Ministerul Educaiei din Republica Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Chimie i Tehnologie Chimic Catedra de Chimie Industrial i Ecologic

LUCRU INDIVIDUAL

Chimia medicinala a tetraciclinelor

A elaborat:Crjan VictoriaSpecialitatea TPCM, anul I masterat

A verificat:Filip Vitalie Lector.univer

Chiinu 2015

Cuprins1.

Scurt istoric despre tertaciclineTetraciclina este un antibiotic folosit pentru tratarea unor afectiuni de tipul acneei si a infeciilor respiratorii. Apartine unui grup de antibiotice ce include minociclina, oxitetraciclina, doxiciclina si alte antibiotice inrudite. In general, problemele discutate in acest articol se refera la tetraciclina si aceste antibiotice. In general tetraciclina se administreaza pe cale orala. Sunt antibiotice ce se obtin din lichidele de fermentatie ale aceluiasi gen Streptomyces. Au actiune bacteriostatica, dar in concentratii mari pot fi bactericide. In principiu, sunt active fata de Gram pozitivi, Gram negativi, spirochete, micoplasme, ricketsii, protozoare, virusuri mari, inclusiv germeni anaerobi fata de care cloramfenicolul este inactiv. In schimb, tetraciclinele nu sunt eficace fata de Proteus,Pseudomonas, virusuri mici. Mecanismul de actiune: inhiba sinteza substantelor proteice si implicit a acizilor nucleici ale microorganismelor. Tetraciclinele se recomanda in toate starile infectioase nespecifice ca si in numeroase boli infectioase: salmoneloza, pasteureloza, colibaciloza, gurma, rujet, leptospiroza, vibrioza, ricketsioza, micoplasmoza, coriza infectioasa, bronhopneumonii, endometrite, afectiuni ale ongloanelor etc. Calea principala de administrare a tetraciclinelor este cea orala (in hrana, lapte, breuvaj, etc). Sunt si preparate injectabile intramuscular, subcutanat, intravenos, precum si preparate in vederea administrarii externe (piele, mucoase). In prezent tetraciclinele au indicatii mai reduse decat in trecut, dovedindu-se inactive pe Proteus si Pseudomonas. O serie de preparate fiind scoase din uz (rolitetraciclina), astazi sunt folosite mai ales tetraciclinele semidepozit: Minociclina si, mai ales Doxiciclina (Vibramicina), oral si parenteral, care permit administrarea dozelor la 24 de ore (mentinandu-si concentratia terapeutica in serul sanguin pe durata lunga de timp). Se pot utiliza asociate sau nu cu un aminoglicozid. In comert se poate gasi sub forma de capsule operculate cu 0,1 g doxiciclina clorhidrat, flacoane injectabile cu 0,1 g doxiciclina baza pulbere si 0,48 g acid ascorbic, pulbere hidrosolubila, buvabila 10 %. Spectrul de actiune Tetraciclinele formeaza cu metalele( calciu magnezi si fier) complexi sau chelati monometalici sau bimetalici inactivi .Pe aceasta proprietate se bazeaza proprietatile antibacteriene ale tetraciclinelor , acestea fixand ionii esentiali de metale din structura bacteriei. Tot pe aceasta proprietate se bazeaza si unul din efectele secundare ale tetraciclinelor .Datorita afinitatii pt. ionii de calciu , acestea se pot depune pe oasele in curs de formare la copii si pe dintii acestora , sub forma de complex tetraciclina-calciu ortofosfat. Depozitele fixate pe dinti determina colorarea lor in galben, coloratie care se intensifica in timp, in urma unor procese fotochimice.

