67

22-28 aprilie

Să trăim pentru Dumnezeu

Sabat după-amiază

Text de memorat: „Căci ochii Domnului sunt peste cei __________ ___________ şi urechile Lui iau aminte la ________________ lor. Dar ___________ Domnului este ______________ celor ce fac răul.” (1 Petru 3:12)

Scriitorii biblici ştiau că oamenii sunt păcătoşi. Cum să nu cunoască această realitate când se confruntau cu ea la fiecare pas? De asemenea, erau conştienţi că ei înşişi erau păcătoşi (vezi 1 Timotei 1:15). Ştiau că păcatul este o problemă gravă, pentru rezolvarea căreia a fost necesară moartea lui Isus Hristos. Dar, mai presus de toate, ştiau că Hristos are putere să ne schimbe viaţa şi să ne facă oameni noi.

Şi Petru abordează acest subiect – viaţa creştinilor după ce ei sau predat lui Hristos şi sau botezat. Schimbarea lor este atât de mare, încât cei din jur o vor remarca. El nu susţine totuşi că schimbarea ar fi întotdeauna uşoară, ci ne reaminteşte că, pentru a obţine biruinţa promisă, uneori trecem şi prin suferinţă (1 Petru 4:1).

Apoi abordează o temă prevalentă în Biblie: iubirea în viaţa celui care crede în Isus. „Dragostea”, scrie el, „acoperă o sumedenie de păcate”. Când iubim şi când iertăm, reflectăm iubirea lui Isus faţă de noi şi iertarea Sa.

S T U D I U L

5

68 STUDIUL 5

SUPLIMENT PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE

ÎNTREBĂRI ȘI SUGESTII PENTRU PĂRTĂȘIE

1. Bun venit la studiu fiecărui membru al grupei Şcolii de Sabat şi musafirilor!

2. Pregătiţivă să împărtăşiţi în grupă un răspuns primit la rugăciune în cursul săptămânii.

3. Pregătiţivă să povestiţi ceva ce aţi trăit sau auzit săptămâna trecută! Ce semnificaţie credeţi că are evenimentul respectiv pentru dumneavoastră personal, pentru biserică şi pentru lume?

4. Să ne rugăm pentru persoanele de pe lista noastră de rugăciune:

Cineva din familie __________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre rude _________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre prieteni ______________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre vecini ________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva din biserică _________________________________________________

_________________________________________________________________

Să trăim pentru Dumnezeu 69

SUPLIMENT PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE

ÎNTREBĂRI PENTRU DEZBATERE

EXPLICAȚIE APLICAȚIE

1În ce aspecte îi îndeamnă Petru pe creştini să atingă idealul unităţii?

De ce putem considera că îndemnurile lui sunt încă de actualitate?

2Care este legătura dintre suferinţa fizică şi biruinţa asupra păcatului?

Ce suferinţe îndurăm în lupta cu păcatul şi cum putem birui?

3Ce schimbări se manifestă în viaţa unui creştin şi care este reacţia celorlalţi?

Daţi exemple din viaţa personală despre aceste schimbări şi reacţia cunoscuţilor!

4Ce apel face Petru la cei credincioşi, în privinţa modului de viaţă din trecut?

De ce nu mai este acceptabil un astfel de mod de viaţă pentru un creştin?

5Cum spune Petru că trebuie să trăim în perspectiva sfârşitului tuturor lucrurilor?

Ale cui păcate le acoperim atunci când iubim: pe ale noastre sau pe ale altora? Explicaţi răspunsul!

SUGESTII PRACTICE

1. Ce lucru practic puteţi învăţa din acest studiu şi cum îl veţi aplica?2. Care este planul misionar al grupei voastre? Discutaţi continuarea

lui sau, dacă nu aveţi unul, alcătuiţil!3. În timp ce ascultaţi sau vizionaţi vestea misionară pentru Sabatul

acesta, culegeţi eventuale idei misionare pe care să le aplicaţi!

Știrea misionară video poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Școala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Scoala de Sabat”).

