Prezentare

Turmac Denisa

Tugui Silvia

Prof. coordonator:

D-na Florentina Simion

MARI FIZICIENIMARI FIZICIENILAUREATI AI PREMIULUI LAUREATI AI PREMIULUI

NOBELNOBEL

ALBERT EINSTEIN

14 martie 1879-18 aprilie 1955

Scurta istorie a unui geniu

In primavara anului 1879 s-a nascut la Ulm, Albert Einstein.

Parintii sai se considerau germani, desi erau o familie de evrei. Tatal, Hermann Einstein, impreuna cu fratele sau Jakob erau proprietarii unei mici fabrici; sotia lui Hermann era Pauline Einstein. A avut o sora mai mica- Maia.

Desi este considerat unul din marile genii ale tuturor timpurilor, Einstein a fost un copil-problema. Acesta a invatat sa vorbeasca destul de tarziu, in jurul varstei de 5 ani.

“-Cu o astfel de rabdare, din baiatul acesta o sa iasa un ceasornicar- spunea in gluma un vecin. Albert, ce vrei sa te faci cand ai sa fii mare?”

Era greu de primit un raspuns; sa conceapa fraza intreaga in minte, sa o si rosteasca.

“-Nu-i nimic, Albert, nu toata lumea se face profesor, nu fi trist!

Intr-o zi – el avea 4 sau 5 ani-, tatal i-a aratat o busola. El se uita indelung si cu atentie la acest obiect, apoi spuse deodata:- “Cred ca in jurul acului exista ceva ce-l impinge.”

“Pacea nu poate fi pastrata cu forta. Ea poate fi atinsa doar prin intelegere.”

Sunt extrem de multe de spus: a avut recunoscute 3 nationalitati- german, elvetian, american-, a fost profesor universitar la Berlin şi Princeton. Autorul Teoriei Relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.

Cea mai cunoscuta informatie referitoare la munca sa este, probabil, relatia de cuantificare a energiei materiei: E=mc² .

Einstein a publicat peste 300 de lucrări ştiinţifice şi peste 150 în alte domenii.

“Cel mai greu lucru de inteles din lume e impozitul pe venit.”

La varsta de 16 ani, Albert afla ca parintii sai sunt ruinati. In toamna anului 1895 isi depune actele la “Technische Hochschule” (Politechnikum) din Zurich.

Desi a reusit sa ii uimeasca pe profesori la examenul de matematica, Albert Einstein a picat cu “brio” la examenele de franceza si botanica. Insa, un an mai tarziu, acesta este admis la cursuri pentru a deveni profesor de matematica si fizica. In vara lui 1900 obtine diploma mult dorita, starnind din nou uimirea profesorilor.

“Ecuatiile sunt importate pentru mine, deoarece politica e o chestiune de

prezent, insa ecuatiile sunt chestiuni ce tin de eternitate.”

Albert Einstein va urma calea lui Spinoza, va aplica geometria, analiza matematica in scopul cunoasterii lumii fizice.

“Gravitatia nu e responsabila pentru oamenii care cad in patima

dragostei.”

In iunie 1902, Albert Einstein se casatoreste cu Mileva Marici- una dintre primele femei care a studiat matematica si fizica in Europa.

In 1919 se va casatori cu verisoara lui, Elsa Einstein.

Daca A este succesul in viata, atunci A reprezinta x plus y plus z. X este munca, Y este joaca si Z este

capacitatea de a-ti tine gura. In 1905 -"Annus mirabilis“-,

se naste Teoria Relativitatii. Se lasa in urma secolul mecanicii, al metalului, al masinilor si al imaginii mecaniciste asupra lumii.

Teoria relativităţii reprezintă un ansamblu a două teorii : relativitatea restrânsă (1905) şi relativitatea generalizată (1916).

Ideea de bază a acestor două teorii este că timpul şi distanţele unui eveniment măsurate de doi observatori au, în general, valori diferite, dar se supun totdeauna aceloraşi legi fizice. Când doi observatori examinează configuraţii diferite, şi anume deplasările lor, una în raport cu cealaltă, aplicând regulile logice, se constată că legile fizice au în mod necesar o anumită formă.

In acelasi an, Albert Einstein publica articolele: "Un punct de vedere euristic privind producerea şi transformarea luminii" (martie), "Despre mişcarea particulelor mici suspendate în lichide staţionare, conform cerinţelor teoriei cinetico-moleculare a căldurii“, "Asupra electrodinamicii corpurilor în mişcare“, "Depinde inerţia unui corp de conţinutul său energetic?“.

Toate articolele vor fi publicate in anuarul de fizică german Annalen der Physik si se vor bucura de o mare popularitate.

Orice nesabuit inteligent poate face lucrurile mai mari, mai complexe si mai violente. Trebuie sa ai o sclipire de

geniu, si mult curaj, ca sa muti lucrurile in directia opusa. Teoria relativităţii restrânse aduce o

explicaţie clară celebrului experiment Michelson-Morley (1887) putând fi considerat chiar o generalizare a rezultatelor acestuia.

