IO AN MUNTEAN: La aniversarea Arhipăstorului — REDACŢIA: P. S. Sa Episcopul VeniaminNistor — Prof. univ. Dr. MILAN ŞESAN: Periodizarea istorică — Prof. univ. Dr. O. STANILOAE: Căinţă şi desăvârşire — Prof univ. Dr.

L. MORARIU: Simion Florea Marian — Prot. Dr. PETRUREZUŞ: Introducere în Teologia dogmatică — Prot. GH. P. COTOŞMAN : Mărturii toponimice despre vechimea Românilor în Banat — Prof. IO AN G. BULE A •' I. H. Pestalozzi, pedagogul iubirii — Arh Dr. L. BUSUIOC, prnf.: Biserica în slujba adevăratei culturi •— Prof. Dr. MARCU BANESCU: Pastorafia drastică — Prof. AUREL STUPARU: Biserica ortodoxă în viata neamului — Prof. Dr. M. CHIALDA: Melhisedec — PETRU REZUŞ: COMENTARII: Creş­tinism şi humor — Prof. Dr. D. ONCIULESCU: PORTRETE ORTODOXE: Profesorul Dr. Simion Reli — Dr. PETRU REZUŞ, Prof. Dr. GH. COTOŞMAN, Pr. Prof. Virgil Turcan, Pr. I.Jechiu: RECENSII ŞI NOTE BIBLIOGRAFICE: Sfinţii români, Despre iubire, Amvonul şi catedra în slujba poporului, învelişurile vechilor noastre biserici, Nicolae Tincu-Velia Popa Radu Şapcă, Filosofia Re­naşterii, Individualitate şi destin, Astrologia odinioară şi azi, lumal moscoivshoi patriarhii — Dr. PETRU REZUŞ: NOTE: Războiul în afara legii REDACŢIA: CRONICA: Festivităţile dela Caransebeş — BIBLIOGRAFIE TEOLOGICA

Tarifele poştale şi telegrafice cu 1 Aprilie a1, c. s'au majorat astfel: o scrisoare simplă loco 200 Lei, iar în altă localalitate 3C0 Lei; o carte poştală simplă 140 Lei, iar una ilustrată 200 Lei; un imprimat 80 Lei; taxa de recomandare 300 Lei; taxa de express 600 Lei; telegrame un cuvânt loco 60 Lei, iar în alte ocalităţi 100 Lei. Epistolă de felicitare deschisă Lei 80.

PARTEA OFICIALĂ

Nr. 1689 B. 1946

NOTE OFICIALE

Nr. 1523 E. 1946

Spre orientare şi conformare comunicăm' în copie adresa Comisiunii Monumentelor i s to ­rice Nr. 116 /1946 .

A v e m onoare a Vă aduce la cunoştinţă c& Serviciile tehnice Judeţene au o contribuţie bine­făcătoare şi aduc un real sprijin la consolidarea şi restaurarea bisericilor, monumente istorice, supraveghiind lucrările aprobate de Comisiune,. sau revizuind preţurile din devizele întocmite de Serviciul nostru Tehnic.

Se întâmplă însă uneori ca din dorinţa de v

a face mai bine sau pentru a satisface noui ce­reri ale enoriaşilor sau pentru rezolvarea unor probleme neprevăzute cari se ivesc în timpul lucrărilor, Serviciile Tehnice Judeţene introduc complectări sau modificări în devizele aprobate de Comisiune, cari sunt dăunătoare sau streine de cerinţele unui monument istoric.

Pent ru a se evita aceste nea junsur i vă ru­g ă m să binevoiţi a pune în vedere tu tu ro r paro­hiilor m o n u m e n t e istorice că sun t obligate a su­pune din nou aprobării Comis iun i i devizele ale căror capitole a u fost complecta te sau modifi­cate de serviciile Tehn ice J u d e ţ e n e . Fă ră aceasta Comis iunea nu va aproba procesele vorbale ale lucrărilor făcute fără ştirea ei.

In special t rebue să se a t ragă atenţ ia că mai ales capitolele referitoare la tencuieli le soclurilor bisericilor m o n u m e n t e istorice nu t rebuiesc m o ­dificate. Aceste tencuiel i , potrivit devizelor Comi­siunii se execu tă numai cu mortar de var g ra s ames teca t cu nisip aspru fără nici un adaos de ciment . Cimentu l nepermi ţând evaporarea în afară a umezele i care prin capilaritate se ridică din pământ , deter iorează toată zidăria bisericii ce se macină treptat ru inând m o n u m e n t u l în loc de a l consol ida.

Caransebeş la 18 Martie 1946. C o n s i l i u l e p a r h i a l

Nr. 1689 B / 1 9 4 6 .

