Bibliografie: Coltescu Negulescu P. Copleston Filosofia practica a lui Kant, Iasi,

LUCRU INDIVIDUAL: Recenzie pe lucrarea Filosofia practica a lui Kant sau Hegel secret. Sau orice lucrare consacrata filosofia lui Kant.

PRELEGEREA DIN 06.09.12

Subiect: Premisele aparitiei si trasaturile fundamentale ale filosofiei clasice germane.1. Reprezentantii si trasaturile caracteristice.2. Iluminismul german – premisa teoretica a filosofiei calsice germane(FCG);Incepe in sec al 18 pana la mij sec. al 19-lea.Primul reprezentant e Immanuel Kant (1724-1804), Johann Gotlieb Fichte (1762-1814);

Schelling (1775-1854); Hegel( 1770-1831); Feuerbach (1804-1872).FCG se dezvolta in conditii specifice de transformari sociale. Schimbari produsee in rezultatul

marii revolutiei franceze din 1789 care a proclamat ca lege a vietii sociale sintagma LIberte, Egalite, Fraternite! Deasemene starea deplorabila din Germania a contribuit la schimbare de paradigma. Statele mici care formau Germania cu aparatul birocratic specific fiecarui burgher faceau imposibil edificarea unui stat prosper si stabil. [Cauzele aparitiei inegalitaii dintre oameni, Supraomul]

Raboiul de 30 de ani din germania sa dus pe motive religioase care sa ingheiat cu pacea de la Vesfalia. Declinul social din Germania constituie premisa pentru aparitia a ceva nou.

De citit Goethe Faust

PRELEGEREA DIN 07.09.12

In aceste conditii precare cultura germana in ansamblu si filosofia germana au reprezentat cao compensare fata de starea social economica. Sa dezvoltat o filosofie si literatura (Wolf, Lessiing, Herder, Goethe, Shiller).

Cercetatorii considera ca anume lipsa libertatilor politice a determinat manifestarea acestei libertati in gandire si creatie nonpolitica. Astfel in loc unei revolutii sociale are loc o revolutie in literatura si in special filosofie. Se pune fundamentul gandirii dialectice care promoveaza o permanenta dezlvoltare si transformare, totul e supus pemanentei miscari. Intreaga lumea e reprezentata ca un permanent proces. Acest proces in viziunea filosofilor german va fi bazat pe progres. Filosofii acest perioade sunt optimisti. Promoveaza optimismul social si gnoseologic, cred in capacitatea omului de a cunoaste lumea si a o transforma in corespundere cu interesele si scopurile sale.

Filosofia calsica germana poarta un caracter academic si sistematizat. Filosofii erau si profesori si nu niste fiinte solitare care scriiau doar pentru ei. Deaceia sistemele filosofice elaborate sunt complete care includ toate domeniiile de cercetare a filosofiei (ontologia, gnoseologia, etica estetica, filosofia dreptului, istoria filosofiei, antropologia, filosofia religiei).

FCG au facut o sinteza a filosofiilor precedente, prin urmare erau in primul rand istorici ai filosofiei, Inlaturand conceptiile contrare ale empirismului si rationalismului au sintezat o noua teorie.

FCG are reprezentanti in toate orientarile filosofice:

Kant – dualist, idealism transcendental;Schelling si Hegel – idealism obiectiv;Fichte – idealism subiectiv;Feuerbach – materialism antropologic etc.FCG a reprezentat apogeul dezvoltarii filosofiei moderne anume prin ideea ca in baza ratiunii,

drepturilor politice este posibila obtinerea libertatii si formarea unei personalitati bazate pe principii etico-morale.

Progresul istoriei este progresul constiintei de libertate (Hegel).Pentru acasa: conditiile social economice a FCG, descoperirile din stiinta.

Iluminismul german

E o miscare culturala si ideologica din Anglia, Franta, Germania, Tarile Romanesti.Principala trasatura a iluminismului este emanciparea omului de orice tip de exploatare,

toleranta religioasa, recunoasterea posibilitatii si crearea contiilor pentru progresul social si cultural. Educatia, instruirea sunt principalele conditii pentru progres.

Cristian Wolff (1679-1754) Lucrari: Filosofia rationala sau logica, Filosofia prima sau ontologia, Cosmologia generala, Psihologia rationala, Teologia naturala.

A activat ca profesor la Hale si Marburg, avand ca elev pe M. Lomonosov. Era adept a lui Leibniz. E considerat deist- D-zeu a creat lumea, ratiunea, care provine din intelectul divin, deci totul in lume e rational, pot fi cunoscute cu ajutorul ratiunii. (contrar ratiunii scolastice care nu putea cunoaste ceva superior ei).

Exista fizica rationala care corect si cu sens explica natura sau teologie rationala. Deasemenea etica rationala, psihologie rationala, teologie, cosmologie rationala.

Wolf, desi rationalist, apreciaza experienta in obtinerea cunostintelor dar totusi, ca si Leibniz, cunostintele riguroase sunt obtinute prin ratiune. Wolff vorbeste despre filosofie divizand cunostintele filosofice in mai multe tipuri:

-stiinte rationale teoretice (ontologia, cosmologia, teologia si psihologia rationala-esenta sufletului);

-stiinte rationale practice (etica, politica si economia);-stiinte empirice teoretice (teleologia, fizica teoretica, psihologia empirica);-stiinte empirice practice (tehnologiile si fizica experimentala);Idei ontologice: La baza oricarei existnte se afla materia si forma (adept al materialismului lui

Descartes) Materia reprezinta o intindere corporala iar forma este principiul activ. Scopul suprem al dezvoltarii sociale si intelectuale este de implementa norme morale bazate pe echitate, dreptate si libertate in constiinta persoanelor supuse educatiei.

PENTRU ACASA: despre Wolff si Lessing.

Lessing (1729-1781) a studia teologia la Universitatea din Leibniz, era iner cugetator, teresat de istorie, literatura, si filosofie.

Lucrari: Tanarul savant, Evreul liber cugetator, Dramaturgia din camburg, Emilia Halubpi, Natan inteleptul, Laocoon sau despre limitele picturii si poeziei.

In aceste lucrari apordeaza sculptura, pictura si poezia ca modalitatii de reflectare a realitatii. Ajunge la concluzie ca in sculpura si pictura imaginea e statica, iar poezia e o reflectare dinamica. Lessing aprecia miscarea, dinamismul in toate lucrurile si fenomenele. Daca ar fi pus sa aleaga rezultatele unei cercetari si procesul de cercetare, el ar alege ultima. In “Educatia genului uman” relateaza despre rolul important pe care il are religia in educatie. Principiile morale dezvaluite prin revelatie constituie esenta naturii umane. Religia e imanenta, fireasca omului. Idealul spre care

trebuie sa tinda omenirea e umanismul. Crede ca va veni timpul care se va numi epoca unei noi evanghelii. Ea va consta in inima curata si virtutea se va iubi pentru ca e virtute.

