Filocalia şi Omul postmodern (I) - Pr.C.Petrache - 2010

5/10/2018 Filocalia i Omul postmodern (I) - Pr.C.Petrache - 2010

1/26

Pr.Dr. Constantin PetracheFilocaliaSI,Omul postmodern(I)


2/26

Caci precum este slava Ta, asa este si mila Ta

2

Cuvant introductiv

Filocalia ~i practicarea rugaciunii mintii sau a rugaciuniineincetate sunt parte a tezaurului de viata si de traireduhovniceasca a Ortodoxiei noastre inca din veacul apostolic,purtand fiinta umaria pe drumul fara de sfarsit al desavarsirii.

In ultimii douazeci de ani aceasta rugaciune a revenit inatentia crestinilor ortodocsi de pretutindeni precum si in centruldezbaterilor teologice lara a-si castiga, insa, locul cuvenit in viataBisericii. Si aceasta deoarece crestinul societatii postmoderne estedestul de "ametit" de schimbarile ce se deruleaza in viata sa cu unritm lara precedent in istoria umanitatii. Toate aceste schimbari neprovoaca pe toti la un raspuns atat in plan personal, fiecare dintrenoi trebuie sa-si rezolve 0 ecuatie economica macar desupravietuire, cat ~i in plan comunitar, fie ca ne referim la nivel depop or, multe popoare astazi tree prin serioase crize de identitate, fiec a ne referim la comunitatea euharistica - Biserica,

Credem ca practicarea rugaciunii lui Iisus este un raspuns laprovocarile vremurilor noastre, pentru ca aceasta 11 invata pecrestin cum sa se protejeze de asalturile lumii exterioare pentru a seinchide in camara sufletului ~i a convorbi acolo cu Tatal eel cerescoCa orice drum si drumul crestinului spre intalnirea cu HristosDumnezeu este plin de pericole si capcane ale diferitilor vrajmasi.

3


3/26

Vedem, de asemenea, multe incercari de reducere sau mai bine zisde confiscare a practicarii rugaciunii lui Iisus de catre diferitecurente spirituale ~i spiritualiste care nu au nici 0-legatura cupersoana Mantuitorului Iisus Hristos.

Lucrarea de fata doreste sa-i arate ortodoxului de az rconditiile ~icontextul practicarii rugaciunii neincetate tocmai pentrua nu cadea victims amagirilor, pentru a avea un raspuns adevaratprovocarilor vietii actuale ~ipentru a reusi ceea ce este, credem, eelmai important pentru omul botezat cu Hristos ~i in Hristos, Fiul luiDumnezeu: sa implinim ceea ce marturisim in fiecare slujbabisericeasca Pe noi insine ~i unii pe altii si toata viata noastra luiHristos Dumnezeu sa 0dam!

Salonic, 12 Octombrie 2009, Praznuirea SfantuluiParintelui nostru Simeon Noul Teolog

4

"Partea Intai

- Filocalia, urcusul tainic -

5


4/26

ortodocsi, laici ~i monahi, la cina duhovniceasca a ParintilorFilocaliei care ne vor invata cum sa dobandim trezvia, mancandpainea cunoasterii intelepciunii ~i band din vinul care veselestemintea coborata in inima unde vom deztelenii comoara ce se aflaascunsa acolo - drumul care duce la indumnezcire. Scrierile stransein colectia aceasta, ingrijitorul editiei, poate eel mai erudit ombisericesc din Ortodoxia secolului XVIII, le numeste " dascalie ",ca sa folosim un cuvant vechi romanesc, pierdut dar apropiat decuvantul folosit de Sf. Nicodim. Textele, deci, ale Parintilor trezvieisunt 0 dascalie a rugaciunii mintii, arma ce pazeste mintea,indrumarul neamagitor al vederii dumnezeiesti, insiruirea de aur avirtutilor; sunt painea si vinul teologiei mistice a Ortodoxiei noastre.

Filocalia, urcusul tainicFilocalia, iubirea de frumos, este de fapt drumul evanghelic al

plinirii poruncilor lui Hristos. Implinind zi de zi, ceas de ceas, clipade clipa, poruncile lui Hristos din Sfintele Evanghelii, crestinul se vaafla pe un drum al despatimirii, un drum care se dovedeste a fi unurcus catre 0 frumusete negraita a iubirii dumnezeiesti pentru fiintaumana, Foarte important este faptul ca multi au pomit pe acestdrum, au reusit sa biruiasca propriile patimi ~i sa se " raneasca " infinal de catre aceasta frumusete divina. Multi dintre cei care aureusit sa parcurga acest urcus tainic, au lasat in scris multe elementedin propria experienta spre ajutorul celor care se incumeta la acestdrum. Una din principalele coordonate ale acestui urcus spiritualeste rugaciunea neincetata, iar conditii le prin care primii crestini ~imai ales primii care au ales punere a in practici a poruncilor luiHristos, departe de zgomotul lumii, au determinat ca rugaciuneaneincetata sa ia forma: Doamne Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeumiluieste-ma pe mine, pacatosul. Aceasta rugaciune a devenit ca 0arma pentru cel angajat in urcusul duhovnicesc, 0 anna pe care 0putea folosi in toata vremea ~iin tot locul unde se afla.

In traditia ortodoxa Filocalia se identifica pe de 0 parte cupracticarea acestui urcus, pe de alta se identifica si cu practicarearugaciunii lui Iisus, rugaciunea mintii care are diferite variante,precum intalnim in texte mai vechi si mai noi ~icum vom vedea intextele alese pentru aceasta carticica,

Primul care s-a gandit ca ar fi folositor pentru monahi sipentru laici Iaolalta, sa aiba adunate majoritatea textelor care descriupartea practica a urcusului, a fost Sfantul Nicodim Aghioritul, care i-a ~idat numele acestei colectii " Filocalia " . In introducerea primeieditii, Venetia 1782, Sfantul Nicodim cheama pe toti crestinii

Unul dintre scriitoriimistici ai Filocaliei, monahul Teofan descrieurcusul ca fiind alcatuit din zece trepte, continue, strans legate intre ele,numite si treptele harului dumnezeiesc; pe fiecare treapta crestinulreuseste sa dobandeasca un da r al Sf. Duh, incepand cu rugaciunea ceacurata, continuand cu caldura inimii, pentru a culmina cu starea dedesavarsire duhovniceasca si de unire cu persoana luiHristos.

76


5/26

Dilema Marta sau Maria?Odata cu trecerea veacurilor se observa 0 imbratisare a

acestor practici din ce In ce mai mare, mai ales de catre crestinii cealegeau linistirea In singuratate, In pustii, In pesteri sau In chinoviilemonahale. Acest ; succes " practic, aceasta preferinta pentru textelefilocalice (care de multe ori grupate In grupuri de cate 0 suta decapete, functionau In manastiri ca niste manuale duhovnicesti ) seexplica prin puterea lor de a depasi dilemele existentiale de tipulperechii Marta ~i Maria; adica ce sa aiba greutate ~i prioritate Inviata crestinului, partea practica sau partea teoretica? Pentru Parintiitrezviei aspectul practic ~iaspectul teoretic, precum si relatia dintreele se vad In viata liturgica, In programul liturgic al Bisericii. Toateincep cu fagaduinta data de fiecare personal In Taina Botezului, secontinua eu lupta pentru dobandirea virtutilor ~ilepadarea de pacate,Vederea celor negraite, adica " theoria " se bazeaza pe aceasta "fundatie " nevazuta care este lucrarea poruncilor lui Hristos. Urcandneincetat, explica Sf. Grigorie Palamas, arhiepiscop alThesalonieului ~i inalt cunoscator al celor duhovnicesti, ascetul seobisnuieste cu osteneala fizica ~i psihica, cu durerea trupului si asufletului ce provin din lupta pentru despatimire; atunci cand aparprimele straluciri ale harului In mintea omului [minte - nouslntelegand partea constienta a sufletului, totalul miscarilor sufletului]ca niste picaturi de untdelemn tarnaduitor cad peste aceste dureri,alinandu-le si mai apoi stingandu-le complet, caci sufletul curatit

8

este ca 0 mireasa In ceasul nuntii gata sa tntalneasca adanculIntelepciunii dumnezeie~ti.

onodoxia, In secolele XVI - XIX trece prin momente grele,este asediata de izolare social-politica, nestiinta, inovatii In cult sia rm . In Sfantul Munte au loc foarte multe conflicte teologice desprerelatia dintre traditia vie ~i interventia lumeasca. Sf. NieodimAghioritul, ca un trimis allui Dumnezeu alcatuieste aceasta colectieca 0 martuire vie a Traditiei Bisericii, marturie ce sa fie de folosgeneratiilor ce vor urma, monahi, clerici si laici, invitandu-i pe totilaolalta sa participe la acest urcus duhovnicesc. Lanseaza aceastacarte, am spune In limbajul modem pentru a spulbera parerea gresitaconform careia crestinul din lume nu poate trai conformEvangheliei, lupta pentru desavar~ire duhovniceasca, precum ~inadejdea mantuirii ar fi monopolul monahilor. In continuare vomtncerca sa dezvoltam gandul Sfantului Parinte, aratand origineabiblica a rugaciunii lui Iisus, caracterul general ecleziologic alpracticarii acestei rugaciuni; cu alte cuvinte practica rugaciunii luiIisus are si un caracter marturisitor, fiind stransa legata de persoanaManruitorului si de cunoasterea acestei persoane, practicarea ei Inafara vietii bisericesti reducandu-u la un exercitiu psihosomatic sianulandu-i complet valoarea si lucrarea deopotriva

9


6/26

Mila luiDumnezeuAm putea spune, incercand sa rezumam continutul Sfintelor

Evanghelilor, ca Domnul s-a ararat oamenilor in persoanaMantuitorului Iisus Hristos pentru a se putea impartasi omul dinmila Sa. Descoperirea dumnezeiasca, Vechiul si Noul Testamenteste fundamentata pe mila durnnezeiasca, insa trebuie sa intelegemmila nu in sensul contemporan, lumesc, dispretuitor, injositor, cidimpotriva, mila Sfintei Scripturi este manifestarea practica a iubiriilui Dumnezeu pentru faptura umaria ce se chinuie cautand drumul,biruita de pacat si de moarte. Se simte in toata Psaltirea setea umariapentru mila lui Dumnezeu. Ea se coboara practic in lume, in faptura,in firea umaria prin intruparea Cuvantului lui Dumnezeu in persoanalui Iisus Hristos care dintru inceput spune: " mila voiesc, iar nujertfa". Toate aceste Ie-au inteles i Ie-au trait primii crestini, apostolii ,primii asceti, identificand rugaciunea neincetata cu rugaciunea:Doamne Iisuse Hristoase Fiullui Dumnezeu, miluieste-ma!

