FIŞA NR. 1 PRINCIPIILE PROCESULUI CIVIL - cdn4.libris.ro de procedura civila - Gabriela...

FIŞA

NR. 1 PRINCIPIILE PROCESULUI CIVIL

Sediul materiei: art. 5-23 NCPC

Noţiune – constituie regulile de bază care fundamentează întregul proces civil, guvernând atât faza judecăţii, cât şi faza executării silite.

I. Principiul liberului acces la justiţie

este un principiu constituţional (art. 21 din Constituţie) în raport de care orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime, nicio lege nepu-tând îngrădi exercitarea acestui drept;

art. 5 alin. (1) NCPC statuează asupra obligativităţii judecătorilor de a primi şi soluţiona orice cerere care este de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii, ceea ce înseamnă că niciun judecă-tor nu ar putea refuza soluţionarea unei cereri cu care în mod legal a fost învestit, pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă;

ierarhia temeiurilor de soluţionare a unei cereri este următoarea: textul de lege, uzanţele, analogia legii şi, ca ultimă alternativă (subsidiară), principiile generale ale dreptului, acestea stând la baza re-glementării procesului civil [art. 5 alin. (3) NCPC];

justiţiabilul are dreptul la o instanţă, prin aceasta înţelegându-se: dreptul de a sesiza instanţa cu o cerere de chemare în judecată; dreptul de a primi o soluţie cu privire la cererea cu care instanţa a fost învestită; dreptul de a solicita și obţine executarea silită a hotărârii, atunci când partea care cade în pre-

tenţii nu execută de bunăvoie obligaţia statuată în titlul executoriu.

NB

Accesul liber la justiţie nu trebuie înţeles în sensul că cererile formulate în faţa instanţe-

lor ar fi scutite de taxele judiciare de timbru, întrucât procesul civil presupune ocrotirea in-

tereselor private ale justiţiabililor, astfel încât, în cazurile în care legea prevede, aceştia, odată

cu formularea cererii de chemare în judecată, vor trebui să anexeze şi dovada achitării taxei

de timbru (art. 197 NCPC), conform O.U.G. nr. 80/2013.

II. Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil

„orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii” [art. 6 alin. (1) NCPC];

2 Principiile procesului civil

prin proces echitabil se înţelege respectarea dispoziţiilor legale, a principiilor fundamentale regle-mentate de legislaţia internă, precum contradictorialitatea, egalitatea, dreptul la apărare;

instanţa imparţială desemnează absenţa unei păreri anterioare, preconcepute a judecătorului asupra modului în care urmează a fi soluţionată cauza, relatările, probele şi dezbaterile contradictorii ale părţi-lor fiind singurele în măsură a forma convingerea judecătorului asupra soluţiei ce o pronunţă în cauză;

instanţa independentă desemnează faptul că judecătorul este independent în raport de orice altă putere, nefiind supus ingerinţelor din partea altor puteri, respectiv din partea celei legislative sau executive, potrivit principiului constituţional referitor la separaţia puterilor în stat (puterea legisla-tivă, puterea executivă, puterea judecătorească);

în vederea soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, judecătorului îi incumbă obligaţia de a folosi toate mijloacele puse la îndemâna sa de către legiuitor în vederea soluţionării cu celerita-te a cauzei; în acest sens, legiuitorul a instituit obligaţia pentru judecător ca, la primul termen de ju-decată la care părţile sunt legal citate, să estimeze durata procesului (art. 238 NCPC); cu toate aces-tea, pentru motive temeinice, judecătorul poate reveni asupra duratei procesului estimate iniţial.

III. Principiul legalităţii

presupune ca procesul civil să se desfăşoare în conformitate atât cu dispoziţiile legii de drept material, cât şi ale legii de drept procesual;

judecătorului învestit cu soluţionarea unei pricini îi incumbă obligaţia de a asigura respectarea dispo-ziţiilor legale referitoare la realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces;

măsurile dispuse de către instanţă pe parcursul soluţionării cauzei trebuie să fie fundamentate pe textele legale incidente în baza cărora acestea au fost dispuse, în caz contrar, în condiţiile legii, hotă-rârea pronunţată putând fi desfiinţată în căile de atac.

Aplicaţie: Art. 457 alin. (1) NCPC instituie principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia hotărârea jude-

cătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabi-lite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

IV. Principiul egalităţii

presupune că „în procesul civil părţilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal şi fără discriminări” (art. 8 NCPC);

în acelaşi sens, al egalităţii în faţa legii, Constituţia statuează că „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” [art. 16 alin. (1)], nimeni nefiind mai presus de lege [art. 16 alin. (2)], iar potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţie, „justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”;

Principiile procesului civil 3

egalitatea părţilor în procesul civil presupune ca acestea să aibă aceleaşi drepturi în raport de poziţia procesuală pe care o deţin, să aibă posibilitatea de a uzita de aceleaşi mijloace de apărare, de a-şi susţine cauza fără nicio discriminare în raport de adversar.

