Filadelfia se bucură de împlinirea a 10 ani de când şi-a deschis porţile.

Atunci primii copii i-au păşit pragul. 10 ani sub binecuvantarea Domnului.

Proiectul Social a împlinit 8 ani. A debutat în anul 2005 şi prin harul Domnului

a avut continuitate până în prezent.

Mulţumim, Doamne! Îţi mulţumim, frumos!

„Iată, Eu vin curând;

şi răsplata Mea este cu Mine,

ca să dau fiecăruia după fapta lui. Apocalipsa 22:12

Am dat startul noului an şcolar, conştientizându-i de

realitatea faptului, că pentru fiecare faptă, atitudine, vom da

socoteală înaintea lui Dumnezeu şi vom primi o răsplată. În acelaşi

timp, au fost atenţionaţi de faptul, că printre lucrurile pe care le

putem face şi care ne despart de Dumnezeu şi Împărăţia Sa, sunt şi

mâniile, neînţelegerile, certurile, nemulţumirile, şi multe alte lucruri

asemănătoare cu acestea.

Prima noastră întâlnire din acest an, deşi cu caracter administrativ,

organizatoric, s-a transformat într-o plăcută părtăşie. Sora Lidia Răscol

era prin zonă şi ne-a făcut plăcuta surpriză să ne viziteze. Plină de viaţă,

la frumoşii ani, şi nu puţini la număr, ne-a motivat să trăim frumos, în

dragoste, iubindu-ne unii pe alţii.

Plecând de la pilda Semănătorului, fratele Codruţ Ciubotari i-a

conştientizat de importanţa unei inimi bune, care să primească sămânţa

Cuvântului lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să accepte modelarea ce

inimii, numai Cuvântul o poate face, pentru ca mai apoi, acest Cuvânt

să rodească în ei, plăcutele roade ale neprihănirii, ale credinţei.

I-a conştientizat şi asupra faptului că, aşa cum o sămânţă fără pământ

sau un pământ fără sămânţă nu pot

rodi, ci e necesară o dependenţă

totală între ele, tot aşa şi în viaţa lor

ar trebui să existe o dependenţă

totală de Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi în această vacanţă am continuat să ne implicăm în educarea copiilor

din Vaslui. Am trecut din nou prin Păltiniş şi Băceşti. Am petrecut cu aceşti

copii câte o săptămână, în fiecare lună de vacanţă. Privind în urmă se vede

diferenţa. E drept unii au rămas neschimbaţi din felul lor de trai dar au fost şi

câţiva copii a căror viaţă s-a schimbat. Cea mai mare diferenţă s-a observat în

grupul de adolescente, de care ne-am ocupat mai îndeaproape.

Au memorat versete, capitole chiar, din biblie.

Sunt active în adunare, cântă, se roagă, recită

versuri sau versete. De multe ori sunt sunată şi

întrebată cu privire la diverse frământări pe care le

au, chiar şi cu privire la anumite lecţii, din cadrul

orelor de religie, de la şcoală.

În această vară, Domnul a fost tare bun cu noi. Ne-a dăruit

momente deosebite de înviorare dar şi de cercetare. În perioada cât am

stat în Păltiniş, la casa de misiune, a ajuns fratele Niculiţă Răscol, un om

al lui Dumnezeu, un frate deosebit. În inima fiecăruia dintre noi, a rămas

ca o piatră de aducere aminte acele părtăşii dar şi îndemnurile, sfaturile,

care împletite cu lacrimi, ne erau adresate. Prin mărturii personale, prin

mărturisirea puterii Lui Dumnezeu care este nemărginită, eram

îndemnaţi să ne sfinţim inimile, să ne apropiem de Scripturi, să ne

ancorăm puternic în Domnul şi să nu ne lepădăm de El. indiferent de

circumstanţe. Doamne ajută!

Am ajuns pentru prima dată, în Hreasca. Mă bucur pentru acest har.

