ДлиІ II, N o . 5 5 U n l e u e x e m p l a r u l d e 4 D u m i n i c ă 14 Maiu 1 9 2 2 .

CULTURA F O A E D E C U L T U R A Ş l D E E D U C A Ţ I E C E T Ă Ţ E N E A S C Ă = A S O C I E T Ă Ţ I I „ C U L T U R A P O P O R U L U I " = =

ABONAMENTE ANUALE : \ pentru să ten i 3 0 lei : * autorităţi . . «rt :-

întreprinderi (in

A P A R E ÎN F I E - C A R E D U M I N E C A REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA :

.1 - ^ ^ ^ « „ a n c i a V e \ \ .' 1 0 0 M ! 1 ^ ^ Ш ^ Г н о Г т ~ АШЫЫ^ХГЪІХХОГШІ S trada Memorandului N o . 21, în S a l a Reduta }

C a l e n d a r u l S ă p t ă m â n e i

C A T O L I C O R T O D O X

15 Luni Sofia 2 Si. Ataass e 16 Marţi Ioan din Nep, 3 S. Tmote i 17 Mercuri Pascal B. 4 M. Pvkghlu 18 Joi Venantiu 5 M. Irina 19 Vineri Sava 6 Dreptul Iov 20 Sâmbătă Bernardin 7 M. A ach'e 21 Damin! Velentin 8 S Ion Evan.

CĂTRE ÍKVáTATOR!

Maes t ru G E O R G E D I M A S ă r b ă t o r i r e a a 4 0 d e anî d e a c t i v i t a t e m u z i c a l ă .

t Voi sunteţi acefa cari să diţi ce le d'iniâi seminţe cu

l tod cetăţenesc în sufletul naţiunii. Căci voi sunîeţi cel d'iniâi la cari vin copiii, trecând pragul familiei. De

ІГОІ atârnă deci marea suî-llare patriotică pe care tre­bue s'o daţi generaţiei de mâine, pentru ca ea să fie

мігаі mare decât suntem noi acum. Căci neamul nostru lire în anii aceşt ia trebu­

i n ţ a de un patriotism cum poate n'a Í;VUÍ niciodată. Jiumai a«a putem stator-

Sci unirea noastră, dobân tă cu atâtea visuri şi cu

atâtea suferinţe. - Dar pentru ca să fiţi a-ceşt i apostol i ai vremei, vi e e cere ca să înălţaţi dra­g o s t e a de ţară până la i n cult rel igios. T r e b u e să ştiţi că a iubi Patria, aşa Cum n e - o iubim noi Ro­mâni!, nu râvnind răul al tora ci dorind ca sä le slu­jim de pildă în omerâe, *?ste a împlini o l ege du­mnezeiasca .

D e a c e e a e u m ă s i m t dator ca sa vă spun acest adevăr Cel mai preţios lucru al meu pe acest pă­mânt es te România. Toată Iruda mea în ştiinţă, şi toate nădejdile mele sunt pentru ea. Şi dacă aşi pierde totul pe această lume, îmi ră mâne ea până la mormânt. Cu rosi irea ei pe buze îmi «oi da sufletul ş i îmi voi wmide ochi i . Dar această praţoste nu es te o pornire pS^âna, nu e s t e râvna ani­malului de a stăpâni pe alţii, ci es te un cult reli­gios. E'4 sunt creştin, şi iu­besc România pentru suî [etul ei bun, frumos, creşti­nesc. Acesta este adevărul De care aşi dori sa v i l bKîicorîn sufletele voastre, pelrn ca voi, la rândul voiru, sS-l ireceli g e n e ­ralei ne mâine.

Intr'un articol frecut, spn neam preoţilor ca ei să fie tot mai mult ră^pânditorn iubirei de ţară în popor Şi le împărtăşiam părerea că a c e i t apostolat nu este împotriva credinţei sau a slujbei lor de preoţi. Ci, prin această, ei împlinesc o l ege a lui Dumnezeu. Slujba lor rel igioasa nu ar fi deplină fără lumină pe care apoi ei tfebue s'o dea înfelegerei adevăratului pa­triotism. Căci fără această lumină am fi poate duşi la un naţionalism barbar. A-cùm vin către voi spre a vă zice că patriotismul vos tru, la rândul său, nu ar i i întreg fără învăţătura creş­tină.

Aceasta nu înseamnă că trebue să susţinem un na ţionalism cosmopoli t , care ne-ar îndemna ca, atunci când alte popoare ar veni să ne cuprindă Ţara, noi să stăm în nepăsere, fără a ne jertfi ui-ţa intru apă­rarea ei. Ci aceasta va să zică păstrarea fiecărei na Huni în graniţele ei fireşti, pentrii ca astfel, muncind în linişte şl cu cinste, sä lumineze întreaga omenire pe calea ce duce la feri­cirea obştească.

MARIN Ş T E F Â N E S C U Profesor la Universitatea din Cluj

— E —

Vorbe înţelepte Cea de întâi datorie a unui cetăţean

e: să respecte legile: cea de a doua: să facă şi pe ceilalţi să le respecte.

*

Tocmeşle-ta vrâjmăşeşle şi plăteşte omeneşte.

Judecătoriile svnt ca un crâng de mărăcini, unde oile aleargă de frica lupilor şi de unde nu pot ieşi, până nu li-se smulge lâna de pa spinare.

*

Minciuna se aseamănă cu un cocoloş de zăpadă pe timp de moină: cu cât îl răstogoleşti mai departe, cu, atât se face mai mare.

Printre cei puţini cari aü pă truns ta'nele armon :ei ce înve­seleşte çi înalţă sufletul, printre cei putini cari ne-au dat cântece in care tresare s : mţmântul cu rat românesc, este m a e s t r u l Gheorghe Dima.

Cântecele lui au ceva religios chiar atunci când sunt săltăreţe ş vesele ca jocurile de cop i. Isvorul de inspiraţie na şi 1 a depărtat nici odată de cântecele bătrâneşti, şi poate cu êtât stltt mai fermecătoare.

Ardealul îi sărbătoreşte îm­plinirea a 40 de ani de activi­tate muz-cală.

Maestrul Gheorghe Dima, năs eut în Braşov la 10 Octombrie 1847 şi-a fă:ut stûd île la Viens şi in mai multe centre muzeale .

Io timpul Râsboiului Uairei a stat 17 luni în înch'sorile Unga­riei.

Noi li aducem cuvântul nos­tru de cinste pentru manca des fisurata pe tărâmul sufletesc al neamului.

De Sfântul Gheorghe, Clujul a foit în sărbătoare.

Student i universitari şi elevii de la toate şcoalele româneşti, pe la ora 8 au defilat în faţa casei maestrului Gh. Dima, pe când acesta cu ochii umezi pri vea la dragostea poraită din atâtea inimi. Un public numeros striga: Tră ască Düna! Prese dintele centrului studenţesc d. Adsm Por ta, a ţinut o frumoasă cuvântare la care a răspus ma-es'rül sărbătorit.

La ora 4 după am?eză Ia Teatrul Naţional a fost o re prezenta ţie îa cinstea maes»ru lui. L;>m a BU m:»i î jeepsa. A vorb't d. T. Bredice*.nu, ronrele compozitor, arătâfd însemnă­tatea activităţii m amicale de 40 de дпі a celui sărbătorii. Au cântat toate corurile reuni e ale operei. Conservatorului, Epis^o piei şi Soc'etăţei , В а г а Vfcs-

Í t i re" dimpreună cu orchestra орггеі.

D-l Popovici-Beyreîiih, direc torul operei române din Cb j , citeşte scrisoarea prin care se trimite felicitările M, Sale Re­gina Maria, şi o fotografie a M. S. cu semnătura sa proprie. Toată lumea e în picioare şi ovaţionează.

