Filozofia lui Blaga

Ganditor si poet, om de culura si artist, Lucian Blaga a marcat prin personalitatea sa, mai mult de cinci decenii, spiritualitatea romaneasca.Lucian Blaga formuleaza ideea deschiderii filozfiei catre sensul vietii, a intelegerii a limitelor cunoasterii, a misterelor lumii. Pentru filozoful roman lumea are un mister care nu poate fi cunoscut de om; dar acesta renuntand cu bucurie la cunoasterea absolutului, isi asigura si amplifica posibilitatea si capacitatea de creatie.Sistemul filozofic blagian este, in complexitatea sa, o compozitie de esenta speculativa cu privire la conditia umana si incearca sa surprinda toate laturile de manifestare creativa a spiritului. Nu este surprinzator ca descoperim in cea mai dificila i importanta opera a sa, Trilogia cunoasterii, ce conine Eonul dogmatic, Cunoasterea luciferic i Cenzura transcedent, c, la baza teoriei sale a cunoaterii, Blaga pune drept crmid o antinomie.Prima treapta sprituala a sistemului sau este simbolizata de principul Marele Anonim. Este existenta caruia i se datoreaza oricare alta, ea neavand nevoia de una pentru a se intemeia, este misterul in totaliatea sa.Marele Anonim intemeiaza modurile ontologice (al cristalelor, al plantelor, al animalelor, modul uman si cel al fiintei divine), caracterizate prin feluri de a fi si orizonturi, adica prin intesitatea si complexitate, cel mai important dintre ele fiind modul ontologic uman. El cuprinde felul de a fi creator al omului (rolul sau de plasmuitor al lumii), fiindu-i propriu doua orizonturi: orizontul lumii concrete si cel al necunoscutului. Daca primul asociaza pe om biologicului, naturii, cel de-al doilea, specific uman, face din el fiinta istorica, conferindu-i superioritate decisiva ca individ si ca gen. Primul orizont ii corespunde omul paradisiac, iar celui de al doilea omul luciferic. Delimitarea va fi folosita de Blaga la intemeierea conceptelor teoriei cunoasterii.Teoria cunoasterii releva doua atitudini asupra perceperii universului ca o taina. Una dintre ele poarta numele de cunoastere paradisiaca si se defineste prin numirea obiectelor, prin limitarea lor la concept, este o cunoastere paradisiaca si se defineste prin numirea obiectelor, prin limitarea lor la concept, este o cunoastere empirica, analitica, rationala, logica in ultima instanta, indepartand omul de emotia participarii la misterul universal. O cunoastere paradisiaca, cunoastere cantitativa (ndeparteaza misterele pe rnd fara sa intre n adncul lor, a fiecaruia), este cunoasterea propusa de Kant, prin care ceea ce nu cunoastem, misterele, sunt reduse numeric, cantitativ, folosind analogia cu ceea ce noi avem a priori n capul nostru, n creierul nostru, cu spatiul, cu timpul si cu conceptele categoriale. Aceasta cunoastere se face pas cu pas prin eliminarea cunoscatoare a misterelor unul cte unul, eliminare prin intelegere logica, prin ratiune, si depozitare n memorie.Respigand acest demers, Blaga alege cunoasterea de tip luciferic, intuitiva, simpatetica, poetica participativa, care separa obiectul in doua parti, cea vizibila (fanica) si cea tanuita (criptica), intentia fiind de a potenta partea ascunsa, astfel incat sa se regenereze misterul lumii primordiale. Este o cunoastere calitativa care vrea sa rupa din mister att ct ne este dat sa putem cunoaste (este iarasi greu de a separa cantitativul de calitativ).In termenii din eseul Eonul Dogamtic, prima modalitate de luare in posesie a universului este numita plus-cunoasterea, iar cea de-a doua minus-cunoastere.Aspiratia de a fi creator nu lipseste nici unui om, dar el nu poate fi nici cunoscatorul absolut al misterului, desi tedinta este intotdeauna prezenta. Marele Anonim ii frange posibilitatea de patrundere in mister prin cenzura transcedenta.Cenzura transcedenta, care rapeste omului cunoasterea absoluta, exprima metaforic relatia dintre finitatea individului si infinitatea absolutului.In evaluarea mosteniri culturale a filozofiei interbelice, critica a acordat o atentie deosebita operei lui Blaga, ce a relevat trasaturile specifice ale demersurilor sale, fiind creatorului unui sistem logic coerent, in centrul caruia se sta notiunea de mister.