Fiziologie Si Fiziopatologie FII Sem II 2012.Unlocked

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI

ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE FARMACIE

Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa

TEL/FAX.: 0241-605050

E-mail: [email protected]

Web: http://www.pharmaovidius.ro

Departamentul de Stiinte Farmaceutice pentru Evaluarea Actiunii Medicamentelor

TESTE GRILĂ PENTRU

EXAMENUL LA DISCIPLINA FIZIOLOGIE ŞI FIZIOPATOLOGIE

SPECIALIZAREA FARMACIE

Anul II, semestrul II

SESIUNEA DE VARĂ

Director de Departament

Ş.L. Dr. HORAŢIU MIREŞAN

Şef Disciplină FIZIOLOGIE ŞI FIZIOPATOLOGIE

Conf.Univ. Dr. GABRIELA LILIOS

Anul universitar 2011-2012

mailto:[email protected]

http://www.pharmaovidius.ro/

2

Universitatea “OVIDIUS” Constanţa SESIUNEA DE EXAMEN:IUNIE 2012

Facultatea de Farmacie

Specializarea Farmacie

Disciplina:Fiziologie şi Fiziopatologie

TEMA

FIZIOLOGIA ŞI FIZIOPATOLOGIA RESPIRAŢIEI

Întrebări tip complement simplu

1. Producerea expiraţiei forţate necesită o forţă suplimentară faţă de forţele toraco-pulmonare,

obţinută prin:

A. ridicarea grilajului costal

B. contracţia muşchilor abdominali

C. relaxarea diafragmului

D. retracţia elastică a plămânilor

E. contracţia diafragmului

2. Muşchii care determină ridicarea grilajului costal în inspiraţie sunt în special:

A. muşchii drepţi abdominali

B. muşchii intercostali interni

C. muşchii gâtului

D. diafragmul

E. muşchii subhioidieni

3. Între plămâni şi pereţii cutiei toracice se află:

A. ligamente

B. muşchi intercostali

C. mediastin

D. lichid pleural

E. pericard

4. Variaţia volumului pulmonar pentru fiecare unitate de creştere a presiunii transpulmonare

poartă denumirea de:

A. surfactant

B. forţă elastică pulmonară

C. filtrare pulmonară

D. complianţă pulmonară

E. respiraţie pulmonară

5. Surfactantul este secretat de:

A. celulele conjunctive alveolare

B. celule epiteliale pleurale

C. celule epiteliale alveolare de tip II

D. celule conjunctive reticulate

E. celule epiteliale alveolare de tip I

6. Lucrul mecanic necesar pentru a depăşi rezistenţa opusă de căile aeriene la trecerea aerului

spre interiorul plămânilor se numeşte:

A. lucru mecanic elastic

B. travaliu compliant

C. lucru mecanic al rezistenţei tisulare

D. lucru mecanic al rezistenţei căilor aeriene

E. travaliul expirator

3

7. Lucrul mecanic necesar pentru depăşirea vâscozităţii pulmonare şi a structurilor peretelui

toracic este numit:

A. lucru mecanic al rezistenţei traheale


C. lucru mecanic al rezistenţei tisulare

D. lucru mecanic al forţelor elastice

E. travaliu capilar

8. Coeficientul de difuziune al gazului influenţează rata difiziunii prin membrana respiratorie

astfel:

A. proporţional cu grosimea membranei respiratorii

B. invers proporţional cu temperatura absolută

C. proporţional cu solubilitatea gazului în membrană

D. invers proporţional cu suprafaţa membranei respiratorii

E. proporţional cu greutatea moleculară a gazului

9. Capacitatea de difuziune pentru oxigen la adultul tânăr, în condiţii de repaus are valoarea

de:

A. 18 ml/min/mmHg

B. 21 ml/min/mmHg

C. 50 ml/min/mmHg

D. 121 ml/min/mmHg

E. 34 ml/min/mmHg

10. Capacitatea de difuziune a dioxidului de carbon la adultul sănătos în condiţii de efort fizic

are valoarea de:

A. 200-300 ml/min/mmHg

B. 400-450 ml/min/mmHg

C. 1200-1300 ml/min/mmHg

D. 21-34 ml/min/mmHg

E. 1800-2000 ml/min/mmHg

11. Gazele respiratorii prezintă următoarele proprietăţi:

A. gradientul de difuziune al oxigenului reprezintă o zecime din cel al dioxidului de carbon

B. dioxidul de carbon difuzează de 20 de ori mai repede decât oxigenul

C. oxigenul este de 25 de ori mai solubil decât dioxidul de carbon în lichidele organismului

D. gradientul de difuziune al oxigenului este mai mic decât gradientul de difuziune al dioxidului de

carbon

E. presiunea parţială a dioxidului de carbon în aerul inspirat este mult mai mare decât cea a

oxigenului

12. Afinitatea hemoglobinei pentru oxigen scade cu:

A. creşterea pH-ului

B. scăderea temperaturii

C. creşterea presiunii parţiale a dioxidului de carbon

D. scăderea concentraţiei difosfogliceratului eritrocitar (2,3 DPG)

E. creşterea grosimii membranei respiratorii

13. Bicarbonatul plasmatic este obţinut în urma următoarelor etape:

A. CO2 intră în eritrocit unde în prezenţa fosforilazei reacţionează cu apa

B. CO2 reacţionează cu hidrogenul molecular din hematii formând acidul carbonic

C. acidul carbonic disociază în ion de hidrogen şi ion de bicarbonat

4

D. ionul de bicarbonat este neutralizat de hemoglobina redusă

E. ionul de hidrogen trece, în prezenţa anhidradei carbonice, în plasmă

14. În urma difuziunii ionului bicarbonat prin membrana eritrocitară se produce o scădere a

numărului de sarcini electrice negative în interiorul celulei care se compensează prin:

A. difuziunea ionului de potasiu din eritrocit în plasmă

B. difuziunea ionului de clor din plasmă în eritrocit

C. neutralizarea ionului de hidrogen de către hemoglobina redusă

D. disocierea acidului carbonic

E. difuziunea ionului de clor din eritrocit în plasmă

15. Activitatea GRD (grupul respirator dorsal) poate fi modificată astfel:

A. scăderea presiunii parţiale a oxigenului inhibă activitatea GRD

B. creşterea pH-ului stimulează activitatea GRD

C. destinderea plămânilor stimulează activitatea GRD

D. scăderea presiunii parţiale a dioxidului de carbon stimulează activitatea GRD

E. creşterea activităţii la nivelul SRAA stimulează activitatea GRD

16. Receptorii activaţi de substanţe iritante din căile aeriene mari declanşează următoarele

reflexe, cu excepţia:

A. reflex de tuse

B. secreţie de mucus C. oprirea respiraţiei D. tahipnee E. bronhoconstricţie

17. Insuficienţa de oxigen la nivel tisular poartă denumirea de:

A. hipoxemie

B. anoxemie

C. anoxie

D. histotoxie

E. hipoxie

18. Hipoxia hipoxică prezintă următoarele modificări fiziologice, cu excepţia:

A. hipoxemie

B. hipercapnie

C. hiperventilaţie

D. hipocapnie

E. alcaloză respiratorie

19. Disfuncţiile bronhopulmonare restrictive se caracterizează prin:

A. creşterea indicelui Tiffeneau

B. scăderea capacităţii vitale

C. scăderea indicelui de permeabilitate pulmonară

D. creşterea volumului expirator maxim pe secundă

E. creşterea volumului rezidual

20. Stimularea receptorilor beta 2-adrenergici de către catecolaminele circulante produce:

A. bronhodilataţie

B. bronhoconstricţie

C. secreţie de mucus din glandele submucoase

D. secreţie de mucus din celulele calciforme epiteliale

E. inactivarea adenilat-ciclazei

5

21. Respiraţia internă se produce la nivel:

A. hepatic

B. pulmonar

C. sanguin

D. celular

E. alveolar

22. Presiunea parţială a gazelor sanguine se măsoară în sângele:

A. arterial

B. venos

C. capilar

D. aortic

E. periferic

23. Riscul letal apare la o scădere a PaO2 sub:

A. 35 mm Hg

B. 60 mm Hg

C. 45 mm Hg

D. 20 mm Hg

E. 10 mm Hg

24. Hipercapnia gravă apare la o valoare peste:

A. 70 mm Hg

B. 60 mm Hg

C. 40 mm Hg

D. 45 mm Hg

E. 80 mm Hg

25. Hipoxia hipoxică se produce prin scăderea presiunii O2 din:

A. sângele arterial

B. aerul atmosferic

C. sângele venos

D. sângele capilar

E. ţesuturi

26. Insuficienţa respiratorie apare prin tulburarea ventilaţiei produsă de:

A. boli toraco-pulmonare

B. boli circulatorii

C. hipoxia anemică

D. hipoxia histotoxică

E. şoc hipovolemic

27. Hipoxia anemică apare în următoarea situaţie:

A. fibrozelor endoteliale

B. bolilor toraco-pulmonare

C. scăderea hemoglobinei din sânge

D. insuficienţei cardiace globale

E. deshidratărilor importante

28. Hipoxia circulatorie de cauză periferică apare în următoarele situaţii, cu excepţia:

A. ateroscleroza

B. hipovolemie

C. deshidratări importante

6

D. şoc hipovolemic

E. hemoragii

29. Emfizemul pulmonar se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

A. distrugerea septurilor interalveolare

B. creşterea elasticităţii pulmonare

C. modificări toracice

D. inegalitatea ventilaţiei în teritoriile pulmonare

E. scăderea patului vascular pulmonar

30. Modificările toracice în emfizem sunt:

A. ridicarea diafragmei

B. creşte elasticitatea pulmonară

C. coastele se orizontalizează

D. lordoza lombară

E. creşte mobilitatea cutiei toracice

31. Insuficienţa respiratorie se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

A. hipoxie respiratorie

B. hipoxemie

C. hipercapnie

D. alterarea schimburilor gazoase dintre mediu şi celule

E. hipocapnie

32. Astmul bronşic apare prin:

A. hiperventilaţie

B. hipoventilaţie

C. insuficienţă circulatorie

D. embolie pulmonară

E. obstrucţia căilor aeriene

33. Astmul bronşic se caracterizează prin următoarele manifestari clinice, cu excepţia:

A. anxietate

B. wheezing

C. dispnee expiratorie

D. dispnee inspiratorie

E. tuse şi expectoraţie

34. Modificările structurale reversibile în astmul bronşic sunt următoarele:

A. bronhospasmul

B. hipertrofia muşchilor netezi ai bronhiilor

C. hiperplazia glandelor mucoase

D. infiltrat inflamator peribronşic

E. îngroşarea membranei bazale a bronhiilor

35. Pacienţii asmatici prezintă o hiperreactivitate:

A. adrenergică

B. betaadrenergică

C. colinergică

D. nonadrenergică

E. histaminergică

36. Sistemul non-adrenergic non-colinergic acţionează prin eliberarea următoarelor

neuropeptide:

7

A. substanţa P

B. adrenalina

C. histamina

D. acetilcolina

E. noradrenalina

37. Hematoza pulmonară reprezintă:

A. schimbul de gaze la nivelul membranelor alveolocapilare

B. oprirea sângerarii la nivelul pulmonar

C. schimbul de gaze tisular

D. schimbul de gaze la nivel pleurocapilar

E. niciuna de mai sus

38. Factorii care influenţează rata difuziunii gazelor prin membrana respiratorie sunt următorii,

cu excepţia:

A. presiunea parţială a gazului în alveolă

B. presiunea parţială a gazului în capilarul pulmonar

C. vasoconstricţia pulmonară

D. dimensiunea membranei respiratorii

E. coeficientul de difuziune al gazului

39. Membrana respiratorie este alcătuită din următoarele, cu excepţia:

A. endoteliul capilar

B. trahee

C. interstiţiul pulmonar

D. epiteliul alveolar

E. surfactant

40. Unitatea respiratorie este alcătuită din următoarele, cu excepţia:

A. bronhiola respiratorie

B. ducturi alveolare

C. antrumuri

D. alveole

E. plexuri capilare

41. Ventilaţia alveolară determină:

A. presiunea parţială a oxigenului în alveole

B. stimularea receptorilor J

C. complianţă pulmonară

D. hipoxia pulmonară

E. edemul pulmonar

42. Schimburile de gaze la nivelul membranelor alveolocapilare poartă numele de:

A. osmoza

B. ventilaţie

C. hemostază

D. respiraţie

E. hematoză

43. Centrul apneustic se găseşte în:

A. bulbul superior

B. puntea superioară

C. hipotalamus

D. mezencefal

8

E. zona caudală a punţii

44. Chemoreceptorii periferici sunt stimulaţi de:

A. hipocapnie

B. hipotensiune

C. hipoxemie

D. hipertensiune

E. vasodilataţie

45. Stimularea receptorilor J induce:

A. hipoventilaţie

B. hiperventilaţie

C. dispnee

D. vasodilataţie

E. vasoconstricţie

46. Receptorii J sunt stimulaţi de:

A. hipotensiune

B. hipoventilaţie

C. distensia vaselor pulmonare

D. edemul cardiac

E. hipertensiune

47. Receptorii J sunt localizaţi la nivelul:

A. capilarelor pulmonare

B. interstiţiului cardiac

C. cerebral

D. traheei

E. laringelui

48. Chemoreceptorii centrali sunt localizaţi în:

A. crosa aortică

B. sinusul carotidian

C. centrul respirator bulbar

D. mezencefal

E. hipotalamus

49. Centrul pneumotaxic este localizat în:

A. bulbul superior

B. puntea superioară

C. hipotalamus

D. mezencefal

E. cortex

50. Expansiunea și retracția plămânilor se pot produce în următorul mod : A. doar prin mișcarea descendentă a diafragmului

B. prin ascensionarea coastelor care determină diminuarea diametrului antero-posterior al cavității

toracice

C. doar prin mișcarea ascendentă a diafragmului

D. doar prin coborârea coastelor, care determină diminuarea diametrului antero-posterior al cavității

toracice

E. prin ascensionarea coastelor care determină mărirea diametrului antero-posterior al cavității

toracice

9

51. Mușchii care au rol auxiliar în inspirație sunt : A. mușchii scaleni, care ascensionează sternul

B. mușchii drepți abdominali, care au un efect intens de tracționare descendentă a coastelor

interioare

C. mușchii dințați anteriori, care ascensionează cea mai mare parte a coastelor

D. mușchii sternocleidomastoidieni, care ascensionează primele două coaste

E. mușchii intercostali interni

52. Despre presiunea pleurală și modificările acesteia în timpul respirației se pot afirma

următoarele : A. această presiune este rezultatul unei sucțiuni ușoare, fiind prin urmare ușor pozitivă

B. reprezintă presiunea aerului din interiorul alveolelor pulmonare

C. la începutul inspirației , presiunea pleurală normală este de – 7,5 centimetri coloană de apă

D. reprezintă presiunea lichidului din spațiul îngust cuprins între pleura viscerală și pleura parietală

E. în timpul unei inspirații normale , expansiunea cutiei toracice produce tracțiunea externă a

plămânilor și conduce la pozitivarea presiunii intrapleurale

53. Despre vasele limfatice sunt adevărate următoarele răspunsuri :

A. sunt prezente doar în zonele de țesut conjunctiv care înconjoară bronșiolele terminale

B. particulele străine pătrunse în alveole sunt parțial îndepărtate prin canalele limfatice

C. scurgerile de proteine și plasmă din capilarele pulmonare nu pot fi eliminate din țesutul pulmonar

prin canalele limfatice

D. de la nivelul hilului pulmonar vasele limfatice drenează în special în ductul toracic stâng

E. particulele străine, scurgerile de proteine și plasmă eliminate din țesutul pulmonar nu previn

instalarea edemului pulmonar

54. Aerul alveolar nu are sub nici o formă aceleași concentrații de gaze ca și aerul atmosferic, iar

prin afirmațiile următoare se pot explica aceste diferențe : A. dioxidul de carbon este absorbit în mod constant din aerul alveolar în sângele pulmonar

B. aerul atmosferic umed care pătrunde în căile respiratorii este uscat înainte de a ajunge în alveole

C. aerul alveolar este înlocuit în totalitate cu aer atmosferic în cursul fiecărui respirații

D. oxigenul este absorbit în mod constant din aerul alveolar în sângele pulmonar

E. dioxidul de carbon difuzează în mod constant din sângele pulmonar în alveole

55. Despre aerul expirat sunt adevărate următoarele afirmații :

A. compoziția acestuia este determinată numai de cantitatea de aer mort care intra în alcătuirea

aerului expirat

B. este un amestec de aer din spațiul mort și aer alveolar

C. compoziția acestuia este determinată numai de cantitatea de aer alveolar care intra în alcătuirea

aerului expirat

D. prima porțiune a aerului expirat, reprezentată de aerul alveolar conține un aer umidificat tipic

E. la sfărșitul expirației se elimină doar aer mort

56. Selectați răspunsurile adevărate despre suprafața membranei respiratorii :

A. excizia unui plămân nu reduce suprafața membranei

B. în emfizemul pulmonar se produce coalescența alveolelor cu dispariția mai multor pereți alveolari

C. spațiile alveolare nou formate sunt mai mici decât alveolele normale

D. suprafața totală a membranei respiratorii crește de până la cinci ori din cauza disparației pereților

alveolari

E. când suprafața totală a membranei crește la valori cuprinse între 1/3 și 1/4 din valoarea normală,

schimbul gazos transmembranar este sever afectat

57. Selectați răspunsurile adevărate despre grosimea membranei respiratorii :

10

A. grosimea membranei respiratorii poate scade ocazional, spre exemplu, ca urmare a lichidului de

edem din spațiul interstițial de la nivelul membranei și din alveole

B. gazele respiratorii trebuie să difuzeze numai prin lichidul acumulat

C. rata difuziunii prin membrană este direct proporțional cu grosimea membranei

D. unele afecțiuni pulmonare care induc fibrozarea plămânilor pot crește grosimea membranei

respiratorii în anumite porțiuni

E. factorii care determină creșterea grosimii membranei mai mult decât valoarea normală nu pot

afecta schimburile gazoase normale de la nivel respirator

58. Despre transportul oxigenului de la plămâni la țesuturi putem afirma : A. oxigenul difuzează din sângele capilarelor pulmonare în alveole

B. presiunea parțială a oxigenului în sângele capilar este mai mare decât presiunea parțială a

oxigenului în aerul alveolar

C. presiunea intracelulară a dioxidului de carbon crește semnificativ și provoacă difuziunea

dioxidului de carbon în capilarele tisulare

D. după ce sângele venos ajunge la nivel pulmonar, dioxidul de carbon difuzează din alveole în

sânge

E. transportul sangvin al oxigenului și al dioxidului de carbon depine în totalitate de fluxul sangvin

59. Despre rolul hemoglobinei în transportul oxigenului putem afirma :

A. aproximativ 80% din oxigen este transportat de la plămâni la țesuturile periferice sub forma unui

compus chimic cu hemoglobina din eritrocite

B. aproximativ 97% din oxigen este transportat de la plămâni la țesuturile periferice sub forma unui

compus chimic cu hemoglobina din eritrocite

C. restul de 10% este transportat sub formă dizolvată în apa din plasmă și hematii

D. în condiții normale, oxigenul nu este transportat la țesuturi în intregime de către hemoglobină

E. restul de 97% este transportat sub formă dizolvată în apa din plasmă și hematii

60. Despre transportul oxigenului în condiții de efort fizic intens putem afirma :

A. în timpul unui efort fizic, celulele musculare prezintă o rată scăzută de utilizare a oxigenului

B. are loc scăderea PO2 în lichidul interstițial la valoare inferioară de 15 mmHg

C. la o presiune atât de scăzută, o cantitate de doar 2 ml de oxigen rămâne legată de hemoglobină la

fiecare 100 ml de sânge

D. fiecare volum de sânge care străbate țesuturile furnizează de trei ori mai puțin oxigen decât în

mod normal

E. PO2 tisular scade foarte mult sub valoarea normală în cursul celui mai intens efort

61. Despre centrul respirator putem afirma :

A. este subîmpărțit în două grupe neuronale principale

B. este alcătuit dintr-un singur grup de neuroni localizat la nivelul trunchiului cerebral

C. grupul respirator dorsal are rol în declanșarea expirației

D. grupul respirator ventral are loc în declanșarea inspirației

E. centrul pneumotaxic are rol în controlul ratei și a amplitudinii respirației

62. Selectați răspunsurile adevărate despre reglarea respirației în condiții de efort fizic : A. în sângele arterial, PO2, PCO2; și pH-ul se modifică semnificativ

B. consumul de oxigen și producerea de dioxid de carbon pot crește de 10 ori

C. în cazul unui atlet sănătos, ventilația alveolară crește invers proporțional cu creșterea ratei de

metabolizare a oxigenului

D. în sângele arterial, PO2, PCO2; și pH-ul rămân la niveluri normale

E. creierul care transmite impulsuri motorii către musculatura în activitate nu transmite simultan

impulsuri colaterale către trunchiul cerebral

63. Despre aria chemosenzitivă a centrului respirator sunt adevărate următoarele afirmații :

11

A. este localizată bilateral, la o distanță de 0,5 milimetri de fața ventrală a bulbului

B. este sensibilă la variațiile PO2 sangvin sau ale concentrației ionilor de hidrogen

C. nu stimulează restul porțiunilor din centrul respirator

D. este localizată bilateral, la o distanță de 0, 2 milimetri de fața ventrală a bulbului

E. nu este o arie neuronală adițională

64. Volumul inspirator de rezervă reprezintă: A. volumul de aer inspirat în cursul unei respirații normale

B. are o valoare medie de 500 de mililitri la adultul de sex masculin

C. volumul de aer suplimentar care poate fi inhalat peste volumul curent într-o inspirație normală

D. volumul de aer care rămâne în plămâni la sfărșitul unei expirații forțate

E. volumul suplimentar maxim care poate fi introdus printr-o expirație forțată care urmează unei

inspirații normale

65. Despre energia necesară respirației sunt adevărate următoarele afirmații :

A. capacitatea individuală de a asigura energia musculară necesară respirației reprezintă una dintre

limitările minore referitoare la intensitatea efortului fizic

B. în timpul unui efort fizic intens, cantitatea de energie necesară poate crește de 50 ori, mai ales

dacă există un grad oarecare de rezistență respiratorie crescută

C. în timpul respirației normale de repaus este necesară ventilației pulmonare o cantitate de 13-15%

din consumul energetic total al organismului

D. în timpul unui efort fizic intens, cantitatea de energie necesară poate crește de 50 ori, mai ales

dacă există un grad oarecare de complianță pulmonară crescută

E. în timpul respirației normale de repaus este necesară ventilației pulmonare o cantitate de 23-25%

din consumul energetic total al organismului

66. Chemoreceptorii centrali răspund la creșterea pCO2 inducând :

A. hiperventilație

B. hipoventilație

C. acidoză metabolică

D. hipoxemie

E. hipercapnie

67. Pentru a stimula chemoreceptorii periferici, pO2 arterial trebuie să scadă sub valoarea: A. 90 mmHg

B. 80 mmHg

C. 70 mmHg

D. 60 mmHg

E. 50 mmHg

68. Durerea și emoțiile pot stimula sau inhiba centrii respiratori prin intermediul: A. hipotalamusului

B. hipofizei

C. glandei suprarenale

D. trunchiului cerebral

E. tiroidei

69. În cadrul reflexului Hering-Breuer stimularea receptorilor de la nivelul pleurei viscerale și a

celor din căile aeriene, din timpul hiperinflației, trimit impulsuri ce determină:

A. inhibarea neuronilor inspiratori în timpul inspirului profund

B. stimularea neuronilor inspiratori pentru a proteja plămânii de o întindere excesivă

C. inhibarea neuronilor corticali cu inițierea controlului voluntar

D. inhibarea expirului profund pentru a favoriza schimburile gazoase pulmonare

E. inhibarea neuronilor inspiratori pentru a prelungi inspirul profund și oxigenarea sângelui

12

Întrebări tip complement multiplu

1. Lucrul mecanic necesar pentru expansionarea plămânilor împotriva propriilor lor forţe

elastice este numit:

A. lucru mecanic al rezistenţei căilor aeriene


C. lucru mecanic al rezistenţei capilare

D. lucru mecanic elastic

E. travaliu al rezistenţei tisulare

2. Respiraţia normală, de repaus, se realizează aproape în întregime prin:

A. mişcările de ridicare şi coborâre ale diafragmului

B. alungirea şi scurtarea cavităţii toracice

C. mişcările de ridicare şi coborâre ale coastelor

D. mişcările de ridicare şi coborâre ale claviculelor

E. creşterea şi descreşterea diametrului antero-posterior al cavităţii toracice

3. Tulburările produse de hipoxemie sunt următoarele:

A. scăderea reflexelor

B. tulburări de coordonare psihomotorie

C. oboseală

D. acidoză respiratorie

E. palpitaţii

4. Mecanismele compensatorii stabile, economice ale hipoxemiei sunt:

A. hiperproducţia medulară de hematii

B. creşterea debitului cardiac prin creşterea inotropismului

C. creşterea tensiunii arteriale

D. scăderea activităţii enzimelor respiratorii tisulare

E. scăderea afinităţii hemoglobinei pentru oxigen

5. Alcaloza respiratorie apare în:

A. hipoxia anemică

B. insuficienţa respiratorie prin scăderea difuziunii gazelor prin membrana alveolocapilară

C. insuficienţa respiratorie globală

D. insuficienţa respiratorie prin inegalitatea dintre ventilaţie şi perfuzie

E. bronhopneumopatia obstructivă cronică

6. Disfuncţiile bronhopulmonare obstructive se caracterizează prin:

A. creşterea volumului expirator maxim pe secundă (VEMS)

B. scăderea debitului expirator maxim de vârf (PEF)

C. scăderea indicelui de permeabilitate bronşică

D. creşterea raportului dintre volumul expirator maxim pe secundă şi capacitatea vitală

E. scăderea capacităţii vitale

7. Scăderea globală şi severă a ventilaţiei pulmonare produce:

A. hipocapnie

B. hipoxemie

C. hipercapnie

D. acidoză respiratorie

E. alcaloză respiratorie

13

8. Scăderea ventilaţiei alveolare produce:

A. hipotensiune pulmonară funcţională

B. arteriopatie hipoxică

C. arteriolodilataţie pulmonară

D. hipertrofia tunicii medii a arteriolelor

E. reflex vasoconstrictor von Euler

9. Următoarele afecţiuni pot produce scăderea globală a ventilaţiei alveolare:

A. pleurezii lichidiene masive

B. fracturi costale

C. leziuni ale nervilor frenici

D. accident vascular cerebral

E. pancreatită cronică

10. Efectul de şunt se realizează într-o zonă de parenchim:

A. perfuzată

B. neperfuzată

C. ventilată

D. neventilată

E. necrozată

11. Spaţiul mort alveolar reprezintă:

A. o zonă de parenchim hipoventilată

B. o zonă de parenchim perfuzată

C. o zonă de parenchim neperfuzată

D. o zonă de parenchim ventilată

E. o zonă de parenchim neventilată

12. Reflexele care tind sa echilibreze raportul perfuzie/ventilaţie la nivel pulmonar sunt:

A. reflexul bronhodilatator

B. reflexul von Euler

C. reflexul vasoconstrictor prin care sângele este dirijat spre teritoriile mai bine ventilate

D. reflexul bronhoconstrictor în urma căruia aerul este dirijat spre alveolele neventilate

E. reflexul Hering-Breuer

13. Suprafaţa membranei alveolo-capilare scade în următoarele afecţiuni:

A. emfizem pulmonar

B. atelectazie

C. rezecţii de parenchim pulmonar pentru chist hidatic

D. bloc alveolo-capilar

E. hipertrofia muşchilor netezi ai bronhilor

14. Cauzele de şunt vascular dreapta-stânga pot fi:

A. anevrisme arterio-venoase

B. unele boli cardiace congenitale

C. litiaza renală

D. insuficienţa de oxigen prin afectarea căilor aeriene

E. stenoza mitrală

15. Tahikininele sunt reprezentate de:

A. neurokininele A şi B

B. adrenalină

C. calcitonină

D. catecolamine

14

E. substanţa P

16. Fenomenele caracteristice pentru criza de astm sunt produse de :

A. activarea VIP (vasointestinal peptide) de către triptaza mastocitară

B. eliberarea în exces prin reflexe de axon a neurokininelor A şi B

C. inactivarea calcitoninei de către enzimele eliberate de celulele inflamatorii

D. stimularea receptorilor muscarinici M2 şi M3

E. hiperactivitatea colinergică

17. Pacienţii astmatici prezintă:

A. hiperactivitate colinergică

B. edem al mucoasei bronşice

C. hipoactivitate a SNV simpatic beta-adrenergic

D. tahikinine eliberate în exces

E. hipoactivitate colinergică

18. Reflexele de axon care produc eliberarea tahikininelor la pacienţii cu astm bronşic pleacă de

la:

A. terminaţiile fibrelor senzitive nemielienizate de tip C din laringe

B. receptorii iritanţi

C. terminaţiile fibrelor de tip C din nazo-faringe

D. baroreceptorii din epiteliul traheal

E. receptorii beta 2-adrenergici

19. Mediatorii eliberaţi de mastocitele intraluminale au următoarele roluri:

A. deschid joncţiunile strânse dintre celulele epiteliale

B. inhibă manifestările unei crize de astm în primele 2-3 ore

C. favorizează pătrunderea alergenelor spre mastocitele subiacente

D. produc bronhodilataţie şi chemotactism

E. produc colagen care sclerozează în timp bronhiile

20. Mediatorii responsabili de manifestările din primele 2-3 ore ale crizei de astm sunt:

A. heparinele

B. prostaglandinele

C. histaminele

D. factorii chemotactici pentru neutrofile (NCFA)

E. leucotrienele

21. Mediatorii sintetizaţi de mastocite pe calea acidului arahidonic, care intră în acţiune la

aproximativ 10 ore de la debutul crizei de astm sunt:

A. tromboxan A2

B. factorul activator plachetar (PAF)

C. histaminele

D. prostaglandinele

E. factorul chemotactic pentru eozinofile (ECFA)

22. Datorită mediatorilor chemotactici eliberaţi de mastocite se produc:

A. creşteri anormal de mari ale IgE

B. leziuni ale epiteliului bronşic

C. hipercelularitatea submucoasei bronşice

D. stimularea guanil-ciclazei şi creşterea concentraţiei GMPc

E. microtromboze şi necroze peribronşice

23. Consecinţele modificărilor parenchimului pulmonar în emfizem sunt:

15

A. scăderea elasticităţii pulmonare

B. transformarea expirului dintr-un proces pasiv într-un proces activ

C. creşterea spaţiului mort fiziologic prin scăderea volumului rezidual

D. scăderea suprafeţei de schimb alveolo-capilar

E. creşterea perfuziei pulmonare

24. Scăderea elasticităţii parenchimului pulmonar afectează peretele toracic astfel:

A. scade mobilitatea cutiei toracice

B. apare scolioza coloanei toracale

C. cartilajele costo-sternale se osifică

D. respiraţia devine de tip costal

E. coastele se orizontalizează şi se depărtează

25. În evoluţia emfizemului pulmonar apar următoarele modificări cardiovasculare:

A. stimularea producţiei de eritropoietină în urma hipoxemiei

B. scăderea patului vascular pulmonar şi hemoconcentraţia

C. fibrozarea şi îngroşarea pereţilor alveolari şi capilari

D. vasodilataţia hipoxică a arteriolelor pulmonare

E. scăderea volemiei şi a debitului cardiac

26. Respiraţia are următoarele etape:

A. de aport

B. circulatorie

C. tisulară

D. oxidativă

E. inspiratorie

27. Etapa alveolo-capilară necesită următoarele condiţii:

A. ventilaţie pulmonară cu aport suficient de aer atmosferic

B. integritatea circulaţiei pulmonare

C. integritatea morfofuncţională a septurilor interalveolare

D. debit cardiac normal

E. volemie normală

28. Etapa de transport necesită următoarele condiţii, cu excepţia:

A. concentraţie adecvată de hemoglobină în sânge

B. integritatea circulaţiei pulmonare

C. integritatea morfofuncţională a septurilor interalveolare


E. volemie normală

29. Etapa de utilizare a oxigenului necesită următoarele condiţii, cu excepţia:

A. ventilaţie pulmonară cu aport suficient de aer atmosferic

B. integritatea funcţională a enzimelor respiratorii

C. integritatea morfofuncţională a endoteliului


E. volemie normală

30. Hipoxia circulatorie de cauză centrală se datorează:



C. disfuncţiilor de pompă cardiacă



16

31. Insuficienţa de O2 prin alterarea utilizării tisulare apare în următoarele situaţii, cu excepţia:

A. alterarea microcirculaţiei

B. ateroscleroza

C. disfuncţiilor de pompă cardiacă



32. Hipoxia anemică apare în următoarele situaţii, cu excepţia:



C. scăderea hemoglobinei din sânge



33. Hipoxia circulatorie de cauză periferică apare în următoarele situaţii, cu excepţia:

A. ateroscleroza

B. hipovolemie

C. deshidratări importante

D. fibroze endoteliale

E. embolii pulmonare masive

34. Tulburările de aport de oxigen au următoarele caracteristici comune:

A. suboxigenarea sângelui care pleacă de la plămâni

B. viteza cu care se instalează patologia determină deficitul de aport

C. sunt ireversibile chiar daca se intervine medical

D. instalarea lentă a patologiei blochează mecanismele compensatorii

E. insuficienţa respiratorie trebuie diagnosticată în faza decompensată

35. Hipoxia hipoxică se produce în următoarele situaţii:

A. prin sunt anatomic dreapta-stânga

B. prin afectarea căilor aeriene

C. prin scăderea presiunii atmosferice

D. prin vicierea aerului respirat

E. hiperplazia membranei bazale a bronhiilor

36. Volumele respiratorii în emfizemul pulmonar prezintă următoarele modificări:

A. creşte volumul rezidual

B. scade VEMS

C. scade indicele Tiffneau

D. scade volumul rezidual

E. creşte VEMS

37. Modificările cardiovasculare şi sanguine în emfizem sunt:

A. hemoconcentraţia

B. poliglobulia

C. hipertensiunea pulmonară

D. scăderea debitului cardiac

E. hemodiluţia

38. Edemul pulmonar acut se caracterizează prin:

A. inundarea alveolelor cu lichid

B. sindrom restrictiv grav

C. creşterea frecvenţei respiratorii

17

D. hipoxie severă

E. insuficienţă cardiacă dreaptă

39. Edemul pulmonar acut cardiogen este determinat de următoarele cauze, cu excepţia:

A. stenoza mitrală

B. insuficienţa cardiacă stângă

C. insuficienţa cardiacă globală

D. stenoza aortică

E. insuficienţă respiratorie

40. Emfizemul pulmonar se caracterizează prin:

A. distrugerea septurilor interalveolare

B. creşterea elasticităţii pulmonare

C. modificări toracice

D. inegalitatea ventilaţiei în teritoriile pulmonare

E. scăderea patului vascular pulmonar

41. Insuficienţa respiratorie se caracterizează prin:

A. hipoxie respiratorie

B. hipoxemie

C. hipercapnie

D. alterarea schimburilor gazoase dintre mediu şi celule

E. hipocapnie

42. Astmul bronşic se caracterizează prin următoarele manifestări clinice:

A. anxietate

B. wheezing

C. dispnee expiratorie


E. tuse şi expectoraţie

43. Modificările căilor respiratorii în astmul bronşic sunt:

A. hipersecreţie de mucus

B. edemul mucoasei bronşice

C. bronhospasm


E. tahicardie

44. Modificările structurale ireversibile în astmul bronşic sunt următoarele:

A. edemul mucoasei bronşice

B. hipertrofia muşchilor netezi ai bronhiilor

C. hiperplazia glandelor mucoase

D. infiltrat inflamator peribronşic

E. bronhospasmul

45. Anomaliile imunologice şi mediatorii inflamaţiei în astmul bronşic sunt:

A. excesul de IgE sanguin

B. eliberarea histaminei din mastocite

C. eliberarea factorilor chemotactici

D. inhibarea mastocitelor

E. scăderea sintezei de reagine

46. În criza de astm bronşic avem următoarele modificări ale volumelor pulmonare, cu excepţia:

A. creşte volumul rezidual

18

B. creşte capacitatea vitală

C. scade VEMS

D. scade indicele de permeabilitate bronşică

E. creşte indicele de permeabilitate bronşică

47. Factorii care influenţează rata difuziunii gazelor prin membrana respiratorie sunt următorii:

A. presiunea parţială a gazului în alveolă

B. presiunea parţială a gazului în capilarele cerebrale

C. vasoconstricţia pulmonară

D. dimensiunea membranei respiratorii

E. coeficientul de difuziune al gazului

48. Membrana respiratorie este alcătuită din următoarele:

A. endoteliul capilar

B. trahee

C. interstiţiul pulmonar

D. epiteliul alveolar

E. surfactant

49. Unitatea respiratorie este alcătuită din următoarele:

A. bronhiolă respiratorie

B. ducturi alveolare

C. antrumuri

D. alveole

E. plexuri capilare

50. Ventilaţia alveolară determină:

A. presiunea parţială a oxigenului în alveole

B. stimularea receptorilor J

C. presiunea parţială a CO2 în alveole

D. hipoxia pulmonară

E. edemul pulmonar

51. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre muşchii respiratori:

A. sunt muşchi netezi si, ca urmare, pentru a se contracta au nevoie de stimuli electrici transmişi de la

nivelul sistemului nervos central

B. sunt muşchi scheletici si, ca urmare, pentru a se contracta au nevoie de stimuli electrici transmişi

de la nivelul sistemului nervos central

C. muşchiul inspirator cel mai important este diafragmul

D. muşchii care determină ridicarea grilajului costal sunt în special muşchii gâtului

E. muşchii care determină ridicarea grilajului costal sunt în special muşchii drepţi abdominali

52. Pentru a asigura aportul de oxigen necesar țesuturilor și eliminarea dioxidului de carbon ,

funcția respiratorie include procese fiziologice majore,reprezentate prin :

A. difuziunea oxigenului și a dioxidului de carbon între alveole și sânge

B. ventilația pulmonară, care reprezintă deplasarea aerului într-un singur sens între atmosferă și

alveolele pulmonare

C. difuziunea oxigenului și a dioxidului de carbon între sânge și lichidele interstițiale

D. reglarea ventilației

E. transportul oxigenului și a dioxidului de carbon prin sânge și lichidele interstițiale

53. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre spirometrie:

A spirometria reprezintă o metodă simplă pentru studiul ventilaţiei pulmonare

19

B spirometria este înregistrarea volumului aerului deplasat spre interiorul şi respectiv exteriorul

plămânilor

C spirometria este înregistrarea volumului aerului deplasat numai spre interiorul plămânilor

D spirometria este înregistrarea volumului aerului deplasat numai spre exteriorul plămânilor

E spirometria este înregistrarea energiei aerului deplasat spre interiorul şi respectiv exteriorul

plămânilor

54. Selectaţi afirmaţiile false despre volumele pulmonare:

A. există patru volume pulmonare diferite care, adunate, totalizează volumul maxim pe care îl poate

atinge expansiunea pulmonara

B. volumul curent reprezintă volumul de aer care rămâne în plămâni şi după o expiraţie forţată

C. volumul rezidual reprezintă cantitatea suplimentară de aer care poate fi expirată în urma unei

expiraţii forţate după expirarea unui volum curent

D. volumul expirator de rezervă reprezintă cantitatea suplimentară de aer care poate fi inspirată peste

volumul curent

E. volumul inspirator de rezervă este un volum suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul

curent

55. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre respiraţie:

A. respiraţia reprezintă schimbul de oxigen şi dioxid de carbon dintre organism şi mediu

B. d.p.d.v. funcţional , respiraţia poate fi împărţită în 3 etape

C. a treia etapă este reglarea respiraţiei

D. prima etapă presupune deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolele pulmonare şi atmosferă

E. prima etapă presupune ventilaţia pulmonară

56. Selectaţi afirmaţiile false despre respiraţie:

A. respiraţia normală , de repaus, se realizează aproape în întregime prin mişcările de ridicare şi

coborâre ale diafragmului

B. respiraţia normală , de repaus, se realizează aproape în întregime prin ridicarea şi coborârea

coastelor

C. respiraţia este controlată automat în timpul cântatului

D. la reglarea respiraţiei contribuie şi receptorii de la nivelul cutiei toracice care pot detecta forţa

generată de contracţia muşchilor respiratori

E. la reglarea respiraţiei contribuie şi receptorii activaţi prin întindere ce sunt localizaţi în căile

aeriene mici şi sunt stimulaţi de distensia plămânilor

57. Următoarele afirmații despre surfactant și efectul său asupra tensiunii superficiale sunt

adevărate , cu excepția :

A. surfactantul este un agent activ de suprafață, ceea ce înseamnă că reduce semnificativ tensiunea

superficială a apei

B. surfactantul este secretat de către celule epiteliale specializate în secreția de surfactant, denumite

alveolocite de tip II, care reprezintă 40% din suprafața alveolelor

C. surfactantul este un amestec complex de fosfolipide, proteine și ioni

D. dipalmitoilfosfatidilcolina, alături de alte câteva fosfolipide, este responsabilă de reducerea

tensiunii superficiale

E. tensiunea superficială la nivelul suprafeței alveolare reprezintă între 1/20 și 1/12 din tensiunea

superficială a unei suprafețe de apă pură

58. Efectul razei alveolare asupra presiunii generate de tensiunea superficială este:

A. tensiunea superficială din alveole este invers proporțională cu raza alveolei

B. presiunea alveolară generată de tensiunea superficială scade pe măsura creșterii dimensiunilor

alveolare

C. în cazul alveolelor a căror rază este de jumătate din valoarea medie normală ( 50 în loc de 100 de

microni ) presiunile își dublează valoarea

20

D. surfactantul începe să fie secretat în luna a șasea de gestație, iar la naștere alveolele multora dintre

prematuri nu conțin decât puțin surfactant sau chiar deloc, iar plămânii acestora au o tendință

pronunțată de colabare, iar aceasta generează afecțiunea sindromului de detresă respiratorie a nou-

născutului

E. sindromul de detresă respiratorie a nou-născutului nu este letal în absența unui tratament susținut

59. Volumele pulmonare sunt :

A. volumul expirator de rezervă reprezintă volumul suplimentar maxim care poate fi eliminat printr-

o expirație forțată, iar valoarea acestuia este de 3000 de mililitri

B. volumul rezidual reprezintă volumul de aer care rămâne în plămâni la sfârșitul unei expirații

forțate, iar valoarea acestui volum este de 1200 mililitri

C. volumul inspirator de rezervă reprezintă volumul de aer suplimentar care poate fi inhalat peste

volumul curent printr-o inspirație forțată

D. valoarea volumului inspirator de rezervă este de aproximativ de 1100 de mililitri

E. valoarea volumului curent este de aproximativ 500 de mililitri

60. În descrierea evenimentelor care au loc în ciclul pulmonar, este necesară uneori

considerarea a două sau a mai multe volume pulmonare , iar aceste combinații sunt

denumite capacități pulmonare :

A. capacitatea inspiratorie este egală cu suma dintre volumul curent și volumul inspirator de rezervă

și reprezintă cantitatea de aer pe care un individ o poate inspira începând de la sfârșitul unui expir

normal și până la nivelul de distensie pulmonară

B. capacitatea reziduală funcțională este egală cu suma dintre volumul inspirator de rezervă, volumul

curent și volumul expirator de rezervă și reprezintă cantitatea de aer care rămâne în plămâni la

sfârșitul unei expirații normale

C. capacitatea pulmonară totală reprezintă volumul maxim până la care pot fi destinși plămânii în

urma unui efort inspirator maxim

D. capacitatea vitală este egală cu suma dintre volumul expirator de rezervă și volumul curent și

reprezintă volumul maxim la care pot fi destinși plămânii în urma unui efort inspirator maxim

E. valorile tuturor volumelor și capacităților pulmonare sunt cu 20-25% mai mici la sexul feminin

comparativ cu sexul masculin și sunt mai mari în cazul persoanelor cu talie mare si constituție

atletică spre deosebire de persoanele cu talie mică și constituție astenică

61. Despre debitul respirator sunt adevărate următoarele afirmații :

A. reprezintă cantitatea totală de aer care pătrunde în căile respiratorii în fiecare secundă

B. valoarea normală a volumului curent normal este de aproximativ 500 de mililitri, iar frecvența

normală a respirațiilor este de aproximativ 12/min

C. debitul respirator este în medie de aproximativ 3 l/min

D. omul poate supraviețui perioade scurte de timp cu un debit respirator de 1,5 l/min și o frecvență a

respirațiilor de 2-4 /minut

E. ocazional, frecvența respirațiilor crește la 40-50/min , iar debitul respirator poate depăși valoarea

de 200 l/min

62. Despre reflexul de tuse sunt adevărate următoarele afirmații , cu excepția :

A. bronșiile și traheea sunt atât de sensibile la atingere încât cantități foarte mici de particule străine

declanșează reflexul de tuse

B. impulsurile nervoase eferente din căile respiratorii ajung, predominant pe calea nervilor vagi, la

nivel bulbar

C. la nivel bulbar, circuitele neuronilor bulbari declanșează închiderea epiglotei, iar coardele vocale

se apropie strâns pentru a reține aerul intrapulmonar

D. presiunea intrapulmonară crește rapid la valori de 100 mmHg, iar coardele vocale și epiglota se

deschid larg ,brusc ,astfel încât aerul intrapulmonar cu presiune crescută explodează în exterior

21

E. presiunea intrapulmonară crește rapid la valori de 50 mmHg, iar coardele vocale și epiglota se

deschid larg, astfel încât aerul intrapulmonar este expulzat întotdeauna la viteze cuprinse între 120-

160 de km/h

63. Despre constricția parasimpatică a bronșiolelor sunt adevărate următoarele afirmații:

A. nervii vagi care pătrund în parenchimul pulmonar secretă acetilcolină, iar când sunt stimulați

determină constricție bronșiolară ușoară

B. în cazul în care un proces patologic , cum ar fi astmul, determină un grad oarecare de constricție

bronșiolară, supraadăugarea efectului stimulării nervoase parasimpatice nu agravează această

afecțiune

C. pentru a bloca efectele acetilcolinei se administrează atropina care produce dilatarea căilor

respiratorii și uneori chiar dispariția obstrucției

D. reflexul constrictor bronșiolar apare de asemenea în cazul obstrucției microembolice a arterelor

pulmonare mici

E. nervii simpatici sunt uneori stimulați de reflexe cu origine pulmonară

64. Următoarele afirmații despre vasele pulmonare sunt adevărate, cu excepția :

A. artera pulmonară este subțire și are o grosime a peretelui de trei ori mai mică decât artera aortă, iar

ramurile acesteia sunt extrem de scurte

B. venele pulmonare, în mod similar arterelor pulmonare, au traiect lung

C. sistemul arterial prezintă o complianță mare , în medie de aproximativ 7 ml/mmHg, care

corespunde complianței întregii circulații sistemice arteriale

D. artera pulmonară depășește cu 10 centimetri apexul ventriculului drept, iar apoi se împarte în

două ramuri, fiecare dintre acestea vascularizând plămânul de aceeași parte

E. venele pulmonare deversează imediat sângele în atriul stâng, iar inima îl va pompa în circulația

sistemică

65. Despre vasele bronșice se pot afirma următoarele :

A. sângele din arterele bronșice nu este oxigenat, spre deosebire de sângele parțial oxigenat din

arterele pulmonare

B. sângele ajunge la nivel pulmonar prin arterele bronșice mici care preiau 1-2% din debitul cardiac

total

C. după ce sângele arterial bronșic străbate țesuturile pulmonare, drenează prin venele pulmonare și

ajunge în atriul drept

D. fluxul de sânge către atriul drept și debitul ventricular drept sunt cu 1-2% mai mari decât debitul

ventricular stâng

E. sângele din arterele bronșice aduce nutrienți pentru țesuturile pulmonare, inclusiv pentru țesutul

conjunctiv, septuri, bronșiile mari și mici

66. Despre presiunea din artera pulmonară putem afirma următoarele:

A. în timpul sistolei, presiunea din artera pulmonară este egală cu presiunea din ventriculul drept

B. după închiderea valvei pulmonare la sfârșitul sistolei, presiunea intraventriculară crește brusc

C. presiunea din artera pulmonară scade într-un ritm mai lent determinat de curgerea sângelui prin

capilarele pulmonare

D. presiunea sistolică din artera pulmonară în cazul unui individ normal are o valoare medie de 8

mmHg

E. presiunea medie din artera pulmonară în cazul unui individ normal este de 15 mmHg

67. Următoarele afirmații despre presiunile din atriul stâng și venele pulmonare sunt adevărate

:

A. presiunea măsurată cu ajutorul cateterului, numită presiune de înfundare , are o valoare de 15

mmHg

B. presiunea medie în atriul stâng și principalele vene pulmonare are o valoare medie de aproximativ

2 mmHg, în clinostatism

22

C. când presiunea atrială stângă are valori crescute, presiunea pulmonară de înfundare scade

D. presiunea atrială stângă este dificil de determinat folosind un dispozitiv de măsurare directă,

deoarece introducerea unui cateter prin cavitățile inimii până în atriul stâng nu poate fi efectuat cu

ușurință

E. determinarea presiunii pulmonare de înfundare poate fi utilă pentru evaluarea clinică a presiunii

din atriul stâng la pacienții cu insuficiență cardiacă de tip congestiv

68. Despre efectul concentrației scăzute a oxigenului alveolar asupra fluxului sangvin alveolar

putem afirma :

A. când concentrația oxigenului din aerul alveolar scade sub 70% din valoarea normală, vasele

adiacente se contractă, iar rezistența vasculară poate crește de peste cinci ori la niveluri extrem de

scăzute ale oxigenului

B. efectul scăderii concentrației de oxigen asupra rezistenței vasculare pulmonare are un rol

important: acela de a distribui fluxul sangvin în zonele eficiente funcțional

C. în cazul unor alveole slab ventilate și a căror concentrație de oxigen scade semnificativ, se

produce vasodilatație locală

D. vasele din circulația sistemică nu se contractă, ci se dilată în condiții de hipoxemie

E. creșterea concentrației oxigenului induce eliberarea din țesutul pulmonar a unei substanțe

vasoconstrictoare

69. Efectul creșterii debitului cardiac asupra fluxului sangvin pulmonar și a presiunii arteriale

pulmonare în efortul fizic intens este relevat prin urmatoarele afirmații :

A. fluxul sangvin pulmonar crește de patru până la zece ori

B. plămânii preiau fluxul suplimentar prin creșterea numărului de capilare funcționale și a presiunii

arteriale pulmonare

C. capacitatea plămânilor de a prelua fluxuri sangvine semnificativ crescute în condiții de efort fizic,

fără creșterea presiunii arteriale pulmonare, menajează energia inimii

D. plămânii preiau fluxul suplimentar prin dilatarea tuturor capilarelor și creșterea de cel mult două

ori a ratei fluxului sangvin prin capilare

E. capacitatea plămânilor de a prelua fluxuri sangvine previne creșterea marcată a presiunii din

capilarele pulmonare și impiedică apariția edemului pulmonar

70. Despre schimbul capilar de lichide la nivel pulmonar și dinamica lichidului interstițial

pulmonar putem afirma următoarele:

A. pereții alveolari sunt extrem de subțiri, iar epiteliul alveolar care acoperă suprafețele alveolare este

atât de fragil încât o valoare pozitivă a presiunii interstițiale mai mare decât presiunea aerului

alveolar îl poate rupe, generând inundarea alveolelor cu lichid interstițial

B. dinamica schimbului lichidian de la nivelul membranelor capilare este identică sub aspect

cantitativ cu cea de la nivelul țesuturilor periferice

C. capilarele pulmonare sunt relativ permeabile pentru molecule proteice, astfel încât presiunea

coloid-osmotică a lichidului interstițial este de aproximativ 7 mmHg

D. presiunea lichidului interstițial pulmonar este ușor mai negativă comparativ cu presiunea țesutului

subcutanat periferic

E. presiunea din capilarele pulmonare are valori scăzute, de aproximativ 7 mmHg

71. Despre edemul pulmonar putem afirma :

A. factorii care determină creșterea presiunii lichidului interstițial de la valori negative la valori

pozitive conduc la umplerea rapidă a spațiilor interstițiale pulmonare și a alveolelor cu volume

mari de lichid liber

B. edemul pulmonar poate apărea ca urmare a lezării membranelor capilarelor sangvine pulmonare

produse de infecții sau prin inhalarea de gaze toxice

C. edemul pulmonar nu se produce în același mod ca și edemul localizat în altă parte a corpului

23

D. presiunea din capilarele pulmonare trebuie să atingă o valoare cel puțin egală cu presiunea coloid-

osmotică a plasmei din interiorul capilarelor pentru a putea conduce la apariția unui edem

pulmonar important

E. insuficiența cardiacă stângă sau boala mitrală, care generează creșteri semnificative ale presiunii

venoase nu determină apariția edemului pulmonar

72. Despre lichidul din cavitatea pleurală sunt adevărate următoarele afirmații :

A. pentru a facilita mișcarile de expansiune și retracție pulmonară din timpul respirației normale,

între pleura parietală și cea viscerală există un strat subțire de lichid mucos

B. pleura este o membrană seroasă de origine mezenchimală, prin care cantități mari de lichid

interstițial transsudează în mod continuu în spațiul pleural

C. cantitatea totală de lichid din fiecare cavitate pleurală este redusă în mod normal, fiind de numai

câțiva mililitri

D. excesul lichidian este drenat pe calea limfaticelor care se deschid din cavitatea pleurală numai în

mediastin

E. lichidul transsudat conține proteine tisulare, fapt care determină aspectul mucos al lichidului

pleural

73. Despre presiunea negativă a lichidului pleural sunt adevărate următoarele, cu excepția :

A. prezența unei forțe negative în exteriorul plămânilor este permanent necesară pentru a-i menține

în expansiune

B. presiunea lichidului pleural trebuie să fie în permanență cel puțin egală cu -7 mmHg pentru a

menține expansiunea pulmonară

C. forța negativă este consecința presiunii negative care există în mod normal în spațiul pleural

D. presiunea negativă este generată în principal ca urmare a drenajului lichidului pleural pe calea

limfaticelor

E. presiunea negativă a lichidului pleural nu este cea care menține plămânii atașați la pleura parietală

a cavității toracice

74. În structura membranei respiratorii se pot identifica următoarele straturi :

A. este un strat de lichid care acoperă suprafața alveolei și care conține surfactant, substanță

responsabilă de reducerea tensiunii superficiale a lichidului alveolar

B. prezintă un spațiu interstițial lat, situat între epiteliul alveolar și membrana capilară

C. un epiteliu alveolar alcătuit din celule epiteliale mari

D. o membrană bazală a capilarului care, în multe locuri, fuzionează cu membrana bazală a

epiteliului alveolar

E. un endoteliu capilar

75. Factorii care influențează rata difuziunii gazoase prin membrana respiratorie sunt

următorii :

A. grosimea membranei respiratorii poate crește ocazional,spre exemplu , ca urmare a lichidului de

edem din spațiul interstițial de la nivelul membranei și din alveole astfel încât gazele respiratorii

trebuie sa difuzeze nu numai prin membrană, ci și prin lichidul acumulat

B. gradientul presional transmembranar reprezintă diferența dintre presiunea parțială a gazului în

alveole și a gazului în sângele din capilarele pulmonare

C. coeficientul de difuziune al fiecărui gaz care străbate membrana respiratorie depinde direct

proporțional de solubilitatea gazului în membrană

D. suprafața membranei se poate mări drastic în multe situații, de exemplu în emfizemul pulmonar se

produce coalescența alveolelor cu apariția multor pereți alveolari

E. coeficientul de difuziune al fiecărui gaz care străbate membrana respiratorie depinde invers

proporțional de rădăcina pătrată a greutății moleculare a gazului respectiv

76. Despre unitatea sistemului respirator putem afirma că :

A. este alcătuit din o bronșiolă respiratorie, ducte alveolare, saci alveolari și alveole pulmonare

24

B. pereții alveolari sunt foarte groși, iar între alveole există o rețea aproape compactă de capilare

anastomozate

C. din cauza bogăției plexului capilar, fluxul sangvin la nivelul peretului capilar a fost asemănat cu

un înveliș circulator

D. cei doi plămâni conțin aproximativ 500 de milioane de alveole și fiecare alveolă are un diametru

de aproximativ 0,2 milimetri

E. schimbul gazos între aerul alveolar și sângele pulmonar are loc doar în alveolele propriu-zise

77. Despre concentrația și presiunea parțială a dioxidului de carbon ( PCO2 ) în aerul alveolar

sunt adevărate :

A. dioxidul de carbon nu este eliminat în mod continuu din alveole prin ventilație

B. nivelul normal de activitate al PCO2 alveolar este de 104 mmHg

C. PCO2 alveolar crește direct proporțional cu rata eliminării dioxidului de carbon

D. PCO2 alveolar crește invers proporțional cu ventilația alveolară

E. dioxidul de carbon este produs în mod continuu în organism și ulterior este transportat prin sânge

către alveole

78. Despre concentrația și presiunea parțială a oxigenului (PO2) în aerul alveolar se poate

afirma :

A. cu cât oxigenul este absorbit mai repede, cu atât devine mai mică concentrația acestuia în aerul

alveolar

B. o creștere marcată a ventilației alveolare poate induce o creștere a PO2 alveolar mai mare de 149

mmHg

C. concentrația și presiunea parțială a oxigenului în aerul alveolar se află sub controlul exercitat de

rata absorției oxigenului în sânge și rata înnoirii oxigenului pulmonar prin ventilație

D. cu cât oxigenul este inspirat mai lent din aerul atmosferic în alveole, cu atât crește mai mult

concentrația acestuia

E. dacă subiectul respiră amestecuri gazoase cu presiuni parțiale ale oxigenului mai mari de 40

mmHg, PO2 alveolar poate atinge niveluri presionale superioare în condițiile unor rate crescute ale

ventilației

79. Selectați răspunsurile adevărate despre absorbția oxigenului în sângele pulmonar :

A. în timpul unui efort fizic intens, necesarul de oxigen al corpului poate depăși de 20 ori valoarea

normală

B. din cauza creșterii debitului cardiac în condiții de efort, durata circulației sângelui prin capilarul

pulmonar se poate reduce sub jumătate din valoarea normală

C. în absența efortului fizic, sângele este complet saturat cu oxigen după ce a parcurs jumătate din

lungimea capilarului pulmonar

D. datorită factorului de protecție a difuziunii oxigenului prin membrana pulmonară, sângele este

saturat complet cu oxigen când părăsește capilarele pulmonare

E. în condiții de efort fizic se produce scurtarea duratei de circulație a sângelui prin capilarele

pulmonare, iar sângele nu este oxigenat complet

80. Selectați răspunsurile corecte despre transportul oxigenului prin sângele arterial :

A. există un volum de aproximativ 98% din sângele de la nivel pulmonar care pătrunde în atriul

stâng și care a străbătut capilarele alveolare și a fost oxigenat, și are o valoare a PO2 de 104 mmHg

B. fluxul sangvin este denumit flux șuntat, ceea ce înseamnă ca sângele respectiv ocolește zonele de

schimb gazos

C. la ieșirea din plămâni, valoarea PO2 în sângele șunțat este mai mare decât cea din sângele venos

sistemic

D. volumul de 2% a trecut din aortă în circulația bronșică, asigurând vascularizația nutritivă a

țesuturilor pulmonare și este expus aerului pulmonar

E. când sângele șuntat și cel oxigenat din capilarele alveolare se amestecă în venele pulmonare, acest

adaos venos de sânge produce scăderea la 95 mmHg a valorii PO2 în sângele venos

25

81. Despre transportul dioxidului de carbon prin combinare cu hemoglobina și proteinele

plasmatice sunt adevărate următoarele :

A. combinarea dioxidului de carbon cu hemoglobina este rezultatul unei reacții ireversibile care duce

la formarea unei legături chimice labile

B. dioxidul de carbon reacționează direct cu radicalii amino ai moleculei de hemoglobină, formând

un compus denumit carbaminohemoglobină

C. dioxidul de carbon poate fi ușor eliberat în alveole, unde valoarea PCO2 este mai mare decât în

capilarele pulmonare

D. cantitatea de dioxid de carbon care poate fi transportată de la țesuturile periferice la plămâni sub

formă de carbaminohemoglobină în combinație cu proteinele plasmatice reprezintă 30% din

cantitatea totală de CO2 transportat

E. o cantitate mare de dioxid de carbon reacționează în manieră similară cu proteinele plasmatice din

capilarele tisulare

82. Prin combinarea oxigenului cu hemoglobina este eliberat CO2 ( efectul Haldane)

determinând creșterea transportului de CO2 .Se pot afirma următoarele :

A. efectul Haldane este consecința faptului că, prin combinarea oxigenului cu hemoglobina la nivel

pulmonar, hemoglobina devine un acid mai puternic

B. la pătrunderea în plămâni, PCO2 crește la 100 mmHg și PO2 scade la 40 mmHg

C. aciditatea crescută a hemoglobinei determină eliberarea unui exces de ioni de hidrogen care se

combină cu ionii bicarbonat formând acid carbonic

D. hemoglobina mult mai acidă se combină mai ușor cu dioxidul de carbon pentru a forma

carbaminohemoglobina, producând astfel disocierea CO2 din compușii carbamino din sânge

E. prin dublarea cantității de CO2 care difuzează din sânge în plămâni și dublarea absorbției

dioxidului de carbon din țesuturi se produce efectul Haldane

83. Selectați răspunsurile adevărate despre coeficientul respirator :

A. produsul dintre dioxidul de carbon produs și oxigenul consumat este denumit coeficient respirator

B. când metabolismul energetic utilizează numai lipide, coeficientul respirator crește la valoarea 1

C. raportul dintre dioxidul de carbon produs și oxigenul consumat este denumit coeficient respirator

D. când metabolismul energetic utilizează numai lipide, coeficientul respirator scade la valoarea 0,7

E. în cazul unei persoane cu o dietă normală, care consumă carbohidrați, lipide și proteine în cantități

obișnuite, coeficientul respirator are o valoare medie de 0,825

84. Selectați răspunsurile corecte despre centrul pneumotaxic :

A. este localizat central în nucleul parabrahial al porțiunii pontine superioare

B. rolul principal al acestui centru constă în controlarea punctului de oprire al pantei inspiratorii,

ceea ce permite controlul duratei fazei de distensie aerică a ciclului pulmonar

C. când impulsul pneumotaxic are intensitate crescută, inspirația poate dura numai 0,5 secunde,

distensia aerică a plămânilor fiind crescută

D. în mod secundar, se produce scăderea frecvenței respiratorii, deoarece limitarea inspirației

antrenează scurtarea expirației și a duratei fiecărei inspirații

E. un impuls pneumotaxic cu intensitate mare poate induce creșterea frecvenței respiratorii la 30-40

pe minut, în timp ce un impuls cu intensitate redusă induce scăderea acesteia la 3-5 respirații pe

minut

85. Despre grupul respirator ventral de neuroni putem afirma că are roluri atât în inspirație cât

și în expirație :