Chelat monometalic Chelat bimetalic Tetraciclinele au un spectru foarte larg de actiune , fiind antibioticele cele mai utilizate.Sunt active asupra unei mari categorii de bacterii gram-pozitive si gram-negative , spirochete , micoplasme , ricketsii si chlamidii precum si asupra virusurilor mari.Mecanismul de actiune consta in blocarea sintezei proteinelor bacteriene.Este interesant faptul ca tetraciclina poate inhiba sinteza de protein si in celula de mamifer,dar aceasta poseda un mecanism active de indepartare a antibioticului din celula,similar cu cel intilnit la bacteriile rezistente la acest antibiotic.Mecanismul de rezistenTetraciclinele inhib dezvoltarea bacterian prin legarea de subunitile 30S ale ribozomilor,(secvena 16S), mpiedicnd astfel legarea aminoacil-ARNt de complexul ARNm-ribozom. Celulele bacteriene devin rezistente la aciunea tetraciclinelor prin 3 mecanisme:Enzimatic- modificarea enzimatic a nucleului tetraciclinelor(printr-o reactie de acetilare)Eflux- mecanism de aprare a organismului, care respinge substanele toxice sau antibioticele. O gen codeaz o protein care activeaz pompa de tetraciclin Protecie ribozomal. O gen activeaz o protein, care poate avea diverse efecte n funcie de gen:blocarea legrii tetraciclinei de ribozomilegarea de ribozomi, concomitent cu deformarea steric ceea ce permite legarea de ARNtlegarea de ribozomi concomitent cu deslocuirea tetraciclinei.

Indicatii terapeutice

Tetraciclina are un spectru larg de actiune. Prezinta efect intens pe coci gram-pozitiv (streptococ hemolitic, stafilococ auriu, pneumococ), bacili gram-negativ (B pertusis), rickettsii, virusuri mari si efect bun fata de coci gram-pozitiv (streptococ viridans, enterococ), coci gram-negativ (meningococ, gonococ), bacili gram-negativ (coli, dizenteric, brucela, H. influenzae, proteus), B. tetanic, spirochete (Treponema palidum, Leptospira), virusuri (pneumonia atipica), protozoare (trichomonas, amoebe), Chlamydia trachomatis.Tetraciclina este indicata in: pneumonie cu pneumococ, streptococ, stafilococ, H.influenzae, Klebsiella faringite, amigdalite, sinuzite, bronsite infectii urinare, pielonefrite, cistite, uretrite infectii ale tesuturilor moi, impetigo, furunculoza, abcese, plagi traumatice sau postoperatorii infectate infectii oftalmice si digestive infectii produse de Mycoplasma, Chlamydia, prostatita, anexita, gonoree, sifilis tifosul murin si cel exantematic, febra Q, limfogranulomatoza benigna, psitacoza, tularemie, bruceloza, endocardita bacteriana subacuta acnee.Tetraciclina a fost recomandata in diagnosticul neoplasmului, datorita capacitatii de a se acumula in celulele maligne si a prezenta fluorescenta galben-aurie in lumina ultravioleta. In neoplasm gastric se administreaza tetraciclina mai multe zile, se efectueaza apoi spalatura gastrica si se cerceteaza sedimentul acesteia. Metoda este aplicabila si pentru plamn (sediment din lichidul pleural), pancreas (sediment din lichidul ascitic), aparat excretor (sediment urinar).Doze si mod de administrare

Tetraciclina se administreaza pe cale orala, doza obisnuita la adult fiind 1-2 g pe zi, fractionat la intervale de 6-8 ore. Durata tratamentului este de 1-3 saptamni, in functie de indicatie. In acnee se administreaza 250-500 mg/zi, timp de cteva luni. Posologia si durata tratamentului cu Tetraciclina 250 mg se stabileste, obligatoriu, de medic, avnd in vedere sensibilitatea agentului etiologic si severitatea infectiei, iar dozele se vor ajusta in functie de raspunsul clinic. Adulti: oral, 1-2 g tetraciclina pe zi, in 4 prize egale, la 6 ore. In gonococie urogenitala, la bolnavi cu alergie la penicilina, 2g tetraciclina/zi, in 4 prize orale, timp de 5 zile. In infectii genitale cu Chlamydia trachomatis 500 mg de 4 ori/zi, durata tratamentului fiind de cel putin 7 zile. Copii peste 8 ani: 25-50 mg tetraciclina/kg/zi, in 4 prize egale, la 6 ore.

