Fizicieni celebri

Scopul fizicii este descrierea, explicarea si prevederea fenomenelor naturii pentru a le putea stapani si folosi. Dezvoltarea fizicii a fost stimulata de necesitatile practice ale oamenilor. La randul lor descoperirile si realizarile fizice stau la baza dezvoltarii tehnicii ; metodele de cercetare fizice si aparatura creata de fizicieni se aplica si in celelalte stiinte ale naturii.

ISAAC NEWTON Newton s-a nascut in anul, 1642 in ziua de Craciun, in satul Woolsthorpe din Lincolnshire (Anglia). Nu a fost un copil minune, dar din fericire, unul dintre profesori l-a incurajat sa-si continue studiile, astfel ca in 1661 a intrat la Colegiul Trinity din Cambridge.

Patru ani mai tarziu si-a luat licenta si si-a propus sa continuie studiile pentru a obtine doctoratul. Dar din cauza unei epidemii de ciuma, universitatea a fost inchisa. Newton s-a intors la Woolsthorpe si in urmatorii doi ani a pus bazele multor teorii in fizica, matematica si astronomie.

In urmatorii doi ani, Newton a desfasurat o activitate stiintifica uriasa si la varsta de 45 de ani, a publicat faimosul sau tratat " Philosophiae Naturalis principia Mathematica " (Principiile matematice ale filosofiei naturale) , pe scurt "Principia ". In aceasta carte a enuntat legile miscarii si teoria gravitatiei.

Newton este considerat de catre contemporani un om timid, retras, dar se angaja frecvent in dispute, argumentandu-si teoriile si descoperirile. O disputa a devenit faimoasa este cea cu Gottfried Leibniz privinad intaietatea calculului diferential.

Newton a fost ales in parlament si apoi numit Lord Trezorier al Regatului, avand sarcina de a supraveghea schimbare sistemului monetar englez. A fost innobilat de catre regina Anne in anul 1705. Lordul Isaac Newton s-a stins din viata in anul 1727, la varsta de 85 de ani si a fost ingropat cu onoruri la Abatia Westminster.

ALBERT EINSTEIN Nascut in anul 1879 la Ulm, Germania ; decedat in 1955. A studiat la Institutul de Tehnologie (ETH) din Zurich (Elvetia). Dupa obtinerea diplomei in anul 1900 obtine un post de examinator de brevete la Oficiul Elvetian de Brevete din Berna. In acest tim Einstein a scris trei articole celebre care au aparut in toate numerele din anul 1905 ale revistei Annalen der Physik, si care se refereau la efectul fotoelectric, miscarea browniana si la relativitatea restransa. In continuare a detinut posturi la Berna, Zurich si Praga si a fost director al Institutului Kaiser Wilhelm din Berlin. In anul 1933 a devenit membru la Institut for Advanced Study di Princeton, stabilindu-se definitiv in Statele Unite. In anul 1921 a primit premiul Nobel.

In general Einstein este considerat cel mai ilustru om de stiinta al acestui secol si ca unul din cei mai mari savanti ai tuturor timpurilor. el poseda in cel mai inalt grad capacitatea de a sesiza esenta fenomenelor fizice, iar un scurt rezumat nu poate reda numeroasele si profundele contributii ale lui Einstein la problemele fundamentale ale fizicii. Teoria relativitatii generalizate a lui Einstein se dovedeste a fi una dintre cele mai remarcabile creatii intelectuale ale tuturor timpurilor.

MAX CARL ERNST LUDWIG PLANCK Nascut in anul 1858 la Kiel, Germania, decedat in anul 1947. Dupa ce a studiat la Munchen si Berlin,

Planck obtine doctoratul in anul 1879. Teza sa de doctorat trata despre ce de-al doilea principiu al termodinamicii. Dupa ce a predat la Universitatea din Kiel, Planck este numit profesor de fizica teoretica la universitatea din Berlin. El inceteaza activitatea didactica la varsta de saptezeci de ani, in anul 1928. I se acorda premiul Nobel in anul 1919.

