Filer

Sub denumirea de filer (făină sau praf mineral) se înţelege o pulbere minerală, impalpabilă, compusă în proporţie de circa 50-60% din granule cu dimensiuni sub 75µ.

Iniţial filerul a fost întrebuinţat numai în scopuri granulometrice, pentru umplerea celor mai fine goluri dintre agregate, spre a se realiza mixturi minerale cât mai compacte. La betonul de ciment, rolul filerului îl are chiar cimentul, care, prin fineţea sa, pe lângă rolul de liant îl îndeplineşte şi pe cel granulometric. Totuşi, pentru a se economisi liantul, la agregatele sărace în elemente fine, se adaugă făină de tras sau orice altă pulbere minerală inertă (praf de calcar, de ardezie, de roci silico-calcare etc.).

În mixturile asfaltice, filerul are un rol mult mai complex; pe lângă cel granulometric, el mai îndeplineşte şi următoarele funcţii:

- măreşte viscozitatea lianţilor prea fluizi, precum şi a tuturor lianţilor încălziţi la temperaturi ridicate. Datorită acestui fapt, în unele mixturi asfaltice se poate întrebuinţa o cantitate mai mare de liant pentru a se mări coeziunea şi impermeabilitatea, fără să existe pericol ca mixtura să devină instabilă sau liantul să asude la suprafaţa mixturii;

- scurtează perioada de uscare la lianţii fluizi şi micşorează viteza de îmbătrânire a tuturor lianţilor, deoarece absoarbe sau cedează, după caz, uleiurile mai volatile din compoziţia lianţilor;

- face să crească compactitatea şi deci şi rezistenţa mixturilor la acţiunea apei;- reduce susceptibilitatea mixturilor micşorând variaţiile viscozităţii în raport cu temperatura;- poate prilejui unele fenomene capilare care favorizează rezistenţa mixturii;- având o suprafaţă specifică mare, filerul dispune de o cantitate apreciabilă de energie superficială liberă,

care se manifestă printr-o mărire a capacităţii de absorbţie şi deci a gradului de aderenţă a bitumului de agregate. Totodată, din cauza numărului mare de granule, se măreşte şi numărul de contacte dintre agregate şi bitum, ceea ce măreşte aderenţa şi coeziunea şi deci rezistenţa mixturilor. Datorită aceloraşi cauze, creşte şi stabilitatea termică a bitumului.

Se pot întrebuinţa ca filere praful de calcar, de dolomită şi, în general, de orice rocă bazică; de asemenea, praful de roci asfaltice, cenuşa de şisturi bituminoase, cenuşa de termocentrală, zgura metalurgică bazică, cimentul etc. Se mai pot întrebuinţa ca filere deşeurile industriale de la fabricile de zahăr, de produse sodice, din industria de azbest, praful reţinut de electrofiltrele fabricilor de ciment, precum şi praful de cărbune (în special pentru gudroane).

De asemenea, se poate folosi şi loessul. Însă prezenţa particulelor argiloase în filere produce mari neajunsuri provocând umflarea şi degradarea mixturilor asfaltice la umezire. Se poate admite un conţinut de argilă de cel mult 1,0-1,5% (procent care se stabileşte pe baza determinării echivalentului de nisip).

Filerele cu un conţinut de argilă de 1,5-2,5% trebuie verificate din punct de vedere al comportării faţă de apă, pe mixturi asfaltice supuse la probe de imersiune şi de compresiune. Filerele cu un conţinut de argilă de peste 2,5% nu trebuie folosite.

S-au încercat filere din argilă coloidală calcinată, dar nu au dat rezultate mulţumitoare.

Cel mai bun filer este filerul din praf de var stins. El se obţine prin stingerea varului ars cu o cantitate minimă de apă sau cu vapori de apă, ceea ce face să se obţină o pulbere cu un mare grad de fineţe. Pe lângă aceasta, filerul din praf de var stins mia prezintă şi avantajul că varul face să floculeze particulele argiloase şi, în felul acesta, îmbunătăţeşte adezivitatea în prezenţa apei, împiedicând cojirea liantului sub acţiunea umidităţii.

La noi se folosesc ca filere praful de calcar, fin măcinat, şi praful de var stins. În ceea ce priveşte fineţea, se prescrie ca reziduul pe sita de 6.400 ochiuri pe cm2 (75µ) să fie de cel mult 50% pentru praful de calcar şi de cel mult 40% pentru cel din var stins.

Calitatea filerului este fineţea, dar o fineţe exagerată poate dăuna mixturii. Granulele de mărimea particulelor coloidale măresc suprafaţa specifică, dar în acelaşi timp favorizează umflarea mixturilor la acţiunea apei, sporesc consumul de liant şi îngreunează amestecarea şi omogenizarea amestecurilor; de aceea, argilele care au granulele foarte fine şi deci şi o suprafaţă specifică considerabilă nu pot fi folosite sa filere din cauza marii lor sensibilităţi la apă.

Unele prescripţii recomandă ca filerul să nu conţină particule mai mici decât 5 µ. Totodată, în alcătuirea mixturilor, particulele mai mari decât 75 µ se consideră ca nisip şi fac parte din scheletul mineral al mixturii.

În ultimul timp se extinde folosirea ca filer a prafului de calcar bitumat prin pulverizare cu 2-4% bitum fluid. În modul acesta, transportul şi depozitarea filerului se fac în condiţii mult mai bune deoarece nu mai este influenţat de umiditate.

De asemenea, numeroase studii de laborator au arătat că, suprafeţele granulelor de filer proaspăt preparat au un potenţial energetic foarte ridicat, care se manifestă printr-o adezivitate sportită. De aceea, s-a căutat să se folosească această situaţie pentru tratarea filerului, chiar în timpul preparării lui, cu 4-5% bitum amestecat cu un activant (o sare de fier). În

1

Filer

felul acesta se obţine filerul activat care măreşte considerabil adezivitatea dintre liant şi agregate şi totodată asigură o bună stabilitate şi o economie de liant în mixturi asfaltice.

Pentru determinarea suprafeţei specifice a filerului s-au preconizat o serie de metode, în general foarte laborioase şi cu rezultate destul de aproximative.

În numeroase ţări, pentru măsurarea suprafeţei specifice a filerului se întrebuinţează metodele şi aparatele folosite pentru determinarea fineţei cimentului (de exmeplu permeabilimetrul lui Blaine).

Pentru determinări exacte este necesar ca prin metode de sedimentare să se stabilească proporţia granulelor de anumite dimensiuni, pe o histogramă, cu ajutorul căreia se calculează suprafaţa specifică a filerului.

CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE

Materii prime

Filerul de calcar se obţine prin măcinarea fină a rocilor calcaroase compacte, brecioasemozaicate, cu conţinut de carbonat de calciu peste 90%.Filerul de cretă se obţine prin măcinarea fină a cretei brute de Murfatlar-DobrogeaSTAS 2706-78 sort D.Filerul de var stins în pulbere se obţine prin stingerea varului bulgări pentru construcţii

Caracteristicile fizico-chimice ale filerelor sunt următoarele:

Caracteristica Condiţii de admisibilitate

Conţinut de carbonat de calciu (CaCO3)*), %, min. 90

Umiditate, %, max. 2

Granulozitate, trecere prin site, %, min :-sita 0,630 mm-sita 0,200- sita 0,090- sita 0,071

100988072

Coeficient de hidrofilie, max. 1Densitatea aparentă după sedimentare în benzen sau toluen, g/cm3 0,5…0,8

Coeficient de goluri în stare compactată 0,3... 0,5

2