Fibre sinteticeProiect realizat de Pitigoi Ionut Gabriel

Profesor coordonator Talaba Dan

1.Clasificare

Clasificare dupa provenienta• 1.Fibre metalice

• Acestea se produc prin tragerea unor metale ductile în fire.

• 2.Fibre vegetale

• Fibrele vegetale pot lua naștere prin alungirea celulelor. Sunt folosite în industrie. Provin din plante ca:

• bumbac, in, cânepă

• 3.Fibre de natură animală:

• fibrele nervoase (axonul), fibrele musculare, fibrele bogate în colagen ale țesutului conjunctiv. Și celula are un citoschelet format

din filamente de actină.

4.Fibre minerale

• fibră de sticlă, fibră de carbon

• 5.Fibre sintetice

• din substanțe sintetice ca policlorură de vinil

Clasificare

• Fibrele sintetice au fost obtinute, prin filare, din solutii

sau din topituri ale polimerilor sintetici , in scopul

inlocuirii fibrelor naturale, mai scumpe si care nu puteau fi

produse in cantitate suficienta pentru asigurarea necesitatilor

societatii omenesti.

• Descoperirea matasii sintetice a fost facuta abia la sfarsitul

secolului al XIX-lea. In anul 1885, cu sprijinul concernului

Courtaulds, trei chimisti englezi: Ch. F. Cross ( 1855 - 1935),

E. J. Bevan ( 1856-1921) si Cl. Beadle au demarat cercetarile

privind obtinerea din celuloza a matasii artificiale

neimflamabile. La inceput a lucrat in acest colectiv si

chimistul roman Lazar Edeleanu ( 1861-1941).

2.Scurt istoric

Brevetul pentru producerea primei matasi artificiale,

numita vascoza, a fost inregistrat in anul 1892.

Productia de vascoza pornind de la celuloza, a crescut

vertiginos de la 207 000 tone, in 1930, la 2 605 000

tone, in anul 1980, pretul acesteia scazand sub un sfert

din cel al lanii.

Una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului in

acest domeniu, care a revolutionat industria textila, a

fost fibra sintetica cunoscuta sub numele de nailon.

Descoperirea nailonului este opera chimistului american

Walace Hume Carothers ( 1896 - 1937). Carothers obtine

in anul 1931, in eprubeta, un polimer nou, deosebit de

valoros, pe care-l breveteaza sub numele de nailon

(6.6). Cifrele 6.6 provin de la cei 6 atomi de carbon ai

acidului adipic si de la sinteza. Noua fibra prezenta

calitati cu totul deosebite.

3.Fibrele

poliesterice

Acestea au ca reprezentant important Terilena (Terom,

Dacron) care rezulta prin poliestificarea (cu eliminare de

apa) a acidului tereftalic cu 1,2 etandiol. Acest tip de

fibre au caracter puternic hidrofob si sunt rezistente la

lumina,caldura, sifonare.

Poliesterul este un polimer obtinut dintr-un amestec de

carbune, apa si produse petroliere. Poliesterul se topeste

si arde în acelasi timp, topitura si cenusa pot sa adere

repede la orice suprafata, se lipeste inclusiv de pielea

omului, generând arsuri. Fumul de la poliesterul ars este

negru, însotit de un miros dulceag.

Fibrele poliesterice au la baza tot reactia de

policondensare, dar între un diacid (sau diester) si un

diol. Reactia decurge în doua etape: esterificarea (sau

transesterificarea) si policondensarea. Fibra poliesterica

produsa în cea mai mare cantitate este

polietilentereftalatul. Reactia are loc prin agitare în

vid, iar ambele sale etape necesita catalizatori.

Polimerul este filat din topitura ca si poliamidele.

Fibre pliesterice

4.Fibrele de acril Fibrele de acril sau tehnologic

acrilonitrilul sunt obtinute din produse petroliere

naturale. Acrilii ard usor datorita structurii lor

specifice. Un chibrit sau o tigareta cazuta pe o patura

de acril o poate arde; viteza de ardere este mare, daca

nu se intervine pentru stingere. Cenusa este densa.

Mirosul este neplacut, astringent.

Dintre fibrele preparate prin polimerizare

radicala doua au o importanta deosebita: fibrele acrilice

si fibrele polivinilalcoolice. De fapt, fibrele acrilice

au la baza copolimeri ai acrilonitrilului cu acetat de

vinil, metil, metacrilat etc. Copolimerul este dizolvat

într-un solvent potrivit (ca dimetilformamida, dimetil

sulfoxid, carbonat de etilena, solutii de tiocianat) si

se fileaza prin filare umeda sau uscata.

Fibre de acril

5.Polimerizarea

ionica Polimerizarea ionica este utilizata la

obtinerea fibrelor de polipropilena si polietilena.

Fibrele de polipropilena au avut o dezvoltare dinamica în

ultimi ani, datorita rezistentei ia agentii chimici,

precum si datorita greutatii specifice foarte mici. O

asemenea structura se obtine doar prin polimerizarea

ionica.

6.Fibrele

poliamidice Acestea sunt constituite din macromolecule

filiforme (fara catene laterale) in care grupele amidice,

care sunt polare si hidrofile, alterneaza cu portiuni de

catene hidrocarbonate nepolare si hidrofobe, asemanator

cu structura fibrelor proteinelor.

7.Nylon Polimer sintetic cu catena lunga, similar prin

structura chimica, proteinelor. Nylonul prima fibra de

sinteza in totalitate, obtinuta in 1938, de catre firma

Du Pont, din petrol, gaze naturale, aer si apa, este

utilizata la fabricarea articolelor care se muleaza, a

tesaturilor textile si a suturilor medicale. Fibrele de

nailon, relativ insensibile la umezeala si mucegai, sunt

mai rezistente si mai elastice decat matasea. Folosit la

ciorapii de dama si la produsele tricotate, imita

materiale precum matasea sau blanurile; este folosit si

la fabricarea covoarelor.

Nylon

Nylon

Nylon

8.Acetat de

celulozaAcetat de celuloză, amestec de esteri ai celulozei,

obţinut prin acţiunea anhidridei acetice şi a acidului

acetic asupra celulozei şi prin hidroliza acidă a

produsului. Se foloseşte la fabricarea de materiale

plastice, filme, foi pentru ambalaje, geamuri incasabile,

lacuri, fibre artificiale (mătasea acetat).

9.Utilizari

Firele si fibrele sintetice obtinute din acetilena se

folosesc la:

•Confectionarea imbracamintea•Echipamentului de protectie•Covoare si carpete•Echipamente de curatat

10.Bibliografie

• www.e-referate.ro

• www.referatele.com

• http://referat.clopotel.ro

• ro.wikipedia.org/wiki/Acetat