La inceputul carierei sale Planck s-a consacrat studiului termodinamicii, un domeniu de care s-a ocupat apoi toata viata. La Berlin ia cunostinta de lucrarile experimentale asupra radiatiei termice ale lui Lummer, Pringsheim, Rubens si Kurlbaum si isi asuma sarcina de a deduce teoretic legea radiatiei termice a corpului negru. Munca sa incununata de succes marcheaza inceputurile fizicii cuantice si ceea ce noi numim constanta lui Planck a aparut pentru prima oara in articolul sau din anul 1900. Dupa aceasta descoperire epocala, Planck a continuat sa joace un rol activ la dezvoltarea fizicii cuantice.

JOSEPH JOHN THOMSON Nascut in apropiere de Manchester, in anul 1856. Multi ani thomson a ocupat functia de profesor de fizica (Cavendisch Professor of Physics) la universitatea din Cambridge, de asemenea a fost profesor de fizica la Royal Institution din Londra. Numeroasele si variatele sale contributii in fizica includ cercetari asupra conductibilitatii electrice a gazelor, a sarcinii si masei electronului, a proprietatilor razelor pozitive. thomson descopera electronul in anul 1897. Lucrarile sale asupra razelor pozitive l-au condus la descoperirea izotopilor neonului. In anul 1906 lui Thomson i se atribuie premiul Nobel.

ERNEST RUTHERFORD Nascut in anul 1871 in apropiere de Nelson, Noua Zeelanda ; decedat in anul 1937. In anul 1907 dupa ce a profesat la universitatea Mc Gill din Montreal, Canada, Rutherford accepta un post la Universitatea din Manchester. In 1919 succede lui J. J. Thomson la catedra Cavendish de la Universitatea din Cambridge. In anul 1908 lui Rutherford i se decerneaza premiul Nobel pentru chimie. Rutherford a efectuat lucrari de o exceptionala importanta in domeniul radioactivitatii si a fizicii nucleare. Experimentele sale se caracterizeaza prin extraordinara finete si ingeniozitate, iar anlizarea faptelor experimentale denota o profunda intelegere fizica.

ARNOLD SOMMERFELD Nascut in anul 1868 la Kalinigrad, URSS. Timp de multi ani a fost profesor la Universitatea din Munchen.

Sommerfeld a avut contributii importante la dezvoltarea fizicii cuantice si in particular a teoriei atomice. El a imbunatatit teoria lui Bohr pe doua cai : a inclus orbitele eliptice si a luat in considerare teoria relativitatii restranse. Teoria sa relativista a atomului de hidrogen a condus la introducerea in fizica a constantei de structura fina.

WOLFGANG PAULI Nascut in anul 1900 la Viena, Austria ; decedat in 1958. Dupa sustinerea tezei de doctorat in anul 1921, Pauli a stat catva timp la Universitatea din Gottingen si la Institutul lui Bohr din Copenhaga. In anul 1928 el accepta catedra de fizica teoretica de la Institutul Tehnologiei (ETH) din Zurich, Elvetia. In 1945 Pauli primeste premiul Nobel. Pauli a fost unul dintre cei mai straluciti fizicieni teoreticieni ai acestui secol. El a avut contributii importante in foarte multe domenii incepand cu structura atomului si terminand cu teoria cuantica a campului si teoria particulelor elementare. Lucrarile lui pauli pun in evidenta intuitia sa fizica profunda si deosebita sa abilitate matematica. Pauli era cunoscut (si temut) ca un critic sever al gandirii superficiale. Descoperirea principiului de excluziune si a legaturiidintre spin si statistica sunt poate cele mai celebre realizari ale sale.

ENRICO FERMI Nascut la Roma in anul 1901, decedat in 1954. Obtine doctoratul in anul 1922 la Scuola Normale Superiore din Pisa, Italia. In anul 1926 devine profesor de fizica teoretica la Universitatea din Roma. Fermi paraseste Italia in 1938 si dupa ce detine functia de profesor la Universitatea Columbia, in anul 1942 se duce la Universitatea din Chicago unde ramane pana la sfarsitul vietii. In anul 1938 i se atribuie premiul Nobel.