Religia spre care trebuie sa tindem este umanismul, care consta in:- Respectarea demnitatii si a drepturilor omului;- Recunoasterea personalitatii umane ca valoare suprema;- Statul sa aiba grija de dezvoltarea multilaterala a omului;- Crearea conditiilor favorabile pentru viata.

Herder (1744-1803) face studiile la Konigsberg. Lucrarea principala: Idei cu privire la filosofia istoriei omenirii (1784-1791) Dezvoltarea istorica a unnui popor este determinata de factorul geografic (clima, solul, resursele naturale, reteaua hidrografica [MONTESQUE] Astfel, identifica indeletnicirile popoarelor determinate de factorul geografic[CARE SUNT ELE?]. In “Scrisori despre umanism” remarca ca umanismul este o dovada a progresului social si ca trebuie ca orice eveniment si stat sa fie apreciat dupa umanism.O natiune nu poate sa prospere in detrimentul alteia caci e antiuman. Cheama popoarele lumii sa se intreaca in stiinta si arta iar de razboaie sa se dezica. Sa patrunda sentimentul de simpatie fata de toate natiunile.

Goethe (1749-1832) a studia la Strasbourg unde a avut ocazia sa-l cunoasca pe Spinoza. [IA FOST PROFESOR, DISCIPOL?] In poemul Faust sunt tratate relatiile dintre om-societate-natura, locul omului in univers. Universul si natura sunt armonioase, perfecte. Totul raul in mare parte e antropogenic. Lucrul bun e ca omul tinde sa cunoasca si sa intaleaga aceasta lume [DAR NU PE SINE...POATE DACA SA-R CUNOASTE MAI BINE AR STII CUM SA EVITE RAZVOAIELE]

P/U ACASA: tot si despre toate care sa vorbit si nu…

PRELEGEREA DIN 20.09.12

Sitemul filosofic a lui Immanuel Kant (1724-1804)

1) Viata si opera. Etapele evolutiei spirituale;2) Conceptia cosmogonica. Ideile stiintifico-naturaliste;3) Ideile filoszofice in perioada pre-critica.

1) Kant este primul reprezentat al FCG. Sa nascut si a activat in Koningsberg. Tatal sau era meserias care producea ustensiile pentru carne. Maica sa eara o femeie pioasa. Intre 1732-1740 invata la o scoala teologica Colegiul Frederecian, invata limbile clasice. Apoi intre 1740-1746 invata l Universitatea din Koningberg. Martin Ktusten pofeosrul sau iia inspirat dracgostea fata de filosofiee. Inavata conceptiile lui Leibniz, Wolff. In 1746 absolveste universitatea cu teza Idei despre adevarata masura a fortelor vii. Aici el compara forta lui Leibniz cu a lui Newton. Lucreaza timp de noua ani profesor de familie. Din 1755 incepe cariera universitara ca privatdocent. Tot in acest an publica lucrarea Istoria generala a naturii si teoria generala cerului in ea exprima impoteza cosmogonica. In acelasi timp sustine o disertatie cu tema despre foc si Noua explicatie a primelor principii ale cunoasterii metafizice. Daturita acestor teze este acceptat ca privatdocent la Universitatea din Koningverg. A predat metafiza, logica, etica dar si matematica, geografia, dreptul. Era un profesor de tipul celor renascentisti – polimati, multilaterali.

Dina 1770 devine profesor titular si preda logica si metafizica pana in 1797. Intre timp a fost rector a universitatii din Kningberg. (1786-1797) membru al academiei din berlin incept cu anul 1786, membru al academiei din Sank-Pederburg ince[and cu ’96 si balbkam . Era o persoane disciplinata avea un orar strict de muncata si odihna. Locuitorii isi reglau ceasorncile dupa rutina lui Kant. In evolutia spirituala a lui Kant se deosebesc doua perioade mari:

1) Pre-critica. Tine din 1746-1770. Aceasta este perioada cand el a fost preocupa de stiintele naturii si de ipoteza cosmogonica.

2) Perioada critica/criticista. 1770-1804 cand elaboraza sistemul filosofic care se numeste criticismul Kantian sau filosofia transcendentala sau iddealismului transcendetnal. In aceasta perioada scrie principalele lucrari filosofice.

Activitatea lui a fost influentata de J.J. Rouseau care cu opere sale despre educatia si contractul social la facut sa intaleaga ca esenta personalitatii umane rezitda in demnitatea si libertatea ei. Deasemenea Marea Revolutie Franceza care a pus in vizor problema drepturilor omului, filosofia istorie si filosofia statului, drepturlui. Si influenta filosofiei lui Hume care a aborda problema raportului dintre cauza si efect si problema caracterului obiectiv al relatiilor cauzale, daca exista sau sunt o impresie subec=itiva. Cica Huma la trezit pe Knat sin somnul dogmatic. Plus conflictul dintre kant si guvernul prusac in problema interpretarii religiei. In 1793 scrie lucrea RELigia doar in limitele ratiunnii. El dezminte toate demonstatiile existentei lui Dumnezeu. Pentru aceste idei Kant a fost indemnat sa numai trateze despre religie care vinea in contradictie cu pozitia religioasa. A promis regelui prusac, iar cand a murit si-a continuat ideile. Spunea ca religia nu poae fi rationala, si tine de critica ratiunii practice, ea tine dde credinta si nu dde ratiune. Principalele lucrari sunt: Critica ratiunii pure 1782, Critica ratiunii practice 1788, Critica facultaii de judecata1790, Manualul de logica scris in 1800, manual de geografie fizica si pedagogie 1803. Si Prolegomene la orice metafiza viitore(1783 ) Intemeiera meatafizicii moravurile, Metafiza moravurilor. Religia doar in limitile ratiunii1793. Spre pacea eterna (1795) Antropologia din punt de vedere pragmatic(1788)[]Bibliiografie:Im. Knat - Critica ratiunii pure, Spre pacea eterna in Scrieri moral politice. Despre frumos is bine vol 1 si 2. Ion Petrofici, alexandru boboc 200 de ani ddela scakkkakscaCritica consta a clarifica capacitaile de cunaostere a omului.PENTRU ACASA ILUMINISMUL GERMAN SI GOETHE.

