Finante pentru intreprinzatori

D E L I A M I R C E A

Cuprins

1.Etapele înfiinţãrii unei firme 8

2.Obligaţii dupã constituirea firmei 14

2.1.Ce trebuie sã ştii despre registrul unic de control ? 15

2.2.Declaraţia la fondul de risc şi accidente 16

2.3.Constituirea rezervei legale 16

2.4.Declaraţia de înregistrare fiscală 17

2.5. Înregistrarea în Registrul Operatorilor Intracomunitari 17

2.6.Efectele încãlcãrii cerinţelor legale de constituire a societãţii 18

2.7.Operaţii interzise administratorilor 18

2.8.Registrul asociaţilor 19

3.Alegerea regimului fiscal al firmei 20

3.1. Microîntreprindere sau plãtitor de impozit pe profit 21

3.2.Cotele de impozitare 21

3.3.Înregistrarea ca plãtitor de TVA 21

4.Organizarea contabilitãţii 24

4.1.Sistemul simplificat de contabilitate 24

4.2.Responsabilitãţi pentru organizarea şi conducerea contabilitãţii 24

5.Programe informatice 26

5.1.Casa de marcat 27

5.1.1.Exceptãri de la lucrul cu casa de marcat 28

5.1.2.Tipuri de aparate de marcat electronice fiscale 29

5.1.3.Obligativitatea eliberãrii bonului fiscal şi a facturii 29

5.1.4.Cum se corecteazã sau anuleazã un bon fiscal ? 29

5.1.5.Factura 30

5.1.6.Refacturarea 31

6.Relaţia cu banca 33

6.1.Sfaturi utile în alegerea bãncii 33

6.2.Deschiderea contului bancar 34

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiMIRCea, DelIa-SoRINa Finanţe pentru întreprinzători / Mircea Delia-Sorina. - Cluj Napoca : Limes, 2011 Bibliogr. ISBN 978-973-726-638-5

336

7.5.Impozite şi taxe 61

7.5.1.Corectarea declaraţiilor fiscale 64

7.5.2.Impozitul pe profit şi impozitul pe venitul microîntreprinderilor 64

7.5.3.Aspecte juridice şi funcţionale ale sponsorizãrilor 72

7.5.4. Înregistrarea în contabilitate a bunurilor achitate cu bon fiscal 74

7.5.5.Tichetele cadou 75

7.5.6.Repartizarea profitului 76

7.5.7.Certificatul de atestare fiscalã 76

7.5.8.Ce se întãmplã când faci plata unui impozit cãtre

bugetul de stat, greşit, în alt cont ? 77

7.5.9.Compensarea TVA de recuperat cu TVA de platã 79

7.5.10.Deconturile de TVA cu suma negativã 80

7.5.11.Impozite şi taxe locale 81

7.6.Leasing 85

7.7.Dividende 86

7.7.1.Principii generale ale politicii de acordare a dividendelor 86

7.7.2.Politica de dividende 86

7.7.3.Declararea, reţinerea şi plata impozitului pe dividende 87

8.Guvernanţa corporativã 89

9.Inventarierea patrimoniului 91

10.Contabilitatea costurilor 95

10.1. Costuri fixe şi costuri variabile 95

11.Gestionarea inspecţiei fiscale 98

11.1.Ce ar fi bine sã ştii ? 100

11.2.Noile contravenţii şi amenzi prevãzute în Legea actualizatã a contabilitãţii 100

12.Arhiva 103

13.Indicatori şi utilitatea lor 108

6.3.Poprirea conturilor bancare 34

6.3.1.Obiectul popririi 34

6.3.2.Organe care pot dispune popririle 35

6.3.3.Conturi care de regulã nu pot fi poprite de cãtre instituţiile bancare 35

6.3.4.Sume care de regulã nu pot fi poprite de cãtre bãnci 36

7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente 37

7.1.Trezoreria 37

7.1.1.Pentru ce are nevoie o firmã de numerar ? 37

7.1.2.Creditarea firmei de cãtre asociaţi/acţionari 37

7.1.3.Politica de cash flow 37

7.1.4.Care este circuitul numerarului într-o firmã ? 38

7.1.5.Punctele cheie în analiza circuitului numerarului 38

7.1.6.Ciclul operaţional al unei firme 39

7.1.7.Ce mãsuri se pot lua pentru a reduce durata ciclului operaţional ? 39

7.1.8.Documentele contabile utilizate în administrarea casieriei, sunt: 40

7.1.9.Modalitãţi de protecţie la fluctuaţiile de curs valutar 40

7.2.Despre deconturi de cheltuieli gospodãreşti , de cãlãtorie şi diurnã 42

7.3.Mijloace fixe 43

7.4.Salarizare 47

7.4.1.Procedurã şi etape angajare 47

7.4.2.Întocmirea contractului de muncã 48

7.4.3.Certificatul medical la angajare 48

7.4.4.Cote contribuţii 48

7.4.5.Fişele fiscale 49

7.4.6.Reţinerile din salariu 50

7.4.7.Concediul de odihnã anual 51

7.4.8.Registrul general de evidenţa a salariaţilor 53

7.4.9.Dosarul personal al salariatului 55

7.4.10.Avantajele în naturã 55

7.4.11.Contravenţii şi sancţiuni 57

7.4.12.Excepţii de la calculul contribuţiilor sociale obligatorii 58

7.4.13.Tichetele de masã 60

8 9

1.Etapele înfiinţãrii unei firme

Prima etapã în derularea oricãrui tip de afacere este înregistrarea sub o formã juridicã. Iatã ce paşi trebuie sã faci pentru a înregistra o societate cu rãspundere limitatã:

a. Rezervarea denumirii firmei la ONRC

Înainte de rezervarea efectivã a numelui, asociaţii trebuie sã alcãtuiascã o lista scurtã cu trei potenţiale denumiri. Rezervãrile sunt la nivel naţional, ceea ce înseamnã cã nu vei putea rezerva o denumire dacã este deja rezervatã în alt judeţ.

Existã o facilitate de verificare a disponibilitãţii denumirii firmei pe site-ul :

http://recom.onrc.ro/

La sediul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului va trebui sã completezi o cerere în original şi sã achiţi taxa de rezervare.

În urma acestei operaţiuni se elibereazã de la registru o dovadã privind disponibilitatea denumirii firmei, care va servi ulterior în diverse situaţii : pentru întocmirea contractului de comodat/închiriere, la bancã, sau la notar pentru diverse declaraţii.

b. Determinarea sediului social al viitoarei societãţi

Aici existã mai multe situaţii, spaţiul putând fi pus la dispoziţie:

• printr-un contract de comodat (un act cu titlu gratuit, deci nu se menţioneazã plata unei chirii) ;• printr-un contract de închiriere – între persoana sau persoanele care deţin imobilul şi viitoarea societate;

În ambele cazuri, contractul se completeazã la beneficiar cu numele societãţii în curs de constituire , menţionându-se cã este vorba despre o societate în curs de constituire .

La acest contract se anexeazã o copie dupa un act de proprietate asupra imobilului -extras CF nu mai vechi de 30 de zile.

c. Înregistrarea la finanţe a contractului pentru spaţiu

Contractul de comodat/închiriere, împreunã cu extrasul CF nu mai vechi de 30 de zile, douã timbre de doi lei (sau un timbru în valoare de patru lei ) şi copia după buletinul reprezentantului legal al societãţii (administratorul) se depun la finanţe pentru înregistrare. La dosar se depune (în unele cazuri) şi o copie dupã dovada de unicitate.


10 11

• forma, denumirea şi sediul social;• obiectul de activitate al societãţii, cu precizarea domeniului şi a activitãţii principale;• capitalul social, cu menţionarea aportului fiecãrui asociat, în numerar sau în naturã, valoarea aportului în natura şi modul evaluãrii. De asemenea, la societãţile cu rãspundere limitatã se vor preciza numãrul şi valoarea nominalã a pãrţilor sociale, precum şi numãrul pãrţilor sociale atribuite fiecãrui asociat pentru aportul sãu;• asociaţii care reprezintã şi administreazã societatea sau administratorii neasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacã ei urmeazã sã le exercite împreunã sau separat;• în cazul societãţilor cu rãspundere limitatã, dacã sunt numiţi cenzori sau auditori financiari, datele de identificare ale primilor cenzori, respectiv ale primului auditor financiar;• partea fiecãrui asociat la beneficii şi la pierderi;• sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unitãţi fãrã personalitate juridicã , atunci când se înfiinţeazã o datã cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioarã, dacã se are în vedere o atare înfiinţare;• durata societãţii;• modul de dizolvare şi de lichidare a societãţii.

Codul CAEN

O firmã poate sã deruleze doar activitãţile menţionate în actul constitutiv.

Fiecare firmã, persoanã fizicã autorizatã, întreprindere familialã sau întreprindere individualã are un singur obiect principal de activitate cãruia îi corespunde un singur cod CAEN, care este declarat obligatoriu, la constituire, este prevãzut în actul constitutiv sau statut şi apare în certificatul de înregistrare.

Pentru a evita situaţiile în care apare ocazional o activitate care nu este menţionatã în actul constitutiv, unele societãţi introduc în acesta tot codul CAEN.

Aceastã operaţiune nu este însã recomandatã, datoritã actualizãrilor care pot aparea în structura codurilor CAEN şi care fac dificilã modificarea actului constitutiv .

f. Depunerea capitalului social la bancã

Capitalul social se poate depune la orice bancã . O datã ajuns la bancã va trebui sã completezi un set de formulare care sunt specifice fiecãrei bãnci , sub îndrumarea funcţionarului bancar. Ar fi bine sã ai la tine actul constitutiv şi dovada rezervãrii denumirii firmei.


În cazul în care nu eşti reprezentantul legal al societãţii va fi necesarã şi o împuternicire de la reprezentantul legal (autentificatã notarial).

Scopul depunerii contractului la Administraţia Financiarã este obţinerea unei adeverinţe de sediu social, adeverinţã în care este menţionat dacã la adresa respectivã mai funcţioneazã (sau nu) o altã societate comercialã.

d. Acordul proprietarilor

• Daca imobilul cu destinaţie de sediu social este o casã , nu este nevoie de nici un acord din partea vecinilor/asociaţiei de proprietari.• În cazul unul apartament dintr-un bloc, este nevoie de acordul vecinilor cu care existã perete comun (pe verticalã şi orizontalã) şi în plus, şi acordul asociaţiei de proprietari.

→ Dacã la sediul social la care urmeazã sa înregistrezi firma mai existã un alt sediu social, pentru o altã firmã, atunci trebuie sã te asiguri cã existã spaţiu suficient pentru a funcţiona ambele, în caz contrar, va trebui sã te gândeşti la un alt sediu pentru firmã.

Dacã existã spaţiu suficient pentru a funcţiona mai multe societãţi va trebui sã dai o declaraţie la notar , pe proprie rãspundere, în calitate de administrator, ca în imobilul respectiv pot funcţiona mai multe societãţi.

Ca administrator, când mergi la notar pentru aceastã declaraţie , ar fi bine sã ai asupra ta cât mai multe documente cum ar fi : dovada rezervãrii denumirii firmei, extrasul CF, eventual actul constitutiv. La cabinetul notarial se va redacta aceastã declaraţie şi o vei semna împreunã cu notarul.

e. Întocmirea actului constitutiv

Actul constitutiv poate fi redactat şi de cãtre tine, nu este nepãrat necesar sã fie întocmit de cãtre un avocat (deşi acest lucru te scuteşte de un efort în plus).

Existã diverse modele de acte constitutive disponibile pe internet : pentru firme cu asociat unic sau cu mai mulţi asociaţi, pe care poţi sã le adaptezi în funcţie de specificul firmei.

Trebuie doar sã ţii cont ca actul constitutiv al societãţii cu rãspundere limitatã trebuie sã cuprindã obligatoriu urmãtoarele elemente :

• datele de identificare ale asociaţilor;


12 13

→ Cazierul fiscal pentru administrator nu se obţine de la Ministerul de Finanţe, ci este cerut automat de cãtre Registru, prin cererea de înregistare menţionatã anterior.

→ Conform art. 14 din legea societãţilor comerciale :

• persoana fizicã sau o persoanã juridicã nu poate fi asociat unic decât într-o singurã societate cu rãspundere limitatã.

• o societate cu rãspundere limitatã nu poate avea ca asociat unic o altã societate cu raspundere limitatã, alcãtuitã dintr-o singurã persoanã.

• în caz de încalcare a prevederilor anterioare, statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi orice persoanã interesatã poate cere dizolvarea pe cale judecãtoreascã a unei societãţi astfel constituite.

• contractele între societatea cu rãspundere limitatã şi persoana fizicã sau persoana juridicã, asociat unic al celei dintãi, se încheie în formã scrisã, sub sancţiunea nulitãţii absolute.


Dupã deschiderea acestui cont, vei depune la casieria bãncii suma aferentã capitalului social . Capitalul social minim pentru SRL este de 200 lei.

Banca îţi va elibera un document doveditor : chitanţã, extras de cont sau o altã dovadã de depunere numerar.

g. Completarea documentelor cerute de Registrul Comerţului pentru înregistrare

Acestea se gasesc pe site-ul ONRC : www.onrc.ro, în secţiunea « formulare « şi sunt :

• cererea de înregistrare; • anexa 1 la cererea de înregistrare (privind vectorul fiscal);• declaraţia pe proprie rãspundere.

h. Depunerea actelor la Registrul Comerţului

Dupã ce toate aceste documente sunt pregãtite, în ziua depunerii lor la Oficiul Registrului Comerţului, vei mai primi spre completare, pe loc, şi specimenul de semnãturã.

⌂ Facem acum o micã recapitulare a conţinutului dosarului :

• actul constitutiv (listat în câte exemplare originale doreşti, de regulã câte unul pentru fiecare asociat);• dovada de spaţiu ;• contract de comodat/închiriere;• extras CF;• documentele primite de la finanţe privind sediul social;• declaraţia pe propria rãspundere datã la notar în cazul în care la acel sediu funcţioneazã şi alte societãţi comerciale;• acceptul asociaţiei de proprietari;• dovada depunerii capitalului social de la bancã;• dovada rezervãrii denumirii firmei ;• cererea de înregistrare şi anexa 1 ;• declaraţia pe proprie rãspundere ;• specimenul de semnãturã ;• copii dupa carţile de identitate ale asociaţilor şi administratorilor.

La registru vei fi informat asupra datei la care sã te prezinţi pentru ridicarea documentelor de înmatriculare (certificatului de înregistrare a firmei, hotãrârea tribunalului judecãtoresc de pe lângã ONRC şi certificatul constatator).


14 15

Dupa constituirea firmei , trebuie sã ai în vedere urmãtoarele obligaţii:

• achiziţia de la sediul Ministerului Finanţelor Publice a registrului unic de control (termen : 30 de zile de la înfiinţare) ;• depunerea la casa de pensii a declaraţiei la fondul de risc şi accidente – prin care se stabileşte comisionul datorat acestui fond, în funcţie de codul CAEN (declaraţia se depune atãt pe hartie, cãt şi în format electronic) ;• constituirea rezervei legale ;• depunerea declaraţiei de înregistrare fiscalã ;• înregistrarea în Registrul Operatorilor Intracomunitari, în cazul în care intenţionezi sã efectuezi achiziţii/livrãri intracomunitare ;

2.1.Ce trebuie sã ştii despre registrul unic de control ?În primul rând, actul normativ care reglementeazã acest registru este Legea nr. 252 din 10 iunie 2003.

Conform acestei legi:1. contribuabilii, persoane juridice înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, autorizate potrivit legii, au obligaţia sã ţinã registrul unic de control.2. celelalte categorii de contribuabili pot ţine registrul unic de control, în funcţie de opţiunea acestora.

→ Contribuabilii nou-înfiinţaţi sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii, sã achiziţioneze registrul unic de control.

‡ ScopulRegistrul unic de control are ca scop evidenţierea tuturor controalelor desfãşurate la contribuabil de cãtre toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia muncii, inspecţia muncii, protecţia împotriva incendiilor, precum şi în alte domenii prevãzute de lege. Evidenţierea controalelor în registrul unic de control se face cu semnãturile reprezentantului legal al contribuabilului şi organului de control.

‡ ObligaţiiContribuabilii au obligaţia de a prezenta organelor de control registrul unic de control. Organele de control au obligaţia de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, urmãtoarele elemente: numele şi prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul, unitatea de care aparţin, numãrul legitimaţiei de control, numarul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlatã, precum şi temeiul legal în baza cãruia se efectueazã controlul.

2.Obligaţii dupã constituirea firmei


16 17

2.4.Declaraţia de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la:

a) data înfiinţării, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică;b) data eliberării actului legal de funcţionare, data începerii activităţii, data obţinerii primului venit sau dobândirii calităţii de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice.

Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală organul fiscal eliberează certificatul de înregistrare fiscală, în termen de 10 zile de la data depunerii declaraţiei sau a cererii. În certificatul de înregistrare fiscală se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală.

2.5. Înregistrarea în Registrul Operatorilor Intracomunitari

Dacã intenţionezi sã derulezi operaţiuni intracomunitare pe firmã , trebuie sã ştii cã este obligatoriu sã te înregistrezi în Registrul Operatorilor Intracomunitari.

La data solicitării înregistrării în scopuri de TVA persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile vor solicita organului fiscal competent şi înscrierea în Registrul operatorilor intracomunitari dacă intenţionează să efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare.

În vederea înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari, va trebui sa depui la organul fiscal o cerere de înregistrare însoţită şi de alte documente doveditoare, stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În cazul persoanelor impozabile este obligatorie prezentarea cazierului judiciar eliberat de autoritatea competentă din România al asociaţilor, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, şi al administratorilor.

Organul fiscal va analiza şi va dispune aprobarea sau respingerea motivată a cererii de înregistrare în Registrul operatorilor intracomunitari, în termen de 10 zile calendaristice de la data înregistrării cererii de înregistrare la organul fiscal competent.

→ Nu pot fi înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari:

a) persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA ;

b) persoanele impozabile care au ca asociat sau administrator o persoană împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiune penală şi/sau care are înscrise în cazierul judiciar infracţiuni în legătură cu operaţiuni intracomunitare.


Organele de control sunt obligate ca înainte de începerea acţiunii de control sã consulte actele de control încheiate anterior, care au legatura cu domeniul lor de activitate, pentru a cunoaşte constatãrile fãcute, mãsurile stabilite şi stadiul îndeplinirii lor. Controlul se poate desfãşura numai dupa consemnarea în registrul unic de control a acestor date.

În situaţia neprezentãrii registrului unic de control, verificarea se efectueazã, iar cauzele neprezentãrii se consemneazã în actul de control. Dupa finalizarea controlului, în registrul unic de control se înscriu obligatoriu numarul şi data actului de control întocmit.

‡ ÎntocmireRegistrul se numeroteazã, se sigileazã şi se pãstreazã de cãtre reprezentantul legal al unitãţii verificate sau de înlocuitorul acestuia.

‡ Pãstrare Registrul unic de control se ţine la sediul social şi la fiecare sediu secundar pentru care s-au eliberat avize/autorizaţii şi/sau acorduri de funcţionare.

‡ De unde se poate cumpãra şi ce documente trebuie sã ai la tine ?Registrul se elibereazã, contra cost, de direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorialã unde işi are sediul social contribuabilul, pe baza certificatului de înregistrare, în cazul comercianţilor, şi pe baza certificatului de înregistrare fiscalã, în cazul celorlalte categorii de contribuabili.

2.2.Declaraţia la fondul de risc şi accidente

În termen de 30 de zile de la înregistrarea primului contract de muncã pentru o firmã nou infiinţatã , se depunde la casa de pensii declaraţia pentru fondul de risc şi accidente.Declaratia se depune în douã exemplare, semnate şi ştampilate, iar în format electronic se depune un fişier în format excel . Pe lângã acesta se depune şi o copie dupã contractul de muncã.

2.3.Constituirea rezervei legale

Dupã deschiderea firmei, sã nu uiţi ca din profitul societăţii sã repartizezi, în fiecare an, cel puţin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social. Dacã societatea are un capital social de 200 lei, rezerva legalã va fi in sumã de 40 lei.


