Tina:

Utilizarea energiei electrice în terapeutică:

Eletroterapia

Actinoterapia

Ultrasonoterapia

Roentgenterapia

MAGNETOTERAPIA- MAGNETODIAFLUX

Utilizarea energiei electrice în scopuri terapeutice este foarte răspândită. Curentul electric poate fi aplicat direct de la sursa electrică sau transformându-l întâi în alte forme de energie: calorică, ultrasonică, magnetică sau radiantă. După forma în care energia electrică este utilizată pentru tratament se vorbeşte despre electroterapie, actinoterapie, terapie prin ultrasunete, roentgenterapie şi magnetoterapie.

Oana:

Electroterapia

Prin electroterapie se înţelege utilizarea curenţilor electrici, fără transformarea lor în alte forme de energie în scopuri curative şi profilactice. După felul curentului electric se deosebesc: terapia cu curenţi galvanici, terapia cu curenţi de joasă frecvenţă, terapia cu curenţi de medie frecvenţă şi terapia cu curenţi de înaltă frecvenţă.

Actinoterapia

Actinoterapia (fototerapia sau terapia cu lumină) este aplicarea în scop terapeutic a radiaţiilor luminoase, vizibile şi invizibile. În acest scop se poate întrebuinţa lumina naturală (iradiaţiile solare) sau lumina artificială produsă de aparate speciale, care transformă energia electrică în energie radiantă.

Ultrasonoterapia

Prin ultrasonoterapie se înţelege aplicarea în terapeutică a ultrasunetului. Ultrasunetul sau undele ultrasonore sunt vibraţii sonore cu o frecvenţă care depăşeşte pragul de excitabilitate al urechii omului. Undele sonore sunt perceptibile omului până la 20.000 de Hz, cele utilizate în terapie au o frecvenţă de 500.000- 800.000 Hz. Undele ultrasonore sunt vibraţii mecanice cu o mare capacitate de propagare, însumând o energie cantitativ superioară celorlalte vibraţii mecanice.

Roentgenterapia

Razele Roentgen au proprietatea de a fi absorbite parţial când traversează corpul omenesc. Razele absorbite exercită un efect fizic, chimic şi biologic asupra celulelor absorbante. Acest efect se realizează prin ionizarea celulelor adică prin dislocarea unui electron din structura atomului celulelor respective. Ionizarea care a luat naştere declanşează efecte biologice care se concretizează prin unele modificări morfologice ale celulelor, care întâi schimbă funcţiunile lor şi apoi le distruge. Distrugerea interesează în primul rând nucleii celulari, substanţele cele mai sensibile faţă de razele Roentgen fiind nucleoproteinele.

Magnetoterapia

Câmpurile magnetice influenţeaza procesele biologice din organism prin activarea metabolismului de la nivelul celulelor. Sub influenţa câmpurilor magnetice alternative sau pulsatoare, creşte permeabilitatea membranei celulare precum şi difuziunea oxigenului în celulele cu consecinţe pozitive asupra metabolismului celular şi asupra proceselor regenerative ale ţesuturilor. Astfel sub influenţa câmpurilor magnetice pulsatile se accelerează procesul de vindecare a plăgilor, se îmbunătăţeşte vascularizaţia oaselor, creşte capacitatea de sinteză a colagenului şi se îmbunătăţeşte circulaţia periferică.

Tina:

În terapeutică se utilizează câmpuri magnetice de joasă frecvenţă. Câmpul magnetic este realizat cu ajutorul aparatului Magnetodiaflux, care funcţionează cu două tipuri de bobine de inducţie, adaptate la particularităţile anatomice ale organismului uman. Dintre aceste bobine două sunt de formă circulară, care înconjoară corpul bolnavului, cel mai mare la nivelul coloanei lombare, cel mai mic la nivelul coloanei

cervicale. Acestea sunt utilizate în aplicaţiile generale, când câmpul magnetic străbate organismul în întregime.

Celelalte doua bobine, numite localizatoare, generează câmpuri magnetice mai puternice şi se utilizează pentru focalizarea efectului magnetic pe organul sau segmentul anatomic tratat.

Aparatul Magnetodiaflux poate furniza trei forme distincte de camp magnetic: forma continua, forma întreruptă ritmic şi forma întreruptă aritmic. Fiecare dintre aceste forme de câmp magnetic poate fi modulate în câte trei variante, obţinând nouă formule posibile de aplicare a câmpurilor magnetice.

Înainte de a-l pune în funcţiune, aparatul trebuie verificat, în special cuplarea şi decuplarea celor patru bobine cu ajutorul întrerupătoarelor. Întrucât câmpul magnetic creat ar putea influenţa funcţiunea altor aparate de electrodiagnostic şi electroterapie, aparatul este instalat într-o cameră separată, izolată. Dacă se lucrează deodată cu mai multe aparate, distanţa între paturi trebuie să fie de cel puţin trei metri. Mesele sau paturile pe care se culcă bolnavii trebuie să fie confecţionate din material izolant: lemn sau material plastic. Amplasarea paturilor în cameră se face în aşa fel, ca bolnavul să fie îndreptat cu capul spre Polul Nord.

Bolnavul poate rămâne îmbrăcat, dar lejer, fără cordoane sau cravată, din buzunare şi de pe corp se îndepărtează obiectele metalice. Aplicarea bobinelor circulare se va face conform săgeţilor indicatoare de pe ele, îndreptate spre extremitatea cefalică a bolnavului. La aplicarea bobinelor localizatoare, se vor respecta indicatoarele de Nord şi Sud de pe ele. Bobinele nu se vor aplica în vecinătatea pieselor ortopedice de metal, implantate în organismul bolnavului.

Terapia prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă îşi găseşte o largă aplicare în tratamentul proceselor reumatismale, al sechelelor posttraumatice, în unele afecţiuni neuropsihice, boli vasculare periferice, arterioscleroză cerebrala, hipertensiune arterială, afecţiuni ginecologice şi unele afecţiuni ale organelor digestive.

Contraindicaţiile, în general sunt aceleaşi ca şi la terapia cu curenţi electrici alternativi.