CUPRINS

Date generale…………………………………………. pagina 2

Populaţie şi aşezări.................................................. pagina 3

Economia.................................................................

.

pagina 4

Geografia Finlandei…………………………………… pagina 8

Principalele atracţii turistice………………………….. pagina 10

Bibliografie…………………………………………….. pagina 15

1

FINLANDA

Suprafaţa: 338.145 km2

Populaţia: 5.175.783 loc. (2001)

Densitatea: 15,3 loc./km2

Capitala: Helsinki 1.086.646 loc.

Repartiţia populaţiei active: Primar 7,8%

Secundar: 28,1%

Terţiar: 64,1%

Imaginea 1. (harta Finlandei)

2

Este aşezată în extremitatea estică a Europei de Nord, în plină zonă a

pădurii boreale de conifere (60 % din teritoriu), care împreună cu lacurile

dau o notă specifică a peisajului finlandez, dar şi principala resursă a ţării.

În 1917 Finlanda îşi declară independenţa , iar în 1919 devine

republică. În 1995 intră ca stat membru în Uniunea Europeană.

Populaţie şi aşezări

Faţă de valorile medii ale densităţii populaţiei, se cunosc regiuni, în

principal urbane, în care valorile depăşesc 200 loc./km2. Oricum populaţia

este concentrată mai întâi în lungul litoralului Golfului Botnic începând cu

oraşul Turku. În această câmpie litorală, cu lăţime cuprinsă între 50 – 150

km, se desfăşoară activităţi legate de exploatarea unor resurse (plumb,

zinc, crom, lemn) prelucrarea acestora (siderurgia neferoasă - Tornio,

Vihanti, Kokkola, Pori, Harjavalta; chimică şi petrochimică, industria

construcţiilor navale, industria lemnului, mobilei, etc.), activităţi comerciale-

portuare şi de transport (rutier, naval, feroviar). Al doilea aliniament cu

valori care trec de 20 loc./km2 se află în sud şi cuprinde regiunile: Turku-

Pori, Uusimaa, Hame, Kymi. Aici sunt incluse câteva centre de maximă

importanţă (Turku, Tampere, Helsinki, Espoo, Lappeenranta) ale căror

activităţi acoperă în cea mai mare parte sfera economică a ţării ( industrie

siderurgică, petrochimică, a lemnului, construcţiilor navale etc.). Oraşele

porturi reprezintă în acelaşi timp poarta principală comercială a Finlandei.

Sunt câteva perimetre în interiorul ţării cu valori relativ ridicate ale

densităţii populaţiei motivate de exploatarea unor resurse, de prelucrarea

acestora, transport (Kuopio, Outokumpu, Otamaki, Mikkeli) ş.a. Regiunea

cu cele mai reduse valori ale densităţii populaţiei este Laponia ( Lappland =

Lappi), sub 2 loc./km2.

3

Populaţia urbană ajunge la peste 62 %, principalele oraşe fiind:

Espoo (peste 190 mii loc.), Tampere (circa 190 mii loc.), Vantaa (circa170

mii loc.), Turku (circa 165 mii loc.), Oulu (peste 110 mii loc.), Lahti (circa 96

mii loc.).

Helsinki (în suedeză Helsingfors) oraş situat în peninsula Estnäs din

Golful Finlandei, oraş fondat în 1550 de suedezi, devine capitala marelui

Ducat Finlandez în 1812 iar în 1918 capitala Republicii Finlandeze. Are

peste 1 mil. loc. Împreună cu centrele suburbane. Este un oraş cu o

urbanistică modernă, un important port şi centru industrial.

Imaginea 2. (imagine din Helsinki) Imaginea 3. (portul Helsinki)

Economia

Deşi Finlanda s-a impus iniţial prin industria lemnului, bogăţie

tradiţională a ţării (printre primii producători europeni), treptat economia s-a

îndreptat spre ramuri industriale bazate pe exploatarea şi valorificarea unor

noi resurse, a celor de subsol (cobalt, vanadiu, crom, nichel (Koxalahi) din

acest punct de vedere fiind printre marii producători europeni, apoi cupru,

plumb, diamante), hidroenergie etc. Astăzi Finlanda este o ţară cu o

economie echilibrată şi ramuri industriale ce oferă produse competitive pe

piaţa comercială.

4

Industria energetică, industrie de bază pentru toate celelalte ramuri

ale economiei, furnizează curent electric obţinut pe seama combustibililor

importaţi (mai ales cărbune şi petrol) sau a energiei obţinută în centrale

hidroelectrice sau atomoelectrice. Centrala Olkiluoto, situată la sud de Pori,

furnizează circa 1/3 din energia electrică.