b) Perioada precritica 1746-1770 in care epreocupat cu stiintele naturii, cea mai mare descoperire o face in Istoria generala a naturii si teoria cerului expune o ipoteza despre formarea sistemelor de planeta si stele. Kant nu este acord cu Newton ca sustinea ca dumnezeu este creator al structurii sistemului solar si tot Dum este cel care a determinat diretia despre miscarea tangentiala a planetelor. Daca ne-am margini la o invocare permanenta la o invocarea a vointei si puterii divine pentru a explica fiecare lucru atunc in-am mai putea ajunge la descoperirea cauzelor naturale sau fizice ale fenomenelor. Deaccea el explica apariti si structura sistemului solar in baza legilor mecanicii descoperite de Isaac Newton. Anume ca sistemul solar, corpurile ceresti au aparut din mase nebuloase gazoase care sau aflat in rotire permanenta si datorita legilor mecanicii: atractia si respingerea, legea frecarii, gravitatiei aceste mase nebuloase sau asociat si au format corpurile ceresti. Asadar sistemul nostru planetar a aparut pe cale naturala fara vreo interventie divina. “Dati-mi materia si va voi demonstra cum din ea poate sa apara lumea” dar neaparat trebuie de a avut in vedere lumea anorganica. “Eu nu ma apuc sa explic cum a aparut varza” Aceasta ipoteza e cunoscuta ca Kant-Laplace. In aceasta perioada Kant a studia mareele si a vorbit despre rolul lor in istoria pamantului. A calculat ca mareele influenteaza viteza de rotatie a pamantului in jurul axei sale. A studia flora si fauna care era cunoscuta in timpul sau si a facut o clasificare. A gasit o istorie

a aparitie lumii animale si vegetale. Kant considera ca in univers exista mai multe sisteme planetar si ca e posibil sa existe viata extraterestra cu fiinte rationale. “In univers exista fiinte rationale superioare omului si inferioare lui.” Formuleaza legea ca cu cat planeta e mai indepartata de soare cu atat fiintele care o locuiesc sunt mai perfecte. Caci ele trebuie sa aiba o componenta materiala a corpului mai fina. “Ce minune pe de o parte il vad pe om ca pe un Newton, iar pe de alta parte sunt fiinte care pe Newton s-ar uita cu aceiasi mirare ca la o maimuta. El a studia corelatia dintre masa, viteza, forta. A comparat forumulele lui Newton si a lui Laibniz. La Newton Era F=ma, iar la Leibniz e F=mv(patrat). In activitatea sa Kant a demonstrat teza sa “Doua lucruri imi provoaca o vesnica admiratie si un profund respect cerul instelat deasupra capului meu si legea morala din mine.”

c) Ideile filosofice din aceasta perioada se refera la dezvoltarea permanenta a lumii. Aceasta permanenta schimbare e necesar de a fi studiata. Lucrurile si fenomenele trebuie studiate pentru a gasi cauza; dependenta efectelor de circumstante. De exemplu in 1776 el scrie lucrarea cu privirea la cauzele cutremurilor de pamastent, se dezice de interpretarea teleologica ca scop si remediu si propune interpretarea determinista cauza-efect. El spune ca cutremurile foarte mult timp erau considerate pedepse trimise oamenilor pentru pacate.cutremurile sunt remediul iar scopul constituie sa nu mai faca pacate. Cutremurile sunt fenomene mecanice, dupa Kant, din scoarta terestra. Kant vorbeste cauze fizice. Ca dovada ca cutremurile nu sunt pedepse constituie folosul unora din cutremure. Intro localitatea (Tepliz) in rezultatul cutremurilor a sporit debitul de ape minerale, cutremurile a provocat largirea albiilor acestor izvoare. Logica,metafizica, matematica, antroploogia si teoria fortificarilor si pirotehnica. El vorbeste despre nesitatea utilizarii in filosofie si in orice cercetare a metodelor in special cea deductiva. Este necesar de a utiliza legile logicii, in special pirncipiul contradictii, un lucrul nu poate fi el si in acelasi timp constrariul sau. Dar aici Kant spune ca principiul nu se aplica la orice. DE exemplu diferite sentimente si aprecieri ca fiul care a murit in lupta si acum acest sentiment tragic provoaca triste , durerea si mindria si bucuria pentru ca a murit demn. O concluzie care o face in prima perioada este ca cunoasterea adevarata poate sa fie realizata doar prin interactiunea analizei si sintezei, cunoasterii empirice si cunoasterei rationale, cunoasterii concrete si cunoasterii abstracte. Sa nu se absolutize si isi propune sa gaseasca mijlocul de aur. “Metafizica (filosofia) este cea mai grea decat toate celelalte inteletniciri omenesti dar nici nu sa scri inca niciodata una. “ Adcia sarcina pe care sio propune Kant va fi sa demonstreze daca este posibil de creat o metafizica in limitele ratiunii. El isi propune in meditatiile sale sa raspunda la 3 intrebari: Ce pot sa stiu? Ce pot sa fac? La ce pot spera? Ce este omul?

JOI SEMINAR: faust si perioada pre-criticista a lui cant/#Kant si toata filosofia sa in ansamblu, ideile stiintifice.

04.10.12

Esenta filosofiei transcendentale a lui Im. Kant

1) constituirea si specificul criticismului Kantian;2) esenta idealismului transcendenale;3) estetica transcendentala. Conceptele de spatiu si timp;4) logica transcendentala a) analitica transcendentala. Categoriile apriorice ale intelectului; b) dialectica transcendentala. Ideile ratiunii pure. Antinomiile pure;

1) Kant si-a elaborat filosofia in perioada criticista (1770-) si e fundamentat in primul rind pe cele trei lucrari principale care se numesc Critica ratiunii pure, practice si facultatii de judecata. Prin aceste lucrari ale sale kant a dorit sa raspunda la patru intrebari. Ca surse a aparitie criticismului a fost in primul rind filosfia lui Hume si Rouseau si constroversa dintre empirism si rationalism. Kant spunea ca amble au partial dreptate dar comit amble o eroare ca dau adevarul partial drept integral. Empirismul absolutiteaza teza că nu există nimic in intelect ce nu provine din senzatii. Toate cunoastintele provin din experienta si vin din senzatii. La rationalism cunostintele provin numai si numai din activitatea pura a ratiunii. Kant isi proune sa demonstreze ca toate cunostintele omului sunt o sinteza, o unitae, un produs al colaborarii intre cunoasterea empirica si cunoasterea rationala. Aici el se baza pe teza lui laibniz nu exista nimic in intelect ceea ce in prealabil ana existat in senzatii in afar de . cinCristian Grave la indentificat pe kant cu berkley. “princiiul oricaror idealisti edevarati de la scoala eleata pinala episcopul berkley este cuprin in aceasta formula: orice cunoatere prin simturi si experienta nu este decit simpla aparenta si adevarul se gaseste numai in ideile intelectului pur si ale ratiunii pure. Principiul care guverneaza si determina idealismul meu e dinpotriva “ orice cunoastere a lucrurilor prin intelect pur sau ratiune pura nu este decit simpla aparenta si adevarul se gaseste numai in experienta.” (Prolg pg 182. )