Sfântul Sinod P e r m a n e n t dela 14 Martie a. c. luând în desbatere problema Consis toarelor spiri tuale şi cons ta tând că Ministerul Cultelor n 'a luat în buget sume le necesare pent ru plata membr i lo r Consis torulor , aşa c u m este obligat prin lege, iar de altă parte cons ta tând că Con-sistoii i le spiri tuale epaihia'le t rebue sâ-şi facă datoria şi ca atare sus ţ inerea lor t rebue să fie as igura tă de Episcopii şi Mitropolii, cu orice preţ, a luat u rmătoa rea ho t ă r î r e :

Până când Ministerul Cultelor va lua în buge t sumele necesare , toate Mitropoliile şi Epis ­copiile vor face tot posibilul ca să as igure func­ţ ionarea Consis tor i lor eparhiale, prin mijloacele pe care Ie va găsi de bine.

Iar cele Mitropoli tane şi Centrale nu se pot pune în funcţ iune, până când Ministerul Cultelor va a s i g u r a ' sume le necesare funcţionării lor.

P â n ă a tunci consistori i le eparhia le vor da sent inţe definitive, cu excepţia caterisirilor şi în­depărtăr i lor din serviciu, care au drept la apel la Sf. Sinod în te rmen de 30 de zile dela co ­mun ica r ea sent inţei .

Ceea ce se aduce la cunoş t in ţa t u tu to r ce­lor ce se cuvine , cu aceea că hotăr î rea de mai s u s a Sf. Sinod P e r m a n e n t se p u n e în aplicare cu z iua de as tăz i .

Caransebeş , din şedinţa Consil iului eparhial iţ inută în 4 Aprilie 1946.

Episcop: Consilier referent: f VENIAMIN Ic. Stfor Prot . R. G. Ancuşa

CONCURSE Pe baza ord. Ven, Cons. Eparhial No. 1260 B. 1946

se publică concurs la postul de paroh la parohia deve­nită vacantă prin moartea preotului Axentie Popovici, din G â r l i ş t e , protopopiatul Oraviţa.

I. B E N E F I C I I :

1. Sesiune parohială constatatoare din 64 jug. 2. Venitele stolare uz'tate. 3. Un plaţ intravilan. ' 4. In lipsă de casă parohială preotul ales se va

îngriji de locuinţă.

II. Î N D A T O R I R I : Preotul numit este obligat a-şi îndeplini toate da-

torinţele preoţeşti şi pastorale, a predica regulat în fie­care duminecă şi sărbătoare şi a catehiza la şcoala pri­mară fără nici o altă remuneraţie. Toate impozitele du­pă beneficiile de mai sus, cad în sarcina preotului ales.

Cei ce doresc să ocupe acest post, întrucât vor avea cvalificaţiunea cerută pentru parohii de cl. I-a precum ş\ binecuvântarea P. S. Sale Episcopului diece­zan sâ-şi înainteze cererile adresate consiliului parohial ort. rom. din Gârlişte prin Prea Onoratul Oficiu proţo-popesc al tractului Oraviţa şi să se prezinte în vre-o Duminecă sau sărbătoare în sf. biserică spre a-şl atâta' dexteritatea în oratorie, tipic şi cântare, insă nici de cum în ziua alegerii. 1 i

Gârlişte, din şedinţa consiliului parohial ţinută -la • 24 Martie 1946. . '

Preşedinte: Notar cons. parohial: Lazăr Ştefan llie Miclău

In conţelegere cu Oficiul protopresbiteral-Virgil Musta

• 2 — 2 protopop

Consiliul parohial în baza ordinului Ven. Cons. eparhial Nr. 1111 B. din 1 Martie 1946 publică cohcurS cu termen de 30 zile dela prima publicare în „Foaia Die­cezană" pentru postul de paroh la parohia vacantă de cl. Il-a din comuna Răchitova protopopiatul Oraviţei

I. BENEFICII : v

1. Sesiunea parohială în estindere de 32 jugh, 2. Birul uzitat. 3. Stola uzitată. . ?

4. Nefiind casă parohială, noul ales se va îngriji singur de locuinţă.

II. ÎNDATORIRI: Preotul sles este obligat a-şi îndeplini toate dato-;

rinţele preoţeşti şi pastorale, a predica regulat în fiecare duminecă şi sărbătoare, a catehiza la., şcoala primară ş l a învăţa pe copii să cânte în biserică şi la îngropăciuni fără nici o altă remuneraţie.

Toate impozitele după beneficiile de mai sus cad în sarcina preotului ales. ,

Cei ce doresc să ocupe acest post, întrucât vor avea cvalificaţiunea cerută pentru parohii de cl. Il-a pre­cum şi binecuvântarea P. S. Sale Episcopului diecezan să-şi înainteze cererile adresate consiliului parohial qrt. rom. din Răchitova — Oraviţa III prin Prea On. Oficiu, protopopesc al Oraviţei.

Reflectanţii se vor prezenta pe lângă prealabila în-cunoştinţare a Prea On. protopresbiter tractual într 'o Duminecă sau sărbătoare in sfânta biserică spre a-şi arăta dexteritatea în cântare, tipic şi oratorie, însă nici decum în ziua alegerii.

Răchitova, din şedinţa consiliului parohial ţinută la 17 Martie 194G.