Industria siderurgică vizează prelucrarea minereurilor feroase

exploatate în ţară îndeosebi în jumătatea nordică (Kolari = reg. Lappi), la

sud de Kermijarvi în valea râului Kermijoki (tot în regiunea Lappi); Otanmaki

= regiunea Oulu. Aceasta se prelucrează la Raahe, centru siderurgic situat

la sud de oraşul Oulu la ţărmul Golfului Botnic. Al doilea centru important al

siderurgiei feroase, Hanko, se află în sudul extrem al ţării prelucrând şi

minereurile exploatate în apropiere. Siderurgia neferoasă (cupru, cel mai

mare centru de exploatare a minereurilor de cupru fiind Outokumpu), are la

bază materia primă locală, iar prelucrarea se face exclusiv în porturi sau în

apropierea ţărmului (Kokkola, Pori, Harjavalta).

Industria construcţiilor de maşini este prezentă mai ales în

jumătatea sudică, sud-vestică. Predomină mijloacele de transport, mai ales

nave (ferry-boat-uri) pentru transportul pasagerilor, material rulant, maşini şi

utilaje pentru industria lemnului, textilă, alimentară. Foarte apreciate pe

piaţa europeană sunt produsele industriei electronice, electrotehnice (ex.

Nokia). Printre centrele importante se numără: Helsinki, Turku, Tampere,

Vaasa.

5

Imaginea 4. (sediul Nokia)

Industria lemnului, ramură tradiţională, realizează astăzi o mare

varietate de produse începând cu cheresteaua, mobila, apoi celuloza şi

hârtia. Această ramură industrială este prezentă în aproape toată ţara mai

puţin Laponia dar mai ales în oraşele: Kemi, Oulu, Varkaus (cherestea,

mobilă, celuloză şi hârtie), Kajaani, Jamsa, Joensuu Kuopio (cherestea şi

mobilă), Mikkeli, Jvaskyla, Hamina, Lahti (celuloză şi hârtie).

Imaginea 5. (pădurile Finlandei)

Multe dintre centre sunt amplasate în apropierea căilor de transport

(lacuri, canale, râuri). Finlanda este unul din marii producători şi exportatori

de celuloză şi hârtie, mobilă şi cherestea.

Importante pentru economia ţării sunt produsele furnizate de

industria chimică de bază şi petrochimică prelucrând materie primă

6

importată. Principalele complexe industriale se întâlnesc la: Oulu (lacuri şi

vopsele), Kokkola (îngrăşăminte azotoase), Pori (la Harjavalta), dar mai

ales la Turku, Parvoo. Ele produc îngrăşăminte, produse sintetice, acizi.

Deşi materiile prime sunt aproape în totalitate importate, industria

textilă constituie, mai ales pentru oraşul Tampere, activitatea de bază.

Produsele textile se obţin la Vaasa lângă Pori, la Porvoo, Turku. Mai mult

decât atât, Finlanda este şi un important exportator de produse textile şi

încălţăminte (creşterea bovinelor şi porcinelor furnizoare de materie primă).

Imaginea 6. (îmbrăcăminte tradiţională finlandeză)

Agricultura şi silvicultura. Cu aproximativ 60% suprafaţă ocupată

cu păduri şi cu circa 32% alte terenuri, Finlandei nu-i rămân decât 8%

pentru culturi ceea ce însemnă o suprafaţă destul de mică. În aceste

condiţii creşterea animalelor devine un sector de bază.

Cele mai optime condiţii se întâlnesc în partea sudică a ţării, în

câmpiile litorale. Aici se cultivă: grâu, ovăz, rapiţă, sfeclă de zahăr, cartof.

Dintre acestea mai ales cartoful dar şi orzul, secara pot fi întâlnite până în

regiunea Cercului Polar având în vedere adaptarea la condiţii din ce în ce

mai precare.

Întrucât creşterea animalelor deţine cea mai mare pondere în

agricultură se dă o deosebită atenţie pe de-o parte păşunilor şi fâneţelor,

7

într-o proporţie extrem de mică (0,3 – 0,4%) iar pe de altă parte culturii

plantelor furajere.

Imaginea 7. (renii sunt crescuţi în Laponia)

În afara bovinelor se cresc porci, păsări, reni (în Laponia).

Se bucură de atenţie valorificarea pădurilor, mai ales a celor

răşinoase.

