filimon si stilul auctorial.doc

4
Într-o dimineaţă din luna lui octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statură, cu faţa oacheşă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept şi cu vârful cam ridicat în sus, ce indică ambiţiunea şi mândria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de şamalagea rupt în spate; cu caravani de pânză de casă vopsiţi cafeniu; încins cu o bucată de pânză cu marginile cusute în gherghef; cu picioarele goale băgate în nişte iminei de saftian, care fuseseră odată roşii, dar îşi pierduseră culoarea din cauza vechimii; la încingătoare cu nişte călimări colosale de alamă; în cap cu cauc de şal, a cărui culoare nu se poate distinge din cauza peticelor de diferite materii cu care era cârpit, şi purtând ca veşmânt de căpetenie o fermenă de pambriu ca paiul grâului, căptuşită cu bogasiu roşu; un astfel de june sta în scara caselor marelui postelnic Andronache Tuzluc, rezemat de stâlpii intrării şi absorbit în nişte meditaţiuni care, reflectându-se în trăsurile feţei sale, lăsau să se vadă până la evidenţă că gândirea ce-l preocupa nu era decât planuri ambiţioase ce închipuirea lui cea vie îi punea înainte şi obstacolele ce întâmpina în realizarea lor. În momentul acela, uşa scării se deschise şi se arătă înaintea junelui un arnăut îmbrăcat numai în fir, cu pistoale şi iatagan la brâu şi cu tătarcă roşie blănită cu vulpe nafe. Mândrul albanez, fără să privească cât de puţin pe bietul june ce-i făcea temenele până la pământ, strigă cu voce de stentor: “Ioane, trage butca boierului la scară”(...) Nu trecu mult şi se auziră paşii cei leneşi şi gravi ai marelui postelnic, ce cobora scara cu o cadenţă simetrică. Junele, a cărui atenţiune era aţintită la cea mai mică mişcare ce se petrecea, auzi şi el acest zgomot şi cu un aer în care se vedea foarte curat neliniştea, ridică de la pământ două cutii cu păstrăvi şi câteva găini; apoi vârî măchinăliceşte mâna în sân şi scoase un plic sigilat; iar după ce îşi strânse fermeneaua la piept şi-şi luă caucul din cap, lăsând să se vadă o căpăţână rasă peste tot şi numai în creştet cu vreo câteva fire de păr, luă o poziţie umilitoare şi aşteptă sosirea boierului. (cap.I) & Încântat de exclamaţiile amoroase de care este plină această cantilenă, se apropie de ferestrele casei din care ieşeau suavele accente şi văzu, cu destulă surpriză, o femeie jună ca de douăzeci de ani, foarte frumoasă, şezând răsturnată pe un divan de mătase şi cu părul ei cel negru undulând în neorânduială. 1

Transcript of filimon si stilul auctorial.doc

ntr-o diminea din luna lui octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statur, cu faa oache, ochi negri plini de viclenie, un nas drept i cu vrful cam ridicat n sus, ce indic ambiiunea i mndria grosolan, mbrcat cu un anteriu de

ntr-o diminea din luna lui octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statur, cu faa oache, ochi negri plini de viclenie, un nas drept i cu vrful cam ridicat n sus, ce indic ambiiunea i mndria grosolan, mbrcat cu un anteriu de amalagea rupt n spate; cu caravani de pnz de cas vopsii cafeniu; ncins cu o bucat de pnz cu marginile cusute n gherghef; cu picioarele goale bgate n nite iminei de saftian, care fuseser odat roii, dar i pierduser culoarea din cauza vechimii; la ncingtoare cu nite climri colosale de alam; n cap cu cauc de al, a crui culoare nu se poate distinge din cauza peticelor de diferite materii cu care era crpit, i purtnd ca vemnt de cpetenie o fermen de pambriu ca paiul grului, cptuit cu bogasiu rou; un astfel de june sta n scara caselor marelui postelnic Andronache Tuzluc, rezemat de stlpii intrrii i absorbit n nite meditaiuni care, reflectndu-se n trsurile feei sale, lsau s se vad pn la eviden c gndirea ce-l preocupa nu era dect planuri ambiioase ce nchipuirea lui cea vie i punea nainte i obstacolele ce ntmpina n realizarea lor.