2) Spre deosebire de Berkely Kant sustine ca obiectele si tot ce ne inconjoara exista obiectiv insa ceea ce cunoastem se numeste fenomen, iar esenta lucrului in sine, adica noumen, ramine necunoscut.Real exista lucrul in sine: noumenul, dar putem cunoaste numai fenomenul. Noumenul este lucrul in sine, adica asa cum este el de la natura, iar fenomenul este lucrul cum ne apare in intuitia noastra. Exista “lumea experientei noastre care cuprinde doar fenomenele, iar dincolo de senzatiile si simtuirle noastre sunt lumea in sine, identic cu lucrul in sine. Deci fenomenul si lucrul in sine sunt doua aspecte ale unuia si aceluiasi obiect si in prolegomene el scrie ca “intelectul prin simplul fapt ca priveste fenomenel recunoaste existenta unui lucru in sine” Deci aici apre categoria transcendent si transcendental. Noumenul se afla in spera transcendentului, adica in afar capacitatilor noastre de cunoastere, iar fenomenul se afla in sfera transcendentala. Principala teza pe care Kant doreste sa o demonstre este ca procesul de cunoastere nu poate fi redus doar la cunoasterea senzoriala, empirica si nici la cunoasterea rationala cum spuneau rationalistii. Ci cum spune el, cunoastintele noastre sunt un produs al colaborarii indispensabile si permanente al acestor doi factori. A doua intrebare pe care o doreste sa o clarifice Kant e cum e posibila stiinta, si mai concret cum e posibila metafizica ca stiinta, adica filosofia. Kant sustine ca exista doua tipuri de cunaostere: a priorica si a posteriorica. Cunoasterea aposteriorica este cunoasterea senzoriala si empirica. Iar cunaosterea aporiorica sunt cunoastintele care exista independent de experienta, cunostintele care asigura caracterul general si universal si exista, ca forme pure sau categorii pure ale intelectului, in constiinta transcendetala a omului. Kant spune ca exista doua tipuri de judecati: judecati analitice ca zidul este alb si judecat isintetice. Judecatile analitice sunt a priori si a posteriori. O alta trasatura a cjudecatillor analitice este ca predicatul n ucontine nimic nou fata de subiect. Predicatul reiese din insusi subiectele: Toate corpurile se dilata. Predicatul in jucatile analitice nu comunica nimic nou ci doar precizeaza. Judecatile sintetice sutn de doua tipuri ele sunt a posteriorice si apriorice. Judecatile sintetice se deosebesc de judecatile sintetice prin faptu lca predicatul contine o informatie noua fata de subiect. Unele corpuri sunt grele. Acesta judecata este una sintetica, dar e una aposteriorica. Judecata sintetica constine ceva in plus. Unele lebede sunt negre. (sinteica aposteriori.) In judecatile sintetice aposteriorice, legatura dintre subiect si predicat, si faptul ca predicatul nu reiese direct din subiect, ci comuncia informatie noua sunt evidentiate prin experienta. Adcia aceasta judecata se bazeaza pe formele empirice ale experientei

(simtuirle si nivelurile sale: senzatiile perceptiile). Kant vrea sa demonstreze cum sunt posibile judecatile sintetice apori. Aceste judecati contin un predicat care spune o informatie noua despre subiect dar nu vine din experienta. De exemple toate intamplarile sunt cauzate. Oamenii nu pot niciodata prin experienta sa cerceteze toate intimplarile si deci putem sa presupunem ca e posibil sa existe o intimlare fara cauza. Deci concluzia lui Kant este ca astfel de judecati nu se bazeaza pe forme empirice ale experientei. Pentru ca trint o mie de ani nu pot sa cunosti toate cazurile. Asfel acesta judecata este apriori. Ina apare intrebarea de ce se considera adevarata acesta afirmatie, ca toate itimlarile au cauza? In virtutea carui argument aceasta teza are caracter necesar si general? Deoarece oamenii folosesc categorii care preced experienta fiind proprii constiintei noastre de la nastere. Categoriile apriorice sau formel apriorice ale ratiunii. Deci Kant sustine ca toti oamenii au o baza apriorica identica care se deosebeste de constiinta empirica si pe care Kant o numeste constiinta transcedentala. Cum are loc cunoastera lumii prin intermediul acestei cunostinte transcendentale? Capacitatea de cunoastere transcendetanal are loc in trei treptre: 1) sensibilitatea; 2) intelectul; 3) ratiunea;

Formele apriorice ale sensibilitatii sunt spatiul si timpul si ele sunt studiate in estetica transcendentala. Formele apriorice ale intelectului sau categorii sunt studiate in logica transcendentala. In prima parte analitica transcendentala, iar formele ratiunii pure sutn studiate in a doau parte a logicii transcendentale. Ideile ratiunnii pure sutn studiate in a doua parte dialectica transcendentala.

3) Spatiul si timpul sunt concepute ca niste caracteristice generale si universale ale lucrurilor , dar pe ce baza putem afirma ca lucrurile nu pot exista in afara spatiului si timpului ? Kant raspunde deaceea noi consideram ca lucrurile nu pot exista in afara spatiului si timpului deaorece ele sunt forme ale sensibilitatii, adica forme apriorice subiective ale capacitatii senzoriale ale omului. De fapt lucrurile nu exista in spatiu si in timp ci dora sunt percepute datorita capacitatii noastre de sensibilitate ca existind in spatiu si timp. Notiunile de spatiu si timp sunt apriorice, preced experienta si sunt o conditie a oricarei experiente. Deci oamenii percept fenomenele unul dupa altul in timp si unu altaturi de altul in spatiu. Datorita capacitatii apriorice ale constiintei lor de a ordona si a sistematiza perceptiile in aceste forme apriorice ale spatiului si timpului. Cum sunt lucrirule in afara acestor forme omul nu poate sti. Spatiul zice Kant este o conditie a reprezentarii fenomenelor si nu o proprietate a lor , este o intuitie pura deci toate principiile geometriei sunt deduse de intuitia apriorica. Timpul deasemenea este o forma pura a sensibilitatii, el n ueste proprietatea lucrurilor ci doar face posibila existenta lor fenomenala, dar timpul si spatiu ltotusi sunt reale deoarece ele nu exista intimplator ci necesar.