Caracterulliturgic al rugdciunii lui IisusRaspunsul comunitatii euharistice: ,,Doamne miluieste!" este

alaturi de Psalmi eel mai vechi element al rugaciunii comune,liturgice. Biserica adunata in numele lui Hristos marturiseste nevoiaacestei mile si multumeste pentru ea. Comunitatea euharistica seafla in acelasi timp pe un drum numit eshatologic, un urcus catre

10

Inviere care se desraoara prin trairea Sfintelor Taine in Biserica~rin pregustarea in fiecare dumnezeiasca Liturghie a Imparatiei celeip h .lara de sfarsit. Fiecare crestin traieste 0 liturghie dupa Liturg Iepnnrugaciunea neincetata, prin pomenirea numelui lui Iisus Hristos intoata vremea existenlci lui si prin dobandirea milei Acestuia.

Caracterul marturisitor al rugaciunii lui IisusPrecum am ararat pfma acum mila lui Dumnezeu ca expresie

concreta a iubirii dumnczeies'i pentru persoana umana in particular,dar ~i fata de intreaga creatie in general, este strans legata d~persoana Mantuitorului Iisus Hristos, caci in si prin aceast~ persoanase manifesta toate lucrarile dumnezeieti i se descopera PersoanaTatalui si a Sffmtului Duh.

Primii crestini in majoritate de origine si mentalitate iudaicaau marturisit persoana lui Iisus ca fiind Domnul [ Kyrios ] ( al )Vechiului i Noului Testament. Astfel printre codurile de

. tinilor din primul veac intalnim expresiacomumcare a creDomnul Iisus miluiestc si mantuiete". Prin aceasta, cretinii care

repede au devenit incomozi pentru sinagogile din Palestina, sev v t .. re de credinta.recunoteau intre ei prin aceasta fraza - mar unst . .

Incepand cu intrarea in lumea greco-romana; mai intai in AntlOh~av D 1 " pnnS. . . 1 in Alexandria a aparut problema ca" omnutriet, apo '

exce1enta erau fie anumite zeitati orientale, fie tmparatul roman.11


7/26

Sfaritul primului secol crestin iinceputul celui de-al doilea aduceo dezvoltare si un curaj al Bisericii primare de asumare a uneierminii a persoanei lui Iisus, caci Biserica nu putea permiteconfuzia, relativitatea specifidi unei epoci sincretiste, sa patrundain viata i invatatura sa. Astfel titlul mesianic "Hristos" devine aldoilea nume al Mantuitorului, alaturi de titlul Fiul i Cuvantul luiDumnezeu. Marturisirile de credinta se inmultesc (dovada avem iepistolele Sfantului Apostol Pavel si a Sfantului Apostol iEvanghelist loan) i iau forma "Domnul Iisus Hristos, Fiul luiDumnezeu [este] ". Astfel este fireasca "utilizarea" in rugacluneparticulara a acestei marturisiri a persoanei lui Iisus Hristos la carecrestinii anahoren ai veacului III-IV au adaugat., miluiete-ma pemine, pacatosu]",

Caracterul personal alpracticdrii rugaciunii lui lisus

Practicarea rugaciunii in viata particulara deschide alte douadimensiuni ale acesteia, alatur] de cea ecleziologica i de cealiturgica, si anume dimensiunea marturisitoare si cea personalj,Prin pomenirea corecta a numelui 'Mantuitorului i a titlurilorevanghelice, precum i relationarea acestei persoane la actul demiluire a persoanei umane a fost pentru multe veacuri cea maisimpla metoda de marturisire ortodoxa, precum si 0 cale dernna deurmat si rara pericolul de a cadea in amagirea vreunei invataturisau marturisiri gresite.

Drumul mantuirii este unul personal chiar daca el sedezvolta, decurge in spatiul eclezial, intelegand prin "spatiu" locultainic unde fiecare se lupta cu patimile si urea treptele desavarsiriica membru al trupului tainic al lui Hristos, ca particica a unuiintreg nevazut care este Biserica-Ecclezia, comunitatea-organismulviu care cheama neincetat lucrarea lui Dumnezeu in lume. Luptaomului pentru eliberarea de sub povara pacatelor au un caracterpersonal pentru ca tinta finala a acestei lupte este unirea persoaneiumane ce a biruit pacatul cu persoana Mantuitorului Hristos, unirece deschide perspectiva unei relatii scaldata intr-o iubire mai presusde minte si de simtiri. In acest demers personal elementul careasigura legatura cu adunarea euharistica i fereste persoana umariaatdt de amagire, cat si de multele curse ale vrajmasului estepersoana duhovnicului. Acesta cunoaste masura duhovniceasca aomului, slabiciunile ce pot detuma urcusul si sfaturile sale devinindispensabile, pre cum irugaciunile lui devin scut duhovnicesc.

Rugaciunea mintii si mentalitatea omului postmodernOmul postmodem se afla intr-o situatie, din pacate

lamentabila, fiindca pe de 0 parte recunoaste marile probleme cucare se confrunta, atat la nivel personal, cat i la nivel social,mondial am putea spune, pe de alta nu are curajul asumarii unei

12 13


8/26

solutii, unei hotarari care sa-i schimbe viata, Ba chiar am puteaobserva, mai ales in urma supradimensionarii problemei poluariimediului 0 tendinta spre un panteism rudimentar, mai mult de tipsocial, de inchinare la 0 forta impersonala ~i atotputernica ce seascunde in legile naturii. De dereglarile produse in firea umana decatre modul de viata al omului in ultimii douazeci de ani, se pare canu se teme nimeni. Se teme totusi de 0 intalnire cu un Dumnezeupersonal care propune 0 relatie libera de iubire.

nu trebuie sa se teama de propria sa istorie ~i traditie, trebuie sa 0cerceteze ~i sa "extraga" tot ceea ce este bun si actual astazi, Deaceea credem ca lucrarea de fata este un prim pas catre aceastacunoastere si catre asumarea unui parcurs atat personal, cat sicomunitar.

inlauntrul popoarelor ortodoxe exists 0 framantare deosebitde puternica in ultimii ani, framantare ce provine din ciocnireacredintei traditionale cu mentalitatea societatii postmodeme carestie sa-~i promoveze succesele mai ales cele legate de bunastareamateriala si de tehnologia moderna. Ortodoxul de azi nu ar vrea sa-si tradeze traditia in care a crezut, dar nici nu i-ar place sa piardaaccesul Ia "bunatatile" postmodemismului. In final va cadea inmagia acestor bunatati pentru c a este destul de legat de valori caredefinesc viata in lumea aceasta (casa, meserie, nume bun, cariera,reusita in viata ). Totusi, paralel cu aceasta Iupta intre vechi ~inous-a nascut in societatile ortodoxe ideea ( ce a ereat un adevaratcurent ) ca avut ~i bogat este eel care se defineste printr-o culturatraditionala, are 0 credinta, iar din punct de vedere social are accesla propria cultura, lapropria eredinta, precum si la servicii sociale,are acces la noua tehnologie. Societatea ii asigura dreptul de acces~i folosinta a bunatatilor postmodemismului, iar individul seingrijeste de identitatea lui spirituala si culturala. Crestinul ortodox

De asemenea nu trebuie uitat si faptul ca practicarearugaciunii lui Iisus are valoare ~i rezultatele cele adevarate, doardaca i~i pastreaza caracteristicile de care am vorbit pana acum. Insensul acesta am ales prezentarea unor cuvinte ale Sfintilortrezviei, cuvinte pe care Sfantul Nicodim Aghioritul impreuna cuprietenul sau Macarie, mitropolit al Corintului, le-au asezat lasfarsitul primei editii a Filocaliei. Ideea lor pe care incercam sa 0evidentiem si pe care 0 consideram foarte importanta pentru viatacrestinului astazi, este ca "fie intru feciorie, fie Intru casnicie" sepot implini poruncile lui Hristos, astfel incat intreaga existents aomului sa fie indreptata, orientata spre Dumnezeu. Nu avempretentia unei lucrari stiintifice (nici nu ne-am dorit aceasta intr-oprima faza ) de aceea nu am ingreunat parcursul cartii cu sistemulde notare si trimitere la surse, iar textele sfintilor au fost tradusedupa varianta si din limba Sfantului Nicodim, avand totalaincredere in discemamantul acestuia.