18 19

încheierii de cãtre societate cu aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri, prestãri de servicii sau executare de lucrãri;c) garantarea directã ori indirectã, în tot sau în parte, a oricãror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentã ori ulterioarã acordarii împrumutului;d) garantarea directã ori indirectã, în tot sau în parte, a executãrii de cãtre administratori a oricãror alte obligaţii personale ale acestora faţã de terţe persoane;e) dobândirea cu titlu oneros ori platã, în tot sau în parte, a unei creanţe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terţã persoanã administratorilor ori o altã prestaţie personalã a acestora.

√ Prevederile acestea nu se aplicã:

a) în cazul operaţiunilor a cãror valoare exigibilã cumulatã este inferioarã echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro;b) în cazul în care operaţiunea este încheiatã de societate în condiţiile exercitãrii curente a activitãţii sale, iar clauzele operaţiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevãzute la alineatele anterioare decât cele pe care, în mod obişnuit, societatea le practica faţã de terţe persoane.

Prevederile alineatelor anterioare sunt aplicabile şi operaţiunilor în care sunt interesaţi soţul sau soţia, rudele ori afinii pânã la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului; de asemenea, daca operaţiunea priveşte o societate civilã sau comercialã la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator ori deţine, singurã sau împreunã cu una dintre persoanele sus-menţionate, o cotã de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris.

2.8.Registrul asociaţilor

Societatea cu rãspundere limitatã trebuie sã ţinã, prin grija administratorilor, un registru al asociaţilor, în care se vor înscrie, dupã caz, numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecãrui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul pãrţilor sociale sau orice altã modificare privitoare la acestea.Administratorii rãspund personal şi solidar pentru orice daunã pricinuitã prin nerespectarea prevederilor anterioare.Registrul poate fi cercetat de asociaţi şi creditori.

Atenţie !→ În societatea cu raspundere limitatã, numãrul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.→ Asociaţii în societatea cu rãspundere limitatã rãspund numai pânã la concurenţa capitalului social subscris.


2.6.Efectele încãlcãrii cerinţelor legale de constituire a societãţii

Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevãzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcã o dispoziţie imperativã a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţã legalã pentru constituirea societãţii, judecãtorul delegat, din oficiu sau la cererea oricãror persoane care formuleazã o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afara de cazul în care asociaţii înlãturã asemenea neregularitãţi. Judecãtorul delegat va lua act în încheiere de regularizãrile efectuate.

În cazul în care au fost formulate cereri de intervenţie, judecatorul va cita intervenienţii şi se va pronunţa asupra cererilor acestora.

În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societãţii nu au cerut înmatricularea ei în termenul legal, oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculãrii, dupã ce, prin notificare sau scrisoare recomandatã, i-a pus in intârziere, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.

Dacã, totuşi, înmatricularea nu s-a efectuat în termenele prevãzute de alineatul precedent, asociaţii sunt eliberaţi de obligaţiile ce decurg din subscriptiile lor, dupã trecerea a 3 luni de la data autentificãrii actului constitutiv, în afarã de cazul în care acesta prevede altfel.

Dacã un asociat a cerut îndeplinirea formalitãţilor de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de nici unul dintre ei eliberarea de obligaţiile ce decurg din subscripţie.

În cazul unor neregularitãţi constatate dupa înmatriculare, societatea este obligatã sã ia mãsuri pentru înlãturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constãtãrii acelor neregularitãţi.

Dacã societatea nu se conformeazã, orice persoana interesatã poate cere tribunalului sã oblige organele societãţii, sub sancţiunea plãţii de daune cominatorii, sã le regularizeze.

Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatricularii societãţii.

2.7.Operaţii interzise administratorilor

→ Daca ai calitatea de administrator trebuie sã ştii cã este interzisã creditarea de cãtre societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operaţiuni precum:

a) acordarea de împrumuturi administratorilor;b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior


20 21

3.1. Microîntreprindere sau plãtitor de impozit pe profit

Înainte de a trece la înfiinţarea unei firme trebuie sã te gândeşti ce regim fiscal te avantajeazã prin prisma minimizãrii taxelor plãtite la stat.

Aceasta presupune a alege între :• a fi sau a nu fi plãtitor de TVA ;• a plãti impozit pe profit sau impozit pe venitul microîntreprinderilor (opţiune limitatã însa la îndeplinirea anumitor criterii prezentate mai jos).

→ Problema alegerii în ambele cazuri se pune dacã cifra de afaceri estimatã este sub 35.000 euro respectiv 100.000 euro, în caz contrar, eşti obligat sã te înregistrezi ca plãtitor de TVA respectiv ca si plãtitor de impozit pe profit.→ Nu vei putea opta pentru regimul de microîntreprindere dacã desfăşori activităţi în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii, jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului sau ai capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.

O datã dobândit statutul de microîntreprindere poţi opta pentru plata impozitului pe profit începând cu anul fiscal următor. Opţiunea se exercită până la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

3.2.Cotele de impozitare

În prezent, cota de impozit pe profit este de 16% , iar cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 3%.

O societate comercialã care presteazã servicii, şi care nu are foarte multe cheltuieli va prefera sã plãteascã mai degrabã 3% din venituri, decât 16% din profit.

De exemplu, dacã veniturile lunare sunt 10.000 lei, iar cheltuielile lunare se ridicã la 1.000 lei, impozitul pe profit este de 1.440 lei, iar impozitul pe venit este de 300 lei.

O societate comercialã care produce şi vinde bunuri cu o marjã micã, va prefera sã plãteascã 16% impozit pe profit decât 3% din veniturile totale.

3.3.Înregistrarea ca plãtitor de TVA

Înregistrarea ca plãtitor de TVA este obligatorie în cazul în care firma are o cifrã de afaceri care depãşeşte plafonul de 35.000 euro.

3.Alegerea regimului fiscal al firmei


22 23

va întocmi un raport de control.• decizia de aprobare sau de respingere a înregistrării în scopuri de TVA trebuie emisă în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data depunerii declaraţiei de menţiuni .


Existã însã un regim special de scutire pentru întreprinderile mici a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro. Aceste firme, pot opta asupra înregistrãrii lor ca platitori de TVA. Opţiunea este însã limitatã de prevederile Ordinului nr. 2.795 din 2011 privind stabilirea criteriilor pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA.

Acest ordin stabileşte o serie de criterii pe baza cărora este condiţionată înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile. Organele fiscale competente stabilesc, pe baza acestor criterii, dacă persoana impozabilă justifică intenţia şi are capacitatea de a desfăşura activitate economică, pentru a fi înregistrată în scopuri de TVA.

Principalele criterii pe baza cărora se condiţionează înregistrarea în scopuri de TVA sunt:

• existenţa faptică a spaţiilor cu destinaţie de sediu social/sedii secundare şi modalitatea de deţinere a acestora ( în proprietate, închiriate/concesionate pe o perioadă mai mică sau mai mare de un an);

Pentru a dovedi că persoana impozabilă nu se află în situaţia de a nu desfăşura la sediul social sau la sediile secundare activităţi economice, anexa la declaraţia de menţiuni trebuie să fie însoţită de un certificat constatator emis de oficiul registrului comerţului din care să rezulte fie că persoana impozabilă îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile precizate în declaraţia-tip, fie că persoana juridică nu desfăşoară, la sediul social sau la sediile secundare, activităţile declarate, o perioadă de maximum 3 ani;

• eventualele fapte inscrise în cazierul fiscal al administratorilor sau asociaţilor societăţii şi starea societăţilor respective: lichidate, în insolvenţă, în inactivitate temporară ;

Scopul introducerii acestei măsuri este restrângerea accesului persoanelor impozabile care prezintă un risc crescut de fraudă la înregistrarea în scopuri de TVA.

În urma evaluãrii criteriilor, fiecare persoanã juridicã primeşte un punctaj. Dacă punctajul obţinut este mai mic de 45 de puncte, persoana impozabilă nu este înregistrată în scopuri de TVA.

→ Alt aspect important legat de înregistrarea în scopuri de TVA:

• prin organ fiscal competent însãrcinat cu efectuarea controlului faptic se înţelege Garda Financiară. Garda Financiara va efectua un control la sediul social al firmei, şi


24 25

4.Organizarea contabilitãţii

→ În cazul persoanelor care în exerciţiul financiar precedent au înregistrat cifra de afaceri netă sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro şi totalul activelor sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro, contabilitatea poate fi organizată şi condusă potrivit prevederilor anterioare sau pe bază de contracte/convenţii civile încheiate potrivit Codului civil cu persoane fizice care au studii economice superioare, situaţie în care răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestor persoane fizice.

Atenţie :

√ Deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

√ În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar.

√ Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia. Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale.

√ Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.

Din punt de vedere fiscal, pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit. Prin excepţie de la aceasta prevedere, pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi.

4.Organizarea contabilitãţii

Conform legii contabilitãţii, contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.

Societãţile comerciale au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să intocmească situaţii financiare anuale.

4.1.Sistemul simplificat de contabilitate

Dacã în exerciţiul financiar precedent ai înregistrat o cifrã de afaceri netă sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro şi totalul activelor sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro poţi opta pentru un sistem simplificat de contabilitate . Sistemul simplificat de contabilitate este un set de reguli de bază privind evaluarea, înregistrarea elementelor patrimoniale utilizând un plan de conturi simplificat şi prezentarea acestora în situaţiile financiare anuale ce cuprind bilanţ şi cont de profit şi pierdere simplificate, având în vedere şi prevederile comunitare în domeniu.

4.2.Responsabilitãţi pentru organizarea şi conducerea contabilitãţii

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.

Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale.

26 27

5.Programe informatice

Tot aici, extrem de important este sã verifici dacã informaţia se poate exporta în diverse formate, dintre care cel mai uzual este formatul excel. Sunt categorii de softuri care nu permit decât listarea rapoartelor, ceea ce este foarte deranjant, în contextul în care va fi nevoie sã prelucrezi în diverse moduri aceste rapoarte.

4. modul de licenţiere : între softurile care concureazã în momentul de faţã pe piaţã existã o mare diversitate în ce priveşte modul de structurare a ofertei. Deosebirea de bazã este faptul cã unele sofuri, dupa achiziţionarea licenţei permit utilizarea ei pentru a urmãri activitatea mai multor firme, altele acordã licenţa doar pentru o firmã.

În acest caz, o persoanã care conduce contabilitatea mai multor firme, nu va putea opta desigur pentru prima variantã.

5. factorul ergonomie: acest aspect ţine de posibilitatea de a urmãri ceea ce se desfaşoarã în firma de la distanţã, fãrã a fi nevoie de prezenţa fizicã la locul desfãşurãrii activitãţii. Acesta se poate aplica în situaţia în care este angajat un contabil extern, a cãrui prezenţa fizicã nu este necesarã la sediul firmei, şi care ar trebui sa poatã sã se conecteze din diverse locaţii pe aplicaţia respectivã.

Acest aspect ţine însã şi de cel tehnic, de existenţa unei reţele adecvate, cu conexiune la internet suficient de bunã.

În general, softurile care se comercializeazã pe piaţã sunt însoţite de servicii de consultanţã aferente, clientul beneficiind de o prezentare prealabilã a aplicaţiei şi de consultantã în faza de implementare. Atenţie însã la costurile de actualizare la cerinţele legislative traduse prin contracte de mentenanţã ulterioare. Costurile contractelor de mentenanţã deseori nu sunt deloc neglijabile şi sunt servicii la care beneficiarul nu poate renunţa mai ales în cadrul aplicaţiilor de salarizare.

5.1.Casa de marcat

În cazul în care efectuezi livrãri de bunuri cu amanuntul, precum şi prestãri de servicii direct cãtre populaţie eşti obligat sã utilizezi aparate de marcat electronice fiscale.

Prin livrãri de bunuri cu amãnuntul şi prestãri de servicii direct cãtre populaţie se înţelege acele activitãţi desfãşurate cu caracter permanent. Nu intrã în aceastã categorie eventualele livrãri de bunuri şi prestãri de servicii direct cãtre persoane fizice efectuate întâmplãtor de cãtre agenţii economici, alţii decât comercianţii cu amãnuntul.


Existã în momentul de faţã multe softuri dedicate gestionãrii afacerilor. Dacã ai decis sã alegi o astfel de soluţie informaticã trebuie sã ţii cont de mai mulţi factori:

1. factorul funcţional : ce doreşti sã înregistrezi cu acest soft ? Doar partea de contabilitate sau şi urmãrirea gestiunii pentru a putea ştii în orice moment ce are compania pe stoc, sau poate ai un numar mare de angajaţi pentru care doreşti o aplicaţie de salarizare competitivã ?

Majoritatea softurilor sunt construite şi comercializate modular, adicã dispun separat de modulele de : contabilitate, gestiune, salarizare, mijloace fixe, etc. Se impune consultarea furnizorului de soft dacã aceste module sunt integrate, adicã dacã permit rularea automatã a informaţiei dintr-un modul în altul, în felul acesta evitându-se dublarea muncii. De regulã firmele dispun de un gestionar care este responsabil cu recepţia bunurilor, gestiunea stocurilor, vânzare. Dacã acest modul de gestiune este integrat cu cel de contabilitate, atunci contabilul nu va mai trebui sã reintroducã în contabilitate manual, toate aceste documente , dobândindu-se astfel un plus de eficienţã.

2. factorul tehnic : de câte calculatoare dispui? care sunt caracteristicile tehnice ? sunt conectate în reţea ?

Atunci când alegi un soft trebuie sã stabileşti dacã vrei ca o singurã persoanã sã opereze toate documentele sau ca douã sau mai multe persoane sã lucreze concomitent pe acelaşi modul. Unele softuri au tarife distincte pentru licenţa în regim monopost şi respectiv retea. Altele oferã acces nelimitat, indiferent de numãrul de utilizatori.

Un alt aspect tehnic ţine de verificarea platformei pe care funcţioneaza softul . Existã încã pe piaţa unele softuri incompatibile cu versiunile moderne de Windows-ului, ba chiar şi cu anumite periferice, generând dificultãţi la listare, salvare.

3. factorul utilitate : softul la care te-ai gândit, iţi poate genera rapoartele de care ai nevoie în activitatea curentã : situaţii ale stocurilor, rapoarte de vânzãri, registre obligatorii pentru contabilitate : registrul jural, balanta, registrul de casa, banca , se pot lista facturi, etc ?

În general softurile economice au un pachet standard de rapoarte inclus in preţul licenţei. Acestea trebuie verificate cu atenţie întrucât pentru orice dezvoltare ulterioarã de rapoarte ai putea fi nevoit sa plãteşti suplimentar. Alte aplicaţii permit însã propria dezvoltare de rapoarte şi acest fapt este un aspect pozitiv.

28 29


l) furnizarea la domiciliul clientului a energiei electrice şi termice, a gazelor naturale, a apei, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilã, de poştã şi curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de Internet;

m) efectuarea lucrãrilor de construcţii, reparaţii, amenajãri şi întreţinere de locuinţe;

n) serviciile medicale cu platã prestate la domiciliul sau la locul de muncã al clientului;

5.1.2.Tipuri de aparate de marcat electronice fiscale

Aparatele de marcat electronice fiscale pot fi:

a) case de marcat electronice cu structurã inchisã, izolate.b) case de marcat electronice cu structurã inchisã, conectate la calculator.c) case de marcat electronice computerizate.d) aparate sau terminale cu funcţii de case de marcat electronice.e) imprimante fiscale.

5.1.3.Obligativitatea eliberãrii bonului fiscal şi a facturii

→ Agenţii economici care au obligaţia utilizãrii aparatelor de marcat electronice fiscale au obligaţia sã elibereze clienţilor bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate cu amãnuntul şi/sau serviciile prestate şi, la solicitarea acestora, le vor elibera şi factura.

Bonurile fiscale se emit de cãtre utilizatori numai cu aparate de marcat electronice fiscale pentru care s-a obtinut avizul Comisiei de avizare a distribuitorilor şi a aparatelor de marcat electronice fiscale.

5.1.4.Cum se corecteazã sau anuleazã un bon fiscal ?

Pentru corectarea sau anularea înregistrãrii unei operaţiuni dupa emiterea bonului fiscal utilizatorul întocmeşte un dosar care va cuprinde:

a) sesizarea scrisã a persoanei care a efectuat greşit operaţiunea, cu precizarea motivaţiei de corectare sau de anulare a acesteia, precum şi a numãrului de ordine al bonului fiscal de corectat, a orei şi minutului emiterii acestuia;b) decizia scrisã de aprobare a corectãrii operaţiunii greşit efectuate, emisã de directorul financiar-contabil, contabilul-şef sau de altã persoanã care rãspunde de gestionarea patrimoniului unitãţii;c) copie de pe nota sau notele de recepţie şi constatare de diferenţe, întocmite de la ultima inventariere pânã la zi, prin care a fost stabilit preţul cu amãnuntul al produsului sau produselor înregistrate greşit în aparatul de marcat electronic


5.1.1.Exceptãri de la lucrul cu casa de marcat

a) comerţul ocazional cu produse agricole autohtone efectuat de cãtre producãtorii agricoli individuali deţinãtori de autorizaţie în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate, livrãrile de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcãri auto a cãror contravaloare se încaseazã prin automate, precum şi activitãţile de jocuri de noroc desfãşurate cu mijloace tehnice de joc ce funcţioneazã pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;

b) serviciile de alimentaţie publicã efectuate în mijloace de transport public de cãlãtori;

c) vânzarea de ziare şi reviste prin distribuitori specializaţi;

d) transportul public de cãlãtori pe bazã de bilete sau abonamente tipãrite conform legii, precum şi cu metroul;

e) activitãţile pentru care încasãrile se realizeazã pe baza de bonuri cu valoare fixã tipãrite conform legii – bilete de acces la spectacole, muzee, expoziţii, târguri şi oboare, grãdini zoologice şi grãdini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc şi altele similare;

f) activitãţile de asigurãri şi ale caselor de pensii, precum şi activitãţile de intermedieri financiare, inclusiv activitãţile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activitãţile de schimb valutar cu Numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decât operaţiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta instituţiilor de credit, aparţinând acestor instituţii, precum şi cele efectuate prin intermediul automatelor de schimb valutar;

g) activitãţile desfãşurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implicã crearea unei societaţi comerciale;

h) vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult;

i) comerţul cu amãnuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţã, cu excepţia livrarilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi unitãţile de alimentaţie publicã, pe bazã de comandã;

j) serviciile de instalaţii, reparaţii şi intreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;k) vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de cãtre agenţiile de turism, definite potrivit legii;

30 31

n) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeaşi operaţiune.

→ Chiar dacã se practicã destul de des între companii, semnarea şi ştampilarea facturilor nu sunt însã obligatorii.

→ Persoana impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii, pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factura:

a) transportul persoanelor cu taximetre, precum şi transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor;b) livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, consemnate în documente, fără nominalizarea cumpărătorului;

Corectarea facturii

Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură se efectuează astfel:

a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează şi se emite un nou document;b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile din documentul iniţial, numărul şi data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi valorile corecte, fie se emite un nou document conţinând informaţiile şi valorile corecte şi concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul şi data documentului corectat.

5.1.6.Refacturarea

Refacturãrile sunt o practicã destul de frecventã în contabilitatea societãţilor comerciale.

O întrebare frecventã este dacã existã obligativitatea pentru cel care refactureazã de a înscrie în obiectul de activitate operaţiunile pe care le refactureazã (CAEN). Rãspunsul este : nu, nu existã aceastã obligaţie.

Un aspect important al refacturãrii este aplicarea corectã a regimului de TVA de cãtre persoana juridicã care efectueazã o refacturare. Consecinţele aplicãrii unui regim greşit apar pentru beneficiarul refacturãrii care nu îşi va putea deduce TVA-ul de pe factura primitã.

Ceea ce trebuie sa ştii este cã atunci când se refactureazã cheltuieli cu serviciile,


fiscal;d) nota de contabilitate care reflectã operaţiunea efectuatã.

5.1.5.Factura

Ce trebuie sã ştii despre facturã ?