Contributiile lui Fermi in fizica acopera un domeniu atat de vast incat un scurt rezumat nu poate prezenta toate realizarile sale. Dintre primele sale lucrari se poate mentiona crearea asa-numitei statistici Fermi-Dirac pentru particulele de spin semiintreg (in acelasi timp si independent de Dirac care a obtinut rezultate asemanatoare) precum si teoria sa cantitativa asupra dezintegrarii beta. Principalele sale lucrari au fost in domeniul fizicii nucleare si al fizicii particulelor elementare. Dintre numeroasele subiecte de cre s-a ocupat putem mentiona radioactivitatea artificiala, neutronii lenti, fisiunea nucleara si reactia in lant, interactia pion-nucleon. Fermi a fost unul dintre foarte putini fizicieni care a efectuat lucrari exceptionale atat in fizica teoretica cat si in cea experimentala.

ERWIN SCHRODINGER Nascut la Viena in anul 1887, decedat in anul 1961. Schrodinger a studiat fizica la Universitatea din Viena pe care a absolvit-o in anul 1910. Dupa un scurt stagiu la Stuttgart si Wroclaw, Schrodinger devine profesor de fizica la Zurich. In anul 1927 a fost invitat la Berlin ca succesor al lui Planck. Schrodinger paraseste Germania in anul 1933 el primeste premiul Nobel.

Albert Einstein-biografie

Marime: 9,6kbPentru: gimnaziuAfisari: 83Download: 29

Albert Einstein-biografieAlbert Einstein s-a nascut la Ulm in 14 Martie 1879, Si si-a petrecut tineretea Munchen , unde familia sa detinea un mic atelier care producea produse electrice. A inceput sa vorbeasca abia la varsta de 3 ani , dar, inca de mic copil a aratat interes asupra naturii si abilitatea de a intelege concepte matematice dificile. La varsta de 12 ani a invatat geometrie Euclidiana.Einstein ura Plictiseala si lipsa de imaginatie din scoala din Munchen. Cand esecurile repetate ale afacerii familiei au dus la parasitea germaniei, cu destinatia spre Milano, italia , Einstein a vazut posibilitatea retragerii de la scoala. A petrecut un an cu parintii in Milano si cand a devenit clar ca isi va creea singur drumul in viata, a terminat liceul la Arrau, Elvetia, si a intrat la Politehnica dein Zurich. Lui nu ii placeau metodele de instruire de aici, lipsea des de la ore si folosea acest timp pentru a studia singur fizica si pt a canta la vioara. A trecut toate examenele si a absolvit in 1900 studiind notitele unui coleg. Proferorii nu aveau o parere foarte buna despre el , si nu iau recomandat continuarea studiilor.Timp de 2 ani Einstein a lucrat ca tutor si profesor. In 1902 a fost angajat ca examinator la institutul elvetian de patentare la Berna. In 1903 s-a casatorit cu Mileva Mari, care ii fusese colega la politehnica. Au avut doi fii, dar in cele din urma au divortat. Einstein s-a recasatorit mai tarziu.Dupa 1919 Einstein a a fost recunoscut international. A primit numeroase premii si distinctii, printre care si Premiul Nobel pentru fizica in 1921, de la diferite societati de fizica, de pe intreg globul. Vizitele sale in orice parte a globului au devenit evenimente nationale; fotografii si rerporteii il urmareau peste tot. Desi regreta pierderea intimitatii, Einstein si-a focalizat faima pentru a-si impune propriile sale vederi politice si sociale.Cele doua miscari sociale care au fost ppe deplin sustinute au post pacifismul si Zionismul. In timpuul primului razboi a fost unul din numerosii academicieni germani care au condamnat public implicarea Germaniei in razboi. Dupa razboi, el si-a continuat suportul public pentru telurile pacifiste si Zioniste, iar aceasta l-au facut tinta unor numeroase atacuri din partea unor grupari anti-semiste si extremiste in Germania. Chiar si teoriile sale stiintifice au fost ridiculizate in public, inclusiv teoria relativitatii.Cand Hitler a venit la putere in Germania, in 1933, Einstein s-a decis imediat sa emigreze in Statele Unite. A primit o functie la Institute for Advanced Study , in Princeton, New Jersey. Continuandu-si eforturile in favoarea Zionismului, Einstein a renuntat la pozitia sa pacifista in fata imensei amenintari la adreesa umanitatii venita din partea regimului nazist in Germania.In 1939 Einstein a colaborat cu alti numerosi fizicieni, pentru a scrie o scrisoare catre presedintele Franklin D. Roosevelt, aratand posibilitatea fabricarii bombei atomice si de asemenea posibilitatea ca guvernul German sa urmeze aceasta cale. Scrisoarea, care purta numai semnatura lui Einstein , a ajutat la grabirea eforturilor pentru a fabrica bobma atomica in Statele Unite, dar Einstein personal nu a avut nici un rol in aceasta.Dupa razboi, Einstein s-a implicat in cauzele dezarmarii internationale si a guvernarii mondiale. A continuat suportul sau activ catre Zionism, dar a refuzat oferta facuta de catre conducatorii Israelului de a deveni presedinte. In Statele Unite, la sfarsitul anilor 1940 si inceputul anilor 1950 a prezentat nevoia ca intelectuali tarii sa faca orice sacrificiu necesar pentru a conserva libertatea politica.Einstein a murit la Princeton, pe 18 Aprilie 1955.