Particularitile farmacocinetice ale tetraciclinelorTetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg. Folosirea lor este actualmente limitata din cauza frecventei relativ mari a tulpinelor bacteriene rezistente la tetracicline. Teraciclinele sunt antibiotice produse de diferiti Srteptomices. Ele cuprind in structura un nucleu policiclic naftacencarboxamidic. Au actiune bacteriostatica fata de un numar mare de microorganisme patogene. Primele antibiotice din aceasta grupa -clortetraciclina, oxitetraciclina, tetraciclina demeclociclina - le-au urmat tetraciclinele din a doua generatie - doxiciclina si minociclina care prezinta unele avantaje terapeutice. Tetraciclinele sunt pulberi cristaline, de culoare galbena, inodore, cu gust amar, sensibile la lumina si caldura. In conditii corespunzatoare, se mentin nealterate 4-5 ani. Tetraciclinele nu sunt influentate de sucurile digestive si flora intestinala. Cea mai stabila si rezistenta dintre medicamentele acestui grup este tetraciclina propriu-zisa. Tetraciclinele in general sunt instabile in prezenta ionilor metalelor grele. Intre structura chimica si efectul farmacodinamic exista o stransa legatura. S-a demonstrar ca actiunea antibacteriana este in directa corelatie cu gruparile fenol-oxo a partii infgerioare a celor patru cicluri. Modificarea acestot grupuri duce la disparitia efectelor. Acest fapt a fost explicat prin rolul chelator al acestor grupari.Tetraciclinele au actiune aproape exclusic bacteriostatica actionand prin chelarea cationilor metalelor bivalente, cu inhibitia ulterioara a unoe sisteme enzimatice bacteriene. La nivelul ribozomilor bacterieni este inhibata selectiv legatura dintre aminoacizi si ARN avand drept consecinta blocarea sintezei proteice.Farmacocinetica