PENTRU ACASA: Prelogomene si introducerea si estetica transcendentala despre spatiu si timp. critica ratiunii pure.

Iluminismul german Goethe, Lessing, Kant viata si activitatea descoperirile in stiinta din perioada pre-criticista. Judecatiel anilitice sintetice, transcendent transcendenl.

Pe 19 octombrie test: trasaturile caracteristice ale filosofiei clasice germane si reprezentantii, trasaturile carcateristice ale iluminismului german; goethe faust. Eetapele evolutie spirituale ale lui Kant precritica; esenta idealismului transcendental, lucrul in sine, judecati analitice si sintetice,

cunoastere aprirori si aposteriori. Ideile principale expusa in estetica transcendentala, invatatura despre spatiu si timp la Kant..

Asadar pentru Kant spatiul si timpul sunt conditii ale cunoasterii senzoriale, deoarece ele asigura caracterul general si necesar al sensibilitatii. “Prin sensibilitate intelegem capacitatea de a primi reprezentari prin felul in care suntem afectati de obiecte” “prin sensibilitate ne sunt date obiectele si ea singura ne provoaca intuitii; insa aceste intuitii sunt ordonate de spatiu si timp care sunt doua forme pure ale sensibilitatii sunt conditii care asigura posibilitatea reprezentarii fenomenelor si nu sunt poroprietati ale fenomenelor.” Adica spatiul si timpul exista ca niste cutii goale…… Spatiu lsi timpul n usunt proprietati ale lucrurilor ci sunt doar conditii de reprezentarre a lor.

4) In capitolul logica transcendentala din Critica ratiuniii pure Kant vorbeste despre intelect. Defineste intelectul ca capacitate de a produce reprezentari de a gindi obiectul intuiitiei sensibile. Relatiia dintre intelect si sensibilitate e necesara fiind o conditie a cunoasterii. “Fara sensibilitate nu ne-ar fi dat nici un obiect si fara intelect n-ar fi nici unul gindit. Ideile fara continut (intuitii) sunt goale iar intuiitile fara concepte sunt oarbe” (Pag. 92) Expune 12 categorii sau concepte pure ale intelectului pur :1. cantitate care se exprima prin multiplicitate, cantitate, unitate2. calitatea care se exprima negatie si limitatie3. relatia care se exprima prin cauzalitate, comunitate, adica actuniea reciproca si inerenta (interactiunea)4. modalitate – posibilitate, existenta si necesitate. Asadar aceste trasaturi nu sunt proprii obiectelor ci sunt doar categorii apriorice ale intectului uman.“intelectul este o legeislatie pentru natura, adica fara intelect nu ar exista nicaieri unitatea sintetica a diversului dupa reguli, caci fenomenele ca atare nu pot avea loc in afara de noi ci exista numai in sensibilitatea noastra” (pag.173) A doua parte a logicii transcendentale este dialectica transcendentala in care este cercetatra ratiunea. Ratiunea spune Kant consta din trei idei pure. Prima ideea de lume sau ideea cosmologica (ce este lumea externa?). Prin intermediul sensibilitatii si a intelectului omul cunoaste diferite fenomene si obiecte in particular in ce este lumea ca atare ramine o idee a ratiunii pure. Deaceea acesta este prima idee a ratiunii. A doua idee e cea psihologica (ce este sufletul? Ideea despre lumea interna) prin care cunoaste afectele si emotiile noastre si studiem diferite stari psihologice interioare (introspectie). Toate acestea sunt fenomene particulare dar ce este sufletul ca atare: este o idee a ratiunii pure, idee psihologica. A treia idee este ideea teologica (exista Dumnezeu, divinitate). Kant critica in acesta parte a lucrarii sale toate tentativele de demonstre a existentei lui Dumnezeu (deista, teista, panteista, tomista, augustiniana s.a.m.d) El sustine teza ca o teologie rationala nu poate exista. In continuare el spune ca atunci cind intelectul pur incerca sa explice toate cele 3 idei mai sus mentionate, ratiunea cade in antinomii . (p 339) Antinomiile fiind raspunsuri la intrebarile puse care sunt contrare dar care cu acelasi numar de argumente fundamentate. Putem raspunde cu “da” si “nu” la aceiasi intrebare la fel de bine. 1. antinomia cu privire la infinitatea lumii si finitatea lumii. Ratiuniea pura nu poate alege caci are argumente opuse convingatore. 2. daca substanta sa fie redusa la o particula simpla si daca nu aote sa fie redusa. 3. in lume domneste necesitate antiteza: in lume exista si liberate. Ce e corect? 4. in lume exista o fiinta atotputernica si nu exista o fiinta atotputernica. Cind ratunea a ajuns la antinomii si-a atins limitile; la intrebarea Ce pot sa stiu? Nu poate fi dat raspuns… Am fost nevoit sa limitez ratiunea pentru a face loc credintei (Kant).

De scris sctructura criticii ratiunii pure

Filosofia morala si politica a lui Kant

1) Conceptul de morala si imperativul categoric. Postulatele ratiunii practice; 2) Filosofia sociala si politica;

