Academia de Studii EconomiceFacultatea de economie

Bucuresti 2012

Fondul Monetar International (FMI) şi rolul lui în economia mondială

(accent pe cazul României)

Studenti:

Calota Cristina-Mirela

Seiciu(Tilimpea)Alina Lucia

Grupa 1413

Fondul Monetar International (FMI) şi rolul lui în economia mondială

1.Date generale despre FMI

FMI a fost conceput in iulie 1944 la o conferinta a Natiunilor Unite tinuta la Bretton Woods, New Hempshire,U.S.A cand reprezentantii a 45 de guverne au stabilit de comun acord sa puna bazele unei institutii pentru cooperare economica, proiectata pentru a evita o repetare a politicilor economice dezastruoase ce au contribuit la marea criza din anul 1930.

In timpul acelei decade pe masura ce puterea celor mai puternic industrializate state scadea,acestea au incercat sa-si apere economiile prin cresterea restrictiilor asupra importurilor, prin restrictii in ceea ce priveste achizitia bunurilor de peste hotare si detinerea de moneda straina impuse cetatenilor.Dar aceste masuri nu au fost potrivite sitautiei deoarece ele nu au facut decat sa ingreuneze comertul extern, sa micsoreze veniturile si sa creasca rata somajului.Astfel nivelul de rai in aceste state a inrat intr-un declin acut.

Obiectivele FMI sunt:

I. Promovarea cooperarii pe plan financiar printr-o institutie care asigura baza mecanismului pentru consultatie si colaborare in priviinta problemelor monetare internationale.

II. Facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului international,si contributia la mentinerea unui nivel cat mai scazut al ratei somajului, cresterea venitului net si dezvoltarea resurselor productive ca obiectiv principal al politicii economice aplicate in tarile membre.

III. Promovarea stabilitatii ratelor de schimb si evitarea depreciarii monedelor datorata schimbului de natura concurentiala.

IV. Asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plata,care ar elimina anumite restrictii care incetinesc intensificarea comertului international.

V. De a da incredere tarilor membre prin accesul temporar la resursele proprii, deci asigurandu-le sansa de a corecta neajunsurile existente in balanta de plati, fara ca fara ca statele acestea sa fie nevoite sa recurga la masuri disructive fata de proprietatea nationala si internationala.

VI. In concordanta cu cele mentionate mai sus sa micsoreze durata si gradul de dezechilibru in balanta de plati a statelor membre

Pentru realizarea acestor obiective FMI:

Monitorizeaza schimbarile si politicile economice si financiare in tarile membre si la nivel global,si asigura consultanta in acest domeniu tarilor membre, avand ca baza cei 50 de ani de experienta.Spre exemplu:

In analiza anuala a economiei japoneze pentru anul 2000,FMI sfatuieste guvernul japonez sa sa stimuleze cresterea economica prin pastrarea nivelului saczut al ratei dobanzii, incurajand restructurarea corporatiilor si

bancilor si promovand concurenta.

Acorda imprumuturi tarilor membre care au probleme in ajustarea balantei de plati,nu doar pentru a acorda ajutor financiar temporar, dar pentru a sustine ajustarea si reformare politicii economice , actiune indreptata spre eliminarea defectelor si problemelor existente.Spre exemplu:

In timpul crizei financiare din Asia(1997-1998) FMI actioneaza rapid pentru a ajuta Koreea sa-si reformeze economia printr-un imprumut de 21 miliarde $.

Asigura guvernelor si bancilor centrale ale statelor membre asistenta tehnica si posibilitati de trainig in acest domeniu de expertiza.Spre exemplu:

Dupa colapsul Uniunii Sovietice,FMI ajuta bancile centrale ale statelor baltice, Rusia si ale altor foste state sovietice sa-si stabileasca un nou sistem de tezaurizare in trecerea la economia de piata.

2.Politica FMI fata de tarile membre

FMI este o instituţie monetară, nu de dezvoltare, dar are un rol important în reducerea îndatorării membrilor săi prin: creştere economică durabilă care este esenţială pentru scăderea îndatorări şi care necesită politici monetare macroeconomice.