Administrata per os, absorbtia este partiala, o cantitate din medicament ramanand si la nivelul intestinului. Absorbtia este diminuata de lactate si substante care contin calciu. Absorbtia digestiva a tetraciclinelor este in general buna desi incompleta. Totusi, realizeaza concentratii sanguine eficiente. Cresterea dozelor de tetracicline, nu este urmata de o crestere proportionala a absorbtiei in sange, in schimb cresc concentratiile intestinale. Absorbtia tetraciclinelor este influentata de prezenta ionilor mecanici in lumenul intestinal. Absorbtia lor este scazuta in caz de hipoaciditate gastrica si in prezenta alimentelor, mai ales a produselor lactate si a substantelor ce contin cationi bivalenti si trivalenti cu care formeaza chelati neabsorbabili. Administrarea concomitenta de tetracicline cu substante absorbante, rasini schimbatoare de ioni sau aubstante bogate in calciu, fier, bismut ( carbonat bazic de bismut ), aluminiu ( hidroxid de aluminiu), inclusiv calciu din lapte duce la formarea unor complexe greu absorbabile. In schimb, administrarea de acid citric, metafosfat de sodiu, sorbitol, manitol, glucozamina, prin competitie cu tetraciclinele pentru ionii bivalenti, cresc procentul de tetracicline absorbite.Absorbtia rectala a tetraciclinelor este redusa. Injectarea pe cale i.v.realizeaza rapid concentratii inalte. Nu se aplica pe seroase si nu se administreaza sub forma de aerosoli, fiind iritante. Sunt bine suportate in aplicatii pe tegumente, cea mai putin sensibilizanta fiind clortetraciclina. Ajunse in sange tetraciclinele formeaza in procente variabile ( 40 - 80 % ), complexe cu proteinele plasmatice. Concentratia sanghina dupa administrarea orala este in functie de substanta, a dozei egale prezentand ordinea descrescanda: tetraciclina > oxitetraciclina > clortetraciclina. Dintre preparatele de semisinteza dimetilclortetraciclina are un timp de injumatatire 44 % mai lung decat al tetraciclinei, nivelul sanguin este ridicat si efectul bacteriostatic se mentine cel putin 48 ore. Difuziunea tetraciclinelor este buna si rapida insa inegala la nivelul tesuturilor. Im bila se constata o concentartie de 10 ori mai mare dacat nivelul sanguin. O parte din substanta activa ajunsa in bila este resorbita intestinal - circuit enterohepatoc -, fapt ce contribuie la mentinerea pentru o perioada mai lunaga de timp a unor nivele plasmatice crescute. In bila concentratiile ajung la valori de 5 - 30 ori mai mari ca in plasma ( atunci cand caile biliare sunt libere ).In LCR tetraciclina realizeaza concentratii de 10 -10 % din nivelul sanguin, iar oxi si clortetraciclina numai 5-10 % din acest nivel. Deci concentratiile in LCR sunt mici, ineficace cand administrarea se face oral.Tetraciclinele strabat bariera placentara, realizand concentratii de circa 70 % in sangele fetal, fata de concentratia din sangele matern. Difuzeaza si in lapte. Tetraciclinele patrund nu numai in spatiile intercelulare, dar si intracelular. O difuziune particulara a tetraciclinelor se observa la nivelul oaselor si dintilor determinand coloratia galben - cafeniu a primei dentitii ( cand sunt administrate in ultimul trimestru al sarcinii, perioada neonatala si chiar in primii 2 ani de viata ). Concentratii active se gasesc dupa 96 ore de la administrare, prezenta lor putand fi depistata si dupa circa 4 luni.Metabolizarea tetraciclinelor in organism este diferita, in raport cu substanta. In timp ce oxitetraciclina se transforma numai 20 %, tetraciclina se metabolizeaza in proportie mai mare. Tetraciclinele din generatia a II-a realizeaza concentratii mari in organele genitale masculine si feminine, ,in plamani, bila, sputa si saliva, iar