Constantin MiculescuDe la Enciclopedia Romaniei

Salt la: Navigare, cutareConstantin I. Miculescu (n. 6 septembrie 1863, Crevenicu, Teleorman - d. 29 decembrie 1937, Bucureti) a fost un fizician, profesor universitar. A avut rezultate notabile n termodinamic i optic. Principala sa contribuie la domeniul fizicii poate fi regsit chiar n lucrarea sa de doctorat, unde a prezentat o determinare precis a echivalentului mecanic al caloriei.

Studii A absolvit liceul Liceul Matei Basarab din Bucureti n 1882, iar apoi a absolvit Facultatea de tiine din cadrul Universitii Bucureti (1882-1885). Primete licena n tiine de la Universitatea din Paris (1888) i i d doctoratul la aceai universitate n 1891 cu profesorul G. Lippmann, lucrarea de dectorat fiind Sur la determination de l'quivalent mcanique de la calorie.

Activitate academic 1894-1937 - Profesor de fizic molecular, acustic i optic la Facultatea de tiine a Universitii Bucureti

1895-1916 - Profesor de fizic molecular la Facultatea de Medicin din Bucureti

1904 Membru al Consiliului de conducere a Societii franceze de fizic

1909 Membru al Comitetului internaional nsrcinat cu culegerea i publicarea constantelor din domeniul chimiei, fizicii i tehnologiei din cadrul Congresului de chimie de la Londra

Dup ce a determinat cu precizie echivalentul mecanic al caloriei, Miculescu a construit un dispozitiv special format dintr-un calorimetru cu ap n care erau rotii cu un motor 4 cilindri cu palete. Diferenele de temperatur ale apei, rezultate din transformarea lucrului mecanic efectuat de motorul n cldur, au fost msurate prin intermediul unor termocuple. Dup mai multe experimente cu acest mainrie, considerate clasice n lucrrile de termodinamic, Miculescu, a calculat valoarea J ca fiind de 4,184 J/cal. Aceast valoare este foarte apropiat de valoarea utilizat n prezent, 4,1855 J/cal.

ntre anii 1905-1908, n laboratorul organizat n cadrul catedrei de fizic molecular, acustic i optic, Minculescu determin indicele de refracie al unei prisme cu ajutorul unui microscop. Prin alte experimente, bazate pe o metod dezvoltat de M. F. Chaulnes, fizicianul reuete s determine diametrul unui fir subire i diametrul interior al unui tub capilar.

n anul 1910, printr-o metod acustic, Minculescu a determinat coeficientul de elasticitate al corpurilor.