Timp de mai mulţi ani FMI a ajutat ţările slab dezvoltate să-şi implementeze politici economice pentru a creşte nivelul de trai prin sfaturile prin asistenţa tehnică şi suportul său financiar.Între 1986 şi 1999 56 de ţări cu o populaţie de 3,2 miliarde au fost împrumutate cu credite cu dobândă redusă prin „ facilitatea ajustării structurale” pentru ca aceşti membrii să dobândească creşterea economică şi o îmbunătăţire în balanţa lor de plăţi.

Aceste facilităţi au adus contribuţii masive la dezvoltarea ţărilor slab dezvoltate, dar în ciuda asistenţei substanţiale din partea FMI şi a altor instituţii internaţionale multe ţări slab dezvoltate n-au reuşit să-şi revină.

Tarile membre FMI au urmatoarele drepturi:

- sa efectueze tranzactii si operatii cu Fondul Monetar International (tranzactiile se refera la schimburi de active monetare, iar operatiile reflecta utilizarile sau incasarile de active monetare);

- sa cumpere sume in valute liber utilizabile sau in DST in schimbul unor sume in moneda nationala in vederea echilibrarii balantei de plati;

- sa participe la adoptarea deciziilor in cadrul FMI;

- sa primeasca alocari de DST;

- sa adere la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD).

O tara membra a FMI are urmatoarele obligatii cu titlu general:

- sa furnizeze date economice si financiare necesare derularii operatiunilor cu Fondul;

- sa elimine restrictiile in domeniul platilor si transferurilor pentru tranzactiile internationale curente;

- sa elimine practicile monetare discriminatorii;

- sa asigure, la cerere, convertibilitatea sumelor in moneda proprie detinute de celelalte state.

3.Principala preocupare a FMI:politicile macroeconomice si de sector financiar

In supravegherea politicilor economice ale statelor membre se observa faptul ca FMI este interesat in principal de performanta unei economii ca un tot – adesea referindu-se la performantele ei macroeconomice,acestea cuprinzand totalul cheltuielilor, veniturile, rata somajului, inflatia, rata somajului in statul respectiv, precum si balanta de plati a acestuia.

FMI isi concentreaza atentia in mod deosebit asupra politicilor macroeconomice – ceea ce inseamna strategii referitoare la bugetul guvernului,managementul banilor si creditului, si rata de schimb – si a politicilor de sector financiar, incluzand supravegherea bancilor si a altor institutii financiare.In plus FMI acorda atentie binemeritata politicilor structurale care sunt capabile sa afecteze in masura destul de mare performantele la nivel macroeconomic – ceea ce include politica statala fata de piata muncii, care afecteaza rata somajului si cresterea sau scaderea nivelului salariului de baza.

FMI ofera consultanta fiecarui membru in ceea ce priveste modul de abordare a acestor arii mentionate mai sus, pentru a permite realizarea obiectivelor cu o eficienta crescuta - obiective precum: inflatie si rata a somajului scazuta si crestere economica sustinuta.

4. Instrumentele de imprumut ale FMI si evaluarea acestora:

FMI asigura imprumuturi sub o varietate de facilitati care au evoluat de-a lungul anilor pentru a satisface complet nevoile statelor membre.Durata, termenul de plata al datoriei si conditiile de imprumut atasate acestor facilitati variaza reflectand tipul balantei de plati si circumstantele carora se adreseaza.

Acordurile Stand-by formeaza miezul politicii de imprumut al FMI.Un acord Stand-By asigura un stat membru ca poate sa obtin o cantitate de bani stabilita, de obicei in termen de 12-18 luni, pentru a rezolva probleme pe termen scurt in ceea ce priveste balanta de plati.

Facilitatea rezervei suplimentare.Furnizează finanţare adiţională pe termen scurt ţărilor membre care au dificultăţi la balanţa plăţilor datorită unor neaşteptate pierderi de încredere pe piaţă reflectate în scurgeri de capital.

Linii de credit contingente.Linii de precauţie prin care membrii sunt antrenaţi să atingă politici economice puternixe pentru a obţine finanţarea FMI pe termen scurt când sunt ameninţaţi de pierderineaşteptate de încredere datorită dificultăţilor din alte ţări.