1) Critica ratiiunii pure sa referit in fond la intrebarea Ce pot sa stiu? Raspunsul e ca pot sa stiu fenomenul. La intrebarea Ce pot sa fac? Da raspunsul in Critica ratiunii practice si in Intemeiere metafizicii moravurilor. Prin ratiune teoretica Kant intelege faptul cum omul se raposrta la natura ca el este un fenomen care se supune legilor naturii, si sa le cunoasca. Prin Raiune practica Kant intelege omul deja ca fiinta in sine, ca parte a lumii inteligibile, care se determina pe sine insasi si in acest domeniu al cunoasterii apar credinta si morala. Insa zice Kant atunci cind analizam morala si incercam sa raspundem ce este morala observam o mare diversitate, ca in fiecare tara si grup, in dependenta de ideologie, educatie social are conceptul sau de morala. Exista norme generale acceptate dar si acestea nu chiar toti le accepta, deaccea Kant zice ca in morala e necesar sa gasim un fundamnet bien determinat. Ca sa determinam ce este mroala si ce este fapta morala. Kant sustine ca acest temi si principiu al moralei este voitna buna sau vointa pura. Acesta inseamna o vointa absolut independenta. Vointa care isi da singura legea. Fapta morala zice Kant este doar acea fapta care e facuta doar din simtul datoriei: e de datoria mea si este absolut autonoma, independenta de remunerare de lauda, de satisfactia personala., nu depidne faptul ca vei simti o mandrie de sine si nici chair de fericirea ta, fapta morala este acea care este absolut autonoma si depinde absolut de datorie. Datoria ca si concept c\fundamental al doctrinei morale kantiene este principalul criteriu al actiuniim morale si e opusa egoismului, hedonismului, utilitarismului. La intrebarea ce trebuie safac ?- Sa-ti faci datoria. Anume trebuie de procedat daca vrei sa savirsesti o fate morala din datorie si nu conform datoriei. De exemplu un vinzator este amabil si-ti zimbeste o face conform datorie de vinzator, dar daca o face din datorie ca e omul e amabil. Acesta datorie e dictata de vointa pura. Principiul datoriei care este baza faptului moral este confirmat de imperativul categoric. Kant sustine ca exista imperativ ipotetic, ca fapta noastra este conditionata si totul este ralativ, daca o sa procedez intr-un mod anumit va fi un rezultat pe masura. Se aleg misjlocele si se stiu scopurile. Daca am sa invat bine am sa primesc bursa. Dar asta e imperativ conditionat. Fapta moral adevarata se bazeasa pe imperativ categoric. “Procedeaza in asa fel incit maxima (teza) vointei tale sa poata servi drept principiul al legislatiei generale.” Ratiunea practica are 3 postulate: libertatea, nemurirea sufletului si existenta lui Dumnezeu. In cadrul ratiunii pure nu se poate raspunde la aceste intrebari si cade in antinomii dar ele pot fi explicate (libertate, nemurirea,dumnezeu). Libertatea exista sau nu. In lumea fenomenelor cuvernata de principiul cauzalitatii, modalitatea, relatia nu exista libertate totul este determinat si domina necesitatea. Insa lumea fenomenelor nu epuizeaza fiinta. Libertatea exista in sfera noumenala, ea nu este fenomne si este noumen. Ea se manifesta doar in actiune, atunc icind omul face o fata morala, atunci cind actionam in chip moral noi suntem liberi. Libertatea exista si ea este o conditie de sens a faptei morale, ea este un postulat si nu poate fi demonstra logic si respinge, dar este conditie de sens si indispensabila a faptei morale. “Esti un subiect liber pentru ca descoperi in tine insuti datoria”. Libertatea consta a savirsi fapta adevarata.

PE ACASA: Spre pacea eterna pag 366-424 de citit, antinomiile., demonstratiile existentei lui dumnezeu din CRP.

16.11.12

Spre pacea eterna (extrase)

Capitolul I:

“Nici un trat de pace nu trebuie validat ca atare daca a fost incheiat sub rezerva tacita care pastraza substanta viitorului razboi”

“Nici un stat mic sau mare nu paote fi dobindit de catre alt prin succesiune, schimb, vinzare sau donatie”

“Armatele regulate cu timpul trebuie desfiintate complet”“Nu trebuie contractate datorii publice cu privire la afacerile externe ale altui stat”

“Nici un stat nu trebuie sa se amestice cu forta in constitutia si conducerea altui stat”“Nu trebuie sa se permita nici unui stat in timpul razboiului asfel de ostilitati fata de altul care sa

faca imposibila increderea reciproca intr-o pace viitoare”

Capitolul II:

“Constitutia trebuie sa fie republicana”“Dreptul international trebuie sa fie intemeiat pe un federalism al statelor libere”

“Dreptul cosmopolit trebuie sa se limiteze la conditiile ospitalitatii universale”

02.11.12

Libertatea exista in sfera noumenala ca conditie de sens a fapte morale. Al doilea postulat al Ratiunii Practice este nemuriirea sufletului. Kant spune in aceasta viata foarte des oamenii care procedeaza in conformitatea cu morala nu sunt fericiti. Nu sunt appreciati si marginalizati ba chiar mai des sunt apreciati, pospera si sunt fericiti cei care ignora normele morale. Nu exista inm ulte cazuri dreptatea sau se incalca. Nu este o corespondenta, o unitate dintre fapta morala si aprecierea, raspalata dupa merit. Pentru ca aceasta corespundere intre fapta morala si rasplata pentru ea sa existe noi trebuie sa postulam nemurirea sufletului. Fapta lui fa corespunde cu aprecierea pe care trebuie sa o aiba. Kant spune ca nemurirea sufletului nu o putem demonstra logic. Ea este un postulat al ratiunii pure care tine de ideea teologica. Credinta in nemurirea sufletului este conditie de sens al libertatii, care trebuie sa exista daca nu aici macar in viata de apoi. Insa nici aici nu exista o garantie deoarece ipotetic sufetulul e muritor si in viata de apoi el tot poate sa nu fie apreciat dupa merite. Pentru ca sa fie garantia totala ca omul procedeaza conrect macar in viata de apoi trebuie sa postulam existenta lui Dumnezeu. “Am fist nevoit sa limitez ratiunea pentru ca sa dau loc credintei”. Demonstratia onlogica si comologica a existentei lui? Dumnezeu sunt contestate de catre Kant.

In mai multe lucrari, inlusiv Spre pacea eterna, el zice ca a existat trei trepte mai evindente in dezvoltarea societatii. Prima Grecia Antica, a doua Roma Antica si a treia Perioada Germana, Principalele forte ale dezolvoltarii societatii sunt munca si cultura care dezvolta societatea si tot ea este scopul suprem al societatii. In societate domneste legitatea, adica din diferite evenimente, procese care ne par intimplatoare si haotice, oricum se detaseaza legea sociala. Pina la urma se detaseaza legea pe care se bazeaza societate. Daca, de exemplu, studiem starea demografica la o diferenta de 10 ani putem observa ca numarul de nateri si decese ramin aproximativ aceleasi. [Ulterior avem legi socieologice si istorice care pot si determinate]

Cea mai buna forma de guvernamint dupa Kant este republica parlamentarea bazata pe puterile de stat: legislativa, executiva si judecatoreasca. Kant este un pacifist convins si combate razboaiele de oricare tip. Razboiul este o adevarata calamitate in dezvoltarea popoarelir deaceea cheamo popoarele sa sigure pacea eterna ca scop a; procesului social. In aceasta lucrare el enunta ca “nici un stat independent nu tebuie sa poa fi dbindit prin succesiune, razboiasa sau donatie. Statul nu este o avutie. Aematele regulate trebuie sa fie desfiintate. “Nici un stat nu trebuie sa se amestice cu forta in constitutia si conducerea altui stat.” [cum se va realiza liga internationala a justitie si pacii eterne?]