70 STUDIUL 5

Duminică, 23 aprilie Unitate între credincioşi

1. Cum spune Petru că ar trebui să trăiască creştinii? Ce îndemn repetă el? 1 Petru 3:8-12; 2:20,21.

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

Petru începe îndemnândui pe creştini să fie „cu aceleaşi gânduri” (homophrones). Însă el nu susţine uniformitatea, în sensul că toţi ar trebui să gândească, să acţioneze şi să creadă exact la fel. Cea mai bună ilustrare a îndemnului său o găsim în 1 Corinteni 12:126, unde Pavel subliniază că, după cum trupul este alcătuit din părţi diferite (ochi, mâini etc.), dar este un singur trup, tot aşa biserica este formată din indivizi cu daruri spirituale diferite şi este totuşi o singură biserică. Deşi sunt diferiţi, membrii ei sunt una în scop şi în spirit, în sensul că funcţionează împreună pentru a forma o comunitate unită.

Sigur că unitatea aceasta nu este uşor de atins, cum neo dovedeşte prea bine (din nefericire) istoria bisericii creştine. De aceea, imediat după îndemn, apostolul le explică cititorilor săi cum pot atinge acest ideal creştin.

De exemplu, creştinii ar trebui să simtă cu alţii (1 Petru 3:8), să sufere împreună cu cei care suferă şi să se bucure împreună cu cei care se bucură (vezi 1 Corinteni 12:26). Compasiunea ne ajută să privim lucrurile prin ochii altora şi este astfel un pas important spre unitate. Mai departe, Petru îi îndeamnă să se iubească unii pe alţii. Isus Însuşi a declarat că semnul după care pot fi identificaţi adevăraţii Săi ucenici este dragostea dintre ei (Ioan 13:35). În continuare, Petru îi sfătuieşte pe creştini să fie miloşi, să aibă înţelegere faţă de cei care au probleme sau greşesc.

„Crucificaţi eul; socotiţii pe alţii mai presus de voi. În felul acesta, veţi fi aduşi în unitate cu Hristos. Înaintea universului ceresc şi înaintea bisericii şi a lumii, veţi da dovada de necontestat că sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Dumnezeu va fi glorificat prin exemplul pe care voi îl daţi.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 9, ed. 2010, p. 140 (188)

Cum practicăm sfaturile date de Petru aici, în special pe cel de a nu în-toarce rău pentru rău (1 Petru 3:9)? De ce trebuie să murim față de eu ca să practicăm acest sfat? Cum să murim față de eu? (Vezi Galateni 2:20.)

Comentarii pentru instructori

Să trăim pentru Dumnezeu 71

Obiectivele instructoruluiLa nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înţeleagă că prioritatea

cea mai mare a fiecărui credincios este să ducă o viaţă caracterizată de iubire, armonie, smerenie şi compasiune.

La nivelul sentimentelor: Să devină conştienţi de responsabilitatea de a urma exemplul lui Isus, trăind pentru alţii.

La nivel practic: Să aleagă să răspundă chemării lui Hristos de a practica în viaţă principiile guvernării lui Dumnezeu, între care dragostea este principiul fundamental.

SCHIȚA STUDIULUII. Cunoştinţe: „Să vă iubiţi unii pe alţii”

A. Care sunt cele cinci imperative din apelul adresat de Petru cititorilor săi în 1 Petru 3:8?

B. Ce alte trei imperative adaugă el în 1 Petru 4:7,8, după ce afirmă că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape? Care dintre ele se află „mai presus de toate”?

II. Sentimente: Manifestarea compasiunii lui HristosA. De ce anume avem nevoie pentru a simţi unii cu alţii, a iubi ca fraţii

şi a fi miloşi (1 Petru 3:8)? B. Ce înseamnă să avem o dragoste fierbinte unii pentru alţii (1 Petru

4:8)?

III. Practic: Răspunsul la chemarea lui DumnezeuA. La ce spune Petru că am fost chemaţi (1 Petru 3:9)?B. În ce context le porunceşte Petru cititorilor săi să fie înţelepţi şi să

vegheze în vederea rugăciunii (1 Petru 4:7)?

Rezumat: Petru le adresează cititorilor săi, în contextul temei judecăţii iminente, apelul de a duce o viaţă care să reflecte viaţa lui Hristos, exemplificând dragostea, împreunasimţire, smerenia, armonia şi mila, precum şi alte calităţi de acest fel. El consideră că acesta este standardul la care îi cheamă Dumnezeu pe creştini şi că urmarea este binecuvântarea divină.