Geografia Finlandei

Finlanda are o suprafaţă de 304.623 kmp de uscat şi 33.552 kmp de

apă, în total 333.145 kmp. Graniţa cu Suedia măsoară 540 km, graniţa cu

Norvegia 720 km, iar graniţa cu Rusia 1.268 km. Sunt aproximativ 1.107 km

de coastă în golful Finlandei (sud), Marea Baltică (sud-vest) şi Golful Botnic

(vest). Ţărmul este foarte articulat, cu numeroase golfuri şi lagune. În apele

teritoriale se găsesc nenumărate insule.

Una din cele mai mari influenţe asupra reliefului au avut-o gheţarii

continentali cuaternari, care au modelat suprafaţa ţării. Când gheţarii s-au

retras, acum mai bine de 10.000 de ani, au lăsat în urmă morene, drumlins

şi eskers. Miile de lacuri din partea sudică a ţării stau mărturie prezenţei de

odinioară a gheţarilor. Forţa lor a săpat fundurile lacurilor, care s-au umplut

cu apă provenită din topire.

8

Retragerea gheţarilor este, pe scara timpului geologic, atât de

recentă, încât căile de scurgere ale apelor nu au avut timp să se formeze

complet.

Relieful

- Altitudinile descresc spre S, cea mai mare parte a ţării având un relief jos.

- În partea central-sudică a Finlandei (Salpa Uselka si Suomenselka) se

găsesc depozite de tip glaciar: lanţuri morenaice. În nord se întâlneşte un

peisaj tipic în care apar câmpuri de blocuri eratice-fragmente de rocă foarte

mari, roci mutanate, acestora adăugându-li-se nişte martori de eroziune cu

aspect piramidal care poartă denumirea de numatek formând peisaje de tip

tunturi.

- înregistrează mişcări de înălţare evidente în sectorul sud-vestic al

litoralului finlandez (ţărm tipic cu numeroase insule de diensiuni mici şi

mijlocii cunoscut sub denumirea de ţărm de tip Skaers.

- În partea de est se găseşte Podisul Maanselka, ca o reflectare a Scutului

Baltic. La contactul dintre acest scut şi platforma Est-Europeană se află

lacurile Ladoga si Onega (doua depresiuni lacustre de dimensiuni mari care

au fost puternic modelate de calota glaciară). .

- În urma retragerii calotei Peninsula Scandinavă înregistrează mişcări de

înălţare evidente în sectorul sud-vestic al litoralului finlandez.

Clima

- Este de tipul boreală umedă influenţată de vecinătatea Marii Baltice, de

mulţimea lacurilor, de masele de aer mai calde ale vânturilor de vest cu

precipiţatii ce cad mai ales la sfârşitul verii.

9

- În Laponia Finlandeză asprimea climei este legată şi de situarea în zona

Cercului Polar de Nord. Aici soarele nu răsare iarna timp de 52 de zile, iar

vara nu apune timp de 67 de zile.

- Veri călduroase, primăvara şi toamna relativ temperate, ierni foarte reci şi

ţine din noiembrie până în martie.

Precipitaţiile anuale în S sunt de 700 mm pe an iar in N(Laponia) sunt

de 400 mm pe an.

Vegetaţia

- Pădurile ocupă 2/3 din S teritoriului şi sunt alcătuite mai ales din

conifere(pin şi molid). .

- În Lponia dominantă este tundra (cu muşchi, licheni,etc). .

Fauna

- Este diversificată: reni,vulpi polare, păsări migratoare, foca de apă dulce

(Lacul Saima). .

- Este protejată în 30 de Parcuri Naţionale, peste 1000 Rezervaţii Naturale

şi zone forestiere.

Principalele atracţii turistice 

Helsinki : considerat capitala economică a Scandinaviei, datorită

prezenţei a numeroase firme internaţionale, precum Nokia sau Laponia

Jewellery, este un oraş atrăgător şi pentru turişti, o îmbinare de cultură

urbană, modernism şi tradiţie. Iniţial, oraşul de pe coasta de sud a Finlandei

a fost un mic oraş pescăresc, fiind modernizat în 1812, în timpul stăpânirii

ruseşti. Carl Engel - un arhitect german - a fost chemat la Helsinki,

cerându-i-se să realizeze un nou plan al orasului. A fost o iniţiativă

inspirată, multe dintre cele mai importante clădiri ale oraşului fiind create de

Engel. Printre ele se numără şi Catedrala de Tuomionkirkko, un amestec de

10

renaştere gotică şi biserica ortodoxă rusă, chiar dacă astăzi este biserică

luterană. În timpul celui de-al doilea război mondial oraşul a fost bombardat

în repetate rânduri de aviaţia sovietică.