A. electrostimularea câtorva neuroni din grupul ventral produce inspirație, în timp ce stimularea altor

neuroni produce expirație

B. există dovezi a participării grupului respirator ventral la generarea ritmului oscilator bazal al

respirației

26

C. când stimularea respiratorie a ventilației pulmonare devine mult mai intensă decât în mod normal,

impulsuri respiratorii diseminate din mecanismul oscilator bazal generat de aria respiratorie

dorsală ajung și la nivelul neuronilor grupului ventral

D. respirația normală, de repaus nu este produsă numai de către impulsurile inspiratorii repetitive ale

grupului dorsal, care sunt transmise în principal diafragmului

E. aria respiratorie ventrală asigură o stimulare respiratorie adițională

86. Selectați răspunsurile adevărate despre controlul chimic al respirației :

A. oxigenul are un efect direct, semnificativ ,asupra centrului respirator și în controlul respirației

B. scopul final al respirației este menținerea unei concentrații adecvate de oxigen, dioxid de carbon și

ioni de hidrogen la nivelul țesuturilor

C. activitatea respiratorie nu este sensibilă la variațiile concentrațiilor de oxigen, dioxid de carbon și

ioni de hidrogen

D. oxigenul acționează aproape în întregime asupra chemoreceptorilor periferici localizați în

glomusurile aortice și carotidiene

E. excesul de dioxid de carbon din sânge acționează în principal direct asupra centrului respirator

propriu-zis

87. Despre interrelația și efectele factorilor chimici și nervoși asupra controlului respirației în

condiții de efort fizic,următoarele afirmații sunt incorecte :

A. la debutul efortului fizic, ventilația alveolară scade brusc, înaintea creșterii inițiale a PCO2 în

sângele arterial

B. creșterea ventilației este atât de mare încât determină inițial creșterea PCO2 peste nivelul normal

C. în timpul unui efort fizic, impulsurile nervoase directe stimulează centrul respirator cu intensitatea

cvasiadecvată pentru a putea asigura surplusul de oxigen necesar desfășurării efortului

D. factorii chimici capată un rol semnificativ în ajustarea finală a respirației , care este necesară

menținerii unor concentrații cvasinormale ale O2, CO2, și al ionilor de hidrogen

E. la debutul efortului fizic, creierul produce o stimulare anticipativă a respirației și generează un

surplus de ventilație alveolară chiar înainte ca acesta sa fie necesar

88. Alți factori care influențează respirația sunt :

A. epiteliul traheal, bonșic și bronșiolar este prevăzut cu terminații nervoase senzitive, denumite

receptori pulmonari de iritație care produc tusea și strănutul

B. pentru perioade scurte de timp respirația poate fi controlată voluntar, generând hiperventilație sau

hipoventilație, fără să apară perturbări ale PCO2, ale pH-ului și ale PO2 la nivel sangvin

C. excitarea receptorilor J pulmonari poate genera un status dispneiform

D. receptorii pulmonari de iritație pot genera bronhodilatație în cadrul unor afecțiuni cum sunt

astmul bronșic și emfizemul pulmonar

E. activitatea centrului respirator poate fi deprimată sau chiar inactivată în cazul unui edem cerebral

acut apărut ca urmare a unei contuzii cerebrale

89. Apneea de somn centrală apare în condițiile abolirii temporare a controlului nervos al

musculaturii respiratorii și este caracterizată prin :

A. pacienții cu apnee de somn centrală hiperventilează și în stare de veghe, deși au capacitatea de a-și

controla voluntar respirația și de a o aduce la parametri normali

B. afecțiunile care pot determina abolirea controlului nervos al ventilației în timpul somnului includ

lezarea centrilor respiratori bulbari și afecțiunile respiratorii neuromusculare

C. în timpul somnului, episoadele de apnee devin mai frecvente și determină creșterea PO2 și

scăderea PCO2 până la atingerea unui prag critic care stimulează în cele din urma respirația

D. pacienții cu apnee sunt foarte sensibili la doze mici de sedative și narcotice, medicamente care

reduc și mai mult responsivitatea centrilor respiratori la efectele stimulatoare ale CO2

E. medicamentele care stimulează centrii respiratori pot fi utilizate în anumite cazuri, însă de regulă,

se impune utilizarea ventilației cu PPCR/CPAP(ventilație nazală cu presiune pozitivă continuă în

căile respiratorii) în cursul nopții

27

90. Chemoreceptorii centrali din bulb sunt stimulați de următoarele modificări:

A. scăderea pH-ului

B. creșterea concentrației de H+

C. creșterea pH-ului

D. creșterea CO2

E. scăderea HCO3-

91. Scăderea pH-ului în țesutul cerebral induce:

A. hiperventilație

B. contracția mușchilor respiratori

C. inhibarea centrilor respiratori

D. creșterea frecvenței și amplitudinii mișcărilor ventilatorii

E. hipoventilație

92. Scăderea pH-ului arterial va stimula chemoreceptorii periferici inducând:

A. stimularea centrilor respiratori

B. contracția mușchilor respiratori

C. hiperventilație

D. hipercapnie

E. acidoză lactică

93. Scăderea pH-ului arterial este indusă de :

A. acumularea de acid lactic în condițiile unui efort fizic intens

B. creșterea concentrației ionilor de H+

C. creșterea CO2

D. hiperventilație

E. scăderea concentrației ionilor de H+

94. Când o persoană hiperventilează apar următoarele modificări sanguine:

A. scăderea pCO2

B. hipercapnie

C. hipoxemie

D. creșterea pH-ului sângelui

E. scăderea pH-ului sanguin

95. Când o persoană hipoventilează apar următoarele modificări sanguine:

A. hipoxemie

B. hipercapnie

C. scăderea pH-ului

D. creșterea pH-ului

E. hipocapnie

96. Hipoxemia induce:

A. stimularea chemoreceptorilor periferici

B. inhibarea centrilor respiratori

C. contracția mușchilor respiratori

D. hipoventilație

E. inhibarea chemoreceptorilor centrali

97. Scăderea pH-ului arterial induce:

A. stimularea centrilor respiratori

B. hipoxemie

C. hipercapnie

28

D. stimularea chemoreceptorilor periferici

E. hipoventilație

98. Creșterea pCO2 în sângele arterial și în țesutul cerebral induce:

A. scăderea pH-ului sanguin

B. creșterea concentrației H+ în țesutul cerebral și în sânge

C. stimularea chemoreceptorilor periferici

D. stimularea chemoreceptorilor centrali

E. hipoventilație

99. Factorii care influențează ventilația sunt:

A. durerea

B. emoțiile

C. hiperinflația pulmonară

D. controlul involuntar

E. vârsta

100. Volumele pulmonare sunt:

A volumul curent

B volumul rezidual

C volumul respirator pe minut

D volumul expirator de rezervă

E volumul inspirator de rezervă

101. Ventilaţia alveolară:

A este cantitatea totală de aer deplasată în arborele respirator în fiecare minut

B este egală cu produsul dintre volumul curent şi frecvenţa respiratorie

C este volumul de aer care ajunge în zona alveolară a tractului respirator în fiecare minut şi participă

la schimburile de gaze respiratorii

D valoarea sa medie este de 4,5- 5 l/min

E este unul din factorii majori care determină presiunile parţiale ale oxigenului şi dioxidului de

carbon în alveole

102. Selectaţi afirmaţiile adevărate:

A ventilaţia alveolară este urmată de difuziunea O2 din alveole în sângele capilar şi difuziunea în sens

invers a CO2

B difuziunea are loc fără o sursă de energie

C imediat ce aerul a pătruns în căile respiratorii,apa de la suprafaţa acestora se evapora, umezindu-l

D cu fiecare respiraţie pătrund în alveole 100 ml de aer proaspăt

E cu fiecare respiraţie, numai o septime din volumul de aer alveolar este reînnoit

103. Concentraţia gazelor din aerul alveolar este foarte diferită de cea din aerul atmosferic

deoarece:

A toate gazele implicate în fiziologia respiraţiei sunt molecule simple, libere să se mişte unele printre

altele

B în fiziologia respiraţiei avem de-a face cu un amestec gazos continând mai ales oxigen, azot şi

dioxid de carbon

C cu fiecare respiraţie, aerul alveolar este înlocuit doar parţial cu aer atmosferic

D din aerul alveolar este extras permanent O2 şi se primeşte permanent CO2

E aerul atmosferic uscat care pătrunde în căile respiratorii este umezit înainte de a ajunge în alveole

Tema: Inflamaţia

29


1. Inflamaţia reprezintă o reacţie vasculară al cărei rezultat este:

A. specific fiecărui agent patogen

B. eliberarea de mediatori insolubili care vor acţiona strict local

C. trecerea plasmei şi a celulelor sangvine din patul vascular în ţesutul interstiţial din jurul ariei

afectate

D. scăderea fluxului sangvin în zona afectată

E. scăderea permeabilităţii vasculare în zona afectată

2. Inflamaţia este o reacţie de apărare complexă care include următoarele fenomene, cu

excepţia:

A. fenomene reparatorii

B. fenomene alterative

C. fenomene reacţionale vasculo-exudative

D. fenomene reacţionale specifice stimulului

E. fenomene proliferative

3. Radiaţiile ionizante sunt agenţi fizici care pot avea, în funcţie de doză, următoarele efecte:

A. în doze mici alterează permeabilitatea capilară

B. în doze mari pot avea un efect antiinflamator, modificând funcţiile leucocitare

C. în doze mici au efect proinflamator

D. în doze mici pot avea un efect bactericid în inflamaţiile septice

E. în doze mari au efect antiinflamator, în special bacteriostatic

4. Creşterea debitului sanguin local în inflamaţie este condiţionată:

A. doar reflex

B. reflex şi umoral

C. de trecerea prin peretele vascular a proteinelor plasmatice în ţesuturile din jur

D. doar umoral

E. de creşterea permeabilităţii capilarelor şi a venulelor

5. Transudatul se formează datorită următoarelor modificări vasculare:

A. activarea sistemului contractil al celulelor endoteliului capilar

B. creşterea permeabilităţii capilarelor şi venulelor şi trecerea fibrinogenului prin peretele vascular

C. dilatarea arteriorelor, capilarelor şi venulelor care permite ieşirea extravasculară a unui lichid cu o

concentraţie redusă de proteine

D. modificarea celulelor endoteliului capilar sub acţiunea histaminei, serotoninei şi a altor mediatori

ai inflamaţiei

E. creşterea spaţiilor intercelulare în urma modificării formei celulelor endoteliale ale capilarelor care

devin globuloase

6. Transudatul reprezintă un lichid neinflamator care formează:

A. puroiul

B. edemul

C. granulomul

D. trombusul

E. cheagul

7. Durerea care însoţeşte reacţia inflamatorie se datorează în cea mai mare parte formării:

A. fagozomului

B. bradikininei

30

C. interleukinei 6

D. limfokinei

E. histaminazei

8. Ultimele care trec în ţesuturi la locul inflamaţiei unde se transformă în macrofage sunt:

A. monocitele

B. citokinele

C. leucotrienele

D. neutrofilele

E. prostaglandinele

9. Bradikininogenul este activat de către:

A. C3a-anafilatoxină

B. fracţiunea C5b a complementului

C. C1-esterază

D. histamină

E. lizolecitină

10. Complexele proteice C2 şi C4 au următoarele roluri:

A. favorizează scindarea complexului C3 în 3 fragmente: C3a, C3b şi C3c

B. iniţiază chemotaxia neutrofilelor

C. degranulează histamina din mastocit şi bazofil

D. favorizează scindarea complexului C3 în 2 fragmente: C3a-anafilatoxină şi C3b

E. sintetizează leucotriene

11. C3a-anafilatoxina are următoarele roluri:

A. realizează opsonizarea structurilor non-self

B. stimulează degranularea mastocitelor şi bazofilelor

C. favorizează fagocitarea germenilor

D. iniţiază producţia de radicali liberi

E. sintetizează leucotriene

12. Leucotrienele şi prostaglandinele sunt mediatori sintetizaţi de către:

A. tromboxani

B. eritrocite

C. mastocite

D. eozinofile

E. hepatocite

13. Acidul arahidonic reprezintă o fracţiune lipidică eliberată din membrana mastocitelor de

către:

A. ciclooxigenază

B. lipooxigenază

C. o fosfolipază intracelulară

D. o transaminază intracelulară

E. peroxidază

14. Prostaglandinele sunt lanţuri lungi de acizi graşi nesaturaţi rezultaţi din acidul arahidonic

sub acţiunea:

A. fosfolipazei

B. ciclooxigenazei

C. lipooxigenazei

D. transaminazei

E. transferazei

31

15. Chemotactismul neutrofilelor este inhibat de către:

A. fracţiuni ale complementului seric

B. histamină

C. streptolizine streptococice

D. fibrinopeptide

E. prostaglandine

16. Calea comună din cascada coagulării începe odată cu activarea următorului factor:

A. factorul VIII

B. factorul X

C. factorul Hageman

D. factorul antihemofilic C

E. factorul IX

17. Activatorul de prekalicreină este generat în timpul activării:

A. componentei C1 a complementului

B. factorului VIII al cascadei coagulării

C. factorului XII al cascadei coagulării

D. componentei C5 a complementului

E. factorului X al cascadei coagulării

18. Degradarea leucotrienelor este mediată de către:

A. histaminază

B. transferază

C. arylsulfataza B

D. transaminază

E. piruvat decarboxilază

19. Afirmaţiile referitoare la inflamaţia acută sunt adevărate cu excepţia:

A. creşterea permeabilităţii vasculare determină trecerea proteinelor plasmatice în spatiul interstiţial

B. se produce activarea limfocitelor

C. diapedeza are loc în special la nivelul venulelor

D. componentă C3b determină opsonizare nespecifică

E. radicalii liberi de oxigen determină efecte citotoxice

20. Mediatorii inflamaţiei sintetizaţi de celule sunt:

A. fracţia C3 a complementului

B. plasmina

C. fibrinogenul

D. histamina

E. prostaglandine

21. Principalele manifestari locale ale inflamaţiei sunt:

A. febră

B. leucocitoză

C. edem

D. scăderea TA

E. scăderea apetitului

22. Ordinea modificărilor de dinamică leucocitară în inflamaţie este:

A. marginaţia, aderarea, migrarea, diapedeza

B. aderarea, marginaţia, diapedeza, migrarea

32

C. diapedeza, migrarea, aderarea, marginaţia

D. marginaţia, aderarea, diapedeza, migrarea

E. aderarea, marginaţia, migrarea, diapedeza

23. Proteinele inflamatorii de fază acută sunt următoarele cu excepţia:

A. ceruloplasmina

B. alfa antitripsina

C. haptoglobina

D. carnitina

E. fibrinogenul

24. Calea ciclooxigenazei este răspunzatoare de producerea :

A. prostaglandina E2

B. leucotriene

C. TNF

D. chemochine

E. integrine

25. Calea lipooxigenazei este răspunzătoare de producerea :

A. prostaglandine

B. leucotriene

C. interleukine

D. limfokine

E. interferon

26. Proteine inflamatorii de faza acută pozitive sunt următoarele, cu excepţia:

A. ceruloplasmina

B. alfa1 antitripsina

C. haptoglobina

D. transferina

E. fibrinogenul

27. Creşterea permeabilităţii vasculare este determinată de următorii factori, cu excepţia:

A. tromboxan A2

B. mieloperoxidaza

C. histamina

D. bradikinina

E. factorul de activare plachetară

28. VSH-ul este accelerat în următoarele situaţii:

A. hemoconcentraţie

B. policitemia vera

C. insuficienţă respiratorie cronică

D. poliglobulie

E. în nici una din aceste situaţii

29. Staza sanguină caracteristică inflamaţiei nu favorizează :

A. coagularea intravasculară

B. constituirea exudatului inflamator

C. creşterea tensiunii arteriale

D. marginaţia leucocitelor

E. diapedeza leucocitelor

33

30. Reacţia inflamatorie acută îndeplineşte următoarele funcţii cu excepţia:

A. izolarea ţesuturilor infectate

B. inactivarea agentului etiologic

C. neutralizarea toxinelor

D. îndepărtarea detritus-urilor tisulare

E. declanşarea reacţiilor de hipersensibilizare

31. Fagocitoza :

A. este un proces pasiv

B. este un proces activ

C. se realizează într-o singură etapă

D. se realizează în trei etape independente

E. induce vasodilataţia locală

32. Proteinele plasmatice îndeplinesc următoarele funcţii cu o excepţie:

A. în apărarea antimicrobiană nespecifică

B. în transportul de ioni, vitamine şi medicamente

C. în coagulare şi fibrinoliză

D. în prevenirea edemelor

E. în menţinerea tensiunii arteriale la valori normale

33. Hipoalbuminemia este caracterizată prin următoarele, cu excepţia:

A. determină scăderea presiunii hidrostatice

B. favorizează apariţia edemelor

C. poate fi consecinţa unui sindrom de malabsorbţie

D. reprezintă un semn cardinal al sindromului nefrotic

E. este asociată cu ascita

34. Care dintre următoarele afirmaţii despre fagocitoză este adevărată:

A. macrofagul emite pseudopode , înglobează celula ţintă şi se formează fagozomul;

B. limfocitul B formează fagolizozomul

C. mastocitul distruge celula ţintă cu ajutorul enzimelor lizozomale

D. anticorpii emit pseudopode şi formează fagolizozomul

E. anticorpii fagocitează paraziţi

35. În care din următoarele situaţii nu avem leucocitoză :

A. în sarcină

B. postprandial

C. infecţii bacteriene

D. infecţii virale

E. traumatisme

36. Care dintre următoarele celule nu este fagocit:

A. limfocit

B. neutrofil

C. eozinofil

D. macrofag

E. monocit

37. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

A. neutrofilele ajung în ţesutul inflamat prin procesele de chemotactism, marginaţie şi diapedeză

B. eozinofilul fagocitează numai virusuri

C. limfocitul T produce anticorpi

D. neutrofilele se degranulează şi eliberează histamina.

34

E. limfocitul B nu secretă anticorpi

38. Ceruloplasmina este :

A. α lipoproteina

B. α2 globulina

C. β globulina

D. albumina

E. α1 globulina

39. Un pacient prezintă: nr.leucocite=3500/mm3, nr. eritrocite = 2,5mil/mm3, nr.

trombocite=100.000/mm3, nr.reticulocite = 0,5%, neutrofile =50%,

bazofile=0%,eozinofile4%,monocite=8%, limfocite=38%; care variantă corespunde

diagnosticului:

A. neutrofilie

B. inflamaţie acută

C. limfopenie

D. pancitopenie

E. eozinofilie

40. Un pacient prezintă: nr.leucocite= 14500/mm3, nr. eritrocite = 4,5mil/mm3, nr.

trombocite=220.000/mm3, nr.reticulocite = 0,5%, neutrofile =80%,

bazofile=0%,eozinofile4%,monocite=4%, limfocite=12%; care variantă corespunde

diagnosticului:

A. limfocitoză

B. inflamaţie acută

C. neutropenie

D. trombocitoză

E. eozinopenie

41. Referitor la sistemul complementului este falsă afirmaţia:

A. activarea complementului din serul prezent în interstiţiu se poate realiza direct, ca urmare a

interacţiunii sale cu proteinele modificate din teritoriul lezat

B. activarea complementului din serul prezent în interstiţiu se poate realiza indirect prin intermediul

complexelor imune

C. anafilatoxine sau factorii anafilactici sunt mediatori ai inflamaţiei

D. complementul intervine şi în activarea lizolecitinei, cu efect hiperpermeabilizant

E. C1-esteraza iniţiază chemotaxia neutrofilelor

42. Factorul chemotactic C5a nu iniţiază:

A. chemotaxia eozinofilelor

B. sinteza de leucotriene (LT)

C. agregarea

D. degranularea

E. producţia de radicali liberi (RL).

43. Activarea sistemului coagulării se poate face specific de către mucopolizaharidele (MPZ)

alterate prin activarea factorului:

A. VIII

B. IX

C. X

D. XI

E. XII

35

44. Referitor la sistemul kininelor este incorect răspunsul:

A. kininele plasmatice apar din kininogenul activat de kalicreină, plasmină, tripsină

B. sunt puternic vasodilatatoare

C. sunt puternic hipopermeabilizante

D. sunt stimulenţi ai algoceptorilor

E. kalicreina se formează din prekalicreina plasmatică

45. Prin degranulare, mastocitele eliberează meditori ce se găsesc în granule:

A. kinina

B. factorul chemotactic al bazofilelor

C. serotonina

D. factorul eozinofilic al anafilaxiei

E. factor chemotactic al trombocitelor

46. Leucotrienele (slow reacting substances of anaphilaxis – SRSA) – nu produc:

A. contracţia muşchilor netezi

B. creşterea permeabilităţii vasculare

C. contracţia muşchilor striaţi

D. efect chemotactic asupra neutrofilelor

E. efect chemotactic asupra eozinofilelor

47. Prostaglandinele sunt lanţuri lungi de acizi grasi nesaturaţi rezultaţi din acidul arahidonic

sub acţiunea unei enzime:

A. peroxidaza

B. feroxidaza

C. epoxid hydrolaza

D. catalaza

E. ciclooxigenaza

48. Despre PAF (factorul activator plachetar) nu putem spune că:

A. se formează din fosfoproteinele membranare

B. stimulează agregarea neutrofilelor

C. stimulează degranularea neutrofilelor

D. iniţiază agregarea plachetară

E. poate contribui la apariţia leziunilor tisulare

49. Unele toxine bacteriene cum sunt de exemplu streptolizinele streptococice:

A. inhibă chemotactismul eozinofilelor

B. inhibă chemotactismul neutrofilelor

C. stimulează chemotactismul neutrofilelor

D. stimulează chemotactismul eozinofilelor

E. favorizează chemotactismul neutrofilelor

50. Cei mai importanţi factori chemotactici pentru neutrofile, eozinofile şi monocite nu sunt

reprezentaţi de:

A. produşii bacterieni

B. fibrinopeptide

C. factorii chemotactici ai neutrofilelor eliberaţi de mastocite

D. factorii chemotactici ai eozinofilelor eliberaţi de neutrofile

E. produşii de degradare ai fibrinei

51. Principalul radical liber format în urma exploziei activităţii metabolice a fagocitului este:

A. halogenura de iod

B. halogenura de clor

36

C. halogenura de brom

D. oxidul de hidrogen

E. peroxidul de hidrogen

52. Mieloperoxidaza are acţiune distructivă. Procesul de distrugere nu este favorizat de:

A. pH acid (3,5-4,0) din interiorul fagolizozomului

B. pH bazic (8,5-9,0) din exteriorul fagolizozomului

C. prezenţa proteinelor cationice care se fixează pe celula ţintă şi îi distrug membrana

D. elastazele lizozomale ce distrug mucopeptidele din peretele celulei ţintă

E. lactoferina care prin fixarea fierului inhibă creşterea şi multiplicarea bacteriană

53. Eliberarea produşilor lizozomali contribuie la alte aspecte ale inflamaţiei:

A. scăderea permeabilităţii vasculare

B. distrugerea ţesutului muscular

C. activarea sistemelor proteinelor plasmatice

D. chemotactismul neutrofilelor

E. chemotactismul eozinofilelor

54. Activarea căii clasice prin care este activată cascada complementului începe când complexul

antigen-anticorp conţinând IgG sau IgM interacţionează cu:

A. C1

B. C5

C. C9

D. C3bi

E. C3a

55. Cea mai importantă substanţă în sistemul factorilor coagulării este reprezentată de:

A. hemoglobină

B. chinină

C. albumină

D. fibrină

E. colagen

56. În cascada complementului calea clasică şi cea alternativă converg atunci când fiecare

activează:

A. C1

B. C5

C. C6

D. C9

E. C3a

57. Sistemul coagulării poate fi activat de numeroase substanţe eliberate în timpul distrucţiei

tisulare şi infecţiei neincluzând:

A. fibrele de colagen

B. proteazele

C. kalicreina

D. plasmina

E. exotoxinele bacteriene

58. Bradikinina este responsabilă de reacţia celulelor endoteliale şi creşterea permeabilităţii

vasculare în fazele tardive ale inflamaţiei împreună cu :

A. kalicreina

B. prekalicreina

C. prostaglandina E

37

D. fibrinogenul

E. fibrina

59. Interleukina 1(IL1 ) este produsă de macrofage şi nu are următorul rol:

A. pe hepatocite stimulează sinteza de reactanţi de fază acută: fibrinogen, proteina C reactivă

B. induce neutrofilia

C. creşte chemotactismul eozinofilelor

D. creşte activitatea enzimelor lizozomale ale neutrofilelor

E. induce febra (IL1 este factor pirogen endogen)


1. Ca urmare a vasoconstricţiei reflexe a arteriolelor urmată de dilataţia arteriolelor,

capilarelor şi venulelor se produc următoarele modificări fiziologice:

A. scăderea debitului sanguin local de aproximativ 10 ori

B. hiperemia locală care determină rubor şi calor

C. edemul local

D. creşterea debitului sanguin local de aproximativ 10 ori

E. activarea sistemului conctractil intracelular al celulelor endoteliale şi creşterea spaţiilor

intercelulare

2. Exudatul reprezintă un lichid inflamator care se formează datorită următoarelor modificări

vasculare:

A. vasodilataţie locală care permite ieşirea extravasculară a unui lichid cu o concentraţie scăzută de

proteine

B. activarea sistemului contractil al celulelor endoteliului capilar

C. trecerea proteinelor plasmatice prin peretele vascular în ţesuturile din jur în cantitate mai mare

D. modificarea celulelor endoteliului capilar sub acţiunea histaminei, serotoninei şi a altor mediatori ai

inflamaţiei

E. creşterea spaţiilor intercelulare în urma modificării formei celulelor endoteliale ale capilarelor care

devin globuloase

3. Încetinirea circulaţiei sanguine până la formarea stazei locale poate fi efectul următoarelor

fenomene:

A. scăderea vâscozităţii sângelui ca urmare a formării edemului

B. creşterea tonusului vascular local

C. compresia edemului inflamator asupra segmentului venular al microcirculaţiei

D. injuria tisulară persistentă

E. scăderea tonusului vascular local

4. Constituirea infiltratului leucocitar inflamator este favorizată de:

A. scăderea vitezei de circulaţie locală

B. izolarea procesului inflamator

C. edemul inflamator

D. creşterea permeabilităţii vasculare locale

E. presiunea exercitată de exudat pe terminaţiile nervoase

5. Marginaţia şi apoi aderarea leucocitelor la endoteliul vascular presupun:

A. creşterea numărului de receptori glicoproteici pentru integrine de tipul C3bi, LFA-1

B. scăderea numărului de proteine de adeziune - selectine

C. mobilizarea receptorilor pentru factori chemotactici şi opsonine

38

D. creşterea adezivităţii leucocitare sub acţiunea factorilor chemotactici tisulari

E. emiterea unui pseudopod leucocitar ce se infiltrează într-o joncţiune interendotelială postcapilară

mărită

6. Sub acţiunea factorilor chemotactici din spaţiul extravascular, fagocitele:

A. trec pasiv din sistemul vascular în interstiţiu

B. îşi cresc mobilitatea

C. migrează direcţional în ţesuturi

D. emit un pseudopod leucocitar

E. trec intracelular prin joncţiunile transmembranare ale eritrocitelor

7. Din cadrul factorilor chemotactici fac parte:

A. histamina şi bradikinina

B. leucotrienele

C. citokinele chemotactice pentru serotonină

D. produşii de degradare ai fibrinei

E. lizolecitina plasmatică activă

8. Monocitele sanguine se deosebesc de neutrofile prin:

A. au o rezistenţă mai crescută decât neutrofilele la acidoza din zona afectată

B. sunt primele care trec în ţesuturi unde se transformă în macrofage

C. rămân active o perioadă mai lungă de timp decât neutrofilele

D. acţionează într-o fază mai avansată a răspunsului inflamator decât neutrofilele

E. au o mobilitate mai crescută decât neutrofilele

9. Citokinele sunt molecule proteice care:

A. sunt eliberate în circulaţie odată cu apariţia şi activarea macrofagelor

B. determină generalizarea răspunsului inflamator

C. sunt sintetizate de către histamină

D. pot fi proinflamatorii sau antiinflamatorii

E. produc generalizarea răspunsului inflamator pe calea axului hipotalamo-tiroido-

medulosuprarenalian

10. Activarea cascadei complementului duce la apariţia următorilor factori implicaţi în

patogenia reacţiei inflamatorii:

A. factori chemotactici

B. factori ai coagulării

C. factori anafilactici

D. factori de degradare ai fibrinei

E. anafilotoxine

11. Activarea complementului din serul prezent în interstiţiu se realizează:

A. direct prin intermediul complexelor imune

B. indirect, ca urmare a interacţiunii sale cu proteinele modificate din teritoriul lezat

C. indirect prin intermediul complexelor imune

D. direct, în urma interacţiunii sale cu proteinele modificate din zona afectată

E. direct prin distrugerea celulelor- în special bacteriilor

12. Fracţiunea C5a a complementului are următoarele roluri:

A. iniţiază chemotaxia neutrofilelor

B. activează bradikininogenul

C. scindează complexul C3 în 2 fragmente

D. iniţiază sinteza de leucotriene

E. determină producţia de radicali liberi

39

13. Activarea sistemului factorilor coagulări se poate realiza:

A. nespecific, în urma contactului fibrinogenului extravazat cu proteinele modificate din interstiţiu

B. direct prin intermediul complexelor imune

C. specific prin activarea factorului Hageman de către mucopolizaharidele alterate

D. specific, în urma contactului fibrinogenului extravazat cu proteinele modificate din interstiţiu

E. indirect prin activarea factorului stabilizator al fibrinei de către prostaglandine

14. În urma degranulării plachetelor sangvine se eliberează:

A. serotonină

B. factorul chemotactic al neutrofilelor

C. factorul eozinofilic al anafilaxiei

D. histamină

E. leucotriene

15. Kininele plasmatice apar din kininogenul activat de către:

A. plasmină

B. tripsină

C. kalicreină

D. fibrină

E. serotonină

16. Kininele plasmatice prezintă următoarele roluri:

A. stimulează algoreceptorii

B. sunt puternic vasoconstrictoare

C. sunt hiperpermeabilizante

D. sintetizează prostaglandine

E. stimulează hemoliza

17. Eozinofilele au următoarele roluri în reacţia inflamatorie:

A. conţin factorul chemotactic al neutrofilelor

B. controlează eliberarea de către mastocite a mediatorilor biochimici

C. participă la distrugerea paraziţilor

D. conţin enzime care degradează aminele vasoactive controlând astfel efectele vasculare ale

inflamaţiei

E. fagocitează majoritatea paraziţilor

18. Spre deosebire de histamină, leucotrienele sunt mediatori care:

A. cresc permeabilitatea vasculară

B. produc contracţia muşchilor netezi

C. sunt activi în fazele tardive ale reacţiei inflamatorii

D. au efecte mai lente dar de mai lungă durată decât histamina

E. au efect chemotactic doar asupra neutrofilelor nu şi asupra eozinofilelor

19. Sub acţiunea ciclooxigenazei, din acidul arahidonic se obţin:

A. prostaglandine

B. leucotriene

C. hidroxiperoxizi

D. histamine

E. tromboxani

20. Exudatul sau puroiul ce a rezultat din reacţia inflamatorie este drenat direct spre:

A. epiteliu

40

B. rinichi

C. circulaţia sanguină

D. circulaţia limfatică

E. ficat

21. Cei mai importanţi factori chemotactici pentru neutrofile, eozinofile şi monocite sunt

reprezentaţi de către:

A. fracţiuni ale complementului seric (C5 şi C3a)

B. fibrinopeptide

C. prostaglandine

D. produşi de degradare ai fibrinei

E. unele toxine bacteriene (streptolizinele streptococice)

22. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la procesul de opsonizare:

A. reprezintă procesul prin care, în timpul digestiei, celula ţintă şi lizozomii sunt izolaţi de restul

fagocitului printr-o membrană fină

B. reprezintă procesul în urma căruia creşte puterea de fagocitoză

C. protejează fagocitul de acţiunea atât a toxinelor microbiene cât şi de acţiunea litică a propriilor

enzime lizozomale

D. opsoninele pot fi reprezentate de anticorpi

E. prin fracţiunea C3b a complementului se realizazea opsonizarea, adică recunoaşterea imunologică

nespecifică

23. Procesul de distrugere al celulei ţintă este favorizat de:

A. proteinele cationice care distrug membrana celulei ţintă

B. pH-ul alcalin din interiorul fagolizozomului

C. lactoferina care prin fixarea magneziului inhibă creşterea şi multiplicarea bacteriană

D. elastazele lizozomale ce distrug mucopeptidele din peretele celulei ţintă

E. alfa-1-antitripsina din interiorul lizozomilor

24. Eliberarea produşilor lizozomali în urma lizei membranei fagocitului contribuie la

următoarele aspecte ale inflamaţiei:

A. chemotactismul monocitelor

B. scăderea permeabilităţii vasculare

C. distrugerea ţesutului conjunctiv

D. activarea sistemelor proteinelor plasmatice

E. degranularea eozinofilelor

25. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la sistemul complementului:

A. poate fi activat de complexele antigen-anticorp şi de bacteriile distruse

B. este cel mai important dintre sistemele proteinelor plasmatice în reacţiile inflamatorii

C. componentele sale participă la toate fazele răspunsului inflamator

D. reprezintă circa 40% din proteinele plasmatice circulante

E. este un mecanism specific de autoapărare al organismului (mediază procesul inflamator)

26. Calea alternativă prin care este activată cascada complementului poate fi declanşată de:

A. interacţiunea dintre IgG sau IgM cu componenta C1 a sistemului complement

B. polizaharidele din peretele bacteriilor

C. polizaharidele din peretele fungilor

D. anafilatoxinele din structura virusurilor

E. endotoxinele bacteriene

27. Componentele de la C6 la C9 ale complementului prezintă următoarele roluri:

A. realizează opsonizarea bacterilor

41

B. creează complexe capabile să realizeze pori în peretele bacterian

C. atrag leucocitele prin chemotactism

D. permit intrarea de apă şi ioni în bacterie prin intermediul complexelor create

E. acţionează ca anafilatoxine şi induc degranularea mastocitelor

28. Sistemul coagulării poate fi activat de către următoarele substanţe eliberate în timpul

distrucţiei tisulare şi infecţiei:

A. plasmină

B. fibre de colagen

C. kalicreină

D. fibrină

E. endotoxine bacteriene

29. Cele două fibrinopeptide eliberate din fibrinogen în timpul producerii fibrinei prezintă

următoarele roluri:


B. inhibă efectul bradikininei

C. au chemotactism pentru neutrofile

D. activează sistemul coagulării

E. formează complexe capabile să realizeze pori în peretele bacterian

30. Kalicreinele din secreţiile salivare, lacrimale sau din urină convertesc kininogenul seric în:

A. kalidină

B. fibrinopeptide

C. lis-bradikinină

D. plasmină

E. kininaze

31. Interleukinele sunt mesageri biochimici produşi de către:

A. neutrofile

B. macrofage

C. limfocite

D. eozinofile

E. prostaglandine

32. Interleukina IL1 are următoarele roluri:

A. stimulează pe hepatocite sinteza de reactanţi de fază acută ai inflamaţiei

B. induce neutropenia

C. creşte chemotactismul neutrofilelor

D. scade activitatea enzimelor lizozomale ale neutrofilelor

E. induce febra

33. Metabolismele intermediare sunt modificate în focarul inflamator astfel:

A. se produce lipoliză cu acumulare de acizi graşi şi corpi cetonici

B. creşte glicogenogeneza

C. scade glicoliza şi producerea de acid piruvic şi acid lactic

D. creşte proteoliza cu acumularea locală de peptone, aminoacizi şi peptide

E. scade lipoliza

34. Disproteinemia din inflamaţia acută presupune :

A. modificarea raportului albumine/ globuline în sensul creşterii

B. creşterea fibrinogenului ca reactant de fază acută

C. creşterea sintezei hepatice de beta globuline

D. creşterea sintezei de ceruloplasmina

42

E. creşterea sintezei de alfa1 antitripsina

35. Alegeţi afirmaţiile corecte privind leucocitoza din timpul inflamaţiei:

A. numărul neutrofilelor creşte

B. formula Arneth deviază spre stânga

C. formula Arneth deviază spre dreapta

D. numărul neutrofilelor tinere este crescut

E. numărul neutrofilelor mature este mai mare ca numărul neutrofilelor tinere

36. Principalele manifestări locale ale inflamaţiei acute sunt:

A. vasodilataţie

B. leucocitoză

C. edem

D. impotenţă funcţională

E. disproteinemie

37. Principalele manifestări sistemice ale inflamaţei acute sunt:

A. febra

B. leucocitoza

C. disproteinemie

D. scăderea TA

E. scăderea apetitului

38. Prostaglandinele :

A. scad permeabilitatea membranară

B. cresc permeabilitatea capilară

C. induc vasoconstricţie

D. induc febra

E. induc durere

39. Ce sunt chemokinele:

A. citokine chemotactice pentru limfocite

B. citokine chemotactice pentru prostaglandine

C. compuşi adenilici

D. lipopolizaharide bacteriene

E. citokine chemotactice pentru neutrofile

40. În reacţia inflamatorie acută , neutrofilele au următoarele roluri:

A. eliberează enzime care contribuie la delimitarea leziunilor

B. formează radicali liberi care contribuie la distrugerea microorganismelor

C. fagocitează produsele patologice opsonizate în prealabil de IgG şi fracţiunea C3b a

complementului

D. opresc hemoragiile

E. sintetizează prostaglandine implicate în producerea durerii

41. La distrugerea microorganismelor participă:

A. radicalii iberi

B. kalicreina

C. mieloperoxidaza

D. defensinele

E. fibrinogenul

42. Selectaţi afirmaţiile adevărate cu privire la celulele implicate în răspunsul inflamator:

A. neutrofilele sunt primele fagocite care ajung la locul inflamaţiei

43

B. monocitele sanguine au o mobilitate mai mare şi o rezistenţă mai mică la acidoza locală decât

neutrofilele

C. eozinofilele acţionează indirect împotriva paraziţilor

D. eozinofilele ajută la controlul răspunsului inflamator

E. în ţesuturi, monocitele se transformă în macrofage

43. Inflamaţia este mediată de următoarele sisteme de proteine plasmatice:

A. sistemul complementului

B. sistemul kininelor

C. sistemul albuminelor

D. sistemul proteinelor de transport

E. sistemul coagulării

44. Sistemul complementului:

A. este alcatuit din 3 proteine

B. reprezintă circa 10% din proteinele plasmatice circulante

C. odata activat, componentele sale participă la toate fazele răspunsului inflamator

D. intervine şi în activarea lizolecitinei, cu efect hiperpermeabilizant

E. poate fi activat de complexele antigen-anticorp ca şi de bacteriile distruse

45. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre reacţia inflamatorie acută:

A. streptolizinele streptococice inhibă chemotactismul neutrofilelor

B. colagenul stimulează degranularea trombocitelor

C. histamina inhibă chemotactismul granulocitelor

D. aspirina stimulează sinteza de PGE, inhibând astfel inflamaţia

E. fagocitele sunt atrase la locul inflamaţiei prin fenomene de chemotactism

46. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre sistemul complementului:

A. joacă un rol indirect în distrugerea celulelor, în special bacterii

B. inhibă procesul inflamator

C. activarea complementului se poate realiza direct ca urmare a interacţiunii sale cu proteinele

modificate din teritoriul lezat

D. activarea cascadei complementului duce la apariţia a două tipuri de factori implicaţi în patogenia

reacţiei inflamatorii, anafilactici şi chemotactici

E. complementul intervine şi în activarea lizolecitinei, cu efect hiperpermeabilizant

47. Selectaţi afirmaţiile false despre sistemul kininelor:

A. ajută la controlul vascular al permeabilităţii

B. sunt puternic vasoconstrictoare

C. inhibă algoreceptorii

D. kalicreina plasmatică se formează din kininogenul inactiv

E. sunt hiperpermeabilizante

48. Inflamaţia locală este caracterizată prin următoarele semne şi simptome cu excepţia:

A. rubor

B. tumor

C. calor

D. temperatură normală

E. cianoză

49. Modificări inflamatorii ale microcirculaţiei sunt următoarele cu excepţia:

A. vase sangvine obliterate

B. permeabilitate vasculară scăzută

C. leucocite neaderente de peretele intern al vaselor

44

D. viteza sângelui este crescută

E. permeabilitate crescută.

50. Factorii etiologici ai inflamaţiei sunt:

A. procese autoimune

B. agenţi traumatici

C. proliferări neoplazice

D. anticorpi

E. edemul

51. Clasificarea reacţiilor inflamatorii din punct de vedere anatomo-clinic este următoarea:

A. alterative

B. exudative

C. specifice

D. nespecifice

E. proliferative

52. Clasificarea reacţiilor inflamatorii din punct de vedere clinic este următoarea cu excepţia:

A. acută

B. alterativă

C. subacută

D. specifice

E. supraacute

53. Tumefacţia se produce datorită următoarelor reacţii locale inflamatorii, cu excepţia:

A. edemului

B. vasodilataţiei sistemice

C. prezenţei transudatului

D. permeabilităţii vasculare scăzute

E. lipsei de vascularizare

54. Factorii chemotactici sunt următorii:

A. fracţiunea de complemnent

B. histamina

C. serotonina

D. prostaglandina

E. sistemul complementului

55. Kininele au următoarele caracteristici:

A. sunt factori anafilactici

B. sunt vasodilatatoare

C. hiperpermeabilizante

D. sunt factori antipiretici

E. sunt inhibitori ai algoreceptorilor

56. Mastocitele eliberează următorii mediatori ce se află în granule ,cu excepţia:

A. prostaglandina

B. serotonina

C. histamina

D. factori chemotactici ai neutrofilelor.

E. factori eozinofilici ai anafilaxiei

57. Care din următoarele afirmaţii, referitoare la reacţia inflamatorie, sunt adevărate:

45

A. febra este indusă de IL8

B. inflamaţia este reprezentată întotdeauna de infecţie

C. factorii care induc degranularea mastocitelor sunt reprezentaţi de factori fizici, chimici,

imunologici

D. produşii celulari implicaţi în reacţia inflamatorie sunt interleukinele, limfokinele şi interferonul

E. IL1 este produsă macrofage şi induce neutrofilia

58. Într-o infecţie bacteriană (proces inflamator acut sistemic) avem:

A. febra, leucocitoză şi formula Arneth deviată la dreapta;

B. febra, disproteinemie şi leucopenie;

C. disproteinemie şi eozinofilie;

D. leucocitoză, neutrofilie cu devierea la stânga a formulei Arneth

E. disproteinemie .

59. Care din următoarele afirmaţii sunt false:

A. tromboxanii sunt sintetizaţi pe calea ciclooxigenazei

B. proteinele au rol de sisteme tampon în menţinerea echilibrului acidobazic

C. limfocitele T sintetizează anticorpi cu rol în imunitate

D. proteinele au rol în transportul medicamentelor

E. albuminele nu menţin presiunea oncotică

60. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la procesul inflamator sunt adevărate:

A. disproteinemia reprezintă modificărea raportului alb/glob.în sensul creşterii peste 1,5

B. VSH- ul este un test specific de inflamaţie

C. valoarea normală a fibrinogenului este 400-600mg/dl

D. VSH–ul creşte în politraumatisme

E. cauza creşterii VSH-ului în inflamaţia sistemică este disproteinemia

61. Manifestările sistemice ale reacţiei inflamatorii acute sunt:

A. febră,leucocitoză,hipoproteinemia

B. leucocitoză,febră şi hiperproteinemia

C. disproteinemia şi leucocitoză

D. leucocitoză,febră şi paraproteinemia

E. febră

62. Eozinofilele eliberează următoarele enzime:

A. histaminaza

B. kalicreina

C. arylsulfataza B

D. leucotriene

E. interleukine

63. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la complement, sunt adevărate:

A. sunt celule plasmatice cu rol în inflamaţie

B. se activează pe calea clasică şi alternativă

C. calea alternativă poate fi declanşată de endotoxinele bacteriene

D. componentele de la C6 la C9 creează complexe cu rol bactericid

E. cascada complementului are ca finalitate realizarea rolului hemostatic

64. Modificările metabolice în focarul inflamator sunt urmarea :

A. modificărilor locale de stază vasculară

B. descărcărilor de enzime lizozomale din neutrofilele implicate

C. scăderii permeabilităţii vasculare locale

46

D. glcolizei cu producere de acid piruvic şi lactic

E. creşterii pH-ului local

65. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la prostaglandine, sunt adevărate:

A. induc vasoconstricţie locală

B. induc febra

C. se sintetizează pe calea lipooxigenazei

D. induc durerea

E. cresc permeabilitatea vasculară

66. Exudatul inflamator din inflamaţia cronică este format din :

A. plasma exudată

B. celule sanguine transvazate

C. proliferarea locală celulară

D. produşii locali de catabolism

E. terminaţiile nervoase libere

67. Care din următoarele afirmaţii, referitoare la reacţia inflamatorie, sunt false:

A. sistemul complementului se activează pe două cai : intrinsecă şi extrinsecă

B. sistemul factorilor coagulării participă la hemostaza primară, pentru oprirea sângerarilor

C. complementul intervine şi în activarea lizolecitinei, cu efect hiperpermeabilizant

D. sistemul kininelor ajută la controlul vascular al permeabilităţii

E. kininele sunt puternic vasoconstrictoare şi inhibă algoreceptorii

68. Modificările calibrului vascular în procesul inflamator sunt reprezentate de:

A. vasoconstricţie iniţială foarte scurtă

B. dilataţie arteriolo-capilară

C. vasoconstricţie prelungită

D. creşterea permeabilităţii vasculare

E. agregare trombocitară

69. Contracţia celulelor endoteliale este indusă de :

A. histamină

B. fibrinogenul

C. bradikinină

D. catecolamine

E. NO

70. IL-1 şi TNF produc următoarele efecte în cursul inflamaţiei:

A. determină apariţia unor manifestari de faza acută

B. determină modificări vasculare

C. acţionează asupra fibroblaştilor

D. stimulează secreţia leucocitară de citokine

E. cresc VSH-ul

71. Principalele evenimente celulare din inflamaţia acută sunt:

A. marginaţia

B. diapedeza

C. fagocitoza

D. vasodilataţia

E. staza

72. Principalele mecanisme care pot determina creşterea permeabilităţii vasculare în cursul

inflamaţiei acute sunt :

47

A. retracţia celulelor endoteliale

B. dilatarea endoteliului

C. lezarea directă a endoteliului

D. diapedeza

E. exprimarea moleculelor de adeziune pe suprafaţa celulelor endoteliale

73. Inflamaţia:

A. este o reacţie de apărare complexă şi specifică

B. este o reacţie de apărare complexă şi nespecifică

C. este un răspuns lent al ţesuturilor care înconjură ţesutul afectat, acest răspuns fiind denumit proces

inflamator

D. este un răspuns rapid al ţesuturilor care înconjură ţesutul afectat, acest răspuns fiind denumit proces

inflamator

E. este întotdeauna infecţie

74. Inflamaţia include următoarele tipuri de fenomene:

A. alterative

B. vasculo-exudative

C. proliferative

D. reparatorii

E. vasculo-transudative

75. Selectaţi afirmaţiile adevărate:

A. inflamaţia este un proces biochimic şi celular care apare în ţesuturile vascularizate

B. inflamaţia şi infecţia sunt sinonime

C. inflamaţia este o reacţie de apărare dezvoltată de organism în condiţiile unei agresiuni localizate

eficiente

D. inflamaţia este specifică deoarece, indiferent de natura agentului etiologic au loc aceleaşi tipuri de

modificări

E. inflamaţia apare în ţesuturi nevascularizate

76. Clinic, inflamaţia locală se caracterizează prin:

A. durere

B. impotenţă funcţională a organismului sau regiunii afectate

C. căldură

D. roşeaţă

E. febră

77. În zona afectată, modificările caracteristice inflamaţiei la nivelul microcirculaţiei sunt:

A. leucocitele aderă de peretele intern al vaselor, apoi migrează prin peretele acestora spre locul

afectat

B. permeabilitatea vasculară creşte rezultând exudatul prin trecerea plasmei, a proteinelor plasmatice

din patul vascular în ţesuturi

C. fluxul sanguin creşte în zona afectată

D. scade permeabilitatea vasculară la nivel cerebral

E. scade chemotactismul datorită acţiunii locale a IL1

78. Factorii etiologici ai inflamaţiei pot fi:

A. microorganisme patogene

B. produşi rezultaţi din distrugeri tisulare

C. proliferări celulare neoplazice

D. radiaţiile ionizante în doze mici

E. anticorpii antivirali

48

79. După criteriul clinic, reacţiile inflamatorii sunt:

A. localizate

B. acute

C. exudative

D. cu evoluţie spre cronicizare

E. cronice

80. După criteriul evolutiv, reacţiile inflamatorii sunt:

A. proliferative

B. subacute

C. cu evoluţie spre cronicizare

D. cu evoluţie spre vindecare prin restitutio ad integrum

E. cu evoluţie spre vindecare prin cicatrizare primară sau secundară

81. După criteriul anatomo-clinic, reacţiile inflamatorii sunt:

A. cronice

B. alterative

C. nespecifice

D. exudative

E. proliferative

82. Reacţile inflamatorii exudative pot fi:

A. seroase

B. granuloame

C. hemoragice

D. purulente

E. catarale

83. Alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. acizii biliari şi ureea eliminaţi pe alte căi decât cele fiziologice produc inflamaţie

B. inflamaţia este un tip de reacţie de apărare a sistemului imun

C. în condiţiile unei reactivităţi normoergice, deosebit de importantă pare cantitatea agentului patogen

în producerea inflamaţiei

D. efectele vasculare ale inflamaţiei apar în secunde

E. ischemia prelungită produce inflamaţie

84. Alegeţi afirmaţiile adevărate despre modificările vasculare locale din inflamaţie:

A. arteriolele din jurul locului afectat suferă o vasodilataţie bruscă

B. substratul hiperemiei locale e reprezentat de creşterea fluxului sanguin local de aproximativ 10 ori

C. creşterea debitului sanguin local de aproximativ 10 ori poate dura până la 48 de ore şi este

conditionat reflex şi umoral de mediatorii eliberaţi în focarul inflamator

D. edemul local se formează datorită creşterii permeabilităţii capilarelor şi venulelor

E. iniţial, creşterea permeabilităţii capilarelor şi venulelor este redusa şi se datorează doar

vasoconstricţiei

85. În reacţia inflamatorie acută , sistemul contractil intracelular al celulelor endoteliale se

activează sub influenţa:

A. serotoninei

B. melatoninei

C. histaminei

D. albuminei

E. fibrinogenului

86. Durerea care însoţeşte reacţia inflamatorie este indusă de:

49

A. proteina şocului termic

B. oxid nitric

C. bradikinina

D. histamina

E. prostaglandine

87. În reacţia inflamatorie acută ,activarea coagulării şi formarea de microtrombi e favorizată

de:

A. creşterea tonusului vascular local

B. efectul compresiv al edemului inflamator asupra segmentului venular al microcirculaţiei

C. creşterea vâscozităţii sângelui ca urmare a formării edemului

D. injuria tisulară

E. nici un răspuns corect

88. Alegeţi afirmaţiile false:

A. aspectele clinice locale ale inflamaţiei acute sunt consecinţa modificărilor vasculare

B. căldura şi eritemul se datorează vasodilataţiei

C. durerea se datorează migrării leucocitelor prin pereţii vasculari

D. tumefacţia se produce prin presiunea exercitată pe terminaţiile nervoase

E. exudatul inflamator duce la apariţia edemului şi a tumefacţiei

89. Următoarele afirmaţii despre modificările vasculare locale din reacţia inflamatorie acută

sunt adevărate ,cu excepţia:

A. iniţial, arteriolele din jurul locului afectat suferă o vasoconstricţie bruscă

B. după scurta vasoconstricţie reflexă, urmează o fază de dilataţie a arteriolelor, capilarelor şi

venulelor postcapilare

C. sub influenţa serotoninei, histaminei şi a altor mediatori ai inflamaţiei se activează sistemul

contractil intracelular al celulelor endoteliale

D. staza şi edemul împiedică izolarea procesului inflamator

E. scăderea vitezei de circulaţie sanguină locală şi creşterea permeabilităţii inhibă constituirea

infiltratului leucocitar inflamator


sunt adevărate, cu excepţia:

A. creşte debitul sanguin local de aproximativ 100 de ori, fenomenul poate dura până la 24 de ore şi

este condiţionat reflex şi umoral de mediatorii eliberaţi în focarul inflamator

B. prin creşterea permeabilităţii capilarelor şi venulelor se formează edemul local

C. vasodilataţia activă determină treptat o încetinire a circulaţiei sanguine, iar daca injuria sau efectele

ei persistă, se transformă în vasodilataţie paralitică cu stază locală

D. simultan cu activarea coagulării se stimulează şi sistemul imun

E. activarea coagulării determină producerea de microtrombi


sunt false cu excepţia:

A. prin activarea sistemului contractil intracelular al celulelor endoteliale, ele devin globuloase şi

cresc spaţiile intercelulare

B. proteinele plasmatice trec prin peretele vascular în ţesuturile din jur în cantitate mai mare şi

transudatul anterior format se transformă în exudat

C. vasodilataţia activă determină treptat o accelerare a circulaţiei sanguine

D. daca injuria sau efectele ei persistă, vasodilataţia activă se transformă în vasodilataţie paralitică cu

stază locală

E. edemul inflamator are un efect compresiv asupra microcirculaţiei

50


sunt adevărate cu excepţia:

A. dilataţia arteriolară creşte presiunea în microcirculaţia regională, determinând trecerea plasmei şi

celulelor sanguine în ţesuturi

B. transudatul duce la apariţia edemului şi a tumefacţiei

C. pe masură ce plasma părăseşte patul vascular trecând în ţesuturi, sângele devine mai vâscos şi

fluxul sanguin creşte în regiunea respectivă

D. leucocitele migrează către pereţii vasculari şi aderă la aceştia

E. mediatorii biochimici stimulează celulele endoteliale ce căptuşesc capilarele şi venulele şi acestea

se retractă creând “gap-uri”

93. În inflamaţie, modificările de dinamică leucocitară sunt:

A. marginaţia

B. aderarea

C. diapedeza

D. migrarea

E. metamorfoza vâscoasă

94. Marginaţia şi aderarea leucocitelor presupun următoarele modificări la nivelul endoteliului:

A. creşterea numărului de receptori glicoproteici pentru integrine

B. mobilizarea receptorilor pentru factori chemotactici şi opsonine

C. creşterea numărului de celule endoteliale

D. creşterea adezivităţii leucocitare

E. scăderea numărului de receptori pt. catecolamine

95. Următoarele afirmaţii despre diapedeză sunt adevărate ,cu excepţia:

A. reprezintă a treia fază a modificărilor de dinamică leucocitară

B. reprezintă prima fază a modificărilor de dinamică leucocitară

C. semnifică trecerea leucocitelor din sistemul vascular în interstiţiu

D. este un fenomen pasiv

E. debutează cu emiterea unui pseudopod leucocitar ce se infiltrează într-o joncţiune interendotelială

postcapilară mărită prin procesul de hiperpermeabilizare

96. Factorii chemotactici pot fi:

A. endoteliali

B. tisulari

C. bacterieni

D. catecolaminici

E. ADH

97. Sunt factori chemotactici:

A. lipopolizaharidele bacteriene

B. produşii de degradare ai catecolaminelor

C. produşii de degradare ai histaminei

D. produşii de degradare ai fibrinei

E. compuşii adenilici

98. Sunt factori chemotactici:

A. calciu plasmatic

B. fracţiuni ale complementului (C5b, C3a, C5a)

C. lizolecitina plasmatică activă

D. elastaza

E. mieloperoxidaza

51

99. Ce sunt chemokinele :

A. citokine chemotactice pentru monocite

B. citokine chemotactice pentru prostaglandine

C. compuşi adenilici

D. lipopolizaharide bacteriene

E. citokine chemotactice pentru neutrofile

100. Vasoconstricţia reprezintă :

A. mecanism de termoliză

B. mecanism de termogeneză

C. mecanism de conservare a căldurii

D. mecanism facilitat de straturile izolatoare ale pielii care protejează temperatura internă

E. mecanism involuntar

101. Modificările de dinamică leucocitară în inflamaţii sunt:

A. diapedeza

B. aderarea

C. migrarea

D. hipercapnia

E. proliferarea

102. Manifestările locale ale inflamaţiei sunt:

A. edem

B. impotenţă funcţională

C. tumefacţie

D. leucocitoză

E. devierea la dreapta a formulei leucocitare a lui Arneth

103. Din punct de vedere clinic reacţiile inflamatorii sunt:

A. acute

B. cronice

C. nespecifice

D. specifice

E. alterative

104. Din punct de vedere anatomo-clinic inflamaţiile sunt:

A. alterative

B. exudative

C. proliferative

D. subacute

E. acute

Tema: Fiziologia şi fiziopatologia termoreglării. Reacţia febrilă


1. Temperatura corpului creşte patologic în următoarele situaţii:

A. în hipotiroidie

B. în timpul desfăşurării activităţilor fizice

C. în hipertiroidie

D. în timpul somnului

52

E. înaintea ovulaţiei

2. Mecanismul neuroendocrin al termogenezei începe cu următorul hormon hipotalamic:

A. catecolamina

B. tireoliberina

C. corticostimulina

D. tireostimulina

E. adrenocorticotropina

3. Corticoliberina stimulează direct secreţia următorilor hormoni:

A. glucocorticoizi

B. catecolamine

C. tiroxină

D. adrenocorticotrop

E. tireostimulina

4. Tiroxina are următoarele efecte:

A. vasoconstricţie

B. creşterea tonusului muscular

C. creşterea ratei metabolice

D. vasodilataţie

E. scăderea ratei metabolice

5. Frisonul se produce pe calea:

A. sistemului nervos vegetativ parasimpatic

B. sistemului nervos somatic

C. sistemului endocrin

D. sistemului nervos vegetativ simpatic

E. sistemului paracrin

6. Centrul motor primar al frisonului se află la nivelul:

A. măduvei spinării

B. hipotalamusului anterior

C. trunchiului cerebral

D. hipotalamusului posterior

E. epitalamusului

7. Centrul motor primar al frisonului este inhibat de semnalele ce transmit informaţia de cald

trimise de la:

A. măduva spinării

B. piele

C. zona preoptică a hipotalamusului

D. zona dorsomedială a hipotalamusului

E. encefal

8. OVLT (organum vasculum laminae terminalis) este o reţea vasculară cu permeabilitate

crescută care se găseşte la nivelul:

A. hipotalamusul posterior

B. metatalamusului

C. zonei preoptice a hipotalamusului anterior

D. zona dorsomedială a hipotalamusului

E. epitalamusului

53

9. Modificarea centrului termoreglării la nivel superior (resetarea hipotalamusului) este

produsă de:

A. eliberarea de către endoteliul OVLT a interferonului

B. difuzarea în zona preoptică a hipotalamusului anterior a prostaglandinei – PGE2 şi stimularea

formării mesagerului secund AMPc

C. eliberarea de polipeptide cu funcţie de citokine

D. stimularea hipotalamusului posterior de către interleukina 1 (IL1)

E. difuzarea în zona nucleilor parvocelulari ai hipotalamusului a interferonului şi stimularea formării

mesagerului secundar GMPc

10. Senzaţia de rece care apare în timpul febrei este datorată:

A. secreţiei de epinefrină

B. creşterii tonusului muscular

C. mecanismului cortical al termogenezei

D. secreţiei de tiroxină

E. mecanismului neuroendocrin al termogenezei

11. Stadiul rece al reacţiei febrile apare datorită:

A. eliberării substanţelor antipiretice

B. creşterii tonusului simpatoadrenergic

C. resetării termostatului hipotalamic la un nivel inferior

D. solicitării organismului de a creşte temperatura până la noul „set point” hipotalamic

E. eliberării corticoliberinei care acţionează la nivelul hipotalamusului resetându-l la nivelul normal

12. Manifestările clinice ale şocului termic sunt reprezentate de următoarele manifestări, cu

excepţia:

A. scăderea fluxului sanguin central şi muscular

B. tahicardie intensă

C. alterări hepatice cu icter

D. cefalee şi ameţeli

E. dezechilibre ale echilibrului electrolitic

13. Hipotermiile terapeutice sunt folosite în:

A. operaţii pe cord

B. infecţii bacteriene

C. infecţii virale

D. acidoze respiratorii

E. frisonare severă

14. Creşterea tonusului muscular ca mecanism de termogeneză este controlată de către:

A. cortexul cerebral

B. măduva spinării

C. bulbul rahidian

D. hipotalamus

E. mezencefal

15. Temperatura corpului este menţinută constantă prin intermediul:

A. mezencefalului

B. diencefal

C. talamus

D. subtalamus

E. hipotalamus

16. Temperatura corpului creşte în următoarele situaţii:

54

A. în timpul somnului

B. în hipotiroidism

C. dimineaţa

D. în timpul emoţiilor

E. nu este influenţată de ovulaţie

17. Despre mecanismele voluntare de termogeneză sunt adevărate afirmaţiile:

A. se produc prin mecanism neuro-endocrin

B. au loc prin SNVS

C. au loc la nivel cortical

D. duc la stimularea tiroidei

E. duc la apariţia frisoanelor

18. În cazul scăderii temperaturii corpului, hipotalamusul acţionează prin următoarele

mecanisme, cu excepţia:

A. termogeneza

B. termoliza

C. conservarea căldurii

D. produce căldură

E. hipotalamusul induce mecanisme involuntare

19. Stimularea sistemului nervos parasimpatic are loc în:

A. termogeneză

B. conservarea căldurii

C. termoliză

D. stimularea voluntară a hipotalamusului

E. procese cu efecte calorigene

20. Despre termogeneză sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. se poate face prin secreţie sudorală

B. este iniţiată de mecanisme hormonale

C. prezintă corelaţii cu sistemul endocrin

D. este activată pe calea SNVS

E. se produce prin stimularea metabolismului bazal

21. Despre adrenalină sunt adevărate afirmaţiile:

A. produce vasodilataţie

B. inhibă termogeneza

C. are efect calorigen

D. nu produce mecanisme de conservare a căldurii

E. stimulează termoliza

22. Calea neuroendocrină stimulează:

A. frisonul

B. secreţia sudorală

C. mecansimele de termoliză

D. termogeneza

E. conservarea căldurii

23. Termoliza este produsă de:

A. stimularea mecanismului neuroendocrin

B. stimularea SNVS

C. frisoane

D. catecolamine

55

E. stimularea sistemului nervos parasimpatic

24. Mecanismele de termongeneză sunt următoarele, cu excepţia:

A. stimulare metabolică

B. contracţia musculară

C. mecanisme de conducţie

D. creşterea producţiei de adrenalină

E. calea sistemului nervos simpatic

25. Despre reacţiile chimice ale metabolismului sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. apar la nivelul ficatului

B. sunt responsabile de menţinerea temperaturii interne

C. au rol în termoliză

D. oferă căldură

E. apar în timpul ingestiei

26. Despre termogeneza chimică sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. reprezintă termogeneza netremurândă

B. duce la eliberarea adrenalinei

C. are efect calorigen

D. intensifică metabolismul bazal

E. produc vasodilataţie periferică

27. Pierderile de căldură se realizează prin următoarele mecanisme, cu excepţia:

A. conducţie

B. contracţia musculaturii scheletice

C. convecţie

D. radiaţie

E. vasodilataţie periferică

28. Conducţia se referă la pierderile de căldură prin:

A. radiaţii electromagnetice

B. intermediul curentilor de aer

C. aducerea sângelui la suprafaţa

D. transfer de căldură de la o moleculă la alta

E. secreţie sudorală

29. Despre secreţia sudorală sunt adevărate afirmaţiile:

A. este stimulată de SNVS

B. nu este influenţată de umiditatea aerului

C. este un mecanism voluntar

D. este stimulată de hipotalamus

E. este stimulată de catecolamine

30. Mecansimele de conservare a caldurii produc:

A. stimularea SNVS

B. intensificarea metabolismului bazal

C. intensificarea secreţiei sudorale

D. inhibarea secreţiei de catecolamine

E. vasodilataţie

31. O persoană se află în echilibru termic atunci când:

A. corpul nu mai trebuie să genereze căldură

B. rata de pierdere a căldurii este mai mică decât cea de producere

56

C. sunt activate numai mecanismele de conservare a căldurii

D. temperatura corpului este egală cu temperatura mediului

E. rata de pierdere şi de producere a căldurii sunt egale

32. Conservarea căldurii se poate face prin următoarele mecanisme, cu excepţia:

A. frison

B. oprirea sudoraţiei

C. stimularea SNVS

D. piloerecţie

E. vasoconstricţie

33. Tiroxina prezintă următoarele efecte:

A. inhibarea metabolismului bazal

B. efect calorigen mai rapid decât cel al epinefrinei

C. frison

D. creşterea lentă a metabolismului bazal

E. termoliză

34. Despre febră sunt adevărate afirmaţiile:

A. apare în tumori cerebrale prin afectarea hipotalamusului

B. nu are loc prin resetarea hipotalamusului

C. apare printr-un dezechilibru între mecanismele de termogeneză şi termoliză

D. agenţii pirogeni induc resetarea hipotalamusului

E. în febră hipotalamusul nu funcţionează normal

35. Agenţii pirogeni endogeni sunt următorii, cu excepţia:

A. interleukine

B. factorul de necroză al tumorilor

C. arginina

D. interferon

E. IL1

36. Agenţi pirogeni endogeni sunt următorii, cu excepţia:

A. TNF

B. interleukine

C. interferon

D. aldosteron

E. IL1

37. Hipotalamusul este resetat de:

A. factorul de necroză tumorală

B. interferon

C. prostaglandine

D. interleukine

E. arginina

38. Fazele febrei sunt următoarele, cu excepţia:

A. perioada de latenţă

B. stadiul rece

C. perioada prodromală

D. perioada de stare

E. stadiul cald

39. Afirmaţiile corecte referitoare la perioada de latenţă a febrei sunt:

57

A. sunt inhibate mecansimele de termoliză

B. în această fază apar frisoanele

C. temperatura corpului este ridicată

D. hipotalamusul prezintă un nou nivel termoreglator

E. hipotalamusul este resetat un un “set point” normal

40. Stadiul cald al febrei este caracterizat de următoarele:

A. este stimulată termoliza

B. la sfârşitul perioadei, temperatura corpului scade

C. apare frisonul

D. nivelul termoreglator hipotalamic este crescut la sfârşitul stadiului

E. se eliberează substanţele cu efect antipiretic

41. Substanţele antipiretice sunt eliberate în:

A. perioada de latenţă

B. perioada de convalescenţă

C. perioada de scădere a temperaturii corpului

D. perioada de stare

E. stadiul rece

42. Afirmaţiile adevărate referitoare la stadiul rece sunt următoarele, cu excepţia:

A. reprezintă perioada de scădere a temperaturii corpului

B. apar mecanisme voluntare de termogeneză

C. hipotalamusul este resetat la un nivel termoreglator superior

D. la sfârşitul perioadei, temperatura corpului este ridicată

E. mecanismele de termoliză sunt inhibate

43. Apariţia febrei prezintă următoarele avantaje, cu excepţia:

A. împiedică multiplicarea microorganismelor

B. inhibă motilitatea neutrofilelor

C. facilitează răspunsul imun

D. scade nivelul seric al fierului

E. sporeşte fagocitoza

44. Afirmaţiile corecte referitoare la hipertermie sunt următoarele, cu excepţia:

A. nu are loc ca urmare a resetării hipotalamusului

B. este mediată de agenţi pirogeni

C. poate fi accidentală

D. reprezintă creşterea temperaturii corpului

E. poate fi terapeutică

45. Hipertermia accidentală prezintă următoarele forme, cu excepţia:

A. insolaţie

B. şoc caloric

C. febră

D. hipertermie malignă

E. formă minoră a crampelor de căldură

46. În hipertermia malignă apar următoarele simptome:

A. hipertensiune arterială

B. bradicardie

C. hipotonie

D. tahipnee

E. dispnee

58

47. În hipotermie apar următoarele mecanisme:

A. bilanţ caloric pozitiv

B. vasodilataţie

C. creşterea temperaturii corpului

D. instalarea exagerată a termogenezei

E. pierderile de căldură sunt superioare cantităţii generate

48. Reîncălzirea rapidă poate duce la următoarele complicatii, cu excepţia:

A. aritmii

B. hipotermie profundă finală

C. şocul încălzirii

D. alcaloză

E. acidoză

49. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu excepţia :

A. expunerea la frig accentuează termogeneza

B. eliberarea de catecolamine determină reacţii metabolice energogenetice

C. catecolaminele produc glicogenogeneza

D. hormonii tiroidieni stimulează producerea de căldură

E. frisonul induce termogeneza

50. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la febră este falsă:

A. este o manifestare sistemică a unui proces inflamator

B. în febră hipotalamusul este resetat la un nivel superior

C. orice hipertermie este febra

D. febra este indusă de prezenţa agenţilor pirogeni exogeni şi endogeni

E. febra evoluează în 4 stadii

51. Următorii agenţi pot avea rolul de pirogeni exogeni cu excepţia:

A. virusuri

B. bacterii

C. leucocite

D. endotoxine bacteriene

E. polizaharide capsulare

52. Termoliza se realizează prin următoarele procese fizice, cu excepţia:

A. radiaţie

B. conducţie

C. convecţie

D. vasoconstricţie

E. evaporare


1. Tireoliberina este secretată de către:

A. neuronii parvocelulari

B. hipofiza anterioară

C. neuronii magnocelulari

D. hipofiza posterioară

E. hipotalamusul anterior

2. Amplitudinea efectului calorigen datorat administrării de tiroxină depinde de:

59

A. nivelul metabolismului înainte de stimulare

B. secreţia de catecolamine

C. perioada de latenţă de după administrare

D. secreţia de estrogeni

E. nivelul iodului din organism

3. Frisonul este un mecanism al termoreglării caracterizat prin:

A. în timpul frisonului se produce lucru mecanic

B. determină creşterea producţiei de căldură

C. toată energia este transformată în căldură

D. este reprezentat de fasciculaţii rapide musculare

E. rezultă din eliberarea de epinefrină

4. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la mecanismele de termoliză:

A. prin conducţie se pierde căldură prin radiaţii electromagnetice

B. convecţia apare pasiv pe măsură ce aerul mai cald de la suprafaţa corpului se ridică şi un altul mai

rece îl înlocuieşte

C. prin radiaţie se pierde căldură de la o moleculă la alta prin transfer de la o suprafaţă la alta

D. procesul de convecţie poate fi facilitat de briză şi vânt

E. prin vasodilataţie periferică sângele încălzit din interiorul corpului este adus la suprafaţa lui iar

căldura este transferată prin conducţie pielii

5. Pierderea unui volum mare de apă prin transpiraţie poate duce la:

A. scăderea presiunii sanguine

B. leşin

C. acumulări mari de electroliţi în sânge

D. creşterea volumului plasmatic

E. creşterea frecvenţei respiratorii

6. Sudoraţia este un mecanism de termoliză stimulat de către:

A. sistemul nervos somatic

B. aria preoptică din partea anterioară a hipotalamusului

C. sistemul nervos vegetativ simpatic

D. sistemul nervos vegetativ parasimpatic

E. aria tegmentală ventrală a hipotalamusului

7. Glanda sudoripară este o structură tubulară alcătuită din:

A. o porţiune răsucită care se deschide la suprafaţa pielii

B. o porţiune tubulară care secretă un lichid numit secreţie precursoare

C. o porţiune tubulară care se deschide la suprafaţa pielii

D. o porţiune răsucită, profundă care reprezintă porţiunea secretorie

E. o porţiune tubulară în care constituenţii secreţiei precursoare se schimbă

8. Aldosteronul acţionează pe tubii uriniferi şi glandele sudoripare astfel:

A. creşte reabsorbţia pasivă a sodiului în tubii uriniferi

B. scade reabsorbţia activă a clorului la nivelul glandelor sudoripare

C. scade pierderile de clorură de sodiu prin sudoare când concentraţia sanguină a clorurii de sodiu este

deja scăzută

D. scade reabsorbţia de apă

E. creşte reabsorbţia activă a sodiului la nivelul glandelor sudoripare

9. Ţesuturile din interiorul organismului sunt izolate termic de către:

A. ţesuturile subcutanate

B. sânge

60

C. piele

D. ţesutul adipos

E. ţesutul limfatic

10. Mecanismele de conservare a căldurii sunt reprezentate de:

A. sudoraţie

B. piloerecţie

C. vasoconstricţie

D. frison

E. vasodilataţie

11. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la arcul reflex al frisonului:

A. centrul reflex este reprezentat de centrul motor primar al frisonului din hipotalamus

B. receptorii sunt situaţi la nivel cutanat şi sunt reprezentaţi de terminaţii nervoase libere

C. calea aferentă este reprezentată de tracturile laterale

D. efectorii sunt reprezentaţi de motoneuronii anteriori

E. calea eferentă este reprezentată de musculatura scheletică

12. Termogeneza chimică este produsă de:

A. stimularea simpatică

B. stimularea parasimpatică

C. adrenalina circulantă

D. noradrenalină

E. serotonină

13. Prin termogeneză chimică poate creşte rata producţiei de căldură astfel:

A. cu 10-15% la adult

B. cu maxim 10-15% la nou-născut

C. cu 50% la adult

D. cu până la 100% la nou-născut

E. cu maxim 50% la nou-născut

14. Secreţia de TRH poate fi stimulată de către:

A. răcirea ariei preoptice din hipotalamus

B. scăderea nivelului de tiroxină din sânge

C. încălzirea ariei preoptice din hipotalamus

D. tireostimulina secretată de către hipotalamus

E. încălzirea porţiunii dorsomediale a hipotalamusului posterior

15. Sub acţiunea factorilor pirogeni endogeni, endoteliul OVLT eliberează:

A. produşi ai acidului arahidonic

B. histamină

C. prostaglandină

D. interleukine

E. interferon

16. Fluctuaţiile febrei sunt datorate:

A. substanţelor antipiretice endogene

B. corticoliberinei

C. histaminei

D. argininei

E. feed-back-ului negativ din stadiul al doilea al febrei

17. Faza de latenţă a reacţiei febrile este caracterizată de:

61

A. eliberarea factorilor pirogeni endogeni

B. schimbarea nivelului termoreglator hipotalamic

C. creşterea temperaturii corpului

D. modificarea activităţii granulocitelor şi a monocitelor

E. activarea celor trei mecanisme de termogeneză

18. Senzaţia de frig din stadiul rece al febrei apare ca urmare a:

A. stimulării crioreceptorilor cutanaţi

B. contracţiilor musculare clonice (frison)

C. creşterii tonusului musculaturii scheletice

D. stimulării termogenezei chimice

E. stimulării mecanismului cortical al termogenezei

19. La sfărşitul stadiului rece al reacţiei febrile temperatura corpului este:

A. mai mare decât temperatura normală a organismului

B. sub temperatura nivelului termoreglator superior generat de factorii pirogeni endogeni

C. egală cu temperatura noului „set-point” hipotalamic generat de IL1

D. mai mică decât temperatura normală a organismului

E. mai mare decât temperatura „set-point-ului” hipotalamic generat de agenţii pirogeni endogeni

20. Perioada de stare a febrei este caracterizată de:

A. pacientul are senzaţia de căldură

B. scade temperatura cutanată

C. creşte frecvenţa respiratorie şi debitul cardiac

D. sunt eliberate substanţe antipiretice care resetează hipotalamusul la nivelul normal

E. apar contracţiile musculare clonice (frison)

21. Scăderea bruscă, brutală a temperaturii corpului în urma revenirii la normal a nivelului

termoreglator hipotalamic este caracterizată de:

A. diureză accentuată

B. astenie

C. transpiraţii profunde

D. apare în febra tifoidă

E. apare în erizipel

22. Febra de tip invers este caracterizată prin:

A. scăderea temperaturii organismului sub nivelul normal

B. apariţia vârfului termic pe parcursul dimineţii şi nu după-amiaza ca de obicei

C. apare în febra tifoidă

D. apare în TBC pulmonar grav

E. apare în infecţia urinară

23. Creşterea temperaturii corpului poate determina următoarele efecte:

A. scade nivelului seric al cuprului

B. stimulează biogeneza lizozomilor

C. previne multiplicarea celulelor infectate

D. scade motilitatea neutrofilelor

E. inhibă fagocitoza şi producerea de interferon

24. Hipertermia reprezintă creşterea temperaturii organismului caracterizată prin:

A. poate fi accidentală sau terapeutică

B. poate provoca afecţiuni nervoase

C. este mediată de agenţi pirogeni exogeni

D. nu se produce ca urmare a resetării „set point-ului” hipotalamic

62

E. poate produce coagularea proteinelor plasmatice

25. Hipertermia malignă este un sindrom foarte rar caracterizat prin:

A. exagerarea termogenezei şi insuficienţa termolizei

B. apare în anesteziile generale în care s-a utilizat succinilcolina şi halotanul

C. tensiune arterială în scădere rapidă

D. scăderea intensă a consumului de oxigen la nivel tisular

E. hipotonie şi rigiditatea musculaturii netede

26. Hipotermia acută se caracterizează prin:

A. vasodilataţie periferică

B. distribuirea continuă a fluxului sanguin către periferia tegumentelor răcite

C. ischemie tisulară periferică

D. reperfuzie intermitentă a extremităţilor

E. fenomen Lewis

27. La temperatura internă de 30°C apar următoarele modificări fiziologice:

A. creşte frecvenţa cardiacă

B. scade frecvenţa respiratorie

C. creşte metabolismul

D. nodul sinusal începe să fie depresat

E. vasoconstricţie periferică severă

28. Frisonul poate să apară în:

A. hipotermii accidentale

B. stadiul rece al reacţiei febrile

C. faza de latenţă a reacţiei febrile

D. hipotermii severe cu scăderea temperaturii sub 28°C

E. perioada de stare a reacţiei febrile

29. Cele mai importante complicaţii ale reîncălzirii sunt:

A. alcaloza sanguină

B. aritmii

C. scăderea pH-ului sanguin

D. hipotermie profundă finală („after fall”)

E. şocul reîncâlzirii reprezentat de incapacitatea organismului de a menţine o presiune sanguină

normală

30. Care sunt mecanismele ce apar în stadiul 4 al febrei:

A. convecţia

B. radiaţia

C. vasoconstricţie periferică

D. scăderea permeabilităţii vasculare

E. vasodilataţie periferică

31. Conservarea căldurii se face prin :

A. vasoconstricţie cutanată

B. vasodilataţie periferică

C. piloerecţie

D. oprirea sudoraţiei

E. convecţie

32. Fazele febrei sunt următoarele :

A. faza de latenţă

63

B. faza de creştere a temperaturii –stadiu cald

C. perioada de scădere a temperaturii corpului

D. perioada de stare-stadiu rece

E. perioada de stare –stadiu cald

33. Alegeţi afirmaţiile corecte:

A. febra continuă -38-39-40 C

B. febra intermitentă are oscilatii mari

C. febra recurentă –are un debut lent

D. ondulantă apare în limfomul malign Hodgkin

E. febra de tip invers-vârful termic este seara şi nu dimineaţa

34. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la fiziopatologia febrei, sunt adevărate:

A. în faza de latenţă a febrei temperatura corpului ramane nemodificata

B. în stadiul rece al febrei există un echilibru între termogeneză şi termoliză

C. în perioada de stare apare frisonul

D. în stadiul rece al febrei hipotalamusul induce activarea mecanismului neurohormonal de

termogeneză

E. în stadiul cald nivelul termoreglator hipotalamic revine la normal

35. Cum şi când apare frisonul:

A. pe calea neuroendocrină

B. pe calea sistemului nervos central- mecanism voluntar

C. pe calea sistemului nervos vegetativ-simpatic

D. pe calea sistemului nervos vegetativ –parasimpatic

E. în stadiul “rece” al febrei

36. Stadiul I al febrei se caracterizează prin:

A. scăderea activităţii fagocitare a neutrofilelor şi macrofagelor

B. apariţia factorilor pirogeni endogeni (IL1)

C. inhibarea termolizei

D. inhibarea termogenezei

E. resetarea centrului termoreglator hipotalamic la nivel superior

37. Stadiul II al febrei se caracterizează prin următoarele :

A. este un stadiu stabil din punct de vedere al echilibrului dintre termogeneză şi termoliză

B. la sfârşitul stadiului II temperatura corpului este crescută

C. este inhibată termogeneza şi activată termoliza

D. este inhibată termoliza şi activată termogeneza

E. apare frisonul

38. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la hipertermia accidentală, sunt adevărate:

A. crampele de căldură apar la persoanele care sunt obişnuite cu căldura

B. insolaţia implică tulburări vasomotorii cerebrale

C. şocul caloric apare printr-o termoproducţie crescută şi o termoliză insuficientă

D. hipertermia malignă apare foarte des şi nu reprezintă o formă gravă

E. tratamentul crampelor de căldura constă în administrarea de soluţii saline pe cale orală sau

parenterală

39. Care dintre următoarele mecanisme intervin în stadiul 4 al febrei:

A. vasodilataţia periferică

B. vasoconstricţia periferică

C. radiaţia

D. convecţia

64

E. frisonul

40. Mecanismele de termogeneză sunt:

A. vasoconstricţia periferică

B. creşterea secreţiei de tireoliberină

C. creşterea tonusului muscular

D. stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic

E. activarea mecanismelor voluntare corticale

41. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la febră, sunt adevărate:

A. la sfârşitul fazei de latenţă temperatura corpului începe să crească

B. în stadiul cald nu se activează mecanismele de termoliză

C. în stadiul rece nu se activează mecanismele de termogeneză

D. în stadiul patru hipotalamusul este resetat la un nivel termoreglator normal

E. în primul stadiu sunt secretaţi IL1, TNF şi interferon ca agenţi pirogeni endogeni

42. Mecanismele de termogeneză sunt următoarele cu excepţia:

A. reacţii chimice ale metabolismului

B. radiaţia

C. contracţia musculară

D. conducţia

E. termogeneza chimică

43. Care sunt mecanismele de termoliză:

A. reacţii chimice ale metabolismului

B. vasodilataţia periferică

C. scăderea tonusului muscular

D. convecţia

E. tonusul muscular

44. Alegeţi următoarele afirmaţii corecte despre epinefrină:

A. induce vasoconstricţie

B. produce hipersplenism hematologic

C. stimularea glicolizei

D. determină trombocitopenie

E. stimularea termogenezei

45. Supraîncălzirea este caracterizată prin:

A. oboseală

B. ameţeli

C. crampe musculare

D. dispnee

E. bradicardie

46. Cauzele unei hipotermii patologice sunt următoarele cu excepţia:

A. epilepsie diencefalică

B. leziuni hipotalamice

C. aritmii

D. insuficienţa hepatică

E. leziuni medulare

47. Temperatura corpului este menţinută constantă cu ajutorul:

A. hipotalamusului

B. diencefalului

65

C. talamusului

D. centrului termoreglarii

E. mezencefalului

48. Menţinerea temperaturii corpului se face prin:

A. termogeneză

B. ritm cicardian

C. conservarea căldurii

D. termoliză

E. ciclul menstrual

49. Mecansimele de termogeneză sunt următoarele:

A. inhibarea căii neuroendocrine

B. stimularea SNVS

C. mecanisme voluntare

D. scăderea metabolismului bazal

E. inhibarea producţiei de catecolamine

50. Despre calea neuroendocrină a termogenezei sunt adevărate afirmaţiile:

A. apare la nivel cortical

B. stimulează tiroida

C. intensifică metabolismul bazal

D. stimulează sistemul nervos parasimpatic

E. este influenţată de secreţia de epinefrină

51. În cazul scăderii temperaturii corpului acţionează următoarele mecanisme:

A. stimularea termolizei

B. supresia mecanismelor de producere a căldurii

C. stimularea termogenezei

D. inhibarea mecanismului de conservare a căldurii

E. supresia termolizei

52. Termogeneza se realizează prin:

A. mecanisme hormonale

B. sistemul nervos parasimpatic

C. mecanismul cortical

D. sistemul endocrin

E. hipertermie

53. Temperatura corpului creşte în următoarele situaţii :

A. hipotiroidism

B. timpul somnului

C. timpul emoţiilor

D. timpul activităţilor fizice

E. înaintea ovulaţiei

54. Afirmaţiile adevărate referitoare la frison sunt următoarele:

A. reprezintă un mecanism de termoliză

B. este stimulat de hipotalamusul anterior

C. apare prin stimularea SNVS

D. apare prin mecanisme neuroendocrine

E. reprezintă un mecanism de termogeneză

55. Calea sistemului nervos parasimpatic produce:

66

A. secreţia sudorală

B. vasoconstricţie

C. mecanisme voluntare de termoliză

D. stimularea secreţiei de catecolamine

E. scăderea tonusului muscular

56. Stimularea producţiei de epinefrină induce:

A. inhibarea metabolismului bazal

B. frisonul

C. efectul calorigen

D. scăderea temperaturii

E. vasoconstricţie

57. Căldura se poate produce prin următoarele mecanisme:

A. contracţie musculară

B. radiaţie

C. vasodilataţie periferică

D. convecţie

E. reacţii ale metabolismului

58. Despre termogeneza chimică sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. se numeşte şi termogeneză tremurândă

B. induce frisonul

C. este produsă de adrenalină

D. are efect calorigen

E. duce la scăderea metabolismului bazal

59. Despre reacţiile chimice ale metabolismului sunt adevărate afirmaţiile:

A. apar la nivelul ficatului

B. au rol în termoliză

C. apar în timpul ingestiei

D. sunt responsabile de menţinerea temperaturii interne

E. stimulează secreţia sudorală

60. Afirmaţiile adevărate referitoare la termogeneză sunt:

A. se poate face prin secreţie sudorală

B. este iniţiată de mecanisme hormonale

C. se produce prin stimularea metabolismului bazal

D. este activată pe calea simpatică

E. prezintă corelaţii cu sistemul endocrin

61. Mecanismele de termogeneză sunt:

A. creşterea producţiei de catecolamine

B. contracţie musculară

C. inhibarea metabolismului

D. conducţie

E. calea sistemului nervos simpatic

62. Pierderile de căldură se produc prin:

A. stimularea producţiei de epinefrină

B. vasodilataţie periferică

C. radiaţie

D. convecţie

E. creşterea tonusului muscular

67

63. Despre mecanismele voluntare de termogeneză sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. au loc la nivel cortical

B. produc senzaţia de rece

C. pornesc de la stimularea hipotalamusului

D. induc creşterea metabolismului bazal

E. stimulează producţia de epinefrină

64. Termoliza are loc prin:

A. stimularea căii corticale

B. stimularea SNVS

C. inhibarea căii endocrine

D. intensificarea metabolismului

E. vasoconstricţie

65. Afirmaţiile incorecte ,referitoare la mecanismul neuroendocrin de termogeneză ,sunt

următoarele:

A. stimulează hipofiza posterioară

B. este inhibat în termoliză

C. induce creşterea metabolismului bazal

D. reprezintă o cale involuntară

E. nu are efect calorigen

66. Mecanismele de conservare a căldurii sunt:

A. stimularea metabolismului bazal

B. producţia de catecolamine

C. stimularea sistemului nervos simpatic

D. frisonul

E. mecanisme voluntare

67. Conservarea căldurii se poate face prin:

A. piloerecţie

B. stimularea sudoraţiei

C. vasoconstricţie cutanată

D. mecanism neuroendocrin

E. intensificarea metabolismului

68. Mecanismele de conservare a căldurii sunt:

A. intensificarea secreţiei sudorale

B. vasoconstricţia cutanată

C. inhibarea secreţiei de catecolamine

D. oprirea sudoraţiei

E. stimularea sistemului nervos parasimpatic

69. Afirmaţiile adevărate referitoare la febră sunt:

A. apare din cauza existenţei unor factori antipiretici

B. apare un dezechilibru între termogeneză şi termoliză fără resetarea hipotalamusului

C. apare în cazul unui hipotalamus normal funcţional, care va fi resetat

D. nu poate fi indusă de endotoxine

E. este determinată de prezenţa în organism a factorilor pirogeni

70. Sunt agenţi pirogeni endogeni:

A. interferonul

B. interleukine

68

C. tromboxani

D. corticoliberina

E. factor de necroză tumorală

71. Creşterea „set pointului” hipotalamic duce la apariţia:

A. vasodilataţiei

B. creşterea termolizei

C. eliberare de adrenalină

D. creşterea metabolismului bazal

E. stimularea secreţiei sudorale

72. Substanţe antipiretice endogene sunt:

A. corticoliberina

B. interfeon

C. prostaglandine

D. interleukine

E. arginina

73. Agenţii pirogeni exogeni sunt:

A. interleukine

B. factor de necroză tumorală

C. bacterii

D. corticoliberina

E. traumatisme cu distrugeri tisulare

74. Fazele febrei sunt:

A. perioada prodromală

B. perioada de convalescenţă

C. stadiul rece

D. perioada de latenţă

E. perioada de stare

75. Despre perioada de latenţă a febrei sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. există un echilibru între termogeneză şi termoliză

B. nu este indusă de agenţi pirogeni

C. temperatura este normală

D. sunt activate mecanisme nespecifice de inflamaţie

E. hipotalamusul are un nivel normal termoreglator

76. Despre stadiul rece al febrei sunt adevărate afirmaţiile:

A. apare secreţia sudorală

B. apar frisoanele

C. termoliza este activată în exces

D. hipotalamusul este resetat la un nivel superior

E. duce la apariţia substanţelor antipiretice

77. Despre perioada de stare din febră sunt adevărate afirmaţiile:

A. nivelul termoreglator revine la normal

B. se produce un dezechilibru între termogeneză şi termoliză

C. se mai numeşte şi stadiu cald

D. temperatura corpului revine la normal

E. determină creşterea tonusului musculaturii scheletice

69

78. Afirmaţiile referitoare la perioada de scădere a temperaturii corpului în febră sunt

următoarele:

A. scăderea temperaturii are loc numai lent

B. nivelul termoreglator scade sub normal

C. se declanşează mecanisme de termoliză

D. procesele metabolice scad în intensitate

E. duce la stimularea termogenezei

79. Afirmaţiile corecte referitoare la supraîncălzire sunt:

A. apare din cauza factorilor pirogeni

B. este produsă de o termoliză intensificată

C. capacitatea de pierdere de căldură este depăşită

D. poate duce la instaurarea acidozei

E. apar tulburări hidroelectrolitice

80. Febra prezintă următoarele avantaje:

A. duce la multiplicarea microorganismelor

B. produce autodistrugerea celulelor infectate

C. stimulează fagocitoza

D. induce creşterea nivelului seric al cuprului

E. favorizează creşterea numărului de lizozomi

Tema: Metabolisme: hidro-electrolitic, acido-bazic, glucidic, lipidic

(ateroscleroza)


1. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la rolul funcţional al glucidelor:

A. moleculele macroergice de ATP conţin riboză

B. heparina, un anticoagulant natural, conţine glucoză

C. glucidele intră în alcătuirea trigliceridelor

D. riboza şi dezoxiriboza fac parte din structura acizilor nucleici

E. glucidele intră în alcătuirea unor hormoni

2. Din glucoză, prin anabolizare la nivel hepatic, se pot obţine următoarele substanţe:

A. acid citric

B. apă

C. dioxid de carbon

D. glicogen

E. acid piruvic

3. Sub acţiunea glucokinazei, glucoza se transformă în:

A. 2 molecule de lactat

B. acid piruvic

C. ester glucozo-6-fosfat

D. acetil coenzima A

E. ester glucozo-1,6-difosfat

4. În urma decarboxilărilor şi dehidrogenărilor enzimatice succesive ale acidului citric se

obţine în final:

70

A. acid piruvic

B. glucoză

C. acetil coenzima A

D. acid oxaloacetic

E. ester glucozo-6-fosfat

5. În afară de dehidrogenaze, lanţul respirator celular conţine citocromi care:

A. eliberează ionul de hidrogen în mediul celular

B. sintetizează molecule de apă

C. refac acidul citric din acetil coenzima A şi acid oxaloacetic

D. transportă atomii de hidrogen pe lanţul respirator celular

E. preiau o pereche de electroni de un atom de hidrogen care sunt trecute apoi unui atom de oxigen

care se încarcă cu două valenţe negative

6. Gluconeogeneza reprezintă procesul prin care:

A. se obţine glicogen prin anabolizarea glucozei

B. se obţin trigliceride din precursori glucidici

C. se obţine glucoză din metaboliţi intermediari ai glicolizei

D. se obţin cetoacizi din metaboliţi intermediari ai glicolizei

E. se obţine glucoză din glicerolul lipidelor şi din cetoacizi

7. Glicogenoliza este iniţiată enzimatic de către:

A. dehidrogenaze

B. fosforilaze

C. carboxilaze

D. transaminaze

E. citocromi

8. Prin glicogenoliză musculară se obţine glucoză pentru ţesutul:

A. nervos

B. muscular

C. hepatic

D. pulmonar

E. epitelial

9. Sub acţiunea fosforilazelor active, din macromolecula de glicogen se desprind molecule de:

A. glucozo-1-fosfat

B. glucoză

C. glucozo-6-fosfat

D. fructoză

E. acid piruvic

10. Sub acţiunea unei fosfataze hepatice esterul glucozo-6-fosfat se transformă în:

A. glucozo-1-fosfat

B. acid citric

C. acid fosforic şi glucoză

D. acid piruvic

E. acid lactic

11. Ţesutul muscular nu poate furniza glucoză altor ţesuturi deoarece:

A. în muşchi nu se găsesc receptori pentru insulină

B. glicogenul se depozitează în muşchi într-o cantitate mult mai mică decât în ficat

C. în muşchi nu se găseşte fosfataza care hidrolizează glucozo-6-fosfatul în acid fosforic şi glucoză

71

D. în muşchi nu se găsesc fosforilaze active care desprind din macromolecula de glicogen, molecule

de glucozo-1-fosfat

E. în muşchi esterul glucozo-1-fosfat nu poate fi transformat în ester glucozo-6-fosfat

12. Lipogeneza din glucide se intensifică sub acţiunea:

A. sistemului nervos simpatic

B. glucagonului

C. insulinei

D. hormonilor tiroidieni

E. glucocorticoizi

13. Glicoliza este inhibată local de către:

A. insulină

B. creşterea concentraţiei de ADP

C. scăderea concentraţiei de ATP

D. efortul fizic

E. creşterea concentraţiei de ATP

14. Catabolismul exagerat al lipidelor prezintă incovenientul generării în exces a:

A. acidului citric

B. creatininei

C. acidului lactic

D. corpilor cetonici

E. acidului uric

15. Vitamina F este reprezentată de:

A. acidul citric

B. acizi graşi nesaturaţi

C. acizi graşi neesenţiali

D. acidul palmitic

E. acizi graşi saturaţi

16. Trigliceridele reprezintă o rezervă energetică pentru următoarele ţesuturi, cu excepţia:

A. muscular

B. adipos

C. hepatic

D. nervos

E. renal

17. Constanta lipemiei este asigurată de:

A. depunerea excesului de grăsimi ca rezerve tisulare când lipemia scade

B. schimbul permanent dintre grăsimile neutre plasmatice şi cele de rezervă

C. mobilizarea rezervelor lipidice când lipemia creşte

D. inhibarea secreţiei de glucagon în lipsa glucidelor din sânge

E. resinteza continuă a trigliceridelor din acizi graşi şi alfa glicerofosfat

18. Degradarea acizilor graşi are loc la nivelul:

A. reticulului endoplasmatic

B. ribozomilor

C. mitocondriilor

D. nucleolilor

E. aparatului Golgi

19. Lipoprotein lipaza este o enzimă eliberată de:

72

A. chilomicroni

B. endoteliul capilar

C. hepatocite

D. adipocite

E. trigliceridele endogene

20. Apa intracelulară se determină astfel:

A. direct, prin injectarea intravenoasă a deuteriumului

B. indirect, prin scăderea volumului lichidelor extracelulare din volumul lichidelor interstiţiale

C. prin folosirea unor substanţe ce difuzează în plasmă şi la nivelul lichidelor intersţiale fără a penetra

membrana celulară

D. indirect, prin scăderea volumului plasmatic din volumul lichidelor extracelulare

E. indirect, prin scăderea volumului lichidelor extracelulare din volumul lichidelor totale

21. Cauzele deshidratării hipotone pot fi:

A. pierderile de sânge

B. pierderile renale de sodiu

C. administrarea de diuretice în exces

D. aportul hidric insuficient

E. ingerarea de apă de mare

22. Polizaharidele existente la animale sunt :

A. amidon

B. fructoza

C. riboza

D. celuloza

E. glicogen

23. Afirmaţiile corecte referitoare la rolul fiziologic al glucidelor sunt :

A. cel mai important rol plastic îl au fosfolipidele

B. se oxigenează numai până la acid piruvic

C. participă la construirea unor structuri celulare

D. prezintă rol de izolator termic

E. pot fi depozitate în cantităţi mai mari decât lipidele

24. Principalul glucid din organism este :

A. fructoza

B. glicogen

C. riboza

D. amidon

E. glucoza

25. Afirmaţiile corecte despre glucoză sunt următoarele, cu excepţia:

A. reprezintă principalul material energetic

B. este catabolizată în compusi toxici

C. este descompusă prin glicoliză anaerobă

D. este catabolizată în dioxid de carbon şi apă

E. este descompusă prin glicoliză aerobă

26. Glucidele pot suferi următoarele reacţii metabolice, cu excepţia:

A. catabolizare până la monoxid de carbon şi apă

B. polimerizare

C. transformare în glicogen

D. pot fi transformate în acid citric

73

E. pot fi transformate în dioxid de carbon şi apă

27. Afirmaţiile adevărate despre catabolismul glucozei sunt următoarele, cu excepţia:

A. are loc prin glicoliză aerobă

B. are loc în absenţa oxigenului

C. are loc în citoplasmă

D. are loc numai în prezenţa oxigenului

E. are loc în mitocondrii

28. Acidul citric se formează prin:

A. polimerizarea acetil CoA

B. condensarea acetil CoA cu acid acetic

C. copolimerizarea acetil CoA cu acid oxaloacetic

D. copolimerizarea acetil coenzimei A cu acid oxaloacetic

E. conndensarea acetil coenzimei A cu acid oxaloacetic

29. Atomii de hidrogen sunt transportaţi pe lanţul respirator celular prin intermediul:

A. citocromilor

B. dehidrogenzelor

C. enzimelor respiratorii celulare, bogate în fier

D. electronilor

E. apei

30. Sediul glicolizei anaerobe este:

A. mitocondria

B. nucleul

C. reticulul endoplasmatic

D. citoplasma

E. membrana celulară

31. Sediul glicolizei aerobe este:

A. mitocondria

B. nucleul

C. reticulul endoplasmatic

D. citoplasma

E. membrana celulară

32. Gluconeogeneza este inhibată de:

A. glucagon

B. hormoni tiroidieni

C. insulină

D. hormoni glucocorticoizi

E. cortizol

33. Glucogenogeneza este stimulată de:

A. glucagon

B. SNVS

C. insulină

D. hormoni tiroidieni

E. hormoni glucocorticoizi

34. Glicogenogeneza are loc în:

A. creier

B. rinichi

74

C. inimă

D. ficat

E. stomac

35. Prin polimerizarea glucozei rezultă:

A. glucagon

B. fructoză

C. glicerol

D. glicogen

E. glicol

36. Procesul de glicogenogeneză se intensifică atunci când:

A. glicemia creşte

B. se produce depolimerizararea glicogenului

C. scade glicemia

D. creşte sinteza de insulină

E. scade sinteza de glucagon

37. Afirmaţiile corecte referitoare la glicoliza anaerobă sunt următoarele:

A. are loc în mitocondrii

B. reprezintă a două etapă a catabolismului glucozei

C. are loc numai în prezenţa oxigenului

D. produsele finale sunt dioxidul de carbon şi apă

E. are loc în absenţa oxigenului

38. Afirmaţiile incorecte despre lipogeneză sunt:

A. reprezintă arderea grasimilor

B. surplusul de glucoză este transformat în lipide

C. sinteza de gliceride nu are loc în lipsa glucozei

D. se intensifică sub acţiunea insulinei

E. este influenţată de pătrunderea glucozei în celule

39. Mecanismele locale de reglare a metabolismului glucidic se fac prin:

A. participarea sistemului nervos

B. reacţii mult mai complexe faţă de mecanismele generale

C. reacţii de autoreglare

D. participarea glandelor endocrine

E. mecanisme neuro-endocrine

40. Mecanismele generale de reglare a metabolismului glucidic sunt:

A. reacţii de feedback biochimic

B. reacţii de autoreglare

C. numai mecanisme ale sistemului nervos

D. numai mecanisme ale glandelor endocrine


41. Hipoglicemia se instalează sub acţiunea:

A. adrenalinei

B. glucagonului

C. sistemului nervos simpatic

D. epifizei

E. glucocorticoizi

42. Creşterea glicemiei pune în acţiune următoarele mecanisme:

75

A. feedback pozitiv

B. mecanisme hipoglicemiante

C. mecanisme hiperglicemiante

D. mecanisme cu efecte hiperglicemiante

E. nu influenţează reglarea glicemiei

43. Hiperglicemia este produsă sub acţiunea:

A. insulinei

B. sistemului nervos parasimpatic

C. hormonul somatotrop

D. epifizei

E. hormonului hipoglicemiant

44. Hipersecreţia de insulină duce la următoarele efecte, cu excepţia:

A. hipoglicemie

B. exagerarea depozitării glucidelor în rezerve

C. intensificarea glicolozei

D. hiperglicemie

E. scăderea concentraţiei glucozei sanguine

45. Diabetul zaharat se prezintă următoarele manifestări, cu excepţia:

A. scăderea depozitelor de glicogen

B. glicozurie

C. hiperglicemie

D. scăderea depozitelor de lipide

E. scăderea concentraţiei glucozei sanguine

46. Cele mai importante lipide cu rol energetic sunt:

A. chilomicroni

B. trigliceride

C. VLDL

D. LDL-col

E. HDL-col

47. Cele mai importante lipide cu rol plastic sunt:

A. monogliceridele

B. colesterol

C. fosfolipide

D. glicerol

E. trigliceride

48. Principala formă de depozit a lipidelor este reprezentată de:

A. monogliceridele

B. colesterol

C. fosfolipide

D. glicerol

E. trigliceride

49. Afirmaţiile corecte referitoare la lipogeneză sunt următoarele, cu excepţia: A. reprezintă sinteza lipidelor de rezervă

B. are loc în ficat

C. are loc în ţesutul adipos

D. este condiţionată de aportul glucidic

E. este stimulată în lipsa glucozei

76

50. Afimaţiile adevărate referitoare la lipazele tisulare sunt următoarele, cu excepţia:

A. sunt activate de sistemul nervos parasimpatic

B. duc la hidrolizarea trigliceridelor

C. sunt activate de adrenalină

D. sunt activate de glucagon

E. sunt activate de epinefrină

51. Afirmaţiile incorecte referitoare la lipoprotein-lipaza sunt următoarele:

A. este o enzimă

B. desface lipoproteinele circulante

C. permite depozitarea tisulară a lipidelor

D. permite depozitarea tisulară a fosfolipidelor

E. permite depozitarea tisulară a trigliceridelor

52. Despre hormonii anabolizanţi lipidici sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. au acţiune adipokinetică

B. sunt reprezentaţi de somatotrop

C. sunt reprezentaţi de hormoni epifizari

D. sunt reprezentaţi de glucocorticoizi

E. sunt reprezentaţi de hormoni tiroidieni

53. Afirmaţiile corecte referitoare la exagerarea adipolizei sunt:

A. duce la obezitate

B. este cauzată de hiperalimentaţie

C. este favorizată de sedentarism

D. este cauzată de boli endocrine

E. induce cresterea în greutate

54. Ateroscleroza reprezintă:

A. atrofierea ţesutului nervos

B. afecţiunea arterelor organismului

C. o boală ce prezintă retard mintal

D. o afecţiune a venelor

E. lezarea capilarelor

55. Localizările cele mai frecvente în cazul aterosclerozei sunt următoarele, cu excepţia:

A. arterele cerebrale

B. arterele coronare

C. aorta abdominală

D. capilarele de la nivelul mâinii

E. carotidele interne

56. Plăcile de aterom apar în:

A. ateroscleroză

B. scleroza tuberoasă

C. scleroza multiplă

D. ateromatoza capilară

E. la nivelul creierului

57. Grăsimile neutre sunt reprezentate de:

A. LDL-col

B. HDL-col

C. colesterol total

77

D. trigliceride

E. lipoproteine

58. Lipidele se transportă sub forma de:

A. trigliceride

B. LDL-col

C. glucide

D. fosfolipide

E. lipoproteine

59. Trigliceridele exogene se găsesc în sânge sub formă de:

A. HDL-col

B. LDL-col

C. VLDL

D. chilomicroni

E. pre-beta lipoproteine

60. Trigliceridele endogene se găsesc în sânge sub formă de:

A. LDL-col

B. chilomicroni

C. beta-lipoproteine

D. VLDL

E. HDL-col

61. LDL-col prezintă:

A. rol protector

B. rol pro-aterogeni

C. rol anti-aterogen

D. fosfolipide cu densitate mică

E. lipoproteine cu densitate mare

62. HDL-col prezintă:

A. lipoproteine cu densitate mare

B. rol pro-aterogeni

C. rol anti-aterogen

D. fosfolipide cu densitate mică

E. fosfolipide cu densitate mare

63. Colesterolul transportat de LDL se numeşte:

A. colesterol rău

B. HDL-col

C. colesterol bun

D. VLDL

E. alfa lipoproteine

64. Factori neinfluenţabili de risc ai aterosclerozei sunt:

A. hiperlipidemiile

B. HTA

C. hipolipidemii

D. factori genetici

E. tabagismul

65. Factori influenţabili de risc ai aterosclerozei sunt:

A. hipolipidemiile

78

B. factori genetici

C. vârsta

D. sexul

E. diabetul zaharat

66. Primele evenimente care au loc la formarea plăcilor de aterom sunt:

A. coagulare intravasculară diseminată

B. leziunile celulelor endoteliale

C. leziunile celulelor miocardice

D. leziunile celulelor nervoase

E. depunerea de glucide în vasele de sânge

67. Cauzele leziunilor endoteliale sunt următoarele, cu excepţia:

A. obezitatea

B. factori hemodinamici

C. toxinele bacteriene

D. infecţiile virale

E. renunţarea la fumat

68. Endoteliul lezat permite:

A. acumularea de glucide la nivelul intimei

B. depozitarea de HDL

C. depozitarea de chilomicroni

D. acumularea de LDL

E. depozitarea de pre beta lipoproteine

69. În urma procesului de oxidare a LDL se formează:

A. striaţiunile lipidice

B. citokine

C. macrofage spumoase

D. alfa lipoproteine

E. pre beta lipoproteine

70. În ateroscleroză, macrofagele active prezintă următoarele roluri, cu excepţia:

A. formează macrofagele spumoase

B. captează LDL oxidate

C. secretă citokine

D. produc radicali liberi de oxigen

E. captează HDL oxidate

71. Placa fibroasă este alcătuită din:

A. HDL-col

B. trigliceride

C. fosfolipide

D. proteine fibroase

E. VLDL

72. Ruptura unei plăci fragile de aterom determină:

A. declanşarea coagulării

B. declanşarea procesului inflamator

C. stimularea limfocitelor B

D. stimularea limfocitelor T

E. stimularea hematopoezei

79

73. Ischemia miocardică reprezintă:

A. infarctul miocardic

B. moartea celulară

C. ocluzia completă a vasului afectat

D. angina pectorală

E. obliterarea ireversibilă a arterei afectate

74. Infarctul miocardic reprezintă:

A. intreruperea temporară a fluxului sanguin


C. ocluzii vasculare incomplete

D. angina pectorală

E. ischemia miocardică

75. Ce organ ocupă un rol central în depozitarea excesului glucidic alimentar:

A. pancreasul

B. ficatul

C. intestinul

D. muşchii scheletici

E. splina

76. Calea glucuronică este posibilă numai în :

A. pancreas

B. intestin

C. tegument

D. ficat

E. rinichi

77. Rezultatele testului de toleranţă orală la glucoză într-o situaţie normală fiziologică

presupune:

A. glicemia a jeun <= 200 mg/dl

B. glicemia la 2 h ajunge la valoarea glicemiei g0

C. glicemia a jeun <= 140 mg/dl

D. glicemia la 2 h depaseste valoarea glicemiei g0

E. glicemia a jeun <= 180 mg/dl

78. Alterarea metabolismului glucidic, în şoc, este caracterizată prin următoarele modificări, cu

o excepţie:

A. glicogenoliza hepatică şi musculară

B. gluconeogeneza

C. glicoliza anaerobă

D. creşte raportul acetat/lactat din sânge

E. în stadiile tardive se produce hipoglicemie

79. Procesul de sinteză a glucozei din produşi neglucidici se numeşte:

A. glicogenogeneză

B. glicogenoliză

C. gluconeogeneză

D. glicoliză

E. glucokinază

80. Cea mai mare concentraţie de trigliceride se găseşte în

A. VLDL

B. chilomicroni

80

C. HDL

D. IDL

E. LDL

81. Proteinele conţinute în particulele de lipoproteine au următoarele roluri, cu excepţia:

A. clearance-ul hepatic al lipoproteinelor

B. cofactori în esterificarea colesterolului

C. liganzi pentru receptorii tisulari specifici

D. solubilizarea trigliceridelor

E. rol enzimatic

82. LDL sunt factori aterogeni prin următoarele mecanisme cu excepţia:

A. transporta colesterolul tisular spre ficat

B. sunt oxidate şi încorporate în celulele endoteliale

C. sunt citotoxice

D. participă la formarea de celule spumoase prin încorporarea lor în macrofage

E. conţin mediatori chimici proinflamatori

83. Următoarele afirmaţii cu privire la homeostazia sodiului sunt adevărate cu o excepţie:

A. natremia normală este 135-145mEq/l

B. în sectorul extracelular se află 20% din totalul de Na

C. este principalul cation extracelular

D. aportul de sodiu variază în limite largi (6-10 g/zi)

E. sodiul se absoarbe la nivelul intestinului

84. Cele mai importante sisteme tampon din organism sunt următoarele cu excepţia:

A. sistemul acid carbonic-bicarbonat

B. sistemul fosfatilor

C. sistemul hemoglobinatilor

D. sistemul glucidelor

E. sistemul proteinatilor

85. Când pH-ul sângelui este acid concentraţia ionilor de H+ este:

A. crescută

B. scăzută

C. normală

D. poate fi scăzută dar nu este o condiţie esenţială

E. poate fi crescută dar nu este o condiţie esenţială

86. Următoarele valori: pH-ul = 7,15; pCO2=60mmHg;HCO3–=39mEq/l, sanguine reflectă:

A. acidoză metabolică

B. acidoză respiratorie

C. alcaloză respiratorie

D. alcaloză metabolică

E. alcaloză mixtă






E. alcaloză mixtă

81






E. alcaloză mixtă

89. În deshidratare avem:

A. pierderi de apă cu bilanţ hidric pozitiv

B. creşte apa intracelulară

C. scade nr. de leucocite

D. creşte hematocritul

E. hipoproteinemie

90. Factorul cel mai important ce determină ateroscleroza, este creşterea concentraţiei

plasmatice a:

A. acizilor graşi liberi

B. trigliceridelor

C. chilomicronilor

D. colesterolului

E. lipoproteinelor

91. Lipogeneza este condiţionată de aportul:

A. glucidic

B. caloric

C. energetic

D. proteic

E. de lipoproteine

92. Energia eliberată de acizii graşi depinde de:

A. lungimea lanţului acestora

B. greutatea lanţului

C. locul degradării lor

D. grosimea lanţului acestora

E. durata oxidării lor

93. Hidroliza trigliceridelor în acizi graşi şi glicerol are loc sub acţiunea:

A. hidrolazelor

B. lipazelor

C. fosforilazelor

D. beta-oxidazelor

E. triglicerazelor

94. Principalul glucid metabolizat în organism este:

A. aminoacidul

B. glucoza

C. pentoza

D. maltoza

E. dextroza

95. Produsul final al glicolizei anaerobe este:

A. acidul lactic

B. acidul piruvic

82

C. CO2

D. acidul oxaloacetic

E. glucoza

96. Sediul glicolizei anaerobe îl constituie:

A. citocromii

B. mitocondriile

C. citoplasma

D. ribozomii

E. aparatul Golgi

97. Sediul glicolizei aerobe îl constituie:

A. citocromii

B. mitocondriile

C. citoplasma

D. reticulul endoplasmatic

E. aparatul Golgi

98. Gluconeogeneza este inhibată de :

A. hormonii glucocorticoizi

B. hormonii tiroidieni

C. glucagon

D. insulină

E. aldosteron

99. Glicogenogeneza este stimulată de:

A. hormonii glucocorticoizi

B. hormonii tiroidieni

C. glucagon

D. insulină

E. aldosteron

100. Centrii glicoreglatori sunt localizaţi în:

A. ficat

B. pancreas

C. trunchiul cerebral

D. cortex

E. hipotalamus

101. Procentul de proteină din structura alfalipoproteinei este:

A. 50

B. 2

C. 10

D. 20

E. 60

102. Glicoliza anaerobă are ca produs final :

A. acidul lactic

B. H2O

C. CO2

D. acidul piruvic

E. acetil CoA

103. Insulina stimulează următoarele procese cu excepția:

83

A. neoglucogeneza

B. glicogenogeneza hepatică

C. utilizarea aminoacizilor pentru sinteza de noi proteine

D. creșterea utilizării celulare de glucoză

E. lipogeneza

104. Lipsa glucozei induce oxidarea următoarelor molecule ca sursă de ATP,cu excepția:

A. acizi grași

B. acid arahidonic

C. aminoacizi

D. acid lactic

E. corpi cetonici

105. Tipul IIa de hiperlipoproteinemie se numeşte şi :

A. hipertrigliceridemie pură

B. disbetalipoproteinemie

C. disalfalipoproteinemie

D. hipercolesterolemie

E. hiperlipidemie mixtă

106. Tipul IIb de hiperlipoproteinemie se numeşte şi :

A. hipertrigliceridemie pură

B. disbetalipoproteinemie

C. disalfalipoproteinemie

D. hipercolesterolemie

E. hiperlipidemie mixtă

107. Tipul V de hiperlipoproteinemie prezintă creşterea următoarelor lipoproteine serice:

A. chilomicroni

B. LDL

C. LDL şi VLDL

D. IDL

E. VLDL şi chilomicroni


1. Următoarele afirmaţii referitoare la căile metabolice ale glucidelor sunt adevărate, cu

excepţia:

A. glucidele se absorb sub formă de monozaharide

B. după absorbţia intestinală glucidele ajung prin vena cavă inferioară în ţesutul hepatic

C. glucoza este preluată din circulaţia portală de toate celulele corpului

D. la nivelul fiecărei celule glucidele pot fi transformate în lipide

E. dintr-o moleculă de glucoză pot fi generate două molecule de acid citric

2. Din glucoză, prin catabolizare la nivel celular, se pot obţine următoarele substanţe:

A. apă

B. glicogen

C. monoxid de carbon

D. glucagon

E. acid piruvic

84

3. În absenţa prelungită a oxigenului, acidul lactic obţinut prin hidrogenarea acidului piruvic

produce:

A. blocarea glicolizei

B. acidoză

C. degradarea glucozei până la acid citric

D. acumulare de acetil coenzima A

E. alcaloză

4. În urma reacţiilor catalizate enzimatic din ciclul Krebs se obţin:

A. dioxid de carbon care difuzează în afara celulei şi este transportat de sânge spre plămâni

B. acetil coenzima A

C. atomi de hidrogen care sunt transportaţi pe lanţul respirator celular

D. acid oxaloacetic

E. molecule de apă

5. Citocromii sunt enzime respiratorii celulare care:

A. transportă atomii de hidrogen pe lanţul respirator celular

B. preiau dioxidul de carbon rezultat în urma decarboxilărilor din ciclul Krebs

C. sunt bogate în fier

D. preiau electronul de pe atomul de hidrogen

E. eliberează ionul hidroniu în mediul extracelular

6. Din degradarea completă până la dioxid de carbon şi apă a unui mol gram de glucoză se

obţine energie din care:

A. 45% se depozitează sub formă de moli de AMP

B. 55% se pierde sub formă de căldură

C. 300 kcal se depozitează sub formă de moli de ATP

D. 45% se pierde sub formă de energie termică

E. 38 kcal se pierd sub formă de căldură

7. Acidul lactic generat în faza anaerobă a glicolizei este apoi transportat de sânge la ficat,

unde:

A. în prezenţa oxigenului se transformă în acid piruvic

B. se transformă în glucagon

C. se transformă în acid piruvic din care o cincime este oxidat până la dioxid de carbon şi apă

D. se transformă în acid oxaloacetic din care patru cincimi este utilizat pentru resinteza glucozei

E. în absenţa oxigenului se transformă în acid citric

8. Gluconeogeneza este un proces de formare a glucozei care:

A. se realizează în ficat şi rinichi

B. este stimulat de insulină

C. se declanşează în stări de inaniţie

D. se produce prin catabolizarea glicerolului

E. este stimulat de hormonii tiroidieni

9. Gluconeogeneza se poate realiza din:

A. glucocorticoizi

B. cetoacizi (rezultaţi din dezaminarea aminoacizilor)

C. glucagon

D. glicogen

E. glicerol

10. Glucoza poate fi catabolizată pe calea:

A. glicolizei aerobe

85

B. fosfogluconatului

C. glicolizei anaerobe

D. glicogenolizei hepatice

E. ciclului Krebs

11. Pe calea ciclului oxidativ al fosfogluconatului se formează:

A. substanţe donatoare de ioni de hidrogen, din glucoză

B. energie

C. substanţe donatoare de ioni de oxigen, din glucoză

D. substanţe care leagă ionii de hidrogen necesari proceselor anabolice celulare

E. substanţe donatoare de electroni, din glicerol

12. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la glicogenogeneză:

A. începe cu o reacţie de fosforilare

B. esterul glucozo-6-fosfat este transformat în uridin-monofosfat glucoză

C. din uridin-difosfat glucoza are loc glicogenogeneza sub acţiunea unor glicogen-sintetaze

D. începe cu o reacţie de decarboxilare

E. are loc sub acţiunea unor enzime numite citocromi

13. Ficatul poate produce glicogen din:

A. fructoză

B. galactoză

C. glucoză

D. maltoză

E. lactoză

14. Principalele organe în care are loc procesul de gluconeogeneză sunt:

A. creierul

B. rinichii

C. muşchii

D. ficatul

E. pancreasul

15. Glucoza se poate obţine prin:

A. glucogeneză

B. glicogenoliză

C. glicoliză

D. glicogenogeneză

E. gluconeogeneză

16. Prin glicogenoliză, ficatul asigură necesarul de glucoză pentru:

A. ţesutul muscular

B. ţesutul conjunctiv

C. ţesutul nervos

D. numai pentru ţesutul hepatic

E. numai pentru cord

17. Sub acţiunea glucagonului se produc următoarele modificări la nivel hepatic:

A. sunt activate fosforilazele

B. sunt inhibate fosfatazele

C. se produce glicogenogeneză

D. se produce gluconeogeneză

E. ester glucozo-6-fosfat este hidrolizat în acid fosforic şi glicerol

86

18. Glicoliza este intensificată de către:

A. creşterea locală a concentraţiei de ATP

B. hormonul somatotrop

C. creşterea locală a concentraţiei de ADP

D. scăderea locală a concentraţiei de ADP

E. insulină

19. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la primul act al metabolismului lipidic:

A. are loc la nivelul adipocitelor

B. este reprezentat de resinteza trigliceridelor din alfa-glicerofosfat şi acizi graşi

C. are loc la nivelul hepatocitelor

D. este reprezentat de formarea corpilor cetonici (cetogeneză)

E. are loc la nivelul enterocitelor

20. Sinteza lipidelor de rezervă are loc la nivelul:

A. nefronilor

B. hepatocitelor

C. enterocitelor

D. adipocitelor

E. mastocitelor

21. Acizii graşi necesari sintezei trigliceridelor provin din:

A. alimentaţie

B. unii aminoacizi

C. creatinină

D. glucide

E. alfa glicerofosfaţi

22. Mobilizarea rezervelor lipidice este stimulată de:

A. sistemul nervos parasimpatic

B. insulină

C. adrenalină

D. creşterea lipemiei

E. glucagon

23. Pe calea beta-oxidării acizii graşi sunt:

A. metabolizaţi până la dioxid de carbon şi apă

B. fragmentaţi succesiv în molecule de acetil coenzima A

C. metabolizaţi incomplet

D. anabolizaţi în mitocondrii

E. fragmentaţi succesiv în molecule de ester glucozo-6-fosfat

24. Lipoprotein lipaza este o enzimă care descompune:

A. trigliceridele endogene

B. chilomicronii

C. lipoproteinele cu densitate foarte joasă

D. trigliceridele exogene

E. lipoproteinele cu densitate intermediară (IDL)

25. Fumatul are un efect toxic şi este un factor de risc al aterosclerozei deoarece:

A. favorizează spasmul coronarian

B. scade permeabilitatea endotelială

C. creşte vâscozitatea plachetelor

87

D. produce oxidarea LDL

E. creşte concentraţia grăsimilor sanguine

26. Cauzele leziunilor endoteliale care pot duce la formarea plăcilor de aterom sunt:

A. fumatul

B. diabetul zaharat

C. curgerea laminară a sângelui prin artere

D. toxinele bacteriene

E. curgerea turbionară a sângelui prin artere

27. Monocitele sanguine care penetrează intima arterelor şi se transformă în macrofage active

prezintă următoarele roluri în arteroscleroză:

A. oxidează LDL-ul din intima arterelor

B. secretă citokine care atrag alte celule inflamatorii

C. produc radicali liberi de oxigen care alterează în plus structura endoteliului

D. captează HDL-ul oxidat

E. formează microtrombi, provocând astfel ocluzia arterială

28. Placa fibroasă se formează prin:

A. creşterea şi rigidizarea plăcii de aterom

B. acumularea de celule grase şi proteine fibroase la nivelul adventicei arteriale

C. secretarea colagenului şi a proteoglicanului de către celulele musculare netede de la nivelul

pereţilor vasculari

D. transformarea macrofagelor active în macrofage spumoase

E. oxidarea LDL-ului şi formarea striaţiunilor lipidice

29. Striaţiunile lipidice produse prin oxidarea LDL-ului la nivelul intimei arterelor stimulează

adeziunea următoarelor celule sanguine:

A. eritrocite

B. trombocite

C. monocite

D. eozinofile

E. granulocite

30. Hormonii care stimulează catabolismul protidic sunt:

A. hormonii androgeni

B. catecolaminele

C. glucocorticoizii

D. insulina

E. hormonul somatotrop

31. Apa din compartimentul extracelular este repartizată în următoarele compartimente:

A. interstiţial format din apa plasmatică

B. intravascular prin intermediul căruia sunt eliminaţi cataboliţii sau excesul de lichide

C. transcelular care cuprinde apa situată între membrana celulară şi capilară

D. compartimentul hidric din ţesutul conjunctiv dens

E. transcelular care se referă la mediile lichidiene oculare, articulare etc.

32. Creşteri ale volumului plasmatic se întâlnesc în următoarele afecţiuni:

A. hipertensiune arterială

B. hipertiroidie

C. insuficienţă cardiacă decompensată

D. arsuri

E. diabet insipid

88

33. Apa extracelulară se determină astfel:

A. prin injectarea intravenoasă a unor substanţe ca ureea

B. se folosesc substanţe ce difuzează în plasmă şi la nivelul lichidelor intersiţiale

C. se utilizează substanţe ca sodiul sau clorul marcat radioactiv

D. se folosesc substanţe care penetrează rapid membranele celulare

E. prin injectarea intravenoasă a unor substanţe ca deuterium sau tritium

34. Hiperhidratarea hipotonă se caracterizează prin:

A. concentraţia normală a sodiului în sânge

B. volemie crescută

C. semne de hemodiluţie

D. osmolaritate crescută

E. punct crioscopic crescut

35. Deshidradatarea hipertonă se caracterizează prin:

A. punct crioscopic normal

B. natremie crescută

C. osmolaritate scăzută

D. volemie crescută

E. uree crescută

36. Hipoglicemia poate apărea în următoarele afecţiuni:

A. acromegalie

B. tumori hipersecretante de insulină

C. alcoolism cronic

D. insuficienţă hipofizară

E. diabet zaharat

37. Administrarea pe cale orală a glucozei antrenează secreţia de insulină prin:

A. hormonii neurohipofizari

B. acţiunea directă asupra celulelor beta din insulele Langerhans

C. hormonii gastroduodenali

D. acţiunea directă asupra celulelor alfa din insulele Langerhans

E. stimularea secreţiei de aldosteron

38. În condiţii normale, glicemia determinată la 2 ore în cadrul testului de toleranţă la glucoză

pe cale orală trebuie sa aibă o valoare:

A. egală cu glicemia iniţială (a jeun)

B. peste 120 mg/dl

C. mai mare decât glicemia iniţială

D. sub 120 mg/dl

E. maximă pe care o atinge pacientul

39. Scăderea toleranţei la glucoză apar în afecţiuni cum ar fi:

A. tumori ale celulelor beta pancreatice

B. endocrinopatii cu hiperfuncţie

C. hiperlipoproteinemii tip III

D. diabet

E. inaniţie

40. Hipertrigliceridemia exogenă este o hiperlipoproteinemie primară caracterizată prin:

A. colesterol normal sau uşor crescut

B. creşterea alfa lipoproteinelor

89

C. creşterea prebeta lipoproteinelor

D. scăderea VLDL-ului

E. aspect clar al serului la 4°C

41. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la tulburările potasiului, sunt adevărate:

A. aldosteronul stimulează excreţia potasiului în nefronul distal ;

B. insulina stimulează intrarea potasiului în celule

C. acidoza induce ieşirea potasiului din celule

D. adrenalina stimulează intrarea potasiului în celule

E. hipopotasemia apare în insuficienţa renală cronică;

42. Alegeţi afirmaţiile corecte privind metabolismul intermediar:

A. augmentarea glicolizei

B. proteoliza accentuată

C. scăderea osmolarităţii zonei inflamate

D. lipoliza cu acumulare de acizi grasi

E. creşterea PH-ului.

43. Proteinele conţinute în particulele de lipoproteine au următoarele roluri :

A. clearance-ul hepatic al lipoproteinelor

B. cofactori în esterificarea colesterolului

C. liganzi pentru receptorii tisulari specifici

D. solubilizarea trigliceridelor

E. rol enzimatic

44. Chilomicronii au următoarele caracteristici :

A. sunt particule aterogene

B. nu migrează electroforetic

C. sunt degradaţi specific de lipaza pancreatică

D. nivelul lor creşte post – prandial

E. conţin 66% lipide exogene

45. HDL este considerată particula antiaterogenă datorită următoarelor mecanisme:

A. solubilizează colesterolul prin esterificare şi îl cedează particulelor IDL

B. participă la catabolismul trigliceridelor şi la clarifierea serului

C. participă la transportul invers al colesterolului

D. conţine procentul cel mai mare de proteine

E. scade prin consumul moderat de alcool

46. LDL sunt factori aterogeni prin următoarele mecanisme :

A. transportă colesterolul tisular spre ficat

B. sunt oxidate şi încorporate în celulele endoteliale

C. sunt citotoxice

D. participă la formarea de celule spumoase prin încorporarea lor în macrofage

E. conţin mediatori chimici proinflamatori

47. În hiperhidratarea globală sunt prezente următoarele manifestări clinice :

A. vărsături

B. absenţa setei

C. bradicardie

D. edem

E. febră

48. Deshidratarea extracelulară hipotona se poate produce în următoarele situaţii:

90

A. pierderi de sodiu urinare (rinichi polichistic)

B. nefrite care pierd sare

C. faza poliurică a IRA

D. în insuficienţa corticosuprarenală

E. la cirotici cu ascită

49. Următoarele afirmaţii cu privire la homeostazia sodiului sunt adevărate:

A. natremia normală este 135-145mEq/l

B. în sectorul extracelular se află 20% din totalul de Na

C. este principalul cation al sectorului intracelular

D. aportul de sodiu variază în limite largi (6-10 g/zi)

E. sodiul se absoarbe la nivelul intestinului

50. PTH este un hormon hipercalcemiant prin următoarele mecanisme :

A. creşte direct absorbţia intestinală de calciu

B. creşte reabsorbţia calciului la nivel renal

C. determină mobilizarea calciului din oase

D. creşte concentraţia de P din sânge

E. stimulează sistemul osteocitar care prezintă receptori pt. PTH

51. Hipocalcemia gravă se manifestă prin :

A. apariţia de potenţiale de acţiune spontane la nivel neuromuscular

B. scăderea activităţii musculaturii digestive

C. contracţii musculare involuntare ale muşchilor netezi

D. creşte pragul receptorilor periferici pt. excitaţie

E. astenie

52. Cele mai importante sisteme tampon din organism sunt:

A. sistemul acid carbonic-bicarbonat

B. sistemul fosfaţilor

C. sistemul hemoglobinaţilor

D. sistemul glucidelor

E. sistemul proteinaţilor

53. Acidoza metabolică decompensată este diagnosticată prin următoarele elemente:

A. scade concentraţia bicarbonatului plasmatic

B. scade pH-ul sângelui sub 7,35

C. scade pH-ul sângelui sub 7,45

D. creşte pH-ul sângelui peste 7,45

E. scade excesul de baze

54. Acidoza respiratorie decompensată este diagnosticată prin următoarele elemente:



C. hipercapnie


E. hipocapnie

55. Alcaloza respiratorie decompensată este diagnosticată prin următoarele elemente:



C. hipercapnie


E. hipocapnie

91

56. Principalele organe implicate în menţinerea echilibrului acidobazic sunt:

A. plămânul

B. tubul digestiv

C. rinichiul

D. cordul

E. pancreasul

57. Sistemul tampon al proteinelor :

A. acţionează exclusiv la nivel intracelular

B. acţionează atât în plasma cât şi în ţesuturi

C. acţionează exclusiv extracelular

D. se bazează pe caracterul amfoter al proteinelor

E. se bazează pe caracterul acid al proteinelor

58. Bazele exces indică :

A. excesul de baze (când valoarea este pozitivă)

B. deficitul de baze (când valoarea este pozitivă)

C. deficitul de baze (când valoarea este negativă)

D. excesul de baze (când valoarea este negativă)

E. alcaloză mixtă

59. Alcaloza metabolică:

A. este determinată de pierderea ionilor de H

B. este determinată de creşterea eliminărilor de HCO3-

C. este determinată de vărsăturile incoercibile din stenoza pilorică

D. este determinată de creşterea eliminărilor de CO2

E. este determinată de hipoventilaţie

60. Acidoza respiratorie este determinată de:

A. hiperventilaţie

B. hipoventilaţie

C. prezenţa hipercapniei

D. prezenţa hipocapniei

E. hipertensiunea arterială

61. Rolurile calciului în organism sunt:

A. în excitabilitatea neuromusculară

B. activează gastrina şi tripsinogenul

C. activează unii factori ai coagulării

D. în transmiterea intracelulară a stimulilor extracelulari de natură proteică

E. stimulează eliminarea urinară a fosforului

62. Care dintre următoarele afirmaţii despre acidoza respiratorie decompensată sunt adevărate:

A. pH –ul sângelui depăşeşte 7,45

B. avem întotdeauna hipercapnie

C. apare în afecţiunile respiratorii cronice însoţite de hipoventilaţie

D. excesul de baze este mai mare de +2 mEq/l

E. se însoţeşte de alcaloză metabolică.

63. Într-o deshidratare extracelulară izotonă avem:

A. scăderea volemiei şi scăderea hematocritului

B. proteinemia depăşeşte 8 g/dl

C. natremia este în intervalul 135-145 mEq/l

92

D. apa din sectorul extracelular creşte

E. pseudohipoproteinemie

64. Prin toleranţă alterată la glucoză (TAG) înţelegem situaţia în care :

A. testul de toleranţă orală la glucoză este normal

B. glicemia a jeun (G0) depăşeşte 180 mg/d

C. glicemia la 2 ore de la administrarea orală a glucozei(G2) este cuprinsă între 120-180mg/dl

D. pacientul prezintă zilnic glicozurie

E. glicemia a jeun (G0) nu depăşeşte 140 mg/dl şi nu apare glicozurie

65. Hipoalbuminemia este caracterizată prin următoarele:

A. determină scăderea presiunii hidrostatice

B. favorizează apariţia edemelor

C. poate fi consecinţa unui sindrom de malabsorbţie

D. reprezintă un semn cardinal al sindromului nefrotic

E. este asociată cu ascita

66. Secreţia de glucagon este stimulată de :

A. hiperglicemie

B. stările de post

C. unii aminoacizi (arginina şi lizina)

D. hipoglicemie

E. hipoproteinemie

67. Calea glucuronică (prin acidul glucuronic) este folosită pentru conjugarea unor:

A. medicamente

B. substanţe toxice

C. hormoni steroizi

D. bilirubina

E. proteine

68. Glucagonul provoacă :

A. hiperglicemie

B. lipoliză

C. creşterea nivelului de acizi graşi liberi circulanţi

D. hipoglicemie

E. hipoproteinemie

69. Secreţia de insulină este stimulată de :

A. nivelul glicemiei

B. agenţii betaadrenergici

C. unii aminoacizi (arginina şi leucina)

D. agenţii alfaadrenergici

E. hipoproteinemia

70. Testul de toleranţă orală la glucoză se recomandă în următoarele situaţii:

A. glicemii relativ crescute a jeun

B. glicemii relativ crescute oricând în timpul zilei

C. hiperglicemii de sarcină

D. la persoanele cu obezitate

E. la persoanele în vârstă de peste 70 ani

71. În patogenia diabetului zaharat de tip II contribuie în mod variabil următorii factori:

A. insulino-dependenţa

93

B. insulino-rezistenţa

C. insulino-deficienţa

D. hiperinsulinemia

E. hiposecreţia de glucagon

72. Alcaloza respiratorie decompensată se evidenţiază prin:

A. pH-ul sângelui peste 7,45

B. hipercapnie

C. hipocapnie

D. pH-ul sângelui sub 7,35

E. pH-ul sângelui sub 7,45

73. În acidoza respiratorie decompensată următoarele sunt adevărate:

A. hipercapnie

B. pH-ul sângelui mai mic de 7,35

C. afecţiuni cronice cu insuficienţă respiratorie

D. hipocapnie

E. pH-ul sângelui mai mare de 7,45

74. Rezultatele testului de toleranţă orală la glucoză într-o situaţie normală fiziologică

presupune:

A. glicemia a jeun <= 110 mg/dl

B. glicemia la 2 h ajunge la valoarea glicemiei G0


D. glicemia la 2 h depăşeşte valoarea glicemiei G0


75. Rezultatele testului de toleranţă orală la glucoză în situaţia de toleranţă alterată la

glucoză(TAG) presupune:

A. glicemia a jeun >=120 mg/dl

B. glicemia la 2 h nu depăşeşte 180mg/dl


D. glicemia la 2 h nu depăşeşte valoarea glicemiei G0


76. Rezultatele testului de toleranţă orală la glucoză în situaţia de DZ nu presupune:

A. glicemia a jeun >=140 mg/dl

B. glicemia la 2h depăşeşte 180mg/dl


D. glicemia la 2 h depăşeşte valoarea glicemiei G0


77. Ţesuturile insulino-dependente sunt:

A. osteoarticular

B. splenic

C. muscular

D. adipos

E. hepatic

78. Hiperglicemiile tranzitorii apar în următoarele situaţii:

A. postprandial

B. în sarcină

C. infecţii grave

D. în insulinoame

94

E. în glicogenoze

79. Clasele clinice de diabet zaharat sunt:

A. diabet zaharat(DZ) gestaţional

B. DZ tip III

C. DZ cu scăderea toleranţei la glucoză

D. DZ asimptomatic

E. DZ biochimic

80. Clasele cu risc statistic crescut la DZ sunt reprezentate de persoanele cu :

A. obezitate

B. tratament cronic cu medicamente betablocante

C. tratament prelungit cu antiinflamatorii steroidiene

D. tratament prelungit cu anticoncepţionale

E. tratament prelungit cu antibiotice

81. În cadrul metabolismului glucidic, insulina are mai multe efecte:

A. stimulează intrarea glucozei în celule

B. stimulează arderile celulare de glucoză

C. stimulează ieşirea glucozei din celule

D. inhibă glicogenogeneza

E. stimulează glicogenoliza

82. În cadrul metabolismului protidic, insulina are mai multe efecte:

A. stimulează intrarea aminoacizilor în celule

B. stimulează formarea legăturilor peptidice

C. stimulează ieşirea aminoacizilor din celule

D. creşte sinteza acizilor nucleici

E. stimulează sinteza de proteine în ficat

83. În cadrul metabolismului lipidic, insulina are mai multe efecte anabolizante:

A. inhibă lipoliza prin inhibarea lipazei hormonosensibile

B. stimulează lipogeneza

C. creşte sinteza hepatică a lipoproteinelor

D. stimulează catabolizarea periferică a lipoproteinelor prin activarea lipoproteinlipazei

E. inhibă lipogeneza

84. Ateroscleroza reprezintă:

A. afecţiunea intimei arteriale

B. afecţiunea inimii

C. afecţiunea arterelor organismului

D. depunerea depozitelor lipidice în creier

E. depunerea plăcilor de aterom

85. Localizările cele mai frecvente ale plăcilor de aterom sunt:

A. carotidele interne

B. aorta abdominală

C. vena cavă

D. capilare

E. arterele cerebrale

86. Lipidele sunt reprezentate de:

A. colesterol

95

B. glucide

C. acizi nucleici

D. trigliceride

E. haptoglobina serică

87. Afirmaţiile corecte referitoare la trigliceridele exogene sunt:

A. se găsesc în sânge sub forma de VLDL

B. se absorb la nivelul intestinului subţire

C. sunt sintetizate în ficat

D. sunt descompuse de lipoprotein lipaza

E. se găsesc în sânge sub forma de chilomicroni

88. Afirmaţiile corecte referitoare la trigliceridele endogene sunt:

A. sunt sintetizate în ficat

B. sunt descompuse de lipoprotein lipaza

C. se găsesc în sânge sub formă de chilomicroni

D. în urma metabolizării rezultă resturi de chilomicroni

E. se numesc şi trigliceride alimentare

89. Colesterolul plasmatic se găseşte sub formă de:

A. LDL-col

B. trigliceride

C. HDL-col

D. albumine

E. globuline

90. LDL-col reprezintă:

A. lipoproteinele cu densitate mare

B. fosfolipidele cu densitate mică

C. colesterolul rău

D. colesterolul bun

E. lipoproteine cu rol pro-aterogen

91. HDL-col reprezintă:

A. lipoproteinele cu densitate mare

B. fosfolipidele cu densitate mică

C. colesterolul rău

D. colesterolul bun

E. lipoproteine cu rol pro-aterogen

92. Factorii neinfluenţabili de risc ai aterosclerozei sunt:

A. tabagismul

B. vârsta

C. diabetul zaharat

D. factorii genetici

E. sexul

93. Factorii influenţabili de risc ai aterosclerozei sunt:

A. tabagismul

B. vârsta

C. obezitatea

D. modul de viaţă sedentar

E. sexul

96

94. Cauzele leziunilor endoteliale sunt:

A. stresul

B. factori hemodinamici

C. exerciţiile fizice

D. renunţarea la fumat

E. infecţiile virale

95. Afirmaţiile corecte referitoare la adeziunea celulelor sanguine în ateroscleroza sunt:

A. plachetele captează LDL oxidate

B. se formează macrofage spumoase

C. radicalii liberi de oxigen inhibă oxidarea LDL

D. microtrombii se formează prin secreţia de citokine

E. trombocitele eliberează factori de creştere pentru musculatura netedă a pereţilor vasculari arteriali

96. În ateroscleroză, macrofagele active prezintă următoarele acţiuni:

A. captează HDL oxidate

B. secretă citokine

C. produc radicali liberi de oxigen

D. formează microtrombi

E. captează trigliceridele

97. În ateroscleroză plachetele sanguine prezintă următoarele roluri:

A. secretă citokine

B. captează LDL oxidate

C. formează microtrombi

D. eliberează factori de creştere pentru musculatura netedă a pereţilor vasculari arteriali

E. produc radicali liberi de oxigen

98. Afirmaţiile corecte referitoare la placa fibroasă sunt:

A. este formată din HDL-col

B. reprezintă o acumulare de celule grase şi fibre

C. este formată din trigliceride

D. este determinată de creşterea şi rigidizarea plăcii de aterom

E. apare prin secreţia de proteine fibroase de către celulele musculare netede

99. Consecinţa unei ocluzii vasculare incomplete este:

A. obliterarea ireversibilă a arterei afectate


C. ischemia miocardică

D. infarctul miocardic

E. angina pectorală

100. Consecinţa unei ocluzii vasculare complete este:

A. obliterarea ireversibilă a arterei afectate


C. ischemia miocardică

D. infarctul miocardic

E. angina pectorală

101. Afirmaţiile corecte referitoare la glucide sunt:

A. pot conţine şi fosfor

B. sunt alcătuite din C, O şi H

C. se mai numesc şi hidraţi de carbon

D. conţin mult hidrogen şi puţin oxigen

97

E. nu conţin oxigen şi hidrogen în aceleaşi proporţii ca apa

102. Sunt monozaharide următoarele variante:

A. lipoproteine

B. hexoze

C. trigliceride

D. riboza

E. dezoxiriboza

103. Rolurile glucidelor sunt:

A. rol energetic

B. rol funcţional

C. rolul plastic al fosfolipidelor

D. prezintă o valoare energetică mai mică decât cea a proteinelor

E. participă doar la construcţia unor structuri intercelulare

104. Animalele prezintă următoarele polizaharide, cu excepţia:

A. glicogen

B. glucoză

C. riboză

D. celuloză

E. amidon

105. Glucidele prezintă următoarele roluri fiziologice:

A. participă la construcţia unor structuri celulare

B. se oxidează până la dioxid de carbon şi apă

C. cel mai important rol plastic îl au fosfolipidele

D. prezintă rol de izolator termic

E. nu pot fi depozitate în cantităţi mai mari decât lipidele

106. Principalele hexoze importante pentru organism sunt:

A. glicogen

B. fructoza

C. dezoxiriboza

D. galactoza

E. glucoza

107. Afirmaţiile corecte despre glucoză sunt următoarele:

A. este catabolizată în compuşi toxici

B. este catabolizată în substanţe pe care organismul nu poate să le elimine

C. este descompusă prin glicoliza anaerobă

D. reprezintă principalul material energetic

E. este descompusă numai prin glicoliza aerobă

108. Glucidele suferă următoarele reacţii metabolice:

A. catabolizare până la dioxid de carbon şi apă

B. transformare în lipide

C. polimerizare sub formă de amidon

D. catabolizare până la substanţe netoxice

E. condensare sub formă de glicogen

109. Glucidele suferă următoarele reacţii metabolice:

A. polimerizare sub formă de glicogen

B. pot fi transformate în acid citric

98

C. se pot transforma în proteine

D. pot fi catabolizate până la monoxid de carbon şi apă

E. polimerizare sub formă de celuloză

110. Catabolizarea glucozei are loc în următoarele etape:

A. glicogeneza anaerobă

B. glicogeneza aerobă

C. glicoliza în prezenţa oxigenului

D. gliconeogeneza în absenţa oxigenului

E. glicoliza anaerobă

111. Afirmaţiile adevărate referitoare la glicoliza anaerobă sunt următoarele, cu excepţia:

A. reprezintă a doua etapă a catabolizării glucozei

B. are loc în absenţa oxigenului

C. duce la formarea acidului citric

D. se finalizează cu formarea acidului lactic

E. are loc în mitocondrii

112. Afirmaţiile corecte referitoare la glicoliza aerobă sunt:

A. este formată din ciclul Krebbs

B. se finalizează cu formarea acidului lactic

C. se eliberează cantităţi mari de energie

D. reprezintă etapa metabolizării incomplete a glucozei

E. are loc în citoplasmă

113. Principalele organe în care se produce gluconeogeneza sunt următoarele, cu excepţia:

A. rinichi

B. ficat

C. plămâni

D. creier

E. muşchi striati

114. Glicogenul este sintetizat în:

A. rinichi

B. ficat

C. plămâni

D. creier

E. muşchi

115. Glicogenogeneza este stimulată de:

A. SNVS

B. insulină

C. glucagon

D. sistem nervos parasimpatic

E. epinefrină

116. Activarea fosforilazelor hepatice se face sub acţiunea:

A. epinefrinei

B. insulinei

C. glucagonului

D. SNVS

E. sistem nervos parasimpatic

117. Afirmaţiile corecte despre lipogeneză sunt:

99

A. reprezintă arderea grasimilor

B. surplusul de glucoză este transformat în lipide

C. sinteza de gliceride are loc în lipsa glucozei

D. se intensifică sub acţiunea insulinei

E. este influenţată de pătrunderea glucozei în celule

118. Utilizarea glucozei se face prin:

A. mecanisme locale

B. mecanisme generale

C. reacţii de autoreglare

D. numai prin mecanism nervos

E. numai prin mecanism endocrin

119. Mecanismele generale de reglare a metabolismului glucidic sunt:

A. mecanisme de feedback pozitiv

B. mecanisme nervoase

C. mecanisme endocrine

D. mecanisme de autoreglare


120. Creşterea glicemiei induce:

A. apariţia unui feedback negativ

B. activarea mecanismelor hiperglicemiante

C. creşterea secreţiei de glucagon

D. activarea mecanismelor hipoglicemiante

E. creşterea secreţiei de insulină

121. Hipoglicemia este produsă de:

A. glucagon

B. hipofiză

C. insulină

D. adrenalină

E. epifiză

122. Hiperglicemia este produsă de:

A. glucocorticoizi

B. tiroxină

C. epinefrină

D. insulină

E. hormonul de creştere

123. Hipersecreţia de insulină induce următoarele efecte:

A. intensificarea glicolizei

B. hipoglicemie

C. extragerea depozitării glucidelor în rezerve

D. hiperglicemie

E. creşterea concentraţiei glicemiei

124. În diabetul zaharat pot apărea următoarele manifestări:

A. glicozurie

B. hipoglicemie

C. creşterea depozitelor celulare de lipide

D. scăderea depozitelor celulare de glicogen

E. creşterea secreţiei de insulină

100

125. Hipersecreţia de insulină poate induce:

A. glicozurie

B. exagerare a depozitării glucidelor în rezerve

C. hiperglicemie

D. intensificarea glicolizei

E. scăderea depozitelor celulare de glicogen

126. Hipoglicemia poate induce:

A. afectarea funcţiilor sistemului nervos

B. bradicardie

C. dispnee

D. hipertensiune arterială

E. pierderi de constienţă

127. Principalele lipide din organism sunt următoarele, cu excepţia:

A. colesterol

B. fosfolipide

C. glucoză

D. trigliceride

E. riboză

128. Afirmaţiile adevărate referitoare la rolurile fiziologice ale lipidelor sunt:

A. cel mai important rol plastic îl au trigiceridele

B. cel mai important rol plastic îl au fosfolipidele

C. cel mai important rol energetic îl au trigliceridele

D. lipidele nu au rol protector mecanic

E. lipidele au rol de izolator termic

129. Lipidele se absorb sub formă de:

A. colesterol

B. glicogen

C. trigliceride

D. glicerol

E. fosfolipide

130. Lipidele suferă următoarele transformări:

A. catabolizare

B. adipogeneză

C. anabolizare

D. gluconeogeneză

E. glicoliză

131. Lipidele de rezervă sunt sintetizate în:

A. ficat

B. rinichi

C. muşchi

D. ţesut adipos

E. intestin

132. Metabolismul intermediar lipidic este reglat prin următoarele mecanisme:

A. nervos

B. endocrin

C. feedback biochimic

101

D. autoreglare

E. prin mecanisme similare celor care reglează metabolismul intermediar glucidic

133. Afirmaţiile corecte referitoare la lipogeneză sunt următoarele:

A. reprezintă sinteza lipidelor de rezervă

B. are loc în ficat

C. nu are loc în ţesutul adipos

D. este condiţionată de aportul glucidic

E. este stimulată în lipsa glucozei

134. Afimatiile adevărate referitoare la lipazele tisulare sunt următoarele:

A. sunt activate de sistemul nervos parasimpatic

B. duc la hidrolizarea trigliceridelor

C. sunt activate de adrenalină

D. sunt inactivate de glucagon

E. sunt activate de epinefrină

135. Sub acţiunea lipazelor tisulare, trigliceridele sunt hidrolizate în:

A. glicerol

B. monoglicide

C. aminoacizi

D. glucoză

E. acizi graşi

136. Hormonii anabolizanţi lipidici sunt următorii, cu excepţia:

A. glucocorticoizi

B. insulina

C. glucagon

D. somatrop

E. hormoni tiroidieni

137. Care dintre afirmaţiile despre metabolism sunt adevărate:

A. reprezintă schimbul permanent de substanţă şi energie dintre organism şi mediul extern

B. începe o dată cu transformările biochimice de la nivel celular

C. totalitatea schimburilor energetice organism-mediu reprezintă metabolismul energetic

D. prima etapă este cea celulară

E. se desfăşoară în trei etape

138. Moleculele simple rezultate în urma etapei digestive a metabolismului sunt:

A. glucoză

B. acizi graşi

C. glicerină

D. aminoacizi

E. trigliceride

139. Glucoza şi aminoacizii sunt molecule:

A. simple

B. complexe

C. fără specificitate

D. absorbabile

E. neabsorbabile

140. În etapa digestivă a metabolismului, asupra macromoleculelor organice din alimente se

intervine prin :

102

A. fragmentarea de tip electrolitic

B. fragmentarea de tip hidrolitic

C. acţiunea unor fermenţi specifici

D. acţiunea unor fermenţi nespecifici

E. transformarea în molecule simple

141. Produşii finali, neutilizabili, rezultaţi din reacţiile catabolice sunt:

A. glucoza

B. dioxidul de carbom

C. apa

D. acizii graşi

E. substanţele azotate simple

142. Reacţiile anabolice asigură:

A. reînnoirea permanentă a structurilor celulare uzate

B. generarea de energie

C. sinteza unor substanţe precum enzimele şi hormonii

D. creşterea celulelor

E. încărcarea celulelor cu material nutritiv de rezervă

143. Despre reacţiile metabolice din celule se poate afirma că:

A. sunt de două feluri: anabolice şi catabolice

B. sunt de trei feluri: anabolice, embolice şi catabolice

C. reacţiile anabolice necesită energie

D. reacţiile catabolice eliberează energie

E. reacţiile embolice stochează energie

144. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre metabolismul intermediar:

A. se desfăşoară în trei etape

B. începe odată cu ingestia alimentelor

C. reprezintă schimbul de substanţe şi energie dintre celulă şi mediul intern

D. reprezintă totalitatea schimburilor energetice organism-mediu

E. reprezintă totalitatea transformărilor biochimice care au loc la nivel celular

145. Produşii intermediari comuni glucidelor, lipidelor şi proteinelor sunt:

A. dioxidul de carbon

B. sorbitolul

C. acetil coenzima A


E. acidul lactic

146. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre reacţiile catabolice:

A. generează energie

B. se desfăşoară cuplat cu reacţiile anabolice

C. se desfăşoară în trei faze succesive

D. sunt reacţii de scindare a substanţelor până la produşi finali neutilizabili

E. necesită energie

147. Despre ciclul Krebbs se poate afirma că:

A. are sediul în mitocondrii

B. are sediul în aparatul Golgi

C. se mai numeşte şi ciclul acidului citric

D. constă în reacţii de oxido-reducere

E. aceste reacţii eliberează o cantitate redusă de energie

103

148. Selectaţi afirmaţiile false despre reacţiile catabolice:

A. în prima fază are loc metabolizarea incompletă a substanţelor nutritive

B. în prima fază se eliberează o cantitate redusă de energie

C. în faza a doua are loc metabolizarea completă a produşilor intermediari

D. produşii finali sunt acidul oxaloacetic şi acetil coenzima A

E. faza a doua constă din reacţii de hidroliză

149. Hipoglicemia se produce sub acţiunea:

A. tiroxinei

B. prolactinei

C. insulinei

D. epifizei

E. parasimpaticului

150. Efect hipoglicemiant au:

A. efortul fizic

B. îngheţata

C. regimul hipoglucidic

D. sedentarismul

E. ciocolata

151. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre glicoliză:

A. reprezintă principala cale de degradare a glucozei

B. are loc în două etape

C. prima etapă se mai numeşte glicoliză aerobă

D. glicoliza aerobă corespunde fazei metabolizării complete a glucozei

E. glicoliza anaerobă nu se poate desfăşura în absenţa oxigenului

152. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre rolul ficatului în homeostazia glicemică:

A. în caz de hiperglicemie, captează glucoza şi o fixează sub formă de glicogen sau lipide

B. orice intensificare a glicogenolizei hepatice duce la hiperglicemie

C. în caz de hipoglicemie, alimentează mediul intern cu glucoză prin glicogenogeneză

D. pentru menţinerea homeostaziei glicemice, funcţionează ca un comutator cu dublu sens

E. rolul său este dovedit şi prin dozarea glucozei postprandial din vena portă, concomitent cu venele

azygos

153. Hiperglicemia este produsă de:

A. regimul hiperglucidic

B. efortul fizic

C. sistemul nervos simpatic

D. glucocorticoizi

E. sistemul nervos parasimpatic

154. Selectaţi afirmaţiile false despre căile metabolice ale glucidelor:

A. principalul glucid metabolizat în organism este fructoza

B. glucoza este utilizată în primul rând ca material energetic

C. în faza metabolizării incomplete, dintr-o moleculă de glucoză poate fi generată o moleculă de acid

piruvic

D. după absorbţie, glucidele ajung prin circulaţia mezenterică în ficat

E. glucidele se absorb sub formă de monozaharide

155. La nivelul fiecărei celule, glucidele suferă reacţii metabolice similare:

A. catabolizare până la dioxid de carbon şi apă

104

B. exclusiv catabolizare până la acid citric

C. polimerizare sub formă de glicogen

D. polimerizare sub formă de amidon

E. transformare în lipide

156. Glucoza poate fi degradată prin căile:

A. calea fosfogluconatului

B. calea acidului piruvic

C. gluconeogeneză

D. glicogenoliză

E. glicoliză

157. În cadrul ciclului Krebbs, acidul citric se formează prin condensarea următorilor

compuşi:

A. acetil CoA

B. acidului butiric

C. acidul piruvic


E. acidul lactic

158. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre citocromi:

A. fac parte din clasa dehidrogenazelor

B. sunt enzime respiratorii celulare

C. conţin fier

D. preiau numai electronul de pe atomul de hidrogen, eliberând protonul în mediul celular

E. conţin magneziu

159. Principalele organe în care are loc gluconeogeneza sunt:

A. duodenul

B. ficatul

C. rinichiul

D. pancreasul

E. splina

160. Despre etapele glicolizei se poate afirma că:

A. sediul glicolizei anaerobe este citoplasma

B. glicoliza aerobă corespunde etapei metabolizării incomplete a glucozei

C. sediul glicolizei aerobe este mitocondria

D. sediul glicolizei anaerobe este mitocondria

E. glicoliza anaerobă corespunde etapei metabolizării incomplete a glucozei

161. Organe cu rol important în metabolismul hidraţilor de carbon sunt:

A. ficatul

B. ţesutul adipos

C. pancreasul

D. stomacul

E. ţesutul muscular

162. Care dintre următoarele afirmaţii despre glicoliza anaerobă sunt false:

A. produsul său final este acidul lactic

B. începe cu fosforilarea glucozei

C. este formată din ciclul lui Krebbs şi lanţul respirator celular

D. are loc în mitocondrie

E. are loc în două etape

105

163. Acumularea acidului lactic în celule:

A. are loc în absenţa oxigenului

B. provoacă acidoză

C. provoacă creşterea pH-ului

D. blochează glicoliza

E. stimulează glicoliza

164. Despre bilanţul energetic al glicolizei se poate afirma că:

A. prin degradarea completă, până la CO2 şi H2O, a unui mol gram de glucoză se eliberează 680

kilocalorii

B. în faza anaerobă se eliberează numai 300 kilocalorii

C. o moleculă de ATP conţine 2 legături fosfatmacroergice

D. din 680 kilocalorii circa 300 se depozitează sub formă de moli de ATP

E. un mol gram de glucoză conţine 180 grame de glucoză

165. Gluconeogeneza este stimulată de:

A. insulină

B. glucagon

C. hormonii glucocorticoizi

D. hormonii tiroidieni

E. calcitonină

166. Care dintre următoarele afirmaţii despre gluconeogeneză sunt reale:

A. reprezintă parcurgerea inversă a reacţiilor de degradare a glucozei din faza anaerobă

B. reprezintă procesul de sinteză a glucozei din precursori neglucidici

C. prezintă o mare importanţă pentru ţesutul nervos

D. este stimulată în inaniţie

E. este stimulată de insulină

167. Care dintre afirmaţiile despre rolul fiziologic al lipidelor sunt reale:

A. cel mai important rol energetic îl au trigliceridele

B. degajă prin ardere o cantitate mică de căldură

C. metabolizarea lipidelor este independentă de cea a glucidelor

D. teaca de mielină a nervilor este foarte bogată în lipide

E. stratul cornos al epidermului este impermeabil datorită bogăţiei în fosfolipide

168. Principalele transformări suferite de lipide în organism sunt:

A. lipogeneza

B. lipoliza

C. glicoliza

D. cetogeneza

E. gluconeogeneza

169. Factori care determină apariţia aterosclerozei sunt:

A. creşterea concentraţiei plasmatice a colesterolului

B. fumatul

C. efortul fizic

D. hipotiroidismul

E. umezeala

170. Lipidele se absorb sub formă de:

A. colesterol

B. monogliceride

106

C. acizi graşi

D. trigliceride

E. esteri

171. Enterocitul resintetizează trigliceridele din:

A. glicerol

B. monogliceride

C. acizi graşi

D. α-glicerofosfat

E. colesterol

172. Sinteza lipidelor de rezervă are loc în:

A. ficat

B. pancreas

C. rinichi

D. ţesutul adipos

E. muşchi

173. Lipazele tisulare sunt activate de:

A. adrenalină

B. sistemul nervos parasimpatic

C. insulină

D. parathormon

E. tiroxină

174. Sunt acizi graşi esenţiali:

A. arahidonic

B. palmitic

C. linoleic

D. linolic

E. stearic

175. Insulina stimulează următoarele procese cu excepția:

A. glicogenogeneza hepatică și musculară

B. utilizarea aminoacizilor pentru sinteza de noi proteine

C. creșterea utilizării celulare de glucoză și creșterea producției celulare de ATP

D. sinteza de trigliceride în ficat și țesutul adipos

E. neoglucogeneza

176. Scăderea nivelului plasmatic al glucozei induce eliberarea următorilor hormoni:

A. cortisol

B. insulină

C. glucagon

D. epinefrină

E. norepinefrină

177. Creșterea glicemiei postprandial induce:

A. eliberarea insulinei pancreatice

B. glicogenogeneză

C. glicogenoliză

D. neoglucogeneză

E. intrarea și creșterea utilizării celulare de glucoză

178. Cortizolul și glucagonul stimulează:

107

A. gluconeogeneza

B. glicogenoliza

C. glicogenogeneza hepatică

D. lipogeneza

E. cetogeneza

179. Epinefrina și norepinefrina stimulează următoarele procese metabolice cu excepția:

A. lipoliza

B. glicogenoliza

C. lipogeneza

D. proteoliza

E. glicogenogeneza musculară

180. Lipsa glucozei ca material energetic induce oxidarea următoarelor substraturi

(molecule) ca sursă de producere de ATP:

A. acizi grași

B. aminoacizi

C. acid lactic

D. corpi cetonici

E. acid arahidonic

181. Sinteza ATP-ului la nivelul celulelor musculare joacă rol important pentru furnizarea

energiei necesare următoarelor procese, cu excepția:

A. formarea punților actomiozinice

B. funcționarea pompelor ionice de calciu

C. sinteza proteinelor de adeziune

D. activarea enzimelor lizozomale

E. sinteza acetilcolinei în placa motorie

182. Sinteza de ATP la nivelul fibrelor musculare se realizează pe următoarele căi:

A. hidroliza creatin fosfatului

B. glicoliza aerobă

C. ciclul Krebs și fosforilarea oxidativă

D. glicogenogeneza aerobă

E. neoglucogeneza hepatică

183. Sursele de glucoză pentru celula musculară sunt următoarele, cu exceptia:

A. glucoza sanguină

B. glicogenul muscular

C. corpii cetonici

D. aminoacizii musculari

E. trigliceridele ca formă de depozit

184. Produșii finali ai glicolizei aerobe din celula musculară sunt:

A. 2 molecule de ATP

B. 4 molecule de ATP

C. 36 molecule de ATP

D. acidul piruvic

E. acidul lactic

185. Oxigenul muscular este asigurat pe următoarele căi:

A. direct din sânge

B. eliberat din mioglobină

C. eliberat din oxihemoglobina din mitocondrii

108

D. din ciclul Krebs

E. prin glicoliză aerobă

186. În prezența oxigenului ciclul Krebs furnizează următoarele produse finale:

A. 36 molecule de ATP/1 moleculă glucoză

B. 26 molecule de ATP/1 moleculă glucoză

C. acetil CoA

D. acid piruvic

E. H2O + CO2

187. Sunt corpi cetonici:

A. acidul oxaloacetic

B. acidul acetoacetic

C. acetona

D. acidul lactic

E. acidul β- OH butiric

188. Selectaţi afirmaţiile reale despre reglarea metabolismului intermediar lipidic:

A. valoarea lipemiei se menţine constantă în jurul a 700mg la 100ml plasmă

B. insulina favorizează lipoliza

C. depozitele de lipide sunt de ordinul gramelor

D. sistemul limbic joacă un rol important în reglarea echilibrului lipemic

E. mobilizarea lipidelor din ţesutul adipos se face sub acţiunea triglicerid-lipazei

189. Selectaţi afirmaţiile reale despre metabolism:

A. pentru un organism adult, depozitele de glicogen reprezintă maximum 500g

B. sub acţiunea hormonilor catabolizanţi scade fondul metabolic al aminoacizilor

C. centrii glicoreglatori sunt localizaţi în hipotalamus

D. glucidele nu pot fi convertite în grăsimi

E. catabolismul proteic se intensifică la bătrâni

Tema:Reacţia imună.Reacţii de hipersensibilitate


1. A doua linie de apărare a organismului este reprezentată de:

A. răspunsul imun

B. barierele anatomice

C. mucoase

D. mecanismele mecanice de îndepărtare a substanţelor nocive

E. răspunsul inflamator

2. Imunitatea postinfecţioasă este o imunitate:

A. adoptivă

B. dobândită artificial

C. dobândită activ

D. dobândită pasiv

E. specio-dependentă

109

3. Imunitatea adoptivă este o imunitate:

A. naturală

B. dobândită natural

C. dobândită artificial

D. dobândită activ

E. rezultată în urma unei stimulări antigenice directe

4. Imunitatea adoptivă se realizează prin:

A. vaccin

B. transfer de celule imunocompetente

C. transfer de efectori activi

D. transfer transplacentar de anticorpi

E. trecerea organismului prin boală

5. Imunitatea dobândită pasiv este un tip de imunitate:

A. de scurtă durată

B. care asigură rezistenţa fată de boală toată viaţa

C. dobândită prin transfer de celule imunocompetente

D. obţinută prin vaccinare

E. specio-dependentă

6. Stimularea antigenică a limfocitelor T determină la nivelul acestor celule:

A. formarea printr-un proces de diviziune a unei clone de celule

B. formarea plasmocitelor

C. producerea unor substanţe numite limfokine

D. producerea imunoglobulinelor

E. producerea histaminei

7. Proliferarea clonei celulare care produce anticorpi este inhibată, în primul rând, prin:

A. feed-back generat de masa de anticorpi produsă

B. stimularea secreţiei de citokine

C. inhibarea maturării limfocitelor T în timus

D. producerea de leucotriene

E. distrugerea limfocitelor T supresoare

8. Haptenele nu pot fi:

A. precipitante

B. complete

C. simple

D. imunogene

E. inhibitorii

9. Fragmentul Fab din structura imunoglobulinelor prezintă următoarele caracteristici: A. prezintă situsul de activare al complementului

B. este purtătorul specificităţilor antigenice caracteristice fiecărei clase şi subclase imunoglobulinice

C. prezintă situsul de recunoaştere şi combinare cu antigenul

D. este format din jumătatea COOH terminală a lanţurilor grele

E. prezintă situsul implicat în transportul transplacentar al imunoglobulinelor

10. Anticorpii sunt sintetizaţi în:

A. mitocondrie

B. reticulul endoplasmatic rugos

C. nucleu

D. aparatul golgi

110

E. peroxizomi

11. Secreţia imunoglobulinelor plasmocitare are loc prin intermediul:

A. nucleolilor

B. mitocondrilor

C. dictiozomilor

D. reticulului endoplasmatic neted

E. ribozomilor

12. 70-80% din imunoglobulinele serice la om sunt reprezentate de:

A. imunoglobulinele A

B. imunoglobulinele G

C. imunoglobulinele D

D. imunoglobulinele M

E. imunoglobulinele E

13. Hemaglutininele grupelor sanguine ABO sunt:

A. imunoglobuline G

B. imunoglobuline A

C. imunoglobuline D

D. imunoglobuline M

E. imunoglobuline E

14. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la reacţia de hipersensibilitate:

A. cuprinde toate caracteristicile esenţiale ale oricărui proces imunologic

B. între momentul stimulării şi cel al manifestării sensibilităţii există o perioadă de latenţă

C. nu se poate produce fără stimularea prealabilă a organismului cu un anumit antigen

D. fenomenele de hipersensibilitate nu se pot declanşa în prezenţa unei haptene

E. organismul sensibilizat sintetizează imunoglobuline strict specifice pentru antigen

15. Tipul II de hipersensibilitate este o hipersensibilitate:

A. anafilactică

B. tardivă

C. citotoxică

D. mediată de complexe imune antigen - anticorp

E. mediată celular de către limfocitele B

16. Reacţia de hipersensibilitate de tipul IV este mediată celular de către :

A. anticorpi de tipul IgE

B. limfocite T

C. limfocite B

D. anticorpi de tipul IgG sau IgM

E. complexele imune antigen-anticorp

17. Proteinele cationice din granulele eozinofilelor (MBP, ECP) au un puternic efect:

A. anticoagulant

B. citotoxic

C. vasodilatator

D. cresc permeabilitatea vasculară

E. cresc secreţia de mucus

18. Prima linie de apărare este constituită de către :

A. inflamaţie

B. limfocit B

111

C. neutrofile

D. bariere anatomice

E. limfocit T

19. Fac parte din prima linie de apărare:

A. complementul

B. glandele sebacee

C. proteina C reactivă

D. limfocitul

E. neutrofilul

20. Afirmaţiile corecte referitoare la prima linie de apărare sunt următoarele, cu excepţia:

A. este reprezentată de muscoasa respiratorie

B. glandele sebacee secretă substanţe antibacteriene

C. lacrimile conţin lizozim

D. pielea prezintă pH acid

E. reprezintă reacţii de apărare specifice

21. A doua barieră de apărare este reprezentată de:

A. inflamaţie

B. limfocit B

C. neutrofile

D. bariere anatomice

E. limfocit T

22. Ultima linie de apărare este reprezentată de:

A. inflamaţie

B. mucoasa tractului respirator

C. sistemul imun

D. complement

E. pH-ul acid al stomacului

23. Imunitatea dobândită implică:

A. fagocitarea agenţilor patogeni de către macrofage

B. apariţia răspunsului imun prin formarea anticorpilor

C. rolul de barieră antiinfecţioasă a pielii

D. prezenţa în sânge a neutrofilelor

E. distrugerea agenţilor patogeni de către pH-ul acid al stomacului

24. Imunitatea naturală mai este numită şi imunitate:

A. dobândită natural

B. dobândită artificial

C. adoptivă

D. moştenită

E. dobândită activ

25. Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea naturală sunt:

A. apare după o stimulare antigenică cunoscută

B. se instalează ca rezultat al trecerii organismului prin boală

C. este prezentă încă de la naştere

D. este produsă de un răspuns imun

E. se instalează după supunerea organismului la vaccinare

26. Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea dobândită natural sunt:

112

A. nu este produsă de un răspuns imun

B. se instalează după supunerea organismului la vaccinare


D. se instalează ca rezultat al trecerii organismului prin boală

E. se instalează în perioada fetală

27. Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea dobândită artificial sunt:

A. nu este produsă de un răspuns imun




E. se instalează în perioada fetală

28. Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea dobândită activ sunt:

A. reprezintă o stimulare antigenică directă

B. se obţine prin transferul de efectori activi

C. se realizează prin transferul de anticorpi de la mamă la făt

D. nu este produsă de un răspuns imun

E. este o imunitate naturală

29. Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea dobândită pasiv sunt:

A. reprezintă o stimulare antigenică directă

B. nu este produsă de un răspuns imun

C. este o imunitate naturală

D. se realizează prin vaccinare

E. se obţine prin transferul de efectori activi

30. Imunitatea umorală se realizează prin intermediul:

A. limfocitelor T

B. neutrofilelor

C. monocitelor

D. masctocitelor

E. limfocitelor B

31. Imunitatea celulară se realizează prin intermediul:

A. limfocitelor T

B. neutrofilelor

C. monocitelor

D. masctocitelor

E. limfocitelor B

32. În viaţa intrauterină limfocitul îşi are originea în:

A. măduva spinării

B. ficat

C. măduva osoasă

D. rinichi

E. ganglionii limfatici

33. La adult limfocitul îşi are orginea în:

A. splină

B. ficat

C. măduva osoasă

D. rinichi

E. ganglionii limfatici

113

34. Sistemul reticulo-endotelial cuprinde:

A. macrofage

B. limfocite T helper

C. imunoglobuline

D. limfocite B

E. limfocite T citotoxice

35. Limfocitele T se intruiesc în:

A. măduva osoasă

B. bursa Fabricius

C. splină

D. timus

E. ficat

36. Limfocitele B se intruiesc în:

A. epifiză

B. bursa Fabricius

C. splină

D. timus

E. ficat

37. După instruire limfocitele se găsesc în:

A. timus

B. bursa Fabricius

C. organe primare

D. ganglioni limfatici

E. hipofiză

38. Stimularea antigenică a limfocitelor T determină producerea de:

A. fibrinogen

B. anticorpi

C. plasmocite

D. limfokine

E. imunoglobuline

39. Stimularea antigenică a limfocitelor B determină producerea de:

A. imunoglobuline

B. leucotriene

C. limfokine

D. citokine

E. prostaglandine

40. Clonele de limfocite B produc:

A. mai multe tipuri de anticorpi

B. limfokine

C. un singur tip de imunoglobuline

D. prostaglandine

E. factor de activare al complementului

41. Din punct de vedere cronologic, primele imunoglobuline care apar sunt:

A. IgG

B. IgA

C. IgE

114

D. IgM

E. IgD

42. Antigenele reprezintă:

A. substanţele secretate de plasmocit

B. substanţele cu rol în apărare

C. substanţele care declanşează în organism o reacţie imună

D. imunoglobuline

E. substanţe ce sunt sintetizate de sistemul imun

43. Afirmaţiile corecte referitoare la antigene sunt:

A. nu pot declanşa răspunsul imun

B. pot lua naştere în organism prin apariţia unor mutaţii

C. pot reacţiona doar cu limfocitele T

D. nu prezintă imunogenitate

E. sunt proteine sintetizate de limfocitele B

44. Imunogenele reprezintă:

A. antigenele ce au fost distruse de anticorpi

B. antigene complete

C. haptene

D. antigene incomplete

E. antigene ce declanşează inflamaţia

45. Haptenele reprezintă:

A. antigenele ce au fost distruse de anticorpi

B. antigene complete

C. imunogene


E. antigene ce declanşează inflamaţia

46. Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele complete sunt:

A. se numesc haptene

B. necesită cuplarea cu o moleculă carrier

C. reacţionează specific cu anticorpii

D. reprezintă antigene cu greutate moleculară foarte mică

E. nu pot iniţia un răspuns imun umoral

47. Antigenele care nu pot induce singure formarea de anticorpi se numesc:

A. antigene complete

B. imunogene

C. epitopi

D. paratopi

E. haptene

48. Afirmaţiile corecte referitoare la haptenele precipitante sunt:

A. pot reacţiona cu anticorpii omologi, dar nu pot stimula producerea de anticorpi

B. sunt haptene incomplete

C. se combină cu anticorpul omolog precipitant

D. în vivo stimulează producţia de anticorpi

E. se numesc şi inhibitorii

49. Sunt antigene complete:

A. lipopolizaharidele

115

B. haptene complete

C. haptene incomplete

D. dizaharidele

E. compuşii organici simpli

50. Sunt haptene simple:

A. polizaharidele

B. acizii nucleici

C. nucleoproteinele

D. dizaharidele

E. proteinele

51. Anticorpii reprezintă:

A. substanţe care induc sinteza de antigene

B. substanţe care sunt capabile să se combine specific cu Ag

C. glicoproteine străine care declanşează în organism o reacţie imună

D. substanţe ce pot lua naştere direct în organism prin apariţia unor mutaţii somatice

E. substanţe ce stimulează producţia de imunoglobuline

52. Anticorpii sunt sintetizaţi de către:

A. limfocite B

B. neutrofile

C. macrofage

D. eozinofile

E. limfocite T

53. Plasmocitul îşi are originea în:

A. limfocitul T citotoxic

B. limfocitul T helper

C. limfocitul T supresor

D. limfocitul B

E. neutrofil

54. Afirmaţiile corecte referitoare la IgG sunt:

A. apar în timpul răspunsului imun primar

B. se găsesc şi în secreţii

C. pot exercita o acţiune de inhibare asupra sintezei anticorpilor de tip IgM

D. nu traversează placenta

E. sunt Ig cu cea mai mică concentraţie serică

55. Afirmaţiile corecte referitoare la IgA sunt:

A. sunt prezente doar în ser

B. traversează bariera fetoplacentară

C. activează complementul pe calea clasică

D. se găseşte sub două forme: monomeră şi dimeră

E. nu se găsesc în colostru


A. apar în răspunsul imun primar

B. nu activează complementul

C. posedă activitate reaginică

D. prezintă conţinut ridicat de opsonine

E. traversează placenta

116

57. Afirmaţiile corecte referitoare la IgE sunt:

A. se află în concentraţia cea mai mare în ser

B. traversează bariera placentară

C. se numesc şi reagine

D. apar în răspunsul imun primar

E. nu se pot ataşa de mastocite

58. Organele limfatice centrale sunt reprezentate de:

A. ganglioni limfatici

B. tonsile

C. timus

D. ficat

E. splină

59. Compartimentul celulelor susa la făt este reprezentat de:

A. splină

B. maduva hematogenă

C. timus

D. bursa Fabricius

E. ficat

60. Compartimentul celulelor susa la adult este reprezentat de:

A. splină


C. timus

D. bursa Fabricius

E. ficat

61. Compartimentul organelor limfatice periferice este reprezentat de:

A. bursa Fabricius


C. timus

D. splină

E. ficat

62. Primele celule susa se formează în:

A. ficat

B. splină

C. sacul vitelin

D. maduva hematogenă

E. timus

63. Maturaţia precursorilor limfocitari T are loc în:

A. maduva hematogenă

B. timus

C. splină

D. ficat

E. bursa Fabricius

64. Limfocitele B se maturează la făt în:


B. timus

C. ficat

D. splină

117

E. rinichi

65. Limfocitele B se maturează la adult în:


B. timus

C. ficat

D. splină

E. rinichi

66. Ţesutul limfoid din splină este reprezentat de:

A. hepatocite

B. pulpa roţie

C. pulpa albă

D. lob hepatic

E. medulosuprarenală

67. Zona paracorticală a ganglionilor limfatici este populată de:

A. limfocite B

B. neutrofile

C. macrofage

D. limfocite T

E. plasmocite

68. Cortexul ganglionilor limfatici este populat de:

A. limfocite B

B. neutrofile

C. macrofage

D. limfocite T citotoxice

E. limfocite T helper

69. Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea sistemică sunt:

A. este asociată mucoaselor

B. se face cu participarea splinei

C. este asociată pielii

D. nu depinde de anticorpi

E. nu depinde de limfocite

70. Reacţiile de hipersensibilitate mediate celular apar din cauza:

A. IgE

B. IgG

C. limfocite T

D. complexe imune

E. limfocite B

71. Afirmaţiile corecte referitoate la reacţiile de hipersensibilitate sunt:

A. apar la primul contact cu antigenul

B. se pot declanşa la întâlnirea antigenului incomplet din alergenul iniţial

C. organismul sintetizează antigene specifice pentru alergen

D. între stimularea şi manifestarea sensibilităţii nu există perioada de latenţă

E. se pot declanşa numai cu haptena antigenului care a realizat stimularea iniţială

72. Hipersensibilitatea de tip I reprezintă:

A. hipersensibilitatea imediată

B. hipersensibilitatea citotoxică

118

C. hipersensibilitatea tardivă

D. hipersensibilitatea mediată de complexe imune

E. hipersensibilitatea mediată celular

73. Hipersensibilitatea de tip II reprezintă:






74. Hipersensibilitatea de tip III reprezintă:






75. Hipersensibilitatea de tip III reprezintă:





E. hipersensibilitatea anafilactică

76. Alergenii reprezintă:

A. anticorpi

B. IgE

C. antigene

D. imunoglobuline

E. eozinofile

77. La persoanele cu predispoziţie pentru boli alergice, se stimulează:

A. limfocitele B

B. limfocitele T citotoxice

C. limfocitele T supresoare

D. limfocitele T helper

E. complexul major de histocompatibilitate tip I

78. Anergia reprezintă:

A. toleranţă imunitară

B. capacitatea organismului de a fi sensibilizat

C. starea unei persoane cu teren atopic

D. capacitatea sistemului imunitar de a produce reagine

E. capacitatea sistemului imunitar de a produce IgM

79. Ataşarea IgE de mastocite se face astfel:

A. se fixează de extremitatea Fab

B. se fixează de extremitatea Fc

C. IgE se fixează numai de bazofile

D. IgE se fixează numai de neutrofile

E. IgE se fixează numai de eozinofile

80. Anticorpii anafilactici sunt reprezentaţi de:

119

A. IgM

B. IgG

C. IgA

D. IgE

E. IgD

81. Receptorii IgE cu mare afinitate se leagă de:

A. macrofage

B. mastocite

C. eozinofile

D. monocite

E. limfocite B

82. Afirmaţiile corecte referitoare la faza acută precoce a reacţiei de hipersensibilitate de tip I

sunt:

A. apare din cauza recrutării de celule proinflamatorii

B. apare la 2-6 ore după debut

C. apare din cauza efectelor produse de mediatorii preformaţi eliberaţi

D. se constituie infiltratul inflamator cu eozinofile

E. se produc leziuni tisulare

83. Histamina determină:

A. bronhodilataţie

B. vasoconstricţie

C. apariţia reacţiei urticariene

D. scăderea permeabilităţii vasculare

E. scăderea motilităţii intestinale

84. Celulele implicate în alergii sunt:

A. limfocite B

B. limfocite T

C. neutrofile

D. bazofile

E. hematii

85. Eozinofilia apare în următoarele cazuri, cu excepţia:

A. boli alergice

B. limfoame

C. boli parazitare

D. sindroame imunodeficitare

E. coagularea intravasculară diseminată

86. Leocotrienele produc:

A. scăderea permeabilităţii vasculare

B. scad producţia de mucus

C. contracţia musculaturii scheletice

D. generează PG

E. se obţine pe calea ciclooxigenazei

87. Mediatorii de novo în reacţia de hipersensibilitate sunt:

A. prostaglandinele

B. histamina

C. serotonina

D. bradikinina

120

E. endotelina

88. Mediatorii preformaţi în reacţia de hipersensibilitate sunt: A. prostaglandine

B. leucotriene

C. tromboxni

D. histamina

E. eicosanoizi

89. Interferonul gamma este sintetizat de:

A. limfocite B

B. plasmocite

C. limfocite T citotoxice

D. limfocite T helper

E. limfocite T supresoare

90. În sensibilizarea locală anafilactică pe calea tegumentară apare:

A. rinita alergică

B. urticarie

C. tulburări de tranzit

D. hipotensiune

E. obstrucţie bronşică

91. În sensibilizarea locală anafilactică pe calea digestivă apare:

A. angioederm

B. astm


D. edem laringian

E. hipotensiune

92. Imunoglobulinele au următoarele caracteristici cu excepţia:

A. sunt glicoproteine

B. sunt secretate de plasmocite

C. sunt distribuite în spaţiul intravascular

D. leagă specific antigenul

E. activează sistemul complement

93. Reacţiile de hipersensibilizare nu apar:

A. la indivizi sensibilizaţi în prealabil printr-un contact anterior cu antigenul, deci sunt reacţii

secundare

B. la persoanele cu teren atopic

C. ca reacţii anafilactice mediate de reagine

D. la persoanele predispuse genetic (atopici) care prezintă un titru foarte scăzut de IgE seric

E. ca reacţii mediate de limfocitele T sensibilizate

94. În reacţia de hipersensibilitate de tip I, IgE datorită capacităţii citofilice mari se fixează la

suprafaţa mastocitelor prin:

A. capătul Fab

B. fragmentul Fc

C. lanţul K

D. capătul Fcε RI

E. capătul Fcε RII

95. Prin reacţie de hipersensibilitate înţelegem:

121

A. instalarea unei stări refractare-anergia

B. creşterea rezistenţei organismului faţă de anumiţi agenţi lezionali

C. o reacţie de apărare nespecifică a organismului

D. un proces imunologic nespecific care induce unul din cele 4 tipuri de reacţii de hipersensibilitate

E. un răspuns imun care apare într-o manieră improprie sau exagerată

96. Reacţia de hipersensibilitate de tip III este mediată de :

A. Ig E

B. Ig G

C. Ig M

D. limfocite T

E. complexe imune

97. Leucotriena (LTC4) are în special efect:

A. bronhoconstrictor

B. vasodilatator

C. mucolitic

D. chemotactic

E. vasoconstrictor

98. Forma sistemică a anafilaxiei apare atunci când pătrunderea în organism a alergenului se

face pe cale:

A. orală

B. digestivă

C. inhalatorie

D. parenterală

E. cutanată

99. Eozinofilia din alergie este indusă de :

A. IL-5

B. IL-4

C. IL-13

D. Ig E

E. mastocite

100. Degranularea mastocitelor este indusă prin reacţie încrucişată între alergen şi 2 molecule

de Ig E la nivelul:

A. extremităţilor Fab

B. extremităţilor Fc

C. receptorilor FcεRI

D. receptorilor FcεRII

E. atât a capătului Fab cât şi Fc

101. După stimularea antigenică apare o clonă de plasmocite identice care vor produce:

A. un singur tip de anticorp

B. anticorpi de tip Ig M şi Ig E

C. anticorpi de tip Ig M şi Ig G

D. limfokine

E. interleukine

102. Care dintre următoarele elemente va inhiba proliferarea clonei celulelor

imunoformatoare indusă de contactul cu antigenul:

A. masa de anticorpi produşi

B. masa de plasmocite activate

122

C. masa de limfocite Th2

D. interleukina 4

E. interferonul gama

103. Selectați răspunsurile adevărate despre imunitatea înnăscută:

A. se mai numește și imunitate adaptativă

B. conferă organismului uman rezistență deplină

C. conferă organismului rezistență la anumite boli precum unele infecții virale paralitice ale

animalelor, febra porcină, pesta bovină

D. acționează extrem de puternic împotriva agenților agresori, cum sunt bacteriile letale, virusurile,

toxinele și chiar țesuturi străine provenite de la alte animale

E. se mai numește și imunitate dobândită

104. Despre limfocite putem afirma următoarele lucruri :

A. sunt responsabile de dezvoltarea imunității înnăscute

B. sunt localizate predominant în ganglionii limfatici,dar și în splină, timus, măduvă osoasă

C. persoanele care au un deficit limfocitar genetic nu prezintă imunitate înnăscută

D. limfocitele nu au un rol esențial pentru supraviețuirea ființei umane

E. țesutul limfoid din ganglionii limfatici joacă un rol specific de interceptare a agenților antigenici

care au reușit să ajungă în sângele circulant

105. Despre mecanismul activării unei clone limfocitare sunt incorecte următoarele

răspunsuri :

A. fiecare clonă limfocitară poate reacționa cu un singur tip de antigen

B. în cazul limfocitelor B, fiecare dintre acestea are pe suprafața membranei celulare un număr de

aproximativ 100.000 molecule de anticorpi

C. în cazul limfocitelor T, pe suprafața membranei celulare a acestora există molecule similare

anticopilor, denumite receptori proteice de suprafață

D. fiecare clonă limfocitară poate reacționa cu un număr de antigeni diferiți

E. receptori proteici de suprafață prezintă o specificitate înaltă pentru un singur antigen activator

106. Selectați răspunsurile incorecte despre rolul macrofagelor în procesul de activare :

A. majoritatea microorganismelor agresoare sunt inițial fagocitate și parțial digerate de către

macrofage, iar produșii antigenici rezultați sunt eliberați în citosolul macrofagului