n momentul acela, ua scrii se deschise i se art naintea junelui un arnut mbrcat numai n fir, cu pistoale i iatagan la bru i cu ttarc roie blnit cu vulpe nafe. Mndrul albanez, fr s priveasc ct de puin pe bietul june ce-i fcea temenele pn la pmnt, strig cu voce de stentor: Ioane, trage butca boierului la scar(...)

Nu trecu mult i se auzir paii cei lenei i gravi ai marelui postelnic, ce cobora scara cu o caden simetric. Junele, a crui ateniune era aintit la cea mai mic micare ce se petrecea, auzi i el acest zgomot i cu un aer n care se vedea foarte curat nelinitea, ridic de la pmnt dou cutii cu pstrvi i cteva gini; apoi vr mchinlicete mna n sn i scoase un plic sigilat; iar dup ce i strnse fermeneaua la piept i-i lu caucul din cap, lsnd s se vad o cpn ras peste tot i numai n cretet cu vreo cteva fire de pr, lu o poziie umilitoare i atept sosirea boierului. (cap.I)&

ncntat de exclamaiile amoroase de care este plin aceast cantilen, se apropie de ferestrele casei din care ieeau suavele accente i vzu, cu destul surpriz, o femeie jun ca de douzeci de ani, foarte frumoas, eznd rsturnat pe un divan de mtase i cu prul ei cel negru undulnd n neornduial. Cmaa de borangic, singurul vemnt ce acoperea trupul ei, era att de transparent, nct lsa s se vad un piept mai alb dect marmura, o talie de nimf. Ea inea n mn o tambur cu care se acompania. Ochii ei cei negri i plini de vpi amoroase, absorbii acum n arztoarele visri ce deteptau n inima ei dulcile accente ale melodiei, preau c cereau o dulce mngiere la chinurile ce ea suferea ()

S lsm deocamdat pe fanariotul nostru adormit pe pieptul odaliscei sale; s nu-i rpim aceast fericire iluzorie, cci el peste puin o s se detepte ntr-o lume real, plin de amgiri i mizerii; iar pn atunci, noi s dm cititorilor notri o idee despre cocheta i ambiioasa greac.

Aceast Vener oriental, ieit din rmiele spulberate ale populaiunii grece din Fanar, precum odinioar strmoaa sa zeiasc ieise din spumele vnturate ale mrii, avea o frumusee perfect, o inteligen vie i un spirit fin i iscusit. Viaa cea plin de rsfri printeti ce petrecuse din primii ani ai copilriei sale i lipsa de educaie fcuse s se dezveleasc ntr-nsa o mulime de dorine nepotrivite cu poziiunea ei social. Iubea luxul cu deosebire; i plcea foarte mult viaa zgomotoas; n fine, toat fericirea ei sta n mplinirea fr ntrziere a celor mai mici i mai extravagante capricii.

Ajungnd n floarea juneii, ea devenise un magnet care trgea spre sine toate privirile i toate dorinele tinerilor din Bucureti. Nu era sear lsat de Dumnezeu n care s nu se cnte sub ferestrele ei cele mai plcute serenade. Poeii timpului secase nesfritele comori ale nchipuirii lor, fr ca odele, elegiile i acrostihidele lor s gseasc n inima vanitoasei femei altceva dect o stnc de granit de care se sfrmau poeticele lor siline, fr s produc cel mai mic efect. (cap.IV)

&Toaleta femeilor cochete din zilele noastre, dei a devenit o ndeletnicire foarte grea i mpovrtoare pentru bietele slujitoare din cauza nenumratelor forme i feluri de pieptnri, de splturi, de limpeziri cu ape aromatice i chimice pentru lustruirea, dregerea i mprosptarea pieliei obrazului i alte nenumrate nimicuri femeieti, cu toate acestea ea rmnea o jucrie de nimic n comparaie cu toaleta elegantelor din timpii domnilor fanarioi.