minociclina difuzeaza bine in LCR si lacrimi, fapt ce-i permite iradicarea stratusului de purtator cronic de meningococ.Eliminarea tetraciclinelor se face pe diferite cai. Viteza de eliminare depinde de natura substantei. Tetraciclina se elimina in proportie de 40 % prin scaun, sub forma activa, motiv pentru care poate provoca frecvent fenomene de disbacterioza intestinala ceea ce explica influentarea marcata a florei intestinale. Eliminarea renala prin filtrare glomerurala, intereseaza aproximativ 60 % din forma activa. Insuficienta renala determina acumularea si creste toxicitatea tetraciclinelor. Prin urina urina se elimina astfel aproximativ 90 % din cantitatea administrata. Doxicilina face exceptie eliminandu-se prin colon de aceea influenteaza mai putin flora intestinala si nu se acumuleaza in insuficienta hepatica si renala. Eliminarea astfel a doxicilinei reprezinta un avantaj din punct de vedere a reactiilor adverse digestive si al faptului ca epurarea nu este practic influentata de stare functionala a ficatului si rinichilor.Eliminarea tetraciclinelor se face prin bila unde antibioticul atinge concentratii de 10 ori mai mare decat in sange si prin urina unde se realizeaza o concentratie de 5 ori mai mare decat cea sanguina. Tetraciclinele se administreaza obisnuit pe cale orala mai rar parenteral. Aplicarea locala trebuie evitata ( cu exceptia formelor oftalmice ), din cauza potentialului mare de sensibilizare. Introducerea intrarahidiana nu este recomandabila, deoarece solutiile injectabile sunt iritante. Antibioticul se recomanda a fi administrat cu o ora sau doua dupa masa. Bolnavul are voie sa manance lapte, iaurt si branza de vaci doar dupa a II-a sau a III-a ora dupa tetraciclina. Absorbtia este favorizata de ingerarea unui mililitru de lichid pentru fiecare miligram de tetraciclina. Spectrul de actiune al tetraciclinelor este larg. Actioneaza asupra unor coci gram pozitivi: streptococ beta-hemolitic, stafilococ aureu, pneumococ, enterococ, asupra unor coci gram negativi: gonococ, meningococ, ( mai ales tetraciclina ), impotriva unor bacili gram negativi: colii.Tetraciclinele sunt active fata de rickettsii, spirochete, leptospire si in masura mai redusa pe amoebe . Tetraciclinele au efecte reduse pe bacilul tific si sunt lipsite de actiune pe bacilul coc, fungi, levuri. Parte dintre tulpini sunt rezistente la tetraciclina si celelalte antibiotice apartinand primei generatii, dar rezistenta fata de doxiciclina si minociclina este rara.Enterococul este rezistent la concentratiile realizate de dozele terapeutice. Gonococul si meningococul sunt afectati la concentratiii mici. Unii bacili gram pozitivi B. antharcis, Listeria- sunt sensibili. De asemenea Brucella, Vibrio choleare, Yesinia, Francisella tularensis sunt in general sensibile. Mare parte din tulpinele de E. coli, Klebsiella, Enterobacter, H. influenzae si Proteus indol - pozitiv sunt reziztente, ca si majoritatea tulpinelor dee Pr. vulgaris si Ps. aeruginoasa. Rikettsiile, spirochetele, microplasmele si chlamidiile sunt inhibate la concentratii mici. Legionella este inhibata indeosebi de tetraciclinele din a doua generatie.Tetraciclinele traverseaza prin difuziune membrana externa a bacililor gram negativi si sunt transportate activ prin membrana citoplasmatica a celulelor microbiene, acumulandu-se intracelular. Mecanismul de actiune este bacteriostatic si se datoreste legarii specifice de subunitatile ribozomiale 30S, cu blocarea consecutiva a legarii aminoacil- ARNt de complexul ARNm - ribozomi. este impedicata sinteza proteinelor bacteriene.Tetraciclinele sunt mai active in timpul metabolismului microbian intens din faza de diviziune. La baza