Asistenţă de urgenţă. Introdusă în 1962 pentru a ajuta membrii să se descurce cu probleme de plăţi datorită unor dezastre naturale, această formă de asistenţă a fost extinsă în 1995 pentru membrii care au „ ieşit” din conflicte militare cu capacitatea instituţională şi administrativă precară.

În prezent, împrumutaţii de FMI sunt fie ţări în curs de dezvoltare,ţări în tranziţie de la planificarea centralizată la sistemul economiei de piaţă ori ţări care se refac din crize financiare.Multe din aceste ţări au acces limitat la pieţele de capital internaţionale datorită dificultăţilor economice.

5. Relatia dintre Romania si FMI(acordul Stand-By)

Romania a devenit membra FMI la 15 decembrie 1972. Participarea Romaniei la FMI se ridica la 1.030,2 milioane DST sau 0,48% din cota totala. Puterea de vot a Romaniei este de 10.552 voturi sau 0,49% din total.

Romania a acceptat obligatiile prevazute in Articolul VIII ale Statutului FMI referitor la convertibilitatea de cont curent la 25 martie 1998.

Guvernatorul Romaniei la FMI este Excelenta Sa, dl. Constantin Mugur Isarescu, Guvernator al Bancii Nationale a Romaniei; Guvernator Supleant este Excelenta Sa, dl. Enache Jiru, Secretar de stat, Ministerul Finantelor.

5.1Romania a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar International prin varsarea cotei sale de participare, la 15 decembrie 1972, Romania devenind in acel moment al 125-lea stat membru al FMI.

Cota-parte de participare a Romaniei la Fond a fost de 1.030,2 milioane DST, care a reprezentat 0,48% din total. Varsarea acestei cote i-a conferit tarii noastre un numar de 10.552 voturi, reprezentand 0,49% din total. Romania dispune in prezent de disponibilitati la FMI care pot fi trase in urma unor acorduri stand-by, tragerile fiind posibile in limitele implementarii programelor de reforma convenite cu Fondul. Romania contribuie la luarea deciziilor in cadrul Consiliului Guvernatorilor al FMI prin guvernatorul BNR, Mugur Isarescu si ministrul finantelor, Varujan Vosganian, care indeplineste functia de guvernator supleant.

Dupa aderarea sa la Fond, Romania a participat activ, in perioada 1972-1974, la lucrarile Comitetului celor 20 pentru reforma sistemului monetar, iar in perioada 1974-1976 la lucrarile Comitetului interimar pentru modificarea statutului FMI.

5.2 Drepturile si obligatiile Romaniei ca tara membra a Fondului Monetar International

In urma aderarii la FMI, Romania a obtinut urmatoarele drepturi:

- dreptul de a obtine credite in regim normal sau ca facilitati. Incepand cu anul 1990, Romania a beneficiat de facilitati sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by, finantarilor compensatorii si a facilitatilor de transformare sistematica;

- dreptul de a obtine credite in monedele altor tari membre sau in DST din resursele generale ale Fondului, in schimbul unei sume in moneda nationala, in conditii mult mai avantajoase decat cele ale pietei, fiind obligata sa respecte in schimb o serie de conditii impuse de FMI tuturor tarilor membre aflate in postura de debitor fata de Fond;

- dreptul de alocari de DST in cazul unor noi emisiuni de DST. Datorita faptului ca FMI a intrerupt emisiunile de DST incepand din 1972, Romania nu a putut beneficia de astfel de alocari decat incepand cu anul 1979;

- dreptul de participare la luarea deciziilor in cadrul FMI. Romania detine un numar de voturi corespunzator cotei sale de participare, iar acest drept de vot se exercita prin intermediul unui grup format din 12 tari (Armenia, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Olanda si Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei, care reprezinta si interesele tarii noastre in Consiliul Executiv al FMI;

- dreptul de aderare la BIRD si la filialele sale;

5.3 In urma aderarii la FMI, tara noastra si-a asumat si o serie de obligatii, si anume:

- subscrierea si varsarea cotei-parti de capital;

- convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fata de dolarul american;

- sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor curente in relatiile economice internationale;

- sa se consulte cu FMI si sa colaboreze cu celelalte tari membre;

- sa furnizeze informatii cu caracter economic si financiar privitoare la detinerile oficiale de aur si de mijloace de plata internationale, evolutia importurilor si a exporturilor, balanta de plati, investitiile straine, cursul de schimb si altele.