Seara la ora 9, a avi.t locon ospăţ, dat în cinstea maestrului D.ma, de comitetul acestei ser­bări, prezidat de I. P. S. S. Episcopul N. Ivan, car? das-'•hídé masa, închinând pentru M. S. Regele.

D 1 ministru Banu, ridicând pocalul, salută îa numele gu vernüluí pe maestrul Dioja şi clărueşte un premiu pect ;u mu­zică de 20 de mii de lei.

In mimeîe Academiei Roraâae vorbeşte d, prof. un vers'tar

S e x i l Puşcariu, arătând iubirea ce'i mare ce a avut o maestrul pentru Ardeal şi cântecele sale.

D 1 General Petalbî, care este sufletul tuturor mişcărilor cul­turale din Ardeal şi spnj nător a tot ce e bine şi frumos, a tiflät următorul tuast :

Sărbătorim pe unul dintre oei dintâi cucer tori ai Carpa-ţilor a căror creste, фар& cum ne-a sp;;s o la Iaşi în 1917, un inimos voluntar ardelean, nu au fost atât de înalte încât să i o prească cântecele de a trece ş: de a face să vibreze inimile fraţilor l .beá la olaltă cu acele ale fraţ lor robiţi,

Odî tâ cu dobe le lui Gog*., cântecele lui Dsma fu trecut hotarele, d i r â n d fraţilor din ţara libafă cuvântul durerai răscătoare de mari n ă i c j l i .

In toată viaţa SÎ, atât de plină de fapte române şt ;, Dima a cântat durerea şi credinţa neamului său.

Când stăpâaitorul de eri, pu-nându i trupul între zăvoare, a crezut că-i zăvoreşte şi sufletul, el a cântat d n închisoare spe r a r ţ i ;e 1 însufleţea în zile mai bnne şi mai senine.

Astăzi, sub cerul libertăţii noastre, bătrânul Dima, reînti-nent îşi instruneşte din nou lira şi cânţi libertatea noastră, şi : rechet* în viitorul de aur ai neamuí-jí românesc.

Cântând, durerea, credinţa şi nădejdea noas'ră, a tuturor, el a aprins o iu raina în negura prgoanei , 1« taină In strălucirea căreia noi îl aşezăm astăzi, ală turi de toţi mani şi vitejii lup iători pentru întregirea neamului.

Dar, deşi ţi-ьі văzut implicit visul ele di-ag-i'. căruia ai cântat •iar de ăi os, misiunea t a i r^ s s tre, nn s'a isprăvit !

ia Eiiïii pe care Prov de?:;ţ•. ţ i i rna3. dârneşte, şî toţi c d cari te săibâiorim szl, o rugă oi sä f e cât mei darnică, bătrâne cântăreţ, sä cânţi cû toată căl­dura suflfetului tău mare, doina uuîrei desăvârş te şi pe veci, a tuturor sufletelor româneşti.

Sá cânţi aşa fei ca pes>e tot şi toţi să te audă şi să te în teleagă !

Să câriţi aşa cum numai tu ştu s'o faci :

„Eu ţi s frate tu m!-eşti frate „In noi doi un suflet bate !

Şi când vra ja cântărei tale d n urmă va fi pătruns în a dânciii sufletelor noastre, şi va fi izbutit asemenea unei raze de soare să topească ghiaţa care stă încă pe alocurea in calea înftaţirei noastre,

Atunci şi numai atunci, încărcat d e ani, dar înconju

rat de recunoştinţa şi venera-ţiunea Heamului tău, t e vei pu­tea d a la odihnă, şi, mulţumit

de tine, îţi vei putea spune : „Acum slobozeşte pre robul

tău, stăpâne !" Cuvintele s'ncere aîe marelui

patriot d. general PetalJa, a mişcat toate sufletele d n sală, accetuând dorinţa ca maestrul Dima, să făurească Doina Uni­rii, provocând la un răspuns în acest sens pe d. Alex. Vaida, fost ministru, care şi D sa roa­gă pe D ma, se creeze această „mars lieză" naţională.

După aceasta vorbeşte şi preşedintele „Culturii Poporu­lui" d, Marin Ştefănescu, prof. unfvsr,, cu avântul csre'i carac­terizează.

D sa spune : „Cultura Poporului" are ur ­

mătoarea învăţătură. Noi cre­dem că lumea este făptura lui Dumnezeu, şi că, aşa fiind, tot ce există, deci şi naţiunile, sünt orânduite ca sa lucreze după firea lor la propăşirea obştească. Acest adevăr îl găsim rostit mai a k s în cântecele naţionale ale Românilor. însuşirea Românilor, după cânte ele lor naţionale, este de a lucra la binele ome-nirei prin credinţă şi patriotism. Şi numai datorită acestui pa­triotism aşa de sfânt înţeles, ei au putut trăi în mijlocul nume­roşilor lor vrăşmaşi. Duşmanii, după cum a spus odată un profesor de filosofie, Crăciu-nes ;ü, i au putut înfrânge, dar nu constrânge. Siliţi adesea să se retragă îsi păduri sau munţi, Românii duceau cu ei icoana patriei, şi o lăsau copiilor ca pe cea mai sfâată moştenire. br copiii n'&u îcşslat nădejdea părinţilor. Când a isbucnit răz boiului cel m=ue, ei s'au arun­cat in luptă cn aceeaşi idee.

íatn ce trebue sä vedem noi ast izi îa sărbătoritul Gheorghe Dima, Muz ca sa este o rostire a mării ei romanişti, Şi cel mai preţios dar pe care i-1 putem aduce, este ace'u de a i spune că el este un suflet mare rupt din măreţia sufietulai românesc. In acest nimb :1 vede ,.Cultura Poporului' când îi zic.i astăzi „Să trăiască".

Au mai vorbit d. Zaharia Bârsan, directorul Teatrului Na­ţional din Cluj, primarul Cluju­lui d. E. Popp, d na Ілкіа Cos-ma, cântăreaţa Ardealului, iar la urmă prea emoţionat, maes­trul Dima, răspunde urărilor ce i s'aü făcut:

Domnule prezident, domnule ministru, stimaţi comeseni, în ziuü asta aşa de primăvlrate à sim{ c u m s a revărsat în sufle­tul meu dragostea ce mi-aţi ară ! at . Nu am cuvinte să ex­prim ce se petrece în sufletul meü. Mulţumesc tuturora şi bu­nului Dumnezeu care m'a în­vrednicit să am această mulţu-m r e in cuprinsul României-Mari.

Pag. 2 C U L T U R A P O P O R U L U I No. 55. Main 1922.

M . S . R E G E L E L A L U P E N ! Ni este vie în mintea

tuturora groaznica nenoro­cire de la Lupeni, unde 80 de mineri şi aa găsii moar­tea în urma exploziei din mina Aranka.

Au rămas familii îndu­rerate, marne şi copii, zdro­biţi cu desăvârşire de a-ceastă catastrofă. Na se putea ca această jale să nu fie la fel simţită şi de bunul şi înţeleptul nostru Rege. De aceea M. Sa, în ziua de 4 Mai, a vizitat în persoana localitatea de la Lupeni, oprindu-se în acelaş timp şi pe la Petroşani şi Vulcana, localităţi cari formează a-ceasta regiune minieră. Peste 20 mii de minieri, Vau în­tâmpinat în cale. Mai cu seamă familiile nenorocite, rămase pe drumuri şi cu atâtea suferinfiîn suflet, şi-au îndreptat toată nădejdea şi au avut marea mângâere când însuşi M. S. Regele, în mijlocul lor, s'a interesat de aproape de soarta nemiloasă ce i-a lovit.

Mame desnădăjduite şi copii cu lacrimi în ochi, au fost ascultaţi de M. S. Regele.

