Articol realizat de Cristina Duciuc

În numărul anterior am discutat despre ținuta şi comportamentul nostru în diverse situații din viața zilnică. În acest număr vom aborda două aspecte: salutul şi alte situații în care trebuie să demonstrăm un comportament civilizat. 

Suntem siguri că aceste informații vă vor fi de un real folos.  

SALUTUL. REGULI DE BAZĂ       Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care întâmpini pe cineva.       Deşi formulele de salut sunt vechi de când  lumea, salutul  în sine are  în mimică,  în poziția corpului sau  în  ținută o  infinitate de nuanțe care‐I modifică sau  îi completează sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva, de pildă, în ce măsură îl stimezi, dacă ştii să‐i adaugi un mic gest.        Orice salut este o formă de politețe, dar nu implică acelaşi grad de cordialitate. Nici un om nu este atât de neînsemnat încât să nu merite un salut din partea noastră. Cei care aşteaptă cu privirea fixă, cu buzele strânse şi cu o grimasă pe față să fie salutați – ca eventual să răspundă – sunt şi prost crescuți şi de rea‐credință. Numai snobii pot crede că e sub demnitatea lor să salute primii.         Iată  câteva  din  regulile  de  bază:  bărbatul  salută  primul  o  femeie,  chiar  dacă  aceasta  este mai tânără decât el; tânărul sau tânăra îl salută pe cel mult mai în vârstă; nou‐venitul pe cei care sunt deja adunați; inferiorul, pe superior (dacă inferiorul e femeie, primul va saluta tot bărbatul). Este obligatoriu să răspunzi  la orice salut; a refuza să răspunzi  înseamnă a‐l  jigni grav pe cel care  ți s‐a adresat. Dacă totuşi nu răspunzi la salut înseamnă că eşti supărat rău pe persoana respectivă. 

Cel care intră într‐un lift, compartiment de tren sau magazin salută primul; se salută tot grupul din care face parte o cunoştință.  

STRÂNGEREA MÂINII      Ne  strângem mâinile mai ales când ne oprim  să  stăm puțin de vorbă. Este o  formă de  salut care datează din Antichitate şi care este încărcată de un simbolism profund. Să saluți pe cineva strângându‐i mâna este un semn de mare stimă.      Cel care întinde primul mâna este doamna, persoana mai în vârstă sau superiorul. Tot persoanei de rang superior îi revine inițiativa acestei forme de salut.     Să  refuzi o mână  întinsă este o ofensă gravă pe care n‐ai dreptul  să o aduci cuiva decât  în ultimă instanță. Celui mai ocupat dintre oamenii de stat nu‐i este permis să refuze să strângă mâna celui mai pisălog dintre solicitanți. Să refuzi o mână întinsă este fie o sancțiune de o gravitate excepțională, fie o neglijență de neiertat.       Se  spune, pe drept  cuvânt,  că modul  în  care  strângi mâna  cuiva  îți dezvăluie  firea.  Să evităm  să avem o mână moale (aşa ceva se cheamă ”peşte mort”) sau una care o zdrobeşte pe a celuilalt. Ne vom feri, de asemenea, să apucăm doar vârfurile degetelor. Vom strânge mâinile pe rând, urmând ordinea firească a priorităților: 1. doamnele între ele, 2. doamnele şi domnii, 3. domnii între ei. Mâna pe care o întindem este în mod tradițional dreapta.       Strângerea mâinii  poate  însemna  şi  altceva  decât  salutul.  Se  strânge mâna  şi  pentru  a marca încheierea unei afaceri, pentru a  sublinia condoleanțele,  felicitările, o  rugăminte, o mulțumire  sau o scuză. Este un semn de camaraderie, de prietenie sau chiar de dragoste. 

   

 

Codul bunelor maniere… astăzi

18

      O ştire care a câştigat Premiul Pulitzer: “În metrou, un tânăr i‐a oferit locul său unei doamne în etate. De emoție, doamna a leşinat.  Când s‐a trezit din leşin, doamna i‐a mulțumit tânărului. De emoție, tânărul a leşinat.”     Ideea? În zilele noastre nu mai întâlneşti aşa de uşor oameni cu adevărat manierați... 

Articol realizat de Cristina Duciuc

CUM NE PURTĂM PE STRADĂ Când ieşim din casă, este obligatoriu să avem un aspect îngrijit. Să fim curați, pieptănați şi îmbrăcați 

decent. Nu este permisă nici o excepție de la această regulă, chiar dacă ne ducem doar până la colț să luăm pâine. 