1514


9/26

Partea a dona

Cuvinte ale Parint il or t re zv ie i desprepractica rug iic iun ii ne ice ta te de cafre

crestinii care trdiesc In lume

A celui intru Sfinti Parintelui nostru Simeon NoulTeolog

- Rugaciune - erminie la " Doamne rniluieste "Indura-te de mine, Doamne al meu, in starea demna de mila incare rna aflu ~iprimeste-ma iara~i in harul Tau.Da-mi duhul puterii ca sa rna intareasca ~i sa rna impotrivescispiteior diavolului ~iobisnuintelor rele ale pacatului,Da-mi duhul intelepciunii ca sa rna inteleptesc ~i sa-mi revinintru mine si astfel sa rna indrept.Da-mi duhul temerii ca sa dobandesc frica de Dumnezeu si saimplinesc poruncile Tale.Da-mi duhul iubirii ca sate iubesc ~isanu rna indepartez de laTine.Da-mi duhul pacii ca sa pazeasca sufletul meu in pace ~i sa-miadun cugetul pentru a fi linistit si tara de tulburare.Da-mi duhul blandetii pentru a fi bland cu fratii mei si sa rnadepartez de manie.Da-mi duhul curatirii pentru a rna pazi curat de orice intinare.Da-mi duhul smeririi ca sa nu rna inchipuiesc intru inaltime ~isa nu rna mandresc,

16 17


10/26

+Cuvfintul intai~ apostoli ~i nu numai in Apostoli, ci ~i in orice crestin care va paziporuncile Lui.

Undeva dumnezeiescul Pavel, care s-a invrednicit a ureapana in al treilea cer, zice ca Doamne Iisuse nu poate rostinimeni decat numai in Duhul Sfant, arata in mod minunatApostolul Pavel ca acest nume este mult mai presus de orice altnume, de aceea nu este posibil a-L spune intru alt fel ~i in afaralucrarii Duhului Sfant,

Si loan Teologul, care a "tun at" cele duhovnicesti ~lteologice, a preluat cuvantul lui Pavel zicand: tot duhul caremarturiseste pe Iisus Hristos venit in trup, de la Dumnezeu este. Sispunand Sfantul Apostol cum ca fiecare duh care marturiseste acestnume, Iisus Hristos, este de la Dumnezeu, ne arata ca numele simarturisirea lui Iisus Hristos este lucrarea dumnezeiescului har sinu este pur ~i simplu 0 intamplare.

La fel ~i slavitul intre Apostoli Petru a preluat cuvintele luiloan si le-a facut inceput adica a pus mai inainte pe " Hristos ".Caci in vremea cand a intrebat Domnul pe ucenicii Sai voi insacine ziceti ca sunt? Sfantul Apostol Petru a rostit: Tu estiHristosul, Fiul lui Dumnezeu, lucru pe care I l-a descoperitDumnezeu Tatal din ceruri, precum 0marturiseste insu~i Hristos inSfintele Evanghelii. Gandeste-tc cum acesti preasfintiti Apostoli ailui Hristos sunt legati intre ei prin aceste dumnezeiesti cuvinte caintr-un cere: unul dupa celalalt preia aceste descoperiridumnezeiesti astfel incat cuvantul pe care 11spune primul Apostol

Despre dumnezeiasca rugdciuneDoamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma

alunuiSfantanonim

Cata put ere are rugaciunea Doamne, Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluieste-ma ! si cate feluri de daruri daruiesteacelora care 0 rostesc! Si in ce stare de vrednicie iiaduce! Nu neeste cu putinta a spune ~i a explica aceste faceri de bine, deoareceaceasta este peste masura noastra duhovniceasca.

Noi doar atat putem spune despre aceasta rugaciune cand i~iare inceputul si care au fost primii care au rostit aceste cuvinte aleei. Rugaciunea Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieste-rna i~i are inceputul in insasi dumnezeiasca Scriptura,iar cei care au rostit cuvintele au fost cei trei intru tot laudatiiApostoli Pavel, loan si Petru; de la ei am preluat si noi ca 0mostenire din parinti care nu este altceva decat cuvintedumnezeiesti si descoperiri ale Duhului celui Sfant, vocea luiDumnezeu, fiindca noi asa credem ~i marturisim ca atatea cate auspus ~iau scris dumnezeiestii si duhovnicestii Apostoli, toate suntcuvintele lui Hristos care le-a spus cu gura Apostolilor; caciaceasta fagaduinta le-a dat Domnul nostru in dumnezeiascaEvanghelie: Insusi Fiul si Tatal si Sfantul Duh vor face sala~ in

18 19


11/26

FiulluiDunmezeu Iisuse

care era intaiul si la el se incheie acest cere apostolic. Cred diacesta este un semn al unirii noastre cu Dumnezeu prin intermediullucrarii noastre personale si al "theoriei" [contemplatiei] ambeleirnpreunate cu iubirea. Si aceasta deoarece Pavel inseamna lucrarea[praxis] precum arata el insusi - "mai mult decat oricine m-amostenit" - loan inseamna theoria - contemplarea celor nevazute,chiar numele de Teologul acesta 0 arata; Petru inseamna iubirea[agapi], precum 11 marturiseste Domnul nostru atunci cand ilintreaba Petre, rna iubesti tu pe mine? Paste oile mele. Astfel eelce se daruieste intru totul acestei rugaciuni se imbogateste invirtu tile practice ~idin lucrare urea in contemplare si dobandeste siiubirea lui Dumnezeu unindu-se cu Dansul,

Nu numai acestea de pana acum inseamna rugaciuneaDoamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, cidumnezeiestile cuvinte descopera invatatura cea dreapta a credinteinoastre indepartand oricare ratacire a ereticilor. Si aceasta zicfiindca marturisirea lui Iisus ca Domn - Kyrios - aratadumnezeiasca fire a lui Hristos si respinge ratacirea acelora careziceau ca Iisus ar fi doar om iara Dumnezeu nu; marturisireaIisus arata pe de alta parte, firea cea orneneasca a lui Hristos sirespinge ratacirea acelora care ziceau ca el ar fi fost doarDumnezeu iara om nu dupa fire, ci doar dupa inchipuire. RostindHristos se arata ca cele dona firi, cea Dumnezeiasca si ceaorneneasca exista intr-o persoana unica, si intr-un ipostas,respingand ratacirea acelora care ziceau ca Hristos are doua

la sfarsit de fraza, 11face inceput urmatorul Apostol, la fel ~i altreilea Apostol, ~i astfel alcatuiesc rugaciunea aceasta Doamne,lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Caci Pavel zice .Domnullisus ", loan zice .Jisus Hristos ", iar Petru "Hristos, Fiul luiDumnezeu" astfel se creaza un cere minunat, iar sfarsitul care este.Fiul lui Dumnezeu" se intalneste cu inceputul care este.Domnul", fiind ca nu este nici 0 diferenta in a spune cinevaDomnul si Fiul lui Dumnezeu, ambele aratand dumnezeirea celuiintdi nascut Fiul allui Dumnezeu.

Doamne

Hristoase

In acest fel ne-au lasat Fericitii Apostoli mostenirea de arosti in Duhul Sfant si de a marturisi pe Domnul Iisus Hristos, Fiullui Dumnezeu. Si fiindca sunt trei Apostoli vrednici de crezarepentru ca orice cuvant se adevereste si se crediteaza cu trei martori.Inca si ordinea acestor Apostoli nu este intamplatoare ci i~i arelogica ei, caci primul care a spus acestea a fost Pavel, apoi loan simai apoi Petru. De la Sfantul Apostol Pavel care a fost ultimuladaugat ucenicilor lui Hristos, a inceput traditia rugaciuniineincetate si prin intermediul lui, a ajuns la Sfantul Apostol Petru,

20 21


12/26

ipostaze despartite unul de altul. Iar rostirea cuvintelor Fiul luiDumnezeu. arata cum ca in Hristos, firea Dumnezeiasca exista inmod inconfundabil de cea omeneasca, iar in urma unirii celor douafiri si cea umaria exista in Hristos in mod asernanator, adicainconfundabil, respingand ratacirea acelor care ziceau ca in Hristosfirea Dumnezeiasca si cea umaria s-au confundat si s-au amestecatuna cu cealalta. Deci aceste cuvinte fiindca sunt cuvintedumnezeiesti ~i sabie duhovniceasca, respingand si anuland douaperechi deerezii care se impotrivesc una celeilalte intrecandu-se inrautate si ratacire, Insa asemanandu-se in lipsa de evlavie.