Impresionat adânc M. S. a împărţit ajutoare. Emoţia tuturor minerilor era mare să vadă în mijlocul lor pe Regele ţării, care le-a fă­găduit că toate familiile ce­lor ce şi-au găsit moartea aşa de tragic, nu vor fi lă­sate fără sprijinul societăţii. Şi în acelcş timp s'a înfi­inţat un comitet de ajutor sub patronajul M. S. Regelui, compus din I. P. S S. Mi­tropolitul Primat Dr. Mir on Cn'stea, d-nii miniştri : Mâr-zescu şi A. Cozma, Eugen Botez şi alţii.

Prin faptul că în clipele nenorocite ce vin pe capul cetăţenilor câte odată se in­teresează aşa de mult M. S. Regele, suntem una din ţă­rile cele mai fericite. De aceea Familia noastră Re­gală este iubită de toată su­flarea românescă şi Dinastia este una ca poporul.

Norodul este recunoscător şi într'un singur gând strigă : Trăiască M. S. Regele Fer dinand şi Familia Regală, care simte la fel cu aceaslâ ţară.

ISTORIA ROMANILOR

A d m i n i s t r a ţ i a ş i J u s t i ţ i a Administraţia e ocârmtlirea ţă­

ri»! cum o fac îa ziua de azi primarul, p re tor i (administra­torii de plasă), prefecţii şi mi­nistrul de interne împreună cu consiliile ajutătoare şi ceilalţi funcţionari. Iar justiţia o înde­plinesc judecătorii de tot felul, cari au să pedepsească tulbu­rarea legăturilor de proprietate, siguranţă ş, a. dintre cetăţenii unei ţări,

Multe veacuri dearândul, ad ministraţia şi justiţia a fost în­deplinită la noi, ca şi în toate celelalte state dealtndnteri, de unele şi aceleaşi persoane.

La Început, în fruntea satelor erau cneji, numiţi din secolul al 16 lea încoace juxi, judeci, în Moldova şi văiâmani, în Mun­tenia vornici, voinicei. Prin a doua jumătate a secolului al 17 lea, numele de vornici trece şi îa Moldova. După e scăzuse puterea militară a ţărilor ro­

mâne, dăm şi de r urnele pârcă­lab In loc de vornic la sate. Pârcălabii erau ia început co mandanţii cetăţenilor, aşa dară un fel de ofiţeri.

Vornicii erau ejutaţi în bdni-nistrarea satelor de un sfat corn pus dm b-Lírán;; satelor nunr'ţi juraţi, cari de sigur că erau a-leş de popor. Când Domnul dă r u a un sat, ade ă v niturile, nU pământul iui, unui boier sau u-nei mănăstiri, boierul sau mă­năstirea lăsau de regulă pe vor­nici în slujbă, pşa că aceştia de-veniau acum slujitori boereşti sau mănăstireşti.

Sătenii puteau sä ceară scoa­terea dm slujbă a ucui vornic, dacă nu erau mulţumiţi cU el, şi îalocu rea lui cu unul ales de ei. A^easb: dovedeşte, că satele şi au păsirat autonomia lor, a-decă drepiul de-a h adminis­trate prin oameni aleşi de ei.

Vornicii şi vătămanii erau în­

sărcinaţi inainte de toate cu strângerea b rurilor (dăr lor, dí j di lor). Mai de mult. în cele do'că Principata române sa arunca a-supra fiecărui sat suma de dare ce trebuia să o dea. Suma a-cets ta o împărţea obştea asupra tuturor sate ailor, după putinţa de plată a fiecăruia. Aceasta se cümia cisluirea şi vornicului nu i era ertat să se amestece în ea. In Muntenia, vornicii mai erau însărcinaţi şi cu paza ţarinelor (hotarului), ei strângeau şi amen­zile (gloabele) pentru vitele de pripaz, cari au făcut stricăciune în holde. Vornicii aveau deci şi poliţia satelor.

Ia fruntea judeţelor se găsiau în Munten a la început iăpitunii. Aceasta dovedeşte, că ei erau înainte de toate militări, căci aşa cereau vremurile acelea, când Romanul trebuia să fie tot cu mâna pe arm?, ca să şi a-pere moşia de vecini lacomi după ea. Mai târziu s'au numit ispravnici. Pentru serviciul de poliţie, ispravnicii aveau ca a-jutoare nişte căpitani mai mici, cari urmăreau pe hoţi.

In Moldova, administratorii de judeţe aveau nume deosebite : staroste, pârcălab, sărdar, vornic. In secolul al 18 lea s'a introdus şi acolo numirea ispravnic.

In pricinile obişnuite, judecă torul sătenilor era vornicul sau vătămanul Numai crime, cum era tâlhăria, omorul, darea de foc, apoi necinstirea silnică a fetelor erau judecate de oame nii domneşti. Pedepsele erau în chisoare, amendă în bani, dar mai ales bătaia.

Pricinile dintre boier ţăranul ajuns clăcaş (iobagiu) le judeca numai boierul, aşa că acesta era şi împricinat şi jndecător. Im potriva hotărârii iui nu era nici apel, nici recurs. Fiind boerii, cea mai mare parte a lor, lip siţi de cultura inimii, ei nu ju deçau niciodată după dreptate, ci după interesul lor.

Boerii nu puteau fi judecaţi decât tot de boieri.

Toate procesele pentru pro­prietatea pământului se judecau de divanul domnesc. Cele mai multe documente vechi, pe.cari le avem, sunt hotărâri aduse de Domn şi boerii slujbaşi ce mari. In fiecare document, Domnul blestemă pe ceice ar cerca sï strice cele cuprinse în el, iar la sfârşit se înşiră toţi boerii mari de divan ca martori şi semnează (iscăleşte) şi celce a scris docu mentul. Cu toate acestea, sigu­ranţa nu era mare, căci vedem, la sch'mbări. de domnie, cum a-leargá proprietarii ca Domnul cel nou să confirme documen­tele Cile vechi.

VICTOR LAZÄR

A R M I N D E N U L

hrăş i - tm 1 Maiu? Abiusan t două saptarnâo , de când cete, cete de oa-iieiti alergau spre vetd( aţa câmpului, căci era 1 Maiu. Da, dar acela e r a 1 Maiu al orăşeni'or, a celor ce mun­cesc în fabrici, ateliere, pră/ălii şi se serbează ca orice praznic orăşenesc, faré multă poezie, fără mult avânt sufletesc.

Altfel e / Mii românesc, Ar-mindtnul sau Păuiul.

In preziua lui, în Ardeal se pUne dinainti-a casai, la pd&riă, o prăjmă (par, ramură înaltă) cu puţine frunze la vârf sau chiar cu un buchet (struţ) de flori. Acest Arminden sau Pom de Maiu îl pun feciorii (flăcăii) mai ales la poarta fetelor mari sau a fruntaşilor din comună.

Rădăcina acestui obiceiu fru mos, care e paguba să dispară, m 1 arată legenda populară prin­să de iubitul nostru poet Ghe orghe Софис în versurile ur­mătoare :

1. Pe când umbla Christos prin ţară, Lăţind cuvântul său frumos, Ovreii toţi i-au scos ocară Prileji să peardă pe Chrîstos.

2 Aşa Într'o noapte 'ntunecată, Când vecinicul Mântuitor Dormia 'ntr'o casă'ncreştinată Găsitu-1 au Ovreii 'ndată Şi sfit fácut-ao de omor,

3. La miezul nopţii aveau să vie La casa unde el dormia Şi, casa pentruca s'o ştie, Au pus ca semn de mărturie In faţa casei o nuca.

4. Dar Dumnezeu, cel ce coboară Şi'n gândii cel mai nevădit.

Nu lasă pe-al său fiu să moară, Căci a răscumpărării sară Şi vremea morţii n'a sosit.