Ca profesor universitar a format mai muli studeni, unii dintre acetia ajungnd mai trziu cercettori valori. Printre acetia pot fi enumerai: Traian Gheorghiu, tefan Vencov, A. Ionescu, N. Brbulescu.

Lucrri Sur la determination de l'quivalent mcanique de la calorie (1891)

Mesure de l'indice de refraction d'une prisme avec le microscope (1905)

Msura diametrului interior al tuburilor subiri (1907)

Msurarea coeficientului de elasticitate prin metoda acustic (1910)

Biografie C. G. Bedreag. Bibliografia fizicii romne. Biografii (1957)

D. Moroianu, I. M. tefan. Focul viu. Pagini din istoria inveniilor i descoperirilor romneti (1963)

De la Enciclopedia Romaniei

Salt la: Navigare, cutareEmanoil Bacaloglu (n. 11 aprilie 1830, Bucureti - d. 30 august 1891) a fost un fizician, chimist i matematician romn, de origine grec. A studiat la Leipzig i Paris. Rentors n ar ncepe s predea fizica i chimia la coala de medicin i farmacie. Apoi este profesor de matematic la Liceul Sf. Sava din Bucureti i n final ajunge profesor de fizic la Universitatea Bucureti.

La 1869 pune bazele societii de tiine fizico-naturale, care-l alege i preedinte. Din 1879 este ales membru al Academiei Romne. Va fi vicepreedintele forului i preedinte al seciei tiinifice.

A participat la Revoluia de la 1848. Este creditat cu primele lucrri tiinifice romneti de matematic, fizic i chimie, contribuind astfel la crearea terminologiei n limba romn pentru aceste domenii. Este i unul dintre principalii iniiatori ai Societii de tiine fizice, nfiinat n 1890.

Opera Neue Bestimmungsweise, 1961

Elemente de algebr, 1866

Elemente de fizic, Tipografia Curii (Lucratorii Asociati), 1870-1871 (2 volume)

Tabule de figuri, 1871

Expoziia de la Mnchen, 1883

Rezumatul, 1883

Luminatu electricu. Spectroscopia, Tipografia Curii Regale (Lucratorii Asociati), 1883

Oarecari dispoziii nou, 1884

Aprtorul de trsnet, 1887, etc.

Bibliografie critic Cmpan, Florica T., Emanuel Bacaloglu (1830-1891), Editura Academiei Republicii Populare Romne, Bucureti 1956

Bibliografie Dicionar Enciclopedic Romn, Editura Politic, Bucureti, 1962

Predescu, Lucian, Enciclopedia Romniei. Cugetarea, Edituara Saeculum, Bucureti 1999 ISBN 973-9399-03-7 Dragomir Hurmuzescu (n. 13 martie 1865, Bucureti - d. 31 mai 1954, Bucureti) a fost un fizician romn, membru corespondent al Academiei Romne i al altor foruri tiinifice romneti i strine. De numele su este legat prima emisiune radio oficial,[1] ulterior, devenind preedinte al Societii de difuziune radiotelefonic din Romnia, astzi Societatea Romn de Radiodifuziune.