Einstein a fost primul care a unit mecanica clasică cu electrodinamica lui Maxwell. Elaborând teoria relativităţii restrânse, Einstein a spart tiparele unor concepţii geniale, clădite cu peste două secole în urmă, de către Isaac Newton în a sa Philosophiae naturalis principia mathematica (1686), dovedind o intuiţie şi un curaj exemplar. Prin aceasta a fost capabil să ofere o descriere consistentă şi corectă a evenimentelor fizice din diverse sisteme de referinţă inerţiale fără a face presupuneri speciale cu privire la natura materiei sau a radiaţiei, sau a felului cum ele interacţionează.

Pentru a putea împăca mecanica clasică cu electromagnetismul, Einstein a postulat faptul că viteza luminii, măsurată de doi observatori situaţi în sisteme referenţiale inerţiale diferite, este totdeauna constantă (ulterior a demonstrat că acest postulat este de fapt inutil, pentru că viteza constantă a luminii derivă din formele legilor fizice). Explicand cititorilor aceasta lege, Einstein a mentionat ca numai undele (si particulele) luminii se pot propaga cu o viteza egala cu viteza luminii. Vitezele tuturor celorlalte obiecte materiale se pot apropia de aceasta viteza, insa nu o pot atinge.

“Un corp care se misca cu viteza luminii s-ar turti intr-atata incat grosimea sa ar deveni nula, ceea ce nu poate fi conceput in realitate! Timpul s-ar opri complet pentru un astfel de corp, ceea ce dovedeste iarasi ca viteza luminii nu poate fi atinsa.

Nu ma gandesc niciodata la viitor. Vine el singur destul de curand.

In anul 1921, pleaca intr-o calatorie spre Orient. Sta cateva zile in India, la Santiniketan, impreuna cu Tagore. Pe drumul dintre Bombay si Singapore, o radiograma aduce vestea ca i s-a acordat lui Albert Einstein premiul Nobel pentru fizica pe anul 1921. La 15 noiembrie, studentii chinezi din Shanghai i-au facut cu aceasta ocazie o primire calda si l-au purtat pe brate.

De altfel, Comitetul pentru decernarea premiului Nobel din Stockholm s-a lovit de destule dificultati in formularea meritelor lui Einstein pentru care i se acorda premiul. Erau foarte numeroase aceste merite si, pe de alta parte, era prea revolutionara semnificatia unora dintre ele!

Motivaţia juriului Nobel a fost in cele din urma:

"Pentru serviciul oferit Fizicii teoretice şi în special pentru descoperirea legii efectului fotoelectric".

Fizicianul german Max Born consideră teoria relativităţii ca fiind cea mai mare realizare a minţii umane în ceea ce priveşte concepţiile asupra Universului.

Fizicianul P. A. M. Dirac numeşte teoria relativităţii "cea mai mare descoperire ştiinţifică realizată vreodată“.

Totusi, descoperirea legii efectului fotoelectric a insemnat decernarea premiului Nobel catre Albert Einstein.

Efectul fotoelectric externEfectul fotoelectric extern

Este emiterea de electroni din materie în urma absorbţiei de radiaţie electromagnetică, de exemplu radiaţie ultravioletă sau raze X. Un termen învechit pentru efectul fotoelectric este efectul Hertz.

Importanţa acestui fenomen în dezvoltarea domeniului fizicii constă în a sprijini dualitatea undă-corpuscul a radiaţiei electromagnetice. Explicaţia matematică a fenomenului a fost dată de Albert Einstein, pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max Planck.

“Energia fotonului e absorbita in intregime de un singur electron, care o foloseste partial pentru a parasi substanta; restul ramane electronului sub forma de energie cinetica.”

hν= L+ Ec

unde h- constanta lui Planck, v- frecventa fotonului incident, L- lucrul mecanic de extractie si Ec-

energia cinetica a electronului emis.

Marile spirite au intalnit adesea opozitie din partea

mintilor slabe de inger.

O dispută pe scena lumii ştiinţifice a acelei perioade a constituit-o controversa dintre Einstein şi Niels Bohr legată de mecanica cuantică.

Deşi teoria cuantelor constituia una din consecinţele imediate ale contribuţilor sale ştiinţifice, Einstein nu a fost niciodată de acord cu interpretarea de la Copenhaga adusă acestei teorii de către Bohr şi Werner Heisenberg, cea mai populară interpretare a mecanicii cuantice, dar nici pe departe singura ei interpretare.

Einstein a purtat discuţii aprinse cu marele fizician Niels Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare, ce ar rezulta din caracterul probabilistic al descrierilor matematice din mecanica cuantică.În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii, scria: "Sunt pe deplin convins că Dumnezeu nu se joacă cu zarurile".

În 1935, împreună cu Boris Podolski şi Nathan Rosen, Einstein a publicat un document, cunoscut mai târziu sub numele Paradoxul Einstein - Podolski - Rosen, prin care se arăta că întregul formalism al mecanicii cuantice, împreună cu ceea ce ei au numit criteriul realităţii, implică faptul că teoria cuantică nu poate fi completă. Cu alte cuvinte, există zone ale realităţii care nu pot fi descrise de mecanica cuantică, concluzie care conduce la rezultate paradoxale.