B. macrofagele mărginesc sinusoidele din ganglionii limfatici, splină și alte țesuturi limfoide

C. în țesutul limfoid sunt prezente milioane de macrofage

D. macrofagele secretă o substanță activatoare specială numită interleukina-1 care stimulează

creșterea si reproducerea limfocitelor specifice

E. macrofagele transmit antigeni limfocitelor, prin contact intercelular indirect, proces care

determină activarea clonelor limfocitare specifice

107. Despre neutralizarea virusurilor putem afirma următoarele :

A. enzimele complementului și alți produși ai complementului pot ataca structural anumite virusuri și

le pot anihila virulența

B. complexul litic are un efect direct de distrugere a membranelor celulare bacteriene sau a altor

organisme invadatoare

C. are rolul de a amplifica de sute de ori numărul de bacterii care pot fi distruse

D. produșii complementului au de asemenea capacitatea de a modifica suprafețele organismelor

agresoare care devin aderente între ele

E. inițiază chemotactismul neutrofilelor și macrofagelor, determinând deplasarea unui număr mare

dintre fagocite către zonele tisulare adiacente agentului antigenic

108. Despre limfocitele T supresoare putem afirma :

A. se mai numesc și celule killer (ucigașe)

123

B. sunt cele mai numeroase limfocite T și facilitează buna funcționare a sistemului imunitar

C. au capacitatea de a inhiba atât funcțiile limfocitelor T citotoxice cât și pe cele ale limfocitelor T

helper

D. constituie principalul reglator al tuturor funcțiilor imunologice

E. secretă proteine perforante, ce poartă numele de perforine

109. Despre limfocitele T citotoxice putem afirma :

A. prezintă un rol important în limitarea capacității sistemului imunitar de a ataca țesuturile proprii

ale organismului

B. prezintă un rol important prin intermediul limfokinelor care acționează asupra celulelor din

sistemul imunitar, dar și a celor din măduva osoasă

C. au capacitatea de a inhiba atât funcțiile limfocitelor T citotoxice cât și pe cele ale limfocitelor T

helper

D. prezintă un rol important în distrugerea celulelor neoplazice, a celulelor din cordul transplantat

sau a altor tipuri de celule straine din organism

E. sunt celule care acționează prin atac indirect, capabile să distruga microorganismele

110. Selectați răspunsurile adevărate despre urticarie :

A. reacția alergen-reagină apare la nivelul cavitaților nazale

B. apare adesea la persoanele cu teren alergic

C. se produce prin pătrunderea antigenului în anumite zone ale tegumentelor, unde determină reacții

anafilactoide

D. administratea preparatelor antihistaminice după expunere va preveni apariția urticariei

E. histamina eliberată local determină vasoconstricție care induce imediat un eritem

111. Receptorii antigenici ai limfocitelor B sunt reprezentați de:

A. molecule de imunoglobuline

B. moleculele complexului de histocompatibilitate

C. determinanții antigenici proveniți de la celulele prezentatoare de antigene

D. fosfolipide membranare de tipul interleukinelor

E. limfokine secretate chiar de limfocitele B


1. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la suprafaţa cutanată a organismului:

A. suprafaţa pielii prezintă un ph neutru

B. glandele sebacee ale pielii secretă acid lactic

C. perspiraţia conţine lizozim care atacă peretele bacteriilor gram-negative

D. glandele sebacee ale pielii secretă acizi graşi cu efect antibacterian

E. reprezintă prima linie de apărare a organismului

2. Mecanismele mecanice de îndepărtare a substanţelor nocive care penetrează prima linie de

apărare a organismului sunt:

A. descuamarea

B. tusea

C. micţiunea

D. fagocitarea

E. emeza

3. Imunitatea înnăscută include următoarele mecanisme:

124

A. distrugerea microorganismelor pătrunse în stomac de către secreţiile acide ale stomacului şi de

către enzimele digestive

B. fagocitarea de către mastocite a bacteriilor şi a altor agenţi patogeni

C. rolul de barieră antiinfecţioasă al pielii

D. prezenţa în sânge a anumitor compuşi chimici care se ataşează de microorganismele străine sau

toxine care sunt distruse

E. fagocitarea de către leucocite a agenţilor patogeni

4. Imunitatea naturală asigură rezistenţa organismului faţă de următoarele boli:

A. febra tifoidă

B. scarlatină

C. holera porcină

D. pesta bovină

E. jigodia

5. Imunitatea naturală mai poate fi numită imunitate:

A. moştenită

B. dobândită

C. specio-independentă

D. înnăscută

E. postinfecţioasă

6. Imunitatea postvaccinală este o imunitate:

A. dobândită artificial

B. dobândită natural

C. dobândită activ

D. dobândită pasiv

E. adoptivă

7. La copil, limfocitul îşi are originea din:

A. o celulă precursoare de la nivelul ficatului

B. o celulă precursoare de la nivelul timusului

C. celula stem

D. mieloblast

E. o celulă precursoare de la nivelul măduvei osoase

8. Sistemul imunitar este alcătuit din următoarele sisteme de celule:

A. sistemul fagocitar mononuclear

B. sistemul complement

C. sistemul limfocitar

D. sistemul reticulo-endotelial

E. sistemul citokinelor

9. După ce devin imunocompetente, limfocitele colonizează următoarele organe secundare:

A. splina

B. ficatul

C. măduva oaselor

D. ganglionii limfatici

E. timusul

10. Limfocitele T din zonele timo-dependente reintră periodic în circulaţia generală pe calea:

A. vaselor limfatice

B. arterelor

C. capilarelor

125

D. canalului toracic

E. arterei splenice

11. Imunoglobulinele sunt produse de:

A. plasmocite

B. limfocitele T citotoxice

C. mastocite

D. limfocitele B activate

E. monocite

12. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la plasmocite:

A. durata vieţii unui plasmocit este de căteva zile

B. un plasmocit secretă un singur anticorp

C. provin din limfocitele B transformate blastic

D. asigură reacţiile imune de mare amploare ca răspuns la un nou contact cu antigenul

E. toate limfocitele B stimulate de limfokine sau direct de către antigen se transformă în plasmocite

13. Declanşarea răspunsului imun implică următoarele etape:

A. selecţia clonală în care anticorpii selectează limfocitele antigen-specifice

B. activarea metabolică a limfocitelor ca urmare a recunoaşterii antigenice

C. expansiunea clonală a limfocitelor activate metabolic

D. proliferarea limfocitelor T helper sub acţiunea citokinelor

E. producerea imunoglobulinelor de către limfocitele T supresoare

14. Antigenele care prezintă capacitatea de a declanşa răspunsul imun şi de a reacţiona specific

cu produsele rezultate (anticorpi sau receptori de membrană), se numesc:

A. antigene complete

B. haptene

C. imunoglobuline


E. imunogene

15. Haptenele sunt antigene parţiale care interacţionează cu:

A. imunoglobulinele

B. citokinele

C. receptorii de membrană

D. limfocite B

E. macromolecule imunogene (carrier)

16. Antigenele sunt substanţe capabile sa reacţioneze în organism cu:

A. macromolecule imunogene

B. anticorpi

C. receptori de membrană

D. limfocite B

E. limfocite T

17. Haptenele simple sunt haptene inhibitorii care:

A. reacţionează cu anticorpii omologi

B. formează precipitate cu anticorpii omologi

C. stimulează producerea de imunoglobuline

D. blochează anticorpii omologi care nu vor mai putea reacţiona cu antigenul complet

E. blochează anticorpii omologi care vor putea însă reacţiona cu haptenele precipitante ale acestora

18. Molecula de bază a imunoglobulinelor este alcătuită din următoarele fragmente:

126

A. două fragmente Fc care sunt constituite din extremitatea NH2 terminală a lanţurilor grele şi câte un

lanţ uşor

B. un fragment Fab constituit în exclusivitate din jumătatea –COOH terminală a lanţurilor grele

C. două lanţuri grele şi două lanţuri uşoare solidarizate prin punţi disulfurice

D. două fragmente identice Fab care recunosc antigenul şi creează legături cu acesta

E. un fragment Fc care reprezintă axul central al imunoglobulinei

19. Identificaţi afirmaţiile adevărate ale fragmentului Fc (c = cristalizabil) al imunoglobulinelor:

A. prezintă o porţiune variabilă şi o porţiune constantă

B. este constituit din jumătatea COOH terminală a lanţurilor grele

C. este purtătorul specificităţilor antigenice caracteristice fiecărei clase şi subclase imunoglobulinice

D. este purtătorul situsului de activare al complementului

E. este purtătorul situsului de recunoaştere şi combinare cu antigenul

20. Imunoglobulinele G reprezintă anticorpii cei mai eficace în apărarea antibacteriană, ei

intervenind în:

A. procesul de opsonizare

B. răspunsul imun secundar

C. aglutinarea şi liza germenilor

D. neutralizarea exotoxinelor bacteriene

E. stimularea răspunsurilor imune umorale

21. Imunoglobulinele A prezintă următoarele caracteristici:

A. nu se găsesc în secreţiile digestive

B. nu traversează placenta

C. activează cascada complementului pe cale directă

D. reprezintă procentul cel mai mare al imunoglobulinelor serice

E. se găsesc în laptele matern

22. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la ţesutul limfoid al splinei:

A. face parte din pulpa albă a splinei

B. este dispus în jurul unei arteriole centrale

C. poartă numele de strat limfoid periarteriolar

D. face parte din pulpa roşie a splinei

E. cuprinde foliculi primari constituiţi din limfocite B neactivate

23. Reacţia de hipersensibilitate citolitic - citotoxică este dependentă de anticorpi de tipul:

A. imunoglobuline E

B. imunoglobuline G

C. imunoglobuline A

D. imunoglobuline M

E. imunoglobuline D

24. Reacţia de hipersensibilitate de tipul II se realizează cu participarea:

A. sistemului complement

B. reaginelor

C. macrofagelor

D. celulelor K

E. imunoglobulinelor G

25. Penetrarea în circulaţie doar a unei cantităţi infime de alergen este datorată:

A. bronhiilor

B. ficatului

C. splinei

127

D. intestinului subţire

E. rinichilor

26. La persoanele cu predispoziţie genetică pentru bolile alergice, interleukinele secretate de

către limfocitul Th2, sunt implicate în:

A. sinteza de IgA2

B. sinteza de IgM

C. maturarea mastocitelor

D. creşterea numărului de eozinofile

E. fixarea IgE de mastocite şi bazofile cu fragmentele Fab

27. În bolile alergice degranularea mastocitului cu descărcarea consecutivă a mediatorilor

biochimici are loc:

A. la primul contact cu alergenul

B. după captarea alergenului de către IgE prin gruparea Fab (fragmentul Fc este fixat pe mastocit)

C. ca o consecinţă a influxului de ioni de calciu

D. după captarea alergenului de către IgE prin gruparea Fc (fragmentul Fab este fixat pe mastocit)

E. ca o consecinţă a influxului de ioni de sodiu

28. Interferonul γ secretat de către limfocitele Th1 prezintă următoarele roluri:

A. activează macrofagele

B. stimulează sinteza de IgE

C. inhibă sinteza de IgE

D. produce eozinofilie

E. produce degranularea mastocitelor

29. În reacţia de hipersensibilizare de tip 1 sunt stimulate următoarele celule:

A. limfocitele B

B. interleukina 2

C. interferonul γ

D. limfocitele Th2

E. limfocitele Th1

30. Mediatorii preformaţi eliberaţi în faza de răspuns precoce a reacţiei de hipersensebilitate

sunt reprezentaţi de:

A. triptază

B. prostaglandinele

C. citokinele

D. heparină

E. histamină

31. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la heparină:

A. este o proteină

B. este o mucopolizaharidă

C. are activitate anticoagulantă

D. are activitate antihistaminică

E. contribuie la repararea vaselor de sânge prin activarea fibrinogenului

32. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la bazofilele care participă la reacţia de

hipersensibilitate de tipul I:

A. conţin pe suprafaţa lor receptori cu mică afinitate pentru IgE (Fcε RII)

B. activarea lor este mai rapidă decât cea a mastocitelor

C. nu conţin pe suprafaţa lor receptori pentru C3a şi C5a

D. conţin pe suprafaţa lor receptori cu mare afinitate pentru IgE (Fcε RI)

128

E. degranularea masivă a bazofilelor se întâlneşte în şocul anafilactic

33. Receptorii H1 ai histaminei se găsesc în:

A. piele

B. celulele gastrice

C. musculatura netedă

D. celulele T

E. musculatura striată

34. Reacţia de hipersensibilitate de tip II apare în:

A. infecţii streptococice (cardita reumatismală)

B. reacţii alergice

C. reacţiile posttransfuzionale

D. anemia hemolitică a nou-născutului

E. reacţia de tip Arthus

35. Reacţia de hipersensibilitate de tip III se manifestă cu:

A. febră

B. splenomegalie

C. leucocitoză cu neutrofilie şi eozinofilie

D. creşterea complementului seric

E. albuminurie

36. Faza tardivă a răspunsului imun în alergie se caracterizează prin :

A. apare la 24 de ore de la debut

B. apare la 2-6 ore de la debut

C. se constituie infiltratul inflamator cu mastocite

D. se constituie infiltratul inflamator leucocitar şi apar leziunile tisulare

E. histamina nu se eliberează în această fază

37. Histamina determină prin stimularea receptorilor de pe fibrele musculare următoarele:

A. bronhoconstricţie

B. vasodilataţie arteriolocapilară

C. scade permeabilitatea capilară

D. scade motilitatea intestinală

E. reacţie urticariană

38. Prostaglandinele au următoarele acţiuni:

A. vasodilataţie

B. vasoconstricţie

C. bronhoconstricţie

D. activitate anticoagulantă

E. scade permeabilitatea capilarelor

39. Mastocitele se activează neimun (direct) de către:

A. factori nespecifici

B. antibioterapia

C. antiinflamatorii

D. opiacee

E. substanţe hiperosmolare

40. Leocotrienele determină:

A. constricţia musculaturii netede

B. scade permeabilitatea vasculară

129

C. creşte producţia de mucus

D. deprimă performanţa cardiacă

E. relaxează musculatura netedă

41. Tabloul clinic al formei sistemice a anafilaxiei cuprinde:

A. respirator-edem laringeal

B. respirator-astm

C. digestiv-dureri abdominale

D. cardiovascular-hipotensiune arterială

E. digestiv-tulburări de tranzit

42. Histamina are următoarele efecte :

A. vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii capilare la nivel tisular

B. bronhoconstricţie cu hipersecreţie de mucus

C. contracţii intestinale dureroase

D. vasoconstricţie în teritoriul cerebral

E. inhibă secreţia de acid la nivel gastric

43. Care din următoarele afirmaţii, despre alergie, sunt adevărate:

A. persoanele cu teren atopic prezintă un titru crescut de IgE plasmatic

B. în mod normal la primul contact cu alergenul are loc stimularea limfocitelor T supresor care induc

sinteza de IgM

C. la persoanele cu teren atopic sunt stimulate limfocitele T helper 2 la primul contact cu antigenul

D. la primul contact cu alergenul pot apare reacţii alergice severe de tip şoc anafilactic

E. IgE se vor fixa cu capătul Fab pe receptorii de mare afinitate de pe mastocite

44. Mediatorii sintetizaţi de mastocite sunt:

A. histaminaza

B. leucotriene

C. histamina

D. factorul chemotactic al neutrofilelor

E. prostaglandine

45. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la reacţia de hipersensibilitate de tip I, sunt

adevărate:

A. la persoanele cu teren atopic are loc stimularea limfocitelor Th2 urmata de secreţia de interleukine

B. la persoanele fără teren atopic, la primul contact cu antigenul are loc stimularea limfocitelor

Tsupresor

C. la persoanele alergice nivelul reaginelor serice este normal

D. la persoanele cu teren atopic limfocitele Th1 sunt stimulate inducând sinteza de IgE

E. la primul contact cu alergenul moleculele de IgE se vor fixa prin extremitatea Fab pe mastocite

46. Prin degranulare, mastocitele eliberează următorii mediatori preformaţi :

A. histamina

B. leucotriene

C. prostaglandine

D. factor chemotactic pt. neutrofile

E. factor chemotactic pt. eozinofile

47. Imunitatea celulară se realizează prin:

A. limfocite T helper

B. bazofile

C. eozinofile

D. anticorpi

130

E. limfocite T citotoxice

48. Care din următoarele afirmaţii sunt false:

A. mediatorii de novo implicaţi în alergie sunt eicosanoiziii

B. prostaglandinele sunt eliberate prin degranularea mastocitelor

C. tromboxanii se sintetizează pe calea lipooxigenazei

D. leucotrienele provenite din acidul arahidonic intervin în procesul inflamator al arborelui

traheobronşic inducând hiperproducţie de mucus şi efect chemotactic

E. interleukina-1 nu este implicată în fiziopatologia febrei

49. Răspunsul imun:

A. este o reacţie nespecifică

B. este o reacţie specifică de apărare a organismului

C. apare rapid în urma contactului cu agentul inflamator

D. este caracterizat prin manifestări locale şi manifestări sistemice

E. are memorie

50. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. organele limfatice centrale sunt reprezentate de timus şi splină

B. plasmocitele activate secretă anticorpi

C. anticorpii sunt lipoproteine din clasa albuminelor

D. TSH-ul este hormonul tireotrop care stimulează secreţia de tiroxină

E. etapa pulmonară a respiraţiei se realizează prin schimbul de gaze la nivelul membranelor alveolo-

capilare

51. Histamina produce:

A. vasodilataţie cu edem şi eritem

B. creşterea producţiei de mucus şi bronhoconstricţie

C. durere

D. vasodilataţie cu scăderea permeabilităţii vasculare

E. creşterea secreţiei de endotelină

52. Homeostazia imună este menţinută de timus prin :

A. maturaţia precursorilor limfocitari T

B. distribuţia limfocitelor B către organele limfoide periferice

C. distribuţia limfocitelor T către anumite arii ale organelor limfoide periferice

D. stimularea limfocitelor B

E. imunitatea umorală

53. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la anticorpi, sunt adevărate:

A. sunt sintetizaţi şi secretaţi de plasmocite

B. prezintă un fragment Fab şi două fragmente Fc

C. IgA este implicată în alergie

D. IgM intervin în răspunsul imun primar

E. IgG intervin în răspunsul imun secundar

54. Antigenele incomplete sunt reprezentate de :

A. haptene complete

B. haptene simple

C. nucleoproteine

D. prostaglandine

E. limfokine

55. Imunitatea se clasifică în :

131

A. imunitate umorală

B. imunitate celulară

C. imunitate tisulară

D. imunitate naturală pasivă

E. imunitate dobândită activ

56. Receptorii cu mare afinitate pentru IgE se găsesc pe suprafaţa următoarelor celule:

A. limfocite B

B. macrofage

C. monocite

D. mastocite

E. bazofile

57. Receptorii cu mică afinitate pentru IgE se găsesc pe suprafaţa următoarelor celule, cu

excepţia:

A. limfocite B

B. macrofage

C. eozinofile

D. mastocite

E. bazofile

58. PAF (factorul activator plachetar) are următoarele acţiuni:

A. stimulează producţia de mucus la nivel traheobronşic

B. induce bronhoconstricţia

C. inhibă fagocitoza

D. are efect anticoagulant

E. produce trombocitopenie

59. Prima linie de apărare este constituită de către:

A. limfocitele B

B. bariere anatomice

C. limfocitele T

D. mucoasa tractului respirator

E. glandele sebacee

60. Lizozimul este prezent în:

A. perspiraţie

B. sucul gastric

C. lacrimi

D. salivă

E. secreţii genitale

61. Mecanismele mecanice de îndepărtare sunt reprezentate de:

A. micţiune

B. activarea limfocitelor T

C. tuse

D. activarea plasmocitelor

E. formarea complexelor antigen-anticorp

62. Afirmaţiile corecte referitoare la sistemul imun sunt:

A. induce apariţia inflamaţiei

B. reprezintă cea de-a doua linie de apărare

C. se instalează lent

D. este nespecific

132

E. oferă organismului protecţie de lungă durată

63. Celulele care aparţin imunităţii înnăscute sunt:

A. limfocitele T

B. macrofagele

C. limfocitele B

D. eozinofilele

E. neutrofilele

64. Imunitatea înnăscută include:

A. pH-ul acid al stomacului

B. sinteza de plasmocite

C. fagocitarea de către macrofage

D. prezenţa în sânge a unor compuşi care distrug patogenii

E. sinteza de imunoglobuline

65. După originea reactivităţii imune, imunitatea poate fi: A. imunitate umorală

B. imunitate dobândită

C. imunitate moştenită

D. imunitate naturală

E. imunitate celulară

66. Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea naturală sunt:

A. poate fi naturală sau artificială

B. este produsă de un răspuns imun

C. omul nu se îmbolnăveşte de vaccina bovinelor

D. se instalează după vaccinare

E. este prezentă încă de la naştere

67. Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea dobândită natural sunt:

A. se instalează după supunerea organismului la vaccinare

B. se instalează ca rezultat al trecerii organismului prin boală

C. nu este practic produsă de un răspuns imun

D. se mai numeşte şi postinfecţioasă

E. este prezentă încă de la naştere

68. După mecanismul de instalare al imunităţii dobândite, imunitatea poate fi:

A. artificială

B. activă

C. adoptivă

D. naturală

E. pasivă

69. Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea dobândită activ sunt:

A. se instalează după supunerea organismului la vaccinarea selectivă

B. se obţine prin transferul de efectori activi

C. se obţine prin transfer de celule imunocompetente

D. reprezintă o imunitate de scurtă durată

E. nu este produsă de un răspuns imun

70. Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea dobândită pasiv sunt:

A. se obţine prin transferul transplacentar


133

C. reprezintă o imunitate de lungă durată


E. se obţine prin transferul de anticorpi de la un organism imunizat

71. După tipul de efector imunologic, imunitatea poate fi : A. dobândită

B. umorală

C. naturală

D. artificială

E. celulară

72. Afirmaţiile corecte referitoare la limfocit sunt:

A. îşi are originea la nivelul ficatului în viaţa intrauterină

B. nu necesită maturarea în alte organe

C. îşi are originea la nivelul măduvei osoase la făt

D. prezintă caractere imunocompetente imediat după ce se formează

E. se formează din celula stem

73. Populaţia celulară care compune sistemul imunitar este reprezentată de:

A. sistemul limfocitar

B. hematii

C. sistemul reticulo-endotelial

D. sistemul nervos

E. celulele stem

74. Activitatea sistemului imunitar se caracterizează prin:

A. specificitate

B. rapiditatea sintezei de Ac

C. memoria imunologică

D. stimularea măduvei de a produce mai multe limfocite

E. stimularea limfocitelor T pentru producerea imunoglobulinelor

75. Afirmaţiile corecte referitoare la limfocite sunt:

A. limfocitele B se maturează în timus

B. limfocitele B nu necesită instruire

C. după instruire, limfocitele T colonizează ganglionii limfatici

D. doar limfocitele B prezintă specificitate

E. limfocitele T pot produce limfokine

76. Afirmaţiile corecte referitoare la limfocitele B sunt:

A. se transformă în plasmocite

B. nu pot produce clone

C. secretă limfokine

D. produc anticorpi

E. produc imunoglobuline

77. Afirmaţiile corecte referitoare la limfocitele T sunt:

A. produc Ac

B. secretă limfokine

C. se transformă în plasmocite

D. se pot transforma în celule cu memorie

E. produc imunoglobuline

78. Afirmaţiile corecte referitoare la antigene sunt:

134

A. pot lua naştere în organism prin apariţia unor mutaţii somatice

B. declanşează răspunsul imun

C. sunt produse de plasmocite

D. nu sunt recunoscute de sistemul imunitar

E. reacţionează specific cu produsele rezultate în urma elicitirii acestora

79. Afirmaţiile adevărate referitoare la imunogene sunt:

A. reprezintă antigenele complete

B. nu pot declanşa un răspuns imun umoral singure

C. reprezintă antigenele incomplete

D. prezintă imunogenitate şi specificitate

E. necesită cuplarea cu o moleculă carrier

80. Afirmaţiile adevărate referitoare la haptene sunt:

A. reprezintă antigenele complete

B. nu pot declanşa un răspuns imun umoral singure

C. reprezintă antigenele incomplete

D. prezintă imunogenitate şi specificitate

E. necesită cuplarea cu o moleculă carrier

81. Haptenele pot fi: A. antigene complete

B. haptene precipitante

C. haptene inhibitorii

D. anticorpi incompleti

E. haptene neprecipitante

82. Haptenele precipitante reprezintă:

A. haptene simple care nu pot stimula producerea de anticorpi

B. haptene care blochează anticorpii omologi, fără a forma precipitate

C. haptene complete

D. haptene care se combină cu anticorpul omolog precipitant

E. haptene care "În vitro" nu stimulează producerea de anticorpi

83. Sunt antigene complete:

A. dizaharidele

B. nucleoproteinele

C. compuşii organici simpli

D. polizaharidele

E. proteinele

84. Sunt haptene complete:

A. lipidele

B. compuşii organici simpli

C. dizaharidele

D. polipeptidele

E. acizii nucleici

85. Sunt haptene incomplete:

A. lipidele

B. compuşii organici simpli

C. dizaharidele

D. polipeptidele

E. acizii nucleici

135

86. Anticorpii reprezintă:

A. glicoproteine ce sunt capabile să se combine specific cu Ig

B. substanţe care declanşează răspunsul imun

C. au drept scop indepartarea Ag

D. sunt sintetizaţi de limfocitele B

E. sunt sintetizaţi de limfocitele T

87. Afirmaţiile corecte referitoare la structura anticorpilor sunt:

A. prezintă două lanţuri uşoare

B. prezintă două lanţuri grele

C. prezintă două fragmente Fc

D. prezintă două fragmente Fab

E. prezintă forma literei Y

88. Afirmaţiile corecte referitoare la plasmocite sunt:

A. îşi au originea în limfocitele T

B. secretă anticorpi

C. se găsesc numai în măduva hematogenă

D. secretă proteine

E. secretă antigene

89. Afirmaţiile corecte referitoare la tipurile de imunoglobuline sunt:

A. se deosebesc printr-o secvenţă a lanţului L

B. lanţul γ este prezent la IgG

C. lanţul ε este prezent la IgE

D. lanţul μ este prezent la IgG

E. lanţul δ este prezent la IgA


A. apar în timpul răspunsul imun primar

B. apar în timpul răspunsul imun secundar

C. pot inhiba sinteza de IgM

D. intervin în aglutinarea şi liza germenilor

E. participă la eliminarea autoantigenelor

91. Afirmaţiile corecte referitoare la IgA sunt: A. nu traversează placenta

B. activează complementul pe calea directă

C. sunt prezente în secreţii

D. reprezintă cele mai numeroase tipuri de Ig din ser

E. sunt prezente în laptele matern

92. Afirmaţiile corecte referitoare la IgM sunt:

A. se numesc şi reagine

B. reprezintă imunoglonulinele cele mai răspândite în ser

C. apar în răspunsul imun primar

D. traversează placenta

E. nu activează complementul

93. Afirmaţiile corecte referitoare la IgD sunt: A. nivelul IgD este crescut în serul gravidelor

B. se numesc şi reagine

C. nivelul creşte în reacţii de hipersensibilitate

136

D. sunt prezente în secreţii

E. nivelul creşte în timpul travaliului

94. Afirmaţiile corecte referitoare la IgE sunt:

A. se numesc anticorpi homocitotropi

B. se numesc reagine

C. nivelul creşte în timpul travaliului

D. apar în răspunul imun primar

E. apar în răspunsul imun secundar

95. Compartimentele sistemului limfatic sunt:

A. compartimentul celulelor stem

B. compartimentul celulelor

C. compartimentul organelor limfatice centrale

D. compartimentul celulelor susa

E. sistemul limfatic este reprezentat doar de organele limfactice principale

96. Compartimentul organelor limfatice centrale este reprezentat de:


B. timus

C. ficat

D. splină

E. măduva hematogenă

97. Compartimentul organelor limfatice periferice este reprezentat de:


B. timus

C. ficat

D. splină

E. măduva hematogenă

98. Afirmaţiile corecte referitoare la compartimentul celelelor susa sunt:

A. derivă din celulele stem pluripotentate

B. include şi splina

C. primele celule susa se formează în sacul vitelin

D. aici au loc maturarea limfocitelor T

E. dă naştere la limfocitele pre-T

99. Afirmaţiile corecte referitoare la timus sunt:

A. joacă un rol bine definit în procesul de maturaţie şi diferenţiere a limfocitelor B

B. ajută la deprimarea răspunsului imun celular

C. ajută la menţinerea homeostaziei imune

D. ajută la procesul de maturaţie a plasmocitelor

E. este implicat în distribuţia limfocitelor T către organele limfoide centrale

100. Afirmaţiile corecte referitoare la splină sunt:

A. ajută la maturarea limfocitelor B

B. zona imediat limitrofă arteriolei centrale este populată de către limfocite T

C. limfocitele se găsesc în pulpa roşie

D. teritoriul de la periferia PALS conţine aproape în exclusivitate limfocite B

E. printre limfocite B se pot gasi şi macrofage

101. Afirmaţiile corecte referitoare la ganglionii limfatici sunt:

A. zona paracorticală este populată aproape în exclusivitate de limfocite B

137

B. zona medulară conţine numai limfocite B

C. zona medulară conţine limfocite T

D. zona medulară conţine plasmocite

E. zona paracorticală cuprinde celule prezentatoare de antigen

102. Imunitatea sistemică este reprezentată de:

A. splină

B. timus

C. măduva hematogenă

D. ganglioni limfatici

E. ficat

103. Funcţia imunităţii sistemice depinde de:

A. antigene

B. anticorpi

C. limfocite

D. mastocite

E. neutrofile

104. Reacţiile de hipersensibilitate pot fi mediate umoral cu ajutorul:

A. limfocitelor T

B. IgE

C. IgM

D. IgG

E. IgA

105. Afirmaţiile corecte referitoare la reacţiile de hipersensibilitate sunt:

A. apar la primul contact cu antigenul

B. se pot declanşa la întâlnirea antigenului incomplet din alergenul iniţial

C. organismul sintetizează anticorpi specifici pentru alergen

D. între stimularea şi manifestarea sensibilităţii există o perioada de latenţă

E. se pot declanşa numai cu haptena antigenului care a realizat stimularea iniţială

106. Reacţia de hipersensibilitate de tipul I reprezintă:


B. hipersensibilitatea tardivă

C. hipersensibilitatea citotoxică

D. hipersensibilitatea mediată celular de limfocitele T

E. hipersensibilitatea anafilactică

107. Reacţia de hipersensibilitate de tipul II reprezintă:



C. hipersensibilitatea dependentă de IgG


E. hipersensibilitatea dependentă de IgM

108. Reacţia de hipersensibilitate de tipul IV reprezintă:

A. hipersensibilitatea mediată de complexe imune




E. hipersensibilitatea dependentă de IgM

138

109. În reacţia de hipersensibilitate de tip I se secretă: A. IgA

B. reagine

C. IgG

D. IgE

E. alergeni

110. IgE se fixează de:

A. limfocite T

B. eozinofile

C. neutrofile

D. bazofile

E. mastocite

111. Afirmaţiile corecte referitoare la reacţia de hipersensibilitate de tip I sunt:

A. toleranţa la alergeni se produce prin sinteza IgM

B. la primul contact cu antigenul are loc prezentarea acestuia limfocitelor Ts

C. complexul major de histocompatibilitate tip II stimulează limfocitele CD8

D. anergia apare la o persoană cu teren atopic

E. anergia apare la o persoană ce sintetizează IgM la întâlnirea cu un antigen

112. Anticorpii formaţi ca răspuns la primostimulul antigenic sunt:

A. IgG

B. anticorpi anafilactici

C. IgD

D. IgE

E. reagine

113. Moleculele de IgE se fixează pe suprafaţa:

A. neutrofilelor

B. bazofilelor

C. limfocitelor T

D. mastocitelor

E. eritrocitelor

114. Prezintă receptori cu mare afinitate pentru IgE:

A. macrofage

B. bazofile

C. limfocite B

D. mastocite

E. eozinofile

115. Prezintă receptori cu afinitate mică pentru IgE:

A. macrofage

B. bazofile

C. limfocite B

D. mastocite

E. eozinofile

116. Mesagerii secunzi intracelulari care activează celula sunt:

A. ionii de calciu

B. ATP

C. ADP

D. AMPc

139

E. ionii de sodiu

117. În faza de răspuns precoce a reacţiei de hipersensibilitate apare:

A. eliberarea mediatorilor preformaţi

B. eliberarea mediatorilor neoformaţi

C. recrutarea de celule proinflamatorii

D. eliberarea aminelor vasoactive eliberate din granulele bazofilelor

E. constituirea infiltratului inflamator cu eozinofile

118. În faza tardivă a răspunsului reacţiei de hipersensibilitate apare:

A. eliberarea mediatorilor preformaţi

B. eliberarea mediatorilor neoformaţi

C. recrutarea de celule proinflamatorii

D. eliberarea aminelor vasoactive eliberate din granulele bazofilelor

E. constituirea infiltratului inflamator cu eozinofile

119. Celulele implicate în alergii sunt:

A. neutrofilele

B. mastocitele

C. bazofilele

D. plachetele

E. eozinofilele

120. Mediatorii preformaţi sunt reprezentaţi de:

A. serotonină

B. leucotrienele

C. prostaglandinele

D. tromboxanii

E. histamină

121. Mediatorii de novo sunt reprezentaţi de:

A. serotonină

B. leucotrienele

C. prostaglandinele

D. tromboxanii

E. histamină

122. Histamina prezintă următoarele efecte:

A. produce vasoconstricţie

B. creşte permeabilitatea vasculară

C. contractă musculatura netedă

D. scade producţia de mucus

E. produce vasodilataţie

123. Leucotrienele prezintă următoarele efecte:


B. deprimă performanţa cardiacă

C. scad secreţia de mucus

D. produc vasoconstricţie

E. induc generarea de prostaglandine

124. Factorul de activare al trombocitelor prezintă următoarele efecte:

A. produce vasoconstricţie

B. creşte permeabilitatea vasculară

140

C. induce hiporeactivitatea bronşică

D. produce chemotactism

E. produce vasodilataţie

125. Forma locală a anafilaxiei prezintă fenomene:

A. astm bronşic

B. şoc anafilactic

C. hipotensiune

D. urticarie

E. angioedem

126. Un organism sensibilizat pe cale tegumentară prezintă următoarele fenomenele

restrânse:

A. urticarie

B. hipertensiune


D. astm bronşic

E. angioedem

127. Un organism sensibilizat pe mucoasa respiratorie prezintă următoarele fenomene

restrânse:

A. rinită alergică

B. angioedem


D. astm bronşic

E. hipotensiune

128. În forma sistemică a anafilaxiei apare:

A. astm bronşic

B. hipotensiune

C. angioedem

D. obstrucţie bronşică

E. fenomene de şoc

129. Reacţiile de hipersensibilizare apar:

A. la indivizi sensibilizaţi în prealabil printr-un contact anterior cu antigenul, deci sunt reacţii

secundare

B. la persoanele cu teren atopic

C. ca reacţii anafilactice mediate de reagine

D. la persoanele predispuse genetic (atopici) care prezintă un titru foarte scăzut de IgE seric

E. ca reacţii mediate de limfocitele T sensibilizate

130. Reacţiile de sensibilizare sunt:

A. răspunsuri imune

B. reacţii secundare ce apar la indivizi sensibilizaţi în prealabil

C. de 3 tipuri clasificate de Gell şi Coombs

D. situaţii în care în urma contactului cu un anumit antigen organismul devine mai sensibil la factorul

respectiv

E. mediate fie umoral, fie celular

131. Reacţiile de hipersensibilitate mediate umoral prezintă următorii efectori imunologici:

A. imunoglobuline A

B. imunoglobuline G

C. imunoglobuline M

141

D. complexe imune

E. imunoglobuline D

132. Reacţia de hipersensibilitate de tip II - citotoxică este mediată de anticorpi de tipul :

A. Ig G

B. Ig M

C. Ig E

D. Ig A

E. Ig D

133. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la alergie sunt false:

A. se numeşte şi hipersensibilitate reaginică

B. la persoanele cu teren atopic există un titru scăzut de Ig E în ser

C. la primul contact cu alergenul se activează doar limfocitele B cu secreţie de Ig A şi Ig M cu rol

protector, de eliminare a alegenului

D. la persoanele cu teren atopic are loc stimularea limfocitelor Th2 urmată de secreţia de interleukine

implicate în sinteza crescută de Ig E cu capacitate citofilică mică

E. limfocitele Th1 cu secreţie predominantă de interferon gama sunt inhibate

134. La primul contact cu alergenul, Ig E se fixează pe mastocite:

A. pe receptorii FcεRII

B. pe receptorii de mică afinitate

C. pe receptorii FcεRI

D. prin extremitatea Fc

E. prin extremitatea Fab

135. Faza de răspuns precoce se caracterizează prin manifestări clinice alergice produse prin

eliberarea mediatorilor preformaţi ca :

A. histamină

B. heparină

C. interferon

D. prostaglandine

E. leucotriene

136. Leucotriena (LTE4) are următoarele efecte:

A. bronhoconstrictoare

B. produce vasodilataţie

C. creşte permeabilitatea capilară

D. induce apariţia edemelor

E. antiagregante plachetare

137. Legarea anticorpilor de celula ţintă cu activarea pe cale clasică a complementului şi

citoliză consecutivă, se întâlneşte în :

A. reacţiile posttransfuzionale cu hemoliză intravasculară

B. anemia hemolitică a nou-născutului

C. astmul bronşic

D. şocul anafilactic

E. reacţia de tip Arthus

138. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la hipersensibilitatea de tip III sunt

adevărate:

A. este o reacţie mediată de complexe imune cu participarea complementului

B. este o reacţie mediată de limfocitele T

C. este o reacţie citotoxică mediată de reagine

142

D. complexele Ag-Ac pătrund prin epiteliul vascular, se depun pe membrana bazală a vaselor şi

activează complementul

E. boala serului este un exemplu de reacţie de hipersensibilitate de tip III generalizată la pacienţii

cărora li s-a administrat , în scop terapeutic, doze mari de ser imun heterolog

139. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la hipersensibilitatea de tip III sunt false:

A. este o reacţie mediată de complexe imune cu participarea complementului

B. este o reacţie mediată celular fiind rezultatul unei interacţiuni exagerate dintre un antigen şi

mecanismele imunităţii celulare

C. este o reacţie citotoxică mediată de reagine

D. complexele Ag-Ac pătrund prin epiteliul vascular, se depun pe membrana bazală a vaselor şi

activează complementul

E. reacţiile au rol în apărarea antiinfecţioasă faţă de infecţii cronice cu bacterii intracelulare

(tuberculoza, lepra,bruceloza,etc)

140. Imunitatea ca reacţie de apărare a organismului are următoarele caracteristici, cu

excepţia:

A. este o reacţie nespecifică, cu memorie

B. se instalează lent

C. intervine rapid prin degranularea mastocitelor şi sinteza de anticorpi

D. începe în câteva secunde şi are memorie

E. conferă organismului o protecţie de lungă durată sau permanentă

141. După originea reactivităţii imune, deosebim următoarele tipuri de imunitate:

A. naturală

B. dobândită

C. umorală

D. celulară

E. reaginică

142. După o perioadă de instruire în timus sau în bursă, limfocitele colonizează următoarele

organe:

A. măduva oaselor

B. splina

C. ganglionii limfatici

D. timusul

E. ficatul

143. Ca urmare a recunoaşterii antigenice, limfocitele Ag-specifice selectate suferă

următoarele modificări:

A. activare metabolică

B. expansiune clonală

C. inhibarea clonei selectate cu secreţia de anticorpi

D. selecţia clonală

E. se transformă în limfocite cu memorie

144. Plasmocitele sunt răspândite în următoarele ţesuturi limfoide:

A. timus

B. ganglioni limfatici

C. splină

D. de la baza vilozităţilor mucoasei intestinale

E. din epiploon

143

145. În faza de plasmocit, celula nu se mai divide, întreaga energie disponibilă fiind

consumată pentru sinteza de:

A. imunoglobuline

B. anticorpi

C. interleukine

D. limfocite

E. reagine

146. Imunitatea înnăscută include următoarele procese :

A. distrugerea tegumentelor la invazia microorganismelor

B. fagocitarea bacteriilor și a altor agresori de către leucocite și celulele sistemului macrofagic tisular

C. prezența lizozimului, care reacționează cu anumite categorii de bacterii gram-pozitive și le

inactivează

D. prezența limfocitelor natural killer care pot recunoaște și distruge celulele străine, celulele

tumorale și chiar unele celule infectate

E. distrugerea microorganismelor ingerate de către secrețiile acide gastrice și de către enzimele

digestive

147. Despre imunitatea dobândită putem afirma următoarele lucruri :

A. această imunitate nu poate conferi o protecție deplină

B. organismul uman are capacitatea de a dezvolta o imunitate specifică care acționează extrem de

puternic împotriva agenților agresori

C. nu poate proteja organismul de efectul anumitor toxine, precum toxina botulinică paralitică sau

toxina tetanică

D. tratamentul cunoscut sub numele de imunizare este important pentru protejarea ființelor umane

împotriva bolilor și a toxinelor

E. organismul uman este protejat de toxina tetanică în doze de până la 100.000 de ori mai mari față

de cantitatea care ar fi fost letală în lipsa imunizării

148. Selectați răspunsurile adevărate despre limfocitele T și limfocitele B :

A. ambele tipuri de celule derivă în viața embrionară din celulele stem hematopoietice pluripotente

B. doar limfocitele B ajung în țesutul limfoid

C. limfocitele T activate migrează și sunt procesate inițial în timus și sunt responsabile de imunitatea

mediată celulară

D. limfocitele B , care vor ajunge să producă anticorpi, sunt procesate în ficat în trimestrul al II-lea

de viață fetală, respectiv în măduva osoasă, în ultima parte a vieții fetale și după naștere

E. limfocitele T au fost descoperite pentru prima dată la păsări și sunt responsabile de imunitatea

umorală

149. Despre procesarea limfocitelor T în timus sunt incorecte următoarele răspunsuri:

A. în timus ele se divid rapid și dobândesc totodată o mare diversitate în reacția împotriva diferiților

antigeni specifici

B. dacă un limfocit T reacționează cu unul dintre antigeni, el este eliberat în circulație

C. timusul selectează care dintre limfocitele T vor fi eliberate în circulație realizând inițial un

amestec între aceste limfocite și toți antigenii specifici din țesuturile organismului

D. îndepărtarea timusului cu câteva luni înainte de naștere nu împiedică apariția tuturor proceselor

imunității mediate celular

E. singurele limfocite T eliberate în circulație sunt cele care nu reacționează cu antigenii proprii ai

organismului, ci doar cu antigenii proveniți dintr-o sursă externă

150. Următoarele afirmații despre limfocite sunt adevărate :

A. în țesutul limfoid există milioane de tipuri diferite de limfocite B și T preformate, capabile să

producă tipuri extreme de specifici de anticorpi sau limfocite T activate

144

B. fiecare dintre aceste limfocite preformate sunt capabile să producă mai multe tipuri de anticorpi

sau de limfocit T activat, care nu au specificitate unică și pot reacționa cu mai multe tipuri de

antigene

C. în cazul unui limfocit B, celulele descendente vor secreta tipul specific de anticorpi, care circulă

apoi prin tot organismul

D. după ce un limfocit este activat de către antigenul său specific, el se va reproduce foarte puțin,

formând un număr foarte mic de limfocite identice

E. totalitatea limfocitelor capabile se producă un anticorp specific sau un anumit tip de limfocit T

activat poartă numele de clonă limfocitară

151. Despre originea multitudinii de clone limfocitare putem afirma :

A. există numai câteva sute sau câteva mii de gene care codifică milioane de tipuri diferite de

anticorpi și de limfocite T

B. în celula stem originară, este prezent întotdeauna materialul genetic complet necesar pentru

formarea fiecărui tip de limfocit T și B

C. în timpul procesării limfocitelor T și B există fragmente genice ce se amestecă unele cu altele în

combinații aleatorii, proces ce duce la formarea genelor complete

D. pentru fiecare limfocit T sau B funcțional care se formează, genele nu codifică specificitate pentru

un singur antigen

E. celulele mature devin limfocite B sau T cu o specificitate înaltă, care se răspândesc și populează

țesutul limfoid

152. Selectați răspunsurile adevărate despre producerea anticorpilor de către plasmocite :

A. înainte de expunerea la antigenul specific, clonele de limfocite B din țesutul limfoid se află într-o

stare de activare

B. după expunerea la un antigen străin, macrofagele din țesutul limfoid fagocitează antigenul și apoi

îl prezintă limfocitelor B adiacente

C. limfocitele B specifice pentru respectivul antigen încep să-și mărească dimensiuni și capătă un

aspect de plasmoblast

D. plasmocitele mature produc anticorpi de tip gamagobuline cu o rată extrem de rapidă, 200 de

molecule/sec pentru fiecare plasmocit

E. limfocitele T citotoxice contribuie la activarea intensă a limfocitelor B

153. Despre formarea celulelor cu memorie și diferența între răspunsul imun primar și cel

secundar putem afirma :

A. populația de limfocite B din clona specific activată își mărește marcat numărul, noi limfocite B

adăugându-se limfocitelor originale ale acestei clone

B. aceste limfocite populează toate țesuturile limfoide și rămân inactivate până când sunt din nou

activate de același antigen și poartă numele de celule cu memorie

C. o expunere ulterioară la același antigen va determina un răspuns mult mai lent și scăzut, deoarece

numărul limfocitelor B cu memorie este mult mai mic decât al limfocitelor B originale din clona

respectivă

D. răspunsul primar debutează rapid după expunerea la antigen, este mult mai puternic și se soldează

cu producerea prelungită de anticorpi, timp de mai multe luni

E. creșterea intensității și duratei de manifestare a răspunsului imun secundar stă la baza procesului

de imunizare realizat prin injectarea unui antigen în doze repetate

154. Selectați răspunsurile corecte despre structura anticorpilor :

A. anticorpii sunt gamaglobuline ce poartă numele de imunoglobuline

B. toate imunoglobulinele sunt alcătuite din combinații de lanțuri polipeptidice usoare și grele

C. anticorpii constituie în mod normal aproximativ 50% din totalitatea proteinelor plasmatice

D. porțiunea constantă a anticorpului este resposabilă de capacitatea de atașare la complexul

complementului, ușurință cu care anticorpii traversează membranele

145

E. imunoglobulinele au în structură combinații de până la 5 lanțuri grele și 5 lanțuri ușoare, care dau

naștere imunoglobulinelor cu greutate moleculară mare

155. Selectați răspunsurile adevărate despre specificitatea anticorpilor :

A. când anticorpul are o specificitate crescută, asocierea dintre antigen și anticorp este foarte

puternică, fiind menținută numai prin legături hidrofobe

B. fiecare anticorp este specific unui anumit antigen, iar specificitatea este determinată de

organizarea structurală unică a aminoacizilor din porțiunea variabilă a lanțurilor grele și ușoare

C. când anticorpul are o specificitate crescută, asocierea dintre antigen și anticorp este foarte

puternică, fiind menținută numai prin atracții între ioni

D. când anticorpul are o specificitate crescută, asocierea dintre antigen și anticorp este foarte

puternică, fiind menținută și prin legături de hidrogen

E. fiecare anticorp este specific unui anumit antigen, iar specificitatea este determinată de

organizarea structurală unică a aminoacizilor din porțiunea variabilă doar a lanțurilor grele

156. Despre clasele de anticorpi putem afirma :

A. există 5 clase generale de anticorpi, denumite IgM, IgG, IgA, IgD și IgE

B. există 3 clase generale de anticorpi, denumite IgM, IgG, și IgE

C. IgG este un anticorp bivalent și constituie aproximativ 75% din anticorpii unei persoane normale

D. IgM formează un procent mic din masa totală de anticorpi, dar sunt implicați mai ales în reacțiile

alergice

E. o mare parte din anticorpii formați în cadrul răspunsului imun primar aparțin clasei IgM

157. Despre sistemul complementului putem afirma următoarele lucruri:

A. este un termen colectiv, care descrie un sistem alcătuit din 20 de proteine, multe dintre acestea

fiind precursori enzimatici

B. componentele principale ale acestui sistem sunt reprezentate de 10 proteine, notate de la C1 la C8

și B

C. precursorii enzimatici sunt în mod normal inactivi, dar pot fi activați în special prin calea clasică

D. calea clasică de activare a complementului este inițiată de o reacție anticorp-anticorp

E. componentele principale ale acestui sistem sunt reprezentate de proteine, notate de la C1 la C9

158. Efectele inflamatorii ale activării complementului în cascadă determină :

A. scăderea extravazării proteinelor din capilare

B. amplificarea suplimentară a fluxului sangvin, al cărui debit deja era crescut

C. coagularea proteinelor lichidului interstițial în spațiile tisulare împiedică răspândirea

microorganismului agresor către alte țesuturi

D. creșterea extravazării proteinelor din capilare

E. coagularea proteinelor lichidului interstițial în spațiile tisulare determină răspândirea

microorganismului agresor către alte țesuturi

159. Despre eliberarea limfocitelor T activate din țesutul limfoid și formarea celulelor cu

memorie putem afirma :

A. limfocitele T ce aparțin unei clone limfocitare specifice proliferează și eliberează un număr foarte

mare de limfocite T activate cu reacție specifică

B. procesul are loc într-un mod diferit celui de eliberare a anticorpilor de către limfocitele B activate

C. limfocitele T activate părăsesc în întregime țesutul limfoid și ajung în limfă

D. celulele cu memorie se răspândesc în întregul țesut limfoid al organismului

E. limfocitele T cu memorie se formează în același fel în care limfocitele B cu memorie sunt produse

de sistemul imunitar al anticorpilor

160. Selectați răspunsurile corecte despre proteinele MHC :

A. sunt codate de un grup mare de gene ce poartă numele de complex major de histocompatibilitate

146

B. leagă fragmente peptidice ale proteinelor antigenice care sunt degradate în exteriorul celulei

prezentatoare de antigen și le transportă spre interiorul celulei

C. limfocitele T răspund la antigeni numai când aceștia sunt legați de proteinele MHC

D. proteinele MHC I prezintă antigenii celulelor T citotoxice

E. proteinele MHC I prezintă antigenii celulelor T helper

161. Despre limfocitele T helper sunt adevărate următoarele afirmații :

A. rolul de principal reglator al tuturor funcțiilor imunologice este exercitat prin intermediul

mediatorilor lipidici, numiți limfokine

B. sunt cele mai numeroase limfocite T, constituid în mod normal mai mult de trei sferturi din

acestea

C. ele facilitează buna funcționare a sistemului imunitar

D. interleukina-3 este singura limfokină secretată de limfocitele T helper

E. limfokinele secretate acționează asupra altor celule din sistemul imunitar și asupra celulelor din

măduva osoasă

162. Despre limfocitele T citotoxice sunt incorecte următoarele răspunsuri :

A. sunt denumite celule killer (ucigașe)

B. sunt celule care acționează prin atac indirect, capabile să distrugă microorganismele și chiar

anumite celule proprii organismului

C. limfocitul T citotoxic secretă proteine perforante, ce poartă numele de perforine, care au

capacitatea de a realiza orificii în membrana celulelor atacate

D. prin eliberarea de substanțe citotoxice direct în celulele atacate apare o tumefiere aproape

imediată a celulei atacate

E. toate limfocitele T citotoxice au un efect distructiv în special asupra celulelor invadate de bacterii

163. Selectați răspunsurile adevărate despre limfocitele T citotoxice :

A. unele dintre aceste celule citotoxice pot rămâne în țesuturi timp de câțiva ani

B. sunt celule care acționează prin atac indirect, capabile să distrugă microorganismele și chiar

anumite celule proprii organismului

C. prin eliberarea de substanțe citotoxice direct în celulele atacate apare o tumefiere aproape imediată

a celulei atacate, care se dezintegrează la scurt timp după aceea

D. aceste limfocite joacă un rol important în distrugerea celulelor neoplazice, a celulelor din cordul

transplantat sau a altor tipuri de celule străine organismului

E. receptorii proteici de pe suprafața acestora determină legarea strânsă de acele microorganisme sau

celule care conțin antigenul specific

164. Selectați răspunsurile adevărate despre limfocitele T supresoare :

A. au capacitatea de a inhiba doar acțiunea limfocitelor T helper

B. împiedică inducerea de către celulele citotoxice a unor reacții imune excesive, care ar putea

distruge țesuturi proprii organismului

C. împreună cu limfocitele T helper sunt clasificate în categoria limfocitelor T reglatoare

D. prezintă un rol important în limitarea capacității sistemului imunitar de a ataca țesuturile proprii

ale organismului, efect ce poartă numele de toleranță imunitară

E. au capacitatea de a inhiba doar acțiunea limfocitelor T citotoxice

165. Autoimunitatea dă naștere mai multor boli specifice :

A. lupusul eritematos, în care persoana se imunizează simultan împotriva mai multor țesuturi diferite,

o boală care determină leziuni extinse și adesea un deces rapid

B. miastenia gravis, în care persoana se imunizează împotriva membranei bazale glomerulare

C. reumatismul articular acut, în care organismul se imunizează împotriva țesuturilor articulare și

cardiace

D. glomerulonefrita , în care persoana se imunizează împotriva membranei bazale glomerulare

E. astmul bronșic care apare adesea la persoanele cu teren alergic

147

166. Selectați răspunsurile corecte despre imunizarea prin injectare de antigeni :

A. imunizarea se utilizează de mulți ani pentru a induce imunitate înnăscută împotriva unor afecțiuni

specifice

B. imunizarea se face prin injectarea unor microorganisme anihiliate care își păstrează antigenii

chimici și este utilizată pentru protecția împotriva febrei tifoide, a tusei convulsive, difteriei și a

multor altor infecții bacteriene

C. o persoană poate fi tratată și împotriva unor toxine care au fost tratate cu substanțe chimice, iar

toxicitatea lor a fost inactivată, dar antigenii care determină imunitatea sunt în stare activă

D. imunitatea poate fi obținută și prin infectare cu organisme vii care au fost atenuate, iar acest

procedeu se utilizează pentru protejarea împotriva botulismului și tetanosului

E. imunitatea poate fi obținută și prin infectare cu organisme vii care au fost atenuate, iar acest

procedeu se utilizează pentru protejarea impotriva febrei galbene, rujeolei, variolei, etc

167. Funcțiile sistemului imun, în organismul uman, sunt:

A. distrugerea patogenilor

B. detectarea și distrugerea celulelor anormale (celule canceroase)

C. imunotoleranța pentru unii agenți patogeni

D. inițierea unor mecanisme nespecifice de apărare care prezintă memorie imunologică de lungă

durată

E. secreția de limfokine cu memorie

168. Care dintre următoarele celule sunt fagocite prezente în torentul circulator:

A. neutrofile

B. eozinofile

C. monocite

D. macrofage

E. mastocite

169. Care dintre următoarele sunt celule prezentatoare de antigen:

A. celule dendritice

B. macrofage

C. limfocite T

D. mastocite

E. neutrofile

170. Care dintre următoarele celule implicate în răspunsul imun se găsesc în țesuturi (nu

circulă în sânge):

A. macrofage

B. neutrofile

C. mastocite

D. eozinofile

E. limfocite T

171. Care dintre următoarele răspunsuri reprezintă caracteristici ale limfocitelor T și B:

A. specificitatea și diversitatea receptorilor

B. expansiunea clonală

C. memoria de scurtă durată

D. apoptoza controlată

E. fagocitoza specifică

172. Selectați răspunsurile incorecte despre reacția alergică întârziată :

A. este indusă de limfocitele T activate

B. este indusă de anticorpi

148

C. în cazul dematitei de contact indusă de iedera otrăvitoare, toxina propriu-zisă a plantei produce

leziuni importante

D. unele consecințe ale reacțiilor alergice întârziate pot fi extrem de dăunătoare pentru țesuturi

E. leziunile apar în mod normal în ariile tisulare în care este prezent antigenul declanșator, cum ar fi

în tegumente, în cazul iederei otrăvitoare

173. Despre anafilaxie sunt adevărate următoarele afirmații :

A. este definită prin apariția unei reacții alergice extinsă în cadrul întregului sistem vascular și a

țesuturilor vecine

B. histamina eliberată în circulație produce vasodilatație și creșterea permeabilității capilarelor cu

pierderea unor cantității importante de plasmă din circulație

C. persoana poate deceda în câteva minute datorită șocului circulator, chiar dacă se instituie

tratamentul cu epinefrină

D. mastocitele și bazofilele eliberează un amestec de leucotriene numit substanță lent reactivă a

anafilaxiei

E. leucotrienele pot produce spasm al musculaturii netede din bronhiole și declanțează o criză

asemănătoare cu cea astmatică, determinând uneori decesul prin sufocare

174. Selectați răspunsurile adevărate despre febra fânului :

A. histamina eliberată determină constricție vasculară locală intranazală

B. reacția alergen-reagină apare la nivelul cavităților nazale

C. mucoasa nazală devine inflamată și prezintă hipersecreției

D. utilizarea medicamentelor anthistaminice poate preveni reacția inflamatorie

E. alți produși ai reacției alergen-reagină declanșează sindromul tipic manifestat prin tuse

175. Selectați răspunsurile adevărate despre astmul bronșic :

A. apare adesea la persoanele cu teren alergic

B. reacția alergen-reagină se desfașoară în bronhiolele pulmonare

C. histamina este factorul declanșator major al reacției astmatice

D. administrarea de antihistaminice are efect puternic asupra evoluției astmului

E. substanța lent-reactivă a anafilaxiei determină spasmul musculaturii netede bronhiolare

Tema: Fiziopatologia durerii. Şocul


1. Durerea exercită asupra organismului următoarele efecte, cu excepţia:

A. protejează ţesuturile

B. scade reflex tonusul muscular

C. intensifică activitatea sistemului nervos vegetativ

D. produce tulburări ale somnului

E. determină anxietate

2. Durerea este un fenomen psiho-fiziologic complex care:

A. afectează ţesuturile

B. nu afectează psihicul bolnavului

C. este o reacţie specifică de apărare

D. scade activitatea sistemului nervos vegetativ

E. creşte reflex tonusul muscular

149

3. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la nociceptorii mecanici:

A. răspund la presiune şi înţepătură

B. se găsesc şi la nivelul muşchilor

C. sunt ramificaţii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcătuirea unui nerv cutanat

D. sunt reprezentaţi de terminaţiile nervoase mielinice situate în apropierea membranei bazale

E. răspund la variaţii mari de temperatură

4. Impulsurile care duc la apariţia senzaţiilor tactile sunt conduse prin:

A. fibrele A-delta

B. fibrele C

C. fibrele A-alfa

D. fibrele gamma

E. fibrele extrafusale

5. Durerea acută cu perioadă de latenţă scurtă este declanşată de impulsuri nociceptive

transmise prin:

A. fibre eferente

B. fibre amielinice

C. fibre extrafusale

D. fibre mielinice

E. fibre intrafusale

6. Durerea cu perioadă de latenţă prelungică este declanşată de impulsuri nociceptive

transmise prin:

A. fibre extrafusale

B. fibre eferente

C. fibre mielinice

D. fibre intrafusale

E. fibre amielinice

7. Durerea poate fi însoţită de următoarele reacţii endocrine:

A. se stimulează eliberarea de corticoliberină din hipotalamus

B. se stimulează eliberarea de ADH în adenohipofiză

C. se inhibă eliberarea de hormoni corticosuprarenalieni

D. se stimulează eliberarea de STH din adenohipofiză

E. se inhibă eliberarea de ACTH din hipofiză

8. Compresiunea fibrelor motorii din constituţia unui nerv periferic generează:

A. durerea de tip cauzalgic

B. durerea de tip mialgic

C. parestezia

D. durerea de tip nevralgic

E. cefaleea

9. Durerea caracteristică leziunilor parţiale ale nervului median sau sciatic popliteu intern este

durerea te tip:

A. nevralgic

B. visceral

C. cenestopatie

D. mialgic

E. cauzalgic

10. Lezarea trunchiului cerebral poate duce la:

A. hiperalgezie viscerală

150

B. anestezie termică şi dureroasă

C. parestezii la nivelul membrelor

D. durere de tip mialgic

E. cenestopatii

11. Hipoxia tisulară nu se poate produce prin:

A. hipovolemie

B. deficienţa pomei cardiace

C. deshidratare

D. poliglobulie

E. arsuri

12. Şocul este o stare patologică de amploare şi de durată instalată ca urmare a:

A. emboliei pulmonare

B. iritaţiei sinusului carotidian

C. agresiunii şocogene asupra organismului

D. tulburărilor de ritm cardiac

E. dilatării bruşte a vaselor musculare ale membrelor inferioare

13. Şocul cardiogen mecanic nu poate apărea ca urmare a următoarelor afecţiuni:

A. defect septal ventricular

B. anevrism ventricular

C. cardiomiopatie dilatativă

D. insuficienţă mitrală

E. tamponadă cardiacă

14. Stadiul lezional al şocului nu se caracterizează prin:

A. anoxie

B. acidoză

C. alterări celulare profunde

D. metabolism aerob

E. insuficienţă organică multiplă

15. În stările de şoc sângele ajunge din arteriole în venule prin următoarele căi:

A. membrana arteriolară

B. şuntul arteriolo-venular

C. metaarteriolă-capilar-venulă

D. şuntul metarteriolo-venular

E. membrana capilară

16. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la tulburările hidro-electrolitice din şoc:

A. în condiţii postagresive se descarcă ADH în cantităţi crescute

B. se produce ieşire spre interstiţiu a ionilor de potasiu

C. în caz de insuficienţă renală se poate ajunge uşor la fenomene de hipopotasemie

D. se produce fenomenul de transmineralizare

E. scade concentraţia extracelulară a ionilor de sodiu

17. În primele faze ale şocului, în ficat se produc următoarele fenomene metabolice, cu excepţia:

A. glicogenoliză

B. hiperglicemie

C. hiperpotasemie

D. gluconeogeneză

E. hipopotasemie

151

18. Sfincterul şuntului arterio-venular conţine receptori:

A. α – adrenergici care sub acţiunea catecolaminelor produc vasoconstricţie

B. β –adrenergici care sub acţiunea catecolaminelor produc vasodilataţie

C. α – adrenergici care sub acţiunea noradrenalinei produc vasodilataţie

D. β –adrenergici care sub acţiunea adrenalinei produc vasoconstricţie

E. fără afinitate pentru adrenalină

19. Afirmaţiile corecte referitoare la durere sunt următoarele, cu excepţia:

A. reprezintă o reacţie specifică de apărare

B. este reprezentată de fenomenele psiho-afective conştiente

C. reprezintă reacţii somato-vegetative reflexe rezultate din acţiunea stimulilor nociceptivi

D. este un fenomen complex

E. este un fenomen neplacut

20. Durerea exercită asupra organismului următoarele efecte:

A. scade reflexul tonusului muscular

B. afectează ţesuturile

C. inhibă activitatea sistemului nervos vegetativ

D. produce modificări în psihicul bolnavului

E. nu produce alterări ale somnului

21. Teritoriul nociceptor este reprezentat de:

A. releele sinaptice ale influxului nociceptiv

B. structurile nervoase centrale de integrare a informatiilor nociceptive

C. de transformare a stimulului dureros în influx nervos

D. căile sinaptice ale influxului nociceptiv

E. elaborarea senzaţiei de durere

22. Nociceptorii mecanici sunt reprezentaţi de:

A. terminaţii nervoase mielinice

B. receptori pentru căldură

C. fibre amielinice care răspund la variaţii mari de temperatură

D. terminaţii nervoase amielinice stimulate de excitaţii de presiune mare

E. receptori polimodali

23. Nociceptorii termici sunt reprezentaţi de:

A. fibre amielinice care răspund numai la excitanţii de presiune puternică

B. receptori care răspund la distensia şi tracţiunea organelor interne

C. terminaţiile nervoase amielinice situate în apropierea membranei bazale

D. receptori stimulaţi de vibratii


24. Fibrele A-alfa ale nervilor cutanaţi pot conduce impulsuri:

A. pentru durere tolerabilă

B. pentru apariţia senzatiilor tactile

C. responsabile de apariţia durerii intense

D. pentru durere relativ bine localizată

E. responsabile de apariţia durerii difuze

25. Fibrele mielinice transmit impulsurile nociceptive ce declanşează durerea:

A. întârziată

B. secundară

C. acută

D. cu o perioadă de latenţă prelungită

152

E. cu caracter difuz

26. Fibrele amielinice conduc impulsurile care declanşează durerea:

A. întârziată

B. imediată

C. acută

D. cu perioadă de latenţă scurtă

E. care dispare rapid

27. Afirmaţiile incorecte referitoare la receptorii opoizi sunt:

A. sunt situaţi preponderent în substanţa cenuşie periapeductală

B. sunt situaţi în nucleii rafeului medial

C. sunt situaţi în coarnele dorsale ale măduvei spinării

D. sunt situaţi în membranele sinaptice

E. sunt situaţi preponderent în substanţa albă

28. Durerea poate produce următoarele reacţii neurovegetative, cu excepţia:

A. iritabilitate

B. greaţă

C. sincopă

D. lipotimie

E. şoc

29. Afirmaţiile corecte referitoare la terminaţiile nervoase libere sunt:

A. sunt foarte bine reprezentate la nivelul tegumentului

B. sunt reprezentate de corpusculii Gorgi

C. determină percepţia specifică de temperatură

D. daca aceşti stimuli au o intensitate foarte mare apare senzaţia de durere

E. sunt reprezentaţi de corpusculii Meissner

30. Afirmaţiile corecte referitoare la formaţiunile încapsulate sunt:

A. sunt foarte bine reprezentate la nivelul tegumentului

B. durerea somatică este foarte bine localizată

C. determină percepţia specifică de temperatură

D. durerea viscerală este difuză, greu de delimitat

E. se adaptează foarte lent în timp

31. Fibrele aferente de tip A reprezintă fibre:

A. nemielinizate

B. vegetative preganglionare

C. cu diametrul sub un micron

D. cu o viteza de conducere foarte mare

E. care conduc durerea surdă

32. Fibrele aferente de tip B reprezintă fibre: A. care conduc durerea ascuţită

B. care conduc durerea surdă

C. ce conduc durerea care persistă un timp după încetarea stimulului

D. nemielinizate

E. care transmit sensibilitatea dureroasă viscerală

33. Fibrele aferente de tip C reprezintă fibre:

A. cu diametrul de 2-6 microni

B. care conduc durerea surdă

153

C. mielinizate

D. care transmit sensibilitatea dureroasă viscerală

E. ce conduc durerea care dispare repede după încetarea stimulului algogen

34. Primul neuron senzitiv se găseşte: A. în ganglionii spinali

B. în centrii talamo-corticali

C. în cornul posterior al măduvei spinării

D. în cornul anterior al măduvei spinării

E. la nivelul stimulului

35. Al doilea neuron senzitiv se găseşte:

A. în ganglionii spinali





36. Al treilea neuron senzitiv se găseşte: A. în ganglionii spinali





37. Durerea poate induce următoarele mecanisme:

A. inhibă secreţia de ACTH

B. stimulează secreţia de insulină

C. stimulează producţia de minetalocorticoizi

D. stimulează eliberarea de corticoliberină

E. stimulează secreţia de hormoni hipoglicemianţi

38. Sunt opioide endogene:

A. morfina

B. codeina

C. enkefalina

D. opiu

E. loperamid

39. Factorii care influenţează caracterul durerii sunt următorii, cu excepţia:

A. stare funcţionala corticală

B. vârsta

C. proprietăţile agentului algozon

D. gradul de excitabilitate al neuronilor de pe traseu

E. nu este influenţată de sex

40. Hiperalgezia reprezintă: A. se datorează suprimării aportului de oxigen într-un anumit teritoriu

B. apare prin acţiunea brutală a agenţilor mecanici asupra ţesuturilor

C. răspuns dureros excesiv faţă de un stimul care în mod normal nu este nociceptiv

D. apare în inflamaţii acute

E. apare în inflamaţii cronice

41. Afirmaţiile corecte referitoare la durerea de tip nevralgic sunt:

154

A. se datorează compresiunii fibrelor motorii ale nervului

B. este definită ca o senzaţie dureroasă intensă, difuză cu caracter de arsură

C. se însoţeşte aproape constant de tulburări vasomotorii trofice

D. este determinată prin compresia iritativă a fibrelor sensitive ale nervului

E. nu se suprapune dermatoamelor

42. Afirmaţiile corecte referitoare la durerea de tip mialgic sunt:


B. este definită ca o senzaţie dureroasa intensă, difuză cu caracter de arsură

C. se însoţeşte aproape constant de tulburări vasomotorii trofice


E. se suprapune dermatoamelor

43. Afirmaţiile corecte referitoare la durerea de tip cauzalgic sunt:


B. este definita ca o senzatie dureroasă intensă, difuză cu caracter de arsură

C. nu se însoţeşte de tulburări vasomotorii trofice


E. se suprapune dermatoamelor

44. Hiperalgeziile periferice sunt:

A. lezarea talamusului

B. lezarea măduvei

C. durerea de tip nevralgic

D. lezarea trunchiului cerebral

E. lezarea scoarţei cerebrale

45. Hiperalgeziile centrale sunt:

A. durerea de tip mialgic

B. lezarea măduvei

C. hiperalgezii faciale

D. durerea de tip nevralgic

E. durerea de tip cauzalgic

46. Afirmaţiile corecte referitoare la faza de vasodilataţie a migrenei sunt:

A. este în general nedureroasă

B. este resimţită de pacient ca o cefalee pulsatilă

C. este produsă prin eliberarea mediatorilor care servesc permeabilitatea capilarelor

D. este produsă de histamină

E. este caracterizată prin contractura unor artere din interorul carotidei interne

47. Afirmaţiile corecte referitoare la faza de edem a migrenei sunt:

A. este în general nedureroasă

B. este resimţită de pacient ca o cefalee pulsatilă

C. este produsă prin eliberarea mediatorilor care servesc permeabilitatea capilarelor

D. se produc ischemie şi hipoxie cerebrală

E. este caracterizată prin contractura unor artere din interorul carotidei interne

48. Parestezia reprezintă:

A. crize dureroase de-a lungul unuia sau mai multor nervi cranieni sau spinali

B. senzaţia de furnicura sau amorţeală

C. o “senzaţie fără obiect”

D. dureri resimţite fără nici un motiv obiectiv produsă de dereglări corticale

E. crize intense, paroxistice ce se însoţesc sau nu de deficite neurologice

155

49. Cenestopatia reprezintă:

A. senzaţia de furnicătură

B. senzaţia de amorţeală

C. crize dureroase de-a lungul unuia sau mai multor nervi cranieni sau spinali

D. dureri resimţite fără nici un motiv obiectiv produse de dereglări corticale

E. crize intense, paroxistice ce se însoţesc sau nu de deficite neurologice

50. Pragul durerii reprezintă:

A. durerea minimală percepută la 50 % din subiecţii investigaţi

B. punctajul maxim de suportare a durerii

C. diferenţa dintre toleranţă şi necesarul de medicaţie analgezică

D. necesarul de medicaţie analgezică

E. cele mai mici intervale ce se pot stabili în cursul producerii durerii

51. Toleranţa la durere reprezintă:

A. durerea minimală percepută la 50 % din subiecţii investigaţi

B. punctajul maxim de suportare a durerii

C. diferenţa dintre necesarul de medicaţie analgezică şi pragul durerii

D. necesarul de medicaţie analgezică

E. cele mai mici intervale ce se pot stabili în cursul producerii durerii

52. Ordinea sensibilităţii la durere este dată de:

A. necesarul de medicaţie analgezică

B. cele mai mici intervale ce se pot stabili în cursul producerii durerii

C. diferenţa dintre toleranţă şi pragul durerii

D. punctajul maxim de suportare a durerii

E. durerea minimală percepută la 50% din subiecţii investigaţi

53. Afirmaţiile corecte referitoare la semnificaţia biologică a durerii sunt:

A. se realizează cu ajutorul fenomenului de percepţie dureroasă

B. sensibilitatea dureroasă generează un şir de manifestări

C. oferă relaţii asupra unui organ afectat

D. constă în îndeplinirea rolului de sistem de alarmă al organismului

E. se realizează cu capacitatea de precizare a locului de acţiune a excitantului algogen

54. Sistemul lemniscal este reprezentat de:

A. fibre amielinice

B. fibre de calibru mic

C. sistemul spinotalamic

D. fibre cu conducere lentă

E. fibre cu deutoneuroni situaţi în nucleul Goll

55. Formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral reprezintă:

A. sediul esenţial al reacţiilor de stres

B. sediul reacţiilor de orientare

C. sediul reacţiilor emotionale

D. sediul durerii

E. sediul reacţiilor de adaptare spaţio- temporale

56. Eşalonul talamo – hipotalamic reprezintă:

A. sediul esenţial al reacţiilor de stres

B. sediul reacţiilor de orientare

C. sediul reacţiilor emotionale

156

D. sediul durerii

E. sediul reacţiilor de adaptare spaţio-temporale

57. Fenomenele de CID din şoc se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

A. creşte vâscozitatea sângelui

B. creşte sinteza de fibrinogen

C. tromboplastina tisulară trece brusc în circulaţie

D. apariţia PDF (produşi de degradare ai fibrinei) în sânge

E. creşte cantitatea de kinaze ce activează tromboza

58. Clasificarea şocului este reprezentată prin următoarele tipuri de şoc cu excepţia:

A. şoc cardiogen

B. şoc hipovolemic

C. şoc septic

D. şoc neurogen

E. şoc progresiv

59. În prima etapă de evoluţie a şocului, se produc următoarele modificări cu excepţia:

A. tulburări hemodinamice

B. tahicardie

C. oligurie

D. insuficienţă circulatorie cerebrală

E. insuficienţă circulatorie hepatică

60. Afectarea renală iniţială, în şoc, se caracterizează prin :

A. circulaţie preferenţială în sectorul suprarenal

B. creşterea filtratului glomerular

C. poliurie

D. hipoxie prelungită renală

E. insuficienţă renală acută ireversibilă


1. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la nociceptorii termici:

A. sunt receptori polimodali

B. sunt reprezentaţi de fibre mielinice

C. răspund la excitanţi de presiune puternică

D. transmit impulsuri la măduvă prin fibrele sensibilităţii somatice pe calea ramurii comunicante albe

E. răspund la variaţii mari de temperatură

2. Impulsurile viscerale ajung la măduvă pe calea:

A. ramurii dorsale

B. rădăcinii anterioare

C. ramurii comunicante cenuşii

D. ramurii comunicante albe

E. rădăcinii posterioare

3. În stratul 5 al măduvei spinării şi în vecinătatea sa se găsesc neuroni care sunt activaţi de

stimuli:

A. tactili transmişi prin fibrele A-delta

B. nociceptivi transmişi pe calea fibrelor A-alfa şi C

C. de origine viscerală vehiculaţi pe calea fibrelor fine

157

D. nociceptivi vehiculaţi pe calea fibrelor A-delta şi C

E. tactili transmişi prin fibrele A-alfa

4. Căile durerii sunt reprezentate de:

A. căile extrapiramidale

B. căile spino-talamice

C. căile piramidale

D. căile spino-reticulate

E. căile spino-cerebeloase

5. Nucleul ventrocaudal parvocelular al talamusului primeşte aferenţe prin fasiculul spino-

talamic care apoi se proiectează:

A. în lobul temporal

B. în girusul postcentral

C. în lobul parietal

D. în lobul frontal

E. în girusul precentral

6. Sensibilitatea dureroasă se proiectează în:

A. koriocortexul postcentral

B. lobul occipital

C. girusul parahipocampic

D. aria Wernicke

E. lobul parietal

7. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la nucleii talamici de releu ai sensibilităţii

dureroase:

A. partea mediană a fasciculului spino-talamic se termină în nucleii intralaminari

B. nucleul ventral lateral proiectează în aria numită koriocortex postcentral

C. nucleii intralaminari proiectează în palidum şi sunt responsabili de durerea trăită

D. nucleul talamic de proiecţie corticală directă stimulează căile durerii subcorticale

E. dacă nucleul talamic de proiecţie corticală este distrus apare durerea patologică

8. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la releul medular al sensibilităţii dureroase:

A. la acest nivel intervin o serie de mecanisme care modulează transmisia nociceptivă

B. activarea fibrelor A-delta blochează la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive

vehiculate de fibrele A-alfa şi C

C. stimularea fibrelor A-alfa produce la nivelul straturilor 2 şi 3 din cornul anterior al măduvei

spinării un câmp electric negativ

D. scăderea activităţii electro-fiziologice a fibrelor aferente provoacă o reducere a mediatorului

chimic sinaptic

E. activarea fibrelor subţiri (A-delta şi C) produce un câmp electric pozitiv, deci hiperpolarizarea

aferenţelor înaintea conexiunii sinaptice din stratul 5

9. Receptorii opiozi sunt situaţi preponderent în:

A. coarnele laterale ale măduvei spinării

B. substanţa cenuşie periapeductală

C. nucleii rafeului medial

D. nucleii intralaminari ai mezencefalului

E. nucleul dinţat superior

10. Durerea poate produce următoarele reacţii vegetative şi endocrine:

A. polipnee

B. transpiraţii

158

C. stop cardiac

D. hipoglicemie

E. bradicardie

11. Durerea poate fi produsă prin stimularea terminaţiile nervoase libere de către:

A. modificarea raportului ioni de potasiu/ioni de calciu din lichidul interstiţial

B. influxul ionilor de sodiu în celule

C. introducerea subcutanată a unor soluţii care conţin citraţi sau oxalaţi

D. reabsorbţia activă a ionilor de potasiu la nivel tubular

E. modificarea raportului ioni de clor/ ioni de oxigen din lichidul interstiţial

12. Durerea din inflamaţiile acute este datorată:

A. alcalozei locale

B. eliberării de bradikinină

C. acidozei locale

D. eliberării de limfokine

E. eliberării de serotonină

13. Durerea prin hipoxie se datorează următorilor factori:

A. îndepărtarea incompletă din ţesut a produşilor de anabolism

B. stimularea terminaţiilor nervoase libere de către produşii de degradare din leziunile tisulare

hipoxice

C. devierea metabolismului spre glicoliza aerobă cu producţie de acid lactic

D. suprimarea sau scăderea fluxul sangvin în anumite zone datorită tulburărilor circulatorii

E. evacuarea substanţelor algogene datorită creşterii permeabilităţii vasculare

14. Lezarea cordoanelor anterioare şi laterale ale măduvei spinării duce la:

A. pierderea sensibilităţii termice

B. hiperalgezie periferică

C. pierderea sensibilităţii proprioceptive conştiente

D. pierderea sensibilităţii dureroase

E. ataxie senzorială

15. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la migrenă:

A. este o cefalee vasculară

B. este întotdeauna bilaterală

C. este pulsatilă

D. are localizare fronto-orbitară

E. este urmată de diskinezie biliară

16. Odontalgiile pot determina următoarele reacţii sistemice:

A. lipotimie

B. sincopă

C. anemii

D. cefalee

E. parodontite

17. Analgia şi hipoalgia dobândită se poate datora următoarelor afecţiuni:

A. polinevrite

B. neuropatii

C. sindromului talamic clasic postero-lateral

D. odontalgii

E. secţionare de nervi

159

18. Durerea din infarctul miocardic acut este resimţită la nivelul:

A. sternului

B. baza gâtului

C. dermatoamelor nervilor lombari

D. inimii

E. dermatoamelor nervilor toracici superiori

19. Stimulii algogeni chimici sunt reprezentaţi de:

A. unele prostaglandine

B. histamină

C. ioni de hidrogen

D. substanţa P

E. plasmină

20. Structurile nervoase centrale de integrare a informaţiilor nociceptive sunt reprezentate de:

A. rinencefalul

B. neocortexul prefontal

C. epitalamus

D. eşalonul talamo-hipotalamic

E. formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral

21. Şocul este un fenomen biologic caracterizat prin:

A. insuficienţă circulatorie care ameninţă viaţa

B. pierderea totală a conştiinţei

C. prezintă cauze intrinseci

D. alterări hipoxic-metabolice ale funcţiei celulare

E. o tulburare hemodinamică pură, în general apărută prin vasodilataţie

22. Pentru ca agenţii lezionali sa devină şocogeni trebuie sa aibă următoarele caracteristici:

A. să atingă pragul de şoc

B. să producă hipertensiune arterială

C. să producă hemoragii peste 25% din volumul sanguin

D. să producă combustii sub 15% din organism

E. să nu producă insuficienţă renală

23. Pacientul poate fi salvat prin tratament medical în:

A. stadiul de şoc ireversibil

B. stadiul precoce de şoc

C. stadiul care corespunde sindromului de insuficienţă organică multiplă

D. stadiul de hipoperfuzie tisulară generalizată

E. stadiul în care apar fenomenel de coagulare intravasculară diseminată (CID)

24. Şocul este reversibil prin:

A. reechilibrare hidrică şi electrolitică

B. tratarea cauzei

C. scăderea tensiunii arteriale

D. măsuri de terapie intensivă

E. tratarea necrozelor organelor interne

25. Stadiul de hipoperfuzie tisulară generalizată din şoc este caracterizat de:

A. necroze în organele interne

B. decompensarea acidozei metabolice

C. fenomene de coagulare intravasculară diseminată

D. scăderea debitului cardiac

160

E. leziuni ale membranelor celulare şi mitocondriale

26. Şocul hipovolemic poate apărea datorită unor:

A. plasmedoxii

B. reacţii alergice

C. boli endocrine (caşexia hipofizară)

D. hemoragii

E. embolisme pulmonare

27. Şocul cardiogen mecanic poate apărea datorită următoarelor afecţiuni:

A. cardiomiopatie dilatativă

B. embolism pulmonar

C. tamponadă cardiacă

D. stenoză aortică

E. insuficienţă mitrală

28. Şocul reversibil în fază tardivă se caracterizează prin:

A. vasodilataţie şi stază în microcirculaţie

B. tensiune arterială normală

C. acidoză sistemică

D. sechestrarea sângelui în organe

E. autodigestie celulară

29. Şocul reversibil în fază refractară nu se caracterizează prin:

A. fenomene de sludge în microcirculaţie

B. alcaloză sistemică

C. apariţia zonelor de necroză

D. infecţii cu germeni gram negativi

E. insuficienţe de organ

30. Stadiul funcţional al şocului cuprinde următoarele faze:

A. perioada lezională

B. perioada decompensată

C. perioada de recuperare

D. perioada de acidoză sistemică

E. perioada compensată

31. Adaptarea circulaţiei periferice în şoc se face prin:

A. vasoconstricţie şi trecerea sângelui prin şunturile arterio-venoase

B. vasodilataţia din organele digestive şi rinichi

C. scăderea volumului sanguin circulant

D. mobilizarea sângelui din depozite

E. trecerea lichidelor din spaţiul interstiţial în fluxul sanguin

32. Trauma declanşează eliberarea de catecolamine care au următoarele acţiuni:

A. produc vasoconstricţie în rinichi

B. deschid sfincterul precapilar

C. produc vasoconstricţie în inimă

D. deschid anastomozele arterio-venoase

E. produc constricţie metarteriolară

33. La un anumit grad de hipoxie mastocitele se degranulează şi eliberează:

A. histamina care deschide sfincterul postcapilar

B. catecolamine care deschid sfincterul precapilar

161

C. histamina care este degradată pe loc şi nu trece în circulaţia sanguină

D. catecolamine care închid şunturile arteriolo-venulare

E. histamina care deschide capătul arteriolar al capilarului

34. În urma deschiderii sfincterului precapilar, datorită hipoxiei şi degranulării mastocitare, se

produce:

A. o creştere brutală a presiunii intracapilare

B. agravarea fenomenelor microcirculatorii şi evoluţia spre hipovolemie

C. plasmexodie

D. scăderea permeabilităţii capilare

E. creşte chemotactismul celular

35. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la metabolismul protidic în şoc:

A. în stadiile avansate ale şocului aminoacizii sunt utilizaţi pentru gluconeogeneză

B. în şoc predomină proteoliza, manifestată printr-un bilanţ azotat negativ cu eliminări urinare de azot

mai mari decât aportul alimentar

C. în stadiile avansate ale şocului aminoacidemia creşte

D. unii aminoacizi plasmatici sunt catabolizaţi şi transformaţi în amine vasoactive

E. când se instalează insuficienţa renală acută, în sânge se acumulează produşi de catabolism proteic:

acid arahidonic şi corpi cetonici.

36. Hormonii de stres sunt:

A. tiroxina

B. glucocorticoizii

C. insulina

D. catecolaminele

E. aldosteron

37. Prostaciclina era următoarele efecte:

A. antiagregant plachetar

B. vasodilatator

C. coagulant

D. degradează glicerolul în ficat

E. vasoconstrictor

38. În şoc, plămânul suferă următoarele modificări:

A. edem interstiţial pulmonar

B. scăderea rezistenţei pulmonare

C. oxigenare insuficientă a sângelui

D. creşterea rezistenţei pulmonare

E. creşterea filtratului glomerular

39. În şoc, datorită pierderii capacităţii de a menţine gradientul electrochimic de o parte şi de

alta a membranei semipermeabile, se acumulează intracelular:

A. ioni de sodiu

B. ioni de potasiu

C. ioni de clor

D. apă

E. oxigen

40. Organele în care există receptori beta-adrenergici sunt:

A. ficatul

B. inima

C. creierul

162

D. plămânii

E. rinchii

41. Organele în care există alfa-receptori sunt:

A. inima

B. rinichii

C. ficatul

D. creierul

E. splina

42. Durerea este:

A. manifestare senzitivă- reacţională complexă

B. netratată poate declanşa reflexe nociceptive

C. un fenomen fiziologic

D. determinată de stimuli când intensitatea lor este mai mare decât cea normală

E. un fenomen simplu

43. Următoarele viscere sunt afectate în şoc cu excepţia:

A. ficat

B. rinichi

C. pulmon

D. pancreas

E. splina

44. Fenomenele de CID din şoc se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

A. creşte vâscozitatea sângelui

B. creşte sinteza de fibrinogen

C. tromboplastina tisulară trece brusc în circulaţie

D. apariţia PDF (produşi de degradare ai fibrinei) în sânge

E. creşte cantitatea de kinaze ce activează tromboza

45. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la şoc sunt adevărate:

A. se clasifică în normovolemic şi hipovolemic în funcţie de volemia din sadiul final

B. se clasifică în normovolemic, hipovolemic şi hipervolemic

C. se clasifică în normovolemic şi hipovolemic în funcţie de volemia iniţială

D. se caracterizează prin tulburări hemodinamice, metabolice şi afectarea organelor în şoc

E. ca mecanisme adaptative avem: adaptarea circulaţiei periferice în şoc şi adaptarea funcţiei cordului

în şoc

46. Durerea orofacială se caracterizează prin:

A. inervaţia senzitivă a sistemului orofacial este asigurată în principal de nervul trigemen

B. inervaţia senzitivă a sistemului orofacial este asigurată în principal de nervul facial

C. durerile zoosteriene se explică prin dispariţia controlului inhibitor pre şi post sinaptic

D. durerea dentară apare prin stimularea fibrelor amielinice pulpare

E. inervaţia senzitivă a sistemului orofacial este asigurată, în principal, de nervi care îşi au originea în

neuronii pseudounipolari din ganglionul lui Gasser

47. Afectarea celulară în şoc apare prin:

A. scăderea secreţiei de catecolamine

B. creşterea debitului cardiac

C. hipoxie şi febră care agravează şocul septic

D. hipoxie care induce anaerobioza metabolismului

E. intrarea sodiului şi clorului în celule

163

48. Următoarele afirmaţii despre hiperalgeziile viscerale sunt adevărate:

A. durere parietală

B. durere viscerală

C. durere ischemică

D. durere de tip mialgic

E. durere de tip cauzalgic

49. Rolul catecolaminelor în şoc este :

A. de a induce vasodilataţia sistemică

B. de stimulare a agregarii trombocitare

C. de adaptare a circulaţiei periferice prin redistribuţia sângelui

D. de creştere a volumului sistolic

E. de stimulare a degranulării mastocitare

50. Adaptarea activităţii cordului în şoc se face prin:

A. diminuarea volumului patului vascular

B. efect cronotrop pozitiv

C. scăderea secreţiei de catecolamine

D. eliberarea de histamină în microcirculaţie

E. efect inotrop pozitiv

51. Alegeţi afirmaţiile corecte privind stadiul precoce al şocului:

A. este ireversibil

B. tensiunea arterială are valori acceptabile

C. S.N.C. e irigat normal

D. apare IRA

E. nu se poate trata

52. Durerea are următoarele semnificaţii distincte cu excepţia:

A. semnificaţie biologică

B. semnificaţie semiologică

C. semnificaţie patogenetică

D. semnificaţie clinică

E. semnificaţie imunologică

53. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la şoc, sunt adevărate:

A. ficatul datorită hipoxiei produce glicogenoliza

B. rinichiul nu beneficiază de circulaţie preferenţială în şoc

C. plămânul de şoc este caracterizat prin edem interstiţial pulmonar

D. cordul induce induce hipertensiune cu bradicardie

E. ulcerul de stres apare prin scăderea secreţiei de glucocorticoizi

54. Tulburările metabolice în şoc sunt reprezentate prin următoarele modificări:

A. metabolismul protidic este caracterizat prinproteoliza şi aminoacidemie

B. în şocul caracterizat prin insuficienţă renală acută în sânge se acumulează produşi de catabolism

proteic

C. în fazele iniţiale ale şocului apare hipolipemia

D. tulburările hidroelectrolitice sunt caracterizate de transmineralizare cu intrarea potasiului în celule

E. metabolismul glucidic, în stadiul iniţial, este caracterizat prin glicoliză

55. Cefalea apare în următoarele procese patologice:

A. boli infecţioase acute

B. boli hepatodigestive

C. parazitoze intestinale

164

D. mielom multiplu

E. teren atopic

56. Afectarea renală iniţială, în şoc, se caracterizează prin :

A. circulaţie preferenţială în sectorul suprarenal

B. scăderea filtratului glomerular

C. poliurie

D. hipoxie prelungită renală

E. insuficienţă renală acută ireversibilă

57. Stimularea terminaţiilor nervoase senzitive produce :

A. micşorarea calibrului vascular

B. creşterea calibrului vaselor mici

C. scăderea calibrului vaselor mici

D. creşterea permeabilităţii vasculare

E. HTA

58. Stadiul ireversibil al şocului se caracterizează prin :

A. coagulare intravasculară diseminată

B. afectarea microcirculaţiei

C. metabolic apare acidoza gravă şi hipoglicemie

D. metabolic apare acidoza gravă şi hiperglicemie

E. hipertensiune şi hemoragii tegumentare

59. Durerea are următoarele semnificaţii :

A. biologică

B. semiologică

C. patogenetică

D. imunologică

E. psihică

60. Principalii stimuli algogeni mecanici sunt:

A. termici

B. distensia organelor interne

C. tracţiunea organelor interne

D. vibraţie

E. chimici

61. Principalii stimuli algogeni chimici sunt :

A. bradikinina

B. serotonina

C. substanţa P

D. leucotriene

E. tromboxani

62. Durerea reprezintă:

A. o reacţie specifică

B. reacţia de activare a plasmocitelor

C. o manifestare senzitivo-reacţională complexă

D. o simplă senzaţie

E. un fenomen psiho-fiziologic complex

63. Efectele durerii sunt:

A. protejarea ţesuturilor

165

B. inhibă activitatea sistemului nervos vegetativ

C. scade reflexul tonusului muscular

D. produce alterări ale somnului

E. produce modificări în psihicul bolnavului

64. Etapele drumului parcus de excitaţia stimulului sunt:

A. teritoriul nociceptor

B. căile refluxului nociceptiv

C. structurile nervoase centrale de integrare a informaţiilor nociceptive

D. trecerea prin limfă

E. staţionarea influxului în măduva osoasă

65. Receptorii nociceptori mecanici răspund la:

A. presiune

B. căldură

C. distensia organelor interne

D. variaţii mari de temperatură

E. vibraţii

66. Nociceptorii termici reprezintă:

A. receptori pentru căldură

B. receptori pentru presiune

C. fibre mielinice

D. receptori ce răspund la tracţiunea organelor interne


67. Afirmaţiile corecte referitoare la fibrele C ale nervilor cutanaţi sunt:

A. conduc impulsuri pentru apariţia senzaţiilor tactile

B. conduc impulsuri responsabile de apariţia durerii intense

C. conduc impulsuri pentru durere tolerabilă

D. conduc impulsuri pentru durere relativ bine localizată

E. conduc impulsuri responsabile de apariţia durerii difuze

68. Fibrele A – δ ale nervilor cutanaţi conduc impusurile:

A. relativ bine localizată

B. responsabile de apariţia durerii difuze

C. de tip înţepare scurtă

D. pentru apariţia senzaţiei tactile

E. pentru durere tolerabilă

69. Fibrele amielinice conduc impulsurile care declanşează durerea:

A. imediată

B. acută

C. întarziată

D. secundară cu caracter difuz

E. care dispare repede

70. Fibrele mielinice conduc impulsurile care declanşează durerea:

A. întârziată

B. cu o perioadă de latenţă mare

C. acută

D. cu un caracter difuz

E. care dispare repede

166

71. Mecanismele generale ale durerii sunt:

A. hipoxia

B. alergia

C. inflamaţia

D. declanşarea limfocitelor B

E. durerea mecanică

72. Afirmaţiile corecte referitoare la durerea mecanică sunt:

A. se datorează suprimarii aportului de oxigen

B. apare prin acţiunea brutală a agenţilor mecanici

C. metabolismul este deviat spre glicoliza anaerobă

D. durerea este produsă prin tulburări circulatorii care suprimă fluxul sanguin

E. recunoaşte mecanisme complexe

73. Afirmaţiile corecte referitoare la durerea prin hipoxie sunt:

A. se datorează suprimării aportului de oxigen

B. recunoaşte mecanisme complexe

C. metabolismul este deviat spre glicoliză aerobă

D. durerea este produsă prin tulburări circulatorii care suprimă fluxul sanguin

E. apare prin acţiunea brutală a agenţilor mecanici

74. Afirmaţiile adevărate referitoare la hiperalgezie sunt:

A. durerea duce la activarea răspunsului imun

B. se caracterizează printr-un răspuns dureros excesiv

C. este declanşată de un stimul nociceptiv

D. apare în special în unele leziuni ale nervilor periferici

E. se caracterizează printr-o percepţie exagerată a excitaţiilor dureroase

75. Afirmaţiile corecte referitoare la durerea de tip nevralgic sunt:

A. se datorează compresiunii fibrelor motorii

B. este determinată prin compresia iritativă a fibrelor sensitive ale nervului

C. este definită ca o senzaţie cu caracter de arsură

D. nu se suprapune dermatoamelor

E. durerea profundă are un caracter surd

76. Afirmaţiile corecte referitoare la durerea de tip mialgic sunt:

A. este definită ca o senzaţie cu caracter de arsură

B. este determinată prin compresia iritativă a fibrelor sensitive ale nervului

C. se datorează compresiunii fibrelor motorii

D. este definită ca o senzaţie dureroasă intensă

E. nu se suprapune dermatoamelor

77. Afirmaţiile corecte referitoare la durerea de tip cauzalgic sunt:

A. nu se suprapune dermatoamelor

B. este definită ca o senzaţie cu caracter de arsură

C. se datorează compresiunii fibrelor motorii


E. este definită ca o senzaţie dureroasă intensă

78. Hiperalgeziile centrale sunt reprezentate de:

A. lezarea talamusului

B. lezarea trunchiului cerebral

C. durerea viscerală

D. durerea parietală

167

E. hiperalgeziile superficiale

79. Hiperalgeziile viscerale sunt reprezentate de:

A. lezarea scoarţei cerebrale

B. durerea ischemică

C. hiperalgeziile superficiale

D. lezarea talamusului

E. durerea parietală

80. Care sunt modurile principale de clasificare ale durerii:

F. durere mixtă

G. durere lentă

H. durere rapidă

I. durere cronică

J. durere acută

81. Unde sunt răspândiţi cel mai mult nociceptorii:

A. periost

B. suprafeţe auriculare

C. pereţi arteriali

D. suprafeţe articulare

E. tentorium

82. Care sunt tipurile de stimuli care excită nociceptorii:

A. electrici

B. mecanici

C. termici

D. dureroşi

E. chimici

83. Din ce este alcătuit sistemul analgezic:

A. substanţa albă

B. substanţa cenuşie periapeductală

C. ariile periventriculare ale mezencefalului

D. nucleul magnus al rafeului

E. comisura cenuşie

84. Menţionaţi neurotransmiţătorii cu rol deosebit în funcţionarea sistemului analgezic:

A. bradikinina

B. adrenalina

C. noradrenalina

D. enkefalina

E. serotonina

85. Cele mai importante substanţe de tip opioide sunt:

A. β-endorfina

B. met-enkefalina

C. leu-enkefalina

D. serotonina

E. dinorfina

86. Tipuri de cefalee intracraniană:

A. cefaleea din meningită

168

B. cefaleea migrenoasă

C. cefaleea cauzată de diaree

D. cefaleea cauzată de scăderea presiunii lichidului seminal

E. cefaleea cauzată de constipaţie

87. Tipuri extracraniene de cefalee:

A. cefaleea asociată consumului excesiv de alcool

B. cefaleaa cauzată de spasmele musculare

C. cefaleea cauzată de constipaţie

D. cefaleea cauzată de afecţiuni oculare

E. cefaleea cauzată de iritaţia cavităţilor nazale

88. Anomalii clinince ale durerii şi ale altor tipuri de sensibilitate somatică:

A. hiperalgezia

B. herpes zoster

C. ticul dureros

D. ticul acut

E. nevralgia trigeminală

89. Cauzele durerii viscerale reale:

A. ischemia

B. stimulii mecanici

C. stimulii chimici

D. spasmul unui viscer cavitar

E. miocardita

90. Care sunt fasciculele formate de fibrele nervoase cu traiect spre cortexul cerebral:

A. tractul neospinotalamic

B. tractul paleospinotalamic

C. fasiculul corticospinal

D. fasciculul Hiss

E. fasciculul Burdach

91. Durerea rapidă are numeroase denumiri alternative, precum:

A. durere lentă

B. durere mixtă

C. durere ascuţită

D. durere de tip electric

E. durere cu caracter de înţepătură

92. Durerea lentă are numeroase denumiri alternative, precum:

A. durere surdă

B. durere acută

C. durere emetizantă

D. durere rapidă

E. durere cu caracter de arsură

93. Substanţe chimice care produc durere de tip chimic sunt:

A. ionii de sodiu

B. bradikinina

C. serotonina

D. ionii de potasiu

E. enzimele proteolitice

169

94. Substanţe chimice care nu produc durere de tip chimic sunt:

A. ionii de sodiu

B. ionii de calciu

C. acizii

D. histamina

E. bradikinina

95. Durerea a fost clasificată în două tipuri principale: durere rapidă şi durere lentă. Afirmaţiile

false sunt următoarele, cu excepţia:

A. durerea rapidă este percepută după 0,1 secunde de la aplicarea unui stimul dureros, în timp ce

durerea lentă debutează după 1 secundă sau mai mult

B. durerea rapidă are numeroase denumiri alternative, de exemplu durere ascuţită, durere cu caracter

de înţepătură, durere acută sau durere emetizantă

C. durerea lentă are de asemenea denumiri alternative, de exemplu durere cu caracter de arsură,

durere surdă, durere emetizantă sau durere cronică

D. durerea lentă este percepută după 0,1 secunde de la aplicarea unui stimul dureros, în timp ce

durerea rapidă debutează după 1 secundă sau mai mult

E. durerea rapidă de tip ascuţit nu poate fi percepută la nivelul ţesuturilor profunde ale corpului.

96. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la nociceptori şi stimularea acestora:

A. aceşti receptori sunt larg răspândiţi în straturile cutanate superficiale şi în anumite ţesuturi interne

B. nociceptorii de la nivelul tegumentului şi al altor ţesuturi sunt reprezentaţi de terminaţii nervoase

libere

C. aceşti receptori nu sunt larg răspândiţi în straturile cutanate superficiale şi în anumite ţesuturi

interne

D. nociceptori prezenţi în ţesuturi interne precum periostul, pereţii arteriali, suprafeţele articulare -

precum şi la nivelul măduvei spinării, în falx cerebri şi tentorium (cortul cerebelului)

E. majoritatea celorlalte ţesuturi profunde conţin numai un număr redus de receptori pentru durere

97. Unele dintre substanţele chimice care produc durere de tip chimic sunt:

A. bradikinina, serotonina, histamina

B. bradikinina, ionii de calciu

C. ionii de potasiu, acetilcolina

D. enzimele proteolitice, prostaglandinele şi substanţa P

E. ionii de sodiu, ionii de calciu

98. Afirmaţiile adevărate sunt următoarele, cu excepţia:

A. excitaţiile dureroase rapide –acute sunt generate de stimuli dureroşi mecanici sau de stimuli

dureroşi termici

B. excitaţiile dureroase rapide – acute sunt transmise sub formă de impulsuri nervoase prin nervii

periferici spre măduva spinării pe calea fibrelor mici de tip Aδ, cu viteze între 6 şi 30 m/sec

C. durerea lentă - cronică este produsă în special de stimuli dureroşi de tip chimic, însă uneori şi de

stimuli mecanici sau termici persistenţi

D. excitaţiile dureroase rapide –acute sunt transmise sub formă de impulsuri nervoase prin nervii

periferici spre măduva spinării pe calea fibrelor mici de tip Aδ, cu viteze între 0,5 şi 2 m/sec

E. durerea lentă - cronică este transmisă spre măduva spinării prin fibre nervoase de tip C, cu viteze

între 6 şi 30 m/sec.

99. Glutamatul:

A. este neurotransmiţător secretat în măduva spinării la nivelul terminaţiilor nervoase pentru durere

ale fibrelor de tip Aδ

B. este neurotransmiţător secretat în măduva hematopoietică la nivelul terminaţiilor nervoase pentru

durere ale fibrelor de tip Aδ

C. este unul dintre cei mai frecvent întâlniţi neurotransmiţători excitatori din sistemul nervos periferic

170

D. este un neurotransmiţător excitator în sistemul nervos central

E. are de obicei o durată de acţiune de numai câteva milisecunde

100. Sistemul analgezic este alcătuit din componente principale, dintre care menţionăm:

A. substanţa cenuşie periapeductală şi ariile periventriculare ale mezencefalului şi punţii superioare

B. substanţa albă periapeductală şi ariile periventriculare ale mezencefalului şi punţii superioare

C. nucleul magnus al rafeului

D. complex inhibitor al durerii localizat în coarnele anterioare ale măduvei

E. substanţa cenuşie periapeductală şi ariile periventriculare ale mezencefalului şi punţii superioare,

care înconjoară apeductul lui Sylvius şi regiuni ale ventriculilor II şi IV

101. Cauzele durerii viscerale reale sunt următoarele:

A. ischemia, determină durere viscerală în acelaşi mod ca şi la nivelul altor ţesuturi, probabil

deoarece conduce la formarea unor produşi finali acizi de metabolism sau a unor produşi ai

degenerării tisulare

B. stimulii chimici

C. spasmul unui viscer intracavitar

D. supraextensia unui viscer cavitar

E. supraumplerea unui viscer cavitar poate produce de asemenea durere, probabil din cauza distensiei

excesive a ţesuturilor

102. Următoarele afirmaţii sunt false, cu excepţia:

A. hiperalgezia reprezintă hipersensibilitate la durere

B. una din cauzele posibile ale hiperalgeziei este hipersensibilitatea receptorilor pentru durere,

situaţie denumită hiperalgezie secundară

C. una din cauzele posibile ale hiperalgeziei este hipersensibilitatea receptorilor pentru durere,

situaţie denumită hiperalgezie primară

D. altă cauză a hiperalgeziei este reprezentată de facilitatea transmiterii senzoriale, situaţie denumită

hiperalgezie secundară

E. un alt exemplu de hiperalgezie primară este sensibilitatea extremă a tegumentelor cu arsuri solare


A. ticul dureros se mai numeşte şi tic douloureux, nevralgie trigeminală sau nevralgie glosofaringiană

B. ticul dureros se mai numeşte şi tic douloureux, nevralgie tetrageminală sau nevralgie

glosofaringiană

C. durerea este asemănătoare cu cea produsă de şocuri electrice aplicate brusc şi poate fi prezentă

numai câteva minute, sau poate avea caracter continuu

D. durerea este asemănătoare cu cea produsă de şocuri electrice aplicate brusc şi poate fi prezentă

numai câteva secunde, sau poate avea caracter discontinuu

E. durerea din ticul dureros poate fi de obicei abolită prin secţionarea chirurgicală a nervului periferic

corespunzător ariei hipersensibile

104. Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt false:

A. cefaleea reprezintă un tip de durere iradiată la suprafaţa gâtului, cu originea în structurile craniene

profunde

B. cefaleea reprezintă un tip de durere iradiată la suprafaţa capului, cu originea în structurile craniene

profunde

C. cefaleea cauzată de meningită este extrem de severă, deoarece afecţiunea produce inflamaţia

tuturor meningelor, inclusiv a ariilor senzitive ale durei şi a celor din jurul sinusurilor venoase

D. cefaleea migrenoasă debutează frecvent prin diferite senzaţii prodromale, precum greaţă, pierderea

vederii într-o arie a câmpului vizual, aură vizuală şi alte tipuri de halucinaţii senzoriale

E. alcoolul, având acţiune toxică asupra ţesuturilor, irită direct meningele şi produce durere

extracraniană

105. Precizaţi tipurile de cefalee extracraniană:

171

A. cefaleea cauzată de spasmele musculare

B. cefaleea cauzată de afecţiuni auriculare

C. cefaleea cauzată de iritaţia cavităţilor nazale şi a structurilor nazale accesorii

D. cefaleea asociată consumului excesiv de alcool

E. cefaleea cauzată de constipaţie

106. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la sindromul Brown-Sequard:

A. secţionarea completă a măduvei spinării conduce la abolirea tuturor senzaţiilor şi funcţiilor motorii

distal de nivelul leziunii, însă în cazul în care măduva este secţionată numai unilateral apare

sindromul Brown-Sequard

B. secţionarea completă a măduvei spinării conduce la abolirea tuturor senzaţiilor şi funcţiilor motorii

distal de nivelul leziunii, însă în cazul în care măduva este secţionată numai bilateral apare

sindromul Brown-Sequard

C. consecinţa hemisecţiei spinale este pierderea tuturor funcţiilor motorii de partea bilaterală la

nivelul tuturor segmentelor aflate sub nivelul leziunii

D. consecinţa hemisecţiei spinale este pierderea tuturor funcţiilor motorii de partea ipsilaterală la

nivelul tuturor segmentelor aflate sub nivelul leziunii

E. numai unele dintre tipurile de sensibilitate sunt pierdute de partea unilaterală hemisecţiei, iar altele

sunt pierdute în jumătatea opusă

107. Următoarele afirmaţii referitoare la tractul neospinotalamic pentru durerea rapidă sunt

adevărate, cu excepţia:

A. fibrele nervoase de tip Aδ pentru durerea rapidă transmit în special durerea acută de natură

mecanică sau termică

B. fibrele nervoase de tip Cδ pentru durerea rapidă transmit în special durerea acută de natură


C. fibrele nervoase de tip Aδ pentru durerea lentă transmit în special durerea acută de natură


D. fibrele nervoase de tip Aδ pentru durerea rapidă transmit în special durerea acută de natură

chimică sau termică

E. fibrele nervoase de tip Aδ pentru durerea rapidă transmit în special durerea acută de natură

chimică sau electrică

108. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la fibrele pentru durerea rapidă:

A. aceste fibre se termină în special la nivelul laminei I (lamina marginalis)

B. aceste fibre se termină în special la nivelul coarnelor anterioare

C. aceste fibre se termină în special la nivelul coarnelor posterioare

D. stimulează neuronii de ordinul doi ai tractului neospinotalamic

E. stimulează neuronii de ordinul cinci ai tractului neospinotalamic

109. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la tractul paleospinotalamic pentru

durerea lentă sunt adevărate:

A. calea paleospinotalamică reprezintă un sistem mai vechi filogenetic care transmite durerea lentă în

special prin fibre nervoase periferice de tip C

B. la nivelul acestei căi, fibrele nervoase de la receptorii periferici fac sinapsă în măduva spinării

aproape în totalitate la nivelul laminelor III şi VI ale coarnelor posterioare

C. la nivelul acestei căi, fibrele nervoase de la receptorii periferici fac sinapsă în măduva spinării

aproape în totalitate la nivelul laminelor II şi III ale coarnelor posterioare

D. la nivelul acestei căi, fibrele nervoase de la receptorii periferici fac sinapsă în măduva spinării

aproape în totalitate la nivelul laminelor II şi III ale coarnelor anterioare

E. majoritatea impulsurilor sunt transportate ulterior prin unul sau mai mulţi axoni scurţi ai

neuronilor din coarnele posterioare înainte de a pătrunde în lamina V

110. Precizaţi care sunt afirmaţiile false referitoare la proiecţia tractului paleospinotalamic:

172

A. calea paleospinotalamică pentru durerea lentă-cronică se proiectează în cea mai mare parte în

trunchiul cerebral, la nivelul vastei regiuni umbrite

B. numai o sutime până la un sfert dintre fibre ajung la talamus

C. numai o zecime până la un sfert dintre fibre ajung la talamus

D. majoritatea se termină la nivelul uneia dintre următoarele trei regiuni: nuclei reticulari, aria tectală,

substanţa albă periapeductală

E. calea paleospinotalamică pentru durerea lentă-cronică se proiectează în cea mai mare parte în

trunchiul cerebral

111. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. câteva regiuni viscerale sunt aproape complet sensibile la orice tip de durere

B. câteva regiuni viscerale sunt aproape complet insensibile la orice tip de durere

C. regiunile viscerale aproape complet insensibile sunt parenchimul hepatic şi alveolele pulmonare

D. capsula ficatului este însă extrem de puternică atât la traumatisme directe cât şi la întindere

E. bronhiile cât şi pleura parietală au sensibilitate foarte mică la durere.

112. Herpes zoster are următoarele caracteristici:

A. durerea este asociată frecvent cu o erupţie cutanată

B. cauza durerii este probabil repezentată de infecţia virală a corpilor celulari neuronali din

ganglionul rădăcinii dorsale

C. cauza durerii este probabil repezentată de infecţia virală a corpilor celulari neuronali din

ganglionul rădăcinii ventrale

D. adiţional la declanşarea durerii, virusul este transportat de fluxul citoplasmatic către periferia

axonilor neuronali, la nivel cutanat

E. virusul determină o erupţie cutantă, urmată după câteva zile, de formarea crustelor

113. Cefaleea cauzată de scăderea presiunii lichidului cefalorahidian are următoarele

caracteristici, cu excepţia:

A. îndepărtarea unei cantităţi mici de numai 20 mililitri de lichid din canalul spinal, în special dacă

persoana rămâne în poziţie ortostatică, produce adeseori cefalee intracraniană severă

B. îndepărtarea unei cantităţi mari de 50 mililitri de lichid din canalul spinal, în special dacă persoana

rămâne în poziţie ortostatică, produce adeseori cefalee intracraniană severă

C. îndepărtarea unei cantităţi mici de numai 20 mililitri de lichid din canalul spinal, în special dacă

persoana rămâne în poziţie ortostatică, produce adeseori cefalee extracraniană severă

D. îndepărtarea unei cantităţi mici de numai 10 mililitri de lichid din canalul spinal, în special dacă

persoana rămâne în poziţie ortostatică, produce adeseori cefalee intracraniană severă

E. îndepărtarea unei cantităţi mici de numai 20 mililitri de lichid din canalul spinal, produce adeseori

cefalee intracraniană gravă

114. Alegeţi afirmaţiile reale referitoare la cefaleea cauzată de afecţiuni oculare:

A. dificultatea de a focaliza imaginea poate determina contracţia puternică a muşchilor ciliari ai

globului ocular în încercarea de a obţine o imagine clară

B. cu toate că aceşti muşchi au dimensiuni foarte reduse, contracţia lor tonică poate produce cefalee

retroorbitală

C. cu toate că aceşti muşchi au dimensiuni foarte reduse, dilataţia lor tonică poate produce cefalee

retroorbitală

D. încercările repetate de a focaliza imaginea pot determina producerea unui spasm reflex al unor

muşchi faciali şi extraoculari

E. un al doilea tip de cefalee cu origine la nivel ocular apare atunci când ochii sunt expuşi la lumină

de intensitate mică, în special la raze ultraviolete

115. Hiperalgeziile extremităţii cefalice sunt reprezentate de:

A. durerea viscerală

B. hiperalgeziile superficiale

173

C. lezarea talamusului

D. hiperalgeziile profunde

E. hiperalgeziile faciale

116. În faza iniţială de vasoconstricţie a migrenei apare:

A. o cefalee pulsatilă

B. ischemia

C. edemul pervascular

D. hipoxia cerebrală

E. o senzaţie dureroasă

Tema: Fiziologia şi fiziopatologia aparatului digestiv


1. Glandele parotide sunt glande cu secreţie:

A. mucoasă

B. seroasă

C. mixtă

D. vâscoasă

E. bogată în proteine

2. Saliva conţine următoarele substanţe, cu excepţia:

A. ioni de sodiu şi clor

B. bicarbonat

C. factor intrinsec

D. imunoglobulina A

E. lizozim

3. Procesul de reabsorbţie are loc la nivelul următorului segment al glandelor salivare:

A. duct excretor

B. acin seros

C. duct intercalat

D. duct striat

E. acin mucos

4. La nivelul celulelor mucoase ale glandelor salivare mici din mucoasa bucală se produce:

A. saliva primară

B. saliva finală

C. reabsorbţia ionilor de sodiu

D. secreţia salivară apoasă

E. reabsorbţia ionilor de potasiu

5. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la reglarea secreţiei salivare la nivel ductal:

A. acetilcolina scade reabsorbţia sodiului şi a clorului

B. adrenalina creşte reabsorbţia sodiului şi a apei

C. acetilcolina creşte secreţia de bicarbonat

D. adrenalina scade reabsorbţia sodiului şi a apei

E. aldosteronul creşte reabsorbţia sodiului şi a apei

174

6. Celulele gastrice care secretă pepsinogenul sunt:

A. celulele G

B. celulele endocrine

C. celulele zimogene

D. celulele parietale

E. celulele oxintice

7. Celulele endocrine din zona antrală a stomacului secretă:

A. labferment

B. pepsinogen

C. acid clorhidric

D. factor intrinsec

E. gastrină

8. Pancreasul secretă următoarele enzime, cu excepţia:

A. tripsinogen

B. procarboxipeptidază

C. amilază

D. pepsinogen

E. colesterolesterhidrolază

9. Somatostatina este secretată de către:

A. duoden

B. glandele oxintice

C. pancreas

D. glandele pilorice

E. jejunul superior

10. La nivel gastric are loc absorbţia următoarelor substanţe, cu excepţia:

A. apei

B. proteinelor

C. substanţelor foarte solubile în lipide

D. glucozei

E. etanolului

11. În faza compensată ciroza se manifestă prin:

A. ascită

B. anorexie

C. sângerări ale varicelor esofagiene

D. encefalopatie hepatică

E. peritonită bacteriană spontană

12. Digestia reprezintă:

A. degradarea alimentelor în molecule complexe

B. degradarea alimentelor în molecule cu specificitate biologică

C. degradarea alimentelor în molecule ce sunt absorbite prin mucoasa stomacului

D. degradarea alimentelor în molecule simple

E. degradarea alimentelor în molecule fără specificitate chimică

13. Afirmaţiile corecte despre proteaze sunt următoarele:

A. degradează glucide

B. reprezintă enzimele amilolitice

C. degradează lipide

D. degradează proteine

175

E. reprezintă enzimele lipolitice

14. Afirmaţiile corecte despre lipaze sunt următoarele:

A. degradează glucide

B. reprezintă enzimele amilolitice

C. reprezintă enzimele proteolitice

D. degradează proteine

E. reprezintă enzimele lipolitice

15. Organele active ale masticaţiei sunt:

A. muşchii masticatori ai obrajilor

B. oasele maxilare

C. oasele mandibulare

D. dinţii

E. esofagul

16. Fragmentarea alimentelor determină:

A. iniţierea procesului de digestie a amidonului

B. stimularea secreţiei gastrice

C. facilitarea deglutiţiei

D. lubrifierea şi înmuierea bolului alimentar

E. iniţierea procesului de digestie a lipidelor

17. Amestecarea alimentelor cu produsul de secreţie al glandelor salivare induce:

A. creşterea suprafeţei de contact dintre alimente şi enzimele digestive

B. lubrifierea şi înmuierea bolului alimentar

C. stimularea secreţiei gastrice

D. facilitarea deglutiţiei

E. fragmentarea alimentelor

18. Afirmaţiile corecte referitoare la glandele salivare sublinguale sunt:

A. sunt localizate lângă unghiul mandibulei

B. sunt cele mai mari glande

C. produc o secreţie apoasă

D. secretă o salivă ce conţine o cantitate mai mare de proteine

E. se numesc parotide

19. Afirmaţiile adevărate referitoare la salivă sunt următoarele, cu excepţia:

A. este izotonă

B. conţine electroliţi

C. conţine substanţe bactericide

D. conţine produşi de catabolism

E. poate conţine uree

20. Secreţia salivară este controlată de:

A. insulină

B. hormoni tiroidieni

C. sistemul nervos vegetativ

D. numai de sistemul nervos simpatic

E. numai de sistemul nervos parasimpatic

21. Funcţiile de protecţie asupra mucoase bucale ale salivei sunt:

A. saliva începe procesul de digestie al lipidelor

B. lubrifierea alimentelor

176

C. elaborarea senzaţiei gustative prin dizolvarea substanţelor

D. răcirea alimentelor fierbinţi

E. excreţia unor substanţe exogene

22. Funcţiile digestive ale salivei sunt:

A. saliva începe procesul de digestie al lipidelor

B. lubrifierea alimentelor

C. diluarea eventualului HCl ce ar regurgita în cavitatea bucală

D. răcirea alimentelor fierbinţi

E. excreţia unor substanţe exogene

23. Afirmaţiile corecte referitoare la retropulsie sunt următoarele:

A. reprezintă contracţiile peristaltice

B. are rol în amestecul alimentelor cu secreţii gastrice

C. apare când particulele chimului pot străbate sfincterul piloric

D. reprezintă trecerea alimentelor din esofag în stomac

E. determină propulsia conţinutului gastric către sfincterul piloric deschis

24. Afirmaţiile adevărate referitoare la reglarea evacuarii conţinutului gastric în duoden sunt

următoarele, cu excepţia:

A. reflexele locate inhibitorii sunt produse de expansiunea antrului piloric

B. secretina are efect inhibitor

C. reflexele locate sunt declanşate de scăderea pH-ului

D. unii hormoni eliberaţi de stomac pot influenţa reglarea

E. reflexele enterogastrice sunt inhibitorii

25. Faza intestinală a secreţiei gastrice implică:

A. o secreţie crescută

B. creşterea pH-ului gastric

C. dependenţa integrităţii fibrelor vagale ce inervează stomacul

D. declanşarea la intrarea alimentelor în stomac

E. gastrina ca mecanism dominant

26. Faza gastrică a secreţiei gastrice se declanşează la:

A. intrarea alimentelor în stomac

B. intrarea alimentelor în cavitatea bucală

C. intrarea chimului în duoden

D. gustul sau mirosul mâncării

E. vederea mâncării

27. Afirmaţiile corecte despre glandele gastrice pilorice sunt:

A. conţin celule ce secretă pepsinogen

B. sunt localizate la nivelul fundului şi corpului gastric

C. conţin celule G ce secretă mucus

D. sunt localizate în regiunile antrală şi pilorică

E. nu conţin celule mucoase

28. Afirmaţiile corecte despre glandele gastrice oxintice sunt:

A. sunt localizate în regiunile antrală şi pilorică

B. conţin celule G ce secretă gastrina

C. conţin celule parietale ce secretă factor intrinsec

D. conţin celule oxintice ce secretă pepsinogen

E. nu conţin celule ce secretă mucus

177

29. Secreţia de acid clorhidric este inhibată de:

A. acetilcolină

B. somatostatină

C. secretină

D. gastrină

E. pepsină

30. Afirmaţiile corecte referitoare la secreţia de acid clorhidric sunt următoarele, cu excepţia:

A. ajută la digestia proteinelor

B. asigură un pH alcalin optim pentru acţiunea pepsinei

C. induce activarea pepsinogenului

D. împiedică proliferarea intragastrică a unor bacterii patogene

E. asigură formarea pepsinei

31. Labfermentul prezintă următorul rol:

A. hidrolizează lipidele ingerate sub formă de emulsie

B. protejează mucoasa gastrică

C. coagulează laptele

D. digera colagenul

E. hidrolizează gelatina

32. Peristaltismul intestinal este inhibat de:

A. gastrină

B. colecistokinină

C. insulină

D. secretină

E. serotonină

33. Afirmaţiile corecte referitoare la gastrină sunt:

A. scade contracţiile ileale

B. relaxează sfincterul ileo-cecal

C. inhibă peristaltismul intestinal

D. scade forţa contracţiilor peristaltice

E. este secretată de celulele secretorii gastrice parietale

34. Celulele exocrine ale pancreasului produc:

A. glucagon

B. somatostatină

C. amilaze

D. suc pancreatic

E. hormoni hipoglicemianţi

35. Celulele ductale ale pancreasului produc:

A. suc pancreatic

B. nucleaze

C. insulină

D. somatostatină

E. peptidaze

36. Afirmaţiile corecte referitoare la compoziţia secreţiei pancreatice sunt următoarele, cu

excepţia:

A. potasiul se găseşte în cantitate mai mare decât în plasmă

B. ionul bicarbonat se găseşte în cantităţi mai mari decât în plasmă

C. amilaza pancreatică hidrolizează glicogen

178

D. proenzimele protejează pancreasul de autodigestie

E. sucul pancreatic conţine în cantităţi mici sulfaţi

37. Enzimele prezente în secreţia pancreatică sunt următoarele, cu excepţia:

A. amilaza pancreatică

B. proteaze

C. gastrină

D. chimotripsină

E. fosfolipază

38. Afirmaţiile corecte referitoare la secreţia intestinală a secreţiei pancreatice sunt:

A. gustul alimentelor stimulează secreţia

B. este stimulată prin distensie gastrică

C. este stimulată de prezenţa produşilor de digestie

D. secretina inhibă secreţia pancreatică

E. colecistokinina stimulează secreţia pancreatică

39. Bila prezintă următoarele funcţii , cu excepţia:

A. ajută la digestia lipidelor

B. determină excreţia unor substanţe solubile în apa

C. ajuta la absorbţia lipidelor

D. ajuta la excreţia colesterolului

E. ajuta la excreţia bilirubinei

40. Bila este compusă din următoarele substanţe, cu excepţia:

A. colesterol

B. fosfolipide

C. acizi biliari

D. somatostatină

E. biliverdină

41. Afirmaţiile adevărate referitoare la partea bila-independentă a secreţiei biliare sunt:

A. se referă la cantitatea de săruri biliare secretate de ficat

B. se referă la cantitatea de apă şi electroliţi secretată de secretină

C. se referă la cantitatea de apă şi electroţi secretată zilnic de pancreas

D. este direct proporţională cu cantitatea de săruri biliare reabsorbite de hepatocite

E. nu se află sub control hormonal

42. Dizaharidazele asociate cu microvilii celulelor epiteliare intestinale sunt următoarele, cu

excepţia:

A. glucoză

B. maltază

C. izomaltază

D. zaharază

E. lactază

43. Glucidele ce nu pot fi digerate de organismul uman sunt:

A. sucroza

B. lactoza

C. amidon

D. celuloza

E. amiloza

44. Vitaminele liposolubile sunt următoarele, cu excepţia:

179

A. C

B. A

C. K

D. E

E. D

45. Mişcările de la nivelul colonului sunt următoarele, cu excepţia:

A. de amestec

B. haustraţiile

C. propulsive

D. peristaltice

E. în masă

46. Defecaţia este favorizată de următoarele procese, cu excepţia:

A. contracţia diafragmului

B. contracţia muşchilor abdominali

C. scăderea presiunii intraabdominale

D. reflexe de defecaţie

E. activitate voluntară

47. Prin fibre eferente parasimpatice ale nervilor pelvici, pornesc comenzi contractile spre

următoarele porţiuni, cu excepţia:

A. colon descendent

B. sigmoid

C. rect

D. colon ascendent

E. anus

48. Hipersalivaţia patologică apare în :

A. nevralgia de trigemen

B. emoţii

C. administrarea de atropină

D. deshidratări

E. boli febrile

49. Stimularea parasimpaticului induce:

A. secreţie salivară crescută apoasă

B. secreţie salivară crescută,vâscoasă, bogată în mucină

C. secreţie salivară scăzută,vâscoasă, bogată în mucină şi lizozim

D. secreţie salivară parotidiană scăzută

E. blocarea secreţiei glandelor sublinguale

50. Stimularea simpaticului induce:

A. secreţie salivară crescută apoasă

B. secreţie salivară crescută,vâscoasă, bogată în mucină

C. secreţie salivară scăzută,vâscoasă, bogată în mucină şi lizozim

D. secreţie salivară parotidiană scăzută

E. blocarea secreţiei glandelor sublinguale

51. Rolul factorului intrinsec este:

A. în digestia proteinelor

B. în activarea pepsinogenului

C. antimicrobian

D. în absorbţia vitaminei B12

180

E. ca barieră de protecţie gastrică

52. Infecţia cu Helicobacter Pylori, ca factor de agresiune, în cadrul fiziopatologiei ulcerului

gastro-duodenal intervine prin secreţia de:

A. urează

B. gastrină

C. HCl

D. histamină

E. prostaglandine

53. Care dintre următoarele modificări sanguine reflectă hipersplenismul hematologic:

A. poliglobulie

B. trombocitoză

C. trombopatie

D. trombocitopenie

E. leucopenie

54. Cauzele hipersecreţiei acide din ulcerul duodenal sunt următoarele, cu excepţia:

A. hipertonia vagală

B. hipersensibilitatea celulelor parietale la stimularea vagală

C. hipermotilitatea gastrică

D. creşterea numărului de celule parietale HCl secretorii

E. hipersensibilitatea celulelor parietale la stimularea adrenergică

55. Următoarele investigaţii de laborator explorează sindromul de citoliză hepatică, cu excepţia:

A. pseudocolinesteraza

B. TGP

C. TGO

D. LDH

E. sideremia


1. Mucinele salivare prezintă următoarele roluri:

A. hidrolizează amidonul preparat

B. participă la sistemele tampon

C. asigură masticaţia

D. asigură rezistenţa smalţului

E. distruge mucopolizaharidele din peretele bacteriilor

2. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la electroliţii din salivă:

A. ionii de potasiu se găsesc într-o concentraţie mai scăzută decât în plasmă

B. saliva nu conţine săruri anorganice de calciu

C. ioni de sodiu se găsesc într-o concentraţie mai scăzută decât în plasmă

D. saliva conţine lizozim care asigură rezistenţa smalţului

E. bicarbonatul se găseşte într-o concentraţie mai crescută decât în plasmă

3. Prin salivă se excretă următoarele substanţe:

A. uree

B. corpi cetonici

C. hormoni

D. virusul poliomielitei

E. labferment

181

4. La nivelul ductului striat al glandelor salivare au loc următoarele procese:

A. formarea salivei primare

B. reabsorbţia activă a ionilor de sodiu

C. ionii de sodiu intră în celula ductală prin pompa Na+/K

+

D. ionii de potasiu ies în lumen prin antiportul K+/H

+

E. formarea salivei finale

5. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la reabsorbţia şi secreţia ductală a electroliţilor

la nivelul glandelor salivare:

A. ionii de sodiu ies din celula ductală în lumenul glandei prin antiportul Na+/H

+

B. ionii de clor sunt reabsorbiţi din duct prin antiportul Cl-/HCO3

-

C. ionii de sodiu ies din celula ductală în sânge prin pompa Na+/K

+

D. ionii de potasiu ies din celula ductală în sânge prin antiportul K+/H

+

E. ionii de clor trec din celula ductală în lumen prin pompa Na+/Cl

-

6. La nivelul ductului striat al glandelor salivare sunt reabsorbiţi ionii de:

A. clor prin antiportul Cl-/HCO3

-

B. sodiu prin antiportul Na+/H

+

C. potasiu prin pompa Na+/K

+

D. bicarbonat prin pompa HCO3-/H

+

E. litiu prin pompa Li+/K

+

7. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la compoziţia salivei:

A. concentraţia bicarbonatului din salivă este mai mare decât cea din plasmă

B. concentraţia ionilor de sodiu din salivă este egală cu concentraţia ionilor de clor

C. concentraţia ionilor de potasiu din salivă este mai mică decât cea din plasmă

D. concentraţia ionilor de sodiu din salivă este mai mică decât cea din plasmă

E. concentraţia ionilor de potasiu din salivă este mai mică decât cea a ionilor de sodiu

8. Celulele parietale ale glandelor fundice ale stomacului secretă:

A. mucus

B. factor intrinsec

C. pepsinogen

D. gastrină

E. acid clorhidric

9. Mucoasa gastrică este protejată de către următoarele substanţe:

A. pepsinogen

B. amilază

C. bicarbonat

D. factor intrinsec

E. mucus

10. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la pepsină:

A. are rol în degradarea proteinelor

B. este activă la pH egal cu 5

C. secreţia sa este stimulată de acetilcolină

D. este secretată în formă activă de către celulele oxintice

E. este secretată în formă inactivă de către celulele zimogene

11. Stimularea parasimpatică determină la nivelul stomacului următoarele modificări:

A. creşte secreţia de acid clorhidric

B. scade secreţia de gastrină

182

C. scade secreţia gastrică

D. creşte secreţia de histamină

E. creşte secreţia de gastronă

12. Următorii hormoni gastro-intestinali au efect inhibitor asupra secreţiei gastrice:

A. histamina

B. gastrina

C. polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP)

D. gastrona

E. acetilcolina

13. Eliberarea histaminei din mastocite este stimulată la nivel gastric de:

A. adrenalină

B. gastrină

C. nervul vag

D. acetilcolină

E. nervul hipoglos

14. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la secreţia de gastrină:

A. este inhibată de calcitonină

B. creşte secreţia de pepsinogen

C. este stimulată de pH<2

D. este stimulată de cafea

E. scade secreţia de factor Castle

15. La contactul mucoasei duodenale cu chimul gastric hiperton se produc următoarele

modificări la nivelul celulelor intestinale:

A. se eliberează secretină

B. creşte secreţia de acid clorhidric

C. se eliberează gastrină

D. scade secreţia de colecistokinină

E. se eliberează polipeptidul gastro-inhibitor

16. Secreţia gastrică este inhibată de către:

A. secretină

B. gastrină

C. colecistokinină

D. histamină

E. glucagon

17. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la produşii de secreţie ai acinilor pancreatici:

A. acinii secretă componentă enzimatică a sucului pancreatic

B. secreţia acinilor pancreatici este stimulată de secretină

C. acinii secretă componentă hidroelectrolitică a sucului pancreatic

D. lichidul secretat este redus în volum şi bogat în enzime

E. proenzimele secretate se sintetizează în ribozomii celulelor ductale

18. Celulele acinare ale pancreasului secretă următoarele enzime în formă activă:

A. amilaza pancreatică

B. chimotripsinogenul

C. colesterolesterhidrolaza

D. pepsina

E. fosfolipaza

183

19. Celulele G care secretă gastrina se găsesc la nivelul:

A. glandelor oxintice

B. duodenului

C. ileonului

D. colonului transvers

E. glandelor pilorice

20. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la colecistokinină:

A. este secretată de mucoasa duodenală

B. stimulează secreţia ecbolică a acinilor pancreatici

C. este secretată de glandele pilorice

D. este stimulată de pătrunderea lipidelor şi a peptonelor în duoden

E. scade secreţia pancreatică

21. Evacuarea conţinutului gastric în duoden este inhibată de:

A. creşterea osmolarităţii la nivel duodenal

B. scăderea pH-ului la nivel gastric

C. prezenţa la nivelul antrului piloric ai unor produşi ai digestiei proteice

D. distensia peretelui duodenal

E. secreţia de colecistokinină

22. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la acizii biliari secundari:

A. sunt sintetizaţi în hepatocite

B. se formează din cei primari

C. sunt metaboliţi ai hemoglobinei

D. se formează din colesterol şi bilirubină

E. se formează sub acţiunea bacteriilor intestinale

23. În ciroză pot fi găsite următoarele aspecte clinice:

A. splenomegalie

B. edeme

C. hipotensiune portală

D. circulaţie colaterală

E. eritem palmar

24. Tractul gastro-intestinal asigură aportul de:

A. apă

B. electroliţi

C. glucagon

D. substanţe nutritive

E. insulină

25. Afirmaţiile corecte referitoare la proteaze sunt:

A. acţionează asupra glucidelor

B. hidrolizează lipidele

C. degradează substanţele până la aminoacizi

D. degradează glucide până la stadiul de glucide simple

E. acţionează asupra proteinelor

26. Organele pasive ale masticaţiei sunt:

A. dinţii

B. muşchii masticatori ai limbii

C. oasele maxilare

D. mandibula

184

E. muşchii masticatori ai obrajilor

27. Organele active ale masticaţiei sunt:

A. dinţii

B. muşchii masticatori ai limbii

C. oasele maxilare

D. mandibula

E. muşchii masticatori ai obrajilor

28. Fragmentarea alimentelor determină:

A. facilitarea deglutitiei

B. iniţierea procesului de digestie a amidonului

C. lubrifierea şi înmuierea bolului alimentar

D. iniţierea procesului de digestie a lipidelor

E. creşterea suprafeţei de contact dintre alimente şi enzimele digestive

29. Amestecarea alimentelor cu produsul de secreţie al glandelor salivare induce:

A. facilitarea deglutiţiei

B. stimulează secreţia gastrică

C. lubrifierea bolului alimentar

D. iniţierea procesului de digestie a amidonului

E. înmuierea bolului alimentar

30. Glandele salivare sunt:

A. parotide

B. linguale

C. gastrice

D. sublinguale

E. submandibulare

31. Saliva prezintă următoarele componente:

A. mucină

B. gastrină

C. lizozim

D. concentraţii mici de potasiu

E. concentraţii mici de sodiu

32. Afirmaţiile false referitoare la compoziţia salivei sunt:

A. este hipotonă

B. poate conţine produşi de catabolism

C. conţine cantităţi mari de sodiu

D. nu conţine proteine

E. conţine substanţe bactericide

33. Secreţia salivară este controlată de:

A. sistemul nervos simpatic

B. aldosteron

C. sistemul nervos parasimpatic

D. hormonii tiroidieni

E. glucagon

34. Afirmaţiile corecte despre glandele salivare parotide sunt:

A. secretă o salivă ce conţine o cantitate mai mare de proteine

B. sunt glande mai mici prezente în toata cavitatea bucală

185

C. sunt localizate lângă unghiul mandibulei

D. induc o secreţie mai vâscoasă

E. produc o secreţie apoasă

35. Afirmaţiile corecte despre glandele salivare sublinguale sunt:

A. produc o secreţie apoasă

B. secretă o salivă ce conţine o cantitate mai mare de proteine

C. sunt localizate lângă unghiul mandibulei

D. sunt cele mai mari glande

E. induc o secreţie mai vascoasă

36. Saliva prezintă următoarele funcţii :

A. digestivă

B. excreţia unor substanţe endogene

C. lubrefierea alimentelor

D. protecţia mucoasei gastrice

E. elaborarea senzaţiei gustative

37. Protecţia mucoasei bucale se face prin:

A. digestia amidonului

B. excreţia unor substanţe endogene

C. îndepărtarea unor bacterii

D. diluarea eventualului HCl regurgitat în cavitatea bucală

E. răcirea alimentelor fierbinţi

38. În urma trecerii prin cavitatea bucală alimentele suferă următoarele transformări:

A. sunt omogenizate

B. formează chimul gastric

C. sunt îmbibate cu mucus

D. formează bolul alimentar

E. sunt eterogenizate

39. Afirmaţiile corecte despre deglutiţie sunt următoarele, cu excepţia:

A. are loc în doi timpi

B. cuprinde activităţiile secretorii

C. asigură transportul bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac

D. este un act reflex

E. cuprinde totalitatea activităţilor motorii

40. Afirmaţiile corecte referitoare la peristaltismul secundar al esofagului sunt:

A. este declanşat de deglutiţie

B. se datorează prezenţei alimentelor în esofag

C. continuă până când alimentele sunt propulsate în stomac

D. începe când alimentele trec din faringe în esofag

E. este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului

41. Afirmaţiile corecte referitoare la peristaltismul primar al esofagului sunt:


B. se datorează prezenţei alimentelor în esofag

C. continuă până când alimentele sunt propulsate în stomac

D. începe când alimentele trec din faringe în esofag

E. este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului

42. Motilitatea gastrică realizează următoarele funcţii :

186

A. evacuarea conţinutului gastric în colon

B. amestecul alimentelor cu secreţiile gastrice

C. stocarea alimentelor ca urmare a relaxării receptive

D. evacuarea conţinutului gastric în duoden

E. amestecul alimentelor cu bila

43. Forţa contracţiilor peristaltice este crescută de:

A. insulină

B. somatostatină

C. acetilcolină

D. GABA

E. gastrină

44. Reflexele locale ale reglării evacuării conţinutului gastric pot fi:

A. excitatorii - declanşate de expansiunea antrului piloric

B. stimulate de gastrină

C. inhibate de hormoni precum secretina

D. enterogastrice

E. inhibitorii – declanşate de creşterea pH-ului

45. Reflexele locale inhibitorii ale reglării evacuării conţinutului gastric pot fi declanşate de:

A. scăderea osmolarităţii

B. scăderea pH-ului

C. secreţia de colecistokinină

D. distensia peretelui duodenal

E. prezenţa unor produşi ai digestiei proteice

46. Faza cefalică a fazelor secreţiei gastrice este declanşată de:

A. intrarea alimentelor în stomac

B. mirosul mâncării

C. intrarea chimului în duoden

D. intrarea bolului alimentar în stomac

E. gustul mâncării

47. Faza gastrică a fazelor secreţiei gastrice determină:

A. creşterea pH-ului

B. eliberare de acid

C. stimularea vagală

D. tamponarea acidităţii gastrice

E. secreţia de insulină

48. Afirmaţiile corecte referitoare la glandele gastrice oxintice sunt:

A. sunt localizate în regiunea antrală

B. pot secreta HCl

C. celulele peptice secretă factor intrinsec

D. conţin celule G

E. conţin celule mucoase

49. Afirmaţiile corecte referitoare la glandele gastrice pilorice sunt:

A. sunt localizate în regiunea antrală

B. pot secreta HCl

C. celulele peptice secretă factor intrinsec

D. conţin celule G

E. conţin celule mucoase

187

50. Secreţia de HCl este stimulată de:

A. somatostatină

B. insulină

C. acetilcolină

D. gastrină

E. secretină

51. Afirmaţiile corecte referitoare la pepsină sunt:

A. este o enzimă proteolitică

B. este prezentă în băuturile răcoritoare

C. este activă în mediu alacalin

D. reprezintă forma inactivă a pepsinogenului

E. digeră colagenul

52. Peristaltismul intestinal este stimulat de:

A. colecistokinină

B. gastrină

C. secretină

D. glucagon

E. serotonină

53. Peristaltismul intestinal este inhibat de:

A. colecistokinină

B. gastrină

C. secretină

D. glucagon

E. serotonină

54. Afirmaţiile corecte referitoare la gastrină sunt:

A. relaxează sfinterul ileo-cecal

B. creşte forţa contracţiilor peristaltice

C. scade contracţiile ileale

D. inhibă peristaltismul intestinal

E. este secretată de celulele G

55. Celulele exocrine ale pancreasului secretă:

A. insulină

B. peptidaze

C. glucagon

D. nucleaze

E. somatostatină

56. Celulele ductale ale pancreasului secretă:

A. insulină

B. lipaze

C. ioni bicarbonat

D. amilaze

E. suc pancreatic

57. Afirmaţiile corecte referitoare la compoziţia secreţiei pancreatice sunt următoarele, cu

excepţia:

A. conţine ioni bicarbonat în cantităţi mici

B. amilaza pancreatică hidrolizează colesterol

188

C. inhibitorul tripsinei protejează pancreasul de autodigestie

D. tripsinogenul este transformat din tripsină de către enterochinază

E. conţine în cantităţi mici Mg

58. Bila este compusă din:

A. colesterol

B. bilirubină

C. insulină

D. fosfolipide

E. glucagon

59. Afirmaţiile corecte referitoare la partea bila-dependentă a secreţiei biliare sunt:

A. se referă la cantitatea de apă secretată de ficat

B. se referă la cantitatea de săruri biliare secretate de ficat

C. este secretată de secretină

D. este direct proporţională cu cantitatea de săruri biliare reabsorbite de hepatocite

E. nu este sub control hormonal

60. Afirmaţiile corecte referitoare la partea bila-independentă a secreţiei biliare sunt:

A. se referă la cantitatea de apă secretată de ficat

B. se referă la cantitatea de săruri biliare secretate de ficat

C. este secretată de secretină

D. este direct proporţională cu cantitatea de saruri biliare reabsorbite de hepatocite

E. se referă la cantitatea de electroliţi secretaţi de ficat

61. Secreţia intestinului subţire conţine:

A. enzime

B. bilă

C. apă

D. electroliţi

E. mucus

62. Dizaharidaze din secreţia intestinală sunt:

A. glucoza

B. maltaza

C. izomaltaza

D. fructoza

E. lactaza

63. Dizaharidele necesare dietei sunt:

A. glucoza

B. sucroza

C. galactoza

D. lactoza

E. fructoza

64. Produşii finali ai digestiei glucidelor sunt:

A. glucoza

B. sucroza

C. galactoza

D. lactoza

E. fructoza

65. Fierul se absoarbe în:

189

A. jejun

B. cec

C. intestin subţire

D. ileon

E. intestin gros

66. Rolurile principale ale colonului sunt:

A. absorbţia apei

B. depozitarea materiilor fecale

C. absorbţia fierului

D. absorbţia electroliţilor

E. absorbţia glucidelor

67. Mişcările de la nivelul colonului sunt:

A. de amestec

B. haustraţiile

C. propulsive

D. peristaltice

E. în masă

68. Fibre eferente parasimpatice aparţinând nervilor pelvici pornesc comenzi contractile spre:

A. jejun

B. anus

C. colon ascendent

D. sigmoid

E. rect

69. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la rolul salivei ,este adevărată:

A. menţine echilibrul termic în cavitatea bucală

B. favorizează digestia lipoproteinelor

C. pregăteşte mecanic bolul alimentar

D. împiedică hidroliza amidonului

E. are rol în menţinerea echilibrului hidroelectrolitic

70. Hiposecreţia şi hipoaciditatea gastrică apar în :

A. gastritele cronice atrofice autoimune

B. ulcerul duodenal

C. sindromul Zollinger-Ellison

D. cancerul gastric

E. rezecţiile pancreatice

71. Rolurile principale ale colonului sunt:

A. absorbţia glucidelor

B. absorbţia apei

C. absorbţia electroliţilor

D. depozitarea materiilor fecale până la eliminarea lor

E. absorbţia lipidelor

72. Alegeţi răspunsurile corecte:

A. colonul nu poate absorbi mai mult de 1L de apă pe zi

B. colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului şi clorului care nu au fost absorbite în intestinul

subţire

C. potasiul este secretat de către colon

D. rolurile principale ale colonului sunt absorbţia apei şi a electroliţilor

190

E. mişcările de la nivelul colonului sunt contracţii de amestec şi mişcări de propulsie rapide

73. Rolul masticaţiei :

A. fragmentarea alimentelor

B. asigură transportul bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac

C. formează bolul alimentar

D. asigură contactul cu receptorii gustativi

E. participă la eliberarea substanţelor odorante care stimulează receptorii olfactivi

74. Prin masticaţie se asigură:


B. creşterea suprafeţei de contact dintre alimente şi anumite enzime

C. transportul bolului alimentar din cavitatea bucală în esofag

D. eliberarea substanţelor odorante din alimente

E. inţiază secreţia gastrică

75. Care este cantitatea de salivă secretată zilnic şi compoziţia sa:

A. zilnic se secretă 800-1500 ml de salivă

B. 95,5 % apă

C. 99,5 % apă

D. 0,2 % substanţe organice

E. 0,3 % substanţe anorganice

76. Electroliţii din salivă a căror concentraţie este mai mică decât în plasmă sunt:

A. Na+

B. K+

C. Ca2+

D. Cl –

E. Mg2+

77. Funcţiile salivei:

A. în procesul de digestie al amidonului

B. măreşte suprafaţa de contact a alimentelor cu enzimele

C. favorizează vorbirea

D. în eliminarea unor substanţe endogene sau exogene

E. favorizează procesul oftalmic

78. Principalele funcţii ale salivei:

A. protecţia mucoasei bucale

B. începe procesul de digestie al maltozei

C. excretă unele substanţe exogene

D. rol bactericid

E. în menţinerea echilibrului hidroelectrolitic

79. Principalele substanţe organice din compoziţia salivei sunt:

A. labfermentul

B. amilaza salivară

C. mucina

D. pepsinogenul

E. lizozimul

80. Deglutiţia este reprezentată de :

A. trecerea bolului alimentar din exterior în cavitatea bucală

B. trecerea bolului alimentar prin faringe

191

C. trecerea bolului alimentar prin laringe

D. trecerea bolului alimentar prin esofag

E. trecerea bolului alimentar prin stomac

81. Care din afirmaţiile despre deglutiţie sunt adevărate:

A. deglutiţia asigură transportul bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac

B. deglutiţia asigură transportul bolului alimentar de afară până în stomac

C. deglutiţia este în întregime un act voluntar controlat de scoarţa cerebrală

D. deglutiţia este un act reflex

E. deglutiţia are trei timpi

82. În timpul faringian al deglutiţiei:

A. bolul alimentar stimulează ariile receptoare din jurul intrării în faringe

B. impulsurile de la acest nivel ajung la scoarţa cerebrală

C. sunt generate cotracţii musculare faringiene voluntare

D. timul de trecere al alimentelor prin faringe este de 1-2 secunde

E. centrul deglutiţiei inhibă specific centrul respirator bulbar pe durata deglutiţiei

83. În timpul faringian al deglutiţiei:

A. bolul alimentar stimulează ariile receptoare din jurul intrării în faringe

B. impulsurile de la acest nivel ajung la trunchiul cerebral

C. sunt generate cotracţii musculare faringiene voluntare

D. succesiunea etapelor deglutiţiei sunt controlate automat de centrul deglutiţiei

E. centrul deglutiţiei inhibă specific centrul respirator bulbar pe durata deglutiţiei

84. În timpul esofagian al deglutiţiei:

A. esofagul transportă alimentele din faring în stomac

B. esofagul prezintă două tipuri de mişcări peristaltice

C. esofagul este controlat nervos voluntar

D. o undă de relaxare precede contracţia esofagului

E. la capătul terminal al esofagului musculatura circulară formează un sfincter

85. Peristaltismul esofagian primar:


B. începe când alimenetele trec din faringe în esofag

C. este coordonat de sistemul nervos enteric al esofafului

D. este coordonat vagal

E. continuă până când alimentele sunt propulsate în duoden

86. Peristaltismul esofagian secundar:

A. se datorează prezenţei alimentelor în în esofag

B. începe când alimenetele trec din faringe în esofag

C. este coordonat de sistemul nervos enteric al esofafului

D. este coordonat vagal

E. continuă până când alimentele sunt propulsate în stomac

87. Puterea contracţiilor peristaltice ale stomacului sunt controlate de:

A. adrenalină

B. acetilcolină

C. pepsină

D. HCl

E. gastrină

88. Puterea contracţiilor peristaltice ale stomacului nu sunt controlate de:

192

A. adrenalină

B. acetilcolină

C. pepsină

D. HCl

E. gastrină

89. Unde sunt localizate glandele oxintice ale stomacului:

A. la nivelul cardiei

B. la nivelul fornixului gastric

C. la nivelul corpului gastric

D. la nivelul pilorului

E. pe toată suprafaţa stomacului

90. Unde nu sunt localizate glandele oxintice ale stomacului:

A. la nivelul cardiei

B. la nivelul fornixului gastric

C. la nivelul corpului gastric

D. la nivelul pilorului

E. la nivelul duodenului

91. Celulele oxintice ale stomacului secretă:

A. pepsină

B. HCl

C. tripsinogen

D. factorul intrinsec

E. gastrină

92. Glandele gastrice conţin următoarele tipuri de celule:

A. parietale

B. zimogene

C. epiteliale

D. intrinseci

E. apicale

93. Glandele pilorice secretă:

A. pepsinogen

B. mucus

C. HCl

D. tripsinogen

E. gastrină

94. HCl îndeplineşte următoarele roluri în sucul gastric:

A. activează pepsinogenul

B. antisecretor

C. antiemetic

D. barieră de protecţie gastrică

E. denaturează proteinele

95. Glandele pilorice nu secretă:

A. pepsinogen

B. mucus

C. tripsinogen

D. tripsină

E. gastrină

193

96. Glandele gastrice secretă:

A. fosfolipază

B. labferment

C. tripsinogen

D. pepsinogen

E. gelatinază

97. Principalele substanţe organice secretate de stomac sunt:

A. pepsina

B. labfermentul

C. mucusul

D. gelatinaza

E. lipaza gastrică

98. Care afirmaţii sunt adevărate:

A. labfermentul este secretat numai la sugari

B. paracazeinatul de calciu se transformă în cazeinogen insolubil

C. lipaza gastrică are activitate lipolitică puternică

D. mucusul nu are rol în protecţia mucoasei

E. labfermermentul coagulează laptele

99. În sucul gastric se găsesc:

A. pepsina

B. tripsina şi chimotripsina

C. gelatinaza

D. colesterol-lipaza

E. labfermentul

100. HCl este necesar în stomac pentru:

A. digestia proteinelor

B. activarea pepsinei

C. asigurarea unui anumit pH

D. inhibă dezvoltarea intragastrică a unor bacterii

E. absorbţia vitaminei B12

101. HCl gastric are următoarele acţiuni:

A. asigură un anumit pH

B. digeră proteinele

C. activează pepsinogenul

D. transformă Cu³+ (neabsorbabil) în Cu²

+ (absorbabil)

E. inhibă dezvoltarea intragastrică a unor bacterii

102. Secreţia gastrică de HCl este stimulată de:

A. acetilcolină

B. pepsinogen

C. secretină

D. somatostatină

E. gastrină

103. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:

A. organele masticaţiei sunt oasele maxilare, mandibulare şi dinţii (organe pasive)

B. organele masticaţiei sunt oasele maxilare, mandibulare şi dinţii (organe active)

194

C. prin deglutiţie, alimentele introduse în cavitatea bucală sunt tăiate şi transformate în fragmente

mult mai mari

D. muşchii masticatori ai limbii şi ai obrajilor sunt organe active ale masticaţiei

E. reflexul masticator este coordonat de centrii nervoşi din măduva spinării

104. Alegeţi afirmaţiile care nu corespund adevărului:

A. la închiderea gurii, receptorii de întindere din muşchii mandibulei iniţiază contracţia reflexă a

muşchilor maseter, pterigoid medial şi temporal

B. la închiderea gurii, alimentele, în contact cu receptorii bucali, determină contracţia reflexă a

muşchilor digastric şi pterigoid lateral, ceea ce duce la deschiderea cavităţii bucale

C. la coborârea mandibulei, stimularea receptorilor de întindere face ca întreg ciclu să se reia

D. la deschiderea gurii, alimentele, în contact cu receptorii bucali, determină contracţia reflexă a

muşchilor digastric şi pterigoid lateral, ceea ce duce la închiderea cavităţii bucale

E. musculatura obrajilor contribuie la realizarea actului masticaţiei, mecanic şi estetic

105. Rolurile masticaţiei sunt:


B. amestecarea alimentelor cu produsul de secreţie al glandelor lacrimale

C. fragmentarea alimentelor, ceea ce determină scăderea suprafeţei de contact dintre alimente şi

enzimele digestive

D. asigurarea contactului cu receptorii gustativi şi eliberarea substanţelor odorante care vor stimula

receptorii olfactivi

E. iniţierea procesului de digestie a amoniacului sub acţiunea amilazei salivare

106. Alegeţi afirmaţiile adevărate privind compoziţia salivei:

A. zilnic se secretă 800-1500 ml salivă

B. saliva mai conţine substanţe bactericide (lizozim) şi unii produşi de catabolism (uree, acid uric)

C. saliva nu reprezintă şi o cale de eliminare din organism a unor virusuri

D. în salivă se găsesc două tipuri de proteine: 1.enzime: a. amilaza salivara (ptialina) şi lipaza

linguală; 2. mucina, glicoproteină ce lubrifiază alimentele

E. concentraţia electroliţilor şi osmolalitatea nu variază cu debitul secreţiei

107. Următoarele afirmaţii referitoare la rolurile salivei sunt false, cu excepţia:

A. protecţia mucoasei bucale prin: răcirea alimentelor fierbinţi, diluarea eventualului HCl sau bilei ce

ar regurgita în cavitatea bucală, îndepărtarea unor bacterii

B. lubrifierea alimentelor uşurează masticaţia

C. protecţia mucoasei bucale prin: încălzirea alimentelor reci, diluarea eventualului HCl sau bilei ce

ar regurgita în cavitatea bucală

D. elaborarea senzaţiei gustative prin dizolvarea substanţelor cu gust specific şi suprafaţa receptivă a

analizatorului gustativ

E. elaborarea senzaţiei gustative prin dizolvarea substanţelor cu gust specific şi suprafaţa receptivă a

analizatorului vizual

108. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la deglutiţie:

A. deglutiţia cuprinde totalitatea activităţilor motorii ce asigură transportul bolului alimentar din

cavitatea bucală în stomac

B. deglutiţia cuprinde totalitatea activităţilor senzitive ce asigură transportul bolului alimentar din

cavitatea bucală în stomac

C. deglutiţia cuprinde totalitatea activităţilor motorii ce asigură transportul bolului alimentar din

stomac în cavitatea bucală

D. este un act reflex ce se desfăşoară în trei timpi

E. este un act reflex ce se desfăşoară în cinci timpi

195

109. Care dintre următoarele afirmații despre timpul bucal al deglutiției sunt adevărate:

A. în momentul în care alimentele sunt gata pentru a fi înghiţite ele sunt în mod voluntar împinse în

faringe datorită presiunii pe care o exercită limba prin mişcarea ei în sus şi posterior asupra

palatului moale

B. în momentul în care alimentele sunt gata pentru a fi înghiţite ele sunt în mod voluntar împinse în

stomac datorită presiunii pe care o exercită limba prin mişcarea ei în sus şi posterior asupra

palatului moale

C. de acum încolo, procesul deglutiţiei devine în întregime, sau aproape, un act automat şi, în mod

obisnuit nu mai poate fi oprit

D. de acum încolo, procesul masticaţiei devine în întregime, sau aproape, un act automat şi, în mod

obisnuit nu mai poate fi oprit

E. se mai numeşte şi timp involuntar

110. Care dintre următoarele afirmații despre timpul faringian al deglutiției sunt adevărate:

A. la intrarea în faringe sunt stimulate ariile receptoare de la acest nivel

B. impulsurile de la acest nivel ajung în trunchiul cerebral şi iniţiază o serie de contracţii faringiene

musculare automate

C. impulsurile de la acest nivel ajung în măduva spinării şi iniţiază o serie de contracţii faringiene

musculare automate

D. plicile palato faringiene de pe fiecare parte a faringelui sunt trase posterior, apropiindu-se unele de

celelalte, formând o deschizatură sagitală prin care alimentele trec in faringele medial

E. corzile vocale sunt puternic apropiate, iar laringele este împins în sus şi anterior de către muşchii

gâtului

111. Care dintre următoarele afirmații despre timpul esofagian al deglutiției sunt adevărate:

A. esofagul are, în principal, rolul de a transporta alimentele din faringe în stomac, iar mişcările lui

sunt organizate specific în vederea acestei funcţii

B. în mod normal esofagul prezintă trei tipuri de mişcări peristaltice: peristaltism primar, peristaltism

secundar şi peristaltism terţiar

C. peristaltismul secundar este declanşat de deglutiţie şi începe când alimentele trec din faringe în

esofag; este coordonat vagal.

D. peristaltismul primar se datorează prezenţei alimentelor în esofag şi continuă până când alimentele

sunt propulsate în stomac; este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului

E. în mod normal esofagul prezintă două tipuri de mişcări peristaltice: peristaltism primar şi

peristaltism secundar

112. Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastrica) realizează trei funcţii:

A. stocarea alimentelor ca urmare a relaxării receptive

B. amestecul alimentelor cu secreţiile gastrice

C. evacuarea conţinutului gastric în duoden

D. amestecul enzimelor cu secreţiile digestive

E. evacuarea conţinutului gastric în splină

113. Care afirmaţii cu privire la secreţia enzimelor pancreatice nu sunt adevărate:

A. proteazele pancreatice sunt secretate în formă inactivă

B. amilaza pancreatică este secretată în formă inactivă

C. din categoria lipazelor face parte tripsinogenul

D. lipazele sunt secretate în formă inactivă

E. proteazele pancreatice sunt activate în intestinul subţire

114. Bila conţine:

A. tripsinogen

B. săruri biliare

196

C. lecitină

D. pigmenţi biliari

E. electroliţi

115. Evacuarea bilei în intestin este consecinţa:

A. contracţiei musculaturii veziculei biliare

B. contracţiei sfincterului Oddi

C. stimulării vagale

D. secreţiei de colecistochinină

E. secreţiei de gastrină

116. Sărurile biliare :

A. sunt preluate din intestin prin vena portă

B. sunt preluate din intestin prin vena cavă superioară

C. au rol în absorbţia glucidelor

D. au rol în emulsionarea lipidelor

E. stimulează motilitatea intestinală

117. Rolul sărurilor biliare constă în:

A. emulsionarea lipidelor

B. absorbţia aminoacizilor

C. absorbţia colesterolului

D. stimularea motilităţii intestinale

E. au acţiune bactericidă

118. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:

A. faza cefalică este declanşată de gândul, vederea, gustul sau mirosul mâncării

B. faza intestinală este declanşată de gândul, vederea, gustul sau mirosul mâncării

C. faza gastrică se declanşează la intrarea alimentelor în stomac; acest fapt determină tamponarea

acidităţii gastrice, scăzând pH-ul gastric, şi permite altor stimuli (de exemplu, vag, gastrina) să

elibereze acid

D. faza intestinală începe odată cu intrarea chimului în duoden; cantitativ, secreţia este foarte redusă

în timpul acestei faze

E. faza cefalică începe odată cu intrarea chimului în duoden; cantitativ, secreţia este foarte redusă în

timpul acestei faze

119. Următoarele afirmaţii referitoare la glandele gastrice sunt adevărate, cu excepţia:

A. oxintice, localizate la nivelul fundului şi corpului gastric; acestea conţin trei timpuri de celule

B. pilorice, localizate la nivelul fundului şi corpului gastric; acestea conţin trei timpuri de celule

C. pilorice, localizate în regiunile antrală şi pilorică

D. oxintice, conţin celule G (ce eliberează gastrina) şi celule mucoase

E. pilorice, care conţin celule parietale şi peptice

120. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la digestia în intestinul subţire:

A. mişcările de la nivelul intestinului subţire sunt: contracţii de amestec şi contracţii propulsive

B. contracţiile propulsive se mai numesc şi contracţii segmentare

C. contracţiile de amestec: când o porţiune a intestinului subţire este destinsă de chim, întinderea

pereţilor intestinali determină apariţia în lungul intestinului a unor contracţii concentrice localizate,

separate prin anumite intervale.

D. contracţiile propulsive: când o porţiune a intestinului subţire este destinsă de chim, întinderea

pereţilor intestinali determină apariţia în lungul intestinului a unor contracţii concentrice localizate,

separate prin anumite intervale.

197

E. mişcările de propulsie; chimul este propulsat la acest nivel de undele peristaltice, care apar în orice

parte a intestinului subţire se deplasează în direcţia anală cu o viteză de 0,5-2 cm pe secundă, mult

mai rapid în intestinul proximal şi mai lent în intestinul terminal

121. Următoarele afirmaţii referitoare la compoziţia secreţiei pancreatice sunt false, cu

excepția:

A. Na şi K se găsesc în aceeaşi concentraţie ca şi în plasmă; HCO3- se găseşte în cantitate mult mai

mare

B. sucul pancreatic conţine în cantităţi mari şi Ca, Mg, Zn, sulfaţi, fosfaţi

C. secreţia de HCO3- din celulele ductale se face printr-un mecanism ce implică cel puţin un

transport activ

D. secreţia de HCO3- din celulele ductale se face printr-un mecanism ce implică cel puţin un

transport pasiv

E. sucul pancreatic conţine în cantităţi mici şi Ca, Mg, Zn, sulfaţi, fosfaţi

122. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la compoziţia bilei:

A. acizii biliari primari sunt sintetizaţi în hepatocite din colesterol şi conjugaţi cu taurină şi glicină,

rezultând sărurile biliare secretate activ în canaliculele biliare

B. acizii biliari secundari- se formează din cei primari sub acţiunea bacteriilor intestinale

C. pigmenţii biliari: bilirubina şi biliverdina sunt metaboliţi ai hemoglobinei ce sunt conjugaţi în

hepatocite şi excretaţi biliar, conferind bilei culoarea sa roşie

D. acizii biliari secundari sunt sintetizaţi în hepatocite din colesterol şi conjugaţi cu taurină şi glicină,

rezultând sărurile biliare secretate activ în canaliculele biliare

E. în compoziţia bilei intră: acizii biliari, pigmenţii biliari, fosfolipidele, colesterolul şi electroliţi

123. Precizaţi care din următoarele afirmaţii referitoare la glucide sunt adevărate:

A. cele trei glucide majore ale dietei sunt dizaharidele – sucroza şi lactoza şi polizaharidul amidon, fie

sub formă de amilopectină, fie sub formă de amiloză

B. celuloza, un alt polizaharid vegetal, prezent în dietă în cantităţi mici, nu poate fi digerat, deoarece

în tractul gastro-intestinal uman nu există enzime care să o digere

C. aportul de glucide este de 250-800 g/zi care reprezintă 50-60% din dietă

D. aportul de glucide este de 50-700 g/zi care reprezintă 30-60% din dietă

E. produşii finali ai digestiei glucidelor sunt: fructoza, glucoza şi galactoza

124. Precizaţi care din următoarele afirmaţii referitoare la proteine sunt adevărate:

A. dieta proteică zilnică necesară unui adult este de 0,5-0,7g/kg corp

B. dieta proteică zilnică necesară unui adult este de 0,7-0,9g/kg corp

C. proteinele ajunse în intestin provin din 2 surse: endogenă (30-40g/zi, sunt proteine secretorii şi

componentele proteice ale celulelor descuamate) şi exogenă (proteinele din dietă).

D. proteinele ajunse în stomac provin din 2 surse: exogenă (30-40g/zi, sunt proteine secretorii şi

componentele proteice ale celulelor descuamate) şi endogenă (proteinele din dietă).

E. pentru a fi absorbite, proteinele trebuie transformate în polipeptide mici şi aminoacizi

125. Precizaţi care din următoarele afirmaţii referitoare la lipide sunt adevărate:

A. aportul zilnic de lipide variază între 25 şi 160 g

B. spre deosebire de glucide şi de proteine, lipidele se absorb din tractul gastro-intestinal prin

difuziune pasivă

C. spre deosebire de glucide şi de proteine, lipidele se absorb din tractul gastro-intestinal prin

difuziune activă

D. produşii digestiei lipidice (monogliceride, colesterol) trebuie să formeze micelii cu sărurile biliare

pentru a putea fi absorbiţi

E. miceliile sunt agregate sferice mici, cu diametrul de 10nm, ce conţin 30-40 molecule de săruri

biliare şi lipide

198

126. Alegeţi afirmaţiile false privind vitaminele:

A. vitaminele liposolubile (A, D, K, E) intră în alcătuirea miceliilor şi se absorb împreună cu celelalte

lipide în intestinul proximal

B. vitaminele liposolubile (A, D, K, E) intră în alcătuirea miceliilor şi se absorb împreună cu celelalte

lipide în duoden

C. vitaminele hidrosolubile se absorb prin transport facilitat sau prin sistem de transport activ Na-

dependent, proximal, în intestinul gros

D. fierul se absoarbe în jejun şi ileon; Fe 2+ se absoarbe mai uşor decât Fe 3

+

E. fierul se absoarbe în jejun şi ileon; Fe 3+ se absoarbe mai uşor decât Fe 2

+

127. Referitor la glandele salivare sunt incorecte următoarele afirmaţii:

A. sunt glandele parotide

B. sunt glandele mari diseminate în mucoasa bucală

C. sunt glandele mici diseminate în mucoasa nazală

D. sunt submaxilare

E. sunt corticosuprarenale


A. glandele parotide sunt mixte

B. glandele parotide sunt seroase

C. glandele sublinguale şi submaxilare sunt mixte

D. glandele mici diseminate în mucoasa bucală sunt mucoase

E. glandele mici diseminate în mucoasa bucală sunt seroase

129. Următoarele afirmaţii referitoare la salivă sunt adevărate, cu excepţia:

A. volumul zilnic este de 1,5-2 l /zi

B. volumul creşte la stimularea alimentară

C. volumul creşte la repaus alimentar şi somn

D. volumul scade la repaus alimentar şi somn

E. volumul scade la stimularea alimentară

130. Alegeţi afirmaţiile incorecte privind saliva:

A. aspectul este opalescent, filant

B. pH-ul 7,6

C. vâscozitate scăzută

D. osmolaritate 50-100 mOsm (hipertonă)

E. volum zilnic 1-1,5 l /zi

131. Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la salivă:

A. amilaza salivară: hidrolizează amidonul preparat dextrine maltoză

B. amilaza salivară: hidrolizează amoniacul preparat dextrine fructoză

C. mucinele salivare au mai multe roluri, printre care formarea bolului alimentar, asigură vorbirea,

masticaţia şi deglutiţia

D. mucinele salivare au mai multe roluri, printre care: rol antibacterian, inhibând dezvoltarea

bacteriilor

E. fluorul are rol în formarea fluorapatitei care asigură rezistenţa smalţului

132. Următoarele afirmaţii referitoare la salivă sunt false, cu excepţia:

A. imunoglobulinele asigură apărarea antibacteriană, IgA secretor este sintetizată în glandele salivare

B. imunoglobulinele asigură apărarea antibacteriană, IgG secretor este sintetizată în glandele salivare

C. lizozimul apară mucopolizaharidele din peretele bacteriilor

D. lizozimul distruge mucopolizaharidele din peretele bacteriilor

E. tiocianatul are un rol antibacterian, permiţând dezvoltarea bacteriilor, virusurilor şi micoplasmelor

199

133. Rolurile salivei sunt următoarele, cu excepţia:

A. rol digestiv, intervenind în menţinerea igienei buco-dentare, prin lizozim, tiocianat,

imunoglobuline

B. rol de stimulare a receptorilor gustativi în urma solubilizării constituenţilor alimentari, inducând

senzaţia de gust şi reflexele secretorii salivare, gastrice, pancreatice

C. rol antibacterian, amilaza salivară realizează digestia amidonului până la maltoză

D. rol protectiv prin lubrifierea structurilor moi şi dure din cavitatea nazală

E. rol digestiv, amilaza salivară realizează digestia amidonului până la maltoză

134. Rolurile salivei sunt următoarele, cu excepţia:

A. rol în menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic

B. rol excretor pentru metaboliţi, uree, medicamente, hormoni, substanţe toxice

C. rol antibacterian prin formarea filmului de mucină de la suprafaţa alimentelor şi a structurilor

buco-dentare

D. rol excretor prin menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic

E. rol digestiv prin lubrifierea structurilor moi şi dure din cavitatea bucală

135. Următoarele afirmaţii privind saliva primară sunt adevărate:

A. este izotonă (290-310 mOsm/l)

B. are o compoziţie similară cu un ultrafiltrat plasmatic

C. are concentraţia K+ mai mare decât în plasmă

D. are concentraţia Na+ mai mare decât în plasmă

E. este hipotonă (290-310 mOsm/l)

136. Alegeţi afirmaţiile corecte privind reabsorbţia/secreţia ductală (la nivelul glandelor

salivare):

A. ionii de Na+ sunt reabsorbiţi activ

B. ionii de Na+ sunt secretaţi activ

C. ionii de K+ sunt secretati activ

D. ionii de K+ sunt reabsorbiţi activ

E. ionii de Na+ şi K

+ sunt secretaţi activ

137. Alegeţi afirmaţiile incorecte privind reabsorbţia/secreţia ductală(la nivelul glandelor

salivare) :

A. Na+ intră în celula ductală prin antiportul Na

+/H

+ şi canale de Na

+

B. K+ intră în celula ductală prin antiportul K

+/H

+ şi canale de K

+

C. K+ iese în lumen prin antiportul K

+/H

+ de pe membrana luminală

D. Na+ iese în lumen prin antiportul Na

+/H

+ de pe membrana luminală

E. Na+ din celulă iese prin pompa Na

+/K

+ de pe membrana bazo-laterală

138. Alegeţi afirmaţiile false:

A. concentraţia Na+ şi Cl

- este egală, de aproximativ 15 mEq/l, ceea ce reprezintă 1/7 - 1/10 din

concentraţia plasmatică

B. concentraţia Na+ este de aproximativ 30 mEq/l adică de 6 ori mai mare decât în plasmă

C. concentraţia HCO3- este de 50-70 mEq/l deci de 2-3 ori mai mică ca în plasmă

D. concentraţia K+ este egală, de aproximativ 15 mEq/l, ceea ce reprezintă 1/7 - 1/10 din concentraţia

plasmatică

E. concentraţia HCO3- este de 50-70 mEq/l deci de 2-3 ori mai mare ca în plasmă

139. Precizaţi care sunt afirmaţiile corecte privind reglarea secreţiei salivare prin mecanisme

la nivel celular:

A. secreţia primară: AMPc amilaza: adrenalina (β), VIP

200

B. secreţia secundară: Ca H2O: adrenalina (α), Ach, sP

C. secreţia primară: Ca H2O: adrenalina (α), Ach, sP

D. modificările ductale: Ach reabsorbţia K şi Cl, Ach secreţia de HCO3-, Adr (β) reabs K

(secundar şi H2O), aldosteronul reabs Ca (secundar şi H2O)

E. secreţia primară: AMPc

140. Precizaţi care sunt afirmaţiile incorecte privind reglarea secreţiei salivare prin

mecanisme nervoase:

A. invervaţia parasimpatică: glandele submaxilare + sublinguale : nucleu salivator superior din punte

nerv VII

B. invervaţia simpatică: glandele submaxilare + sublinguale : nucleu salivator superior din punte

nerv VII

C. glandele salivare mici: nucleu salivator superior din bulb nerv IX

D. inervaţia simpatică: origine: coarnele laterale ale măduvei T1-T4 ganglioni cervicali superiori

glandele salivare

E. inervaţia simpatică: glandele parotide: nucleu salivator inferior din bulb nerv IX

141. Rolurile simpaticului şi parasimpaticului sunt:

A. stimularea parasimpaticului induce secreţie salivară apoasă

B. stimularea simpaticului induce secreţie salivară vîscoasă, bogată în mucină + lizozim

C. stimularea parasimpaticului induce secreţie salivară vîscoasă

D. stimularea simpaticului induce secreţie salivară apoasă, bogată în mucină + lizozim

E. stimularea parasimpaticului induce secreţie salivară apoasă


A. stimularea secreţiei salivare se face prin mecanisme reflexe necondiţionate şi condiţionate

B. reflexele necondiţionate includ vederea, mirosul, evocarea alimentară, toate acestea ducând la

secreţie salivară crescută

C. reflexele condiţionate includ vederea, mirosul, evocarea alimentară, toate acestea ducând la

secreţie salivară crescută

D. reflexele necondiţionate includ influenţe intercentrale cu centrii respiraţiei, deglutiţiei şi vomei

E. reflexele condiţionate includ influenţe intercentrale cu centrii respiraţiei, deglutiţiei şi vomei

143. Alegeţi afirmaţiile care corespund adevărului privind funcţiile stomacului:

A. stomacul este depozit temporar de alimente

B. stomacul este depozit permanent de alimente

C. etapele iniţiale ale digestiei includ: HCl denaturează proteinele alimentare, activarea

pepsinogenului şi pepsina clivează proteinele în peptide

D. etapele iniţiale ale digestiei includ: H2SO4 denaturează proteinele alimentare, activarea

pepsinogenului şi pepsina clivează proteinele în peptide

E. alimentele prelucrate (chimul gastric) trec fracţionat în intestin

144. Următoarele afirmaţii sunt false, cu excepţia:

A. celule producătoare de mucus (glande fundice)

B. celule producătoare de mucus (zona gâtului glandelor)

C. celule parietale (oxintice) HCl (glande fundice)

D. celule zimogene (principale) pepsină

E. celule exocrine (ex. în zona antrală: celule G gastrină )

145. Selectaţi afirmaţiile false privind sucul gastric:

A. protecţia mucoasei este realizată de HCl şi pepsinogen

B. digestia este realizată prin mucus şi bicarbonat

201

C. sucul gastric este compus din: pepsinogen/pepsină, lipaza gastrică, labferment, HCl, mucus, factor

intrinsec

D. mucusul are rol antibacterian

E. HCl are rol în absorbţia vitaminei B12

146. Următoarele afirmaţii referitoare la HCl sunt false, cu excepţia:

A. este produs de celulele parietale

B. intervine în denaturarea proteinelor

C. activează pepsina la pepsinogen

D. transformă Fe2+

din alimente în Fe3+

absorbabil

E. transformă Fe3+

din alimente în Fe2+

absorbabil

147. Următoarele afirmaţii referitoare la mucusul gastric sunt adevărate, cu excepţia:

A. mucusul gastric poate fi vizibil (care apare la pH acid) şi este secretat de celulele epiteliale

superficiale

B. mucusul gastric poate fi solubil (care apare la pH acid) şi este secretat de celule mucoase auxiliare

de la gâtul glandei, celule ale glandelor pilorice şi cardiale

C. mucusul gastric poate fi solubil (care apare la pH alcalin) şi este secretat de celulele epiteliale

superficiale

D. compoziţia mucusului gastric curpinde: proteine plasmatice, factor extrinsec, MPZ

E. rolul mucusului gastric: protecţia mucoasei gastrice (“barieră de mucus”)

148. Afirmaţiile adevărate privind factorul intrinsec sunt:

A. este secretat de celulele parietale în paralel cu secreţia de HCl

B. are rol în absorbţia vitaminei B12

C. are rol în absorbţia vitaminei B12 şi acidului folic

D. este secretat de celulele parietale în paralel cu secreţia de HNO3

E. are rol în absorbţia vitaminei B12 şi este secretat de celulele parietale

149. Următoarele afirmaţii referitoare la gastrină sunt false, cu excepţia:

A. gastrina este eliberată de celulele G din glandele antropilorice şi acţionează pe un receptor specific

(CCKb) de pe membrana celulei parietale şi stimulează producţia de HCl

B. gastrina este stimulată de aciditate şi inhibată de distensia mecanică

C. gastrina este stimulată de distensia mecanică şi este inhibată de aciditate (pH< 2)

D. gastrina este eliberată de celulele G din glandele antropilorice şi nu acţionează pe un receptor

specific (CCKb) de pe membrana celulei parietale şi nu stimulează producţia de HCl

E. gastrina inhibă producţia de HCl

150. Următoarele afirmaţii referitoare la histamină sunt adevărate, cu excepţia:

A. este eliberată de celulele enterocromafine din mucoasa gastrică şi acţionează sinergic cu gastrina şi

acetilcolina

B. este inhibată de acetilcolină şi gastrină

C. acţionează pe receptori H2 de pe membrana celulelor parietale şi stimulează secreţia HCl

D. acţionează pe receptori H2 de pe membrana celulelor parietale şi inhibă secreţia HCl

E. este eliberată de celulele enterocromafine din mucoasa pilorică

151. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la fazele secreţiei gastrice:

A. sunt reprezentate de faza cefalică, faza gastrică şi faza intestinală

B. faza cefalică are 60 – 80% răspuns

C. faza gastrică are 60 – 80% răspuns

D. faza intestinală are 5 - 10% răspuns

E. faza cefalică are 5 - 10% răspuns

152. Următoarele afirmaţii referitoare la sucul pancreatic sunt false, cu excepţia:

202

A. compoziţia: 98,5 apă şi 1,5 reziduu uscat

B. enzimele lipolitice sunt reprezentate de amilaza pancreatică

C. enzimele glicolitice sunt reprezentate de lipaza pancreatică, fosfolipaza A2 şi

colesterolesterhidrolaza

D. enzimele proteolitice sunt reprezentate de tripsină, elastază, chimotripsină şi carboxipeptidază

E. are două componente, şi anume: componenta enzimatică produsă de celulele ductale (secreţie

hidrolactică) şi este stimulată de secretină, şi componenta hidro-electrolitică produsă de acini

(secreţie ecbolică) şi este stimulată de gastrină

153. Selectaţi afirmaţiile adevărate privind reglarea secreţiei pancreatice:

A. faza cefalică (10-15%), activarea eferenţelor vagale duce la eliberarea enzimelor

B. faza gastrică, fără importanţă la om

C. faza intestinală, majoritatea secreţiei CCK – efect hidrolactic (enzimele) şi secretina – efect

ecbolic ( HCO3-

)

D. faza intestinală, majoritatea secreţiei CCK – efect ecbolic (enzimele) şi secretina – efect

hidrolatic ( HCO3-

)

E. faza gastrică (10-15%), activarea eferenţelor vagale duce la eliberarea enzimelor

154. Următoarele afirmaţii referitoare la compoziţia secreţiei intestinale sunt false:

A. compoziţia depinde de zonă

B. în duoden predomină glande BRUNNER secretă mucus

C. în duoden predomină glande LIEBERKUHN secretă mucus

D. în restul intestinului subţire predomină glande BRUNNER produc SI propriu-zis

E. în restul intestinului subţire predomină glande LIEBERKUHN produc SI propriu-zis

155. Enzimele secreţiei intestinale sunt:

A. enzime pentru glucide: lipaza intestinală care realizează hidroliza trigliceridelor

B. enzime pentru lipide: lipaza intestinală care realizează hidroliza trigliceridelor

C. enzime pentru glucide: amilaza intestinală, dizaharide

D. enzime proteolitice reprezentate de erepsină, nucleaze, nucleotidaze şi nucleozidaze

E. enterokinaza care activează tripisina şi chemotripsina

156. Selectaţi afirmaţiile adevărate referitoare la secreţia biliară:

A. este produsă de hepatocit (bila hepatică)

B. este eliberată în stomac în perioadele digestive (bilă coledociană)

C. este eliminată în căile biliare, este depozitată şi concentrată în vezica biliară (bilă veziculară)

D. este eliminată în căile biliare, este depozitată şi concentrată în uretră (bilă veziculară)

E. este eliberată în duoden în perioadele digestive (bilă coledociană)


A. bila hepatică este brună şi vîscoasă, pe când bila veziculară este galbenă şi fluidă

B. bila veziculară este brună şi vîscoasă, pe când bila hepatică este galbenă şi fluidă

C. pH-ul pentru bila veziculară este alcalin, iar pentru bila hepatică este neutru/alcalin

D. pH-ul pentru bila hepatică este alcalin, iar pentru bila veziculară este neutru/alcalin

E. secreţia bilei hepatice este depozitată (40-50 ml) iar cea a bilei veziculare este continuă (750 ml/zi)

158. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la secreţia intestinală:

A. reflexele locale sunt cele mai importante mecanisme de reglare a secreţiei intestinului subţire (în

special cele iniţiate de stimului tactili sau iritanţi)

B. reflexele locale sunt cele mai importante mecanisme de reglare a secreţiei intestinului gros (în

special cele iniţiate de stimului tactili sau iritanţi)

203

C. prezenţa chimului duce la declanşarea secreţiei intestinale (volumul secreţiei este d.p. cu volumul

chimului)

D. prezenţa chimului duce la declanşarea secreţiei intestinale (volumul secreţiei este i.p. cu volumul

chimului)

E. în reglarea nervoasă intervin gastrina, CCK, secretina, VIP, care duc la creşterea secreţiei

intestinale

159. Mucoasa gastrică conţine următoarele tipuri de celule:

A. producătoare de mucus

B. parietale fundice producătoare de HCl

C. oxintice producătoare de gastrină

D. zimogene (principale)

E. endocrine

160. Reglarea umorală a secreţiei gastrice se face prin următorii hormoni gastro-intestinali:

A. gastrină

B. calcitriol

C. gastronă

D. polipeptid vasoactiv intestinal

E. polipeptidul gastro-inhibitor

161. Infecţia cu Helicobacter Pylori, ca factor de agresiune, în cadrul fiziopatologiei ulcerului

gastro-duodenal intervine prin secreţia de:

A. fosfolipază

B. proteaze

C. citotoxină vacuolizantă

D. urează

E. prostaglandine

162. Cauzele hipersecreţiei acide din ulcerul duodenal sunt:

A. hipertonia vagală

B. hipersensibilitatea celulelor parietale la stimularea vagală

C. hipermotilitatea gastrică

D. creşterea numărului de celule parietale HCl secretorii

E. hipersensibilitatea celulelor parietale la stimularea adrenergică

163. Care dintre următoarele investigaţii de laborator explorează funcţia de sinteză hepatică:

A. proteine totale plasmatice

B. fibrinogenul

C. electroforeza proteinelor plasmatice

D. ceruloplasmina

E. TGP

164. Care dintre următoarele, sunt enzime de colestază:

A. fosfataza alcalină

B. leucinaminopeptidaza

C. 5-nucleotidaza

D. gama-glutamil transpeptidaza

E. sideremia

Tema: Fiziologia şi fiziopatologia aparatului excretor

204


1. Zona corticală a rinichilor prezintă următoarele structuri:

A. piramidele renale

B. glomerulii renali

C. calicele mici

D. bazinetul

E. papilele renale

2. Pelvisul renal se continuă cu următoarele structuri:

A. tubul contort proximal

B. ureterul

C. glomerulii renali

D. uretra

E. piramidele renale

3. Rinichii prezintă următoarele roluri, cu excepţia:

A. reglarea balanţei hidro-electrolitice

B. realizează procesul de gluconeogeneză

C. reglarea tensiunii arteriale

D. sinteza factorilor coagulării şi a albuminelor

E. sinteza eritropoietinei

4. Polul urinar al capsulei Bowman reprezintă:

A. locul de ieşire a urinei primare în calicele mari

B. locul de intrare a arteriolei aferente

C. locul de ieşire a ultrafiltratului glomerular în tubul proximal

D. locul unde se formează aparatul juxtaglomerular

E. locul de ieşire a urinei finale în tubul colector

5. Tubul contort proximal al nefronului se află în:

A. zona medulară

B. bazinetul renal

C. calicele mici

D. piramidele renale

E. cortexul renal

6. Cantitatea de plasmă depurată de o anumită substanţă pe unitatea de timp reprezintă:

A. produsul dintre concentraţia urinară a substanţei şi concentraţia plasmatică a substanţei

B. produsul dintre concentraţia urinară a substanţei şi debitul urinar raportat la concentraţia

plasmatică a substanţei

C. raportul dintre concentraţia plasmatică a substanţei şi debitul urinar

D. produsul dintre concetraţia plasmatică a substanţei şi concentraţia urinară a substanţei raportat la

unitatea de timp

E. produsul dintre concentraţia plasmatică a substanţei şi debitul urinar

7. Polul apical al nefrocitelor prezintă:

A. cili

B. un număr crescut de pompe Na+/K

+

C. margine în perie

D. glande Lieberkuhn

E. epiteliu pluristratificat

205

8. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la procesul de trecere a substanţelor din lumenul

tubular în sânge:

A. este un process neselectiv, spre deosebire de filtrarea glomerulară

B. este denumit reabsorbţie tubulară

C. realizează controlul excreţiei diferitelor substanţe în urină

D. în condiţii fizologice glucoza este reabosrbită în proporţie de aproape 100%

E. are loc la nivelul tubului proximal

9. Proteinele din lumenul tubular se reabsorb:

A. prin transport pasiv

B. prin pinocitoză

C. pe cale paracelulară

D. prin intermediul ATP-azei Na+/K

+

E. prin osmoză

10. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la ionii de amoniu rezultaţi din dezaminarea

aminoacizilor la nivelul tubului proximal:

A. trec pasiv în urină

B. se reabsorb

C. trec în lumenul tubular prin antiporterul Na+/NH

4+

D. trec prin mecanism activ în urină

E. se secretă în urină prin transport activ primar

11. Segmentul subţire descendent al ansei Henle este foarte permeabil pentru:

A. ionii de sodiu

B. creatinină

C. uree

D. moleculele de apă

E. inulină

12. Celulele principale ale segmentului de finalizare a urinei au următoarele roluri:

A. realizează reabsorbţia ionilor de sodiu

B. prezintă anhidraza carbonică

C. realizează secreţia de ioni de hidrogen prin transport activ primar

D. realizează reabsorbţia bicarbonatului

E. prezintă ATP-aza Na+/K

+ la polul apical

13. Despre funcţiile rinichilor sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. contribuie la stabilirea echilibrului acido-bazic

B. eliberează renina

C. elimină calcitonina

D. excretă produşii finali ai metabolismului

E. au rol în glucogenoliză

14. Care din următoarele variante prezintă roluri ale rinichilor:

A. eliberează epinefrina

B. formează eritropoietina

C. produce angiotensinogen

D. nu contribuie la menţinerea homeostaziei

E. secretă aldosteron

15. Tubul renal este alcătuit din următoarele, cu excepţia:

A. capsula Bowman

B. tub distal

206

C. ansa Henle

D. tub colector medular

E. arteriola aferentă

16. Despre nefronii juxtamedulari sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. prezintă ansa Henle scurtă

B. prezintă glomerulul situat între corticală şi medulă

C. pot ajunge la nivelul papilelor renale

D. coboară adânc în medulară

E. reprezintă tipul majoritar de nefroni

17. Nefronii corticali prezintă următoarele caracteristici:

A. glomerulul situat între corticală şi medulară

B. ansa Henle ajunge în cortexul renal

C. glomerulul situat în porţiunea internă a rinichiului

D. ansa Henle este situată în porţiunea internă a rinichiului

E. ansa Henle se află în stratul extern al corticalei

18. Despre reţeaua capilară peritubulară sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. primeşte sânge direct din arteriolele aferente

B. se găseşte în jurul suprarenalelor

C. primeşte sânge care a trecut prin glomerul

D. din aceasta se desprind ramuri ce intră adânc în corticală

E. formează un sistem port cu glandele suprarenale

19. Referitor la organizarea rinichiului sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. glomerulii renali sunt prezenţi în corticală

B. prin hilul renal trec nervi

C. corticala reprezintă porţiunea interioară

D. vârful piramidelor renale este situat spre cortex

E. bazinetul prezintă calice mici

20. Despre capsula Bowman sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. reprezintă porţiunea iniţială a nefronului