În primul rand, factura trebuie sã cuprindã în mod obligatoriu următoarele informaţii:

a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic;b) data emiterii facturii;c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată diferă de data emiterii facturii;d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală, ale persoanei impozabile care emite factura;e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA ale reprezentantului fiscal;f) denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală ale beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă;g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale reprezentantului fiscal;h) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;i) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor sau, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ;j) indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;k) în cazul în care nu se datorează taxa, trimiterea la dispoziţiile aplicabile din codul fiscal sau din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversă;l) în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, trimiterea la art. 152.1 din Codul Fiscal, la art. 306 din Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a fost aplicat regimul special;m) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, trimiterea la art. 152.2, la art. 313, 326 ori 333 din Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a fost aplicat unul dintre regimurile respective;


32 33

6.Relaţia cu banca

Pentru o companie proaspãt înfiinţatã, fãrã venituri importante, costurile cu comisioanele bancare pot deveni împovãrãtoare, cu atât mai mult cu cât multe bãnci practicã o structurã de preţuri cu tarife destul de ridicate.

6.1.Sfaturi utile în alegerea bãncii

Iatã câteva sfaturi utile pentru alegerea bãncii ţinând cont nivelul şi structura preţurilor practicate de cãtre bãnci :

1. Alege o bancã fãrã costuri asociate contului de capital social (aspect important, cu atât mai mult cu cât contul de capital social are doar un rol formal, fãrã utilitate practicã).

2. Alege o bancã fãrã comision de deschidere al contului curent şi fãrã comision lunar de mentenanţã a contului. Paradoxal, deşi concurenţa este destul de mare pe piaţa bancarã, diferenţele între taxele de mentenanţa lunarã a contului percepute de cãtre banci sunt foarte mari.

3. Nu deschide cont pentru valutã decât daca ai nevoie de el, întrucât majoritatea bãncilor taxeazã suplimentar mentenanţa conturilor în valutã (contul pentru fiecare valutã este tarifat individual).

4. Ai grijã la bãncile care taxeazã şi încasãrile în cont. De regulã, bãncile comisioneazã doar plãţile ordonate de cãtre client din cont (diferenţiat în funcţie de plãţile intrabancare/ interbancare) , însã existã câteva bãnci care taxeazã şi încasãrile pe care clientul le primeşte în cont – practic işi ţin un comision din fiecare încasare prin virament destinatã clientului.

5. Alege banca la care Internet Banking-ul nu este comisionat distinct faţa de contul curent (practic, banca respectivã nu va percepe taxe suplimentare pentru utilizarea Internet Banking-ului).

6. Banca pe care o alegi trebuie sã aibã o ofertã foarte bunã de carduri de companie, astfel:

• Carduri business fãrã comision de mentenanţa şi cu un comision cât mai mic de retragere numerar; • Trimiterea extrasului prin poştã pentru cardurile de companie (sau posibilitatea obţinerii lor din Internet Banking) este de asemenea un mare avantaj reflectat în convenienţa utilizãrii cardului;

trebuie sã ai în vedere în primul rând locul prestãrii serviciilor.

Astfel, dacã locul prestãrii este în România, refacturarea se va face aplicându-se același regim ca și cel aplicat de prestatorul iniţial.

De exemplu :

• la servicii de cazare: locul prestãrii este acolo unde este situat bunul imobil. TVA la factura de cazare este 9%.

Refacturarea o vei face tot cu TVA de 9% . Chiar dacã nu ai un cod CAEN care sã permitã prestarea de servicii de cazare, refacturarea unei terţe persoane se va face utilizând aceastã cotã redusã.

• transport local de cãlãtori : locul prestãrii este în România. În acest caz refacturarea este cu TVA 24%.

Exemplu: Societatea A din Franța își trimite angajații în România pentru negocierea unor contracte cu parteneri din România. Conform înțelegerii dintre părți, facturile pentru cazare, transport local și alte cheltuieli efectuate pentru angajații trimiși din Franța vor fi emise către partenerii din România, aceștia urmând să își recupereze sumele achitate prin refacturare către societatea A din Franța.

Pentru fiecare cheltuială refacturată se va avea în vedere în primul rând locul prestării serviciului și dacă locul este în România refacturarea se va face aplicându-se același regim ca și cel aplicat de prestatorul acestor servicii.

Astfel, serviciile de cazare au locul în România, acolo unde este situat bunul imobil (art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal), și vor fi refacturate prin aplicarea cotei reduse de TVA de 9%, serviciile de transport local de călători au locul în România, acolo unde sunt efectiv prestate (art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal), și vor fi refacturate prin aplicarea cotei standard de TVA de 24%.


34 35

6.Relaţia cu banca

În acest caz data înfiinţãrii popririi este data confirmãrii sumelor datorate.

La trecerea unui termen de 15 zile (termen acordat de procedura somãrii pentru a face plata) de la comunicare, unitatea bancarã va indisponibiliza orice sumã din încasãrile zilnice şi nu va proceda la decontarea documentelor de platã primite. Astfel, contul debitorului fiscal poate numai încasa, fãrã a face plãţi.

6.3.2.Organe care pot dispune popririle

Popririle pot fi dispuse de cãtre urmãtoarele organe:

1. executori bugetari (adresa însoţitã de titlu executoriu);2. executori judecãtoreşti (adresa însoţitã de titlu executoriu);3. executori bancari (adresa însoţitã de titlu executoriu);4. instanţe de judecatã/ parchete (sentinţa/ ordonanţa);5. alte organe abilitate prin legi speciale.

6.3.3.Conturi care de regulã nu pot fi poprite de cãtre instituţiile bancare

• conturi prin care se deruleazã credite nerambursabile sau finanţãri primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte care au destinaţie specialã;

• conturi ale clienţilor aflaţi în stare de insolvenţa/ faliment/ lichidare;

• conturile de tip ESCROW (în care sunt consemnate sume destinate unor plãţi viitoare, sub condiţie) cu trimitere şi la angajamentele asumate prin emiterea scrisorilor de garanţie şi prin acreditive);

• conturile de cash colateral (în care sunt consemnate sume cu titlu de garanţie, pentru îndeplinirea unor obligaţii de cãtre respectivul client), pânã la momentul încetãrii contractului garantat şi în cazul neutilizãrii acestor sume, cu trimitere şi la angajamentele asumate prin emiterea scrisorilor de garanţie şi prin acreditive;

• conturile cu garanţie de bunã execuţie (sume care au afectaţiune specialã, constituind garanţia din care beneficiarul se poate îndestula cu prioritate în cazul neîndeplinirii/ îndeplinirii defectuoase ori cu întârziere a unei obligaţii de cãtre respectivul client al bãncii);

• conturile în care sunt constituite garanţiile de gestiune (deşi titulara acestor conturi este societatea/ debitoarea popritã, sumele consemnate aparţin salariaţilor/ gestionarilor, iar acestea se vor elibera catre aceştia la momentul în

6.Relaţia cu banca

• Cardurile trebuie sã poatã fi utilizate şi la cumpãrãturi pe Internet (atenţie unele bãnci practicã comisioane extrem de ridicate pentru conversia valutarã).

6.2.Deschiderea contului bancar

Documentele necesare pentru deschiderea contului bancar sunt de regulã:

• actele constitutive ale societãţii (statut, contract) cu nominalizarea conducãtorilor societãţii;• certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerţului;• copie dupa Sentinţa Civilã a Judecãtoriei sau încheierea judecãtorului delegat;• copie dupa certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului (C.U.I.);• copie dupa înregistrarea la Ministerul Finanţelor;• alte acte care atestã mandatul persoanelor abilitate sã reprezinte societatea;• acte de identitate ale reprezentantului (-tilor), împuternicitului(-ţilor) legal(i);• acte care atestã funcţionarea legalã a societãţii (Declaraţie privind funcţionarea legalã;• fişa cu specimenele de semnãturi a persoanelor autorizate sã opereze în cont (se completeazã la bancã);• copii dupa actele de identitate ale persoanelor autorizate sã opereze în cont. În plus, odata cu deschiderea contului se va depune şi capitalul social minim – 200 de ron.

6.3.Poprirea conturilor bancare

Potrivit Codului de Procedurã Fiscalã, prin poprire se înţelege mecanismul de executare silitã prin care sunt urmãrite veniturile sau orice sumã baneascã, titlurile de valoare sau bunurile mobile necorporale, deţinute sau datorate debitorului fiscal de cãtre terţe persoane (terţ poprit) sau pe care acestea le vor datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.

6.3.1.Obiectul popririi

Obiectul popririi poate fi orice suma provenind din creanţe civile (donaţii, contract de locaţiune, împrumut), creanţe comerciale (contract de vânzare-cumpãrare, comision, consignaţie), salariile unei persoane fizice, pensiile, ajutoarele sociale sau alte indemnizaţii.

→ Important: poprirea trebuie obligatoriu confirmatã de cãtre terţul poprit (în termen de cinci zile de la primirea adresei), deoarece este posibil ca raportul juridic obligaţional dintre debitorul fiscal şi terţul poprit sã se fi stins anterior comunicãrii adresei de poprire.

36 37

7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente

7.1.Trezoreria

7.1.1.Pentru ce are nevoie o firmã de numerar ?

Existã cel puţin 3 motive pentru a justifica aceastã nevoie:

1. pentru efectuarea plãţilor obişnuite : salarii, impozite şi taxe, dividende ;2. pentru a face faţã unor situaţii neprevazute : pentru aceste situaţii firmele apeleazã de regulã la facilitãţi de overdraft;3. în scop speculativ, pentru a beneficia de oportunitãţile de pe piaţã legate de fluctuaţiile ratei dobânzii.

Cât numerar şi echivalente de numerar ar trebui sã deţinã o firmã ? Cu cât deţine mai mult cash cu atât va putea face faţã mai uşor necesitãţilor curente de a efectua plãţi şi va putea fructifica oportunitãţile de a obţine reduceri comerciale prin plata la vedere sau chiar anticipatã însã pe de altã parte, va pierde ca urmare a nefructificãrii posibilitãţilor alternative de investire.

7.1.2.Creditarea firmei de cãtre asociaţi/acţionari

De multe ori, la începutul derulãrii activitãţii, însa nu numai, este nevoie de mai mult numerar decât existã în firmã pentru a putea face faţã necesarului de plãţi. De multe ori, creditul bancar este indisponibil, în acest caz, soluţia salvatoare fiind creditarea firmei de cãtre asociaţi, o acţiune de altfel perfect legalã.

În astfel de situaţii, se incheie un contract între asociaţi şi firmã, pentru creditarea acesteia.

7.1.3.Politica de cash flow

Existã câteva elemente de care trebuie sã ţii cont în politica de cash flow :

• Inflaţia : în periode cu inflaţie în creştere firma va avea nevoie de sume suplimentare pentru a–şi înlocui activele. Deşi profitul poate fi suficient totuşi numerarul se poate dovedi insuficient pentru a asigura înlocuirea activelor, al cãror preţ a crescut în condiţiile de inflaţie galopantã.

• Sezonalitatea activitãţii : aceasta poate pune mari probleme legate de gestionarea numerarului datoritã existenţei unor perioade din an când intrãrile

care nu vor mai avea calitatea de gestionar);

• conturile speciale destinate plãţii drepturilor salariale în care sumele au fost ordonate de cãtre client înaintea înregistrãrii popririi;

• conturile cu dedicaţie specialã (cecuri certificate, ordine de platã cu scadenţã, acreditive, cash colateral pentru alte destinaţii).

6.3.4.Sume care de regulã nu pot fi poprite de cãtre bãnci :

• sume destinate plãţii cecurilor certificate (în situaţia în care poprirea a devenit incidentã pe contul debitorului urmãrit, dupã ce banca a certificat existenţa sumelor necesare decontãrii acestui instrument de platã);

• sume care intrã în contul curent al debitorului poprit ca urmare a tragerilor din creditele sau din plafoanele de credit acordate de bancã şi încã neutilizate; în acest caz se declarã creditul/ plafonul de credit scadent şi se ramburseazã;

• sumele destinate plãţii drepturilor salariale (respectându-se precizãrile şi termenele prevãzute în Codul de procedura civila şi Codul de procedurã fiscalã); Pentru justificarea acestui tip de plãţi se impune ca persoana juridicã în cauzã sã prezinte bãncii o adresa oficialã semnatã de reprezentanţii autorizaţi sau documentul în baza cãruia se face plata;

• sumele datorate bãncii în temeiul unui contract de scontare de efecte de comerţ/ documente de export în cadrul acreditivelor;

• sumele încasate în baza unor legi speciale (ex. art. 80 şi 85 din Legea nr. 76/2002 – privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncã).

6.Relaţia cu banca

38 39


• o perioadã mai lungã de deţinere a stocurilor din momentul achiziţiei pânã în momentul valorificãrii;

• acordarea de credit comercial clienţilor (fapt care se observã în balanţa printr-o valoare însemnatã a creanţelor comerciale;

Existã de asemenea şi o cauzã pentru ieşirea cu întârziere a numerarului dintr-o firmã: plata amânatã a furnizorilor ca urmare a recurgerii la creditul comercial.

7.1.6.Ciclul operaţional al unei firme

Toate aceste perioade de timp : perioada de platã a furnizorilor, durata de stocare şi perioada de recuperare a creanţelor se transpun într-o formulã care reflectã ciclul operaţional al unei firme.

Un indicator important pentru analiza circuitului numerarului este ciclul operaţional al unei firme.

Acesta se poate calcula simplu astfel:

Ciclul operaţional (zile) = viteza de rotaţie a debitelor clienţi (în zile ) + numãrul de zile de stocare – viteza de rotaţie a creditelor furnizori (zile)

7.1.7.Ce mãsuri se pot lua pentru a reduce durata ciclului operaţional ?

• reducerea duratei de stocare : aceasta se poate face prin accelerarea procesului de producţie . Accelerarea procesului de producţie nu trebuie însã fãcutã cu derogãri de la calitatea aşteptatã a produsului finit.

• valorificarea cât mai rapidã a stocurilor de produse finite ;

• reducerea duratei de colectare a creanţelor clienţi. De multe ori, un credit comercial se acordã clienţilor pe perioade mai lungi în cazul unor contracte de valori mari şi încheiate pe termen lung.

• amânarea la platã a datoriilor cãtre furnizori : şi aici, trebuie evaluatã şi posibilitatea deteriorãrii relaţiei cu furnizorii ca urmare a plãţilor întârziate, precum şi posibilitatea de a pierde anumite discounturi comerciale care se acordã la plata cu anticipaţie.


sunt foarte reduse.

• Pierderile : o companie aflatã pe termen lung pe pierdere va avea inevitabil şi probleme de numerar. Dacã pierderea se datoreazã însã unei cheltuieli cu amortizarea foarte ridicate şi încã nu se pune problema înlocuirii activelor uzate, atunci problemele de numerar pot fi ţinute sub control.

• Dezvoltarea : o firmã care este în curs de dezvoltare va avea nevoie de numerar suplimentar pentru a susţine achiziţiile de imobilizãri.

• Pot aparea şi ieşiri exceptionale care trebuie prevãzute din timp, de exemplu rambursarea unui împrumut cãtre bancã.

Toate aceste elemente trebuie urmãrite şi previzionate din timp pentru a se asigura un echilibru între lichiditate şi profitabilitate.

7.1.4.Care este circuitul numerarului într-o firmã ?

Când spunem circuitul numerarului ne referim la ieşirile de numerar dintr-o fimã urmate de intrãri de numerar, ca rezultat al derulãrii activitãţii normale a acesteia.

Ieşirile de numerar se datoreazã efectuãrii de plãţi cãtre furnizori, salariaţi, stat , etc., iar intrãrile apar ca urmare a încasãrilor de la clienţi, în urma vânzãrilor efectuate cãtre aceştia.

Atât intrãrile de numerar cât şi ieşirile pot fi întârziate ca urmare a apelãrii la creditul comercial.

7.1.5.Punctele cheie în analiza circuitului numerarului

Mişcãrile numerarului nu se suprapun cu momentul în care achiziţiile, respectiv vânzãrile au loc. Intrãrile de numerar pot fi amânate faţã de momentul efectuãrii vânzãrii ca urmare a acordãrii de credit comercial cãtre clienţi. Identic şi ieşirile de numerar cãtre furnizori pot fi ulterioare momentului efectuãrii achiziţiei, tot ca urmare a recurgerii la creditul comercial.

Existã un decalaj între momentul achiziţiei şi momentul vânzãrii . Cu cât stocurile sunt pãstrate mai mult timp (posibil datoritã unui proces de producţie foarte lung) cu atât şi decalajul între momentul intrarii şi ieşirii numerarului va fi mai mare.

Existã douã cauze pentru intrarea cu întârziere a numerarului într-o firmã :

40 41

Din punct de vedere procedural compania care alege aceastã cale pentru operaţiunile sale de headging, poate sã apeleze la orice companie de brokeraj autorizatã sã tranzacţioneze pe piaţa de la Sibiu (existã numeroase astfel de companii şi majoritatea oferã inclusiv posibilitatea tranzacţionãrii prin platforme electronice).

Exemple concrete de operaţiuni de protecţie împotriva riscurilor valutare:

Import

Un importator efectueazã un import de materiale pentru revânzare în Romania, în valoare de 100.000 de EUR. Importul se realizeazã în data de 1 iulie (curs EUR-RON la data importului 4.22), plata urmând a se efectua dupa revânzarea marfurilor, în data de 1 septembrie.

Importatorul doreşte sã se asigure împotriva unor eventuale creşteri ale cursului, creşteri care ar putea dilua marja de profit a acestuia.

Astfel, importatorul apelezeazã la cumpãrarea de valutã pe piaţa FUTURES de la Bursa din Sibiu. Cursul pentru scadenţa la data de 1 septembrie este 4,3 lei/ eur.

Astfel, importatorul işi securizeazã costurile cu plata importului şi ştie cu siguranţã, ca în cazul în care cursul va ajunge la peste 4.3 lei, nu va plãti decât 430.000 lei pentru achiziţionarea valutei.

Totuşi, în cazul în care la 1 septembrie, preţul valutei va fi mai mic, de exemplu 4.15 lei/EUR, importatorul nu va caştiga din aceastã situaţie, întrucât acesta şi-a securizat în avans cumpãrarea valutei.

Din punct de vedere tehnic, cumpãrarea de contracte EUR futures prezintã câteva dezavantaje pentru companie, unul dintre ele constã în nivelul marjei pe care compania trebuie sã o acopere pentru a cumpãra contractele futures.

Marja reprezintã garanţia de bunã execuţie pe care cumpãrãtorul contractului trebuie sã o achite, asigurând astfel funcţionarea standardizatã a pieţei.

În cazul contractelor futures EUR- RON, nivelul marjei este stabilit la 130 de lei per contract (1000 de unitaţi), prin urmare în cazul exemplului nostru nivelul total al marjei va fi de 13.000 lei (suma pe care compania o va recupera integral în cazul bunei execuţii a contractului).


7.1.8.Documentele contabile utilizate în administrarea casieriei, sunt:

• Registrul de casã ;

• Dispoziţia de încasare/platã ;

→ Atenţie : Nu existã un anumit plafon al sumei care poate fi lãsatã în casieria unitãtii, însã sunt limitate plãţile care se pot efectua cãtre alte persoane juridice. Astfel nu se pot efectua plãţi zilnice mai mari de 10.000 lei cãtre alte persoane juridice, şi plãţi mai mari de 5.000 lei pe zi cãtre aceeaşi persoanã juridicã. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei.

⌂ Se admit plăţi către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în sumă de 10.000 lei, în cazul plăţilor către reţelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 10.000 lei.

Este interzisă acordarea unor facilităţi de preţ clienţilor, persoane juridice, care efectuează plata în numerar.

7.1.9.Modalitãţi de protecţie la fluctuaţiile de curs valutar

În contextul intern actual caracterizat prin fluctuaţii accentuate ale cursurilor de schimb valutar, companiile cautã noi modalitãţi de a se proteja de aceste fluctuaţii, conferind astfel un plus de stabilitate afacerilor pe care le administreazã.