Să  nu  alergăm  îmbrâncind  trecătorii,  să  nu  îi  lovim  cu  pachetele  sau  cu  umbrela.  Dacă  din întâmplare am atins pe cineva, ne vom cere scuze. Să nu privim fix, curioşi o persoană care ne trezeşte interesul, cum ar fi un  infirm sau o femeie  însărcinată. Să nu  intervenim  în discuția a două persoane, chiar  dacă  subiectul  ne  interesează.  Să  ne  abținem  să  facem  remarci  cu  glas  tare,  chiar  dacă îmbrăcămintea  cuiva  este mai  excentrică. Dacă  la  o  fereastră  vedem  o  persoană  cunoscută,  nu  ne angajăm într‐o conversație cu ea, ci ne mulțumim să o salutăm cu un gest amical. 

Există anumite gesturi pe care oamenii civilizați nu ar trebui să le facă în public. NU trebuie să: o aruncăm hârtii sau resturi de mâncare pe stradă, ci să căutăm un coş de gunoi. o ne ridicăm ciorapii în văzul lumii. o ne pieptănăm, ne ştergem pantofii, ne curățăm unghiile în public. o mâncăm pe stradă.  CÂND MERGEM ÎNSOȚIȚI PE STRADĂ 

Când mergem pe stradă alături de cineva şi trotuarul se îngustează la un moment dat, când apare un pasaj sau când fluxul mare de pietoni ne obligă să ne despărțim de însoțitor, femeia trece înaintea bărbatului,  vârstnicul  înaintea  tânărului,  superiorul  înaintea  subalternului.  Există  şi  excepții,  când procedăm invers: la o traversare periculoasă, bărbatul îşi protejează însoțitoarea şi trece în fața ei. 

De regulă, locul doamnei este în partea dreaptă a bărbatului. Dacă merg pe trotuar, din dorința de a o proteja, bărbatul se aşează  întotdeauna spre bordură. Pe munte sau  la urcarea unei scări  înguste, bărbatul trece primul, aruncând mereu o privire în spate spre însoțitoarea sa. 

Dacă  suntem  în  grup,  să  avem  grijă  să  nu  ocupăm  tot  trotuarul  ca  şi  cum  ne‐ar  aparține  în exclusivitate. Se înțelege că nu vom vorbi cu toții în cor, nici nu vom râde în hohote.  

  CONVERSAȚIILE PE STRADĂ Strada nu prea este un loc potrivit pentru o conversație. Cu toate acestea, ni se întâmplă tuturor să 

ne  întâlnim cu o cunoştință şi să schimbăm câteva cuvinte. Dacă  interesele noastre o cer, discuția se poate  prelungi.  Să  nu  rămânem  însă  în  mijlocul  drumului,  ci  să  ne  retragem  lângă  o  clădire,  de exemplu. 

Dacă ne întâlnim cu două persoane, una fiind o cunoştință apropiată, le salutăm; dacă cei doi doar răspund, fără să se oprească, este semn că o discuție ar fi inoportună. 

 TRANSPORTUL ÎN COMUN ŞI POLITEȚEA 

În  stația de autobuz ar  trebui  să  se  stea  la  rând. Urcarea  se  face prin  spate  şi pe  jumătatea din stânga  a  uşii  de  la mijloc. Coborârea  se  face pe  cealaltă  jumătate  şi prin  față.  Excepție  fac  femeile însărcinate,  cele  cu  copii,  bătrânii  şi  infirmii,  care  pot  urca  şi  prin  față;  de  asemenea,  aceştia  au prioritate la urcare. Dacă este aglomerație, ne pregătim din timp să coborâm. 

Dacă toate scaunele sunt ocupate, este obligatoriu să cedăm  locul bătrânilor, femeilor  însărcinate sau  persoanelor  cu  copii  în  brațe,  infirmilor  sau  bolnavilor. Din  gentilețe,  putem  oferi  locul  şi  altor persoane,  în  general  doamnelor.  Persoana  căreia  i  s‐a  cedat  locul  trebuie  să mulțumească. Dacă  o doamnă este însoțită de un bărbat, acesta îi va cumpăra biletul şi‐i va oferi locul de lângă geam. Dacă nu există decât un loc liber, domnul va rămâne lângă ea în picioare şi nu o va părăsi, repezindu‐se la un scaun când se iveşte ocazia. Când discutăm cu o persoană cunoscută, nu ridicăm glasul. 

(Preluat din “Codul bunelor maniere astăzi” de Aurelia Marinescu) 

19