B. prezintă un pol urinar ce reprezintă locul de ieşire al urinei

C. prezintă o foiţă externă, parietală

D. înveleşte ghemul vascular

E. este situată în medulară

21. Rolul tubului renal proximal este:

A. stimulează concentrarea urinei

B. stimulează diluarea urinei

C. transportă urina

D. stimulează reabsorbţia apei

E. controlează funcţia nefronului

22. Tubul renal este format din următoarele, cu excepţia:

A. tub contort distal

B. tub colector

C. macula densă

D. ansa Henle

E. pol vascular

23. Macula densă prezintă următoarele roluri:

207

A. funcţionează ca şi tub colector

B. controlează funcţia nefronului

C. definitivează urina

D. ajută la concentrarea urinei

E. stimulează secreţia apei

24. Despre tubul colector proximal sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. colectează urina

B. este localizat în cortexul renal

C. are rol în reabsorbţie

D. are rol în secreţie

E. primeşte ultrafiltratul glomerular

25. Despre tubul contort distal sunt adevărate afirmaţiile:

A. se găseşte în medulară

B. inhibă dilutia urinei

C. definitivează urina

D. controlează nefronul

E. reprezintă o componentă a aparatului juxtaglomerular

26. Despre patul capilar glomerular sunt adevărate afirmaţiile:

A. este de joasă tensiune

B. prin acesta lichidul este absorbit continuu în capilare

C. prezintă ca segment particular vasa rectă

D. funcţionează similar cu capătul arterial

E. primeşte sângele din arteriola eferentă

27. Despre presiunile în circulaţia renala sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. în arterele arcuate presiunea sângelui este de 100 mmHg

B. la nivelul glomerului presiunea este de 60 mmHg

C. în venele ce drenează sângele presiunea este de 80 mmHg

D. în capilarele peritubulare presiunea este de 13 mmHg

E. arteriola aferentă reprezintă o zona de principală rezistenţă

28. Membrana glomerulară este alcătuită din următoarele, cu excepţia:

A. endoteliu capilar

B. ansa Henle

C. membrana bazală

D. celule epiteliale

E. podocite

29. Despre compoziţia filtratului glomerular sunt adevărate afirmaţiile:

A. conţine eritrocite

B. conţine cantităţi semnificative de proteine

C. prezintă în compoziţie substanţe nutritive

D. prezintă aceeasi compozitie ca şi lichidul care filtrează în interstitii

E. conţine substanţe cu masă moleculară foarte mare

30. Urina primară prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. conţine proteine

B. este izotonă

C. are o compoziţie asemănatoare plasmei

D. reprezintă un ultrafiltrat de plasmă

E. nu conţine albumine

208

31. Forţele care favorizează filtrarea glomerulară sunt:

A. presiunea hidrostatică din ansa Henle

B. presiunea hidrostatică din capilarele glomerulare

C. presiunea osmotică a proteinelor din capilare

D. presiunea oncotică a proteinelor din macula densă

E. presiunea oncotică glomerulară medie

32. Scăderea debitului filtrării glomerulare se face prin:

A. creşterea debitului sangvin

B. scăderea presiunii oncotice medii

C. constricţia arteriolei aferente

D. constricţia arteriolei eferente

E. creşterea presiunii din capilarele glomerulare

33. Creşterea debitului sanguin la nivel renal determină:

A. scăderea presiunii din capilarele glomerulare

B. creşterea presiunii oncotice medii

C. creşterea debitului filtrarii glomerulare

D. scăderea cantităţii de plasmă ce intră în glomerul

E. scăderea concentraţiei proteinelor

34. Constricţia arteriolei eferente determină:

A. scăderea presiunii glomerulare

B. creşterea fluxului sangvin

C. scăderea excesivă a presiunii oncotice

D. mărirea debitului filtrării glomerulare

E. filtarea din capilare a unor cantităţi mici de lichid

35. Următoarele variante reprezintă factori determinanţi ai filtrării glomerulare, cu excepţia:

A. caracterisiticile particulelor solvite în plasmă

B. coeficientul de permeabilitate al capilarului glomerular

C. membrana filtrantă glomerulară

D. presiunea netă de filtrare

E. cantitatea de apă din plasmă

36. Filtrarea glomerulară se reglează prin următoarele mecanisme, cu excepţia:

A. autoreglare

B. prin secreţie de adrenalină

C. cu ajutorul factorilor vasoconstrictori

D. stimulare parasimpatică

E. prin feedback tubulo-granular

37. Mecanismul de feedback tubulo-granular este important în:

A. reacţia de apărare

B. stimularea secreţiei de apă

C. hemoragii

D. ischemie severă

E. menţinerea constantă a filtrării glomerulare

38. Despre angiotensina II sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. sinteza are loc doar la nivel local

B. restabileşte tensiunea arterială

C. stimulează reabsorbţia de apă

209

D. restabileşte volemia

E. menţine filtrarea glomerulară

39. Factorii vasodilatatori în sistemul renal sunt:

A. catecolamine

B. adrenalina

C. epinefrina

D. norepinefrina

E. bradikinina

40. Despre debitul filtrării glomerulare sunt corecte afirmaţiile, cu excepţia:

A. este constant

B. prezintă variatii mari- între 75 şi 160 mmHg

C. asigură elimiarea substanţelor nefolositoare

D. este menţinut prin autoreglare

E. este menţinut prin feedback vasodilatator al arteriolei aferente

41. Scăderea filtrării glomerulare determină:

A. scăderea fluxului renal

B. creşterea tensiunii arteriale

C. scăderea grosimii membranei filtrante

D. creşterea numărului de nefroni

E. inhibarea vasoconstricţiei

42. Mecanismul de feedback vasodilatator al arteriolei aferente determină:

A. eliberarea de renină

B. formarea angiotensinei II

C. controlarea prin feedback pozitiv debitul FG

D. autoreglarea fluxului sanguin renal

E. iniţierea unui sistem constrictor

43. Fenomenul de diureză presională reprezintă:

A. influenţa presiunii arteriale asupra debitului urinar

B. efectul pronunţat al presiunii venoase asupra debitului urinar

C. stimularea SRAA

D. mecanismul de feedback negativ al autoreglării

E. formarea eritropoietinei

44. Efectele stimulării simpaticului asupra debitutului sanguin renal sunt următoarele, cu

excepţia:

A. vasocontricţia arteriolelor renale

B. scăderea filtrarii glomerulare

C. creşterea debitului sangvin prin glomerul

D. prezintă efecte doar pe arteriola eferentă

E. nu prezintă efecte pe tubii uriniferi

45. Transportul activ în reabsorbţia tubulară determină:

A. reabsorbţia apei în gradient osmotic

B. reabsorbţia sodiului în gradient electric

C. prezenţa caracterului selectiv

D. nu influenţează reabsorbţia glucozei

E. reabsorbţia ureei în gradient chimic

46. În rinichi este inhibată reabsorbţia:

210

A. aminoacizilor

B. unor vitamine

C. polipeptidelor

D. creatininei

E. apei

47. Despre reabsorbţia apei sunt adevărate afirmaţiile:

A. reabsorbţia facultativă are loc la nivelul tubului contort proximal

B. reabsorbţia facultativă nu se produce în lipsa ADH

C. este inhibată în prezenţa unei cantităţi mari de sodiu

D. majoritatea apei este reabsorbită la nivelul tubilor colectori

E. la nivelul tubului contort proximal se absoarbe aproximativ 4% din apa filtrată

48. Secreţia de ioni de potasiu are loc la nivelul:

A. tubului contort distal

B. tubului colector

C. tubului contort proximal

D. ansei Henle

E. capsulei Bowman

49. Referitor la secreţia ionilor de hidrogen sunt adevărate afirmaţiile:

A. are loc prin transport pasiv

B. participă la reglarea echilibrului acido-bazic

C. nu este influenţată de aldosteron

D. are loc în tubul colector

E. se face cu ajutorul glutaminazei

50. Despre conceptul de „clearance plasmatic” sunt adevărate afirmaţiile:

A. exprimă capacitatea de epurare a rinichiului

B. este egal cu produsul dintre concentraţia urinară şi concentraţia plasmatică

C. reprezintă cantitatea de urină depurată în unitatea de timp

D. este egal cu produsul concentraţiei urinare şi plasmatice raportate la debitul urinar

E. este egal cu produsul dintre concentraţia plasmatică şi debitul urinar raportat la concentraţia

urinară

51. La nivelul tubului contort distal are loc:

A. secreţia de ioni de hidrogeni

B. secreţia apei

C. secreţia de amoniac

D. secreţia de ioni de potasiu

E. secreţia de ioni amoniu

52. Reasorbţia ionilor magnesiu se face astfel:

A. prin transport activ

B. ionii de magneziu nu se reabsorb

C. prin transport pasiv

D. prin transport facilitat

E. prin pinocitiză

53. Despre reabsorbţie sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. este crescută pentru glucoză

B. este scăzută pentru ioni de potasiu

C. este scăzută pentru creatinină

D. este izotonă

211

E. este crescută pentru apă

54. Glicozuria reprezintă:

A. creşterea glucozei în sânge

B. scăderea glicemiei

C. creşterea peste normal a cantităţii de glucoză din urină

D. scăderea cantităţii de glucoză din urină

E. apariţia glucozei în urină

55. Albuminuria poate aparea în următoarele condiţii, cu excepţia:

A. sindrom nefrotic

B. afecţiuni tubulare

C. pielonefrite

D. în condiţii fiziologice

E. când încărcarea cu proteine este foarte mare

56. Despre mecanismul de excreţie a excesului de apă sunt false afirmaţiile:

A. reprezintă excreţia unei urini diluate

B. reprezintă una din cele mai importante funcţii ale rinichiului

C. reprezintă controlul osmolarităţii lichidelor organismului

D. este controlat de ADH

E. apare în patologie

57. Porţiunile permanent impermeabile pentru apă sunt:

A. porţiunea terminală a tubului distal

B. porţiunile corticale ale tubilor colectori

C. segmentul de diluţie al tubului distal

D. partea descendentă a ansei Henle

E. sunt permanent impermeabile numai în absenţa ADH

58. Mecanismul contracurent are rol în:

A. secreţia de ioni de potasiu

B. secreţia de sodiu

C. concentrarea urinei

D. reabsorbţia glucozei

E. transportul urinei

59. În mecanismul contracurent, tubul colector are următorele roluri, cu excepţia:

A. are rol în schimburile ionice

B. controlează reabsorbţia apei

C. determină compoziţia finală a urinei

D. transportă urina

E. determină volumul urinei

60. Fracţia de filtrare reprezintă:

A. variaţiile presiunii intravezicale

B. procentul din debitul plasmatic renal

C. forţele care realizează filtrarea

D. mecanismul contracurent pentru excreţia urinii

E. capacitatea rinichiului de epurare

61. Creatinina serică normală este cuprinsă în intervalul:

A. 1,3-1,6 mg/dl

B. 1,2-1,8 g/dl

212

C. 0,6-1,2 mg/dl

D. 0,6-1,2 g/dl

E. 6-12 mg/dl


1. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la funcţiile rinichilor:

A. produc excreţia produşilor de catabolism şi a substanţelor chimice străine

B. realizează metabolizarea lipidelor şi sinteza trigliceridelor din glicină şi acizi graşi

C. reglează echilibrul osmotic

D. nu sintetizează renină

E. reglează eritropoieza

2. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la unităţiile morfo-funcţionale ale rinichiului:

A. sunt reprezentate de glomerulii renali

B. se găsesc în număr de 1-1,3 milione în fiecare rinichi

C. nu se pot regenera

D. se găsesc în calicele mici

E. sunt alcătuite din corpusculul renal Malpighi şi tubul renal

3. Capsula Bowman a nefronului prezintă:

A. o foiţă internă care se continuă cu tubul proximal

B. o foiţă viscerală care aderă la capilarele glomerulare

C. un pol vascular prin care intră arteriola aferentă şi iese cea eferentă

D. o foiţă parietală care se continuă cu glomerulul renal

E. un pol urinar prin care urina finală trece în tubul colector

4. Următoarele afirmaţii referitoare la macula densă sunt adevărate, cu excepţia:

A. este localizată între capsula Bowman şi tubul proximal

B. conţine celule specializate cu rol în mecanismul de autoreglare al filtrării glomerulare

C. are rol în sinteza albuminelor

D. este componentă a aparatului juxtaglomerular

E. este localizată între ansa Henle şi tubul distal

5. Nefronii corticali prezintă următoarele caracteristici:

A. au glomerulii situaţi în partea externă a zonei medulare

B. diametrul arteriolei aferente este mai mic decât diametrul arteriolei eferente

C. arteriola eferentă se recapilarizează în jurul tubului

D. au rol în creşterea filtrării glomerulare şi scăderea reabsorbţiei

E. au ansa Henle scurtă, care coboară foarte puţin în zona medulară

6. Referitor la nefronii juxtamedulari sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. arteriola eferentă se continuă cu vasa recta, care se varsă în venele corticale

B. diametrul arteriolei aferente este mai mare decât diametrul arteriolei eferente

C. fluxul ansei Henle este în paralel şi în acelaşi sens cu cel din vasa recta

D. au rol în concentrarea şi diluţia urinei

E. au ansa Henle lungă, care coboară până în zona papilară

7. În urma filtrării glomerulare se obţine:

213

A. filtratul glomerular hipoton

B. 180 de ml de urină primară pe zi

C. ultrafiltratul de plasmă D. 125 ml de filtrat glomerular pe minut E. filtratul glomerular izoton

8. Foiţa viscerală a capsulei Bowman prezintă:

A. celulele cu procese podocitare

B. fenestraţii prin care trec albuminele C. podocite cu încărcare pozitivă care previn filtrarea proteinelor D. celule endoteliale care se continuă cu tubul proximal E. spaţii lacunare prin care trece filtratul glomerular

9. Creatinina este o moleculă generată de metabolismul muscular care, la nivel renal:

A. nu se filtrează B. se reabsoarbe C. nu se secretă D. se filtrează E. se secretă

10. Catecolaminele determină la nivel renal:

A. scăderea sintezei de eritropoietină

B. scăderea filtrării glomerulare

C. constricţia arteriolei aferente

D. scăderea presiunii hidrostatice intracapilare

E. creşterea filtrării glomerulare

11. Obstrucţia tractului urinar determină la nivelul corpusculului renal Malpighi:

A. creşterea presiunii hidrostatice capsulare

B. scăderea filtrării glomerulare

C. scăderea presiunii hidrostatice capsulare

D. creşterea coeficientului de permeabilitate al capilarului glomerular

E. creşterea grosimii membranei filtrante

12. Scăderea filtrării glomerulare determină, prin feedback-ul tubulo-glomerular, următoarele

modificări la nivel renal:

A. scăderea concentraţiei ionilor de sodiu de la nivelul maculei densa

B. scăderea rezistenţei arteriolei aferente

C. vasoconstricţia arteriolei aferente

D. creşterea presiunii hidrostatice intracapilare

E. scăderea eliberării de renină din celulele juxtaglomerulare

13. Trecerea apei şi a solviţilor micromoleculari din lumenul tubular în interstiţiul renal are

loc:

A. pe cale paracelulară

B. prin mecanismul denumit „solvent drag”

C. pe cale transcelulară

D. la nivelul joncţiunilor strânse dintre nefrocite

E. prin mecanismul denumit „flux în bloc”

14. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la ATP-aza Na+/K

+:

A. este localizată la polul apical al nefrocitului

B. asigură transportul pasiv al ionilor de sodiu

C. este stimulată de aldosteron

214

D. are rol de antiporter: ionii de sodiu trec extracelular iar cei de potasiu intracelular

E. este localizată la membrana bazo-laterală a nefrocitului

15. Următoarele afirmaţii referitoare la antiporterul Na+/H

+ sunt adevărate, cu excepţia:

A. este cuplat cu ATP-aza Na+/K

+

B. asigură reabsorbţia ionilor de hidrogen în paralel cu secreţia ionilor de sodiu

C. este localizat la nivelul membranei bazo-laterale a nefrocitului

D. realizează un transport activ primar

E. produce trecerea intracelulară a ionilor de sodiu în schimbul ionilor de potasiu

16. La nivelul tubului proximal se reabsorb în proporţie de aproximativ 100% următoarele

substanţe:

A. creatinina

B. glucoza

C. moleculele de apă

D. proteinele

E. ioni de clor

17. Urina care trece în ansa Henle prezintă următoarele caracteristici:

A. este bogată în glucoză

B. este hipertonă

C. este redusă la aproximativ 35% din filtratul glomerular

D. este bogată în creatinină

E. este izotonă

18. Moleculele de apă sunt reabsorbite la nivelul tubului contort proximal prin următoarele

mecanisme:

A. prin pinocitoză

B. pe cale transcelulară

C. prin aquaporine

D. pe cale paracelulară

E. pe baza gradientului osmotic peritubular

19. La o glicemie sub 180 mg% glucoza este reabsorbită din tubul proximal prin:

A. transport activ secundar

B. transport pasiv („solvent drag”)

C. transport facilitat

D. transport activ primar

E. cotransport Na+/glucoză la membrana bazo-laterală a nefrocitelor

20. Segmentul subţire ascendent al ansei Henle permite reabsorbţia:

A. apei

B. ionilor de sodiu

C. creatininei

D. ureei

E. glucozei

21. În urma proceselor de reabsorbţie şi secreţie de la nivelul ansei Henle se obţine:

A. aproximativ 35% din filtratul glomerular

B. urina hipotonă

C. aproximativ 15% din filtratul glomerular

D. urina izotonă

E. urina hipertonă

215

22. La nivelul tubului colector al nefronului se realizează:

A. controlul endocrin al reabsorbţiei apei şi a electroliţilor

B. schimburi ionice

C. reabsorbţia glucozei şi a aminoacizilor

D. transportul pasiv al ureei

E. diluarea urinei sub acţiunea ADH-ului

23. Aldosteronul determină la nivelul nefronului:

A. creşterea reabsorbţiei ionilor de potasiu

B. activarea ATP-azei Na+/K

+

C. scăderea reabsorbţiei pasive de ioni de clor

D. creşterea reabsorbţiei pasive de bicarbonat

E. scăderea reabsorbţiei de apă

24. Reabsorbţia ionilor de calciu la nivel renal depinde de următorii factori:

A. vitamina D3 determină creşterea reabsorbţiei calciului

B. calcitonina scade reabsorbţia calciului

C. acidoza determină creşterea reabsorbţiei calciului

D. fosfatul plasmatic determină scăderea sintezei de parathormon şi, indirect, creşterea reabsorbţiei

calciului

E. alcaloza determină creşterea reabsorbţiei calciului

25. Funcţiile rinichiului sunt:

A. sinteza de calcitriol

B. formarea reninei

C. menşinerea homeostaziei

D. secreţia eritropoietinei

E. produce angiotensinogen

26. Rinichiul prezintă următoarele roluri, cu excepţia:

A. reglează echilibrul acido-bazic

B. reglează tensiunea arterială

C. nu secretă aldosteron

D. eliberează catecolamine

E. nu produce renina

27. Rolurile rinichiului sunt:

A. excreţia proteinelor

B. controlează concentraţiile majorităţii constituienţilor organismului

C. lipogeneza

D. activarea vitaminei D

E. produce epinefrina

28. Rinichii prezintă următoarele roluri:

A. formarea eritropoietinei

B. eliberarea hormonilor androgeni

C. reglarea echilibrului oncotic

D. sinteza vitaminei D inactive

E. excreţia produşilor finali de metabolism

29. Despre cortexul rinichiului sunt adevărate afirmaţii:

A. reprezintă partea internă

B. prezintă formaţiuni piramidale orientate cu vârful spre hil

C. reprezintă partea externă

216

D. conţine glomeruli renali

E. reprezintă o porţiune din parechimul renal

30. Nefronul este alcătuit din:

A. glomerul

B. tub renal

C. corticală

D. arteriola aferentă

E. medulară

31. Componentele tubului renal sunt:

A. arteriola aferentă

B. capsula Bowman

C. glomerul

D. tub colector

E. arteriola eferentă

32. Despre ansa Henle sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. face parte din glomerul

B. este prevazută dintr-un segment gros ascendent

C. este alcătuită dintr-o porţiune descendentă subţire

D. este situată în continuarea tubului contort proximal

E. prezintă un segment subţire ce se reîntoarce din medulară în corticală

33. Papilele renale sunt:

A. situate în corticală

B. proeminente sferice ale medularei

C. recesuri ale pelvisului renal

D. proeminente conice ale corticalei

E. proeminente conice ale medularei

34. Despre capsula Bowman sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. reprezintă o componentă a nefronului

B. înveleşte ghemul vascular

C. reprezintă porţiunea finală a nefronului

D. este situată în medulară

E. prezintă o foiţă parietală ce se continuă cu tubul contort distal

35. Tubul proximal prezintă următoarele roluri:

A. concentrarea urinei

B. secreţia anumitor ioni

C. transportul urinei

D. controlează funcţia nefronului

E. reabsorbţie

36. Care din următoarele variante nu reprezintă roluri ale tubului colector:


B. colectarea urinei

C. diluţia urinei

D. reabsorbţie

E. influenţează secreţia

37. Ansa Henle prezintă următoarele roluri:

A. controlează funcţia nefronului

217

B. concentrarea urinei

C. definitivarea urinei

D. reabsorbţia substanelor nefolositoare

E. diluarea urinei

38. Afirmaţiile corecte referitoare la tubul contort proximal sunt:

A. este localizat în medulară

B. aparţine tubului renal

C. este situat în apropierea tubului capsulei Bowman

D. are rol în diluţia urinei

E. primeşte ultrafiltratul glomerular

39. Nefronii corticali prezintă:

A. glomerulul situat în cortexul renal

B. ansa Henle lungă

C. rol în reabsorbţie

D. glomerulul situat la joncţiunea dintre corticală şi medulară

E. rol în concentrarea urinei

40. Despre nefronii juxtamedulari sunt corecte afirmaţiile, cu excepţia:

A. sunt cei mai numeroşi

B. prezintă anse Henle scurte, ce coboară adânc în medulară

C. prezintă importanţă în mecanismul contracurent

D. au rol în concentrarea urinei

E. prezintă glomerulul situat în cortex

41. Nefronii pot fi:

A. medulari

B. corticali

C. micşti

D. juxtamedulari

E. suprarenali

42. Urina se formează prin:

A. filtrare glomerulară

B. reabsorbţie tubulară

C. secreţie tubulară

D. clearance

E. cistometrogramă

43. Afirmaţiile corecte referitoare la vasa rectă sunt:

A. pătrunde adânc în medulară

B. nu se reîntorc în cortex

C. se varsă în venele corticale

D. se continuă cu arteriola eferentă

E. însoţeşte ansa Henle

44. Afirmaţiile corecte referitoare la presiunile din circulaţia renală sunt:

A. în arterele arcuate presiunea este de 8 mmhg

B. la nivelul glomerului presiunea este de 60 mmhg

C. în capilarele peritubulare presiunea este de 13 mmhg

D. arteriola aferentă nu prezintă rezistenţă

E. variază între 75 şi 160 mmhg

218

45. Afirmaţiile adevărate despre creatinină sunt:

A. se filtrează

B. este reţinută în organismse

C. nu se reabsoarbe

D. nu se filtrează

E. din punct de vedere molecular, este asemănătoare insulinei

46. Membrana glomerulară este formată din următoarele straturi:

A. celule epiteliale

B. arteriolă aferentă

C. endoteliu capilar

D. membrană bazală

E. capsula Bowman

47. Despre permeabilitatea membranei glomerulară sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. este mai mare decât cea a capilarelor obişnuite

B. nu este selectivă

C. este aproape impermeabilă pentru proteinele plasmatice

D. are permeabilitate mică pentru substanţele dizolvate în plasmă

E. substanţele cu masa moleculară mică se filtrează la fel de uşor ca şi apa

48. Afirmaţiile corecte referitoare la compoziţia filtratului glomerular sunt:

A. poate conţine eritocite

B. nu conţine proteine în cantităţi semnificative

C. este simular cu lichidul care filtrează în interstiţii la capătul arterial al capilarelor

D. conţine cantităţi semnificative de proteine

E. este o plasmă

49. Patologia membranei filtrante poate induce:

A. hiperalbuminemie

B. proteinurie

C. hiperproteinemie

D. hipercapnie

E. albuminurie

50. Forţele care realizează filtrarea la nivelul glomerului în capsula Bowman sunt:

A. presiunea coloid-osmotică a proteinelor plasmatice din capilare

B. presiunea osmotică a proteinelor din capsula Bowman

C. fracţia de filtrare

D. presiunea din capilarele glomerulare

E. presiunea din capsula Bowman

51. Factorii determinanţi ai filtrării glomerulare sunt:

A. presiunea netă de filtrare

B. caracteristicile particulelor solvite în plasmă

C. coeficientul de permeabilitate al capilarului glomerular

D. membrana filtrantă glomerulară

E. cantitatea de apă din plasmă

52. Forţele favorabile filtrării glomerulare sunt:

A. presiunea hidrostatică din capsula Bowman

B. presiunea coloid osmotică capilară

C. presiunea oncotică intracapilară

D. presiunea hidrostatică intracapilară

219

E. presiunea hidrostatică extracapilară

53. Creşterea debitului filtrării glomerulare sunt determinate de:

A. constricţia arteriolei aferente

B. creşterea presiunii coloid osmotice

C. creşterea debitului sanguin

D. dilatarea arteriolei aferente

E. scăderea presiunii glomerulare

54. Rolurile tubului renal proximal sunt următoarele, cu excepţia:

A. transportă urina

B. controlează funcţia nefronului

C. stimulează reabosrbţia apei

D. stimulează diluarea urinei

E. stimulează concentrarea urinei

55. Urina primară prezintă următoarele caracteristici:

A. reprezintă un ultrafiltrat de plasmă

B. conţine proteine

C. nu are o compoziţie asemănătoare plasmei

D. este hipotonă

E. este izotonă

56. Scăderea debitului filtrării glomerulare se face prin următoarele mecanisme, cu excepţia:


B. creşterea debitului sanguin

C. creşterea presiunii din capilarele glomerulare

D. scăderea presiunii oncotice medii

E. dilatarea arteriolei eferente

57. Filtrarea glomerulară este reglată astfel:

A. cu ajutorul norepinefrinei

B. prin stimularea SNVS

C. prin SRAA

D. cu ajutorul factorilor vasoconstrictori

E. prin procesul de autoreglare

58. Scăderea filtrării glomerulare este stimulată de:

A. sistemul nervos vegetativ parasimpatic

B. prostaglandine

C. catecolamine

D. vasodilataţie

E. factori umorali

59. Scăderea filtrării glomerulare poate fi cauzată de:

A. creşterea fluxului renal

B. scăderea tensiunii arteriale

C. creşterea grosimii membranei filtrante

D. creşterea rezistenţei arteriolei eferente

E. creşterea numărului de nefroni

60. Creşterea debitului filtrării glomerulare este stimulată de:


B. scăderea debitului sanguin

220

C. scăderea presiunii coloid-osmotice medii

D. creşterea presiunii glomerulare

E. dilatarea arteriolei eferente

61. Referitor la mecanismul de feedback vasodilatator al arteriolei aferente sunt false

afirmaţiile:

A. autoreglarea fluxului sanguin renal

B. eliberează renina

C. controlează debiltul filtrării glomerulare prin feedback negativ

D. iniţiază un sistem constrictor

E. formează angiotensina II

62. Feedback-ul tubulo-glomerular este format din:

A. mecanism de autoreglare

B. mecanism de feedback vasodilatator al arteriolei aferente

C. mecanism de feedback vasoconstrictor al arteriolei eferente

D. mecanism de feedback vasodilatator al arteriolei eferente

E. mecanism de feedback vasocontrictor al arteriolei aferente

63. Complexul juxtaglomerular este alcătuit din:

A. celule musculare netede

B. capsula Bowman

C. celule juxtaglomerulare

D. tub contort proximal

E. macula densă

64. Despre mecanismul de feedback pe arteriola aferentă sunt adevărate afirmaţiile:

A. se realizează prin feedback pozitiv

B. controlează debitul filtrarii glomerulare

C. scăderea concentraţiei ionilor de sodiu iniţiază un semnal vasoconstrictor

D. ajută la autoreglarea fluxului sanguin renal

E. acţionează prin formarea angiotensinei

65. Mecanismul de feedback pe arteriola eferentă determină:

A. vasoconstricţie

B. eliberarea reninei

C. dilataţia arteriolei eferente

D. formarea angiotensinei

E. stimularea parasimpaticului

66. La scăderea filtrării glomerulare apar următoarele efecte:

A. vasoconstricţie

B. scăderea rezistenţei arteriolei aferente

C. scăderea eliberării de renină

D. scăderea tensiunii arteriale prin SRAA

E. activarea SRAA

67. Efectele simpaticului asupra debitului sanguin sunt:

A. stimularea moderată are efect redus

B. stimularea bruscă produce vasodilataţie

C. acţionează pe arteriola aferentă

D. stimulează creşterea debitului sanguin

E. acţionează pe arteriola eferentă

221

68. Următoarele variante referitoare la reabsorbţia tubulară sunt adevărate, cu excepţia:

A. asigură trecerea substanţelor în sânge

B. se face numai prin transport pasiv

C. se poate face pe baza gradientului hidrostatic

D. prezintă selectivitate

E. nu este influenţată de pompele metabolice din membranele celulelor tubulare

69. Următoarele substanţe nu sunt reabsorbite:

A. ionii de sodiu

B. aminoacizii

C. proteinele

D. ureea

E. creatinina

70. Substanţele ce sunt reţinute în organism sunt următoarele:

A. aminoacizi

B. ionii de amoniu

C. glucoza

D. vitamine

E. creatinina

71. Urina se finalizează în:

A. tubul distal

B. capsula Bowman

C. tubul proximal

D. ansa Henle

E. tubul colector

72. Prin transportul pasiv se reabsorb următoarele substanţe, cu excepţia:

A. polipeptide

B. apa

C. ioni de sodiu

D. vitamine

E. glucoza

73. Prin transport activ se reabsorb:

A. creatinina

B. fosfaţii

C. apa

D. aminoacizii

E. ionii bicarbonat

74. Reabsorbţia tubulară se poate face:

A. prin transport activ - în cazul apei

B. prin transport activ – în cazul glucozei

C. ionii de clor sunt reabsorbiţi în gradient elecrochimic

D. aminoacizii se reabsorb prin transport pasiv

E. apa se reabsoarbe în gradient osmotic

75. Despre reabsorbţie sunt adevărate afirmaţiile:

A. este scăzută pentru apă

B. este izotonă

C. este scăzută pentru creatinină

D. este crescută pentru glucoză

222

E. este scăzută pentru ionii de potasiu

76. Glicozuria apare:

A. în condiţii fiziologice

B. când capacitatea de transport maxim a glucozei este depaşită

C. la diabetici

D. când corpul secretă suficientă insulină

E. când glicemia scade

77. Ionii de sodiu se reabsorb prin:

A. gradient osmotic

B. transport pasiv

C. gradient electrochimic

D. transport activ

E. gradient electric

78. Despre reabsorbţia apei sunt adevărate afirmaţiile:

A. se face prin gradient chimic

B. se face prin transport pasiv

C. poate fi facultativă la nivelel tubului contort proximal

D. cea mai mare cantitate de apă absorbitaăare loc la nivelul tubulor colectori

E. toate segmentele nefronului pot reabsorbi apa

79. Albuminuria apare în:

A. pielonefrite

B. hipoalbuminemie

C. afectarea membranei filtrante

D. reabsorbţia proteinelor

E. afecţiuni tubulare

80. Despre secreţia ionilor de hidrogen sunt adevărate afirmaţiile:

A. se face prin mecanism activ

B. sediul principal al secreţiei este tubul contort distal

C. duce la creşterea pH-ului urinar în acidoze

D. participă la reglarea echilibrului acido-bazic

E. se face prin gradient osmotic

81. Despre mecanismul de excreţie a excesului de apă sunt corecte afirmaţiile, cu excepţia:

A. la osmolaritate scăzută se elimină cantităţi mari de apă din organism

B. excreţia urinei diluate este influenţată de angiotensină

C. ADH-ul influenţează excreţia unei urine diluate sau concentrate

D. în absenţa vasopresinei organimsul excretă o cantitate scăzută de apă

E. segmentul de diluţie al tubului distal este permeabil pentru apă

82. Despre mecanismul de excreţie a excesului de apă sunt adevărate afirmaţiile:

A. este controlat de ADH

B. reprezintă controlul osmolarităţii lichidelor orgaismului

C. reprezintă excreţia unei urini concentrate

D. reprezintă una din cele mai importante funcţii ale rinichiului

E. reprezintă excreţia unei urini diluate

83. Porţiunile permanent impermeabile pentru apă sunt următoarele, cu excepţia:

A. segmentul de diluţie al tubului distal

B. partea ascendentă a ansei Henle

223

C. porţiunea terminală a tubului distal

D. porţiunile corticale ale tubilor colectori

E. partea descendentă a ansei Henle

84. Rolurile mecanismului multiplicator contracurent sunt:


B. transportului urinei

C. controlul funcţiei nefronului

D. diluţia urinei

E. colectarea urinei

85. Despre segmentul subţire descendent sunt adevărate afirmaţiile:

A. are permeabilitate scăzută pentru ionii de sodiu

B. are permeabilitate crescută pentru apă

C. reprezintă segmentul de diluare a urinei

D. prezintă permeabilitate crescută pentru uree

E. prezintă permeabilitate scăzută pentru apă

86. În mecanismul contracurent, tubul colector prezintă următoarele roluri:

A. transportă urina

B. determină compoziţia finală a urinei

C. controlează reabsorbţia apei

D. colectează urina

E. determină volumul urinei

87. Despre segmentul gros ascendent sunt adevărate afirmaţiile:

A. nu permite reabsorbţia ionilor de sodiu

B. duce la scăderea osmolaritatii urinei

C. este permeabil pentru uree

D. este impermeabil pentru apă

E. are rol în concentrarea urinei

88. Rolurile celulelor principale sunt:

A. secreţia ionilor hidroniu

B. reabsorbţia ionilor de potasiu

C. reabsorbţia ionilor de sodiu

D. secreţia ionilor bicarbonat

E. secreţia ionilor de potasiu

89. Despre secreţia amoniacului şi ionilor amoniu sunt adevărate afirmaţiile:

A. amoniacul se obţine din glutamină

B. amoniacul poate fi secretat alături de protoni producând acidoză

C. ionul amoniu se elimină împreună cu clorul

D. ionul amoniu se secretă împreună cu ionul bicarbonat

E. amniogeneza renală are efect toxic

90. Scăderea diurezei este determinată de:

A. aldosteron

B. ADH

C. adrenalină

D. urodilatin

E. angiotensină

91. Scăderea eliminării apei este determinată de:

224

A. creşterea tensiunii arteriale

B. sistem nervos vegetativ simpatic

C. stimularea SRAA

D. creşterea volemiei

E. secreţia de catecolamine

92. Disproteinemia din sindromul nefrotic se caracterizează prin :

A. hipoproteinemie

B. hipoalbuminemie

C. creştere de alfa1 globuline

D. creştere de gama globuline

E. creştere de alfa 2 şi beta globuline

93. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre influenţa presiunii arteriale asupra debitului urinar:

A. efectul pronunţat al presiunii arteriale asupra debitului urinar este numit “diureză presională”

B. scăderea presiunii arteriale medii de la aproximativ 100 mmHg la 50 mmHg determină oprirea

completă a debitului urinar

C. valoarea normală a presiunii arteriale medii este de aproximativ 700 mmHg

D. orice creştere a filtrării glomerulare determină automat scăderea debitului urinar

E. dublarea valorii normale a presiunii arteriale medii determină creşterea de 7 până la 8 ori a

debitului urinar

94. Despre efectul stimulării simpaticului asupra debitului sangvin renal şi al filtrării

glomerulare se poate afirma:

A. nervii simpatici inervează exclusiv arteriola aferentă

B. nervii simpatici inervează parţial tubii uriniferi

C. stimularea simpatică puternică, bruscă, poate produce o vasoconstricţie puternică a arteriolelor

renale

D. stimularea simpatică puternică, bruscă, poate scădea debitul urinar până la zero pentru câteva

minute

E. stimularea simpatică moderată are efect puternic asupra debitului sangvin renal şi filtrării

glomerulare

95. Despre mecanismul de contracurent se poate afirma:

A. reprezintă un mecanism complex pentru concentrarea urinii

B. depinde de dispoziţia anatomică specială a anselor Henle şi a vasa recta în medulară renală

C. primul pas pentru excreţia unei urini concentrate este acela de a crea o presiune osmotică foarte

mică în lichidul interstiţial medular

D. fără un sistem vascular medular corespunzător, fluxul sangvin prin interstiţiul renal ar îndepărta

rapid excesul de solviţi din medulara renală

E. sângele care trece prin vasa recta îndepărtează doar o mică parte din solviţii medularei

96. Despre mecanismul de contracurent se poate afirma:

A. osmolalitatea lichidului interstiţial medular este mai mare decât a plasmei

B. osmolalitatea lichidului interstiţial medular la nivelul vârfului papilelor renale este 100 mosm/l

C. sodiul şi ionii săi asociaţi se concentrează în lichidul interstiţial medular

D. vasa recta funcţionează ca un mecanism de schimb prin contracurent care diminuă spălarea

solviţilor din medulară

E. fluxul sangvin medular este de 10-20 % din debitul sangvin renal

97. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre funcţiile rinichiului:

A. conceptul de “clearance plasmatic” este folosit pentru a exprima capacitatea rinichiului de a epura

plasma de diferite substanţe

B. toate segmentele nefronului pot reabsorbi apă în aceeaşi proporţie

225

C. prin secreţie tubulară, rinichii intervin şi în reglarea concentraţiei plasmatice a unor constituenţi

obişnuiţi (acid uric, creatinină)

D. fracţia de filtrare este procentul din debitul plasmatic renal care devine urină finală

E. principala modalitate de curăţire a plasmei de cataboliţii azotaţi neutilizabili este filtrarea

98. Despre mecanismul de feedback vasodilatator al arteriolei aferente se poate spune:

A. reprezintă un mecanism de tip feedback negativ care controlează debitul filtrării glomerulare

B. macula densă este punctul de plecare al semnalului dilatator al arteriolei aferente

C. un debit crescut al fluxului tubular produce reabsorbţia exagerată a ionilor de sodiu şi clor în

porţiunea ascendentă a ansei Henle

D. ca urmare a semnalului dilatator al arteriolei aferente, va scădea debitul sangvin prin glomerul

E. prin acest mecanism se realizează, în acelaşi timp, şi autoreglarea fluxului sangvin renal

99. Fiecare nefron este prevăzut cu două mecanisme speciale de feedback de la tubul distal la

arteriolele periglomerulare:

A. un mecanism de feedback vasodilatator al arteriolei aferente

B. un mecanism de feedback vasodilatator al arteriolei eferente

C. un mecanism de feedback vasodilatator şi vasoconstrictor al arteriolei aferente

D. un mecanism de feedback vasoconstrictor al arteriolei aferente

E. un mecanism de feedback vasoconstrictor al arteriolei eferente

100. Despre mecanismul de feedback vasoconstrictor al arteriolei eferente se poate spune:

A. o concentraţie redusă a ionilor de sodiu şi clor la nivelul maculei densa determină eliberarea de

renină activă de către celulele glomerulare

B. renina activă determină formarea angiotensinei

C. angiotensina are efect vasodilatator

D. arteriola aferentă este mult mai sensibilă la acţiunea angiotensinei II decât arteriola eferentă

E. arteriola eferentă este mult mai sensibilă la acţiunea angiotensinei II decât arteriola aferentă

101. Despre membrana glomerulară se poate afirma:

A. are o selectivitate redusă în privinţa dimensiunii moleculelor ce trec prin ea

B. substanţele cu masa moleculară de 5200 filtrează la fel de uşor ca apa

C. are o permeabilitate foarte mare pentru proteinele plasmatice

D. permeabilitatea sa este de 100-500 ori mai mică decât a capilarelor obişnuite

E. din proteinele cu masa moleculară de 69000 filtrează doar 0,5 %

102. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre cistometrograma în timpul umplerii vezicale:

A. dacă volumul de urină depăşeşte 300-400 ml, presiunea creşte foarte mult şi rapid

B. când în vezică s-au adunat 30-50 ml de urină, presiunea creşte la 5-10 cm apă

C. cistometrograma arată variaţiile presiunii intravezicale pe măsură ce aceasta se goleşte de urină

D. în esenţă, vezică urinară se umple progresiv , până ce tensiunea intraparietală atinge o anumită

valoare prag

E. acumularea în vezică urinară a 200-300 ml de urină determină o creştere de numai câţiva

centimetri apă a presiunii intravezicale

103. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la cistită sunt false:

A. tractul urinar nu este steril în condiţii normale

B. tractul urinar este rezistent la colonizarea bacteriană în mod normal

C. o hidratare redusă micşorează riscul de apariţie al cistitei

D. prezenţa bacteriilor la nivelul vezicii urinare determină fenomene inflamatorii ale peretelui vezical

E. inflamaţia vezicii urinare are răsunet clinic diferit la femeie faţă de bărbat

104. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre insuficienţa renală:

A. poate fi acută şi cronică

226

B. este stadiul evolutiv intermediar pentru numeroase boli renale

C. în insuficienţa renală acută, rinichii încetează să mai funcţioneze complet sau aproape complet

D. în insuficienţa renală cronică, pierderea funcţionalităţii renale se instalează brusc

E. tratamentul insuficienţei renale se poate realiza prin dializă

105. Între funcţiile rinichilor se numără şi următoarele:

A. menţinerea homeostaziei

B. menţinerea echilibrului acido-bazic

C. de a asigura schimbul de gaze cu exteriorul

D. de a excreta cea mai mare parte a produşilor finali de metabolism

E. de a controla concentraţia constituienţilor organismului

BIBLIOGRAFIE

[1] ARAMA S. S.– Fiziopatologie, Editura Cerma, București, 1999

[2] GUYTON ARTHUR C., HALL JOHN E. – Tratat de fiziologie a omului, ediția a 11-a , editori:Dr. Cuculici

Gh.,Dr. Anca Gheorghiu, Ed. Medicală Callisto, București, 2007 [3] LILIOS GABRIELA – Fiziologie normala şi patologica-note de curs, Ed. Ovidius University Press,

Constanţa, 2006

[4] SILBERNAGL S.,LANG F – Fiziopatologie. Atlas color, Ed. Medicală Callisto, București, 2011

1

1. Fiziologia si fiziopatologia respiratiei

C.S C.M

1 B 26 A 51 C 1 BD 28 BC 55 ADE 82 ACE

2 C 27 C 52 D 2 AB 29 ADE 56 BC 83 CDE

3 D 28 A 53 B 3 ABCE 30 CD 57 BE 84 BE

4 D 29 B 54 D 4 ABE 31 CDE 58 ACD 85 ACE

5 C 30 C 55 B 5 ABD 32 ABDE 59 BCE 86 BDE

6 D 31 E 56 B 6 BC 33 ADE 60 ACE 87 AB

7 C 32 E 57 D 7 BCD 34 AB 61 BDE 88 ACE

8 C 33 D 58 C 8 BDE 35 CD 62 BE 89 BDE

9 B 34 A 59 B 9 ABCD 36 ABC 63 ACD 90 ABD

10 C 35 C 60 B 10 AD 37 ABC 64 BD 91 ABD

11 B 36 A 61 E 11 CD 38 ABCD 65 BE 92 ABC

12 C 37 A 62 D 12 BC 39 CDE 66 ACE 93 ABC

13 C 38 C 63 D 13 ABC 40 ACDE 67 BDE 94 AD

14 B 39 B 64 C 14 ABD 41 ABCD 68 ABD 95 ABC

15 E 40 E 65 B 15 ACE 42 ABCE 69 BCE 96 AC

16 D 41 A 66 A 16 BDE 43 ABC 70 ADE 97 AD

17 E 42 E 67 D 17 ABCD 44 BCD 71 ABD 98 ABCD

18 B 43 E 68 A 18 ABC 45 ABC 72 ACE 99 ABC

19 B 44 C 69 A 19 AC 46 ACD 73 BE 100 ABDE

20 A 45 C 20 ACD 47 ADE 74 ADE 101 CDE

21 D 46 C 21 ABD 48 ACDE 75 ABC 102 ACE

22 A 47 A 22 BCE 49 ABCD 76 AC 103 CDE

23 A 48 C 23 ABD 50 AC 77 CE

24 A 49 B 24 ACDE 51 BCD 78 AC

25 B 50 E 25 ABC 52 ADE 79 ABD

26 ABC 53 AB 80 ABE

27 ABC 54 BCD 81 BD

1

2

2. Inflamatia

C.S C.M.

1 C 47 E 1 BD 47 BCD 93 ABCD

2 D 48 A 2 BCDE 48 DE 94 AB

3 D 49 B 3 CDE 49 BCD 95 BD

4 B 50 D 4 AD 50 ABC 96 ABC

5 C 51 E 5 ACD 51 ABE 97 ADE

6 B 52 B 6 BCD 52 BDE 98 BC

7 B 53 C 7 ABDE 53 BCDE 99 AE

8 A 54 A 8 ACD 54 ABCD 100 CDE

9 C 55 D 9 ABD 55 BC 101 ABC

10 D 56 B 10 ACE 56 AB 102 ABC

11 B 57 E 11 CD 57 CDE 103 AB

12 C 58 C 12 ADE 58 DE 104 ABC

13 C 59 C 13 AC 59 CE

14 B 14 AD 60 DE

15 C 15 ABC 61 CE

16 B 16 AC 62 AC

17 C 17 BCD 63 BCD

18 C 18 CD 64 ABD

19 B 19 AE 65 BDE

20 E 20 AD 66 ABCD

21 C 21 ABCD 67 ABE

22 D 22 BDE 68 AB

23 D 23 AD 69 AC

24 A 24 ACD 70 ABCD

25 B 25 ABC 71 ABC

26 D 26 BCE 72 AC

27 B 27 BD 73 BD

28 E 28 ABCE 74 ABCD

29 C 29 AC 75 AC

30 E 30 AC 76 ABCD

31 B 31 BC 77 ABC

32 A 32 ACE 78 ABC

33 A 33 AD 79 BE

34 A 34 BDE 80 CDE

35 D 35 ABD 81 BDE

36 A 36 ACD 82 ACDE

37 A 37 ABC 83 ADE

38 B 38 BDE 84 BD

39 D 39 AE 85 AC

40 B 40 ABC 86 CE

41 E 41 ACD 87 BCD

42 A 42 ADE 88 CD

43 E 43 ABE 89 DE

44 C 44 BCDE 90 AD

45 D 45 ABE 91 ABDE

46 C 46 CDE 92 BC

2

3

3. Fiziologia si fiziopatologia termoreglării. Reacția febrilă.

C.S. C.M.

1 C 28 D 1 AE 28 AB 55 AE

2 B 29 D 2 AB 29 BCDE 56 CE

3 D 30 A 3 BCD 30 ABE 57 AE

4 C 31 E 4 BDE 31 ACD 58 CD

5 D 32 A 5 AB 32 ACE 59 ACD

6 D 33 D 6 BC 33 ABD 60 BCDE

7 C 34 D 7 CDE 34 ADE 61 ABE

8 C 35 C 8 CE 35 CE 62 BCD

9 B 36 D 9 BCD 36 BCDE 63 DE

10 C 37 C 10 BC 37 BDE 64 AC

11 D 38 C 11 AB 38 BCE 65 AE

12 A 39 D 12 ACD 39 ACD 66 BCE

13 A 40 E 13 AD 40 BCDE 67 AC

14 D 41 D 14 AB 41 BDE 68 BD

15 E 42 A 15 AC 42 BD 69 CE

16 D 43 B 16 BD 43 BCD 70 ABE

17 C 44 B 17 ABD 44 ACE 71 CD

18 B 45 C 18 AE 45 ABCD 72 AE

19 C 46 D 19 AC 46 CD 73 CE

20 A 47 E 20 ACD 47 AD 74 CDE

21 C 48 D 21 ABCE 48 ACD 75 BE

22 D 49 C 22 BD 49 BC 76 BD

23 E 50 C 23 AC 50 BCE 77 AC

24 C 51 C 24 ABDE 51 CE 78 CD

25 C 52 D 25 ABC 52 ACD 79 CDE

26 E 26 DE 53 CDE 80 BC

27 B 27 BD 54 CE

3

4

4. Metabolisme: Hidroelectrolitic, Acido-bazic, Glucidic ,Lipidic(Ateroscleroza)

C.S C.M

1 C 47 C 93 B 1 BCE 47 ABCD 93 ACD 139 ACD 185 AB

2 D 48 E 94 B 2 AE 48 ABCD 94 ABE 140 BCE 186 AE

3 C 49 E 95 A 3 AB 49 ADE 95 BE 141 BCE 187 BCE

4 D 50 A 96 C 4 ACDE 50 BCE 96 BC 142 ACDE 188 ADE

5 A 51 D 97 B 5 CD 51 AC 97 CD 143 ACD 189 ACE

6 E 52 C 98 D 6 BC 52 ABCE 98 BD 144 ABD

7 B 53 D 99 D 7 AC 53 ABE 99 CE 145 CD

8 B 54 B 100 E 8 ACE 54 BC 100 ABD 146 ABD

9 A 55 D 101 A 9 BE 55 DE 101 BC 147 ACD

10 C 56 A 102 A 10 ABCE 56 AC 102 BDE 148 ABC

11 C 57 D 103 A 11 AB 57 BD 103 AB 149 CDE

12 C 58 E 104 B 12 AC 58 AC 104 BCDE 150 AC

13 E 59 D 105 D 13 ABC 59 AC 105 ABE 151 ABD

14 D 60 D 106 E 14 BD 60 BC 106 BDE 152 ABD

15 B 61 B 107 E 15 ABE 61 ABCD 107 CD 153 ACD

16 D 62 C 16 ABC 62 BC 108 ABD 154 ACD

17 B 63 A 17 AD 63 BC 109 AB 155 ACE

18 C 64 D 18 CE 64 CE 110 CE 156 AE

19 B 65 E 19 BE 65 BCDE 111 ACE 157 AD

20 E 66 B 20 BD 66 BCD 112 AC 158 BCD

21 B 67 E 21 ABD 67 ABCD 113 CDE 159 BC

22 E 68 D 22 CE 68 ABC 114 BE 160 ACE

23 C 69 A 23 BC 69 ABC 115 BD 161 ABE

24 E 70 E 24 ABCD 70 ABC 116 ACD 162 CDE

25 B 71 D 25 ACD 71 BC 117 BDE 163 ABD

26 A 72 A 26 ABDE 72 AC 118 ABC 164 ACDE

27 D 73 D 27 BC 73 AB 119 BCE 165 BCD

28 E 74 B 28 AC 74 AB 120 ADE 166 BCD

29 B 75 B 29 BC 75 BD 121 CE 167 AD

30 D 76 D 30 BC 76 BD 122 ABCE 168 ABDE

31 A 77 B 31 BDE 77 CDE 123 ABC 169 ABD

32 C 78 D 32 ABC 78 ABC 124 AD 170 ABC

33 C 79 C 33 BC 79 AC 125 BD 171 CD

34 D 80 B 34 BCE 80 ABC 126 ADE 172 AD

35 D 81 E 35 BE 81 AB 127 CE 173 AE

36 A 82 E 36 BCD 82 ABD 128 BCE 174 ACD

37 E 83 B 37 BC 83 ABCD 129 ACDE 175 ABCD

38 A 84 D 38 AD 84 ACE 130 ABD 176 ACDE

39 C 85 A 39 BCDE 85 ABE 131 AD 177 ABE

40 E 86 B 40 AC 86 AD 132 ABE 178 AB

41 D 87 C 41 ABCD 87 BDE 133 ABD 179 CDE

42 B 88 A 42 ABD 88 AB 134 BCE 180 ABCD

43 C 89 D 43 ABCD 89 AC 135 AE 181 CDE

44 D 90 D 44 BD 90 CE 136 ADE 182 ABC

45 E 91 A 45 BCD 91 AD 137 ACE 183 CDE

46 B 92 A 46 ABCD 92 BDE 138 ABCD 184 AD

4

5

5. Reacția imună. Reacții de hipersensibilitate

C.S C.M

1 E 47 E 93 D 1 BCDE 47 AE 93 AE 139 BCE

2 C 48 C 94 B 2 ABCE 48 BCE 94 AB 140 ACD

3 C 49 A 95 E 3 ACDE 49 BE 95 ABCD 141 AB

4 B 50 D 96 E 4 CDE 50 BDE 96 BE 142 ABC

5 A 51 B 97 A 5 AD 51 AB 97 AD 143 AB

6 C 52 A 98 D 6 AC 52 AC 98 ACE 144 BCDE

7 A 53 D 99 A 7 CE 53 ADE 99 BC 145 AB

8 D 54 C 100 A 8 ACD 54 AB 100 BDE 146 BDE

9 C 55 D 101 A 9 ACD 55 ABE 101 CDE 147 BDE

10 B 56 E 102 A 10 AD 56 DE 102 AD 148 ACD

11 C 57 C 103 C 11 AD 57 DE 103 BC 149 BD

12 B 58 C 104 B 12 AC 58 AB 104 BCD 150 ACE

13 D 59 E 105 D 13 BC 59 BDE 105 CDE 151 ACE

14 D 60 B 106 E 14 AE 60 ACD 106 AE 152 BD

15 C 61 D 107 A 15 ACE 61 AC 107 BCE 153 ABE

16 B 62 C 108 C 16 BCDE 62 CE 108 CD 154 ABD

17 B 63 B 109 D 17 AD 63 BDE 109 BD 155 BD

18 D 64 C 110 C 18 CDE 64 ACD 110 BDE 156 ACE

19 B 65 A 111 A 19 BCD 65 BCD 111 BE 157 ACE

20 E 66 C 20 ABCD 66 CE 112 BDE 158 BCD

21 A 67 D 21 BE 67 BD 113 BD 159 ACDE

22 C 68 A 22 ABCE 68 BCE 114 BD 160 ACD

23 B 69 B 23 BD 69 AD 115 ACE 161 BCE

24 D 70 C 24 ACDE 70 AE 116 AD 162 BE

25 C 71 E 25 AD 71 BE 117 AD 163 CDE

26 D 72 A 26 CD 72 AE 118 BCE 164 BCD

27 B 73 B 27 BC 73 AC 119 BCE 165 ACD

28 A 74 D 28 AC 74 AC 120 AE 166 BCE

29 E 75 C 29 AD 75 CE 121 BCD 167 AB

30 E 76 C 30 ADE 76 ADE 122 BCE 168 ABC

31 A 77 D 31 BC 77 BD 123 ABE 169 AB

32 B 78 E 32 ABC 78 ABE 124 BDE 170 AC

33 C 79 B 33 AC 79 AD 125 ADE 171 AB

34 A 80 D 34 ACD 80 BCE 126 AE 172 BC

35 D 81 B 35 ABCE 81 BCE 127 AD 173 ABDE

36 B 82 C 36 BDE 82 CD 128 BDE 174 BCD

37 D 83 C 37 ABE 83 BDE 129 ABCE 175 ABE

38 D 84 D 38 AC 84 ADE 130 ABDE

39 A 85 E 39 ABDE 85 BC 131 BCD

40 C 86 D 40 ACD 86 CD 132 AB

41 D 87 A 41 ACD 87 ABDE 133 BCD

42 C 88 D 42 ABC 88 BD 134 CD

43 B 89 D 43 ABC 89 BC 135 AB

44 B 90 B 44 BE 90 BCDE 136 BCD

45 D 91 C 45 AB 91 ACE 137 AB

46 C 92 C 46 ADE 92 BC 138 ADE

5

6

6.Fiziopatologia durerii. Șocul

C.S. C.M.

1 B 21 C 41 D 1 ACE 39 ACD 77 BE 115 BDE

2 E 22 D 42 A 2 DE 40 BC 78 AB 116 BD

3 D 23 E 43 B 3 CDE 41 BCE 79 BE

4 C 24 B 44 C 4 BD 42 ABC 80 BCDE

5 D 25 C 45 B 5 BC 43 DE 81 ACDE

6 E 26 A 46 B 6 AE 44 ACDE 82 BCE

7 A 27 E 47 C 7 ACE 45 CDE 83 BCD

8 B 28 E 48 B 8 BC 46 ACE 84 DE

9 E 29 A 49 D 9 BC 47 CDE 85 ABCE

10 B 30 C 50 A 10 ABC 48 ABC 86 ABE

11 D 31 D 51 B 11 AC 49 CD 87 BDE

12 C 32 E 52 C 12 BCE 50 BE 88 ABCE

13 E 33 B 53 D 13 BD 51 BCD 89 ACD

14 D 34 A 54 E 14 AD 52 DE 90 AB

15 B 35 C 55 B 15 ACD 53 ABC 91 CDE

16 C 36 B 56 A 16 ABD 54 ABE 92 ACE

17 E 37 D 57 B 17 ABE 55 ABCD 93 BCDE

18 B 38 C 58 E 18 ABE 56 BD 94 AB

19 A 39 E 59 D 19 ABCD 57 BD 95 ACE

20 D 40 C 60 D 20 ABDE 58 ABC 96 ABE

21 AD 59 ABC 97 ACD

22 AC 60 BCD 98 DE

23 BD 61 ABC 99 ADE

24 ABD 62 CE 100 AC

25 BD 63 ADE 101 ABE

26 AD 64 AC 102 ACDE

27 ADE 65 ACE 103 AE

28 AD 66 ABE 104 BCD

29 BC 67 BE 105 ABC

30 BCE 68 ACE 106 AD

31 ADE 69 CD 107 BCDE

32 ADE 70 CE 108 ACD

33 CE 71 ACE 109 ACE

34 ABC 72 BE 110 BD

35 BCD 73 AD 111 BC

36 ABD 74 BDE 112 ABDE

37 AE 75 BE 113 BCD

38 ACD 76 CE 114 ABD

6

7

7.Fiziologia și fiziopatologia aparatului digestiv

C.S. C.M.

1 B 21 D 41 B 1 BC 45 BDE 89 BC 133 ACD

2 C 22 A 42 A 2 CE 46 BE 90 ADE 134 CDE

3 D 23 B 43 D 3 ACD 47 ABD 91 BD 135 ABC

4 A 24 A 44 A 4 BDE 48 BE 92 ABC 136 AC

5 D 25 E 45 D 5 BC 49 ADE 93 BE 137 BD

6 C 26 A 46 C 6 AB 50 CDE 94 AE 138 BCD

7 E 27 D 47 D 7 CE 51 AE 95 ACD 139 AC

8 D 28 C 48 A 8 BE 52 ABE 96 BDE 140 BCE

9 C 29 B 49 A 9 CE 53 CD 97 BCDE 141 AB

10 B 30 B 50 C 10 ACE 54 ABE 98 AE 142 ACE

11 B 31 C 51 D 11 AD 55 BD 99 ACE 143 ACE

12 D 32 D 52 A 12 CD 56 CE 100 ACD 144 BCD

13 D 33 B 53 D 13 BCD 57 AB 101 ABCE 145 ABDE

14 E 34 C 54 E 14 ABD 58 ABD 102 ACE 146 ABE

15 A 35 A 55 A 15 AE 59 BDE 103 BCE 147 ACD

16 C 36 A 16 AC 60 ACE 104 AD 148 ABE

17 B 37 C 17 AD 61 ACDE 105 AD 149 AC

18 D 38 E 18 ACE 62 BCE 106 ABD 150 BDE

19 A 39 B 19 BE 63 BD 107 AD 151 ACD

20 C 40 D 20 CE 64 ACE 108 BCE 152 AD

21 ADE 65 ACD 109 AC 153 ABD

22 BE 66 ABD 110 ABE 154 CD

23 ABDE 67 ABCE 111 AE 155 BCDE

24 ABD 68 BDE 112 ABC 156 ACE

25 CE 69 ACE 113 BCD 157 BD

26 ACD 70 AD 114 BCDE 158 BDE

27 BE 71 BCD 115 ACD 159 ABDE

28 AE 72 BCD 116 ADE 160 ACDE

29 CDE 73 ACDE 117 ACDE 161 ABCD

30 ABDE 74 ABDE 118 BCE 162 ABCD

31 ACE 75 AC 119 BDE 163 ABCD

32 CD 76 ACDE 120 ACE 164 ABCD

33 ABC 77 ACD 121 ACE

34 CE 78 ACDE 122 CD

35 BE 79 BCE 123 ACE

36 ABCE 80 BD 124 ACE

37 CDE 81 ADE 125 ABD

38 ACD 82 ADE 126 BCE

39 AB 83 ABDE 127 BCE

40 BCE 84 ABDE 128 BCD

41 AD 85 ABD 129 ACE

42 BCD 86 ACE 130 BCD

43 CE 87 BE 131 ACE

44 AD 88 ACD 132 AD

7

8

8.Fiziologia și fiziopatologia aparatului excretor

C.S. C.M.

1 B 31 B 1 ACE 43 ACE 85 AB

2 B 32 C 2 AD 44 BC 86 BCE

3 D 33 C 3 BC 45 AC 87 BD

4 C 34 D 4 AC 46 ACD 88 CE

5 E 35 E 5 CE 47 BD 89 AC

6 B 36 D 6 ADE 48 BCE 90 ABCE

7 C 37 E 7 CDE 49 BE 91 BCE

8 A 38 A 8 AE 50 ADE 92 ABE

9 B 39 E 9 CD 51 ABCD 93 ABE

10 C 40 B 10 BCD 52 BD 94 BCD

11 D 41 A 11 AB 53 CD 95 ABDE

12 A 42 D 12 ABD 54 ABDE 96 ACD

13 C 43 A 13 ABCD 55 AE 97 ACE

14 B 44 E 14 CDE 56 BCD 98 ABE

15 E 45 C 15 BCDE 57 ABE 99 AE

16 A 46 D 16 BD 58 CE 100 ABE

17 D 47 B 17 CDE 59 BC 101 BE

18 C 48 A 18 BCDE 60 CE 102 ABDE

19 C 49 B 19 ABC 61 BDE 103 AC

20 E 50 A 20 BD 62 BC 104 ACE

21 D 51 D 21 BC 63 ACE 105 ABDE

22 E 52 C 22 ABD 64 BD

23 B 53 B 23 BD 65 ABD

24 A 54 E 24 AC 66 ABE

25 C 55 D 25 ABCD 67 ACE

26 D 56 E 26 DE 68 BE

27 C 57 C 27 BD 69 DE

28 B 58 C 28 AE 70 ACD

29 D 59 D 29 CDE 71 AE

30 A 60 B 30 AB 72 ADE

61 C 31 BD 73 BDE

32 AE 74 BCE

33 CE 75 BCD

34 CDE 76 BC

35 BE 77 BCDE

36 ACDE 78 BE

37 BE 79 ACE

38 BCE 80 AD

39 AC 81 AC

40 ABE 82 ABDE

41 BD 83 CDE

42 ABC 84 AD

8

Fiziologie Si Fiziopatologie FII Sem II 2012.Unlocked

Documents

Transcript of Fiziologie Si Fiziopatologie FII Sem II 2012.Unlocked