Cuprins

[ascunde] 1 Viaa

2 Activitatea de cercetare

3 Distincii

4 Lucrri

5 Note

6 Bibliografie

ViaaS-a nscut la Bucureti la 13 martie 1865, fiind fiul cel mare al lui Martin Hurmuzescu, un funcionar de pot, i al Profirei, casnic. A fost nscris de prinii si la unica coal primar din Sectorul Galben al Bucuretiului, situat n strada Polon. S-a nscris la cursurile Colegiului Sfntul Sava din Bucureti, absolvind n anul 1884. Pe perioada liceului a rmas orfan de tat, iar pentru a se ntreine a dat lecii de limba francez unor copii provenii din familii nstrite. Dup absolvirea liceului, a fost admis la Facultatea de tiine din Bucureti, secia fizico-matematic. A devenit liceniat n fizic n 1887, la doi ani de la admitere, reuind ca n aceast perioad s susin toate examenele necesare absolvirii. n timpul facultii i-a susinut financiar familia din banii ctigai de pe urma meditaiilor i a colaborrilor la unele ziare i reviste din Bucureti.

n urma unui concurs a obinut o burs, care i-a permis s-i continue studiile la Universitatea Sorbona din Paris, n vederea obinerii doctoratului. Aici i-a avut ca profesori pe savani renumii ai vremii precum Jules Henri Poincar, Gabriel Lippman i Joseph Bertrand, de la care a dobndit cunotine tiinifice i de filosofie teoretic. mpreun cu colegul su M. Lamotte, a luat note complete de la cursul susinut de Poincar, pe care acesta din urm le-a publicat n 1892 sub titlul Thorie mathmatique de la lumire. Leons professes le premier semestre 1891-1892, rdiges par M. Lamotte et D. Hurmuzescu, licencies s sciences. n anul 1890 a primit licena n fizic.

Pe perioada ct a stat n Frana, a lucrat la Sorbona, n cadrul Laboratorului de cercetri fizice aflat sub conducerea lui Gabriel Lippman. Printre colegii si de laborator s-a aflat i Maria Slodovska, cunoscut sub numele de savant Maria Curie. n cadrul laboratorului, Hurmuzescu s-a ocupat cu perfecionarea electroscopului, imaginnd n acest sens un nou izolator, bazat pe sulf i parafin, numindu-l dialectrin. La scurt timp, n laboratoare a nceput s se foloseasc electroscopul Hurmuzescu,[2] cu nveli metalic i dop de dialectrin. Printre cei care au folosit acest tip de electroscop au fost i soii Pierre i Marie Curie, acetia utiliznd acest tip de instrument n cercetrile care i-au condus la descoperirea radiului.

n 1896 a devenit doctor n fizic, susinnd n 28 aprilie teza de doctorat intitulat Sur une nouvelle dtermination entre les units lectrostatique et lectromagnetique. Lucrarea a fost publicat n acelai an la Paris i avea ca subiect determinarea constantei electrodinamice , ca raport dintre unitile electromagnetice i cele electrostatice. Pentru cercetarea care a stat la baza lucrrii de doctorat, a proiectat i construit un dinam cu patru indui fixai pe acelai arbore (pentru a obine o tensiune de peste 2000 V, necesar derulrii experimentelor), realizare prin care a atras atenia cercettorilor vremii.[3] Ca rezultat, Hurmuzescu a obinut pentru constanta electrodinamic valoarea 3,001 x 1010 cm/s. n timpul petrecut la Paris, a efectuat mai multe studii i cercetri originale, unele dintre ele fiind publicate n Analele Academiei de tiine din Paris i n Buletinul Societii Franceze de Fizic.

S-a ntors n ar n mai 1896, iar n luna octombrie a aceluiai an, a fost numit confereniar de matematici generale, n cadrul Facultii de tiinte a Universitii din Iai i profesor de fizic la Liceul Internat (n prezent Liceul Costache Negruzzi) din aceeai localitate. Aici i-a amenajat un laborator propriu de cercetare. n anul 1987 a fost numit director al Liceului Internat. De asemenea, a nfiinat i predat la catedra de Cldur i Electricitate, din cadrul Facultii de tiine.

n anul 1901, din iniiativa sa a fost nfiinat Societatea de tiine din Iai. Societatea a tiprit publicaia Les Annales Scientifiques de l'Universit de Jassy, avndu-l pe Hurmuzescu ca secretar de redacie.

ntre anii 1904-1907, a ndeplinit funcia de secretar general al Ministerului Instruciunii Publice, timp n care a pus bazele unui proiect de reorganizare a nvmntului tiinific liceal.

n anul 1910 a iniiat nfiinarea unei coli de electricitate, n cadrul Facultii de tiine din Iai. coala a fost baza pentru viitorul Institut Electrotehnic din Iai, fondat n 1913. n perioada urmtoare, cu sprijinul unor ingineri specialiti din Romnia, a nfiinat o alt instituie de nvmnt electrotehnic, de aceast dat n Bucureti.