Imaginea 8. (Catedrala de Tuomionkirkko)

 

Turku : a fost capitala Finlandei în trecut, dar după 1812 şi-a pierdut

această calitate. După un incendiu devastator care a avut loc în 1828

întregul oraş a trebuit reconstruit până la frumuseţea de astăzi,

dezvoltându-se rapid. Considerat încă de mulţi finlandezi ca adevarata

capitală a ţării, este şi locul unde a fost deschisă prima universitate din

istoria ţării. Mai mult, aici veţi găsi atât restaurante rafinate, cât şi cluburi

sau localuri de noapte. În afara acestora puteţi vizita numeroasele muzee,

care povestesc istoria strălucitoare şi în acelaşi timp tragică a oraşului.

Castelul Turku şi Catedrala, datând din secolul XIII, nu trebuie ratate sub

nici un pretext. În Catedrală veţi găsi şi Muzeul de Istorie, fascinant pentru

cei care vor să descopere trecutul Finlandei.

 

Savonlinna : situat într-o regiune de lacuri, are în jur de 30.000 locuitori.

Oraşul a fost construit pe trei insule distincte, unite de poduri. În afara

priveliştii naturale superbe, principala atracţie turistică este cu siguranţă

11

Castelul Sf Olaf. Impresionanta fortareaţă a fost construită în 1475 de Erik

Axelsson Tott, servind la respingerea atacurilor venite din est şi la

controlarea regiunii Savo de către Suedia. Ansamblul este compus dintr-un

castel principal cu trei turnuri şi un şanţ cu zid pentru protecţie, cu turnuri de

observare. Castelul a fost reconstruit şi modificat în repetate rânduri, mai

întâi în perioada administraţiei suedeze, apoi, în 1743, a devenit fortareaţă.

Este una dintre cele mai importante atracţii turistice din Finlanda, având în

interior un restaurant şi mai multe Săli pentru festivităţi.

Aici are loc anual şi Festivalul de Operă Savonlinna, în luna iulie, şi

Festivalul de Balet Savonlinna, în luna iunie.

 

Imaginea 9. (Castelul Sf Olaf)

 

Vaasa : după ce aproape întregul oraş, construit din lemn, a fost distrus

într-un devastator incendiu în 1852, Vaasa a fost reconstruit la câţiva km de

locaţia originală. Proiectul a fost realizat de arhitectul Setterberg, care a

propus un proiect special pentru eventualitatea unui alt incendiu : străzi

largi şi lungi, cladirile împărţite pe zone. Din vechiul oraş au mai rămas

clopotniţa şi ruinele primăriei, astăzi obiectiv turistic. În 1918 Vaasa a fost

capitala ţării pentru scurt timp. Situat în apropierea mării, oferă o priveliste

12

superbă în partea portului, dar şi nu mai puţin de 11 muzee, precum şi un

uriaş parc de distracţii, Wasalandia, pentru cei care vor să se relaxeze.

Imaginea 10. (oraşul Vaasa văzut din aer)

Tampere : este cel mai mare oraş din ţările nordice de pe continent, cu o

populaţie de peste 200.000 locuitori. Fondat în 1779 pe Tammerkoski

Rapids, într-una dintre cele mai frumoase regiuni din întreaga ţară, s-a

dezvoltat rapid, devenind în secolul XIX cel mai important centru industrial

al ţării. Şi astăzi mai puteţi vedea locul unde se găsea Tampella-Finlayson

în secolul XIX. În prezent aceste zone industriale au fost refăcute şi aduse

la zi, funcţionând la capacitate maximă. Tot aici veţi găsi şi mici restaurante,

Săli de sport şi fitness, Muzeul Vapriikki şi Muzeul Central al Muncii.

Imaginea 11. (Piaţa Centrală (Pyynikki Ridge))

13

Tampere este şi un important centru universitar, iar în afara celor două

universităţi mai există şi numeroase alte instituţii de învătământ. Este în

acelaşi timp şi un important centru cultural al Finlandei, cu numeroase

teatre şi spectacole diverse, de la muzică şi literatură la artă plastică.

Odata ajusi aici nu trebuie să rataţi Piaţa Centrală (Pyynikki Ridge),

Catedrala (Pispala), Turnul de Observare Pyynikki si Nasinneula.

14

BIBLIOGRAFIE

1. Silviu Negruţ, Bogdan Suditu : - “Europa ghid de călătorie”, editura

Ziua, Bucureşti, 2003

2. Ion Marin, Marian Marin : - “Geografie regională, Europa”, ediţia a

II-a revizuită şi adăugită, editura

Universitară, 2005

3. Vasile Glăvan : - “Resurse turistice pe Terra”, editura

Economică, 2000

4. www.artline.ro

5. www.wikipedia.com

6. www.e-scoala.ro

15