ÎN LEGĂTURĂ CU PREPOZIŢIILE ŞI LOCUŢIUNILE PREPOZIŢIONALE

Cazul cerut

Felul Exemple

Ac Prepoziţii simple

a, către, cu, de, despre, din, dinspre, dintre, dintru, după, fără, în, înspre, între, întru, la, lângă, pe, pentru, peste, până, prin, printre, printru, spre, sub; la acestea se adaugă prepoziţiile neologice: per, pro, supra, versus, via

Prepoziţii compuse

de la, de pe, de lângă, de sub, de peste, de prin, de către, pe la, pe sub, pe lângă, fără de, de pe lângă, cu de la, de pe la

Locuţiuni prepoziţionale

în caz de, în loc de, (în) afară de, faţă de, din cauză/pricină de, în funcţie de, în decurs de, în curs de, vizavi de, împreună cu, laolaltă cu, cu tot cu, în raport cu, în legătură cu, faţă cu, cu privire la, referitor la, cât despre, cât pentru; cu tot, cu toată...; cât priveşte, în ceea ce priveşte

D Prepoziţii conform, potrivit, contrar, graţie, mulţumită, datorită

G Prepoziţii asupra, contra, deasupra, dedesubtul, dinapoia, dinaintea, dindărătul, împotriva, împrejurul, înaintea, înapoia, îndărătul, primprejurul

Locuţiuni prepoziţionale

în faţa, în spatele, în susul, în josul, în stânga, în dreapta, în mijlocul, în cursul, în decursul, în locul, în afara, în baza, în jurul, în lungul, în latul, în urma, în ciuda, în pofida, în favoarea, în vederea, în privinţa, în cadrul, în contextul, de-a lungul, de-a latul, de-a dreapta, de-a stânga, de-a curmezişul, de pe urma, pe dinăuntrul, pe dinafara, pe dedesubtul, pe baza, prin intermediul, cu excepţia etc.

1

Pentru că definirea morfologică include şi cuvinte din această clasă lexico-gramaticală (plus că în orice analiză se vor întâlni şi părţi de vorbire însoţite de prepoziţii), iată o listă recapitulativă. Prepoziţiile (locuţiunile prepoziţionale) trebuie cunoscute ca atare, altfel se va greşi mereu la analiză ori nu se va putea ilustra corect o anumită funcţie prepoziţională într-un caz dat.

N.B. Există atribute prepoziţionale care exprimă diverse circumstanţe (loc, mod, timp, cauză etc.), aşadar să nu le confundaţi cu circumstanţialele. Întotdeauna ţineţi cont de termenul regent (care este cuvântul pe care îl determină: dacă determină un verb, o locuţiune verbală, un adjectiv, un adverb sau o interjecţie → COMPLEMENT sau CIRCUMSTANŢIAL; dacă determină un substantiv, un pronume, un numeral cu valoare substantival sau orice parte de vorbire substantivizată → ATRIBUT).

Compară:

Vine de la şcoală. – substantiv în Ac3 (pentru că este însoţit de o prepoziţie compusă), circumstanţial de loc (complement circumstanţial pentru că determină un verb)

Venirea lui de la şcoală prea repede m-a îngrijorat. – substantiv în Ac3 (însoţit de aceeaşi prepoziţie compusă), dar atribut substantival prepoziţional (pentru că determină un substantiv)

CAZUL AC are prepoziţii simple (a, cu, de, din, dintre, dintr-

(dintru), despre, dinspre, în, între, înspre, într- (întru), la, lângă, pe, pentru, prin, printr- (printru), peste, spre, sub etc.