5. Şi Dumnezeu orbit a firea Ovreilor împinşi la rău, încât să n'aibă nicăirea Vr'un chip d e a făptui perirea Născutului din Dumnezeu.

6. La miezul nopţ.i'n gloată mare Ovreii pe furiş pornesc Şi Ovreii urlă de mirare, Cd ei la casa fiecare Ca semn căte-o nuia zăresc.

7. „Dac'am perdut şi astăzi prada Cu greu p.:tes-vom s'o găsim !" Porneşte apoi răcnind grămada Perindă'n sgomot toată strada Tăcutului Ierusalim.

8 Dsr nepulâad să mai găsească Pe Cvist ca să-1 omoare'n somn, Perdut-au noaptea duşmănească Şi n'au putut sk'ndeplinească Perirea veşnicului Domn.

8. Şi din acea zi 'sainte Rămas-a obiceiu şi spun, Că pentru aducere aminte De noaptea mântuirii sfinte Românii şi azi Armindeni pun.

' t e — ^

S î i n t w e de drapel

Sindicatul Naţonal muncito­resc Subccntrul Crişu alb delà minele de aur şi cărbuni Ruda 12 Apostoli Brad-Criştiar.

Procurăndu ne un prea frumos drapel cu chipurile E1 oilor nea­mului Horea, Cloşca. Crişan şi Avram lancu, om decis ca acest drapel să se sfinţească tn ziua eroilor înălţarea Domnului la ceruri (Ispas) 12/25 Mai 1922. Pentru a ridica această serbare la înălţimea ei cuvenită invităm pe această cale pe fruntaşii nea­mului nostru şi îndeosebi pe cei ce au la inimă binele poporului nostru muncitor,

Participarea celor câţiva fruntaşi neamului va serv de îndemn ca tot mai muH să realizam unitetaa sufieteas:ă, dra­gostea şi iubirea de neam şi iegt.

Solemnitatea sfinţirei drapelu­lui va avva loc la Ţebea sub gorunul lui Horea alăturea de rămăşiţele pământeşti ale hi A-vram lancu şi a primilor ero morţi în luptele cu Ungurii căiră Tisa şi Budapesta.

După sfinţire va urma un mari banchet în Casinul Funcţionari­lor Ruda 12 Apostoli din Cătuna Jurobarză.

Naşi vor fi D-l Al. Constări-tinescu ministru Agriculturii ş domenilor şi D-l General Văi-toianu ministru Internelor.

In tot timpul serbărei oispeţii vor fi delectaţi de corul liceului de băieţi Avram lancu din Arai de căluşeri acestui liceu şi de< muzică vestita.

Comitetul Sindicatului Naţional Subcentral Crişul Alb

STIRE PENTRU CITITORI! NOŞTRI îndemnăm din nou pe ce­

titorii noştri să trimită taxa de abonament . Mai bine e pe un an întreg, adecă-30 de lei, pot însă trimite ş i pe o jumătate de an, Pentru micşorarea taxei la p o ş t ă , se pot uni mai mulţi , ca să trimită cu a-ce la ş mandat abonamen­tul. Atunci să se arate res« picat, pe cuponul mane tului, numele fiecărui a-bonat ş i suma, pe care o trimite fiecare. Sperăm, că cititorii noştri aprecieazl munca desfăşurată de so­cietatea noastră ş i fiecare va face, ca încă cel pufin trei patru din cunoscuţii lui vor abona foaia.

© FOITA GAZETEI „COLTURI POPORULUI" © §3

31

Cântarea României (urmare)

LIII. Aurică copilă, cântă-mi frunză

verde, cântă-mi floarea câmpu­lui, cântă-mi floarea muntelui, cântă mi nădejdea... Nădejdea e glasul Domnului ! Popoarele trebue să se ispăşească şi să s.e curate de păcatele lor, căci prin ispitele suferinţei numai se cu­răţă popoarele... Cele ce am făcut în vremea trecută nu sunt ispite... căci rodul luptei erau 1. bertatea şi dreptul nostru.,. îs p tele sunt strâmbătatea jude

c&torilor... despuierea văduvei şi a sărmanului, desfrânareaa şi mise lia şi lăcomia, sgârcenia şi împilarea domnilor şi a boierilor... cumpăna nepotrivită a dreptă­ţii... uciderea proslăvită... robirea pentru unii şi desfrâul pentru alţii... toate acele fapte grozave pentru care s'au cotropit So­dorna şi Gomora, oraşe urgisite de Domnul pentru blestemăţiile lor ! Şi toate aceste ispitele cer­caşi ţara mea.,, şi le suferi încă şi acum... Paharul fără-de legi

s'a umplut peste măsură şi pa laturile lor de sirâmbătate se prăvălesc surpate de blestemele poporului! . . Făptuitorii tâihă riilor se spăimăntează înşişi de faptele lor... Domnul şi a întors cu si.â 'bă faţa de la dânşii şi îngerii s'au depărtat cu groază de ei. Eşti searbădă şi slăbă­nogii!... ai suferit toate, ţara mea !... Ridică ţi puţin capul strivit şi cată de vezi... semne s'au ivit pe cer... Furtuna mân tuirei a început !.-.

LIV.

Să mi ne întristăm de vremea trecute câed bătrânii ne poves­tesc bătăi iie cele uriaşe şi ne arată dărâmăturile vre unei ce­tăţi, când ne zugrăvesc lupta, sgomotul, sângele şi c â m p i a morţii, ciuma şi văpaia focului, foametea şi răsboiul, şi în câm­piile pârjolite, cetele tălărăşti târând îa fugi mi re , legaţi de

coadele cailor lor, pe ferne', copii ş bătrâni 1... Era atunci vremea luptei. . era vieaţă, băr b ă ţ e şi putere, vitej e şi jetfire către patrie... Cei ce făceau a-cele fapte mari aveau o patrie... şi eraU umárul drept al ţării şi ţara noîs t ră era zidul cel tare al credinţei ! ,,

LV.

Orsşele s'au întemeiat din nou, dărmăturile turnurilor şi ale pă­taturilor de care şanţurile erau pline nu se mai văd... şi alte palatmi şt turnuri s'au înălţat în locul lor... Copiii robiţi întor su-s'au din ţara tatărască .. Dar oamenii sângiurilor nü ţ deteră înapoi libertatea, pământ al du­rerilor... şt copiilor tai le-a ră mas numai robia ! .. Pe câmpu­rile de bătaie v ă i oameni cu braţele goale, cu pepturile des-velite, cari se prăvălesc peste

ascuţişul paloşelor... şi în locul ori cărui om ce cade, în ori cărui pept ce se despică, alt pept şi alt om se pune îndată,, carnea ascute ferul... bătrânii robiţi cântă... femeile bleueœà pe cei mişei... Şi'n oraşele tal* cele nouă, ţara mea, se afla numai oemeni fără inimă ; In pătaturile t&b nu se mai aude de vitejie... ci de lăcomie şi ne­dreptate I... Pe Câmpiile talei pe drumuri trec nişte feţe şu­brede şi veştede, fiuerând doit duioasă.

LVI.

VisColul pusfiírei a suflat pe1

acest pămâct.. . sângele părin­ţilor în vinele strâmte ale stră­nepoţilor- a seCat.

(Va urmi)!

1 55. Malú 1922. C U L T U R A P O P O R U L U I Pag. 3 .