V. Principiul disponibilităţii

reprezintă posibilitatea legală oferită părţii de a dispune atât de obiectul procesului, cât şi de mijloa-cele legale de apărare a acestuia, atunci când se susţine o încălcare de către partea adversă a drep-tului ocrotit de lege;

presupune o serie de drepturi care aparţin părţilor implicate în raportul dedus judecăţii, astfel: dreptul persoanei interesate de a porni procesul civil: ca regulă, instanţa nu se sesizează din oficiu, ci prin cererea de chemare în judecată formulată

de persoana care pretinde un drept împotriva altei persoane sau doreşte protecţia unei situaţii juridice.

NB

În mod excepţional, există însă şi situaţii în care legiuitorul recunoaşte legitimarea proce-

suală activă şi altor persoane, entităţi sau organisme, precum şi Ministerului Public, deşi nu

acestea sunt titularele dreptului afirmat. Prin urmare, principiul disponibilităţii nu are caracter

absolut, fiind susceptibil de limitări în cazurile şi condiţiile impuse de lege.

Exemple: – procurorul poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intere-

selor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte ca-

zuri expres prevăzute de lege [art. 92 alin. (1) NCPC];

– art. 37 lit. h) din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor conferă asociaţiilor de consumatori

dreptul de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consuma-

torilor etc.

dreptul de a stabili obiectul şi limitele procesului: presupune dreptul părţii de a stabili pretenţiile sale prin intermediul cererii de chemare în

judecată (de către reclamant), prin cererea reconvenţională (de către pârât) sau prin inter-mediul cererilor de intervenţie;

judecătorul învestit cu soluţionarea pricinii trebuie să se pronunţe asupra tuturor cererilor cu care a fost învestit, fără a avea posibilitatea de a modifica obiectul şi cauza, fixate de părţi prin intermediul cererilor formulate, deci de a acorda mai mult decât s-a cerut (plus petita), mai puţin decât s-a cerut (minus petita) sau ceea ce nu s-a cerut (extra petita);

în anumite pricini, expres prevăzute de lege, instanţa trebuie să se pronunţe din oficiu asu-pra anumitor cereri;


Spre exemplu: – în procedura divorţului, atunci când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori

adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei

părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin

cererea de divorţ [art. 919 alin. (2) NCPC];

– în procedura divorţului, instanţa se va pronunţa, chiar dacă nu a fost învestită cu o astfel de cerere, asu-

pra numelui pe care părţile urmează să îl poarte după desfacerea căsătoriei [art. 919 alin. (3) NCPC].

limitele procesului (cadrul procesual sub aspectul obiectului, cauzei şi părţilor iniţiale) sunt fixate de către părţi, însă, calificarea juridică a actelor şi a faptelor deduse judecăţii poate fi restabilită de către judecător, chiar dacă părţile i-au dat o altă denumire, caz în care judecă-torul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă [art. 22 alin. (4) NCPC]. Aşadar, instanţa poate restabili temeiul juridic al unei cereri (norma sau principiul de drept aplicabil), însă nu poate schimba cauza cererii (situaţia de fapt calificată juridic), care este un drept exclusiv al celui care formulează cererea. În toate cazurile, recalificarea juridică a cere-rii se va face cu respectarea contradictorialităţii.

dreptul părţilor de a determina cadrul procesual din punct de vedere al părţilor cunoaște li-mitări, în sensul că, prin excepţie, în procedura necontencioasă și în cazurile expres prevăzu-te de lege din procedura contencioasă, instanţa dispune din oficiu introducerea forţată în cauză a altor persoane (art. 78-79 NCPC).

dreptul părţilor de a face acte de dispoziţie: presupune că părţile au posibilitatea de a dispune de dreptul lor;

ca regulă, instanţa nu poate cenzura actele de dispoziţie ale părţilor; prin excepţie, actele pro-cedurale de dispoziţie făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie şi ai dispăruţilor, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane [art. 81 alin. (2) NCPC].