Polemica a durat mulţi ani; de fapt Einstein s-a stins din viaţă fără să accepte teoria cuantică.

Cel ce mărşăluieşte vesel în rând cu trupa, deja şi-a câştigat dispreţul meu. I s-a dat

ditamai creierul din greşeală, din moment ce măduva spinării i-ar fi ajuns.

Planck şi Einstein s-au cunoscut în 1909 şi, deşi erau oameni foarte diferiţi, între ei s-a menţinut o îndelungată relaţie de prietenie, motivată mai ales de faptul că aveau un interes comun: fizica. În ceea ce priveşte politica, Planck era un conservator şi susţinea cu fermitate politica militaristă a Germaniei anului 1914, în timp ce Einstein se opunea acesteia. În 1933, când Einstein, forţat de nazişti, a părăsit Germania, Planck i-a reproşat lipsa de patriotism şi de încredere în propria ţară.

Despre religia lui Einstein„Cred în acel Dumnezeu al lui Spinoza, care se manifestă prin

armonia legilor universului, nu într-unul care se ocupă cu destinele şi faptele omenirii"

Către sfârşitul vietii, într-o scrisoare adresată filozofului Eric Gutkind, marele fizician afirmă:

„Cuvântul dumnezeu nu este nimic altceva pentru mine decât expresia şi produsul slăbiciunii umane, Biblia este o colecţie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, în orice caz, destul de copilăreşti. Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă, nu-mi poate schimba opinia".

Religiozitatea nedefinită a marelui savant se referă mai degrabă la admiraţia pe care acesta o nutreşte faţă de structura unei lumi, care se revelează treptat cu ajutorul ştiinţei.În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii, scria: „Sunt pe deplin convins că Dumnezeu nu se joacă cu zarurile".

„Dacă există ceva religios în mine, aceasta este admiraţia fără limite faţă de structura lumii atât cât ne-o poate dezvălui ştiinţa".

Atunci când soluţia este simplă, Dumnezeu îţi răspunde. Din cauza unei boli

netratate de o lungă perioadă de timp şi refuzului de a i se efectua o intervenţie chirurgicală asupra arterelor cardiace, Einstein se stinge din viaţă în 1955 în urma unui atac de cord.

Înaintea incinerării, patologul Spitalului Princeton, Thomas Stoltz Harvey i-a scos creierul, pentru a fi păstrat, fără permisiunea familiei, în speranţa că în viitor se va descoperi ce l-a făcut pe Einstein atât de inteligent.

Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce

faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate. In martie 1955,

Einstein semneaza, impreuna cu Russel si alti 7 savanti, un apel in care se cere interzicerea totala si neconditionata a armei nucleare si lichidarea rezervelor de arme nucleare.

La 15 aprilie se imbolnaveste grav.

La 18 aprilie, ora 1 si 25 de minute, la varsta de 76 de ani, Albert Einstein se stinge din viata, lasand in urma sa cele mai mari descoperiri ale fizicii secolului al XIX-lea.

Să nu te opreşti niciodată din a-ţi pune

întrebări, curiozitatea stă la baza existenţei. Multi ani mai tarziu, Harvey,

care primise permisiunea lui Hans Albert (fiul cel mare al lui Einstein) sa cerceteze creierul marelui geniu, a timis bucati din creierul acestuia catorva cercetatori din intreaga lume. Unul dintre acestia era Marian Diamond de la UC Berkley, care a descoperit ca, spre deosebire de creierul unei persoane normale, creierul lui Einstein prezenta mai multe celule gliale in regiunea de creier responsabila pentru sintetizarea informatiei.

In alte studii, Sandra Witelson de la Universitatea McMaste arata ca Einstein nu prezenta o cuta anume numita "Fisura Silviana". Witelson specula ca aceasta anatomie neobisnuita permita neuronilor sa comunice mai bine intre ei. Alte cercetari sugerau ca acest creier de geniu era mai dens si ca lobul inferior parietal, asociat de cele mai multe ori cu abilitatile matematice, era mai mare decat in cazul persoanelor obisnuite.

Încearcă nu să fii un om de succes, ci un om de valoare.

În 1999, ziarul Time îl denumeşte "personalitatea secolului".

În Germania, anul 2005 a fost decretat "Anul Einstein": se împlinesc 100 de ani de la lansarea teoriei relativităţii precum şi 50 de ani de la moarte.

În cinstea sa, elementul cu numărul de ordine 99 în sistemul periodic al elementelor a fost numit Einsteiniu.

De asemenea, un crater lunar îi poartă numele.

Venerat de comunitatea oamenilor de ştiinţă, Einstein a fost considerat omul secolului, iar numele său este asociat, în cultura comună, cu ideea de geniu.

Multumiri:

• DeviantArt pentru fotografii

• Vl. Lvov- “Viata lui Albert Einstein”, Ed.

Stiintifica• Revista Ştiinţă şi

Tehnică• Premiile Nobel pentru

Fizică