72 STUDIUL 5

Luni, 24 aprilie Suferinţa fizică şi biruinţa asupra păcatului

Da, Isus a murit pentru păcatele noastre şi avem speranţa mântuirii doar în El, în neprihănirea Sa, care ne acoperă ca o haină şi mulţumită căreia Dumnezeu ne socoteşte neprihăniţi. Datorită lui Isus, „tu eşti primit de Dumnezeu ca şi când nu ai fi păcătuit niciodată.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, ed. 2013, p. 47 (62)

Însă Dumnezeul plin de har nu se opreşte la simpla declaraţie că păcatele ne sunt iertate, ci merge mai departe, dândune şi puterea de a le birui!

2. Ce legătură există între suferinţă şi biruinţa asupra păcatului? 1 Petru 3:18,21; 4:1,2; Romani 6:1-11.

_________________________________________________________________

În 1 Petru 3:18 este utilizat un mic cuvânt grecesc care arată perioada de valabilitate a jertfei aduse de Isus: hapax, care înseamnă „o dată pentru totdeauna”. Prin acest cuvânt, se subliniază validitatea suferinţei şi morţii lui Hristos pentru noi.

Cuvintele „astfel dar” din 1 Petru 4:1 leagă afirmaţiile din versetele 1 şi 2 de cele din capitolul anterior (3:1822), unde apostolul a arătat că Hristos a suferit pentru păcatele noastre ca să ne aducă la Dumnezeu şi că botezul este un simbol complex al mântuirii.

Botezul este, probabil, contextul cel mai potrivit pentru clarificarea cuvintelor sale din 1 Petru 4:1: „Căci Cel ce a pătimit în trup a sfârşito cu păcatul.” Prin botez, creştinul ia parte la suferinţele, moartea şi învierea lui Isus; el a luat decizia „să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu”. Iar singura cale de aşi împlini decizia este să se supună zilnic Domnului şi săşi răstignească „firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24).

În Romani 6:111, Pavel afirmă că, la botez, creştinii devin una cu Isus în moartea şi învierea Sa. La botez, noi am murit faţă de păcat. Iar acum trebuie să transpunem în practica vieţii de zi cu zi această „moarte”. Secretul vieţii creştine este dezvăluit de Pavel în următoarele cuvinte: „Socotiţivă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru” (vers. 11).

Ce suferințe ai îndurat în lupta cu păcatul și cum ai biruit?

Comentarii pentru instructori

Să trăim pentru Dumnezeu 73

PAȘII ÎNVĂȚĂRII1. MOTIVARE

Pasajul central: 1 Petru 4:1,2.Isus este exemplul nostru în toate, inclusiv în suferinţă. El a fost birui

tor (vezi Evrei 2:10; 5:8,9). Suferinţa noastră pentru El ne va da ocazia să biruim la fel ca El, dacă învăţăm din experienţele noastre şi creştem de pe urma lor. Creşterea aceasta are loc în mod clar în condiţiile în care cel ce pătimeşte în trup (n.tr. – în unele versiuni ale Bibliei [vezi şi NTR], cuvântul „cel” nu este scris cu majusculă, făcând astfel referire la orice credincios) face binele (1 Petru 2:20,21; 3:14,17). Nu se poate ca un om credincios să sufere pentru că a făcut ce este bine şi, în acelaşi timp, să cultive obiceiuri păcătoase.

Au existat multe discuţii despre tipul de suferinţă la care se referă Petru. Era vorba doar de abuz verbal, batjocură şi cuvinte maliţioase? Sau era vorba şi despre abuz fizic? Petru însă nu pune accent pe tipul de persecuţie, ci pe motivul persecuţiei. Karen Jobes remarcă: „Apostolul evidenţiază cu grijă doar suferinţa provocată strict de persecuţia pentru purtarea numelui lui Hristos (4:1416).” (1 Peter, Grand Rapids, Mich.: Baker Academic, 2005, p. 45.)

Activitate şi discuţie introductivă: Citiţi în grupă 1 Petru 3:1317. Discutaţi aşteptările pe care le are Petru de la cititorii săi în ce priveşte purtarea lor ca martori înaintea necredincioşilor.