Exemple de manifestări ale dreptului de dispoziţie:

– reclamantul poate renunţa la judecata cererii de chemare în judecată;

– reclamantul poate renunţa la dreptul dedus judecăţii;

– pârâtul poate achiesa la pretenţiile reclamantului;

– partea care pierde procesul poate achiesa la hotărârea pronunţată;

– părţile pot finaliza litigiul prin concesii reciproce materializate prin încheierea unei tranzacţii judiciare.

dreptul de a exercita căile de atac împotriva hotărârii pronunţate: presupune că partea nemulţumită de hotărârea pronunţată poate exercita, în condiţiile legii,

calea de atac împotriva acesteia; intimatul poate declara, la rândul său, fie un apel incident, fie un apel provocat, după expirarea termenului pentru apelul principal, însă este vorba tot despre cei care au avut calitatea de părţi în faţa primei instanţe;


dreptul de a exercita calea de atac este recunoscut şi procurorului, în condiţiile art. 92 alin. (4) NCPC, acesta având posibilitatea de a formula cale de atac împotriva hotărârilor pro-nunţate pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată, în condiţiile legii.

dreptul de a exercita calea de atac este recunoscut şi dobânditorului cu titlu particular al unui drept sau bun ce formează obiectul litigiului, dacă transmiterea a avut loc după pro-nunţarea hotărârii şi înainte de expirarea termenului de exercitare a căii de atac pentru par-tea ce a transmis dreptul; creditorii chirografari, conform art. 1560 C.civ., pot declara calea de atac, dacă debitorul lor nu a exercitat calea de atac, cu excepţia hotărârilor pronunţate în pricini cu caracter strict personal.

dreptul de a solicita executarea silită a hotărârii: presupune că partea care a câştigat procesul are dreptul de a solicita punerea în executare a

hotărârii atunci când partea care a pierdut procesul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia statuată în titlul executoriu.

VI. Obligaţiile părţilor şi terţilor în desfăşurarea procesului

Corelativ dreptului părţilor de a sesiza instanţa de judecată, de a formula cereri în procesul pen-dinte, există şi o serie de obligaţii.

1. Obligaţiile părţilor în procesul civil (art. 10 NCPC):

obligaţia de a îndeplini actele de procedură în ordinea, condiţiile şi termenele stabilite de lege sau de judecător;

obligaţia de a-şi proba pretenţiile şi apărările, de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a pro-cesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

Sancţiuni în caz de nerespectare a acestor obligaţii: în cazul în care, pe parcursul soluţionării procesului, reclamantul nu-şi îndeplineşte în mod cul-

pabil obligaţiile instituite în sarcina sa de către instanţă, aceasta va putea dispune suspendarea judecării pricinii [art. 242 alin. (1) NCPC];

în ipoteza în care o parte deţine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, partea având obligaţia de a se conforma acestei dispoziţii, sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare.

2. Obligaţiile terţilor (art. 11 NCPC):

obligaţia de a sprijini realizarea justiţiei, sens în care instanţa poate solicita citarea ca martor a terţu-lui persoană fizică sau a reprezentanţilor persoanei juridice care deţin un înscris util în soluţionarea


cauzei în vederea prezentării acestuia în instanţă, obligaţie ce revine şi instituţiilor şi autorităţilor publice de a trimite instanţei înscrisul solicitat, în condiţiile legii (art. 297 şi art. 298 NCPC).

VII. Principiul bunei-credinţe

părţile au obligaţia de a-şi exercita cu bună-credinţă drepturile şi obligaţiile civile, în caz de nerespec-tare a acestora, partea putând fi obligată la plata unor despăgubiri pe tărâm delictual (art. 12 NCPC);

partea care deturnează dreptul procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege şi îl exercită cu rea-credinţă sau care, cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte obligaţiile procesuale, săvâr-şeşte un abuz de drept procedural, putându-se antama răspunderea acesteia, dacă prin exercitarea abuzivă a unui drept sau prin nerespectarea unei obligaţii a fost cauzată unei alte părţi un prejudiciu de natură materială sau morală.

NB Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 35 NCPC, acţiunea în constatarea abuzului de drept

procesual este admisibilă, atât pe cale principală, cât şi pe cale incidentală, în acest ultim

caz, cererea fiind grefată pe acţiunea principală ce stă la baza procesului în care a apărut;

ulterior, partea interesată (victimă a abuzului de drept procesual) poate exercita şi o cerere în

realizare (acţiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie), în termenul de prescrip-

ţie extinctivă de 3 ani, aplicabil drepturilor de creanţă, termen care curge de la data constatării

abuzului de drept procesual.

VIII. Principiul dreptului la apărare

dreptul la apărare este garantat, părţile având dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii (art. 13 NCPC);

legea recunoaşte părţilor posibilitatea de a apela la serviciile unui specialist (avocat), în vederea realizării drepturilor şi intereselor lor legitime;

de asemenea, în faţa instanţelor de fond (primă instanţă şi apel), a instanţei de recurs, în contes-taţiile în anulare și cererile de revizuire, părţile pot sta personal în judecată sau prin intermediul unui mandatar neavocat, care însă nu va putea pune concluzii asupra excepţiilor procesuale și asupra fondului, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept;

NB A se vedea Decizia nr. 485/2015 din 20 iulie 2015 şi Decizia nr. 462/2014 din 24 octombrie

2014, potrivit cărora menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii

de recurs prin avocat sunt neconstituţionale. Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate

contravin art. 21 din Constituţie, deoarece instituirea obligativităţii reprezentării convenţionale

în recurs este excesivă faţă de scopul legitim urmărit, conducând la imposibilitatea exercitării

căii de atac a recursului prevăzut de lege.