Doanme"- res pi ngs p e ce i ailuiSarnosata

Hristoase -ra spmge p e rei ai lui

Nestorie

FiuI lui Dumnezeu - respinge pe cei ai luiEutihie siDioscur

Iisuse- respinge pe eei ai lui Arie~iee lo r d impreuna eu e l

Aceastea aratate pana acum ni le-au predat de Dumnezeupurtatori] Parinti ai nostrii care erau barbati desavar~iti ~iplini de Duh,cu care fiecare din aceste cuvinte Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu lasate ca 0 scumpa predanie de Dumnezeiestii Apostoli,atat le-au intiparit in inirnile lor si atat le-au iubit. Mai ales de

22

preadu1cele nume Iisus, pe care 11aveau drept rugaciune desaversita ~ise luptau neincetat pentru el, nu se puteau " satura" in toata vremeafiind insetati de el; se umpleau de bucurie dumnezeiasca de nedescris ~ise impartaseau de daruri dumnezeiesti , aflandu-se uneori in afaratrupului si a lumii acesteia; ca si cum ar fiingeri pamantesti sau oameniceresti. La aceasta inaltirne a virtutiilor au urcat Parintii prinintermediul [rostirii] preadu1celui nume al lui Iisus. lnsa pentru noiincepatorii ~i nepriceputii mai ales in cele duhovnicesti au lasat sazicem intreaga rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, miluieste-rna!. Si aceasta nu pentru alt motiv, ci ca sacunoastem masura proprie, starea reala In care ne aflam si ca avemmare nevoie de bogata milostivire a lui Dumnezeu caci suntem precumorbul acela din Sfanta Evanghelie, care avand dorinta arzatoare de adobandi lumina ochiilor sai, striga in vremea cand trecea Domnulnostru si zicea: .Jisuse miluieste-ma!". A~a ~inoi, ca ~icum am fi orbicu sufletul, sa 11rugam pe Dumnezeu sa arate mila pentru noi si sa nedeschida ochii sufletului pentru a vedea cu mintea curatita, Pentruaceasta cred ca ne-au lasat [Parintii] sa zicem si noi intreaga rugaciune.Alti Parinti vrand sa pastreze vie dragostea pentru aproapele, spunrugaciunea astfel: .Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ne pe noi". Se roaga, adica pentru toti fratii stiind ca iubireaeste plinatatea legii ~ia Profetilor, si este 0 virtute care incorporeaza insine fiecare porunca si lucrare duhovniceasca.

Sfintii Parinti, atunci cand insotesc cu iubirea pentru aproapelerugaciunea lor, roaga pe Dumnezeu ca sa-i miluiasca pe ei si pe fratii

23


13/26

lor si pe aceasta cale .misca" ~imai mult milostivirea dumnezeieascapentm ca pe Dumnezeu comun, al tuturor, 11considera ~ipentm faptulca cer de la EI mila sa comuna, pentm toti fratii Iaolalta ~imai vartoscoboara atunci mila preabunului Dumnezeu peste noi vazand capazim credinta cea adevarata ~i dreapta intru dogmele Bisericii,precum si savarsirea pomncilor In Iucrarile noastre. Caci sa nu uitamca acestea doua, pastrarea credintei ~iplinirea pomncilor, Ie are intr-insul acest stih de rugaciune: Doarnne, Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, mituieste-ms.

Daca vrem sa mai cercetam si vremea cand s-au spus acestenume duhovnicesti mai intai, Ie vom gasi In ordinea In care Iepronuntam pana azi. Adica primul s-a spus Doamne, apoi


14/26

Cuvantul al doilea

Despre erminia lui "Doamne miluieste "alunuiSjantanonim

- sau cuvant foarte folositorcum c a . fiecare crestin trebuie sa cunoasca ce inseamna

"Doamne miluie~te"-

Rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase miluie~te-ma" saumal pe scurt "Doamne miluieste" ne-a fost daruita nouacre~tinilor1nca de pe timpul Sfintilor Apostoli si s-a hotarat sa 0spuna crestinii in mod neincetat pre cum 0 si practica foarte multi.Doar ca ce exprima aceste cuvinte foarte putini sunt astazi cei ce 0cunosc; cei multi nu stiu si striga catre Dumnezeu "Doamnemiluieste" in mod nefolositor ~i zadarnic caci mila Domnului nu 0primesc tocmai pentru ca nu stiu ceea ce cer.

Trebuie, deci, sa stim ca Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu dinc1ipa in care a devenit om a patimit atatea si s-a rastignit si prinvarsarea preasfantului Sau Sange I-a rascumparat pe om dinmainile diavolului; de atunci a devenit Domn si Stapan al firiiornenesti. Inainte de a se intrupa Domnul, Stapan era al tuturorlapturilor vazute si nevazute, era facatorul lor; insa Domnulintregiifapturi nu era si Domnul oamenilor si al demonilor care nu au vrut

26

de la sine sa-L aiba ca Stapan allor. Si aceasta pentru ca preabunulDumnezeu l-a facut pe om si i-a facut pe ingeri eu libertate de sinesi le-a daruit ratiune libera ~i posibilitatea de a avea cunostinta ~idiscemamant, ca un Drept si Adevarat ce este nu a vrut sa leanuleze libertatea si sa-i domneasca cu forta. Dimpotriva, pe ceicare vor sa fie sub Dumnezeu intru putere si chivernisire, pe aceiaIi dornneste ~i i i stapaneste; pe cei ce nu vor iilasa sa-si faca voiaca avand libertatea de a 0 face. Si pe Adam care a fost amagit dediavolul eel apostat si a devenit si acesta apostat ~i departat deDumnezeu, si nu a mai vrut sa aseulte porunca Lui, l-a lasatDumnezeu in libertatea de sine si nu a vrut sa-l stapaneasca cuforta, Insa diavolul invidios, care l-a amagit dintru inceput, nu aincetat sa-l amageasca pana cand I-a facut asemenea in neratiune[anularea puterii de a gandi liber] cu animalele, lara de minte,traind ca un animal, irational, lara judecata. S-a indurat totusi de elmultmiluitorul Dumnezeu ~i a pogorat cerurile ~i s-a coborat pepamant ~i a devenit om pentru om si eu preacuratul Sau Sange l-aeliberat din robia pacatului, iar prin intermediul SfintelorEvanghelii l-a indrumat cum sa petreaca placut lui Dumnezeu, sadevina neamul omenesc fiii lui Dumnezeu; cu dumnezeiesculBotez ne-a renascut ~i ne-a re-creat, iar cu preacuratele Sale Tainene hrancste pe fiecare in parte, fiecarui suflet daruindu-i viata, Maipe scurt, cu nemarginita Lui intelepciune a gasit modul de aramane omul nedespartit de EI pentru ca EI, mai inaintea noastra, a

27


15/26

gasit calea de a ramane nedespartit pentru totdeauna de noi, pentrua nu mai avea loc intre noi In nici un fel, diavolul.

Deci, cati crestini dupa atatea daruri de care ne-aminvrednicit ~i dupa atatea faceri de bine pe care Ie-am primit de laStapanul Hristos, au fost iarasi amagiti de diavolul si prinintermediul lumii si a trupului s-au departat de Dumnezeu ~i suntintru totul stapaniti de diavolul facand voile lui, Insa nu sunt intrutotul insensibili, ei inteleg greseala lor, cunosc robia In care aucazut si stiu ca nu pot singuri sa scape, acesti crestini alearga catreDumnezeu ~i striga catre El "Doamne miluieste" pentru a semilostivi de ei, milostivul Dumnezeu ~i sa-i miluiasca ~i sa-iprimeasca pre cum pe fiul risipitor, sa Ie daruiasca din noudumnezeiescul har si pnn aceasta sa scape de jugul robieipacatelor, sa se departeze de demoni si sa primeasca din noulibertatea lor. Astfel vor putea sa traiasca bineplacut lui Dumnezeu~i sa pazeasca poruncile Lui. Acesti crestini, precum spuneam,striga "Doamne miliueste" si reusesc sa primeasca mila luiDumnezeu precum ~i harul Sau, eliberandu-se din pacat simantuindu-se In final. Insa acei crestini care nu au nici un fel decunostinta despre toate cate am ararat pana acum, nici situatiadezastruoasa In care sunt nu 0 cunosc, nici nu au ocazia de amedita cu privire la robia lor, ci neavand un tel duhovnicesc, striga"Doamne miluieste", asa mai mult din obisnuinta; cum este deci cuputinta ca unii ca acestia sa primeasca harullui Dumnezeu? Si maiales asa mila nernarginita si minunata ca cea duhovniceasca? Mai

28

bine este a nu primi mila lui Dumnezeu decat sa 0 primeasca iarmai apoi sa 0 piarda, pentru ca va fi de doua ori pacatul lor. Maimult decat atat, daca cineva In mod gresit va da 0 piatra pretioasain mainile unui mic copil sau a unui om nestiutor care nu cunoastevaloarea acelei pietre, iar acestia daca au luat-o in mainile lor 0vor pierde la un moment dat, vadit este ca nu sunt de vina aceia(copilul sau nestiutorul), ci eel care le-a incredintat piatravaloroasa,

Iar ca sa intelegi mai bine cele spuse, gandeste-te cum ca inlumea aceasta acela care este extrem de sarac, dar vrea sa primeascamila de la un oarecare bogat, acela se duce si ii zice "miluieste-ma",adica fie-ti mila de mine, de saracia mea si da-mi ceva sa rnagospodaresc, Asemenea eel ce are datorie ~ivrea sa i-a stearga eel cel-a imprumutat, acela se duce si ii zice "miluieste-ma", adica fie-timila de lipsurile mele ~isterge-mi datoria. In mod asemanator ~ieelce este cazut In greseala vrand sa castige simpatia celui fata de care agresit, se duce si spune "miluieste-ma", adica iarta-ma pentrugresealace am facut. Ca unnare pacatosul va striga la Dumnezeu"Doamne miluieste-ma" ~i nu stie ce zice, nici de ce 0 zice, nici dece este in interesul sau sa vina mila Lui pe care 0 to cere, dar oarenumai din obisnuinta striga si nu cunoaste nimic? Atunci cum sa-idea Dumnezeu mila Sa pe care acela necunoscand 0 dispretuieste ~iiarasi din putina grija 0pierde ~ipacatuieste si mai rau?