Cea mai c i p i otrava a on i re i : ALCOOLUL U n d e d u c e b e ţ i a ?

k lăsat Dumnezeu pe capul menslor multe şt febri te ne-roriri. Dintre toate însă nici a nu e aşa de mare ca beţia, «te celelalte sau aproape toate inuesc pe om uu ceas, o zit

on, dar beţia căzută odată capul omului îl paşte şi îl

Ilde an de an, clipă de clipă, ità viaţa, şi ce e şi mai gro-!v, nici dnpă moartea lui nu I termină, ci trece ca moş te­le la copii, nepoţi şt stră-jpoţt. N'u ex'stă pe lumea aCeasta otrava mai ucigătoare şi un

irör ds suferinfi trupeşti şi su-Iţeşti mai nesecat şi mai amar, iCât alcoolul, fie el sub formă

% vin, rachiu, bere, etc. Odată intrat în ghiarele uci

•e ale beţiei s a u dus pe apa imbetei şi sănătate şi linişte şi •lţumire şi banii şi nevastă şi ipii şt Dumnezeu şi töt. 'Alcoolul ucide în om toate ţurtle care îl deosebesc pe de animal.

Alcoolul otrăveşte sufletul şi lunecă mintea, mănâncă să-ltatea, şi ucide familia. Câţi norociţi otrăviţi la suflet şi unecaţi la minte de beţie n 'au ait acasă şi şi au ucis ne-ita şi copiii, iar ei au intrat oi la ocnă pe viaţă. Câţi oa-ini în tinereţea lor harnici, cu

Ire bună cu familie numeroasă fericită, căzând mai târziu în icatul beţiei nù şi-au zvârlit :• crâşme în câţiva ani tot ce

in muncă şi prin cinste şi aü «nisit o viată pentru ca după «ea ei să moară îngheţaţi in fnţal unei şosele iar nevasta 4cop ii să le aj irigă să cer-fscă delà străini o bucată de ine ? Câţi oameni sănătoşi, în fere, fericiţi şi plini de viaţă •tinereţe, lăsând 1-se răpiţi de *a»tă boală drăcească, beţia, •i «ajuns în doi trei ani, ofti-Щ sifilitici, neputincioşi, man­

de boli şi de mizerie, cer->ri, prin spitale sau prin case zmintiţi? Câţi părinţi otră-de alcool care ca orice pa­

le aştepta înfrigurat de. ferî-naşterea unui copil, au ră-nenorociţi pe toată viaţa,

d şi-au văzut nou-născutul cu oasele moi, surd, idiot mut. Toate acestea sunt re-atele beţiei. eţia e o boală ca toate boa-

dar mai ucigătoare şi mai cioasă decât toate. Boala a-sta, beţia, o capătă omul pe mţite. Azi un pahar de ra-

mâine altul, poimâne un peste alte câteva zile o

beţie de o noapte, şi ajunge. Diavolul ţi-a intrat în sânge

şi în suflet şi de acolo îţi cere fără încetare otrava, care crezi că ţi face plăcere când bei, dar ajunsă în tine se pune pe lucru, te roade până ce te dă gata. Şi in clipa când ЦІ dai seama că te ruinezi, că te ucizi şi-ai vrea să te opreşti, e prea târziu. Diavolul te stăpâneşte şi îţi po­runceşte să-1 asculţi.

Ş'atunci se pornesc nenoroci­rile una după alta, avere risi­pită, familie aruncată pe dru­muri şi sănătate ruinată, iar uşile spitalelor, a caselor de smintiţi şi-a puşcăriilor se deschid ca nişte guri enorme de fiare t'la-mânde să te înghită pentru tot­deauna.

Acesta e alcoolul şi roadele beţiei, aceasta e cea mai înspăi­mântătoare otravă a omenirei.

Şt. P. [ M i —

H Â R T I A Puţini vor fi cititorii, cari lu­

ând o gazetă în mână se vor gândi, prin câte a trecut foaia aceasta ds hârtie până să, ca­pete forma, pe care o are, şi până să fie pl nă cu micile şi multele litere negre, cari o a-coper. Şi e bine să ştim şi lu­crul acesta,

Intr'o zi veniră doi domni să viziteze o fabrică de hârtie. Din vorbă n vorbă, ajunseră să pună şi întrebarea : cât timp ar trebui pentrucă un copac din pădure să se prefacă în hârtie tipărită gata? Unul zicea, că o zi, altul o jumătate de zi. Pe urmă au făcut un rămăşag.

Lângă fabrică era o pădure. Dimineaţa îa ora 7 au tăiat 3 brazi. Aceştia au fost aduşi la fabrică, tăiaţi 1» maşină în bu-căţ de 30 centimetri, apoi fă--cuţi aşchii mărunte, pe ceri le au amestecat Intr'o put nă mare cu alte materii şi le au pus în ma­şina de hărtie. La ora 9 a eşit întâia coală de hâitie dm ma şină, pe care au dus-o la o ti­pografie, unde l i ter ie erau ja culese şi unse cu cerneala de tipar. Coala fu tipărită numai decât, aşa că în 2 ore şi ceva, lemnul fusese prefăcut în gazetă.

A easta e hârtia de lemn, care se întrebuinţează azi pentru ti­părirea gazetelor, cărţilor şi a mai tuturor imprimatelor. E cea mai slabă hârtie, căci după zece douăzeci de ani se sfărâmă.

Este însă şi altă hârtie, care ţine sute de ani şi mai mult : cea făcută din sdrenţe (cârpe) de pânză. Ceşba mai bătrâni ne aducem aminte, cum umbla în copilăria nocstră ovreiul cu cer­cei, mărgele şi alte mărunţişuri din sat în sat şi le vindea fe, telor şi nevestelor, dar nu pe bani, ci pe sdrenţe. Dupăce îşi umplea căruţa cu ele, le vindea la fabricile de hârtie. Şi acum se mai fabrică destulă hârtie din pânză, dar e scumpă, aşa că şi cărţile, cari se tipăresc pe ea, sunt cu mult mai scumpe decât cestelalte, cari nici ele nu sünt eftine.

Cei dintăi oameni, cari aü făcut hârtie, au fost Egiptenii, unde aü robit şi jidovii înainte de a-i scoate Moise d n robie. Egip­tenii făceau hârtie din măduva unei tufe numite papirus, de a-ceea unele popoare ii zic hârtiei şi acum pap r.

La vre-o două mii de ani după Egipteni au iscodit fabri­carea hârtiei din pânză. Chi­nezii, apoi Arabii, Delà aceştia au învăţat apoi şi popoarele din Europa.

Invenţia (iscodirea) hârtiei din pânză, apoi în timpul nostru, chiar şi d n lemn, a fost un lucru mare. Căci papirusul Egiptenilor era foarte scump, şi mai scump era pergamentul, piele anume argăsită (tăbăcită), ca să se poată scrie pe ea. Ne putem u-şor închipui, cât de mic a fost numărul celor ce puteau să chel­tuiască ceva pentru o carte, mai ales înainte de-a se fi inventat tiparul, aşa că fiecare carte se scria deosebit cu mâna.

Astăzi s'au schimbat lucrurile. La popoarele culte sau la cele ce ţin să fie culte, nu nt?mai Că toţi învaţă carte, dar şi după a ei a se so:oteşte mare ruşine, dacă ţăranul sau muncitorul, boerul sau slujbaşul nu şi cum­pără din când în când şi câte o carte şi nü citeşte şi o gazetă. Durere, noi Românii suntem şi acum încă tot în coada celor­lalte popoare, căci pe băutură şi pe alte nimicuri cheltuim sute, unii chiar mii de lei, dar ne pare risipă să chel Urm câţiva zeci de lei pe an pentru o gazetă. Aşa nu e mirare, că în ţara noastră stăpânii avuţiilor sunt tot străinii, cari ştia ce preţu-eşte hârtia tipărită.

Câte bănci m ja România Cu sfârşitul anului 1921 se

a f l a u în România întregită 1453 de bănCi, cari laolaltă au un capital de 6 miliarde, 964 milioane 741 mii 671 lei, aşa-dară de aproape 7 miliarde.