Chera Duduca, dei se afla n anii cei mai frumoi ai vrstei femeieti, dar destrmata via ce o petrecea o fcuse s alerge foarte de timpuriu la ajutorul graiilor mprumutate. Astfel dar toaleta ei din toate zilele se compunea dintr-un ir de torture la care ea se supunea cu cea mai mare resignaiune, numai ca s-i conserve acea frumusee care fcea pe postelnicul s depuie la picioarele ei toate jafurile cte le storcea din biata ar i pe frumosul calemgiu a o numi cheruvimul su i a o iubi cu o ardoare egal amorului ce ea avea ctre dnsul.

n toate nopile, dup ce expedia pe amndoi adoratorii ei, se ungea pe obraz cu alifie vnt; dimineaa se tergea cu albu de ou, se aburea cu crmizi nclzite n foc i stropite cu ap de salcm, apoi se spla cu ap de pelin. Acestea le fcea ca s ntind pielea obrazului i s dispar zbrciturile; apoi se tergea cu un burete muiat n ap de castravei, ca s scoat petele, i se spoia cu dres, ca s dea pieliei o culoare mai alb.

Dup toate aceste operaiuni, care n-aveau alt scop dect a albi, a ntinde i a ntineri pielia obrazului, veneau rumeneala cea mincinoas cu care i colora obrajii i buzele, gogoile de ristic arse cu care i nnegrea sprncenele i plasturele cele negre cu care i fcea murse sau benghiuri false. (cap. VI)&Ea era mbrcat cu o rochie de catifea ptlginie, cu piepii ridicai i mnecile strmte, dup moda de atunci. Mijlocul l avea ncins cu un colan esut n fir srm, iar n mijlocul pieptului avea o mare floare de diamant, care, fiind pus pe rochia cea de culoare nchis, strlucea cu mai mult trie. Gtul ei era acoperit cu simizet de blonduri de Olanda i cu un ghiordan (colier) de smaragde i safire; n urechile sale cele delicate erau atrnai nite cercei de diamant, mari i strlucitori; pe cap avea un fes alb de Tripoli, legat mprejur cu o sangulie alb, cusut cu mtase i fir, ale crei extremiti formau un frumos nod, n care erau nfipte dou flori de diamant.( cap. XXII) &Arghira, cea mai frumoas din toate, purta o rochie de mtsrie ca arderea Moschii, cu trei rnduri de mangeturi pe poale, cu mnecile strmte i cu pieptul nchis. Era ncins cu un colan de canav rou, cu paftale mici de aur; la gt avea un imizet cusut la ciur; capul l avea acoperit cu un fes alb cu fund de mtase neagr i legat cu o sangulie alb cusut cu fir, ale crui cptie, nnodate la partea dreapt a capului, formau o floare de o form original; picioarele i erau nclate cu ciorapi de Lipsca, foarte albi i pantofi de saftian negru cu funde roii de mtase; la gt avea i trei iruri de mrgean ales, iar la urechi atrnau o pereche de cercei lucrai n aur i diamante; pe deasupra tuturor vemintelor purta o fermen de catifea neagr, scurt pn la talie i cusut cu fir n mang.(cap.XVII)&

n mijlocul acestor femei edea o copil ca de patrusprezece ani i cosea la ciur un simizet. Niciodat natura nu combinase mai multe nuane de frumusee ntr-o fiin uman, dect n aceast jun copil: ochi negri, umbrii de nite gene i sprncene ca pana corbului; pieli alb i colorat de purpur; buze ce se-ntreceau cu rozele; dini albi i frumoi; toate n fine armonizau de minune cu un trup de o form minunat, cu nite mini delicate de nimf; era n adevr un tezaur de frumusee ce nu se putea vedea dect n statuile grecilor antici. (cap.II)PAGE 2