CASA CORPULUI CASA CORPULUI DIDACTIC GORJ DIDACTIC GORJ Str. Victoriei, Nr. 132 – 134, Tg-Jiu, Gorj,Tel/fax. 0253/240888e-mail: ccdgorj@hotmail.comwww.ccdgorj.ro

Nume şi prenume : Toropu VasilicaData:10.01.2015

Fişă de lucru 2

Modulul 2: Managementul clasei

Disciplina 1: Managementul clasei - conceptualizare, structură, orizonturi şi perspective

1. Care dintre modelele teoretice ale managementului clasei îl consideraţi cel mai complet? De ce? Argumentaţi răspunsul ţinând cont în special de experienţa dumneavoastră la clasă.

Cel mai eficient model este Gordon, deoarece ideea de bază a modelului Gordon este că pentru a fi un bun manager, respectiv pentru a reusi să discuti cu elevii problemele din clasă într-un mod cât mai deschis, profesorul trebuie să renunţe la rolul de figură dominantă, autoritară. Este recomandat ca discuţiile asupra comportamentelor indezirabile să aibă loc într-o atmosferă neutră, lipsită de tensiuni. Asumpţia modelului este că atitudinea de grijă (nedisimulată) manifestată de către profesor, faţă de toţi elevii din clasă, va atrage după sine o atitudine de respect din partea acestora.

Modelul porneste de la o identificare prealabilă a sursei problemelor din clasă. În funcţie de identificarea locus-ului3 problemelor, urmează ca profesorul să angajeze comportamente si atitudini corespunzătoare. Sursa problemei o poate reprezenta fie elevul (ca expresie a temerilor, anxietăţii, disconfortului, frustrărilor pe care le resimte la nivelul grupului), fie profesorul (prin manifestarea nerăbdării, intoleranţei, frustrărilor, datorate, de pildă, întreruperii fluxului instruirii). Când sursa problemei o reprezintă elevul, Gordon recomandă adoptarea unei atitudini empatice si a ascultării active de către profesor. O astfel de angajare este însoţită de manifestarea unei atitudini empatice si de încurajarea elevului de a discuta despre adevărata lui problemă. Printr-o astfel de atitudine profesorul poate încuraja elevul să discute despre problemele sale, să-l sprijine să-si identifice adevărata problemă si să găsească soluţii viabile pentru acesta

În schimb, dacă sursa problemei este la profesor, Gordon pledează pentru aplicarea unei metode bazată pe principiul unei soluŃii în care nimeni nu pierde. De exemplu, un elev din ultimul rând se joacă în timpul orei si scrie bileţele. Profesorul îi atrage atenţia că va fi pedepsit dacă nu încetează. A-l face să fie atent reprezintă o pierdere (cost) pentru elev, inducându-i un sentiment de frustrare. În schimb, faptul că nu reuseste să controleze situaţia, echivalează cu o pierdere pentru profesor. În astfel de situaţii, Gordon recomandă adoptarea unei soluţii de compromis (în care nici una din părţi nu pierde). În cazul nostru, o astfel de soluţie ar fi ca profesorul să îl provoace pe elev la o discuţie, prin adresarea unei întrebări la care poate să răspundă. O astfel de provocare în dezbaterea temei îl poate face în continuare atent la lecţie. Ulterior, profesorul poate relua

în particular discuţia cu elevul si să-i dezvăluie modalitatea prin care comportamentul său distrage atenţia colegilor de la lecţie.Gordon consideră că abordarea critică (prin formularea unor mesaje la persoana a IIa, de tip „tu”- „tu esti un neatent”) blochează comunicarea, declansând anumite reacţiile defensive. Prin astfel de mesaje profesorul nu face altceva decât să scadă motivaţia de schimbare si să conserve comportamentul indezirabil al elevilor. Alternativa o reprezintă formularea unor mesaje la persoana I (de tip „eu”), care previn în general reacţiile defensive în comunicare. Un mesaj de tip „eu” este focalizat pe trei componente de bază:- pe descrierea comportamentului interlocutorului,- pe descrierea efectului acestuia asupra profesorului si- pe exprimarea sentimentelor provocate de acel comportament.

Exemplu de mesaje formulate la persoana I: „Când cineva este neatent la oră (comportament) îmi întrerupe fluxul prezentării (consecinţa) si simt că sunt în impas (emoţia).” Este important de subliniat faptul că mesajele la persoana întâi sunt centrate pe comportament, nu pe persoană.

Unul din dezavantajele acestui model este că elevii din anumite medii socio-culturale nu sunt obisnuiŃi cu faptul că o figură autoritară (cum se asteaptă să fie profesorul) să utilizeze metode democratice, raţionale, de control, si prin urmare, să nu fie receptivi la o astfel de abordare. În concluzie, fiecare din modelele prezentate comportă puncte tari si puncte slabe.Sigur că un cadru didactic poate să subscrie mai mult sau mai puţin unei anumite abordări.Totusi, pentru soluţionarea unor situaţii speciale sau complexe, este importantă o abordare mai integrativă. Într-o astfel de abordare se pot selecta si adapta modalităţi de conceptualizare si de intervenţie, în funcţie de problematica specifică constatată.