De-a lungul vieii sale a avut o activitate intens de cercetare n Romnia i strintate, fiind i un deschiztor de drumuri n cercetarea i aplicarea fizicii n Romnia.

S-a stins din via la Bucureti, n data de 31 mai 1954, n timp ce-i scria memoriile.

n memoria fizicianului romn, UNESCO a recomandat ca ntreaga comunitate tiinific mondial s-l srbtoreasc n 1965, cu ocazia mplinirii a 100 de ani de la naterea acestuia.[4]

Activitatea de cercetaren anul 1894, n urma unor studii efectuate la Sorbona, a reuit s stabileasc o formul pentru calcularea forei electromotoare a unui element galvanic cu poli metalici, cnd unul din poli este magnetizat. n urma acestor cercetri, n 1897, a descoperit existena unui fenomen magnetostrictiv, care acioneaz asupra unei soluii de sare feric, introdus ntr-un cmp magnetic uniform, micorndu-i volumul.

n cadrul altor cercetri desfurate la Sorbona, a urmrit evidenierea proprietilor razelor Rntgen. mpreun cu colegul su de laborator Benoist, la nceputul anului 1896, a descoperit proprietatea acestor raze de a produce un fenomen de descrcare a corpurilor electrizate. Rezultatele muncii celor doi au fost folosite ulterior de cercettori pentru a studia fenomenele produse de razele Rntgen. Aceast descoperire l-a fcut cunoscut pe cercettorul romn n comunitatea tiinific internaional.

Abia rentors n ar, n 1896, dup numirea n funcia de confereniar, a preluat postul de profesor de fizic al Liceului Internat din Iai. Aici a organizat un laborator de fizic, iar mai apoi l-a mutat la Universitatea din Iai, n cadrul catedrei nfiinate de el. A dotat laboratorul cu o serie de aparate comandate din strintate, cu ajutorul crora a pus bazele unui atelier mecanic. n acest atelier, mpreun cu studenii si, a construit mai multe aparate necesare predrii orelor de fizic n nvmntul liceal.

Alte cercetri le-a ndreptat spre studierea modificrilor mecanice, fizice i chimice ale corpurilor ca urmare a magnetizrii. Totodat a continuat i cercetarea proprietilor razelor Rntgen. De asemenea i-a ndreptat atenia i asupra perfecionrii aparatelor electrice de msur, dar i asupra determinrii radioactivitii petrolului - mpreun cu N. Patriciu, precum i a apelor minerale de la Slnic Moldova - mpreun cu E. Severin.

Unul din cele mai mari merite ale lui Hurmuzescu a fost introducerea i dezvoltarea radiodifuziunii n Romnia. n acest sens a nfiinat o secie de radiocomunicaii la Institutul Electrotehnic al Universitii Bucureti, alturi de inginerul Emil Petracu. Aici studenii erau instruii n domeniul radiocomunicaiilor, domeniu nou n Romnia la acea vreme.

n 1924, n cadrul Institutului Electrotehnic, a fost plasat primul post de emisie radiofonic din ar, pentru regiunea Bucureti, sub conducerea lui Hurmuzescu.[5] n 1925, sub ndrumarea lui Dragomir Hurmuzescu, a fost construit i dat n folosin primul receptor radiofonic, care permitea audiia unor emisiuni publice. Emisiunile se ineau de dou ori pe sptmn, joia i smbta la orele 21,30.[6]

Aciunile sale n dezvoltarea radiocomunicaiilor s-au concretizat i n plan instituional, nfiinnd n martie 1925, cu ajutorul colaboratorilor de la Institutul Electrotehnic, Asociaia Prietenilor Radiofoniei, al crei preedinte a fost. n acest an a nceput s funcioneze sub preedinia lui Hurmuzescu Societatea de difuziune radiotelefonic, societate care i-a nceput emisiunile radio la 1 noiembrie 1928, lansnd n eter celebrul anun Aici Radio Romnia.