mecanismului s-a crezut la inceput ca sta exclusiv mecanismul chelator asupra unor ioni metalici esentiali. Cercetari ulterioare au aratat ca inhibitia sintezei proteice care reprezinta principalul mecanism de actiune are loc in faza transferului amioacizilor de pe aminoacil-ARNt in vederea legarii lor in polipeptide dupa secventa dictata de ARNm de pe ribozomi.Avand in vedere ca tetraciclinele impiedica bacteriile de a ajunge in faza de diviziune logaritmica, nu trebuie administrate inaintea penicilinei care actioneaza tocmai in aceasta faza. Pentru a evita eventualul antagonism intre penicilina si tetraciclina, cand este necesara asocierea lor, tetraciclinele se vor administra dupa penicilina, si nici intr-un caz concomitent cu acestea . Tetraciclinele pot avea efecte sinergice cu streptomicina, cloranfenicolul, sulfamidele, nitrofuranii. Asocierea novobiocinei cu penicilina sau streptomicina sau tetraciclina este activa fata de unele tulpini de stafilococ si avand ca rezultat inrarzierea instalarii rezistentei.Cinetica antibioticelor poate fi influentata de unele asocieri. Astfel, Brodskii ( 1969 ) a aratat ca, la sobolan, heparina ( 200u / kilocorp i.v. ) mareste absorbtia clortetraciclinei ( 50000u / kilocorp i.p.), in primele 15 minute si patrunderea acesteia in tesuturi. In urmatoarele 30 60 minute concentratia clortetraciclinei descreste in sange, inima, plamani, ficat, rinichi, splina si muschi. Excretia urinara a clortetraciclinei creste in primele 30 minute dupa heparina, apoi scade.Reziztenta microbiana la tetracicline se instaleaza treptat mai ales dupa tratamente repetate prelungite. Aceasta rezistenta se datoreaza expunerii la antibiotic si este mediata plasmidic. Rezistenta bacteriana este importanta indeosebi pentru tetraciclinele din prima generatie . Se datoreste deficiemtei sistemului transportor avtiv sau micsorarii permeabilitatii membranare, ceea ce face ca antibioticul sa nu realizeze concentratii active in celulele bacteriene. Plasmidele pot fi si purtatoare ale unor gene responsabile de rezistenta la alte antibiotice aminoglicozide, cloramfenicol, sulfamide. Plasmidele pot fi transmise la alti germeni, prin traducere sau conjugare. In momentul de fata o serie de tulpini, odinioara tetraciclino-sensibile, au devenit rezistente ceea ce a facut ca atat indicatiile cat si eficienta lor clinica sa fie considerate limitate, locul lor fiind luat de tetraciclinele de semisinteza sau alte antibiotice, mai ales penicilinele cu spectru larg de actiune.Tetraciclinele sunt actualmente rareori folosite ca antibiotice de prima alegere, din cauza frecventei mari a rezistentei bacteriene si a fenomenelor nedorite legate de spectrul foarte larg de actiune. Indicatiile terapeutice sunt : infectii cu germeni sensibili la tetracicline. Sunt utile in infectii cu chamydia, lichetii, in boli produse de microplasme. Se mai indica in bruceloza, ,frbra recurenta, holera, infectii urinare, in bronsite cronice, in prostatire, in infectii cu germeni anaerobi sensibili. Pot fi utilizate cu succes in tratamentul diferitelor forme de acnee.Deasemenea pot fi utile in sifilis, actinomicoza, antrax, dizenterie, angia Vincent, infectiile cu Listeria , pneomonia pneumococica. Sunt mentionate utilizari ale tetraciclinelor si in boli produse de spirochete, unele conjunctivite, sinuzite, otite, mastoidite, osteomelite. Conform antibioigramei mai pot fi administrate in endocardite bacteriene. In stadiul actual, la indicatiile tetraciclinelor trebuie sa se tina cont de faptul ca au devenit rezistente 70 % din salmonelle, 30 % din shigelle, 30 40 % din colibacili, multe din tulpinele de stafilococi chiar la concentratii mari.