Principalele categorii de companii expuse riscurilor de schimb valutar sunt :

• importatorii - care pot fi afectaţi de creşteri ale cursului EUR, riscând sã plãteascã sume în lei mai mari decât sumele pe care le încaseazã prin revânzarea marfurilor pe piaţa internã sau includerea lor în producţie (în cazul în care cursul va creşte). Astfel, importatorii au nevoie de protecţie împotriva eventualelor creşteri ale cursului.

• exportatorii – care pot fi afectaţi de scãderi ale cursului, riscând sã încaseze mai puţini bani decât costurile produselor pe care acum le vând pe piaţa externã. Astfel, exportatorii au nevoie de protecţie împotriva eventualelor scãderi ale cursului de schimb.

O modalitate la îndemâna oricãrei companii (indiferent de dimensiune) este sã tranzacţioneze FUTURES -valutã pe piaţa bursierã de la Sibiu.


42 43

nedeductibilã. Conform Codului Fiscal, au deductibilitate limitatã : “suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordatã salariaţilor pentru deplasãri în Romania şi în strãinãtate în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice “.

Pentru instituțiile publice nivelul diurnei pentru deplasări în România se stabileşte confrom HG 1.860/2006 (la 13 ron ). Prin urmare, diurna maximã deductibilã pentru deplasãri în ţarã va fi: 13 ron*2,5 = 32,5 ron.

Dacã societatea însã a decis stabilirea unei diurne la un nivel superior acestei limite, la înregistrarea deconturilor diferenţa între suma stabilitã de societate şi plafonul de 32,5 ron/zi va fi înregistratã ca şi cheltuialã nedeductibilã.

7.3.Mijloace fixe

Mijloacele fixe sau imobilizãrile corporale reprezintã active care:

a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii , pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şib) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Prin urmare ,din punct de vedere contabil nu se menţioneazã un plafon valoric peste care o achiziţie se încadreazã în categoria imobilizãrilor corporale.

Din punct de vedere fiscal însã, încadrarea în categoria mijloacelor fixe se face atunci când valoarea de achiziţie este egalã sau depãşeşte 1.800 de RON.

O companie poate sa menţinã doua registre de mijloace fixe:

• unul pentru a se calcula amortizarea fiscalã (conform regulilor şi duratelor de amortizare menţionate în Ordinul 2.139/2004 ) şi

• unul pentru amortizarea contabilã, care sã reflecte exact natura achiziţiei , indiferent de valoarea acesteia. Din punct de vedere contabil, durata de viaţa trebuie sã reflecte exact durata pentru care activul este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare.

În Ordinul 2.139, fiecare mijloace fix se poate încadra într-o anumitã categorie, pentru care legea permite alegerea unei durate de viaţã într-un anumit interval. Alegerea duratei exacte din cadrul intervalului este lãsatã la alegerea entitãţii.


Export

Un exportator efectueazã un export în valoare de 150.000 EUR, mãrfuri achiziţionate de pe piaţa internã. Exportul se realizeazã în data de 1 iulie (curs EUR/RON la data importului 4.22), încasarea urmând a se efectua la data de 1 septembrie.

Exportatorul doreşte sã se asigure împotriva scãderii cursului de schimb valutar, scãdere care ar dilua marja de profit a acestuia în condiţiile în care ar încasa mai puţini lei din vânzare.

Astfel, exportatorul apeleazã la vânzarea de valutã pe piaţa FUTURES de la Bursa din Sibiu. Cursul pentru scadenţa la data de 1 septembrie este 4,29 lei/ eur.

Astfel, importatorul îşi securizeazã încasãrile legate de producţia marfurilor exportate în cazul în care cursul va urma un curs descendent.

Pe de altã parte, în cazul în care la data de 1 septembrie cursul va fi mai mare de 4,29 lei, exportatorul nu va câştiga nimic suplimentar, întrucât el a incheiat tranzacţia pe piata futures de la Sibiu.

Din punct de vedere tehnic, vânzarea de contracte EUR futures prezintã câteva dezavantaje pentru companie, unul dintre ele constã în nivelul marjei pe care compania trebuie sã o acopere pentru a vinde contractele futures.

Marja reprezintã garanţia de buna execuţie pe care vânzãtorul contractului trebuie sã o achite, asigurând astfel funcţionarea standardizatã a pieţei.

În cazul contractelor futures EUR/RON, nivelul marjei este stabilit la 130 de lei per contract (1000 de unitati), prin urmare în cazul exemplului nostru nivelul total al marjei va fi de 19.500 lei (suma pe care compania o va recupera integral în cazul bunei execuţii a contractului).

7.2.Despre deconturi de cheltuieli gospodãreşti , de cãlãtorie şi diurnã

Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia angajaţilor societãţii sau administratorilor pentru a efectua anumite plãţi în numele societãţii.

Modul în care se realizeazã circuitul : solicitare avans de trezorerie, depunere decont, restituire avans, modul de întocmire a documentelor şi termenele de depunere sunt reglementate intern, prin decizii ale conducerii societãţii.

→ Din punct de vedere fiscal, diurna poate avea o componentã deductibilã şi una


44 45

în funcţiune sau

• poţi recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare.

Intrã sub incidenţa acestor prevederi din Codul fiscal mijloacele fixe amortizabile care sunt destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale şi sunt certificate de organisme recunoscute de Ministerul Muncii, Solidãrităţii Sociale şi Familiei, potrivit prevederilor Legii protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată.

Imobilizari necorporale

Pe lângã imobilizari corporale, o entitate poate sã achiziţioneze şi active necorporale.

În cadrul imobilizãrilor necorporale se cuprind:a. cheltuielile de constituire;b. cheltuielile de dezvoltare;c. concesiunile, brevetele, licenţele, mãrcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate;d. fondul comercial;e. alte imobilizari necorporale şif. avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie.

a. Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei entitãţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de aceastã naturã, legate de înfiinţarea şi extinderea activitãţii entitãţii).

O entitate poate include cheltuielile de constituire la “Active”, caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În aceasta situatie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.

În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nici o distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egalã cu cea a cheltuielilor neamortizate.

b. Active de natura cheltuielilor de dezvoltare

Imobilizarile de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetãrii sau a altor cunoştinţe, în scopul realizãrii de produse sau servicii noi sau îmbunãtãţite substantial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizãrii.


De exemplu :

• calculatoarele se încadreazã în clasa 2.2.9. şi pot avea o duratã de viaţã cuprinsã între 2 şi 4 ani ;• aparatele de telecomunicaţii pentru birouri : aparate telefonice, aparate telefax, etc. se încadreazã în clasa 3.2.2. şi au o durata de viaţã cuprinsã între 3-5 ani ; • ascensoarele de persoane pentru clãdiri se încadreazã în clasa 2.3.6.3.2 şi au o duratã cuprinsã între 8-12 ani. • Autoturismele se încadreazã în clasa 2.3.2.1.1. şi au o duratã cuprinsã între 4-6 ani O categorie distinctã o reprezintã taxiurile (2.3.2.1.1.1.) care au o duratã cuprinsã între 3-5 ani) .

În firmele mici se practicã de regulã menţinerea unui singur registru de mijloace fixe, în care deprecierea urmeazã duratele de viaţã fiscale din Ordinul 2.139.

Atenţie :

→ Terenurile nu se amortizeazã deoarece se considerã cã nu se depreciazã în timp, însã amenajãrile de terenuri se amortizeazã.

→ Sunt de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizării investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie.

→ Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune, pânã la recuperarea integralã a valorii de intrare.

În cazul mijloacelor fixe achiziţionate cu duratã normalã de utilizare neconsumatã, pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii în funcţiune, durata normalã de utilizare rămasã), recuperarea valorii de intrare se face pe durata normalã de funcţionare rămasã.

În cazul mijloacelor fixe achiziţionate cu durata normalã de funcţionare expiratã sau pentru care nu se cunosc datele de identificare, durata normalã de funcţionare se stabileşte de către o comisie tehnicã sau expert tehnic independent.

Mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncã

Dacã intenţionezi sã investesti în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale trebuie sã ştii cã :

• poţi deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii


46 47

7.4.Salarizare

7.4.1.Procedurã şi etape angajare

→ Existã câteva aspecte de care trebuie sa ţii cont atunci când doreşti sã faci o angajare astfel:

• Salariul minim brut pe economie, pentru norma întreagã, este din 2012, de 700 lei.

Dacã doreşti sã angajezi pe cineva cu timp parţial, respectiv 2 ore/zi , atunci poţi sã îi acorzi un salariu brut de cel puţin 700 lei/ 4 =175 lei

• Depunerea la ITM a situaţiei locurilor de muncã vacante

În calitate de angajator, ai obligaţia de a comunica agenţiei pentru ocuparea forţei de muncã în a cãrei raza ai sediul, toate posturile vacante, în termen de cinci zile lucrãtoare de la vacantarea acestora.

Comunicarea locurilor de muncã vacante se face pe suport de hârtie sau în format electronic, pe suport magnetic ori e-mail.

• Întocmirea şi completarea registrului general de evidenţa a salariaţilor

Dacã eşti la primul angajat în firmã, atunci trebuie sã depui la ITM din raza ta teritorialã o cerere prin care sã soliciţi un user şi o parolã pentru depunerea on line a registrului de evidenţã.

→ În vederea obţinerii contului de utilizator, se depun la ITM urmãtoarele documente:

a) cerere de eliberare parolã ;

Se recomandã completarea cererii în format electronic sau dacã este întocmitã de mânã, adresa de mail trebuie sã fie scrisã cât mai citeţ.

De asemenea, adresa de mail trebuie sã fie validã şi sã ai access la ea pentru a putea mai târziu sã activezi contul de utilizator.

b) copia după certificatul de înregistrare al angajatorului

După ridicarea contului de utilizator (plicul securizat) de la ITM, urmeazã activarea contului de utilizator obţinut.


Exemple :

• proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediarã a prototipurilor şi modelelor;• proiectarea uneltelor şi matriţelor care implicã tehnologie nouã;• proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilã din punct de vedere economic pentru producţia pe scarã largã;• proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunatãţite.

Cheltuielile de dezvoltare se amortizeazã pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, dupã caz.

c.Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare

Concesiunile primite se reflectă ca imobilizari necorporale atunci când contractul de concesiune stabileşte o duratã şi o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea concesiunii urmeazã a fi inregistratã pe durata de folosire a acesteia, stabilitã potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata unei chirii, şi nu o valoare amortizabilã, în contabilitatea entitãţii care primeşte concesiunea, se reflectã cheltuiala reprezentând chiria, fãrã recunoaşterea unei imobilizãri necorporale.

d.Fondul comercial

Fondul comercial apare, de regulã, la consolidare, în cazul unor grupuri de firme, şi este mai puţin întalnit la nivelul firmelor mici.

→ Programele informatice pe care le achiziţionezi de la terţi se amortizează în funcţie de durata probabilã de utilizare, care nu poate depăşi o perioada de 5 ani.

Scoaterea din gestiune a mijloacelor fixe

Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe se face doar cu aprobarea consiliului de administraţie al agentului economic, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.


48 49

→ Şomaj firmã: 0,5%;→ Şomaj angajat : 0.5%;→ Accidente şi boli profesionale: între 0,15% şi 0,85% –în funcţie de codul CAEN (firmã);→ Concedii şi indemnizaţii : 0.85% (firmã);→ Fond de garantare pentru plata creanţelor salariale: 0,25% (firmã);

7.4.5.Fişele fiscale

Informaţiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în fişele fiscale.

Pentru anul 2011, \În calitate de plătitor de venituri, ai obligaţia să completezi fişele fiscale, pe întreaga durată de efectuare a plăţii salariilor. De asemenea, esti obligat să păstrezi fişele fiscale pe întreaga durată a angajării şi să transmiţi organului fiscal competent o copie, pentru fiecare an, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul fiscal expirat. Modelul şi conţinutul formularelor se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice si se pot descarca de pe site-ul ministerului de finanţe.

Pentru persoanele fizice care încetează să obţină venituri din salarii sau asimilate salariilor în timpul anului, angajatorii vor înmâna un exemplar al fişei fiscale odată cu definitivarea formelor de lichidare sau la încetarea raporturilor în baza cărora au fost obţinute veniturile din salarii.

Fişele fiscale pentru salariaţii care au fost detaşaţi la o altă unitate se completează de către unitatea care a încheiat contractele de muncă cu aceştia.

În situaţia în care plata venitului salarial se face de unitatea la care salariaţii au fost detaşaţi, angajatorul care a detaşat comunică angajatorului la care aceştia sunt detaşaţi date referitoare la deducerea personală la care este îndreptăţit fiecare salariat.

Pe baza acestor date unitatea la care salariaţii au fost detaşaţi întocmeşte statele de salarii, calculează impozitul şi transmite lunar unităţii de la care au fost detaşaţi informaţiile solicitate prin ordinul ministrului finanţelor publice, în scopul completării fişei fiscale.

Fiecare angajator este obligat să determine impozitul anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil prin însumarea impozitului aferent venitului fiecărei luni din anul fiscal, indiferent de numărul de luni în care contribuabilul a realizat venituri din salarii de la acesta.


În momentul generãrii contului de utilizator la ITM, sistemul transmite automat un mail cãtre adresa specificatã în cerere.

7.4.2.Întocmirea contractului de muncã

Contractul individual de muncă se încheie numai în formă scrisă. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă. Încălcarea prevederilor cu privire la obligaţia înmînării unui exemplar din contractul individual angajatului, se sancţionează cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei.

Începând cu 1 ianuarie 2011, nu se mai înregisteaza la inspectoratele teritoriale de muncă, contractele individuale de muncă. Acestea se înregistreaza în format electronic în registrul general de evidenţă a salariaţilor.

Tot de la 1 ianuarie 2011 încetează existenţa carnetului de muncă, după această dată evidenţa muncii realizându-se electronic prin intermediul registrului general de evidenţă a salariatilor.

Persoana selectatã în vederea angajãrii ori salariatul, dupa caz, va fi informatã şi cu privire la funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului. De asemenea, viitorul angajat va fi informat şi despre criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului.

7.4.3.Certificatul medical la angajare

Angajarea în muncă a unei persoane care nu are certificatul medical care să îl declare apt de muncă, atrage nulitatea contractului individual de muncă (nulitatea nu va mai putea fi ,,acoperită” prin efectuarea ulterioară a acestor analize.)

Încălcarea de către angajator a obligaţiilor cu privire la certificatul medical la angajare sau evidenţa muncii lucrate, se sancţionează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.

7.4.4.Cote contribuţii:

→ CAS firmã : 20,8 %;→ CAS angajat: 10.5 %;→ CASS firmã: 5,2%;→ CASS angajat: 5.5%;


50 51

printr-o hotãrâre judecatoreascã definitivã şi irevocabilã.În cazul pluralitãţii de creditori ai salariatului va fi respectatã urmãtoarea ordine:

a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;b) contribuţiile şi impozitele datorate cãtre stat;c) daunele cauzate proprietãţii publice prin fapte ilicite;d) acoperirea altor datorii.

→ Reţinerile din salariu cumulate nu pot depãşi în fiecare lunã jumatate din salariul net.

Acceptarea fãrã rezerve a reţinerii unei pãrţi din drepturile salariale sau semnarea actelor de platã în astfel de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţãri din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau contractuale.

7.4.7.Concediul de odihnã anual

• Dreptul la concediu de odihnã anual plãtit este garantat tuturor salariaţilor.

• Dreptul la concediu de odihnã anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţãri sau limitãri.

• Durata minimã a concediului de odihnã anual este de 20 de zile lucrãtoare.

Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective aplicabile, şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.

Sãrbãtorile legale în care nu se lucreazã, precum şi zilele libere plãtite stabilite prin contractul colectiv de muncã aplicabil, nu sunt incluse în durata concediului de odihnã anual.

Concediul de odihnã se efectueazã în fiecare an. Prin excepţie, efectuarea concediului în anul urmãtor este permisã numai în cazurile expres prevãzute de lege sau în cazurile prevãzute în contractul colectiv de muncã aplicabil.

Angajatorul este obligat sã acorde concediu, pânã la sfârşitul anului urmator, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnã la care aveau dreptul.

→ Compensarea în bani a concediului de odihnã neefectuat este permisã numai în


În situaţia în care se constată elemente care generează modificarea veniturilor din salarii şi/sau a bazei de impunere aferente veniturilor unei persoane fizice, pentru care angajatorul/plătitorul a efectuat calculul impozitului lunar, recalcularea drepturilor respective şi stabilirea diferenţelor de impozit constatate se efectuează pentru luna la care se referă, iar diferenţele de impozit rezultate vor majora/diminua impozitul datorat începând cu luna constatării.

În situaţia în care la data efectuării operaţiunii de stabilire a diferenţelor de impozit de către angajator/plătitor există relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii, între acesta şi persoana fizică, atunci se procedează astfel:

• impozitul reţinut în plus se restituie persoanei fizice prin diminuarea cu sumele respective a impozitului pe veniturile din salarii începând cu luna efectuării acestei operaţiuni şi până la lichidarea acestuia;• impozitul nereţinut se reţine de angajator/plătitor din veniturile din salarii începând cu luna constatării şi până la lichidarea acestuia.

În situaţia în care persoana fizică pentru care angajatorul/plătitorul a efectuat calculul impozitului lunar/anual nu mai are relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii şi angajatorul/plătitorul nu poate să efectueze operaţiunea de plată/încasare a diferenţelor de impozit, atunci acestea vor fi administrate de organul fiscal competent.

⌂ Atenţie : Începând din 1 ianuarie 2012, angajatorii nu vor mai avea obligaţia de a depune fişele fiscale ale salariaţilor pentru drepturile salariale şi asimilate salariilor realizate dupã aceastã datã.

Pentru veniturile din salarii si asimilate salariilor aferente anului 2011, angajatorii trebuie sã completeze şi sã depunã fişe fiscale. Termenul este ultima zi din luna februarie a anului 2012.

Conform recentelor modificãri aduse Codului Fiscal, angajatorii vor avea obligaţia de a completa şi a depune doar declaraţia privind calcularea si reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit pânã la data de 30 iunie a anului fiscal curent pentru anul expirat.

7.4.6.Reţinerile din salariu

Conform Codului Muncii în vigoare, nici o reţinere din salariu nu poate fi operatã, în afarã cazurilor şi condiţiilor prevãzute de lege.

Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacã datoria salariatului este scadentã, lichidã şi exigibilã şi a fost constatatã ca atare


52 53

Concediul de odihnã poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective. Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnã în caz de forţa majorã sau pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului la locul de muncã. În acest caz, angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncã, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnã.

7.4.8.Registrul general de evidenţa a salariaţilor

Legislaţia care face referire la acest registru este Hotãrârea nr. 500 din 18 mai 2011.

Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa şi transmite la inspectoratul teritorial de muncă un registru general de evidenţă a salariaţilor şi de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

Completarea şi transmiterea registrului se face de către una sau mai multe persoane nominalizate prin decizie scrisă de către angajator. Angajatorii pot contracta serviciul de completare şi transmitere a registrului prin încheierea de contracte de prestări servicii cu prestatori înregistraţi la inspectoratele teritoriale de muncă. În aceasta situaţie angajatorul are obligaţia informării, în scris, a inspectoratului teritorial de muncă despre încheierea contractului de prestări servicii. Contractarea serviciului de completare şi transmitere a registrului nu exonerează angajatorul de obligaţiile stabilite de prezentul act normativ.

Registrul se întocmeşte în formă electronică.

Registrul se completează în ordinea angajării şi cuprinde următoarele elemente:

a) elementele de identificare a tuturor salariaţilor: numele, prenumele, codul numeric personal – CNP, cetăţenia şi ţara de provenienţă – Uniunea Europeană – UE, non-UE, Spaţiul Economic European – SEE;

b) data angajării;

c) perioada detaşării şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea;

d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării Ocupaţiilor din România (COR) sau altor acte normative;

e) tipul contractului individual de muncă;

f) durata normală a timpului de muncă şi repartizarea acestuia;


cazul încetãrii contractului individual de muncã.Salariaţii care lucreazã în condiţii grele, periculoase sau vãtãmãtoare, nevãzãtorii, alte persoane cu handicap şi tinerii în vârstã de pânã la 18 ani beneficiazã de un concediu de odihnã suplimentar de cel puţin 3 zile lucrãtoare. Numărul de zile lucrătoare aferent concediului de odihnă suplimentar pentru aceste categorii de salariaţi se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi va fi de cel puţin 3 zile lucrătoare.