S F A T U R I Mulsul vacilor

Apa d e s ă p u n e un gunoiu minunat pentru pomi şi viţa de viie. De aceea să nu o aruncăm, ci să o turnăm în jurul pomilor şi al butucilor de la viţa de viie.

Mijloc contra insomnie i . Când nu putem adormi, să încercam mijlocul ur­mător : După ve ne-am pus în pat, să începem să răsuflăm îocet şi lung (ră­suflările tot de aceeaş lungime), mai lung de cum ѳ obiceiul, dar fără să si­lim plămânii. Cel ce are destulă putere de voinţă, ca să răsufle astfel, va a-dormi uşor.

* « Pentru stupari. La stupii la cari nu

vedeţi albine venind încărcate din greu cu pulvere de flori pe picioare, să ştiţi, că n'are matcă.

Stărpirea p ă d u c h lor d e p e vita. t>ă ne ferim de-a întrebuinţa leacuri o-trăvitoare. Un crescător de vite reco­mandă mijloccl următor: Luăm 125 grame (jumătate dintr'un sfert de chi-logram) de săpun învârtoşat bine şi-1 disolvăm (topim) în 2 jum, litri (kg.) de apă de ploaie, punându-le să fiarbă. După ce s'a disolvat, turnăm amestecul acesta clocotind într'un vas, in care se afiă cinci chilograme de petrol şi a-mestecăm totul bine. Dupăce s'a recit, e ca nişte răcituri. D*că vrem între­buinţăm leacul, luăm o parte, o disol­văm în de nouă ori atâta apă, şi cu a-ceesta frecăm vita, ajutândune cu o perie sau cu o cârpă.

* * F o l o a s e l e înmulţirii. Nu numai cei

ce au umblet la şcoală ştiu să facă so­coteala înmulţirii. Dar mulţi din ceice o ştiu face, nu o fac şi unde trebue. Unul tândăleşteîn fiecare zi câte două ciasuri. Aceasta face într'un an 730 ore, în 30 de ani 21900 ore sau 912 zile, ceeace e tocmai 2 jum. ani. Ce să zicem însă de cei mulţi, cari, la sate de pildă, nu lucrează toată iarna mai nimic ?

Foarte mulţi cred, că nu cheltuesc mult, dacă beau pe săptămână de 15 lei rachiu (vinuri). Dar aceasta e cel puţin 60 lei pe lună, 720 pe an, şapte mii două sute de lei tn zece ani I Şi e vorba de bani aruncaţi pe otravă, nu cheltuiţi pentru ceva folositor. Tot aşa cu tutunul (tabacul). Recom. nlăm ce­titorilor no^ri să facă din când în când socoata înmulţirii pentru cheltueli mici. Vor învăţa lucruri mari.

I inai i „ - la Ztarul „CULTURA -уЯ POPORULUI", care a-

pare săptămânal. V. L.

Felul cum mulgem vacile, are o însemnătate mare pen­tru sănătatea lor. Iată' câteva régule, cari trebue respec­tate.

1. Mulsul să se facă cât mai repede, căci iuţeala mai mare sau mai mica are o influenţa mare asupra con­ţinutului de grásime şi asu­pra cantităţii laptelui.

2. Vaca să fie mulsă până la ultima picătură, pentrucă laptele cel din urmă e cel mai gras, afară de aceea laptele rămas în uger poate produce inflamaţiune (aprin­dere) de uger, chiar înceta­rea laptelui.

3. Mulsul să se facă tot­deauna în acelaş timp, alt­minteri vacile devin neliniş­tite şi li se sloboade laptele.

4. Mulsul să se facă cru­ciş, mulgând adecă deodată o ţâţă dinainte şi una dina­poi, dar nu de aceeaş' lă­ture. In felul acesta se mişcă ugerul într'o formă şi se for­mează şi mai mult lapte în el. Căci e ştiut, că în uger se formează mult lapte în arsul mulsului, deoarece la o vaci de so'.u nu încap în ei mai mult de 3—4 litri deo­dată.

5. La muls să nu prindem ţâţle numai cu degetul cel mare şi cel arătător, căci producem durere vacii. Cu mâna întreagă să prindem şi o parte din uger.

6. Vacile, mai ales cele tinere, se lasa uneori greu la muls. Să le tratăm cu blândeţa şi să le scărpinam pe rade cina coadei, iar de nu se potolesc, cineva să le ţină în cursul mulsul un pi­cior dnainte ridicate.

7. Curăţenia cea mai mare să domneasca la muls.

8. in cursul mulsului să fie liniate în grajd.

FOIŢA ZIARULUI „CULTURA P O P O R U L U I "

C â n t e c e p o p o r a l e culese de

S. T e o d o r e s c u - K i r i l e a n u

II. ir nici puiul de turturică lie drumul şi nici celelalte Irele; aşa-i d e depar te ; . , r putea să facă atunci ? »1 lui d e ţară Se transformă m dor de voinicie, de răz ire contră acelora cari îl departe de fraţii săi, Spre ul înfrăţit cu el, se 'ndreaptă ici să-1 iese sub poala sa : „Căci nimica n'oi strica Decât doar o rămurea Să-mi atârn armele 'n ea".

ji-i mai cere apoi „un par" leu armele, prea nu poate i răzbune cum ar vrea:

„Lasă-mă să tai un par Să pun mâna pe duşman ; Să-i fac capul Ca bumbacul Şi din pielea de pe cep Să-mi fac pungă de tabac; De pe lungul trupului, Să-mi fac chingă murgului,.."

Şi'ncepe să ceară ajutor şi la ceilalţi iraţi şi cu toţii să por­nească ca „un val" Care să'n-gh ta pe „nemţi şi pe ungureni",

Işi aduce aminte şi de Iancu, căruia îi spune să se scoale din somn.

Ş i :

Să-şi ia sabia 'ntr'o mână Să şi-o spele de rugină".

Dorul de răzbunare 1-a nutrit el veacuri întregi şi nu numai că a prevăzut totdeauna venirea unei zile de vitejie, dar mai mult încă: el nû s'a îndoit o clipă măcar, de izbânda acelei zile. La greul războiului nu se gândea căci:

„De va fi rănit, II va îngriji Doi porumbei Şi trei vulturei..."

Iar de va muri, un singur dor a r e ; să vie maică-sa s ă i vada mormântul:

„Vino mamă de mă vez ! , Pân'sunt ce grânele verzi Că dacă s'or secera, Mult în cale mi i căta Şi de urmi nu mi-i da..."

Ii este teamă că n 'are să'i găsească mormântul aşa lesne ş pentru ca să moară liniştit,

îi spune şi semnele după care să i-1 cunoüs ă:

„Mormântul mi-i însemnat: Am la cap Un fir de maç, La picioare Lăcrămioare,

Cam murit în război mare"

Şi încă mai are : „La sprincene Floricele, L* guriţă Românită, La mustaţă Mintă creaţă, La mijloc Un busuioc

C,am muţit în mare "ic". (Să mă caţi ia ntormá ptg. 47)

Mai sunt îa cartea asta şi încă alte cântece frumoase !

Aşa găsim cântece ca acesta: „Auzi maică pasările Cum iş; cântă pitim .'e. — Păsăruicâ, pusîruică

Dute'n pi dure te culcă, Düte pasăre 'n pariu Nu mai sta de capul meu"

(Dumoezeu face ce vrea pag. 16)

Sau:

„Frunză verde de scripăţ Oleoleo frate răzleţ, Mult eşti tânăr şi 'ndrazneţ. Pe la noi târziu te-ară ţi; Ce nu vii să ne mai vezi ? Ce te ţii aşa măreţ ?