Incepand cu anul 1972, tara noastra a incheiat pana in prezent cu Fondul Monetar International 10 acorduri stand-by, ca suport financiar al programelor economice.

5.4 Aranjamentele stand-by incheiate de Romania cu Fondul Monetar International

Pana in anul 1989, Romania a incheiat cu FMI trei acorduri stand-by, primul fiind semnat dupa trei ani de la momentul aderarii Romaniei la aceasta institutie. Acordurile stand-by sunt acorduri incheiate cu FMI prin care tarile membre au dreptul de a cumpara o suma intr-o anumita valuta de la FMI, in cursul unei perioade date, cu conditia respectarii de catre

acestea a unor criterii si conditii stabilite prin programul elaborat si aprobat de Consiliul Executiv al FMI.

Primul acord stand-by al Romaniei cu FMI a fost aprobat pe 3 octombrie 1975 si a fost finalizat cu succes pe 2 octombrie 1976, desfasurandu-se pe o perioada de 12 luni, in care Romania a primit 95 de milioane DST. Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 si a fost incheiat pe 8 septembrie 1978, Romania primind 64,1 milioane DST. Cel de-al treilea acord, in valoare de 1.102,5 milioane DST a fost incheiat pe 15 iunie 1981, insa a fost reziliat dupa 30 de luni de la semnarea lui, pe 14 ianuarie 1984, dupa ce Romania a reusit sa traga de la FMI suma de 817,5 milioane DST. De retinut ca pana la sfarsitul anilor ’90, Romania nu avea datorii externe nici fata de celelalte state si nici fata de FMI, imprumuturile primite fiind achitate esalonat, in mai multe transe.

Dupa anul 1990, relatiile Romaniei cu Fondul Monetar International au cunoscut o imbunatatire permanenta, ca urmare a eforturilor depuse de autoritatile romane in acest sens. Incepand cu anul 1991 a fost deschisa o reprezentanta permanenta a FMI la Bucuresti, care desfasoara o gama larga de activitati in scopul asigurarii implementarii de catre autoritatile romane a recomandarilor de politica economica ale Fondului, de a mentine legaturi stranse intre organele de conducere ale FMI si autoritatile din Romania, precum si la asigurarea transparentei politicilor FMI in Romania. Incheierea acordurilor cu FMI dupa anul 1990 a fost o necesitate pentru Romania, care se confrunta la acea vreme cu un deficit extern de amploare (circa 1,5 miliarde de dolari), aceste acorduri fiind necesare in vederea solutionarii problemelor balantei de plati si procurarii de capitaluri de pe pietele internationale. Dupa 1990, Romania a incheiat 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori doar prima transa.

Diferentele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat si suma trasa efectiv s-au datorat atat conditiilor severe impuse de Fond la acordarea unei noi transe din acord, cat si nerespectarii de catre Romania a programului de reforma.

Primul aranjament stand-by a fost incheiat cu Fondul pe o durata de 12 luni si a fost aprobat la 11 aprilie 1991 pentru un volum total de 380,5 milioane DST, care a inclus si trageri in cadrul facilitatii de finantare compensatorie (imprumuturi acordate tarilor care fac dovada unui necesar financiar care sa compenseze o scadere temporara a incasarilor din exporturi sau o crestere temporara a volumului importurilor) pentru componenta import de titei. El a avut drept scop accelerarea reformei economice, proces demarat in 1990, si a fost orientat in special pe reforma sistemului financiar-bancar si conturarea unui cadru legislativ si institutional specific economiei de piata. Memorandum-ul incheiat cu guvernul roman viza o stabilizare graduala a economiei prin: liberalizarea treptata a preturilor, eliminarea dobanzilor real-negative, stimularea procesului de economisire si a investitiilor, reducerea inflatiei, instituirea unor impozite si taxe corelate cu veniturile incasate, devalorizarea cursului de schimb si introducerea unei rate de schimb flotante etc. Efectele pozitive urmarite nu au fost la nivelul asteptarilor: consumul de materii prime si energie a fost incurajat in continuare prin mentinerea