Programarea concediului

Efectuarea concediului de odihnã se realizeazã în baza unei programãri colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupã caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programãrile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programãrile individuale. Programarea se face pânã la sfârşitul anului calendaristic pentru anul urmãtor.

Prin programãrile colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncã. Prin programare individualã se poate stabili data efectuãrii concediului sau, dupã caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioada care nu poate fi mai mare de 3 luni. În cadrul perioadelor de concediu stabilite anterior, salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puţin 60 de zile anterioare efectuãrii acestuia.

În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.

Salariatul este obligat sa efectueze în naturã concediul de odihna în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevãzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Pentru perioada concediului de odihnã salariatul beneficiazã de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mica decât salariul de bazã, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivã, prevãzute în contractul individual de muncã.

Indemnizatia de concediu de odihnã reprezintã media zilnicã a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicatã cu numãrul de zile de concediu.

Indemnizaţia de concediu de odihnã se plãteşte de cãtre angajator cu cel puţin 5 zile lucrãtoare înainte de plecarea în concediu.


54 55

Angajatorii sau, după caz, prestatorii de servicii au obligaţia de a completa şi transmite registrul la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au angajatorii sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către primul salariat.

Registrul se păstrează în formă electronică la sediul angajatorului şi, după caz, la sediul sucursalei, agenţiei, reprezentanţei sau al altor asemenea unităţi fără personalitate juridică, care au delegată competenţa înfiinţării registrului.

7.4.9.Dosarul personal al salariatului

În calitate de angajator, ai obligaţia de a întocmi un dosar personal pentru fiecare dintre salariaţi, de a-l păstra în bune condiţii la sediu, precum şi de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

Dosarul personal al salariatului cuprinde cel puţin următoarele documente:

• actele necesare angajării;• contractul individual de muncă;• actele adiţionale şi celelalte acte referitoare la modificarea;• suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, acte de studii/certificate de calificare, precum şi • orice alte documente care certifică legalitatea şi corectitudinea completării în registru.

La solicitarea scrisă a salariatului sau a unui fost salariat eşti obligat să îi eliberezi acestuia:

a) copii ale documentelor existente în dosarul personal;

b) copii ale paginilor din registrul electronic care cuprind înscrierile referitoare la persoana sa şi/sau un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate, astfel cum rezultă din registrul general de evidenţă şi din dosarul personal, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.

7.4.10.Avantajele în naturã

Problema avantajelor în natura se pune tot mai stringent ca urmare a extinderii pachetului salarial oferit de angajatori. Acesta poate cuprinde pe lângã sume în bani, şi bunuri şi servicii suportate de angajator, dar utilizate pentru nevoile personale ale angajatorului. Chiar dacã echivalentul în bani al acestor prestaţii se asimileazã


g) salariul, sporurile şi cuantumul acestora;

h) perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepţia cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale;

i) data încetării contractului individual de muncă.

Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor anterioare se face după cum urmează:

a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către salariatul în cauză;

b) elementul prevăzut la lit. g) se completează şi pentru contractele individuale de muncă deja înregistrate, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;

c) elementele prevăzute la lit. h) se înregistrează în registru în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data suspendării;

d) elementele prevăzute la lit. i) se înregistrează în registru la data încetării contractului individual de muncă/la data luării la cunoştinţă a evenimentului ce a determinat, în condiţiile legii, încetarea contractului individual de muncă;

e) pentru salariaţii detaşaţi, angajatorul de bază completează perioada detaşării şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea, anterior începerii detaşării.

→ Orice corecţie a erorilor survenite în completarea registrului se face la data la care angajatorul a luat cunoştinţă de acestea.

Registrul se transmite la inspectoratul teritorial de muncă în format electronic, prin utilizarea uneia dintre următoarele modalităţi:

a) prin completarea on-line a bazei de date existente pe portalul Inspecţiei Muncii;

b) prin e-mail, pe bază de semnătură electronică;

c) prin depunerea la sediul inspectoratului teritorial de muncă în format electronic, însoţit de o adresă de înaintare semnată de angajator.


56 57

7.4.11.Contravenţii şi sancţiuni

→ Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de angajatori, persoane fizice sau juridice:

a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la lit. a)-g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către salariatul în cauză;

Amenda: 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depăşească suma de 50.000 lei;

b) refuzul de a pune la dispoziţie inspectorului de muncă registrul în format electronic, precum şi dosarul personal al salariaţilor;

Amenda: de la 5.000 lei la 8.000 lei

c) necompletarea elementelor contractului individual de muncă conform cu datele prezentate anterior, respectiv netransmiterea registrului în termenele prevăzute de lege;


d) completarea registrului de către alte persoane decât cele autorizate;

Amenda: la 3.500 lei la 5.000 lei;

e) completarea registrului cu date eronate sau incomplete;

Amenda: la 3.500 lei la 5.000 lei

f) alterarea sau ştergerea datelor din registru, precum şi intervenţia neautorizată asupra aplicaţiei informatice a registrului.


g) nerespectarea prevederilor privind informarea inspectoratelor teritoriale de muncă cu privire la prestatorii de servicii;



veniturilor de naturã salarialã, nu este posibil ca suma în bani primitã sã fie sub valoarea salariului minim garantat pe ţarã.

Astfel de avantaje pot include:

• acordarea de servicii de servire a mesei (de ex. cazul cantinei operate de unitate);• utilizarea maşinilor din gestiunea unitãţii numai în interes personal sau parţial în interes personal;• utilizarea telefonului total/parţial în interes personal;• locuinţa utilizatã în interes personal precum şi cheltuielile de întreţinere aferente acesteia;• asigurare medicalã pentru membrii familiei, asigurãri de viaţã, etc.

Existã o categorie de cheltuieli cu care avantajele în naturã sunt uşor confundabile- cheltuielile sociale, care, potrivit Codului Fiscal (art 21.(3).c), sunt deductibile în limita a 2% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului. Acestea sunt : ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea contribuabililor; grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj.

În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament.

Este foarte important sã se evite confuzia între cheltuielile sociale şi avantajele în naturã întrucat modul de impozitare diferã semnificativ. În timp ce cheltuielile sociale sunt deductibile în limita celor douã procente din cheltuielile cu salariile personalului, restul fiind supuse unei cote de impozitare de 16 %, unele avantaje în natura suportã taxare atât în ce priveşte angajatorul cat şi în ce priveşte angajatul – prin majorarea bazei de calcul a contribuţiilor salariale.

Dacã pachetul salarial conţine şi astfel de avantaje în naturã este bine ca angajatul sã fie informat de aceste aspecte fiscale, întrucat poate fi pus in fata situatiei de a încasa o suma mai micã decât salariul net comunicat la angajare.


58 59

d) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialităţilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;

f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul dintre localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;

g) sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare precum şi indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a 2,5 ori indemnizaţia acordată salariaţilor din instituţiile publice;

h) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

i) indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localităţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi au locul de muncă;

j) sumele sau avantajele primite de către persoane fizice rezidente din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte;

k) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajatului în legătură cu activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator;

l) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

m) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării şi la momentul exercitării acestuia;


h) refuzul angajatorului de a elibera salariatului copii după documentele solicitate;

Amenda: de la 300 lei la 1.000 lei

i) nerespectarea prevederii privind subcontractarea de cãtre un anumit prestator a serviciilor de completare şi transmitere a registrului încredinţate de angajator.


i) nerespectarea prevederilor privind pãstrarea registrului;


7.4.12.Excepţii de la calculul contribuţiilor sociale obligatorii

Nu se cuprind în baza lunară a contribuţiilor sociale obligatorii următoarele:

a) sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;

b) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.

Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie nu intră în baza de calcul, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei;

c) contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau specificităţii activităţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportată de persoana fizică, conform legilor speciale;


60 61

pentru calculator; încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei şi al ministrului finanţelor publice”

Prin urmare, şi bonurile de masã acordate vor fi considerate venituri nesalariale şi astfel nici cota de 16% nu se va aplica asupra acestora.

7.5.Impozite şi taxe

În ce priveşte impozitele şi taxele pe care le vei avea de plãtit, trebuie sã ştii ca existã douã etape :

• declararea impozitelor – pentru care vei utiliza formularele puse la dispoziţie pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice; şi• plata impozitelor.

→ Termenul de declarare şi de platã este de regulã 25 a lunii/trimestrului urmãtoare/urmãtor.

Pentru a fi sigur cã nu omiţi sã depui vreo declaraţie, poţi sã consulţi pagina urmãtoare de pe site-ul Ministerului de Finanţe, care conţine un tabel complet, pe luni calendaristice , a tuturor declaraţiilor/obligaţiilor de platã scadente:

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsitentaContribuabili_r/Calendar/Calendar_obligatii_fiscale_2012.htm

Începand cu obligaţiile aferente lunii iulie 2011, depunerea declaraţiilor se poate face doar electronic. În acest scop, trebuie sã achiziţionezi un certificat digital, de la una din firmele agreate de Ministerul Finanţelor.

Nu toate declaraţiile se pot depune însã electronic.

Cele mai uzuale declaraţii sunt :

• declaraţia 100 – prin care se declarã: impozitul pe dividende, taxa pentru persoane cu dizabilitãţi, impozitul pe profit, impozitul pe venitul microîntreprinderilor;• declaraţia 112 – pentru contribuţii sociale, impozit pe venitul din salarii; • declaraţia 300 - sau decontul de tva ;• declaraţia 394 - se depune semestrial dacã eşti înregistrat ca plãtitor de tva ;• declaraţia 390 - pentru cei care realizeazã achiziţii/livrãri intracomunitare ;


n) diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin negociere şi dobânda practicată pe piaţă, pentru credite şi depozite;

o) tichetele de masă, tichetele de vacanţă, tichetele cadou şi tichetele de creşă, acordate potrivit legii;

p) avantajele primite în legătură cu o activitate dependentă, fără însă a fi limitate la:

1. utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepţia deplasării pe distanţă dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;

2. cazarea, hrana, îmbrăcămintea, personalul pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât preţul pieţei;3. abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;

4. permisele de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;

5. primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plăţii primei respective, altele decât cele obligatorii.

7.4.13.Tichetele de masã

Tichetele de masã în cazul salariaţilor scutiţi de impozit.

Conform OUG 58/2010 începând cu luna iulie 2010 au devenit impozabile sumele reprezentând venituri de natura salarialã reprezentând:

• tichetele de masã;• tichetele de creşa;• tichetele cadou;• tichetele de vacanţã;

Ce se intamplã însa cu tichetele de masã acordate unor categorii de angajaţi, scutiţi de la plata impozitului pe veniturile din salarii (ex.programatorii) ?

Conform ordonanţei menţionate, bonurile de masa sunt asimilate veniturilor salariale.Însa în cazul programatorilor aceste venituri se considerã ca şi venituri nesalariale: conform art. 55 , alin. 4 lit. l CF, nu sunt venituri salariale şi nu sunt impozabile urmatoarele: “ veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe


62 63

transmiţi ultima versiune publicată pe portalul ANAF.

Etapele dobãndirii şi utilizãrii unui certificat digital sunt pe scurt urmãtoarele :

1. Obţine un certificat calificat de semnãturã electronicã conform Legii 455/2001 de la unul din furnizorii acreditaţi. Registrul furnizorilor de servicii de certificare acreditaţi, este stabilită şi publicată de Ministerul Comunicaţiilor si Societaţii Informaţionale pe site-ul www.mcsi.ro.

2. Instaleazã programul Adobe Reader 8.2.

3. Descărcã documentul de confirmare de pe portalul ANAF, compleaza-l, transmite-l pe e-mail la furnizorul certificatului, primeşte-l semnat de acesta, apoi transmite-l prin portal la ANAF (modulul Declaraţii electronice, opţiunea Înregistrare certificate calificate).

4. Listeazã, semneazã şi ştampileazã cererea de utilizare a serviciului de depunere electronică (formularul 150).

5. Privind împuternicirea de la contribuabil: în situaţia în care titularul certificatului calificat nu are calitatea de reprezentant legal al contribuabilului reprezentat, se prezintă documentul de împuternicire, autentificat de notarul public, din care rezultă dreptul titularului certificatului calificat de a semna declaraţiile fiscale pentru contribuabil.Dacă există calitatea titularului certificatului calificat de reprezentant legal al contribuabilului, se prezintă documentul, în original şi copie, care atestă această calitate (acest document poate fi Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor sau Statutul societăţii comerciale); 6. Prezintã documentele la orice unitate fiscală (împuternicirea, actul de identitate, formularul 150).

7. Confirmarea dreptului de utilizare a serviciului se face de regulã prin e-mail, pe adresa comunicatã în formularul 150, în termen de 4-7 zile lucrãtoare de la depunerea documentaţiei la organul fiscal. Dupa acest termen poţi incerca sã utilizezi serviciul de depunere declaraţii chiar dacã nu ai primit confirmarea pe mail. Dacã întâmpini probleme, trimite mesajul de eroare pe adresa de mail: [email protected].

8. Acceseazã adresa www.e-guvernare.ro ->Depunere declaraţii, Declaraţii ANAF (vei fi redirecţi-onat pe portalul ANAF).

9. Descărcã formularele electronice . 10. Completeazã formularele de declaraţii.


• declaraţia 101 – pentru impozitul pe profit;• declaraţia 010 – de înregistrare în vectorul fiscal.

Toate aceste declaraţii se pot descarca de pe site-ul Ministerului Finanţelor.

Cu un singur certificat digital poţi depune declaraţii electronice pentru un numãr nelimitat de CUI-uri.

• Pentru depunerea declaraţiilor fiscale pentru ANAF (101,103,120 sau 301) se acceseazã site-ul www.anaf.ro , secţiunea Declaraţii electronice.

Tot aici se poate verifica starea declaraţiei în secţiunea : Vizualizare stare declaraţii.

• Declaraţiile 112,100,300,390,710 se depun pe site-ul www. e-guvernare.ro

Verficarea stãrii declaraţiei 112 se poate urmãri în portalul : http://www.anaf.ro/StareD112/

Noutãţile fiscale în ce priveşte depunerea declaraţiei 112 şi care se aplicã începând cu veniturile obţinute în luna octombrie 2011 sunt cã declaraţia unică D112 se va putea depune trimestrial de anumite entităţi, în loc de lunar, cum era pânã la aceastã datã. (Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal).

Astfel, au obligaţia de a depune trimestrial Declaraţia unică:• asociaţiile, fundaţiile sau alte entităţi fără scop patrimonial, persoanele juridice, cu excepţia instituţiilor publice care în anul anterior au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;• persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale, persoanele fizice care exercită profesii liberale, precum şi asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice care au, potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de muncă;• persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care în anul anterior au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;• persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care în anul anterior au înregistrat venituri totale de până la 100.000 euro şi au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv.

Aceşti contribuabili pot opta însã pentru declararea şi plata lunarã, pânã la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal, prin depunerea declaraţiei de menţiuni.

→ Pentru depunerile de declaraţii electronice, este necesar sã completezi şi sã


64 65

declaraţiei privind impozitul pe profit. Opţiunea pentru sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit se efectuează la începutul anului fiscal pentru care se solicită aplicarea acestei prevederi.

Opţiunea efectuată este obligatorie pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi. Ieşirea din sistemul anual de declarare şi plată a impozitului se efectuează la începutul anului fiscal pentru care se efectueaza aceastã solicitare.

Contribuabilii comunică organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv.

Următorii contribuabili au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, astfel:

a) organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;b) contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;

↘ Cum se determinã valoarea plãţilor anticipate trimestriale ?

Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, determină plăţile anticipate trimestriale în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata.

Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit datorat conform declaraţiei privind impozitul pe profit, fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.

o Prevederi aplicabile pentru anul 2011

Pentru impozitul aferent anului 2011, contribuabilii plătesc pentru ultimul trimestru o sumă egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit ( 25 aprilie 2011).


11. Transmite declaraţiile.

12. Examineazã starea declaraţiilor transmise.

7.5.1.Corectarea declaraţiilor fiscale

Poţi corecta declaraţiile fiscale, din proprie iniţiativă, pe perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, ori de câte ori ai constatat erori în declaraţia iniţială, prin depunerea unei declaraţii rectificative.

Excepţie face decontul de TVA pentru care nu se poate depune declaraţie rectificativã şi care se corecteazã prin decontul perioadei urmãtoare.

Prin erori se înţelege erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale bazei de impunere.

În situaţia în care în timpul unei eventuale inspecţii fiscale vei depune sau corecta declaraţiile fiscale aferente perioadelor şi impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor venituri ce fac obiectul inspecţiei fiscale, acestea nu vor fi luate în considerare de organul fiscal.

7.5.2.Impozitul pe profit şi impozitul pe venitul microîntreprinderilor

7.5.2.1.Impozitul pe profit

o Prevederi aplicabile începând cu anul 2012

Conform ultimelor modificãri aduse Codului Fiscal prin Ordonanţa 30/31.08.2011,incepând cu anul 2012, contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.

Declararea şi plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-III.

Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit.

Începând cu data de 1 ianuarie 2013, contribuabilii vor putea opta pentru declararea şi plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a


66 67

cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;• cheltuielile de transport şi de cazare în ţară şi în străinătate, efectuate pentru salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora; • taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă; • cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat;• cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;• cheltuielile de cercetare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;• cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării conform cu standardele de calitate;• cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor;• taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale;• pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în următoarele cazuri:

1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.

Care sunt cheltuielile cu deductibilitate limitatã ?

a) cheltuielile de protocol

↔ Limita : 2% din diferenţa rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

b) indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România şi în străinătate

↔ Limita : 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;


Contribuabilii care definitivează până la 25 martie închiderea exerciţiului financiar anterior, depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.

7.5.2.2.Impozitul pe venitul microîntreprinderilor

Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Microîntreprinderile au obligaţia de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declaraţia de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

7.5.2.3.Cheltuielile şi deductibilitatea

Atunci când ai o societate comercialã , trebuie sã ştii cã nu orice factura poata fi înregistratã “pe firmã”. Astfel, nu trebuie sã confunzi cheltuielile proprii cu cheltuielile firmei, pentru cã în contabilitatea societãţii tale trebuie sã înregistrezi doar acele cheltuieli care provin din derularea activitãţii acesteia.

Chiar dacã unele cheltuieli rezultã din derularea activitaţii firmei, trebuie sã ştii ca unele au deductibilitate limitatã, iar altele sunt integral nedeductibile. Traducând limbajul contabil, aceasta înseamnã cã pentru acestea, va trebui sã plãteşti 16% impozit la stat .

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Astfel de cheltuieli sunt :

• cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către contribuabil;• cheltuielile efectuate, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; • cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale; • cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în


68 69

unui procent de 100% din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;2. creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie;3. nu sunt garantate de altă persoană;4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

h) dobânda şi diferenţele de curs valutar

↔ Limita: în condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, până la deductibilitatea integrală a acestora.

i) amortizarea

↔ Limita : amortizarea trebuie sa fie efectuatã dupã regulile şi duratele de viaţã menţionate de lege (Ordinul 2.139/2004).

j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative;

↔ Limita : echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

k) primele de asigurare voluntară de sănătate;

↔ Limita : echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

l) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare;

↔ Limita :corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%;

m) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal;

↔ Limita: corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza


c) cheltuielile sociale

↔ Limita : 2% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului;

Tipuri de cheltuieli sociale :

• ajutoarele pentru naştere;• ajutoarele pentru înmormântare;• ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele;• cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi ori unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, pentru şcolile pe care le au sub patronaj, precum şi• alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă;• tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare;• cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor;• cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor;• costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora;• ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor;• ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;

d) perisabilităţile

↔ Limita : stabilitã de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.

e) tichetele de masă acordate de angajatori;

g) cheltuielile cu provizioane şi rezerve;

↔ Limite : •rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu; • provizioanele deductibile: aici, în funcţie de specificul unitãţii existã diverse tipuri de provizioane deductibile. Astfel menţionãm: provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor; provizioanele constituite în limita


70 71

j) cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

k) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului;

l) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat;

m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte;

n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion precum şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate. În această situaţie, contribuabilii care scot din evidenţă clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz;

p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:

1) 3 la mie din cifra de afaceri; 2) 20% din impozitul pe profit datorat.

r) cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

s) cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale care au legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi


contractelor încheiate între părţi, în acest scop;

n) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, exclusiv cele privind combustibilul, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu functii de conducere şi de administrare ale persoanei juridice.