2. APROFUNDAREA STUDIULUIÎn capitolul 3 din prima sa epistolă, Petru concluzionează argumentaţia

despre modul în care ar trebui să trăiască un creştin în lume. Folosind expresia to de telos („în final”, „în concluzie” sau „pe scurt”; n.tr. – în versiunea Cornilescu: „încolo”), el ne îndeamnă pe toţi să ducem o viaţă caracterizată de relaţii armonioase cu ceilalţi, de împreunăsimţire, de dragoste, de milă şi de smerenie. Credincioşii nu trebuie să întoarcă rău pentru rău, nici insultă pentru insultă. Ei trebuie să binecuvânteze, fiindcă sunt chemaţi la acest mod de viaţă pentru a putea moşteni binecuvântarea.

74 STUDIUL 5

Marţi, 25 aprilie Născuţi din nou

Prin Hristos, avem parte de o viaţă nouă, de un nou început. Ne naştem din nou. Iar dintre toate semnificaţiile acestei expresii, mai cu seamă pentru cei care Lau primit pe Hristos dincolo de vârsta copilăriei, cea mai importantă este aceea că viaţa lor trebuie să fie diferită de atunci înainte. Cine dintre noi na auzit experienţele extraordinare ale unor oameni care, după ce au trăit în păcat, au cunoscut o transformare radicală datorită lui Isus şi harului Său mântuitor?

La fel, Petru, după ce vorbeşte despre moartea faţă de păcat şi despre viaţa nouă pe care o avem în Isus (după ce am fost botezaţi), vorbeşte despre schimbările de care vom avea parte.

3. Ce schimbări implică viaţa creştină şi cum reacţionează cei din jur la aces-te schimbări? 1 Petru 4:3-6

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

Cei trei termeni utilizaţi de Petru cu referire la consumul de alcool sunt „beţii”, „ospeţe” şi „chefuri”. Cu alte cuvinte, acest tip de petreceri sa terminat pentru creştini. Schimbarea produsă în viaţa lor trebuie să fie suficient de mare, încât cei care iau cunoscut înainte să se „mire” că nu mai participă împreună cu ei la desfrâu (vers. 4). Ei au astfel ocazia de a le da celor necredincioşi o mărturie tăcută, fără să le ţină o predică. Viaţa creştinului evlavios poate fi o mărturie mai puternică decât toate predicile din lume.4. Ce ne spune Petru despre judecată în textele studiate?

_________________________________________________________________

La fel ca alţi scriitori biblici (Ioan 5:29; 2 Corinteni 5:10; Evrei 9:27), Petru afirmă clar că, întro zi, va exista o judecată pentru păcatele săvârşite în timpul vieţii (1 Petru 4:2). Când spune că Evanghelia „a fost vestită… şi celor morţi” (1 Petru 4:6), el se referă la faptul că oamenii care acum sunt morţi au avut, cât au fost în viaţă, ocazia de a cunoaşte harul mântuitor al lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu îi va judeca şi pe ei.

Ce schimbări a adus Isus în viața ta?

Comentarii pentru instructori

Să trăim pentru Dumnezeu 75

Aceste îndemnuri formează cadrul pentru tot ce urmează de aici înainte, până la sfârşitul epistolei.

Comentariu biblicI. Să moşteniţi binecuvântarea(Revedeţi împreună, în grupă, 1 Petru 3:8-12.)După ce îi îndeamnă pe cititorii săi să trăiască la fel ca Hristos, Petru

citează din Psalmii 34:1216 pentru a explica modul în care poate cineva să moştenească binecuvântarea, în ciuda ostilităţii din partea celor răi. În primul rând, ar trebui să refuze să rostească vreun cuvânt rău sau să facă vreun lucru rău şi să caute pacea (1 Petru 3:10,11). În al doilea rând, să aibă încredere că Domnul ia aminte la rugăciunile lor şi că îi va apăra de cei ce fac răul (1 Petru 3:12). David, care a compus Psalmul 34 pe când fugea din faţa celor carei doreau moartea, a învăţat să se încreadă în Dumnezeu şi să întoarcă bine pentru rău. Citiţi tot psalmul şi reamintivă cum sa purtat David cu duşmanul lui, împăratul Saul, precum şi binecuvântarea pe care a primito.

De discutat: Ce comportamente ale mele faţă de cei din jur vor conduce la moştenirea binecuvântării?