unor preturi scazute, nerealiste, ritmul economisirii si al investitiilor interne a scazut, volumul productiei interne si-a continuat declinul, iar rata de schimb oficiala a leului fata de dolarul american a fost supraevaluata, o situatie mai buna inregistrand-o doar volumul investitiilor straine directe, care a cunoscut o oarecare crestere.

Al doilea acord a fost un aranjament stand-by pe 10 luni, aprobat pe data de 29 mai 1992 pentru o suma de 314 milioane DST, care a inclus inca o facilitate de finantare compensatorie pentru importul de titei. Al doilea aranjament a avut ca obiective macroeconomice incheierea miscarii corective a preturilor si liberalizarea cursului de schimb al leului, diminuarea inflatiei, mentinerea deficitului bugetar la un nivel ce poate fi finantat fara consecinte inflationiste, stoparea declinului economic si redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea situatiei balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare. La fel ca si in cazul primului aranjament, si in cadrul celui de-al doilea au fost respectate obiectivele cantitative doar in primele 3 trimestre de aplicare. Neindeplinirea obiectivelor ambelor aranjamente s-a datorat unui complex de factori nefavorabili, atat interni cat si externi, printre cei mai importanti putand fi mentionati intarzierea procesului de privatizare si restructurare a economiei, inexistenta unei legislatii cu privire la proprietatea individuala, liberalizarea preturilor si a comertului fara infiintarea unor institutii care sa reglementeze relatiile de concurenta, liberalizarea salariilor fara asigurarea corelarii lor cu productivitatea muncii, ratele inalte ale dobanzilor, care au descurajat investitiile, supraevaluarea cursului de schimb al monedei nationale, indisciplina financiara etc.

Al treilea aranjament stand-by cu FMI a fost semnat pe data de 11 mai 1994 pentru o suma de 301,5 milioane DST, care a inclus si o facilitate de transformare sistematica (aceste facilitati sunt acordate tarilor aflate in tranzitie, care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati).

Masurile de reforma, partial atinse, au vizat stabilirea unei rate a dobanzii real-pozitive, devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial, controlul si reducerea inflatiei, stabilirea unor obiective cantitative clare in domeniul privatizarii si de restructurare a sistemului financiar-bancar (inclusiv de infiintare a bursei de valori), eliminarea subventiilor acordate de stat producatorilor ineficienti s.a.

Al patrulea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 22 aprilie 1997 pe o perioada de 13 luni si pentru o suma de 301,5 milioane DST, care urma sa fie trasa in 5 transe trimestriale. Programul economic aprobat viza atingerea unor obiective importante: liberalizarea pietei valutare si a preturilor utilitatilor, mentinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil (4,5%), cresterea rezervelor BNR, sistarea creditelor discretionare, reducerea ratei inflatiei etc. Neindeplinirea obiectivelor asumate de guvernul roman a condus la atingerea unor performante slabe atat la nivel micro cat si macroeconomic.

Al cincilea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 5 august 1999 pentru o suma de 400 milioane DST, pentru a sprijini programul de reforma si stabilizare economica al guvernului Romaniei (care a vizat diminuarea deficitului de cont curent, scaderea in continuare a inflatiei, cresterea rezervelor valutare ale BNR, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, reducerea puternica a pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital in procesul de atragere a capitalurilor straine).

Al saselea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 31 octombrie 2001 pentru o suma de 300 milioane DST. Programul a vizat sustinerea procesului de dezinflatie si mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale si intarirea perspectivelor de crestere economica.