Mila lui Dumnezeu nu este altceva decat harul preasfantuluiDuh pe care trebuie sa-l cerem de la Dansul, noi pacatosii, si sa

29


16/26

strigam neincetat "Doamne miluieste-ma", adica fie-ti mila demine, Doamne, de eel pacatos care se afla intr-o situatie de plans siprimeste-ma iarasi in bucuria Ta. Da-mi duhul puterii ca sa-mi deaputere sa rna impotrivesc ispitelor diavolului si relelor obiceiuri alepacatului. Da-mi duhul intelepciunii ca sa rna inteleptesc ~i sa-mirevin intru mine ~i sa rna indrept. Da-mi duhul smeririi pentru a rnateme ~i a pazi poruncile Tale. Da-mi duhul iubirii pentru a Te iubisi a nu rna mai desparti de Tine. Da-mi duhul pacii pentru a pazisufletul meu in pace si pentru a lega ca intr-un manunchi toategandurile mele si a deveni astfel linistit si netulburat. Da-mi duhulcurateniei pentru a rna pazi curat de orice intinare. Da-mi duhulblandetii pentru a fi bland cu fratii mei crestini ~i a rna afla mereudeparte de manie. Da-mi duhul smereniei pentru a nu rna inchipuilainaltime si a rna mandri.

Astfel putem spune ca acela care cunoaste trebuinta pe care .o au toate acestea si Ie cere de la mult milostivul Dumnezeustrigand "Doamne miliueste", acela cu adevarat vrea sa primeascaceea ce cere ~i sa dobandeasca mila lui Dumnezeu ~iharul Sau. Inschimb eel ce nu stie nimic din ceea ce am ararat, ci doar dinobisnuinta zice "Doamne miluieste", acela nu este cu putinta saprimeasca vreodata mila lui Dumnezeu. Si aceasta deoarece maiinainte a primit multe haruri de la Dansul si nu le-a cunoscut, nicinu a multurnit lui Dumnezeu ca i le-a dat. Acesta a primit mila luiDumnezeu si cand a fost plasmuit si a devenit om; a luat mila Luisi cand a fost re-creat prin Sfantul Botez ~i a devenit crestin; a luat

30

mila Lui ~i cand a iesit din pericole sufletesti ~i trupesti care iiincercau viata; a primit mila lui Dumnezeu ~i de atatea ori cand s-aimpartasit cu preacuratele Taine; si de cate ori a pacatuit fata deDumnezeu si l-a preamarat cu pacatele lui ~inu a fost distrus, nicichinuit precum is-ar fi cuvenit; a luat mila Lui ~i cand pe diferitecai a fost ajutat de Dumnezeu iar el nu a cunoscut-o, in schimbtoate le-a uitat si nu s-a ingrijit de mantuirea lui deloc.

In concluzie un astfel de crestin cum sa primeasca mila luiDumnezeu lara sensibilitate duhovniceasca, lara sa cunoasca cumca primeste un asemenea har de la Insusi Dumnezeu, precum amararat, nestiind ce zice, ci doar strigand "Doamne rniliueste" laraun tel duhovnicesc, doar din obisnuinta?

31


17/26

,..,Cuvantul al treilea >-

Al celui intre Sfinti Parintelui nostru Simeon Noul Teolog~ Despre credinta !jiinvdtdtura crestina cdtre aceia care zic

ca nu este cuputinta ca cei ce se afla in lume !ji ingrijilelumesti sa ajungd la desdvdrsirea virtutii

Parinti si Irati mult iubiti,

Indeosebi bun ~i de suflet folositor lucru este a propovaduituturor marea si nemarginta mila a preabunului ~imult milostivuluiDumnezeu precum si a arata tuturor fratilor nostri crestiniarhipelagul de nepatruns al indurarii si bunatatii Lui pe care 0 arepentru noi.

Eu, precum stiti, fratii mei, nimic deosebit nu am facut, nicimulte postiri, nici privegheri, nici odihna intins pe pamant, nici unfel de alte asemanatoare incercari nevoitoare ale trupului, ci amcunoscut nevrednicia mea, am cugetat la pacatele mele, m-amcondamnat pe mine insumi si m-am smerit, iar mult induratul sipreabunul Dumnezeu cu aceasta m-a mantuit pre cum spune siprofetul David Srneritu-m-am si m-a izbavit Domnul. Cu altecuvinte am crezut doar in cuvintele lui Dumnezeu ~im-a primit cuaceasta credinta. Fiind ca ~isa ajunga cineva la smerenie intampinamulte piedici; dar sa gaseasca cineva credinta ~i sa creada in

32

cuvintele Domunului nu este nici un obstacol care sa 11impiedicesa o faca, Si aceasta fiind ca, daca cu adevarat vom vrea, din totsufletul sa gasim credinta, imediat 0 vom gasi fara nici un efort.Credinta este darul preabunului Dumnezeu pe care ne-o daruieste sio avem in mod natural in viata noastra libera si de aceea cand vremo ~i avem. Aceasta 0 vedem si la tatari si la barbari ~i la toateneamurile, cum in mod natural au credinta si crede fiecare incuvintele celuilalt, aratand increderea intre ei. Si pentru a va arataaceasta prin pilda si nu numai prin cuvant, auziti intamplareaurmatoare:

Un tanar numit Gheoghios, neimpliniti li avea pe cei 20 deani ai sai, locuia in Constantinopole, acum in vremea noastra, erafoarte placut la vedere, cu 0 frumusete exterioara deosebita, chiar ~iin modul in care umbla astfel incdt multi 11aveau la mare respect,considerandu-l barbat cu mult succes [la firea ferneiasca];bineinteles asa judeca unii privind aspectul exterior al omului ~inestiind cele ascunse ale fiecaruia, judecand si devenind judecatoriiindiscreti si nepotriviti ai altora. Acest tanar, insa, se cunoscuse cuun monah, om sfant cu vietuirea ce traia intr-o manastire dinConstantinopole si acestuia ii arata toate cele ascunse ale inimi lui,mai ales faptul ca isi dorea mantuirea sufletului sau si retragereadin lumea aceasta pentru a deveni monah. Cinstitul acela batran I- alaudat pentru gandurile lui l-a indrumat duhovniceste dupa cuviinta~i i-a dat cartea Sfantului Marcu Ascetul sa 0 studieze, mai alespartea care arata legea cea duhovniceasca, Aceasta a luat-o tanarul

33


18/26

34

David", ci L-a marturisit Fiul lui Dumnezeu si s-a inchinat Luidupa cuviinta, Aceste trei capete duhovnicesti, ale Sfantului Marcui-au placut tanarului, Mult le-a admirat si s-a incuviintat launtric ~ia crezut tara evitare cum ca va gasi mult folos duhovnicesc,precum zice Sfantul Marcu. Era hotarat sa-~i pazeasca constiinta ~isa se bucure de darurile Sfantului Duh si de lucrarea acestuia,implinind poruncile lui Dumnezeu. A inteles caci cu ajutorulharului Sfantului Duh se va invrednici sa-si deschida ochiisufletului ~i sa vada astfel pe Domnul. Nadajduind acestea ~isperand sa vadaacea frumusete negraita a Domnului, tanarul a fostranit de dragostea cea mai presus de fire si avea dorinta arzatoarede a se intalni cu Hristos. Insa nu a facut nimic altceva, precum rn-a incredintat prin juramant, afara de obisnuita rugaciune simetaniile poruncite de duhovnicul sau, lucruri pe care Ie obisnuiain fiecare seara inainte de culcare. Deci, trecand putin timp sipazindu-si constiinta precum a citit, in timp ce i~i facea canonulintr-o seara, ii porunci constiinta sa se mai roage 0 vreme ~isa facasi alte metanii, sa mai spuna .Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-rna"; sa 0 mai spun a de mai multe ori, pentru ca 0 poate face.Tanarul a ascultat ceea ce l-a indemnat constiinta ~icu multa ravna~i tara de sovaiala a mai staruit in rugaciune, crezand nestramutatca acestea i le zicea insusi Dumnezeu. Astfel nu se intindea in patpana nu i~i asculta cu atentie aceasta voce launtrica si pana nufacea cele poruncite de ea. A reusit sa inmulteasca rugaciunea deseara, fiindca oricum in timpul zilei nu avea ocazia, nici timpul de

cu atata dorinta ~i evlavie ca si cum ar fi fost trirnisa de insusiDumnezeu si avea atata credinta in cele citite, nadajduind ca vaavea mult folos duhovnicesc.