(Fratele răzleţ pag. 22) Sau :

„Foaie virde leuştean Colea 'n deal într'un piscan, Mi a 'nfruszit un făguliac, Cum aş face s\ mă duc, Sâ iau frurza s'o iărut ?...

(Colea 'n deal p*g. 78)

.Acesta i sufletul Românului din Bucovna, acelaş cü al Ro­mânului da pretutindeni şi cu asemenea s u f l e t e ne putem mândri,

I. Nicolescu-Posnel« Iuvăţitor

CULTURA POPORULUI No. 55. Mai 15

Î N T Â M P L Ă R I L E S A P T Â M À N E I Din ţară

Dona ţ iun i p e n t r u o r ­fani . D-L G . MÂRZESCU MI­

NISTRUL MUNCII, VIZITÂND MĂ­

NĂSTIREA TISMANA, A DONAT

6 0 0 0 LEI PENTRU ORFELINATUL

de ACOLO ŞI 2 4 0 0 0 LEI PENTRU

ORFANII ADĂPOSTIŢI LA REG.

1 8 GORJ.

împroprietărirea în Ardeal. S'au dat ordine tuturor consi­lierilor agricoli şi coinisiunilor de ocol, ca să înceapă cât mai grabnic cu împroprietărirea ţă­ranilor pe pământul strămoşesc răpit lor, in cürsúl veacurilor, de străini saü înstrăinaţi. D-1 Petrini, directorul general al agriculturii din Cluj, va pleca tn curând prin părţile Devei, Ara dúlni şi Timişoarei, ca să supravegheze personal începerea lucrărilor.

Ploi torenţiale în Basa­rabia. Zilele trecute au căzut ploi torenţiale, cu grindină de mărimea nucilor, asupra, satului Filipeni din Basarabia. Au fost distruse 120 case, peste 1000 vite omorâte, iar 5 săteni sur-

f>rinşi în câmp de curentul ape-or s'au înecat.

Peste 200 de fam'Iii au rămas fără adăpost.

C u f ă r u l misterios. într'o prăvălie din Arad i'a prezentat On hamal (hördar, tregher) cu un cufăr (cofăr, ladă) mare. Spunea, că sunt mostre de măr­far» de la un voiajor comercial care va veni mai târziu, ca să erate negustorului ce este în cufăr. L a lăsat deci în prăvălie Cu învoirea negustorului. In acel timp vine în prăvălie un ofiţer, însoţit de un câne. Cânele în cepe să miroase la cufăr, apoi •ă latre tot mai tare. Toţi se mirară de neliniştea cânelui, apoi se speriară chiar, crezând că în cufăr poate fi un cadavru Se hotărăsc să desfacă cufSrul. Când colo ce să vezi ? Din cu­făr se ridică un om mai speriat decât erau cei din prăvăbe. Era un hoţ, pe care tin tovarăş кі lui îl înch-'se m cu^ăr, unde &vaa să stea până vor ple<?a toţi din prăvălie apoi tş ind din cufăr să golească lădiţa de bani. Cei din prăvălie aû chemat poliţia şi acum hoţul blastămă în temniţă cânele ofiţerului, care 1 a dat de gol.

Culturale

D l N. lorga la Universi­tatea din Paris. Jiïlare cinste ni se face neamului nostru. J/fti rele ЫЩЙІ şi istoric, profesorul universitar SV. Jorga, a fost chemat de către Universitatea din J'aris, să ţie cursurile dè istoria românilor, curs ce s'A înfiinţat acum la cea mat însemnată uni­versitate din lume, d, JV. Jorga VA pleca în luna Junie, când va ţinea acest curs.

U n i f i c a r e a bisericească. Ministrul Cultelor şi Artelor d. Constantin Banii într'o convor­bire avută cu un redactor al zia­rului „Universul" a vorbit des­pre unificarea bisericească, spu­nând că această unifice re trebue s a s e facă, fiind dorită de toţi bei cunoscători ai acestei cauze fi cerută de interesele statului.

Congresul Ligii Culturale. In zilele de 6, 7 şi 8 Mai, la

Curtea de-Argeş a avat loc con greşul anual al Ligii Culturale. La şedinţele şi serbările de a colo, prezidate de I. P. S. S. episcopul Visarion Puiu al Ar geşului, au luat parte multă lume distinsă. Intre alţii au fost: P. S. S. episcopul săsesc Tetitsch al Sibilului, d-nii ; Briebrecher, Sohulerus din Sibiu, delegaţii so «etăţii „Asociaţia Trtnurvană" şi societatea „Macedo Română".

Sărbătorirea d-lui Dr. St. МІПОѴІСІ. Zilele trecute,'la Bu­cureşti, s'a sărbătorit de către mulţi profesori universitari şi medici, împlinirea a 25 de ani de activitate în domeniul ştiin­ţific a d lui profesor universi­tar şi medic, St. Mino vie". Cu acest prilej sa înfiinţat un fond de 50.000 lei, care va servi ca premii pentru cele mai bune lucrări ştiinţifie de farmacie.

P . S . Sa episcopul Traian Frenţiu a fost instalat în sca­unul episcopes' al Românilor greco catolici de la Oradia-Mare în tocul episcopului Dumitru Radu, ucis mişeleşte de bemba aruncetă a---'um un an ş; jumă­tate de comunişti (bolşevici) în senatul din Bucureşti. Episcopul Traian a fost până acúm în Lu-goş, unde a muncit cu multă râvnă pentru înmulţirea aşeză mintelor de cultură.

De peste hotare

C ă m a ş ă d e a u r pen t ru r e g e l e S e r b i e i . SLOVACII

DIN BACICA, PARTEA DINTRE

DONARE ŞI TISA A SERBIEI

MARI, ÎI VOR DĂRUI REGELUI

ALEXANDRU CU OCAZIA CUNU­

NIEI O CĂMAŞĂ DE AUR. CĂ­

MAŞA O ŢESE CÂTEVA ŢĂRANCE

SLOVACE DIN FIRE DE AUR ŞI

DE ARGINT CURAT.

B o a l a d-lui P a s i c i . Pri­mul ministru al Iugo-Slaviei d. Pasici, se află greu bolnav.

Automobile uriaş*. Com pania transporturilor în co­mun a oraşului Paris a pus în funcţiune de curând nişte automobile uriaşe al căror aranjament permite s l încarce pe camioanele lor părţi de clădiri şi alle materiale grele.

Un nou fel de şcoală. La Moscova IA Bclşevi-ia s'a des­chis o ş c o a l ă caro nu mai este în lum , o şcoel l ieaîiă in care sa formează т з г і і dascăli ai bolşevismului. Zilele trecute au absolvit această şcoală 700 de tlnfri, Cari toţi vor fi apos toiii bolşevismului. Ei vor avea să cutreere lumea întreagă şi să câştige cât mai mulţi ucenici pe sama bolşevicilor. Şi cu toate acestea noi nu credem, că va putea dăinui mult bolşevismul.

Ştiri din Rusia. In Rusia se dă îu şcoală un singur creion (plaivas, plumb) la 60 elevi pe an şi o sticluţă de cerneală la 100 elevi. In iarna trecută, în­văţătorii îmbrăcaţi în zdrenţe (cârpe) şi pocâlt.ţi de foame trebuiau să iasă afară cu elevii şi să scrie pe zăpadă. Mai scriau şi cu cărbuni pe pereţi, vara scriu pe nisip.

Cum a murit Carol de Habsburg Un ziarist francez, care a fost la faţa loctilu', is­toriseşte, că fostul împărat era în vremea d n urmă foarte să­rac. N'avca bani aproape de loc şt a fost silit să primească din partea câtorva locuitori mai bogaţi de pe insula Madera chiar şi milă . In zilele din urmă n'a avut bani nici pentru ca să chieme un doctor la patul său şi medicul a sosit numai în ziua morţii, când nu mai era scăpare, cuprinzând aprinderea la amftn doi plămânii.