↔ Limita: cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.

Cheltuieli nededutibile :

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat;

b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întârziere datorate către autorităţile române/străine;

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră.

d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă;

e) cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste bunuri sau servicii;

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune;

g) cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

h) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;


72 73

3. vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru desfășurarea activității de instruire în cadrul școlilor de șoferi;

ț) cheltuielile cu beneficiile acordate salariaților în instrumente de capitaluri cu decontare în acțiuni.

7.5.3.Aspecte juridice şi funcţionale ale sponsorizãrilor

Din punct de vedere juridic, sponsorizarea este actul prin care douã persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susţinerea unor activitãţi fãrã scop lucrativ desfãşurate de cãtre una dintre pãrţi, denumitã beneficiarul sponsorizãrii. Spre deosebire de sponsorizare, care este un act încheiat între douã persoane juridice (chiar dacã una dintre ele nu are scop lucrativ), mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoanã fizicã sau juridicã, numitã mecena, transferã, fãrã obligaţie de contrapartidã directã sau indirectã, dreptul sãu de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare cãtre o persoana fizicã, ca activitate filantropicã cu caracter umanitar, pentru desfãşurarea unor activitãţi în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau ştiinţific, cercetare fundamentalã şi aplicatã.

Prin urmare dacã doreşti sã susţii activitatea unei fundaţii, organizaţii sportive sau oricãrei alte persoane fãrã scop lucrativ trebuie sã închei un contract de sponsorizare, iar dacã urmãreşti sã susţii activitatea unei persoane fizice (fie ca persoanã fizicã sau juridicã), vei încheia un act de mecenat (obligatoriu de încheiat în formã autenticã, la notariat).

Cine pot fi beneficiarii sponsorizãrilor?

a) orice persoanã juridicã fãrã scop lucrativ, care deşfãşoarã în România sau urmeazã sã desfãşoare o activitate în domeniile: cultural, artistic, educativ, de învãţãmânt, ştiinţific – cercetare fundamentalã şi aplicatã, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protecţiei drepturilor omului, medico-sanitar, de asistenţã şi servicii sociale, de protecţia mediului, social şi comunitar, de reprezentare a asociaţiilor profesionale, precum şi de întreţinere, restaurare, conservare şi punere în valoare a monumentelor istorice;

b) instituţiile şi autoritãţile publice, inclusiv organele de specialitate ale administraţiei publice, pentru activitãţile prevãzute la lit. a);

c) de asemenea, pot fi sponsorizate, în condiţiile prezentei legi, emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune, precum şi cãrţi ori publicaţii din domeniile definite la lit. a);


care depăşesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual.

ş) cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreştere a valorii acestora.

ș1. cheltuielile din reevaluarea imobilizărilor necorporale, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, se înregistrează o descreștere a valorii acestora;

ș2. cheltuielile din reevaluarea mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, se înregistrează o descreștere a valorii acestora;

ș3. cheltuielile reprezentând modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare, în cazul în care, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, se înregistrează o descreștere a valorii acestora;

ș4. cheltuielile reprezentând deprecierea/amortizarea mijloacelor fixe, înregistrate de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, la momentul transferului din categoria activelor imobilizate deținute în vederea vânzării în categoria activelor imobilizate deținute pentru activitatea proprie;

t) 50% din cheltuielile privind combustibilul, pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv transportului rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința contribuabilului. Prin excepție de la prezentele prevederi, cheltuielile privind combustibilul sunt integral deductibile în situația în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenție, reparații, pază și protecție, curierat, transport de personal la și de la locul de desfășurare a activității, precum și vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenți de vânzări și de agenți de recrutare a forței de muncă;

2. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;


74 75

dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare şi trebuie să cuprindă elementele principale prevăzute la pct.2 din Anexa nr.1 la O.M.E.F. nr.3512/2008.

Bonurile fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale în baza O.U.G. nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt documente care atestă efectuarea plăţii şi se anexează la registrul de casã.

Înregistrarea în contabilitate a bunurilor achiziţionate sau a cheltuielilor efectuate de o entitate şi achitate pe bază de bon fiscal (cu numerar sau card bancar), se poate efectua dacă:

a) entitatea solicită furnizorului factura aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate, având ca anexă bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal;

sau

b) entitatea justifică cheltuielile efectuate fie prin documente care atestă intrarea în gestiune a bunurilor achiziţionate, fie cu alte documente cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexează bonul fiscal, documentele respective fiind avizate de persoana care aprobă efectuarea acestor cheltuieli.

→ În cazul achiziţionării carburanţilor auto pe bază de bon fiscal, acestea pot fi utilizate ca documente justificative care stau la baza înregistrării cheltuielilor în contabilitate, dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a autovehiculului.

7.5.5 Tichetele cadou

7.5.5.1.Cine poate utiliza tichete cadou ?

Societãţile comerciale, regiile autonome, societãţile şi companiile naţionale, instituţiile din sectorul bugetar, unitãţile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care încadreaza personal pe baza de contract individual de muncã pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou şi a tichetelor de creşã.

7.5.5.2.Scopul acordãrii tichetelor cadou


d) orice persoanã fizicã cu domiciliul în România a cãrei activitate în unul dintre domeniile prevãzute la lit. a) este recunoscutã de cãtre o persoanã juridicã fãrã scop lucrativ sau de cãtre o instituţie publicã ce activeazã în domeniul pentru care se solicitã sponsorizarea.

Pe de altã parte, din punct de vedere funcţional, acţiunile de sponsorizare bine dirijate se pot transforma într-un foarte bun şi foarte ieftin instrument de promovare a numelui de marcã şi de câştigare a favorabilitãţii clienţilor. Cele mai recente studii desfãşurate în Uniunea Europeanã şi în America relevã : consumatorii sunt subconştient înclinaţi sã aleagã acele companii pe care le percep ca fiind implicate şi responsabile social, ori acest efect se poate obţine şi prin acordarea de sponsorizãri şi participarea activã la diverse evenimente culturale, sportive, religioase, educative sau filantropice.

Astfel, ce trebuie sã facã companiile pentru a se asigura cã obţin maxim de beneficii din acţiunile de sponsorizare?

• sã aleagã cu mare grijã domeniul şi activitãţile sponsorizate, astfel încât sã fie relevante pentru activitatea pe care o desfãşoarã (de exemplu, sponsorizarea unui concert de muzicã simfonicã de cãtre o fabricã de bere nu va avea acelaşi efect ca şi în cazul în care banii ar fi direcţionaţi cãtre o echipã de fotbal);

• sã negocieze în aşa fel actul de sponsorizare cu beneficiarul, încât sã se asigure cã acesta (beneficiarul) va comunica intens numele sau/şi calitatea de sponsor sau susţinãtor;

• sã încheie contractele şi celelalte acte contabile legate de sponsorizare conform legii, astfel înca sã poatã asimila plãţile cu o sponsorizare;

• sã amplifice efectele mediatice ale sponsorizãrii prin folosirea în comunicãri a asocierii cu evenimentele sau organizaţiile sponsorizate, astfel încat sã se asigure cã populaţia pe care o ţinteşte a aflat de respectivul act de sponsorizare/ asociere.

7.5.4. Înregistrarea în contabilitate a bunurilor achitate cu bon fiscal

În ce condiţii bonurile fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale sunt documente care stau la baza înregistrării în contabilitate a cheltuielilor?

În conformitate cu prevederile art.6 alin.(1) din Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate,


76 77

Repartizarea profitului se înregistreaza în contabilitate pe destinaţii, dupa aprobarea situaţiilor financiare anuale.

7.5.7.Certificatul de atestare fiscalã

Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent la solicitarea contribuabililor. Certificatul se emite şi din oficiu sau la solicitarea altor autorităţi publice, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă, şi neachitate până la data eliberării acestuia.

În situaţia în care se emit certificate de atestare fiscală în primele 5 zile lucrătoare ale lunii, acestea vor cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţă şi neachitate până la data eliberării acestora.

Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi poate fi utilizat de persoana interesată pe o perioadă de până la 30 de zile de la data eliberării. În cazul persoanelor fizice, perioada în care poate fi utilizat este de până la 90 de zile de la data eliberării. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.În certificatul de atestare fiscală vor fi cuprinse orice alte menţiuni cu privire la situaţia fiscală a contribuabilului, prevăzute prin ordin al ministrului finanţelor publice.

→ Atenţie : nu confunda certificatul de atestare fiscalã cu cazierul fiscal. În cazierul fiscal se înscriu faptele sãvârşite de cãtre contribuabilii care sunt de natura infracţiunilor şi contravenţiilor incriminate de legile fiscale, financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiarã.

7.5.8.Ce se întãmplã când faci plata unui impozit cãtre bugetul de stat, greşit, în alt cont ?

De exemplu, dacã ai o microîntreprindere proaspãt înfiinţatã, şi ai reuşit sã te înregistrezi ca plãtitor de TVA şi sã angajezi o persoanã cu normã de 2 ore pe zi , vei avea de plãtit : TVA, obligaţii salariale şi impozitul pe venitul microîntrepinderilor.

Aceasta este situaţia tipicã a firmelor înfiinţate de întreprinzãtori care sunt angajaţi de regula ai unei firme, şi care în timpul liber deruleazã mici activitaţi antreprenoriale.

Cum şi unde facem plata (în relaţia cu bugetul statului) ?


Tichetele cadou se pot utiliza pentru :

• campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamã şi publicitate, precum şi pentru

• cheltuieli sociale.

a) Tichetele de cadouri pentru cheltuieli sociale se vor taxa cu cota de 16%, aferenta impozitului pe venit, platibil de salariatul beneficiar.

Valoarea tichetelor cadou luată în calcul la determinarea impozitului pe veniturile din salarii, este valoarea nominală. Veniturile respective se impozitează ca venituri din salarii în luna în care acestea sunt primite. Tichetele cadou sunt venituri impozabile chiar dacã sunt oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, în limita a 150 lei.

Subliniem cã tichetele se impoziteazã în luna în care sunt primite – de exemplu, tichetele aferente lunii iunie, primite în luna iulie , se impoziteaza în luna iulie.

Nu se cuprind în baza lunară a contribuţiilor sociale obligatorii tichetele de masă, tichetele de vacanţă, tichetele cadou şi tichetele de creşă, acordate potrivit legii .

b) tichetele cadou acordate în cadrul campaniilor de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate în afara unei relaţii generatoare de venituri din salarii, persoanelor fizice , sunt incluse in categoria veniturilor din alte surse, in conformitate cu prevederile art.78 alin(2) din Codul Fiscal si a pct.152 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Pentru acestea, compania care le acordã reţine 16% la sursã.

Reţinerea se face în momentul plãţii veniturilor, de cãtre plãtitorii de venituri.

7.5.6.Repartizarea profitului

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte de la începutul exerciţiului financiar. Rezultatul exerciţiului se determinã ca diferenţa între veniturile si cheltuielile exerciţiului. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintã soldul final al contului de profit şi pierdere.


78 79

c) modul în care va fi reconsiderată această plată;d) numărul şi data documentelor prin care s-au stabilit ori s-au individualizat sumele de plată (titlurile de creanţă) pentru care se solicită corectarea erorii materiale din documentul de plată;e) numărul şi data documentului prin care s-a efectuat plata iniţială;f) suma totală achitată prin documentul de plată iniţial;g) data plăţii.

La cerere vor fi ataşate: o copie a ordinului de plată, o copie a extrasului de cont, copii de pe titlurile de creanţă şi orice alte documente ce atestă eroarea produsă.

Organul fiscal va verifica în evidenţele fiscale existenţa erorilor semnalate de contribuabili, îndeplinirea condiţiilor prevăzute anterior şi a celor de creditare a contului bugetar şi de debitare a contului plătitorului, urmând a se întocmi un referat cu propuneri de soluţionare a cererii debitorului, respectiv de îndreptare a erorilor din documentul de plată. Referatul va fi aprobat de către conducătorul organului fiscal competent în administrarea contribuabilului, potrivit legii.

După aprobarea referatului, organul fiscal competent va întocmi nota privind corecţia erorilor materiale din documentele de plată întocmite de debitori prin care s-au achitat obligaţiile fiscale. Nota privind corecţia erorilor materiale din documentele de plată întocmite de debitori prin care s-au achitat obligaţiile fiscale se aprobă de conducătorul unităţii fiscale.

Nota privind corecţia erorilor materiale din documentele de plată întocmite de debitori prin care s-au achitat obligaţii fiscale se transmite unităţii de trezorerie şi contabilitate publică, în vederea operării corecţiei în conturile bugetare corespunzătoare.

Unitatea de trezorerie şi contabilitate publică efectuează stornarea plăţii eronate şi înregistrarea sumei în conturile bugetare corespunzătore, înscrie pe cele 3 exemplare ale notei data la care s-a efectuat această operaţiune şi reţine un exemplar, restituind organului fiscal competent două exemplare.

După soluţionarea cererii contribuabilului, organul fiscal competent va transmite acestuia un exemplar al notei privind corecţia erorilor materiale din documentele de plată întocmite de debitori prin care s-au achitat obligaţii fiscale.

7.5.9.Compensarea TVA de recuperat cu TVA de platã

În situaţia în care taxa aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, care este deductibilă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa colectată pentru operaţiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada


Pentru situaţia descrisã mai sus, viramentele în “contul unic” se împart în trei :

• TVA –ul se plateşte în contul de TVA;

• Impozitul pe venitul microîntrepinderilor se plãteşte în contul bugetului de stat (tot aici se plãteşte impozitul pe profit, impozitul pe venitul din salarii, taxa pentru fondul persoanelor cu dizabilitãţi) ;

• Taxele salariale se plãtesc în contul bugetului asigurãrilor şi fondurilor speciale.IBAN-urile în care se va face viramentul le poţi gãsi pe site-ul Ministerului de Finanţe , dacã descarci aplicaţia de ordine de platã - foi de vãrsãmânt disponibilã în secţiunea de programe utile. Trebuie sã acorzi atenţie câmpului în care se poate selecta Trezoreria judeţului în care se va face plata.

Ce se întamplã când faci plata greşit, în alt cont ?

De exemplu, ai plãtit TVA-ul în contul aferent bugetului de stat, nu în contul de TVA.

În primul rând vei primi la sediu o somaţie de platã – pentru suma care nu a ajuns în contul de TVA (deşi pe fişa de plãtitor apare ca platitã în plus aceeaşi suma în contul bugetului de stat).

Ce poţi sã faci în aceastã situaţie ?Pentru a repara astfel de erori, existã prevederile Ordinului nr. 1.311 din 25 aprilie 2008 pentru aprobarea procedurii de îndreptare a erorilor materiale din documentele de plată întocmite de debitori privind obligaţiile fiscale.

Procedura de îndreptare a erorilor materiale din documentele de plată întocmite de contribuabil se aplică în următoarele situaţii:

a) plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat în alt cont bugetar decât cel corespunzător ori utilizând un cod fiscal eronat;

b) în contul bugetar, inclusiv în contul unic, au fost achitate şi alte obligaţii fiscale decât cele prevăzute a se achita în contul respectiv;

Pentru corectarea erorii se întocmeşte o cerere care trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) datele de identificare ale debitorului;b) indicarea erorii ce urmează a fi îndreptată;


80 81

În situaţia în care două sau mai multe persoane impozabile fuzionează, persoana impozabilă care preia activitatea celorlalte preia şi soldul taxei de plată către bugetul de stat, precum şi soldul sumei negative a taxei, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.

7.5.10.Deconturile de TVA cu suma negativã

Ce se intamplã dacã în decontul de taxa aveţi TVA de recuperat (altfel spus, decontul de TVA este cu sumã negativã) ?

→ Rambursarea TVA nu poate fi solicitatã dacã suma este mai mica decât 5.000 lei.

Legislaţia relevantã în acest caz este Ordinul ministrului finanţelor publice nr.2017/2011 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr.263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluţionare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare, publicat în Monitorul Oficial nr. 362 din 24 mai 2011.

Astfel, o persoanã impozabilã va putea solicita compensarea sumei negative de TVA aprobatã la rambursare cu anumite tipuri de creanţe fiscale, cu respectarea prevederilor art. 116 din Codul de procedura fiscalã. Solicitãrile de rambursare vor fi soluţionate în odinea cronologica a înregistrãrii lor la organul fiscal. În prima fazã a analizei se selecteazã deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, prin care se solicitã rambursarea unor sume mai mici sau egale cu 10.000 lei, care se solutioneazã prin emiterea deciziei de rambursare în termen de maxim 5 zile de la data depunerii decontului.

Dacã suma solicitatã la rambursare este mai micã sau egalã cu SIN-ul (standard individual negativ), decontul de TVA este considerat cu risc fiscal mic şi sistemul va genera în mod automat proiectul Deciziei de rambursare a taxei pe valoare adaugatã.

Dispoziţii speciale cu privire la deconturile negative de TVA încadrate la risc fiscal mare

Pentru fiecare decont încadrat la risc fiscal mare compartimentul de specialitate verificã, în baza de date Phoenix, daca în ultimele 12 luni, pentru persoanele impozabile care le-au depus, existã o decizie de nemodificare a bazei de impunere, pentru perioade în care a fost supusã inspecţiei fiscale, inclusiv taxa pe valoare adaugatã. Ca urmare a verificãrii se emite o listã care conţine în mod obligatoriu: datele de identificare fiscalã ale persoanei impozabile, perioada supusã inspecţiei fiscale în cazul TVA, numarul şi data deciziei de nemodificare a bazei de impunere.


de raportare, denumit în continuare sumă negativă a taxei.

După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru operaţiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute mai jos, prin decontul de taxă .

• Suma negativă a taxei, cumulată, se determină prin adăugarea la suma negativă a taxei, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei, reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu s-a solicitat a fi rambursat şi a diferenţelor negative de TVA stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.

• Taxa de plată cumulată se determină în perioada fiscală de raportare prin adăugarea la taxa de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat, până la data depunerii decontului de taxă, din soldul taxei de plată al perioadei fiscale anterioare şi a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului din diferenţele de TVA de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.

Prin decontul de taxă, persoanele impozabile trebuie să determine diferenţele dintre sumele prevăzute la cele 2 puncte anterioare, care reprezintă regularizările de taxă şi stabilirea soldului taxei de plată sau a soldului sumei negative a taxei.

• Dacă taxa de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală de raportare.• Dacă suma negativă a taxei cumulată este mai mare decât taxa de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare.

Persoanele impozabile, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.

În cazul persoanelor impozabile care sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul de taxă al persoanei care a preluat activitatea.


82 83

→ Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% inclusiv.

Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii.

→ În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:

a) 10 şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă ( faţă de 5 şi 10% cât era anterior ).b) 30 şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă.

Cota impozitului pe clădiri prevăzută mai sus se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.

→ Fac excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25 şi 1,50%, inclusiv.

La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Impozitul pe teren

Orice persoană care are în proprietate un teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual.

→ Atenţie : terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire; pe lângã alte scutiri, menţionãm şi terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice.

În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar.

Impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri pătraţi de teren, rangul localităţii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.


Dacã întreaga sumã negativã solicitatã la rambursare provine din perioade pentru care TVA a fost supusã inspecţiei fiscale şi a fost emisã o decizie de nemodificare a bazei de impunere, compartimentul de specialitate emite Decizia de rambursare a TVA.

Inspecţia fiscalã ulterioarã, inclusiv în cazul contribuabililor mari şi mijlocii, se efectueazã în maxim 4 ani de la aprobarea rambursãrii.