Efecte secundare si adverseCele mai intilnite efecte secundare si adverse ale tetraciclinelor sunt: Iritatia gastrointestinala , diareea, dismiceolisme intestinale, greturi, voma, dureri abdominale, senzatie de arsura la defecatie, pirozisul in cazul administrarii orale.Au fost semnalate cateva cazuri de ulcere esofagiene asociate cu pancreatita, de aceea tetraciclinele sunt contraindicate in boala ulceroasa, colita ulceroasa, predispozitii la micoze.Alteratiile mucoaselor se datoresc atat intolerantei fata de tetraciclina cat si infectiei cu candida albicans. Dintre acestea citam: limba de antibiotice neteda si atrofica , limba neagra, piloasa, cheilita, anorectita si vulvita. Acestea apar deobicei la cateva zile dupa debutul tratamentului sau la sfarsitul lui.Se pot dezvolta infectii enterice cu Candida, foarte rar enterocolita pseudomembranoasa. Fenomenele de dizbacterioza intestinala sunt mai frecvente pentru tetraciclinele din prima generatie. Hepatotoxicitatea este favorizata de insuficienta renala, malnutritie, sarcina, coexistenta altor boli hepatice. La femeile insarcinate se dezvolta ocazional fenomene de insuficienta hepato-renala, cu icter, acidoza, retentie azotata si soc.La bolnavii cu insuficienta renala tetraciclinele sunt contraindicate ( cu exceptia doxiciclinei ) deoarece se acumuleaza, provocand fenomene toxice, inclusiv afectarea toxica a rinichiului, cu degenerescenta grasa a celulelor tubula. Tetraciclinele cres azotil neproteic din sange si eliminarea azotului urinar datorita inhibarii sintezei proteice, cresc eliminarile de sodiu si apa.Datorita afinitatii pentru tesuturile pe cale de calcifiere, se depun in schelet sub forma de ortofosfat tetraciclino calcic, care poate fi recunoscut prin fluorescenta pe care o da in ultraviolet. Intrucat traverseaza bariera placentara se depun pe mugurele dentar la fat, ceea ce duce ulterior la coloratia in galben a dentinei sau chiar absenyta emailului dentar. Coloratia se constata si la unghii si par de aceea se va evita administrarea tetraciclinelor in a doua parte a sarcinii. Pentru acelasi motiv nu se recomanda la copii, la acestia putand inhiba cresterea. La sugari poate creste presiunea lichidului cefalorahidian, cu bombarea frontalelor ( fenomen reversibil la oprirea tratamentului ).Preparatele de tetraciclina invechita provoaca uneori o tubulopatie proximala de tip sindrom, Fanconic, cu albuminurie, glicozurie, proteinurie, acidoza, greturi si varsaturi. Bolnavii tratati cu tetraciclina pot prezenta reactii fototoxice insotite uneori de febra mare. Acestea su fost semnalate mai frecvent de demecociclina si doxicilina.Tetraciclinele produc rar fenomene de sensibilizare alergica: totusi pot apare eruptii cutanate, febra. Dupa administrarea i.v. de clortetraciclina, apar iritatii endovenoase cu flebite si tromboze. Minociclina are o toxicitate vestibulara crescuta, prin acumularea in epiteliu nervos vestibular, putand provoca frecvent tulburari vestibulare reversibile. La adult poate determina fenomene benigne de hipertensiune intracraniana. Tratamentul nu trebuie sa dureze mai mult de 5 7 zile. Pentru a evita micozele se administreaza preventiv nistadin. Tetraciclina poate produce tulburari hepatice daca se administreaza i.v., repede si mai ales la persoane cu afectare hepatice in antecedente. Cunoscand aceste aspecte tetraciclina nu se asociaza cu medicamente care pot leza ficatul: sulfamide, tranchilizante, cincofen, fenil butazona, cloranfenicol, eritromicina.Tetraciclinele sunt slab curarizante si numai la doze foarte mari. Doza zilnica de tetraciclina si oxitetraciclina este de 1 2 g la 12 ore pe os, ( la adult ).Tetraciclina are un spectru larg de aciune. Prezint efect intens de coci gram-pozitiv (streptococ hemolitic, stafilococ auriu, pneumococ), bacili gram-negativ(B pertusis), rickettsii, virusuri mari i efect bun fa de coci gram-pozitiv(streptococ viridans, enterococ), coci gram-negativ (meningococ, gonococ), bacilii gram-negativ(coli, dizenteric, brucela, H. Influenzae, proteus), B. Tetanic, spirochete(Treponema palidum, Leptospira), virusuri(pneumonia atipica), protozoare(trichomonas, amoebe) Chlamydia, trachomatis.Contraindicatii