Ducandu-se acasa imediat a inceput sa 0 citeasca cu rnultaatentie, parcurgandu-o toata cu evlavie de patru ori. 0 tineaintodeauna cu sine si, precum nadajduia, s-a folosit foarte mult. Aales trei capete [capitoIe] pe care le-a intiparit bine in inima sa si s-a hotarat sa le puna in lucrare ~i sa le pazeasca cu multa atentie.Unul dintre capete zicea acestea: Daca ceri si vrei neaparat sa aflivindecarea sufletului atunci trebuie sa ai multa grija ~i atentieduhovniceasca pentru a-ti pazi intr-atat constiinta incat aceasta sanu te mustre in nici un lucru; cate lucruri bune iti da imboldconstiinta sa le faci, tara de plictiseala, ci sa le faci pentru ca veiavea mult folos. Alt cap, al doilea, ales de tanarul acela spuneaacestea: Cel care cere ~i vrea sa dobandeasca darurile SfantuluiDuh, inainte de a plini poruncile lui Dumnezeu este asemeneasclavului care cere stapanului sau cartea de eliberare [din sclavie]in acelasi ceas in care plateste sa-l cumpere. Al treilea cap ziceaacesta: Acela care se roaga cu gura ~iinca nu a dobandit cunostintacea duhovniceasca nici nu stie a se ruga cu mintea, acela se faceasemenea orbului care striga : Fiul lui David miluieste-rna! Celcare a dobandit cunostinta cea duhovniceasca si se roaga cu mintea~i is-au deschis ochii sufletului, acela se asearnana cu acelasi orb,dar vindecat de Domnul din orbirea sa, iar dobandind luminaochilor ~i rugandu-L pe Dumnezeu, nu L-a mai numit .Fiul lui

35


19/26

36

uitand de orice fel de grija trupeasca sau lumeasca, uitand cu totullumea si unindu-se cu acea lumina astfel incat i se parea ca adevenit si el insusi lumina, fiind coplesit de multimea lacrimilor side 0 bucurie de nedescris. Dupa aceea mintea sa a urcat la ceruri siacolo a vazut 0 lumina mult mai puternica si langa aceasta lumina avazut stand barbatul acela sfant care il sfatuia si care ii dadusecartea lui AVV3 Marcu, precum si canonul pe care 11facea,

Eu, auzind toate acestea cate mi-a marturisit tanarul, amcugetat ca si mijlocirea batranului acela a impreuna lucrat cu ravnatanarului si asa a hotarat oiconomia dumnezeiasca sa-i aratetanarului la ce inaltime duhovniceasca se gasea batranul monah side aceea l-a vazut stand langa dumnezeiasca stralucire. Trecandaceasta vedere (theoria) tanarul I~i veni in sine, fiind coplesit debucurie, curgand In continuu din inima sa lacrimi si impreuna cuaceste lacrimi 0 dulceatacoplesitoare. Intr-un final cazu In patpentru a se odihni putin si in ceasul acela a cantat cocosul; dupaputin timp a batut si clopotul bisericilor de utrenie. Tanarul s-asculat imediat si dupa obicei, a citit In camara sa utrenia. Putemspune ca In noaptea aceea nu a dormit deloc, lucrarea somnului nui-a venit cu adevarat.

Toate acestea, fratilor, mi le-a povestit tanarul Gheorghioscare nu a facut nimic altceva, dupa rnarturia lui, decat ce i-aporuncit monahul acela si pe care le-ati auzit pana acum, in farafaptului ca avea credinta si nadejde nezdruncinata si de aceea a fostinvrednicit de 0 asemenea vedere. Si sa nu-mi spuna cineva cumva

a se ruga, avand supravegherea munciilor casei unum dintrearistocratii capitalei si avand cazuri in care trebuia sa mearga lapalatul imperial cu probleme de rezolvat, astfel incat nu-i ramaneatimp de rugaciune numai seara inainte de odihna. Insa el se rugamult in fiecare seara si inima sa incepu sa se incalzeasca intrandintr-o stare de trezvie, curgand lacrimi din ochii sai, facand multe ~inenumarate ingenunchieri, rostind si alte multe rugaciuni mai alescatre Nascatoarea de Dumnezeu, cu multa durere in inima, I separea ca se afla in fata Domnului cu trupul ~icadea la preacurateleLui picioare ~i-L ruga cu lacrimi sa-L miluiasca precum pe orbuldin Evanghelie, daruindu-i lumina ochiilor sufletului sau. Din zi Inzi atat de mult crestea rugaciunea tanarului pe care 0 facea Infiecare seara incat 11prindea miezul noptii stand drept ca un stalp,lara a misca in vreun fel nici picioarele ~i nici 0 alta parte atrupului; nici chiar ochii nu-i misca, mutandu-si privirea dintr-oparte intr-alta, ci statea cu totul nemiscat cu multa frica deDumnezeu, lara sa dea semne de oboseala sau dorinta de odihna,lara a-i veni cumva stari de plictiseala sau lenevie.

Intr-una din sed in vremea in care se ruga asa cum am araratpana acum, zicand rugaciunea doar cu mintea Dumnezeule,milostiveste- Te de mine, pacatosul, dintr-o data s-a umplut deluminare dumnezeiasca tanarul Gheorghios precum s r cameraintreaga, ramanand In aceasta stare nemiscat ~i uitand cu totul desine, uitand ca se afla in camera sa, fiindca in jurul sau totul eraumplut de lumina; nu mai stia daca se afla pe pamant sau in cer,

37


20/26

cii acest tamlr a :facut toate acestea doar ca sa incerce aceastaexperienta, nici macar gand de acest fel nu i-a trecut prin minte, ciavea credinta :farade sovaiala. Atunci cand, respingand din ratiuneasa orice fel de gand trupesc ~i lumesc, atata silinta a depus pentrua-si pazi mintea curata si pentru a face tot ceea ce ii porunceaconstiinta si a reusit sa ramana insensibil la toate lucrurile lumii,:farasa le sirnta in vreun fel; nici macar sa manance de multe ori nusimtea nevoia, ci mai de graba ramanea nemancat.

Ati auzit, fratilor, ce lucruri minunate poate reusi credintacurata si nestramutata? Si dta putere are atunci cand este intaritade lucrarea cea buna? Ati vazut ca nici tineretea nu este 0piedica sinu primejduieste cu nimic, nici batranetea nu este un avantaj inplus, mai ales daca ne Iipseste frica de Dumnezeu? Sa tineti mintede acum ca nici lumea, nici locurile unde traim [in lume sau inmanastire] nu ne impiedica sa facem poruncile lui Dumnezeu maiales daca avem toata bunavointa? Si iarasi nici retragerea in pustienu ne foloseste daca noi ne aflam in lume si in lipsa de grijaduhovniceasca?

.Toti am auzit de David cum cu atatea griji ale imparatiei ~itotusi avea mintea cu totul catre Dumnezeu, si ne minunam intruaceasta ~i zicem: cum ca un David :faceatoate acelea si nu altul? Siiata cum un tanar a urmat sfaturile si a reusit mai mult decat David.Fiind ca David a luat marturie de la insusi Dumnezeu, a fost unsProfet si Imparat, a primit apoi harul Duhului Sfant. Totusi invremea in care a pacatuit in fata lui Dumnezeu a pierdut harul

38

Duhului Sfant si vrednicia profetiei si a fost indepartat de la insotirealui cu Durnnezeu, totusi, zic, pentru ca mai apoi si-a adus amintebinele :facut si ceea ce a pierdut ~i le-a cerut iarasi pentru a ledobandi. Minunat si vrednic de lauda este cum un tauar de douazecide ani sa fie cu totul in lume ~iin acestea trecatoare ~i totusi sa aibamintea sa in afara acestora [lumesti] si nimic sa nu cugete, nici un altgaud sa nu vina in mintea lui decat cele auzite de la batranul monahsi cele citite din cartea lui Avva Marcu ~iimediat sa le creada si sa lepuna in lucrare cu nadejde :fara de tagaduiala si cu acea lucrarepurina care a facut sa se invredniceasca, sa se inalte cu mintea panala ceruri si sa faca pe Nascatoarea de Dumnezeu, sa-l milostiveasca~i cu mijlocirile ei la Dumnezeu sa 11imprieteneasca cu Acesta. Sitoate acestea incat sa ii trimita Dumnezeu din ceruri duhovniceascaLui lumina ~iharul preasfantului Duh care sa-l intareasca sa ajungapana la cer ~i sa se bucure de lumina aceea pe care multi 0 dorescdar putini reusesc sa 0 vada. Cu toate acestea, tanarul acestaGheorghios, care nici vreme multa nu a postit, nu a privegheat, nicialte razboaie nevoitoare nu a :facut, nici nu a dormit intins pepamant, nici haine din par nu a purtat, nici calugar nu s-a facut, nicidin lume nu s-a retras cu trupul, doar pentru putina lui priveghere sirugaciune ce a :facut, a devenit inger pamantesc si om ceresc, om incele vazute si Inger cu mintea. A devenit singur aflat cu singurulDumnezeu ce cunoaste toate, desi era om vazut de toti oamenii, deaceea s-a invrednicit sa vada acea lumina prea dulce a Soareluirational al dreptatii, Toate acestea in mod indreptatit pentru ca

39


21/26

dragostea si dorinta pe care le avea pentru Dumnezeu l-a facut sa fieIn afara lumii duhovniceste, sa uite lumea si trupul ~i toa te lucrurilezadamice ~i sa se indrepte spre Dumnezeu ~i asa sa devina intr-untotul duhovnicesc, sa devina cu totul lumina si sa vada 0 asemeneatheorie ~i sa se bucure de 0 asemenea bucurie. Mai ales ca traia intr-o asemenea cetate In care lucra la casele imparatesti ~i avearesponsabilitatea unei case aristocrate cu atatia slujitori si servicii sicazuri de rezolvat.

Ce este mai mare decat frica de Dumnezeu?Precum zice ~l Sfantul Grigore Teologul inceputul

intelepciuni este frica de Dumnezeu pentru ca acolo unde este fricade Dumnezeu, acolo este ~i pazirea poruncilor, iar acolo unde estepazirea poruncilor acolo este ~i curatirea cea trupeasca caci trupuleste ca un nor gros in fata sufletului nelasandu-I sa vada clarstralucirea cea dumnezeiasca; iarasi acolo unde este curateniatrupului acolo este si stralucirea cea dumnezeiasca, iar acolo undeeste stralucirea cea dumnezeiasca acolo este ~i desavarsirea pofteiumane de divin, astfel incat stralucirea cea dumneziasca si luminareaSfantului Duh este un capat de urcus lara de sfarsit, depasindsufletul toa te cele sensitive [producatoare de senzatie, simtirile] ~iincepand sa dobandeasca cunostinta celor spirituale.