7.5.11.Impozite şi taxe locale

Pe lânga impozitele şi taxele menţionate mai sus, dacã deţii o societate, trebuie sã ţii cont cã existã şi impozitele şi taxele locale, dupã cum urmeazã:

a) impozitul pe clădiri;b) impozitul pe teren;c) taxa asupra mijloacelor de transport;d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;f) impozitul pe spectacole;g) taxa hotelieră;h) taxe speciale;i) alte taxe locale.

Cele mai uzuale sunt: impozitul pe clãdiri , teren, mjloace de transport şi taxa pe reclamã.Impozitul şi taxa pe clădiri

Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire.În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

Clădire este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.

În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.


84 85

plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe clădiri cumulat.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate

Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate într-un loc public datorează plata taxei anuale prevăzute în prezentul articol către bugetul local al autorităţii administraţiei publice locale în raza căreia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivă.

Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel:

a) în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este de până la 20 lei;b) în cazul oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, suma este de până la 15 lei.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul de luni sau fracţiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se afişează în scop de reclamă şi publicitate.

Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte anual, anticipat sau trimestrial, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.

7.6.Leasing

Exista doua tipuri de leasing : financiar şi operaţional. Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operaţional se efectuează la începutul contractului.

Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului. Leasingul operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.

Cum delimitãm un leasing financiar de unul operaţional ?

Un contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:


Taxa pe mijloace de transport

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport. În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate

Orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei pentru reclama, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale.Publicitatea realizată prin mijloace de informare în masă scrise şi audiovizuale, corespunde activităţilor agenţilor de publicitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, respectiv publicitatea realizată prin ziare şi alte tipărituri, precum şi prin radio, televiziune şi Internet.

Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate.

→ Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3% .

Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată obţinută sau care urmează a fi obţinută pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată.

Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se varsă la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă şi publicitate.

→ Termene de platã :

Impozitul/taxa pe clădiri, teren, mijloace de transport se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Impozitul anual de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de


86 87

Una dintre deciziile dificile pe care managementul unei companii trebuie sã o ia se referã la procentul de caştig care urmeazã sã fie distribuit sub formã de dividende şi procentul care va rãmâne la dispoziţia firmei pentru a fi reinvestit.

În general, firmele repartizeazã dividendele într-un procent care sã urmeze o evoluţie crescãtoare constantã cunoscându-se faptul ca fluctuaţiile mari de la o perioadã la alta sunt de naturã sã afecteze negativ încrederea investitorilor.

Deşi managementul unei firme ar prefera pãstrarea dividendului pentru a fi reinvestit, acesta fiind o sursa foarte convenabilã de finanţare, totuşi, pentru a pãstra o buna relaţie cu investitorii compania trebuie sã le acorde acestora un dividend rezonabil .

În stabilirea acestui procent, managerii unei companii trebuie sã ţinã cont de urmãtoarele:

• gradul de îndatorare al firmei – în cazul în care aceasta are nevoie de finanţare trebuie sã evalueaze toate celelalte modalitãţi de finanţare şi sã-şi stabileascã un raport optim între capital şi datorii.

De asemenea, trebuie evaluatã şi uşurinţa cu care firma are acces la surse alternative de finanţare (ex. de la bãnci).

• gradul de lichiditate al firmei – în cazul în care firma decide repartizarea unui anumit volum de dividende trebuie sã fie sigurã cã deţine suficiente lichiditãţi pentru a le acoperi;

• gradul de profitabilitate al firmei – o firma cu rezultate nesatisfãcãtoare nu va putea repartiza la nesfârşit dividende din rezultatele perioadelor precedente;

• legislaţia în domeniu;

• diverse limitãri impuse de contractele de finanţare semnate de firmã cu diverse instituţii;

Scopul final al activitãţii unei firme este maximizarea avuţiei acţionarilor/asociaţilor.

Acest lucru se poate face în 2 modalitãţi:• prin distribuirea de dividende şi/ sau• prin evoluţia favorabilã a valorii de piaţã a firmei.

Un factor important în influenţarea valorii de piaţã a unei firme este tocmai politica de dividende. Creşterea stabilã a dividendelor acordate an de an este un element


a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul duratei contractului de leasing;b) locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic în comparaţie cu valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi exercitată;c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat; d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie;e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.

→ Atenţie :• În cazul leasingului financiar , amortizarea o înregistreaza locatarul, iar în cazul leasingului operaţional, amortizarea o înregistreazã firma de leasing;

Dacã doreşti sa cumperi o maşinã pe firma, trebuie sã ai în vedere faptul cã din punct de vedere fiscal, nu poti sã deduci TVA-ul aferent valorii maşinii . Însa, dacã vei achiziţiona maşina în leasing, vei putea sã deduci TVA-ul de pe facturile de leasing.

Amortizarea maşinii este o cheltuiala deductibilã, la fel şi cheltuielile de întreţinere şi reparaţii, însa din 2012 cheltuielile cu combustibilul sunt considerate cheltuieli deductibile in proportie de 50%.La fel si TVA-ul este deductibil in proportie de 50%. In 2011 aceste cheltuieli precum si TVA-ul au fost integral nedeductibile.

7.7.Dividende

7.7.1.Principii generale ale politicii de acordare a dividendelor

Politica de divindende joacã un rol important în relaţia companiei cu acţionarii sãi şi are o influenţã mare asupra evoluţiei firmei pe piaţã.

Una dintre deciziile dificile pe care managementul unei companii trebuie sã o ia se referã la procentul de câştig care urmeazã sã fie distribuit sub forma de dividende şi procentul care va rãmâne la dispoziţia firmei pentru a fi reinvestit.

7.7.2.Politica de dividende

Politica de divindende joacã un rol important în relaţia companiei cu acţionarii sãi şi are o influenţã mare asupra evoluţiei firmei pe piaţã.


88 89

8.Guvernanţa corporativã

Conceptul de guvernanţã corporativã este mai puţin cunoscut în Romania.

Termenul “corporate governance” desemneazã ansamblul de reguli prin care o companie este condusã şi controlatã.

Guvernanţa corporativã este combinaţie a elementelor de control care opereazã împreunã pentru a reglementa relaţia dintre toţi cei care au un interes în companie :

• acţionarii;• managementul;• angajaţii;• clienţii;• furnizorii, etc.

Sursele legale care reglementeazã acest tip de relaţii se regãsesc în legislaţia referitoare la societãţile comerciale, la insolvenţã, diverse reglementãri financiare, etc.

Exemple de acte care contravin guvernanţei corporative sunt: spãlarea banilor, utilizarea informaţiilor confidenţiale pentru a obţine caştiguri la tranzacţionarea titlurilor, etc.Una din prevederile specifice conceptului este necesitatea separãrii consiliului de administraţie de managementul firmei. Consiliul de administraţie ar trebui sã urmãreascã activitatea managementului şi sã se asigure cã acesta face o raportare corectã cãtre acţionari. Acest lucru nu se poate întampla atunci când CEO -ul este una şi aceeaşi persoanã cu preşedintele consiliului de administraţie. Acesta este un model specific Marii Britanii.

Prin guvernanţa corporativã se urmãreşte creşterea performaţei companiei şi armonizarea diferitelor grupuri de interese. În special, dupã marile scandarilor care au zguduit companii precum WorldCom sau Enron guvernele şi autoritãţile de control şi-au canalizat atenţia pe stabilirea unui sistem mai eficient de guvernare a companiilor.

Una dintre organizaţiile care s-a concentrat asupra implementãrii unui regim de guvernanţã corporativã este OECD. Principiile OECD vizeazã asigurarea unui cadru transparent şi care sã respecte legislaţia în vigoare, specificarea clarã a drepturilor acţionarilor (în cele din urmã guvernanţa corporativã trebuie sã apere drepturile acţionarilor), transparenţa informaţiei, stabilirea rolului consiliului de administraţie astfel încat acesta sa ţinã cont de interesele diferitelor grupuri de acţionari , etc.

cheie în stabilizarea preţului acţiunilor pe piaţã.

De aceea, atunci când managementul stabileşte politica de dividende trebuie sã fie atent ca prin deciziile pe care le ia sã nu influenţeze negativ evoluţia firmei pe piaţã.

O decizie de stopare a plãţii dividendelor e poate fi un semnal ca evoluţia firmei nu este una tocmai bunã.

Repartizarea unui nivel excesiv al dividendelor într-o anumitã perioadã poate duce la creşterea forţatã a valorii de piaţã a unei firme, aceasta devenind mult mai scumpã pentru potenţialii investitori. Acest lucru se întamplã de regulã ca o mãsurã de protecţie în situaţia unei intenţii de preluare . Preţul este crescut artificial în scopul descurajãrii achiziţiei.

7.7.3.Declararea, reţinerea şi plata impozitului pe dividende

O persoană juridică română care distribuie/plăteşte dividende către o persoană juridică română are obligaţia să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe dividende reţinut către bugetul de stat . Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit/plătit unei persoane juridice române.

Termene de declarare/platã

Impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se distribuie/plăteşte dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor.

Aceste prevederi nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor deţine, la data plăţii dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioadă de 2 ani împliniţi până la data plăţii acestora inclusiv.

Prevederile anterioare nu se aplică în cazul dividendelor distribuite/plătite de o persoană juridică română:

a) fondurilor de pensii facultative, respectiv fondurilor de pensii administrate privat;b) organelor administraţiei publice care exercită, prin lege, drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar al statului la acele persoane juridice române.


90 91

9.Inventarierea patrimoniului

8.Guvernanţa corporativã

Principii ale guvernanţei corporative:

1) Respectarea drepturilor şi tratamentul echitabil al acţionarilor;2) Respectarea drepturilor şi intereselor tutoror stakeholder-ilor (deţinãtorilor de interese);3) Definirea de roluri şi responsabilitãţi clare pentru Consiliul de Admistraţie;4) Integritatea şi comportamentul etic al echipei de management;5) Transparenţa şi prezentarea corectã a rezultatelor şi perspectivelor viitoare.

92 93


Acesta, cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil şi al conducătorului compartimentului juridic, decide asupra soluţionării propunerilor făcute, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Compensarea la inventar

Conform Ordinului 2861/09.10.2009, compensarea între plusurile şi minusurile constatate la inventar poate avea loc dacã sunt îndeplinite următoarele condiţii:

• să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;• diferenţele constatate în plus sau în minus să se refere la aceeaşi perioadă de gestiune şi la aceeaşi gestiune.

Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorată vinovăţiei persoanelor care răspund de gestionarea acestor bunuri.

Întocmirea listelor de produse compensabile

Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori materiale care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către administratori, ordonatorii de credite sau persoana care are obligaţia gestionării şi servesc pentru uz intern în cadrul entităţilor respective.

Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate.

În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţei în plus. Această eliminare se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.

În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare

Obligativitatea procedurilor proprii de inventariere

Ştiai cã în scopul efectuãrii inventarierii, conducerea entitãţii trebuie sã stabileascã


În calitate de persoanã juridicã ai obligaţia efectuãrii inventarierii generale a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar, precum şi în cazul fuziunii, divizării sau lichidării şi în alte situaţii prevăzute de lege.

Etapele inventarierii

Realizarea inventarierii patrimoniului presupune urmãrirea etapelor de mai jos :• stabilirea datei la care se va face inventarierea;• întocmirea deciziei de inventariere;• instruirea membrilor comisiilor de inventariere şi elaborarea procedurii de inventariere;• derularea efectivã a inventarierii;• întocmirea procesului verbal de inventariere;• valorificarea inventarului.

Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conţină, în principal, următoarele elemente:

• data întocmirii,• numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere,• numărul şi data deciziei de numire a comisiei de inventariere,• gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate,• data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere,• rezultatele inventarierii,• concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi persoanele vinovate, precum şi propuneri de măsuri în legătură cu acestea,• volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic,• propuneri de scoatere din funcţiune a imobilizărilor corporale, respectiv din evidenţă a imobilizărilor necorporale,• propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar şi declasare sau casare a unor stocuri,• constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor din gestiune, precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.

Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în termen de 7 zile lucrătoare de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, administratorului, ordonatorului de credite sau persoanei responsabile cu gestiunea entităţii.

94 95

10.Contabilitatea costurilor

Contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiarã au obiective diferite:

Contabilitatea financiarã raporteazã pentru exterior : autoritãţi de stat, acţionari, etc. Ea urmãreşte înregistrarea operaţiunilor economice şi furnizarea de situaţii financiare întocmite în baza unor standarde contabile general acceptate.

Contabilitatea de gestiune raporteazã pentru interiorul organizaţiei (management). Se referã atat la informaţii financiare şi nefinanciare pe care managerii le valorificã în vederea atingerii obiectivelor organizaţiei. Pe baza informaţiilor furnizate de contabilitatea de gestiune se iau decizii privind strategia organizaţiei, decizii de producţie, de vânzãri, etc.

• Contabilitatea de gestiune are un rol important în planificarea bugetelor şi nu este afectatã de constrângerile impuse contabilitãţii financiare legate de un anumit format al raportãrii.• Contabilitatea de gestiune ocupã un domeniu mult mai larg decât contabilitatea financiarã care se axeazã pe întocmirea situaţiilor financiare.

Pe lângã contabilitatea financiarã şi contabilitatea de gestiune s-a dezvoltat şi conceptul de contabilitate a costurilor.

Contabilitatea costurilor oferã informaţii atât pentru contabilitatea de gestiune cât şi pentru contabilitatea financiarã. Infomaţiile furnizate se referã la costuri : costurile achiziţionãrii , gestionãrii resurselor, etc şi sunt atât de naturã financiarã cât şi nefinanciarã.

În perioada actualã contabilitatea costurilor şi-a accentuat importanţa. Unul dintre obiectivele sale majore este reducerea continuã a costurilor. Contabilitatea costurilor face parte dintr-o strategie managerialã generalã.

10.1. Costuri fixe şi costuri variabile

Separaţia costurilor în costuri fixe şi variabile este cel mai des întâlnitã în cadrul sistemelor contabile şi are o deosebitã utilitate în urmãrirea evoluţiei costurilor.

Costurile variabile sunt acele costuri care evolueazã proporţional cu volumul producţiei .

Costurile fixe sunt acele costuri care rãmân neschimbate pe o anumitã perioadã de

proceduri proprii ?

În vederea desfaşurãrii în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere şi evaluare, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregãtire corespunzatoare, tehnicã şi economicã, cunoscãtoare a domeniului de activitate (Ordinul 3055/2009).

De asemenea, Ordinul 2.861 care a intrat în vigoare din 04.11.2009 menţioneazã cã entităţile au obligaţia să emită proceduri proprii privind inventarierea, aprobate de administratorul, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligaţia gestionării entităţii.

Conform Ordinului nr 2861/2009 , art. 5 , răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legii contabilitãţii republicată, şi în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii. În vederea efectuării inventarierii, aceste persoane aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activităţii, pe care le transmit comisiilor de inventariere.


96 97

motivarea forţei de muncã.

Un alt aspect care trebuie menţionat este faptul cã acelaşi cost poate avea atât o componentã fixã cat şi una variabilã. Exemplul clasic este cel al achiziţionãrii unui abonament de telefonie, unde tariful pânã la un anumit nivel este fix, dupã care creşte proporţional cu volumul convorbirilor.


timp, indiferent de nivelul producţiei.

O delimitare corectã a costurilor în costuri fixe sau variabile este utilã în efectuarea de previziuni şi implicit la luarea de decizii la nivel de management.

De exemplu, în producţia de telefoane mobile, Samsung achiziţioneazã baterii, costul unei baterii fiind de 10 euro /bucata.

Aceasta este un cost variabil pentru Samsung, fiind direct corelat cu volumul producţiei. Dacã producţia este de 1.000 buc, atunci va achiziţiona 1000 baterii iar dacã volumul producţiei se dubleazã şi cheltuiala cu bateriile se va dubla.

Unul dintre costurile variabile cele mai reprezentative este salariul muncitorilor direct productivi. Acesta variazã în general direct proporţional cu volumul producţiei.

Costurile fixe sunt cele care nu se coreleazã cu volumul producţiei: presupunem cã Samsung deţine un spaţiu închiriat pentru hala de asamblare. Indiferent de nivelul producţiei acest cost rãmâne constant.

Însa cu cât volumul producţiei creşte , costul fix care revine pe unitatea de produs scade.

De exemplu, presupunem chiria totalã pentru hala de asamblare ca fiind 100.000 euro.

Dacã volumul total al producţiei este 100.000 buc, atunci costul fix unitar este de 1 euro/buc . În schimb, dacã volumul producţiei creşte la 200.000 buc, costul fix unitar scade la 0,5 euro/buc.

În timp ce costurile variabile au o flexibilitate ridicatã în sensul cã se adapteazã uşor nivelului producţiei (resursele se achiziţioneazã pe mãsura necesitãţilor), costurile fixe nu se adapteazã atât de uşor pentru a reflecta nivelul necesarului de resurse.

Diferenţierea între fix şi variabil trebuie urmãritã la nivelul fiecãrei entitãţi, fiindca un tip de cost ce pentru o anumitã entitate poate fi variabil, pentru alta poate avea caracter fix.

Cel mai relevant exemplu este salariul . Dacã Samsung plãteşte muncitorii în funcţie de numãrul de telefoane produse sau de ore lucrate, costul este variabil. Daca în schimb asociaţiile sindicale au încheiat cu firma un acord de platã a muncitorilor la tarif fix, stabilind salarii anuale fixe, atunci costul muncii este un cost fix. Acest sistem de remunerare gereazã costuri mai mari însã are un rol important în fidelizarea şi


98 99

Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să te înştiinţeze în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală.

După primirea avizului de inspecţie fiscală poti solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecţiei fiscale, iti va comunica data la care a fost reprogramată inspecţia fiscală.

Avizul de inspecţie fiscală trebuie sa cuprindã:a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;b) data de începere a inspecţiei fiscale;c) obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.

Comunicarea avizului de inspecţie fiscală

Avizul de inspecţie fiscală ţi se comunică, în scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale, astfel:

a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.

Avizul de inspecţie fiscală se comunică la începerea inspecţiei fiscale în următoarele situaţii:

a) în cazul efectuării unei inspecţii fiscale la un contribuabil aflat în procedura de insolvenţă;b) în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucişat, se impune începerea imediată a inspecţiei fiscale;c) pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade, impozite, taxe şi contribuţii, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală.

Emiterea avizului de inspecţie fiscală nu este necesară:a) în cazul controlului inopinat şi al controlului încrucişat;b) în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit legii;c) în cazul refacerii inspecţiei fiscale ca urmare a unei decizii de soluţionare a contestaţiei;d) pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului.

Data începerii inspecţiei fiscale este data menţionată în registrul unic de control. În cazul contribuabililor care nu deţin sau nu prezintă organelor de inspecţie fiscală

11.Gestionarea inspecţiei fiscale


100 101


2. nerespectarea reglementãrilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, respectiv de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilitãţii , cu privire la:

a) aprobarea politicilor şi procedurilor contabile prevãzute de legislaţie;


b) utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate;


c) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referã, pãstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;


d) efectuarea inventarierii;


e) întocmirea, semnarea şi depunerea în termenul legal la unitãţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice a situaţiilor financiare anuale şi, dupa caz, a situaţiilor financiare anuale consolidate, precum şi a raportarilor contabile;

Amenda:

• la cele referitoare la întocmire şi semnare, cu amenda de la 2.000 lei la 3.000 lei;• cea referitoare la depunerea în termenul legal, cu amenda de la 300 lei la 1.000 lei, dacã perioada de întârziere este cuprinsã între 1 si 15 zile lucratoare, cu amenda de la 1.000 lei la 3.000 lei, dacã perioada de întarziere este cuprinsã între 16 si 30 de zile lucrãtoare, şi cu amenda de la 1.500 lei la 4.500 lei, dacã perioada de întarziere depãşeşte 30 de zile lucrãtoare;

f) întocmirea, semnarea şi depunerea la Ministerul Finanţelor Publice şi la unitãţile teritoriale ale acestuia, precum şi la instituţiile publice ierarhic superioare a situaţiilor financiare trimestriale şi anuale ale instituţiilor publice, potrivit legii;



registrul unic de control, această dată se înscrie într-un proces-verbal de constatare.