II. Botezul: moarte în trup, viaţă în Duhul Sfânt(Revedeţi împreună, în grupă, 1 Petru 3:18-22.)În explicaţia acestor texte din Biblia Andrews, ni se sugerează că, pen

tru a înţelege acest pasaj dificil, este necesar să nu pierdem din vedere ideea principală pe care vrea Petru să o transmită. Hristos a murit pentru păcatele noastre ca să ne aducă la Dumnezeu, iar botezul reprezintă moartea noastră faţă de păcat şi învierea la o viaţă nouă în Duhul Sfânt. Prin botez, noi participăm simbolic la moartea, îngroparea şi învierea lui Hristos (compară cu Romani 6:3,4). Botezul nu ne mântuieşte prin procesul de curăţire exterioară de murdăria de pe trup, ci prin învierea lui Hristos şi prin angajamentul nostru de a ne păstra cugetul curat înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3:21,22).

Partea dificilă a pasajului, versetele 19 şi 20, menţionează istoria potopului pentru a stabili ca simbol al botezului arca lui Noe (1 Petru 3:21). „Duhurile din închisoare” se referă la antediluvienii care sau răzvrătit (1 Petru 3:20). Cuvântul tradus prin „duh” este utilizat frecvent cu sensul

76 STUDIUL 5

Miercuri, 26 aprilie Păcatele firii pământeşti

Când enumeră păcatele comise de credincioşi înainte de convertire, Petru menţionează şi câteva păcate care se încadrează la categoria „păcate sexuale”.

5. Reciteşte 1 Petru 4:3. Ce păcate aminteşte Petru aici?

_________________________________________________________________

Două cuvinte au o conotaţie sexuală clară: „desfrânări” (aselgia, „senzualitate”) şi „pofte” (epithumia, „dorinţă sau impuls sexual”).

Citind acestea, creştinii ar putea săşi facă o impresie greşită. Biblia nu este împotriva relaţiei sexuale. Dimpotrivă, ne arată că Dumnezeu a creato şi lea dăruito oamenilor ca pe o mare binecuvântare. Sexualitatea îşi are originea în Eden, la început: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine” (Geneza 2:24,25). Ea urma să fie un elementcheie care săi unească pe soţ şi soţie întrun angajament pe viaţă, care este cel mai potrivit cadru pentru creşterea copiilor. Intimitatea dintre soţ şi soţie avea să fie un simbol al relaţiei strânse pe care Dumnezeu caută să o aibă cu poporul Său (vezi Ieremia 3, Ezechiel 16, Osea 1 – 3).

În cadrul cuvenit, adică în cadrul căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, sexualitatea este o binecuvântare imensă; însă, întrun cadru necuvenit, ea poate deveni una dintre forţele cele mai distructive din lume. Consecinţele devastatoare pe care le au aici şi acum aceste păcate sunt imposibil de estimat. Toţi cunoaştem persoane a căror viaţă a fost distrusă de folosirea greşită a acestui dar minunat.

6. Citeşte 2 Samuel 11:4; 1 Corinteni 5:1; Geneza 19:5; 1 Corinteni 10:8. Ce au în comun aceste texte?

_________________________________________________________________

Istorii despre consecinţele acestor păcate nu găsim numai în Biblie. Dar să fim atenţi. Uneori, societatea tinde să aprobe păcatele şi să dezaprobe doar consecinţele. Dar păcatele sexuale sunt tot păcate. Creştinul trebuie să se ferească de ele, dar să ia seama şi la sfatul din Luca 6:42.

Comentarii pentru instructori

Să trăim pentru Dumnezeu 77

de „suflet, fiinţă umană” (de ex., 1 Corinteni 14:32, Evrei 12:23; 1 Ioan 4:1). Duhurile (sufletele, oamenii) din vremea lui Noe erau ţinute prizoniere în închisoarea păcatului, din care nu au scăpat decât opt persoane (suflete).

De discutat: Ce răspuns am dat eu la propovăduirea lui Hristos, de către cei trimişi de el? Ce pot face pentru a coopera cu Dumnezeu şi a da un răspuns care să mă ducă la mântuire, nu la frica de judecată?