Virgil Musta Pr. Romuius Suciu

protopop secretar protopopesc

In conţelegere cu mine

Virgil Musta 2—2 protopop.

Nr, 1667 E. C. 1946.

„MOARA DIECEZANĂ" din Caransebeş, situată în Str. Ovid N O . 12, la data de 1 Iulie a. c„ se va da în a r e n d ă , ^ termen de 3-5 ani.

Moara pe lângă pietre are şi valţuri şi toate insta-laţiunile necesare unei mori sistematice.

Lângă moară se află şi locuinţa şi toate dependin­ţele necesare unei gospodării.

Reflectanţii primesc informaţiuni în birourile Con­siliului eparhial ort. rom. din Caransebeş, în timpul ore­lor oficiale,

Ofertele se vor înainta în scris, până la 15 Maiu a. . c , Consiliului eparhial.

Cuc. preoţi sunt rugaţi a atrage atenţiunea celor interesaţi.

Caransebeş, la 2 Aprilie 1946.

Consiliul eparhial

Oficiul parohi al or todox român Fârliu g

No. 66:1945

In baza oprobârii Ven. Cons. Eparhial Nr. 4760 E. C. 1945, Consiliul parohial ort. rom, din Fârliug pu­blică licitaţie peniru darea în antepriză cu oferte închise, executarea următoarelor lucrări:

a) demolarea acoperişului turnului şi a corpului bisericii.

b) înălţarea corpului bisericii cu 1.50 m, şi a tur­lei cu 2.50 m.

c) acoperirea turlei cu tablă, iar a corpului biseri­cii cu ţiglă solzi cu montarea jghiaburilor şi a burlane­lor de scurgere.

d) tencuirea şi văruirea exteriorului bisericii. e) Construirea ferestrelor şi uşilor. Licitaţia se va ţine în ziua de 28 Aprilie 1946

orele 12, în biserică. 1. Ofertanţii vor depune odată cu oferta şi garan­

ţia de 10°(0 din valoarea lucrării în numerar sau efecte de Stat.

Nr. 1924 E. 1946 Se aduce la cunoş t in ţă celor interesaţi , că

„Vila D o b o ş a n " din Băile Hercu lane şi casele diecezane din Buz iaş , proprieta tea / Episcopiei p r imesc oaspeţi pent ru sezonul 1946 începând cu 15 Aprilie a. c. pe lângă preţuri convenabi le .

Preoţii Eparhie i noast re beneficiază în lunile Aprilie-Mai, Iunie şi Sep temvi ie de o reducere de 5 0 % la taxele tarifare. Pen t ru această redu­cere e necesar însă ca in prealabil să înainteze cerere, cătră Consiliul eparhia l .

Pen t ru lunile iulie şi A u g u s t r u se acordă-nici o reducere .

Caransebeş , la 5 Aprilie 1946. Consiliul eparhiaL

Nr. 1875 E . 1946. Localul de prăvălie din Str. Gen . T r a p -

şia fost închiriat firmei „ R o m c o h n d " este de în­chiriat . Oferte se pot înainta până la 25 Aprilie a. c. Consil iului eparhial .

Caransebeş , din ş e d . cons . eparhial , ţ inută în 5 A p r i l i e 1946 .

Consiliul eparhial.

L a Arad a luat fiiinţă o societate de pro­pagandă rel igioasă, cu scopul de a răspândi învăţătur i le sfinte, creşt ine or todoxe în ţară şi s t ră inăta te .

1. Toţ i cei ce doresc să ajute cu ceva la această lucrare a societăţii , s au să devină mi s io ­nari (sau misionare) ai ei (chiar de au n u m a i 4 clase pr imare) sun t rugaţ i să ceaiă lămur i r i pr intr 'o carte poştală t r imisă : Sfintei episcopii Arad, pentru Fră ţ ia mis ionară .

2. Sfânta episcopie Arad caută , pent ru pro­pagandă religioasă în ţară şi s t ră inăta te , aparate d e proiecţiuni l uminoase , fixe s au n u m a i părţile ce le a lcătuiesc (obiective, becuri electrice, d i ­n a m u r i , a cumula toa re , liţă s au cablu electric, lămpi de carbit, lămpi de petrol cu ciorap, dis­pozitive religioase sau n u m a i mater ia lul fotogra­fic şi culorile t rebuincioase pent ru facerea lor etc.)..

Toţ i oameni ide bine cari doresc să ajute aceas tă lucrare pent ru aducerea sufletelor la D u m n e z e u , sun t rugaţ i să se intereseze cine are a semenea apara te şi anexe -ale lor şi să-i roage să le dă­ru iască sau să le vândă , s au cel puţ in să le î m p r u m u t e Sfintei Episcopii Arad, ves t ind-o p r i n ­t r 'o carte poştală despre acest lucru .

Redactor rest oazabil Pr. 1LIE V. CAMPIANU revizor eparb ;»l Tiparul Tipografiei Diecezane Caransebeş