DistinciiActivitatea tiinific prolific avut i-a fost recunoscut printr-o serie de distincii i prin includerea sa n diferite foruri tiinifice din Romnia i din strintate. nc din timpul studiilor efectuate n Frana, a fost ales membru al Societii Franceze de Fizic, membru al Comitetului savanilor strini din Frana i membru al Societii Fizicienilor Germani. A fost membru corespondent al Academiei Romne, din anul 1916, membru fondator al Academiei de tiine din Romnia.

Pe parcursul vieii a avut i diferite funcii de conducere n sistemul de nvmnt universitar, precum decan al Facultii de tiine, prorector al Universitii din Bucureti, ambele n 1919.[7]

n cadrul Congresului de radiologie desfurat la Bruxelles n 1910, a prezidat una din edinele de comunicri. La acest congres, de aceast onoare s-au bucurat i alte nume mari ale tiinei, precum Marie Currie, E. Rutherford i S. Arrhenius.

Lucrri Cldur i electricitate (1900)

Electricitate general i aplicat (1934)

Telegrafia fr srm cu ajutorul undelor electrice (1902)

Dialectrina, un nou electroscop - articol publicat n Soc. fr. Physique (1894)

Radioactivitatea petrolurilor romne - Congresul Industriei Petrol de la Bucureti (1907)

Radioactivitatea apelor minerale din Romnia - articol publicat n Ann. Academiei Romne (1909)

Viitorul industriei electrice n Romnia - articol publicat n Revista Gen. Electr. (1919)

Efectul Zeeman i magnetonii - articol publicat n Buletinul IRE (1936)

Bibliografie Personaliti romneti ale tiinelor naturii i tehnicii, Editura tiinific i enciclopedic, Bucureti, 1982

Oameni de stiinta mari personalitati Dragomir Hurmuzescu 1865 - 1954 Articol publicat de Asociaia General a Inginerilor din Romnia. (accesat n 27 septembrie 2008)

Emil GiurgeaDe la Enciclopedia Romaniei

Salt la: Navigare, cutareEmil Giurgea (n. 1885; d. 1960), fizician, pionier n domeniul radiotelegrafiei romneti, unul din ntemeietorii radiocomunicaiilor n Romnia.

Biografie A efectuat cercetri n domeniul telegrafiei fr fir, a contribuit la realizarea primelor staii de radio-telegrafie n perioada 1914-1917 i la dezvoltarea reelei de radiotelecomunicaii din Romnia. n anul 1914 a improvizat construcia unui post de radiotelegrafie de 8 kW nlocuit n 1915 de un post de 150 kW cu anten orizontal suportat de 8 piloni a 100 m nlime. Acest post provenea din import i era prevzut cu cu alternator de frecven n gama audio pentru a putea fi efectuate legturi telegrafice cu strintatea. Ulterior au fost construite posturi pentru legturi telegrafice interne, cu tuburi electronice.

Lucrri Emil Giurgea, Recheches exprimentales sur la tlgraphie sans fil, Bulletin de la Socit Roumaine des Sciences de Bucarest, XXI, 1912, No. 5

Emil Giurgea, Relativ la nfiinarea unui mare post de telegrafie fr fir n Bucureti. Foloasele telegrafiei fr fir, Bucureti, 1913, din Revista nou Nr. 10

Emil Giurgea (Director of radio-communications), Wireless telegraphy in Romania and its contributions to the economic development of the country, Bucarest, Institutul economic romnesc, 1926

Bibliografie Stanciu, N., Dicionar tehnic de radio i televiziune, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1975