Dacă inspecţia fiscală nu începe la 15 zile de la data prevăzută în aviz, vei fi înştiinţat, în scris, asupra noii date de începere a inspecţiei fiscale.

→ Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

11.1.Ce ar fi bine sã ştii ?

Atunci când urmeazã sã avem o inspecţie fiscalã, ar fi bine sa ştii urmãtoarele:

• Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani. Termenul de prescripţie a începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală.

•Va trebuie să pui la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale. Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul. Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta. Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecţia fiscală se poate desfăşura şi în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului fiscal.

11.2.Noile contravenţii şi amenzi prevãzute în Legea actualizatã a contabilitãţii

În Monitorul Oficial Nr. 285 din 22 aprilie 2011 a fost publicatã Ordonanţa de Urgenţã nr. 37/ 2011 pentru pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991.

Între modificarile aduse de Ordondanţa este şi cuantumul amenzilor ce pot fi acordate de autoritãţi pentru nerespectarea prevederilor Legii Contabilitãţii.

Constituie contravenţie urmãtoarele fapte:

1. deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fãrã sã fie înregistrate în contabilitate;


102 103

12.Arhiva

Care este procedura de pãstrare a evidenţelor contabile şi fiscale ale persoanelor fizice şi juridice?

Conform Codului de procedurã fiscalã evidenţele contabile şi fiscale trebuie sã le pãstrezi, dupã caz, la domiciliul fiscal, la sediile secundare, inclusiv pe suport electronic, sau le poţi încredinţa spre pãstrare unei societãţi autorizate, sã presteze servicii de arhivare.

Prin excepţie de la aceste prevederi evidenţele contabile şi fiscale ale exerciţiului financiar în curs le poti pãstra, dupa caz, la domiciliul fiscal, la sediile secundare sau, în perioada 1-25 a lunii urmatoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru preluarea lor în vederea întocmirii declaraţiilor fiscale.

În cazul în care evidenţele contabile şi fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângã datele arhivate în format electronic eşti obligat sã pãstrezi şi sã prezinţi aplicaţiile informatice cu ajutorul cãrora s-au generat.

Totodatã, eşti obligat sã evidenţiezi veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activitãţile desfãşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricãror alte documente prevãzute de lege şi să utilizezi pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unităţile stabilite prin normele legale în vigoare, şi să completezi integral rubricile formularelor, corespunzător operaţiunilor înregistrate.

→ Potrivit prevederilor legii contabilitãţii (Legea nr. 82/1991, republicată) , registrele de contabilitate obligatorii sunt:

1. Registrul-jurnal ;2. Registrul-inventar şi3. Cartea mare

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită în orice moment identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.

Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări informatice, după caz. Marea majoritate a programelor de contabilitate permit listarea acestora direct din program.

g) depunerea declaraţiei din care sã rezulte cã persoana juridicã nu a desfãşurat activitate, respectiv a înştiinţãrii legate de alegerea unui alt exerciţiu financiar decât anul calendaristic.

Amenda: de la 100 lei la 200 lei

3.prezentarea de situaţii financiare care contin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare;


4.nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea declaraţiilor cu privire la asumarea răspunderii pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale;


5.nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere de a întocmi şi de a publica situaţiile financiare anuale;


6.nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale societãţii-mamã de a întocmi şi de a publica situaţiile financiare anuale consolidate;


7.nerespectarea obligaţiei privind auditarea, conform legii, a situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate;



104 105

şi de pasiv. Elementele de activ şi de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul acestora la sfârşitul exerciţiului financiar.

În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele intrărilor şi se scad rulajele ieşirilor de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului financiar.

Pe baza Registrului-inventar şi a balanţei de verificare de la 31 decembrie se întocmeşte bilanţul care face parte din situaţiile financiare anuale, ale cărui posturi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, şi ale reglementărilor contabile aplicabile, trebuie să corespundă cu datele înscrise în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv stabilită pe baza inventarului.

⌂ Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor, mişcarea şi existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză şi sistematizare şi conţine simbolul contului debitor şi al conturilor creditoare corespondente, rulajul debitor şi creditor, precum şi soldul contului. Registrul Cartea mare poate conţine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate. Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare.

Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fişa de cont pentru operaţiuni diverse.

Editarea Cărţii mari se efectuează la cererea organelor de control sau în funcţie de necesităţile proprii.

Externalizarea serviciului de arhivare

Registrele şi documentele justificative şi contabile se pot arhiva, în baza unor contracte de prestări de servicii, cu titlu oneros, de către alte persoane juridice române care dispun de condiţii corespunzătoare. Şi în acest caz, răspunderea privind arhivarea documentelor financiar-contabile revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii beneficiare.

Unitatea care a încredinţat documentele spre arhivare, respectiv unitatea beneficiară, va înştiinţa organul fiscal teritorial de care aparţine despre această situaţie.

Cu ocazia controalelor efectuate de organele abilitate, persoanele juridice sunt obligate, la cerere, să prezinte la domiciliul fiscal documentele solicitate.

12.Arhiva

Numerotarea paginilor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor.

⌂ Registrul-jurnal - este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează cronologic toate operaţiunile economico-financiare.

Operaţiunile de aceeaşi natură, realizate în acelaşi loc de activitate (atelier, secţie etc.), pot fi recapitulate într-un document centralizator, denumit jurnal auxiliar, care stă la baza înregistrării în Registrul-jurnal.

Societatile pot utiliza jurnale auxiliare pentru: operaţiunile de casă şi bancă, decontările cu furnizorii, situaţia încasării-achitării facturilor etc.

Orice înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul şi data documentului justificativ, explicaţii privind operaţiunile respective şi conturile sintetice debitoare şi creditoare în care s-au înregistrat sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate.

Unităţile care utilizează jurnale auxiliare pot înregistra în Registrul-jurnal sumele centralizate pe conturi, preluate din aceste jurnale.

Editarea Registrului-jurnal se efectuează la cererea organelor de control sau în funcţie de necesităţile proprii.

Persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente şi conduc contabilitatea în partidă simplă, în conformitate cu prevederile legale, întocmesc Registrul jurnal de încasări şi plăţi precum şi alte documente de evidenţă prevăzute de legislaţia în domeniu.

⌂ Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ şi de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii.

Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării unităţii, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, pe bază de inventar faptic.

În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate după natura lor, suficient de detaliate pentru a putea justifica conţinutul fiecărui post al bilanţului.

Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ

12.Arhiva

106 107

c) documentelor financiar-contabile care atestă provenienţa unor bunuri cu durată de viaţă mai mare de 10 ani – se păstrează, de regulă, pe o perioadă de timp mai mare, respectiv pe perioada de utilizare a bunurilor.

Reguli generale de arhivare

Arhivarea documentelor justificative şi contabile se face în conformitate cu prevederile legale şi cu următoarele reguli generale:

• documentele se grupează în dosare, numerotate, şnuruite şi parafate;• gruparea documentelor în dosare se face cronologic şi sistematic, în cadrul fiecărui exerciţiu financiar la care se referă acestea. În cazul fuziunii sau al lichidării societăţii, documentele aferente acestei perioade se arhivează separat;• dosarele conţinând documente justificative şi contabile se păstrează în spaţii amenajate în acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii, dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor;• evidenţa documentelor la arhivă se ţine cu ajutorul Registrului de evidenţă, potrivit legii, în care sunt consemnate dosarele şi documentele intrate în arhivă, precum şi mişcarea acestora în decursul timpului.

Eliminarea din arhivã

Eliminarea din arhivă a documentelor al căror termen legal de păstrare a expirat se face de către o comisie, sub conducerea administratorului sau a ordonatorului de credite, după caz. În această situaţie se întocmeşte un proces-verbal şi se consemnează scăderea documentelor eliminate din Registrul de evidenţă al arhivei.

12.Arhiva

Organele de control ale Ministerului Economiei şi Finanţelor pot interzice arhivarea registrelor, a documentelor justificative şi contabile şi în alte locaţii decât la domiciliul fiscal sau la sediile secundare, dacă consideră că acestea nu sunt păstrate corespunzător.

⌂ Termene de pãstrare:

• statele de salarii : 50 de ani;

• registrelor şi a documentelor justificative şi contabile : 10 ani cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia:

a) facturilor aferente bunurilor de capital, respectiv bunurilor imobile, care stau la baza determinării taxei pe valoarea adăugată deductibile pentru persoanele impozabile cu regim mixt şi persoanele parţial impozabile în conformitate cu prevederile Codului fiscal, se vor păstra conform termenului prevăzut la art. 149 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform acestui articol persoana impozabilă trebuie să păstreze o situaţie a bunurilor de capital care fac obiectul ajustării taxei deductibile, care să permită controlul taxei deductibile şi al ajustărilor efectuate. Această situaţie trebuie păstrată pe o perioadă care începe în momentul la care taxa aferentă achiziţiei bunului de capital devine exigibilă şi se încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita ajustarea deducerii. Orice alte înregistrări, documente şi jurnale privind bunurile de capital trebuie păstrate pentru aceeaşi perioadă.

b)documentelor prevăzute mai jos care se pot păstra pe o perioadă de numai 5 ani dacă necesităţile proprii ale unităţii nu impun păstrarea acestora pe o perioadă de timp mai mare: notă de recepţie şi constatare de diferenţe, bon de primire în consignaţie, bon de predare, transfer, restituire, bon de consum, bon de consum (colectiv), fişă limită de consum, dispoziţie de livrare, fişă de magazie, fişă de magazie (cu două unităţi de măsură), listă de inventariere, listă de inventariere, listă de inventariere (pentru gestiuni global-valorice), chitanţă, chitanţă pentru operaţiuni în valută, dispoziţie de plată/încasare către casierie, decont pentru operaţiuni în participaţie, ordin de deplasare (delegaţie), ordin de deplasare (delegaţie) în străinătate (transporturi internaţionale),decont de cheltuieli (pentru deplasări externe),decont de cheltuieli valutare (transporturi internaţionale), notă de debitare-creditare, extras de cont, borderou de primire a obiectelor în consignaţie, borderou de ieşire a obiectelor în consignaţie, jurnal privind operaţiuni diverse (pentru conturi sintetice), fişă de cont pentru operaţiuni diverse, fişă de cont pentru operaţiuni diverse (în valută şi în lei) decizie de imputare, angajament de plată.

12.Arhiva

108 109

13.Indicatori şi utilitatea lor

2. Lichiditatea imediatã

Lichiditatea imediatã = (active curente – stocuri )/datorii curente

Firmele nu pot converti foarte repede toate activele lor curente în numerar. Existã tipuri de activitãţi în care mişcarea stocurilor este foarte înceatã, stocurile nefiind foarte lichide datoritã unui ciclu lung de fabricaţie. De aceea, în asemenea situaţii este relevant calculul indicatorului lichiditãţii imediate.

Lichiditatea imediatã ar trebui sa fie cel puţin egalã cu 1 pentru firmele cu o mişcare lentã a stocurilor. Pentru firmele cu o vitezã de rotaţie rapidã a stocurilor, poate sã scadã chiar şi sub 1, fãrã a sugera cã firma ar avea dificultãţi financiare.

Lichiditatea unei firme este strâns legatã de modul în care conducerea gestioneazã capitalul de lucru.

Capitalul de lucru este reprezentat de stocurile de materii prime, materiale, produse finite şi diferenţa dintre crenţe şi datorii.

Capitalul de lucru net este reprezentat de diferenţa între activele curente şi datoriile curente.

Analiza capitalului de lucru trebuie sã ţinã cont şi de domeniul de activitate în care opereazã firma :

De exemplu:

• hipermarketurile (Carrefour , Cora ) încaseazã tot ceea ce vând în numerar, oamenii plãtind pentru achiziţiile lor cash sau utilizând cardurile bancare. Achiziţiile lor de la furnizori sunt realizate de regulã pe bazã de credit comercial. Din acest motiv, ele deţin importante sume în numerar pentru care trebuie sã gãseascã diverse modalitãţi de a-l valorifica.

• Dimpotrivã, furnizorii acestor mari hipermarketuri, vând şi cumpãrã pe baza de credit comercial. În cazul lor este foarte importantã gestionarea acestui flux – adesea trebuind sã se recurgã la finanţare pe termen scurt de la bãnci, altfel firmele neputându-şi susţine cash flow-ul.

Accesul la finanţare este o problemã cheie pentru astfel de agenţi economici.

În cazul firmelor nou înfiinţate dificultatea intervine din mai multe motive :


Obligaţia întocmirii situaţiilor financiare, cel puţin anual, este normatã în fiecare ţarã, prin legislaţiile naţionale. Pe de altã parte, standardele internaţionale de contabilitate stabilesc reguli ferme de întocmire şi prezentare a acestora.

De cele mai multe ori, ca şi contabili sau mici antreprenori, întocmim situaţiile financiare pentru firmele a cãror activitate o cunoaştem utilizând anumite machete, programe puse la dispoziţie de Ministerul de Finanţe sau chiar obţinem cifrele finale cu ajutorul programelor de contabilitate mai mult sau mai puţin performante. Ne punem întrebarea însa dacã ştim sã “ citim “ situaţiile financiare ale altor firme, din ţarã sau chiar de pe piaţa internaţionalã , dacã reuşim sã tragem concluzii pertinente din simpla analizã a datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere.

Dacã privim la bilanţ sau la contul de profit şi pierdere cum ştim dacã evoluţia firmei este bunã sau rea ?

Dacã am fi investitori, cum am decide dacã trebuie investit într-o anumitã firmã sau nu ?

În general, indicatorii sunt cei mai relevanţi în obţinerea unor informatii relevante despre evoluţia firmei.

Sunt patru mari categorii de indicatori :

• indicatori de lichiditate;• indicatori de risc;• indicatori de profitabilitate;• indicatori de activitate;

Indicatori de lichiditate :

1. Lichiditatea curentã

Lichiditatea curentã = active curente/ datorii curente;

Acesta este indicatorul standard pentru mãsurarea lichiditãtii şi reflectã mãsura în care activele curente ofera garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente. Valoarea recomandată acceptabilă este în jurul valorii de 2.

110 111


a) ROCE – Return on capital employed sau Rentabilitatea capitalului angajat – care este frecvent utilizat de acţionari pentru a stabili performanţa echipei de management.

Roce = ((Profit înaintea plãţii dobânzii şi impozitului pe profit / Capital angajat)*100

unde, capitalul angajat = total active – datorii sau capitalul angajat = capitalul acţionarilor + datoriile pe termen lung.

Cum putem evalua acest indicator?

Acesta se poate efectua prin urmãtoarele trei comparaţii :

a) comparaţii cu perioadele precedente ;b) comparaţii cu ROCE obţinut de alte companii;c) comparaţii cu rata curenta a pieţei pentru împrumuturi.

Este aproape imposibil sã analizãm evoluţia profitului fãrã a analiza capitalul utilizat în producerea lui, de unde şi importanţa acestui indicator care aratã nivelul profitului, ca procent din capitalul angajat.

b) Marja brutã din vânzãri

(Profitul brut din vânzãri/ Cifra de afaceri) X 100

O scãdere a procentului poate scoate în evidenţa faptul cã entitatea nu este capabilã sã işi controleze costurile de producţie sau sã obtinã preţul de vânzare optim.

Indicatorii de activitate (indicatori de gestiune) furnizeazã informaţii cu privire la:

• Viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de trezorerie ale entitãţii;• Capacitatea entitãţii de a controla capitalul circulant şi activitãţile comerciale de bazã ale entitãţii;

a) Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor) aproximeazã de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exerciţiului financiar :

Costul vânzãrilor/ Stoc mediu = numãr de ori

sauindica numãrul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate :

(Stoc mediu/ Costul vânzãrilor) x 365 = numãr de zile de stocare


• accesul la finanţare bancarã este mai dificil datoritã lipsei unui istoric care sã genereze încredere în situaţia economicã a firmei;• furnizorii firmei vor dori sã se asigure împotriva riscului de neplatã şi vor fi sceptici la acordarea unui credit comercial;• clienţii vor încerca la rândul lor sã extindã perioada de platã ;

Prin urmare, atunci când doreşti sã analizezi lichiditatea firmei sau sã iei mãsuri de îmbunatãţire, trebuie sã ai în vedere urmãtoarele trei arii de atac:

1. Stocurile : trebuie sã fie rotite cât mai rapid;

2. Furnizorii : idealã este obţinerea unui credit comercial cât mai generos din punct de vedere al termenului de platã;

3. Clienţii : aceştia vor avea nevoie de un anumit timp pânã la efectuarea plãţii. Ideal ar fi ca acesta sa fie cât mai redus.

Indicatori de risc:

a) Indicatorul gradului de îndatorare

(Capital împrumutat/ Capital propriu) X 100

sau

(Capital împumutat/ Capital angajat) X 100

unde:

- capital împrumutat = credite peste un an;- capital angajat = capital împrumutat + capital propriu.

b) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor : determinã de câte ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobânda.

Profit înaintea plăţii dobânzii şi impozitului pe profit / Cheltuielile cu dobânda

Cu cât valoarea indicatorului este mai micã, cu atât poziţia entitãţii este consideratã mai riscantã.

Indicatori de profitabilitate: exprimã eficienţa entitãţii în realizarea de profit din resursele disponibile:

112 113


cu o creştere rapidã a activitãţii.

Chiar dacã o asemenea afacere obţine profit, este posibil sã aibã serioase probleme datorate în principal lichiditãţii scazute. Astfel de firme se confruntã cu problema lipsei numerarului pentru achitarea datoriilor sale, pe mãsurã ce acestea devin scadente.

Exista câteva “simptome” care indicã overtrading-ul:

1. o creştere rapidã a cifrei de afaceri;2. o creştere rapidã a activelor,iar rata de creştere a stocurilor şi a creanţelor depãşeste rata de creştere a vânzãrilor.3. o creştere nesemnificativã a capitalului.

Investiţiile în active sunt susţinute de :

• datoriile faţã de furnizori : se poate observa o creştere a termenului de platã a furnizorilor;• existenţa creditului overdraft – care de regulã ajunge sau chiar depãşeşte limita maximã;• indicatorii de îndatorare şi lichiditate de deterioreazã;• proporţia activelor finanţate cu capital adus de acţionari scade în favoarea celor finanţate prin credit;

4. rata lichiditãţii curente scade; la fel şi rata lichiditãţii imediate; societatea poate avea un deficit de numerar (datoriile curente sunt mai mari decât activele curente).


b) Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi:

• calculeazã eficacitatea entitãţii în colectarea creanţelor sale;• exprimã numãrul de zile pânã la data la care debitorii işi achitã datoriile cãtre entitate.

Sold mediu clienţi/ Cifra de afaceri x 365

O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienţilor şi, în consecinţa, creanţe mai greu de încasat (clienţi rãu platnici).

c)Viteza de rotaţie a creditelor-furnizor:

• aproximeazã numãrul de zile de creditare pe care entitatea il obţine de la furnizorii sãi. În mod ideal ar trebui sã includã doar creditorii comerciali.

Sold mediu furnizori/ Achiziţii de bunuri (fãrã servicii) x365

d)Viteza de rotaţie a activelor imobilizate:

• evalueazã eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumitã cantitate de active imobilizate.

Cifra de afaceri/ Active imobilizate

e)Viteza de rotaţie a activelor totale

Cifra de afaceri/ Total active

Overtrading

Overtradingul se întalneşte atunci când o entitate încearcã sã facã prea mult, prea repede şi cu prea puţin capital pe termen lung. Cu alte cuvinte, o entitate acceptã un volum de muncã suplimentar ca urmare a cererii pieţei, dar pentru realizarea acestui lucru are nevoie de un numãr mai mare de angajaţi şi un volum mai mare de capital de lucru decât sunt diponibile în momentul actual.

Capitalul de lucru este diferenţa dintre active curente şi datorii curente.

Overtrading-ul este o problemã comunã şi se întamplã la majoritatea start-up-urilor

Finante pentru intreprinzatori

Documents

Transcript of Finante pentru intreprinzatori