III. Să trăim frumos, ştiind că va exista o judecată(Revedeţi împreună, în grupă, 1 Petru 4:7-11.)Petru îi îndeamnă pe cititorii săi să aibă o perspectivă escatologică

asupra vieţii, să fie conştienţi de iminenţa judecăţii şi, de aceea, să fie înţelepţi, să vegheze în vederea rugăciunii şi, mai presus de toate, să se iubească unii pe alţii. El se inspiră din Proverbele 10:12, declarând că dragostea acoperă o sumedenie de păcate (compară cu Iacov 5:20), în sensul că „nu ţine cont de răul care i sa făcut [nu acordă atenţie unui rău suferit]” (1 Corinteni 13:5, în Amplified Bible, Classic Edition; n.t. – în versiunea Cornilescu: „nu se gândeşte la rău”). Dumnezeu îi arată credinciosului o astfel de dragoste. De aceea, suntem datori să le slujim altora „ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu”, „după puterea” pe care neo dă Dumnezeu, „pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru 4:10,11).

De discutat: Se vede din purtarea mea că sunt conştient de iminenţa judecăţii?

Întrebări1. Ce binecuvântări am primit fiindcă am făcut ce este bine şi am avut

încredere că Dumnezeu va avea grijă de consecinţe?2. Potrivit cu 1 Petru 3:12; 4:7, ce rol are rugăciunea în viaţa credincio

sului convins de iminenţa judecăţii?

3. APLICAȚIA Creştinii erau în mod frecvent înţeleşi greşit de vecini şi de concetăţenii

lor, în general. Întâlnirile lor erau considerate ocazii de îndeplinire a unor ritualuri secrete, deoarece se adunau în case particulare şi se închinau diferit. Erau acuzaţi de canibalism, fiindcă la Cina Domnului mâncau „tru

78 STUDIUL 5

Joi, 27 aprilie „Dragostea acoperă totul”

Încă din timpul lui Petru, creştinii sau aşteptat ca Isus să vină repede şi să pună capăt istoriei acestei lumi: „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar şi vegheaţi în vederea rugăciunii!” (1 Petru 4:7). Petru îi îndeamnă aici pe credincioşi să fie pregătiţi pentru sfârşit.

7. Potrivit lui Petru, cum ar trebui să fie creştinii care ştiu că „sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape”? 1 Petru 4:7-11

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

Pe lângă faptul că trebuie să fie înţelepţi şi să vegheze în rugăciune, creştinii trebuie să aibă „o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci «dragostea acoperă o sumedenie de păcate»” (1 Petru 4:8).

Cum acoperă dragostea păcatul? Cheia răspunsului se găseşte în textul citat aici din Proverbele 10:12: „Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.” Dacă ne iubim unii pe alţii, îi iertăm mai repede şi mai uşor pe cei care ne rănesc, care ne insultă. Dragostea La făcut pe Hristos să ne ierte şi ar trebui să ne determine şi pe noi săi iertăm pe alţii. Unde este dragoste din belşug, răul făcut, fie mic sau mare, este trecut cu vederea şi uitat mai repede.

Petru reia aici ideea exprimată de Isus şi de Pavel, care afirmă că toată Legea se rezumă la datoria de aL iubi pe Dumnezeu cu toată inima şi de ai iubi pe semenii noştri ca pe noi înşine (Matei 22:3439; Romani 13:810).

În continuare, Petru îi îndeamnă pe creştini să fie ospitalieri. Revenirea Domnului este aproape, însă nu este un motiv ca ei să se retragă din viaţa socială. Iar în final, el îi îndeamnă ca, dacă vorbesc, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. În timpul solemn pe carel trăim, ar trebui să vorbim în mod serios despre adevărurile spirituale.

„Dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” Cine a comis un păcat îm-potriva ta? Cum poți să-i arăți dragoste pentru a „acoperi” acel păcat? De ce este în avantajul tău să faci acest lucru?

Comentarii pentru instructori

Să trăim pentru Dumnezeu 79

pul” şi „beau” sângele Celui la care se închinau, erau acuzaţi de incest, fiindcă se numeau unii pe alţii „fraţi” şi „surori”, şi de alte fapte imorale. Având în vedere aceste acuzaţii false, Petru le cere credincioşilor să reprezinte creştinismul în mod corespunzător înaintea semenilor lor ca să nu existe neînţelegeri sau motive pentru acuzaţii false. Şi, întrucât Hristos a fost trimis la moarte, deşi nu Se făcuse vinovat de nici un rău, credincioşii să nu se aştepte să fie trataţi mai bine.