Conceptiile filosofice ale lui J. Fichte

1) Ideile centrale ale Doctrinei Științei;2) Conceptiile social-politice;3) Despre menirea omului si Despre Natiunea Germana;

1) J Fichte (1762-1814) sa nascut in familia unui meserias, a invatat initial la un pastor, apoi a invat in Univesitatea din Ena la universitatea de Teologie si apoi la Universitatea din Leibzig, lucind porfessor particular, apoi profesor Univesittate di Ena si Berlin. Si din 1810 a fost rector . A murit de tifos. Lucrarile principale: Fundamentul doctrinei stiintei, Dreptul natural, Sistemul doctrinei morale, Despre menirea omului, Cuvintari catre natiunea germana, Statul comercial autarhic. Fichte comsidera ca exista doua tipuri de filosofii: una dogmatica, in care subiectul este pasiv si el reprezitna doar ceea ce se impune din afara lui (filosofia materialista, filosofia lui Spinoza) . Alta idealista; cind subiectul este activ si produce reprezentarea. Deceea pentru Fichte a doua este preferabila, reprezentantul careia este Kant. Fichte se declara un continuator al filosofiei lui Kant dar cu o exceptie: el nu recunoaste lucrul in sine. Lucrul in sine ar fi o marginire a spiritului, deaceea el construieste filosofia sa pe urmatoarele teze: I. Eu sunt. Prin eu se intelege eul pur, adica spirtul, ratiunea, voința pură. Nu a ta, a mea dar eu pur care exista de la sine. Eu pur este teza. Adica eul se afirma pe sine. II. A doua teza care reiese din prima (Eu sunt) e ca Eul presupune non-eul care e antiteza. Deaorece eul nu se poate determian fara a se referi la ceva in opozitie. (Binele-raul, existenta-nonexistenta) {Cousanus: ratiunea noastra e limtiata deoarece esa produce notiunea contrare.} III. A treia teza este unitatea eului si noneului. Ele se margienasc si toatodata se conditioneaza recipros - acesta este sinteza.} Teza exprima o existena supraindividuala, infinita, un spirit, o ratiune care se manifesta in fiecare eu empiric. Antiteza este lumea inconjuratoare. Fara noneu eul nu s-ar putea cunoaste. Sinteza eul-noneul inseamna in primul rind ca ele se margineasc reciproc, dar si se conditioneaza. Dar totusi noneul este creatia eului. Din aceste trei teze Fichte deduce categoriile filosofice care sunt: identitate si realitate, deosebire, limitare, interactiune, cauzalitate, ele constituie nucleul filosofic al lucrarii Doctrina stiintei care explcia aceste categorii. Spre deosebire de Kant care totusi presupune existenta obiectiva a lucrului in sine, Fichte deduce noneul din eu si deci filosofia lui este total subiectiva. Kant a calificat filosfia lui Fichte “logica pura”. Sa distantat de ea. Partea importanta a filosfiei subiectve a lui Fichte este caracterul ei dialectic, deoarece subiectul ei este activ, el este cauza automiscari isi autodezvotlarii ratiunii. Eul este principalul element al autocunoasterii care are sarcina de a intelege ceea ce a creat prin actiunea sa. Adica sa intelegea noneul. Eul este subbicet – noneul – obiect. Procesul de cunoastere a noneul de catre eu se numeste “istoria pragmatica a spirtului uman.” Aceasta invatatura are drept expresie formala triada teza,atiteza, sinteza cu sensul ca eul initial se reintoarce la sine dar deja la un nivel mai inalt, imbogatit de procesul de cunoastere, de toate elementele cunaosterii: senzatii, intuitii, reflectia.

De rind cu doctrina stiintei teoretice care explica teoria cunoasterii. Fichte are si doctrina stiintei practice, care explica conceptiile morale. La baza doctrinei practice sta teza: Omul este scop in sine. Omul nu poate folosi remediu sau mijloc de atingere a scopurilor altcuiva. El este scop in sine. Asta inseaman esenta lui ca eu pur. Omul se manifesta ca eu pur. Daca omul isi pierde acesta esenta de eu pur, el (omul) inceteaza sa existe ca om. In conformitate cu aceasta Fichte formuleaza teza sa morala: Actioneaza astfel incit sa poti concepe legea vointei tale ca o lege eterna. Pentru ca sa pastram eu pur noi trebuie sa transform non-eul pentru ca sa atingem unitatea dintre eu si non-eu. Ar insemna unitatea dintre ce doresti cu ceea ce este in realitate. Eul pur stie cum trebuei sa fei totul dar in societate (non-eul) nu este asa. Eu trebuei sa transforme i nasa fel incit sa fie cu eu pur, adica cu dorinta eulul. Acest proces de atingere a unitatii dinrte eu si noneu se atinge prin cultura. Scopul suprem al omul este armonie al omului cu sine si posibilul acord dintre om si lumea inconjuratoare. Teza lui Fichte este: Bine este nu ceea ce il face pe om fericit ci doar binele il poate face pe om fericit.

2) Societatea, zicfe Fichte, esste un fenomen complex. Pentru a o intelege e necesar sa stim necesitatile oamenilor. Capacitatile omaenilor. Nivelul de cultura al societatii. Locul pe care il ocupa societatea ta in procesul istoric mondial. In dependeta de acesti factori de gasit metodele si mijloacele de indestulare a necesitatilor. Scopul suprem al vietii omului in societate este libertatea si viata in conformitatea cu ratiunea. Deaceea el ca si Hegel considera ca gradul de dezvoltarea a unei societati si epoci poate fi determiant de gradul de libertate si de organizare sociala constienta a acestui stat. Pentru aceasta Fichte propune urmatorul plan. In primul rind prezenta legilor rationale ce ar contribui la dezvoltarea lui. Dezvoltara industriei si agriculturii. Mecanizarea muncii si sa se puna accent pe inventii si pe dezvoltaera stiintelor naturii. In rezultatul acestor reforme se va obtine micsorarea timpului de mucna si marirea timpului liber al cetateanului, iar timpul liber este conditia pentru perfectionarea spirituala a omului. In lucrarea sa despre staul autarhic sunt trei grupuri sociala: agricultorii, mestesugarii.. Banii ar trebui sa exprime folosul unei marfi. A patra categorie sociala care se ocupa cu ordinea i nstat si asigurarea securitatii. Aceasta patura este intretinuta din impozitele producatorilor. La baza statului sta proprietatea privata. Comertul trebuei sa fie doar in interesul statului si numai in caz ca lipseste ceva se poate face comert si cu alte state. Spre deosebire de Hegel, Fichte se pronunta impotriva oricarui razboi si asuprire. Un sta adevart nici singur nu asupreste alte popoare si tot odata nu poate admite alaturi de sine state care prctica razvoiul, fiolenta, furtul. Pentru a asigura o stare de armonie statele cu adevaral libere trebuei sa se uneasca si sa opuna rezistenta armata statului agresiv. Fichte crede in progresul social si al omului. Nici o persoane nu prefera omul rau pentru ca rau ci pentru acesta aduce folos. Deaccea intro societate cu adevarat buna trebuei sa fie create afel de conditi ca raul niciodata sa nu mai dea avantaje ci doar dezavantaje. Orice nedreptate comisa fata de celalat trebuei sa se resfringa impotriva celui care o comiso. Daca se va respecta aceste doua cerinte, atunci omaenii nu mai folosit fortele pentru lupta intre intre ei ci vor uni fortele pentru a lupta naturii imperfecte a omului. “Acesta e scopul vetii noastre si el paote fi atins in viata si prin viata”. In lucrarea sa Despre menirea omului omul trebuie safie in totdeauna in acord cu sine insusi, dar natura sa interna este eul pur care bazat pe principiul pomenit mai sus. Omul trebuie sa fie scop in sine si nicodata repemediu. Principala sura de perfectionare a eului este activitatea. Dobindirea perfectiunii se obtine prin cultura, transformarea si modificarea lucrurilro din afara (din non-eu) potrivit notiunilor noastre. potrivit notiunilor noastre. Scopul vietii este bine suprem, adica fericirea care consta in “nu ceea ce face fericit este bine, ci numai ceea ce este bine face fericit omul”. In cuvintarea catre natiunea germana el exprima dragostea fata de patrie si fata de poporul sau. 1.Cel ce nu-si iubeste natiunea nu se iubeste si nu se respecta pe sine insusi.