2

prepoziţii compuse – formate din cel puţin 2 prepoziţii simple: de la, de peste, de prin, de cu, pe la, pe sub, de lângă, de pe lângă, pe sub, fără de etc.

locuţiuni prepoziţionale – au ca element final o prepoziţie de Ac (de, cu, la) ori au altă structură (mai rar):

în caz de, în loc de, din lipsă de, din cauză de împreună cu, laolaltă cu, cu tot cu, în raport

cu privitor la, cu privire la, referitor la altele: cu tot / cu toată / cu toţi / cu toate

CAZUL D are numai prepoziţii simple: conform, potrivit, contrar (N.B. acestea pot avea,

în funcţie de context, şi valoare de adjective) graţie, mulţumită, datorită

N.B. Când au valoare de adjective, conform, potrivit, contrar pot cere un Complement indirect datival.Compară:

Compunerea elevului a fost conform planului de idei cerut. – subst. în D3, NP

Compunerea elevului a fost conformă planului de idei cerut. – conformă (se şi poate observa că acest cuvânt se acordă – -ă = desinenţă de fem., sg., N-Ac) are valoare de adjectiv propriu-zis, determină substantivul compunerea (în prezenţa unui verb copulativ) şi este în N2, NP, iar planului este un Ci în D1 cerut de acest adjectiv

S-a îmbrăcat potrivit ocaziei. – substantiv în D3, CCM (descrie acţiunea, felul în care s-a îmbrăcat)

3

Avea un costum potrivit ocaziei. – potrivit = adjectiv propriu-zis (determină substantivul costum, cu care se şi acordă în gen, nr. şi caz), n., sg., Ac2, atr. adj., iar ocaziei = Ci în D1 cerut de acest adjectiv

CAZUL G are prepoziţii (simple) locuţiuni prepoziţionale, toate cu aspect articulat

hotărât (-l, -le, -a), multe dintre ele provenind din adverbe / locuţiuni adverbiale prin conversiune (= schimbarea valorii gramaticale)

Partea de vorbire din care provine

(ADVERB)

Prepoziţia de G

ÎNAINTE ÎNAINTEAÎMPREJUR ÎMPREJURULDEDESUBT DEDESUBTULDEASUPRA DEASUPRAÎMPOTRIVĂ ÎMPOTRIVAÎNAPOI ÎNAPOIAPRIMPREJUR PRIMPREJURUL

Partea de vorbire din care provine

(LOCUŢIUNE ADVERBIALĂ)

Locuţiunea de G

ÎN FAŢĂ ÎN FAŢAÎN SPATE ÎN SPATELEÎN SUS ÎN SUSULÎN JOS ÎN JOSULÎN MIJLOC ÎN MIJLOCULÎN LUNG ÎN LUNGULÎN LAT ÎN LATULDE-A CURMEZIŞ DE-A CURMEZIŞULÎN STÂNGA ÎN STÂNGAÎN DREAPTA ÎN DREAPTAÎN URMĂ ÎN URMA

4

Alte locuţiuni prepoziţionale de G: în cursul, în decursul, pe parcursul, în favoarea, în vederea, din cauza, din pricina, în ciuda, în pofida, în afara, cu excepţia, în privinţa, în locul, în baza, pe baza, prin intermediul, în cadrul etc.

După o prepoziţie / locuţiune prepoziţională pot apărea următoarele (în afara substantivului sau a numeralului cu valoare substantivală):

un pronume personal, formă accentuată (f.s. este dictată de termenul regent – pronumele se ia cu prepoziţie / locuţiune prepoziţională)Maria se aşezase în faţa lui. – în faţa lui = pron. pers., G3, CCL

un pronume personal, formă neaccentuată; cazul pronumelui este D1, un D posesiv (N.B. forma pronumelui fiind neaccentuată, aceasta nu poate fi în cazul G, chiar dacă apare cu prepoziţie / locuţiune prepoziţională de G); nu este nici D3 pentru că nu apare o prepoziţie a D-uluiMaria se aşezase în faţa-i. – în faţa-i = pron. pers., D1, CCL (dacă se ia numai pronumele atunci f.s. a lui va fi de atribut pronominal datival – este unul dintre contextele de apariţie a D-ului posesiv)

un adjectiv pronominal posesiv în Ac2 (N.B. cazul adjectivului pronominal posesiv nu poate fi G3, chiar dacă apare o prepoziţie / locuţiune prepoziţională a acestui caz; întotdeauna acordul la adjectiv este mai puternic decât prepoziţia)Maria se aşezase în faţa sa. – în faţa sa = adj. pronom. posesiv, f., sg., Ac2, CCL (dacă se ia numai adjectivul, acesta va fi tot un Ac2, atr. adjectival)

5