Întrebări pentru meditaţie1. Cum pot arăta că acuzaţiile care mi se aduc pentru convingerile şi

credinţa mea sunt false?2. Date fiind scurtimea vieţii şi iminenţa judecăţii, cum ar trebui să trăiesc?Discutaţi în grupă despre concepţiile greşite ale unora despre noi, dar

şi despre concepţiile noastre greşite despre alţii. Ce putem face concret pentru a evita sau a corecta aceste concepţii greşite? Cum Îl putem reprezenta pe Hristos şi biserica Sa întrun mod mai eficient în localitatea noastră?

4. ACTIVITATEMulţi oameni care nu sunt acceptaţi de concetăţenii lor sau se con

fruntă cu opoziţie din partea acestora au probleme cu respectul de sine şi chiar cu depresia. Psihologii au observat că o metodă excelentă de tratare a acestor probleme este ieşirea din mediul în care trăiesc de obicei şi implicarea în slujirea oamenilor. Bucuria şi satisfacţia adusă de slujirea celor aflaţi întro situaţie mai dificilă determină o creştere a nivelului unor substanţe produse de creier (endorfine, dopamină, oxitocină) care sporesc simţământul plăcerii, fericirii şi satisfacţiei şi contribuie la reducerea durerii şi stresului. Beneficiile respectului de sine sunt simţite atunci când cei slujiţi îşi exprimă aprecierea. Petru nea sfătuit să ne iubim unii pe alţii, să fim primitori de oaspeţi şi să ne folosim darurile în slujba altora, şi a dat acest sfat cu mult înainte ca oamenii de ştiinţă să descopere beneficiile unui astfel de comportament.

Încurajeazăi pe participanţi să întocmească o listă cu poruncile şi sfaturile din 1 Petru 3:8 – 4:11. Gândiţivă la o activitate sau două pe care le puteţi face, ca grupă, pentru a aplica aceste sfaturi.

80 STUDIUL 5

Vineri, 28 aprilie Un gând de încheiere

„Dragostea care este îndelung răbdătoare şi blândă nu va face dintro indiscreţie o jignire de neiertat, nici capital din greşelile altora. Scriptura învaţă clar că acela care greşeşte trebuie tratat cu îngăduinţă şi compasiune. Dacă este urmată calea cea dreaptă, inima aparent încăpăţânată poate fi câştigată la Isus. Dragostea Lui acoperă o mulţime de păcate. Harul Său nu conduce niciodată la evidenţierea greşelilor cuiva, dacă aceasta nu este o necesitate spre bine.” – Ellen G. White, Sfaturi pentru părinţi, educatori și elevi, ed. 1997, p. 218 (267)

Să ne gândim la femeia prinsă în adulter (Ioan 8:111). De obicei, când ne gândim la ea, vedem harul Domnului faţă de o femeie decăzută. Există însă un aspect mai profund. Înfruntândui pe cei care o aduseseră pe femeie la El, Isus a scris „păcatele ascunse ale vieţii lor” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 397, în orig., p. 561) pe pământ, de unde cuvintele se puteau şterge repede. De ce nu ia acuzat deschis, aruncândule în faţă păcatele săvârşite, poate cel puţin la fel de grave sau chiar mai grave decât ale femeii? Isus a ales să le arate că le cunoştea ipocrizia şi răutatea, dar hotărâse să nu le dezvăluie public. Poate că, arătândule că le ştia intenţiile şi oferindule totuşi ocazia de a accepta mântuirea, El dorea să ajungă la inimile lor. Ce lecţie frumoasă despre modul în care ar trebui să ne purtăm cu cei care au păcătuit!

BIBLIA ŞI CARTEA PROFEȚI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Proverbele 15–21

1. Despre ce spune înţeleptul că este şcoala înţelepciunii? 2. Ce este mai bine decât să împarţi prada cu cei mândri? 3. Cine se supără de orice lucru bun? 4. Ce fel de moştenire nu va fi binecuvântată la sfârşit?

Profeţi și regi, capitolul 17

5. Cine întemeiase şcolile prorocilor în Israel?