A murit creştineşte, spovedit şi cnmineefit, împăcat cn Dum­nezeu şi cu saarta sa amară. Durerea pentru soarta celor 7 copii rămaşi fără tată şi pentru al optulea, care e pe cale, i a sfâşiat inima pană în clipitele din urmă. Fosta împărăteasă 1 a îngrijit cât se poate mai b'ue şi-şi ţinea capul, în toată vremea boale! celei' grele, lângă al so­ţului ei, Cu câteva clipite îna­inte de я-şi închide ochii pentru vecie, s'a rugat pentru poporul s lu cel necredincios (austrieci).

Cafaslrofa din Itala. In urma prăbuşireî din Cor*to (Iialia), s'su dărâmat tin număr foarte mare de case. Trei mii familii se ggscsc fără adăpost; guver­nul italian a luat măsuri să se construiască barăci.

Din Moscova se anunţi, că în ţinutul Samarei (Rus'a răsă-rîteani ) câţiva muritor de foame au ucis pe reprezentantul co mite tu lui american de ajutoare şi 1 au mâncat.

Noi ne plângem de scumpetea tarifului postai al căilor ferate, că e prea urcat (scump). Dar iată cum e în Rusia : o cartă poştală costă 4500 ruble, o scri­soare în oraş 6000, afară de oraş 10.000, în străinătate 30.000 ruble. O călătorie dela Peters­burg la Moscova costă 2 mii. 560 mii de rufcie. Pentru călă­toria cea mai scurtă se plătesc 40 mii ruble, tot atât costă un bilet de peron,

Copiii în Rusia. „Isvestia" gazeta bolşevicilor din Rusia scrie în numerile ei dela 15 şi 21 Martie anul acesta, ca în districtul Bugbroiansld copiii lip s'ţi de hrariă îşi muşcă cară-, din propriile ior braţe, aşa -ä părinţii tifcbue sä le lege mâi­nile pe spate.

Io ţinutul Celiablcisk au murit de foame 270.000 de copii.

Dar pentru aceea criminalii bolşevici tot ţin o armată nu­meroasă, dar ticăloasă, căci ştie ішшаі să fure şi sa fugă.

Sarea românească. lugo Slavia a eomasdat 25 mü va­goane de sare din România. Au mai fost ş alte patru ţări, cari au făcut oferte, dar a României a fost cea mai eftinâ.

Sticla elastică e o invenţie nouă, care poate să revoluţ'o-neze şi modfice întreaga in­dustrie modernă. Industrii ne numărate de metal se vor pre­face sau mai corect vor fi mă­turate de nouile industrii de sticlă. Această sticlă se îndoaie, se strimbă aproape ca tini­cheaua, aşa că se pot face din ea tot felul de vase, cu cari se poate ferbe la foc, ca în orice vase de metal. Cade jos şi nu se sparge, ci saltă ca o minge.

*« ee * * * m »•»««••—e—e * «•«»#**%*»e**e*ee«e • • • • • • • • •••••»*«-

B a n c a Romînească "»eeeeeee< j S O C I E T A T E ANONYMĂ {"

j Capital Social 1 6 0 . 0 0 0 . 0 0 0 lei : ^ S E D I U L C E N T R A L : B U C U R E Ş T I . ^

S U C U R S A L E : Arad, Bălţi, B r a ş o v , B a z a r g i c , Chiş inău, Cernăuţi , C o n s t a n t

Galaţi, Cluj, Ismail, Târgu-Mureşului , O r a d e a - М а г е , Sibiu, T u l c e a , T imişoara .

F A C E O R I C E O P E R A Ţ I U N I D E BANCĂ °**е»«мя*ме-*«е«еее«>ее»ееееееееее«е*«еееееее»ееееееее*еее*е*е**ее

E S A A P Ă R U T ^

D r a m a „ A R D E A L U L " Scrisă de colaboratorul nostru C. Cehan-Racoviţâ

-4-0*-ln a c e a s t ă p i e s a d e teatru ѳ d e s c r i s ă toată viaţa

plină d e suferinţă a transi lvănenilor. S e p o a t e c ă p ă t a volumul t r imeţându-se prin mandat poştal

s u m e d e 5 lei preţul cărţii; Iar 2 iei în p l u s pentru taxa poş te i , r e c o m a n d a t .

Bani i s e v o r îna in ta d lui C o n s t . C e h a n -i ^ R a c o v i ţ ă , Otel New-York C a m . 17 C l u j ^

* * * N ? 4 î * * a * * # > l * t * * ' * * * * * * M * ^ 0 ! * * Q P ' * ' 0 ^ * * > * ' > * * ' > M * * > > * t , * * * N £ ^ ( > ' * M , M ••—-JSi-̂ K . i * » i - u • ii i ii н ^ г і С - м Ѵ м ^ » С » » « і і • • in »• ineOfl

a n c a C e n t r a l a P e n t r u indus t r i e şi C o m e r ţ s . p . a. C l u j , S t r . R e g i n a Mar ia N o . 6 — 8

( C a s e l e proprii).

Capital social Lei 5 0 , 0 0 0 , 0 0 0 deplin vărsat ^ * Secţ ia de Bancă :•: Secţia de Mărfuri * A

; -> Ф Ф Ф

F I L I A L E : Sibiu, Arad, Turda, Alba-lulia, Ha­ţeg, Satu-Mare, Reprezentanţi sta­

zei bili în Bucureşti, Ko- ^ j : l yü s-e**! Praga şi Wiena W j ; l

—У ѣ ѣ V»»»« .M!..™ m «èH^t/M» »"-v»,7"« »Л » м . щ і і і н " V^"*e

P O S T A A D M I N I S T R A Ţ I E I

S a pr.'m't ura î , D-1 І-лІІи S itmari Tg

Mureş, 5 2. Societatea ds lectusă

„Cie h* Corolu". 15 3. Ion Cojjc Tuid.<. 10 4. Cabinetul de Lectură

Stâlpul lui Vodă Vamă. 30 5. Gustav Zi hfcii Bistriţa. 7, 6. MihailNichiloviciParoh

Da vident. 30 7. Soha Piroşcă Oradea-

Mare. 5 8. C Gh. GhraLucăceşti

Taflău. 30 9. N. Şerbănescu. Brăila.

10. Zaharia George înv. Berenţa. 30

11. Romul T. Filip Preot în Pidău. 30

12. F. Dobren Făget. 24 13. D-na Ana Matei P.

Târnava. 1 14. D 1 Boiu Costachie R.

82 I. Tg. Mureş. 30 15. Teodor Clemenţi Io-

nescu Iaşi. 30

ă-oarele i,boaamente

50

65

50

16 L?zăr Luciu Brad. 30-17. Filip Budoiu Almaşu

de mijloc. 30 18. Bella Schmidt Abrud, 19. Soliu Mihaţiu înv. îa

Solema. 20. FiiípTöpaláHermacova 21. Ion T. Galepu Turci-

neşti. 22. Lt. Bundră Andrei C,

R. C. 7 A. Sibiu. 23. Şcoala Prim. Rom,

Prejmer Braşov. 24. Nicolae Hurduţu Preot

Achita. 25. Nicolae Moldovan

Ocna Mureşului. 39 26. Iosif Cristea Sacos. 30 27. Regt 91 Inf. АІЬа-Міа. 146 28. D-lWaitBernát Alba-

Iulla. 29. D 1 Torna Haţegului-

Dubcşti.

30

15

60

31

C. 71. Tipografia „CULTURA POPORULUI" Str. Iuliu Maniu N o . 6, Cluj

_ — _ — - - * .-mifü-üräa