Ne-am oprit la adunare. Fraţii erau adunaţi la părtăşie. Ne-am bucurat

împreună iar la urmă am rămas surprinsă să îi aud spunând: ” puteţi veni şi

la noi să staţi, avem o cameră pentru voi” ... ”şi la mine pot veni câţiva”...”

şi la mine mai e loc...” Am rămas uimită de deschiderea lor, oferindu-se să

ne găzduiască.

În Hreasca, am găsit oameni mai deosebiţi, copii buni, mai educaţi dar

şi tineri mai deschişi şi interesaţi de Evanghelie. Am petrecut împreună cu ei,

aproximativ o săptămână. Dimineaţa ne întâlneam cu copiii, după amiază cu

tinerii, seara la biserică sau vizite în câteva familii.

Ne-am împărţit pe grupe mai mici, de câte 10-15 copii şi zi de zi ne

întâlneam şi îi învăţam din Cuvântul lui Dumnezeu, copiii fiind cei mai

deschişi şi receptivi. A fost o bucurie să lucrăm cu ei.

Am reuşit să abordăm şi câţiva tineri şi să avem câteva întâlniri cu ei. Au

fost interesaţi şi au venit zi de zi, în ciuda faptului, că ceea ce le spuneam, erau

lucruri dureroase pentru unii din ei (păstrarea purităţii, a curăţiei trupului, inimii). Spun

lucruri dureroase, pentru că ştiţi situaţia şi mediul, felul de trai a celor din Vaslui.

Au fost tineri care au mărturisit cu plăcere despre trecerea d-voastră prin

satul lor. Au rămas mişcaţi, atinşi de dragostea ce aţi arătat-o faţă de ei. O tânără

mi-a mărturisit cum v-aţi apropiat de ea şi mama ei, aţi discutat cu ele şi v-aţi

rugat pentru ele. Acest lucru a deschis inima ei şi a determint-o să vină cu bucurie

la întâlnirile noastre.

La ultima noastră întâlnire în Casa Domnului, ne-am bucurat mult.

Domnul a revărsat din harul Său nemărginit şi ne-a umplut inimile cu

lacrimi de recunoştinţă. De mult nu am mai văzut atât de mulţi tineri

necredincioşi cu lacrimi în ochi, în biserica arhiplină. Când s-a terminat

slujba din Casa Domnului se citea uşor, pe faţa lor, tristeţea despărţirii.

Plăcut surprinsă am fost şi de deschiderea celor necredincioşi, unii

din ei afirmând că aşteaptă terminarea noii biserici şi deschiderea ei.

Să ne rugăm pentru cei credincioşi de acolo pentru ca Domnul să le

dea putere să fie lumină iar sarea să nu îşi piardă gustul!

La plecare, am regretat că am avut un timp limitat şi nu am putut face mai mult.

Mi-aş fi dorit să vizitez mai multe familii, să petrec mai mult timp cu tinerii, cu copiii.

Scopul ieşirilor noastre în Vaslui nu a fost doar pentru a-i învăţa pe

acei copii câteva adevăruri şi versete biblice, ci şi dorinţa, ca cei care ne-

au însoţit şi nu au găsit încă plăcere în Legea Domnului, să fie atinşi de

El, cercetaţi.

Un alt gând cu privire la aceste ieşiri în Vaslui a fost ”recunoştinţa şi

mulţumirea ”. Ne-am dorit, ca inimile nemulţumitoare, să fie cercetate

şi să recunoască marele şi nemeritatul har, ce li s-a dat.

Ne bucurăm că Domnul este bun şi încă lucrează. Sunt tineri, care

au mărturisit, că acolo, în misiune, s-au întâlnit cu Domnul. În cadrul

părtăşiilor ce le-am avut, Domnul i-a cercetat şi au realizat nevoia de

iertare, eliberare.

Salutări calde,

din partea celor ce

vă sunt recunoscători!