Hipersensibilitate la tetracicline sau la oricare dintre excipientii produsului; Copii sub 8 ani, mai ales la nou-nascuti si sugari; Sarcina si alaptare (mai ales in a doua jumatate a sarcinii) si mame care alapteaza; Insuficienta renala: risc mare de acumulare si de afectare toxica a rinichilor si a ficatului; Miastenia gravis.Supradozaj: In caz de supradozaj exista risc de hepatotoxicitate prin inducerea degenerescentei grase a ficatului.Se va transporta pacientul la cel mai apropiat spital.PrecautiiSe acumuleaza in tesuturile calcificate unde se formeaza chelati de tetraciclina cu ortofosfatul de calciu. Se poate produce colorarea in brun a dintilor cu hipoplazia smaltului dentar, fenomene care afecteaza dentitia de lapte cnd tetraciclina se administreaza in a doua jumatate a sarcinii si in primele 6 luni de viata ale copilului si dentitia permanenta, cnd se administreaza la copii pna la 8 ani. Depunerea in oase poate provoca inhibarea cresterii copiilor, ireversibila pentru tratamentul indelungat cu doze mari. Poate aparea hipertensiune intracraniana benigna (la doze de tetraciclina de 200-1000 mg/zi), mai ales la tineri. Efectul pare favorizat de vitamina A. Cefaleea poate disparea repede dupa oprirea administrarii, dar edemul papilar poate persista cteva luni.InteractiuniAsocieri contraindicate:- cu toate retinoidele: risc de hipertensiune intracraniana;- asocierea cu penicilinele este contraindicata, din cauza antagonizarii actiunii bactericide a acestora, prin impiedicarea inmultirii germenilor microbieni de catre tetraciclina.Asocieri care necesita precautii la administrare:- anticoagulante orale: cresterea efectului anticoagulantelor orale cu risc de hemoragie.Se controleaza frecvent timpul de protrombina. Se adapteaza eventual dozele anticoagulantului oral in timpul tratamentului cu tetraciclina si apoi se intrerupe ajustarea.- saruri de fier administrate oral: se formeaza complecsi care diminua absorbtia digestiva a tetraciclinei.- saruri, oxizi, hidroxizi de magneziu, de aluminiu si de calciu (topice gastro-intestinale): diminua absorbtia digestiva a tetraciclinei. Se vor administra topicele gastro-intestinale la interval de 2 ore dupa administrarea tetraciclinei.- antiacide orale: diminua absorbtia digestiva a tetraciclinei. Se vor administra antiacidele orale la interval de 2 ore dupa administrarea tetraciclinei.- digoxina, litiu (toxicitate), fenformina (acidoza lactica)- contraceptive orale: tetraciclinele scad efectul contraceptivelor orale- barbiturice, hipoglicemiante orale, corticosteroizi, insulina, curarizante, fenitoinaInteractiuni cu analize de laborator:- poate da rezultate fals pozitive la dozarea glucozei urinare (metoda Benedict si Clinitest)- poate produce in urina o fluorescenta care interfera cu dozarea catecolaminelor urinare (metoda Hingerty)Interactiuni cu alimente: produsele lactate reduc considerabil absorbtia tetraciclineiAtentionari speciale: Este necesara prudenta la administrare la hepatici si in caz de malnutritie.- Utilizarea tetraciclinei poate antrena aparitia acidozei tubulare renale, rapid reversibila la intreruperea tratamentului.- Din cauza riscului de fotosensibilizare, este indicata evitarea expunerii directe la soare si la ultraviolete in timpul tratamentului, care va fi intrerupt in cazul aparitiei manifestarilor cutanate de tip eritem.Atentionari specialeSarcina si alaptarea: Tetraciclina traverseaza bariera feto-placentara si se excreta in laptele matern. Este contraindicata administrarea tetraciclinei la gravide datorita riscului foarte crescut de aparitie a coloratiei in brun a dintilor cu hipoplazia smaltului dentar la copil, fenomene care afecteaza dentitia de lapte, si poate determina inhibitia cresterii scheletului osos la fat.Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Nu are efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.Toxicitatea tetraciclinelorToxicitatea teraciclinelor este relativ redus. n cazul administrrii pe perioade ndelungate pot aprea efecte digestive (anorexie, grea, vom). La nivel hepatic determin efecte toxice cu evoluie mortal(nu se administreaz la bolnavii cu insuficien hepatic). La nivel renal determin afectarea toxic. Se acumuleaz n oase i dini, determinnd astfel afectarea smalului dentar, a pigmentaiei dentare(nu se administreaz la gravide n a 2-a jumtate a sarcinii, la copii sugari i mai mici de 8 ani). La nivel SNC produc (mai ales minociclina) aa numitul sindromPseudotumor celebri(sindrom fals de hipertensiune cranian).