Toate aceste pe care le-ati auzit, fratilor, I-am asternut inscris nu cu gandul sa impiedic pe crestini sa se retraga in pustiurisau in chinovii monahale, preferand petrecerea cea lumeasca, sa nufie aceasta? Telul meu este sa arat tututor acelor care vor citi

40

aceasta istorisire cum ca aceia care doreste din tot sufletul ~lvoieste poate lucra binele ~i virtutea, luand putere de laatotputemicul Dumnezeu pentru a putea sa faca lucrarea aceasta inorice loc se afla ~i sa primeasca darurile duhovnicesti sidumnezeiestile vederi, precum tanarul acela, binecuvantatulGheorghios, pe care intalnindu-I si cunoscandu-l ca pe un prieten,I-am rugat sa mi Ie povesteasca iar eu Ie-am astemut in scris. Deaceea, fratii mei cei intru Hristos, va rog sa luam cu totii pilda debunavointa ~i dorinta fierbinte in inimile noastre pentru a facebinele si a lucra in credinta nestramutata ~i cu nadejde pentru aplini poruncile lui Dumnezeu. Caci credincios si tara de minciunaeste Domnul nostru, sa nu rusineze fetele noastre! Cu adevaratdorim sa putem lucra orice buna lucrare in orice loc ne-am gasi ~iin orice vietuire ne-am afla, fie in marile cetati, fie in sate, fie inmanastiri, fie in pustiuri. Si aceasta pentru ca preabunul Dumnezeuconform fagaduintei deschide portile imparatiei aceluia care bateneincetat; si da harul Sau aceluia care 11cauta si 11cere ~i nu existaposibilitatea ca eel ce il cere din tot sufletul sa. nu afle bogatiadarurilor lui Dumnezeu caruia Ise cuvine toata slava in veciivecilor. Amin!

41


22/26

-Cuvantul al-IV-lea-

Din viata celui intre Sfint! Pdrintelui nostruGrigorie Palama,

arhiepiscopul Thessalonicului, fdcatorul de minuni,cum cd toti crestinii trebuie sa se roage neincetat ~

Sa nu se gandeasca cineva, fratii mei crestini, cum ca doarcei imbracati cu taina preotiei ~i cei ce au imbratisat shimamonahala sunt datori a se ruga neincetat, In toata vremea, iar ceidin lume nut Nu' Toti crestinii laolalta avem aceasta datorie, Intoata vremea a ne gasi In stare de rugaciune,

Pentru aceasta sene Prea Sfantul Patriarh alConstantinopolului Filotheos In viata si petrecerea SfantuluiGrigorie Palama al Thessalonicului, cum ca acest sfant avea unprieten preaiubit numit lov, om simplu din lume, cu multe virtutiirnpodobit. Cu acesta discutand odata Sfantul Grigorie i-a spunsdespre rugaciune, intarind faptul ca fiecare crestin trebuie sa selupte In continu pentru a se ruga si pentru a dobandi rugaciunea ceaneincetata precum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel: .Rugati-vaneincetat! " Si precum zice ~i proorocul David, cu toate ca eraimparat si avea toate grijile imparatiei sale: Vad pe Domnul Infata mea intotdeauna, adica 11 vad cu mintea In stare a derugaciune pe Domnul intotdeauna. Si Grigorie Teologul invata pe

42

toti crestinii zicandu-le ca de mai multe ori trebuie prin rugaciunesa ne amintim numele lui Dumnezeu, decat respiram,

Zicand acestea Sfantul Grigorie prietenului sau loy, precumsi altele multe asemenea din Sfintii Parinti, i-a intarit cuvantul ca ~inoi trebuie sa facem ascultare de sfaturile Sfintilor, adica nu numaisa ne rugam neincetat, ci si pe cei din jur sa-i indemnam, pe toti,clerici si monahi, laici ~iintclepti, barbati, femei si copii, sa se roageneincetat. Auzind acestea batranul lov is-au parut idei noi si ainceput sa se impotriveasca Sfantului Grigorie si sa sustina cuincapatanare cii a se ruga cineva In toata vremea este doar treabaascetilor ~ia monahilor pentru ca acestia sunt In afara lumii, departede ispite, iara nu a celor din lume care au atatea griji si treburi. IarasiSfantul a adus alte marturii si aratar! ale Sfintilor, Insa batranul lovnu s-a lasat convins. Sfantul Grigorie a intrerupt atunci poliloghia ~icearta lara rost, a tacut si s-a dus In chilia sa, iar lov la casa sa.Seara, rugandu-se batranul singur In casa sa, a aparut ingerulDomnului In fata lui, trimis de Dumnezeu care doreste mantuireatuturor, si, mustrandu-l destul pentru ca a indraznit sa se certe cuSfantul Grigorie si s-a impotrivit unor lucruri ~i marturi evidentecare tin de mantuirea crestinilor, i-a poruncit ca din partea luiDumnezeu sa aiba de acum incolo toata atentia duhovniceasca, sapazeasca si sa nu mai vorbeasca impotriva unei asemenea lucrari desuflet folositoare precum este rugaciunea neincetata, pentru ca defapt se impotriveste vointei lui Dumnezeu.

43


23/26

Iarasi zise Ingerul Domnului ca nici macar cu mintea sa nuindrazneasca sa primeasca vreun gand potrivnic acestei Iucrari caunul ce nu cunoaste primejdiile, nici sa cugete altfel decat l-asfatuit Sfantul Grigorie. Atunci preasimplul lov s-a dus direct lachilia Sfantului Grigorie, a cazut la picioarele lui si cerandu-siiertare pentru impotrivirea si cearta ce facuse, i-a povestit toate catei-a spus Ingerul Domnului.

Vedeti, frati crestini, cum au toti crestinii datoria de a se ruga Intot ceasul de la mic la mare; de a se ruga cu rugaciunea cea cu minteaDoamne Iisuse Hristoase miluieste-ma? Adica mintea si mai apoiinima crestinului rebuie sa se obisnuiasca sa spuna aceasta rugaciune.Ganditi-va cat se bucura Dumnezeu si cat folos duhovnicesc vine dinaceasta lucrare a mintii pentru care din nemarginita Sa iubire de oamenisi Inger a trimis pentru a ne-o descoperi si pentru a nu avea nici 0indoiala ca aceasta este voia lui Dumnezeu.

Si totusi ce zic cei cu cuget lumesc? Noi suntem in atateasituatii si griji lumesti incat cum poate fi cu putinta a ne ruganeincetat?

44

parintelui celui dupa trup a Sfantului Grigorie Palama, Constantin,acela pre a minunat care desi era inlauntrul treburilor imparatiei, eranumit parinte si dascal al Imparatului Andronic. Se ocupa cu toatecazurile de la palat, avand si grija propriei case, fiindca era bogat incele materiale, cu sotie, multi copii, pamanturi ~i slugi. Cu toateaceste griji era nedespartit de Dumnezeu si era atat de daruitrugaciunii neincetate incat de multe ori neglija cele spuse deimparat sau de mai marii curtii si cerceta si intreba despre cazurilerespective ~i de doua si de trei ori. Pentru aceasta 11jigneau ~iincercau sa 11rusineze cei din jur, nestiind cauza pentru care demulte ori nu auzea pe eel cu care discuta, certandu-l pentru ca uitaasa de repede si deranja eu multe intrebari pe imparat. 1nsaimparatul stia motivul pentru care se intamplau toate astea ~iziceadeseori: "Constantin are grijile lui, fericitul, si acelea nu-l lasa safie mai atent la problemele noastre care sunt trecatoare ~i de multeori zadarnice. Mintea lui insa este atintita la cele adevarate siceresti ~i de aceea uita pe cele pamantesti fiindca toata atentia luieste la rugaciunea catre Dumnezeu", precum istoriseste Preasfantulpatriarh Filotheos. Si fiindca era placut lui Dumnezeu s-ainvrednicit multpomenitul Constantin sa faca si minuni. Precum nepovesteste patriarhul in viata ~ipetrecerea Sfantului Grigorie, odatas-a imbarcat pe unul din vasele sale cu toata familia pentru a mergemai sus pe podul Galata la un pustnic care se linistea in rugaciuneacolo pentru a lua binecuvantare de la dansul. Pe drum a intrebatslugile sale daca au luat cumva ceva de-ale gurii sa-l omeneasca pe

Iar eu Ie raspund: Dumnezeu nu ne-a poruncit mrmc cuneputinta, ci acelea pe care putem sa le facem chiar sa le implinim.Caci este cu putinta ca fiecare dintre noi cu mult efort duhovnicescsa reuseasca aceasta, sa ceara cu insistenta mantuirea sufletului.Daca ar fi fost cu neputinta, ar fi fost laolalta pentru toti crestinii cetraiesc in lume; insa au existat atatia care in lume fiind au reusit sadobandeasca rugaciunea neincetata. Dintre acestia voi aduce pilda