Al saptelea acord stand-by (si ultimul) incheiat cu FMI a fost aprobat pe data de 7 iulie 2004 pentru o suma de 250 milioane DST. Acesta a fost un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate de Romania in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006 si a prevazut accesul la fondurile FMI numai in cazul aparitiei unor crize economice neprevazute. In anul 2005, ca urmare a divergentelor dintre FMI si partea romana cu privire la evaluarea performantelor si a cailor de actiune macroeconomica, acordul a fost suspendat.

Concluzii

Colaborarea Romaniei cu FMI a avut un rol important in implementarea unor programe de reforma economica menite sa asigure liberalizarea economiei, reducerea inflatiei, scaderea somajului prin cresterea investitiilor, cresterea productiei, atragerea investitiilor straine prin liberalizarea pietei de capital si a fluxurilor monetare, restructurarea intreprinderilor nerentabile etc.

FMI a jucat un rol activ in procesul de tranzitie din Romania, conditionand acordarea de imprumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale in economia romaneasca. FMI poate fi considerat responsabil de realizarea tranzitiei in Romania si in celelalte tari foste comuniste in masura in care acestea au implementat programele de reforma in legatura directa cu respectarea conditionarilor impuse de aceasta institutie si cu dezideratele proprii fiecarei tari privind reforma economica. Pentru Romania, relatia cu FMI a fost uneori controversata, atat ca urmare a lipsei de profunzime a reformelor promovate in tara noastra in diversele perioade ale tranzitiei, cat si a rigiditatii FMI in ceea ce priveste unele pachete de programe propuse, inadecvate structurii economiei romanesti.

Acest subiect este inspirat de insistenţa cu care preşedintele şi guvernul actual al României somează populaţia să se supună măsurilor de austeritate impuse de organismele financiare internaţionale, respectiv FMI şi Banca Mondială, pentru a ni se acorda alte împrumuturi, absolut necesare pentru plata pensiilor şi salariilor, după cum se afirmă oficial şi destul de ameninţător.

Cu alte cuvinte, România se află în stare de faliment, ea nu mai produce nici măcar pentru a finanţa nevoile stricte de supravieţuire a populaţiei, fapt pentru care sîntem nevoiţi să acceptăm condiţiile tot mai înrobitoare impuse de finanţarea mondială.

În primii 10 ani de la aderare, România a încheiat 33 de acorduri de împrumut pentru proiecte din industrie, agricultură, transporturi etc. 15 dintre aceste proiecte s-au realizat integral cu echipamente şi materiale din ţară, ceea ce a impulsionat dezvoltarea unor sectoare ale industriei.

Pentru fiecare proiect de investiţie finanţat cu credite de la Banca Mondială se ţinea o evidenţă strictă, ceea ce nu permitea utilizarea ineficientă a fondurilor sau deturnarea frauduloasă a acestora, aşa cum se întîmplă în mod obişnuit astăzi. Obiectivele economice realizate atunci sînt cea mai puternică dovadă că împrumuturile externe n-au încăput pe mîna vreunei oligarhii de partid şi nu s-au pierdut fără urmă. Sînt de exemplificat în acest sens: Combinatul de oţeluri speciale Tîrgovişte, Întreprinderea de ţevi Roman, Combinatul de fibre sintetice Cîmpulung Muscel, Întreprinderea de anvelope Zalău, Combinatul de îngrăşăminte chimice Bacău, Combinatul chimic Craiova, Uzina hidroelectrică Rîul Mare Retezat, CTE

Turceni etapa a II-a, Întreprinderea de produse electronice şi electrice “Electroargeş” cu sediul în Curtea de Argeş, Întreprinderea de ţevi Zalău, Combinatul industrial pentru construcţii de maşini în oraşul Bistriţa, Întreprinderea de maşini unelte, accesorii şi scule în municipiul Baia Mare, Întreprinderea de rulmenţi grei Ploieşti, Întreprinderea de ţevi sudate Zimnicea şi multe, multe altele.

Bibliografie

1.. Voinea, Ghe. ,Mecanisme şi tehnici valutare internaţionale, ed. Sedcom Libris,Iaşi,2004

2.. Voinea, Ghe. Instituţii financiar-bancare internaţionale, Univ. “Al.I. Cuza”, Iaşi,2008

www.fmi.ro