2. Daca va trai poporul vor tri vesnic si oamenii nobil ai lui;3. Iubirea de patrie este autoritatea cea mai inalta si acest sentiment trebuie sa constituie baza conducerii statului si asigurarii pacii interne si a libertatii. “Libertatea este solul in care incolteste cultura superioara” Libertatea asigura existenta unui popor, cind natiunea e in pericol sunt amenintate proprietatea, libertaea personala, viata si bunastarea, ba chiar si existena poporului. Deaceea pentru asigurarea libertatii trebuie sa se jertveasca si cei nobil si cei nenobili.”

SEMINAR: Kant si Fichte, imperativul categoric, postulatele ratiunii pure.

22.11.12

Sistemul filosofic a lui G. W. F. Hegel (1770-1831)

1) Viața și acitivitatea. Principiul identității dintre existență și gîndire;2) Logica dialectică – evidențiaerea categoriilor și legiăților fundamentale ale existeneței și cunoasterii;3) Filosofia naturii;4) Filosofia spiritului;5) Conceptul de istoria a filosofiei și însemnaătatea filosfiei hegeliene.

1) Hegel sa născut în orașul Stuttgart în familia unui funcționar bancar. Și-a făcut studiile la Facultatea de Teologie din Tubingen. Între 1788-1793 învață teologia. A lucrat învățător de familie în Berna și Francfurt pe Maine. Urmează un șir de perioade: 1. Perioada de la Jena (1801-1807) ține prelegeri la Universitatea din Ena, predă logica, dreptul natural și filosofia nautrii. Strie un șir de lucrarp mai importante: Deosebirele dintre sistemle filosfice ale lui Fichte și Shelling (1801), Fenomelologia spiritului (1807) 2. Perioada 1808-1816 activează ca director la gimnaziul din Nurberg unde predă filosofia și scrie Știința logicii.(vol. I 1812 volI 1816) 3. 1816-1818 activează în orașul Heidenburg, scrie Encilopedia științelor filosofice. 4. 1818-1831 e chemat la Berlin și numit în fruntea catedrei de filosfie a universității din Berlin. Scrie Bazele filosfiei dreptului, Filosfia dreptului. Moare de holeră. Prelegeri de istoria filosofiei a fost publicată postmortem și multe alte lucrpri care sau fpcut după notele studențiolor și conspectele sale. Principul de bază al filosofiei hegeliene este identittea dintre existeță și gîndire, conform tezeiȘ tot ce este rațional e real, tot ce este real e rațional. Hegel consideră că la baza întregii existeneței se află ideea absolută sau spiritul absolut. Această ideea sau spirit absolut presupene că există supra individual, care se autodezvoltă și se autocunoaște. Această autodezvoltare și autocunoasștere are loc în formă de triadă care constă din teză, antiteză și sinteză. Conform acestora expuse, Hegel spune că spiritul absolut se autodezovltă în trei etapeȘ 1. logicăș 2. naturaș 3. spiritulș Deci în conformitate cu aceste trei etape ale autodezvoltării spiritului absolut Hegel își elaborează sistemul filosfic care constă din trei părțiȘ filosofia logicii, filosfia naturii, filosofia spiritului.

2) În prima lucrare a sa Știința logicii Hegel explică principalele categorii și legități ale filosofiei. El susține că ideea absolută inițial se află în sfera sa proprie și aici la etapa logică se dezvoltă în trei etapeȘ I. existența (ființa)ș II. esențaș III. conceptul (noțiunea)ș Existența (I) este însoțită de noțiunea de non-existență. Devenirea este procesul de trecere a existenței în non-existență și invers. Următoarea triadă este bazată pe noțiunea de devenire care este existența concretă. A treia triadă este devenirea ca existență concretă. Devenirea exprimă trecerea de la existență la nonexistență și invers. Dispariția și dispariția. Totu lse află în permanentă mișcare, schimbare și transformare. Eleații vorbeau despre existeță, budihhistii despre nonexosnteță, iar Heraclit despre devenire. Deci existența concretă se deosebește prin faptul că ea are niște cracteristici, spre deosebire de existența a premei triade. Caracteristicile sunt calitatea, cantitatea, măsura. Calitatea este identitatea obiectului cu sine însuși. Totalitatea de trăsături care-l fac să fie ceea ce el este. Cantitatea sunt acele trăsături care pot fi exprimate prin cifre, pot fi măsurate. Măsura este contitatea calitativă, adică unitatea unei anumite calități cu o anumită cantitate. Asta înseamnă că în această triadă Hegel expune legea interdependeței schimbărilor calitative și cantitative. El spune că în orice fenomen au loc schimbări cantitative. Gheața se va topi după schimbările cantitative de temperatură, deoarece se încalcă măsura. În această parte a cercetării sale vorbește de măsură în antichitate.

A patra triadă reiese din exisnteșța concretă care se află întrun proces de devenire ce se află într-un substrstrat. Acest substrat se numește esența care se imparte și el într-o triadă. 1. identitatea și deosebireaș 2. contradicțiaș 3. conceptulș

În esență se explirmă legea luptei și unității contrariilor.

DE CITIT LUCRĂRILE LUI HEGEL ȘI CE MAI ESTE MAI SUS.... De văzut dacă este prelegeri de istoria filosofiei pe internet.