45


24/26

46

neglijati lucrarea rugaciunii; asemanati-va acestor barbati sfinti pecare i-am amintit, nu conteaza ca vi se pare greu acest lucru intruinceputul saul Pe cat puteti urmati rugaciunii si sa fiti intodcaunaincredintati ca din partea lui Dumnezeu, ca acest nume allui IisusHristos Domnul Nostru, chemandu-l neincetat, ne va inlesni intoata vremea si in toata lucrarea, in toate greutatile, iar cu trecercatimpului, asa insistand ne vom obisnui ~i ne vom indulcii cuaceasta [chemarea numelui lui Hristos prin cunoscuta rugaciune],Atunci vom intelege ca nu este cu putinta, nici foarte greu, ci cuputinta si user; de aceea si dumnezeiescul Pavel care stia mai binedecat noi marele folos al acestei rugaciuni, ne indeamna caneincetat sa ne rugam. Nu a vrut Sfantul Apostol sa ne indemne safacem ceva imposibil si ca urmare sa ne aratam neascultatori fatade indemnurile apostolicesti si sa condamnam astfel pe noi insine.Telul Apostolului care a spus .Rugati-va neincetat" era sa reusimsa ne rugam cu mintea si sa 0 facem in toata vremea. Atunci candfacem 0 lucrare sau mergem sau stam sau mancam, intctdeaunaputem sa ne rugam cu mintea, sa facem rugaciune bine placuta siadevarata; cu trupul sa lucram iar cu sufletul sa ne rugam; omul eelde afara sa faca lucrarea trupeasca iar eel din inauntru sa fie intrutotul daruit in adorarea lui Dumnezeu si sa nu se dezlipeascaniciodata de lucrarea aceasta a mintii, Si Dumnezeu-omul Iisus inSfanta Evanghelie ne-a poruncit zicand: tu cand te rogi Tatalui tau,intra inchizand usa camerei tale si astfel roaga-te intru taina;camera, rncapcrea adica a sufletului este trupul; usi ale sinelui

pustnic, insa slujitorii au spus ca din graba pregatirilor au uitat.Pentru putin binecuvantatul Constantin s-a mahnit, nu a spus nimic,doar ducandu-se la varful vasului s-a aplecat, a bagat mana inspuma marii ~i cu toata rugaciunea mintii 11ruga pe Dumnezeustapanul marii sa ii daruiasca ceva pentru a-i duce in dar sfantului,Dupa putin timp a scos mana din mare tinand un peste destul demare ~i deosebit pe care aruncandu-I in mijlocul puntii a spusslujilor sale: "Uitati cum Domnul se ingijeste de Avva, robul sautrimitandu-i de-ale gurii". Vedeti, fratii mei, cu ce fel de slavamareste Iisus Hristos pe robii sai aceia care sunt intodeauna cu El~icheama neincetat preadulcele ~iprea sfantul sau nume?

Va mai aduc ~i exemplul dreptului Evdokimos. Nu traia siacesta in Constantinopole? Nu era in cazurile si problemepalatului? Nu era in campania imparatului si a aristocratilor, cuatatea griji si ispite. Cu to ate acestea avea rugaciunea mintiinedespartita de cuvantul sau, precum ne istoriseste SimeonMetafrastul, si desi se afla in lume si in treburile lumesti acestmulfericit a trait 0 viata ingereasca ~i mai presus de lume ~i a fastinvrednicit de Dumnezeu eel ce rasplateste pe cei drepti, sa aibaparte de un sfarsit prea fericit ~idumnezeiesc.

Multi alti nenumarati crestini care au trait in lume, erauintru-totul daruiti acestei mantuitoare rugaciuni a mintii, desi seaflau in lume ~iau ramas istorisite faptele lor.

De aceea, frati crestini, va rog si eu irnpreuna cudumnezeiescul Hrisostom pentru mantuirea sufletelor noastre sa nu

47


25/26

48

coborat ploaia pe muntele care Carmel. Aceasta, rugaciunea mintii,este cea care urea pana la tronul lui Dumnezeu ~i se pastreaza incupe de aur pentru a tamaia eu ele Domnul, preeum zice loanTeologul in Apocalipsa; si cei douazeci si patru de presviteri aucazut in fata mielului, avand fiecare chitari si cupe de aur pline cutamaie care era rugaciunea sfintilor.

Aceasta rugaciune a mintii este 0 .lumina care lumineazaneincetat sufletul omului si aprinde inima lui cu flacarile iubirii luiDumnezeu; aceasta este 0 legatura care tine omul unit euDumnezeu.

nostru sunt cele cinci simtiri; sufletul se retrage in incaperea ceamai de taina a sa, adica mintea, nu se mai plimba incolo ~iincoacein lucrurile lumesti, si reuseste sa se afle in inima: si simturile, "f ,noastre se inchid ~i raman precetluite atunci cand nu le lasam sa selipeasca de cele simtite si de luerurile vazute. Astfel ramane minteanoastra libera de orice incercare din partea lumescului si prinrugaciunea tainica te unesti cu Dumnezeu ~i Tatal tau. Si precumzice Evanghelia atunci Tatal tau ce vede intru-ascuns iti va rasplatitie in mod vazut. Vede Dumnezeu, cunoscatorul celor ascunse sitainice ale inimilor, rugaciunea mintii tale si 0 rasplateste cueharisme mari si vazute. Aeeasta este rugaciunea desavarsita siadevarata ~i aeeasta umple sufletul eu harul dumnezeiesc si cu altedaruri duhovnicesti; ca si cu mirul, eu cat incerci sa-l acoperi in vasmai bine, cu atat mai mult mireasma lui se imprastie pretutindeni,bine mirosind ~i vasul insusi. A~a si rugaciunea cu cat 0pecetluiesti mai bine in inima ta, cu atat mai mult iti umple inimade har dumnezeiesc.

0, hal' tara de pereehe? Aceasta il face pe om sa vorbeascacu Dumnezeu. 0, lueru cu adevarat minunat si tara de pereche! Safi cu oamenii impreuna trupeste si sa te afli cu Dumnezeu impreunain acelasi timp.

Ingerii nu au voce materiala [concretizata fizic in cuvant sisunete] si totusi aduc cu mintea lor slava neincetat lui Dumnezeu.Aeeasta este lucrarea lor; pentru aeeasta isi au dedicata intreaga lorexistents.

De aceea ~i tu, frate, cand intri in camara sufletului tau ~iinchizi usa, adica atunci cand mintea ta nu se mai imprastie incolosi incoace, dar se coboara in inima ta si simturile tale toate suntpecetluite si nu mai sunt indreptate spre lucrurile lumii acesteia, asasa te rogi intodeauna caci atunci vei deveni asemenea sfintiloringeri, iar Tatal tau care vede rugaciunea ta tainica pe care i-o oferiin inima ta, multe daruri iti va trimite in mod nevazut. Si care mai

Fericiti sunt aceia care se obisnuiesc intr-o asemenea lucrarecereasca fiindca prin aceasta biruiesc orice ispita a vicleanuluiprecum ~i David a biruit candva pe uriasul Goliat; prin aceastalucrare biruiesc crestinii orice dorinta necontrolata a trupului,precum si cei trei tineri care au stins flacara cuptorului in carefusesera aruncati. Prin aceasta lucrare a rnintii se linistesc intrutotul patimile, precum ~i Daniel profetul a imblanzit lei salbatici;prin aceasta se coboara racoarea Sfantului Duh precum si Ilie a

49


26/26

50

Cuprinsare dar dedit acela sa fi impreuna cu Dumnezeu, mereu, precumam mai spus cu mintea si sa vorbesti cu EI neincetat?

Frate, oricine ai fi, cand vei avea in mana aceasta carte sicitindu-o vei vrea cu siguranta sa incerci sa vezi folosul pentrusufletul tau, te rog fierbinte aminteste-ti sa faci si 0mica rugaciunela Dumnezeu, un "Doamne miluieste!", pentru sufletul acelapacatos al celui care s-a ostenit sa alcatuiasca aceasta carte, pre cum~i al celui care a cheltuit pentru a 0 tipari; si ei au mare nevoie derugaciunea ta pentru a gasi dumnezeiasca mila pentru sufletele lor~itu pentru sufletul tau. Amin! Amin!

Cuvant introductiv 3Partea intai 5Filocalia, urcusul tainic 6Dilema Marta sau Maria? 8Mila lui Dumnezeu 10Caracterulliturgic al Rugaciunii lui Iisus 10Caracterul marturisitor al Rugaciunii lui Iisus 11Caracterul personal al practicarii Rugaciunii lui Iisus 13Rugaciunea rnintii si mentalitatea omului postmodern 13

Parteaa doua 16A celui intre Sfinti Parintelui nostru Simeon Noul Teolog,R v I "D 1 I" 17gactune-ermtnte a oamne mi uieste .Cuvantul Intai, Despre dumnezeiasca rugdciune "Doamne, JisuseHristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma", al unui Sfantanonim 18Cuvantul al doilea, Despre erminia lui "Doamne miluieste'' al unuiSfant anonim 26Cuvantul al treilea, Al celui intre Sfinti Parintelui nostru SimeonNoul Teolog, Despre credinta si invdtdtura crestind catre aceiacare zic ca nu este cu putintd ca cei ce se afld in lume si in grijilelumesti sa ajunga la desdvdrsirea virtutii 32Cuvantul al patrulea, Din viata celui intre Sfinti Pdrintelui nostruGrigorie Palama arhiepiscopul Thessalonicului, facatorul deminuni, cum cd toti crestinii trebuie sa se roage neincetat 42

51

Filocalia şi Omul postmodern (I) - Pr.C.Petrache - 2010

Documents

Transcript of Filocalia şi Omul postmodern (I) - Pr.C.Petrache - 2010