în cazul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, cererile şi concluziile pot fi formulate şi susţinute de către preşedintele instanţei sau de către conducătorul parchetului, de către consilierul juridic ori de către judecătorul sau procurorul desemnat, în acest scop, de preşedintele instanţei ori de condu-cătorul parchetului;

părţile au posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul dosarului, de a propune probe [reclamantul prin cererea de chemare în judecată sau prin cererea modificatoare/completatoare a cererii de che-mare în judecată, pârâtul prin întâmpinare sau, atunci când necesitatea administrării unei probe rezultă din dezbateri, în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC], de a-şi formula apărări, de a-şi prezenta susţinerile în scris şi oral şi de a exercita căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege [art. 13 alin. (3) NCPC].

IX. Principiul contradictorialităţii

presupune că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel [art. 14 alin. (1) NCPC];

NB Ceea ce interesează în respectarea acestui principiu este ca părţile să fie legal citate (atunci

când cererea se judecă cu citarea părţilor), neavând relevanţă dacă părţile au formulat

cereri şi apărări în acest sens şi dacă s-au prezentat personal sau prin mandatar la pro-

cesul civil, acest ultim aspect neîmpiedicând soluţionarea cauzei.

totodată, părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instan-ţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea [art. 14 alin. (2) NCPC];

părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute [art. 14 alin. (3) teza I NCPC];

părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză [art. 14 alin. (3) teza a II-a NCPC];

părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu [art. 14 alin. (4) NCPC];

NB Faptul că părţile nu se prevalează de aceste drepturi legitime nu este de natură a împie-

dica soluţionarea cauzei cu care instanţa a fost învestită, fiind suficient ca acestea să fi avut

posibilitatea de a efectua aceste acte şi apărări. În cazul în care părţile nu uzitează de drep-

turile lor, instanţa se va pronunţa în baza probelor administrate şi a aspectelor argumentate

de partea care invocă un anumit drept sau care se apără în mod corespunzător, sub rezerva

aprecierii judecătorului asupra veridicităţii celor susţinute.


în respectarea principiului contradictorialităţii, instanţa este obligată, în orice proces, să supună dis-cuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate, dând, astfel, posibilitatea părţilor de a-şi expune punctul de vedere asupra drepturilor şi apărărilor susţinute;

instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloa-ce de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii [art. 14 alin. (6) NCPC].

X. Principiul oralităţii

procesele se dezbat oral, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar (art. 15 NCPC);

acest principiu presupune că atât etapa cercetării procesului, cât şi etapa dezbaterilor, ca regulă, se dezbat oral.

Aplicaţii: achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei

ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale [art. 464 alin. (2) NCPC]; reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de

judecată, fie prin cerere scrisă [art. 406 alin. (1) NCPC] etc. Excepţii: atunci când legea dispune ca actul de procedură să se încheie în formă scrisă;

Exemplu: orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris (…) [art. 148

alin. (1) NCPC].

atunci când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar;

în procedura specială a cererii cu valoare redusă, care, potrivit art. 1030 alin. (1) NCPC, este o procedură scrisă ce se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu; cu toate acestea, în te-meiul art. 1030 alin. (2) NCPC, instanţa poate dispune înfăţișarea părţilor din oficiu (dacă apre-ciază acest fapt ca fiind necesar) sau la solicitarea uneia dintre părţi.

XI. Principiul nemijlocirii

presupune că probele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel (art. 16 NCPC);

presupune că instanţa cercetează toate elementele dosarului în mod nemijlocit (direct). Aplicaţii: administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în camera de consiliu, dacă

legea nu dispune altfel [art. 261 alin. (1) NCPC] etc.

Cuprins

Capitolul I. Traficul de droguri de risc şi de droguri de mare risc �� 11. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Calificarea juridică

a faptei dată de comiterea unui singur act material de executare �� 1

2. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Pluralitatea actelor de executare �� 7

3. Infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată. Modalităţi alternative de săvârşire �� 16

4. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Folosirea investigatorilor sub acoperire pentru descoperirea faptei �� 23

5. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Individualizarea modalităţii de executare a pedepsei. Aplicarea unor pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării �� 29

6. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Aplicabilitatea dispoziţiilor privind reducerea limitelor de pedeapsă cuprinse în Legea nr. 143/2000 �� 35

7. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Insuficienţa materialului probator administrat în cauză. Achitare �� 42

8. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Necesitatea coroborării declaraţiilor martorilor protejaţi şi cu alte probe administrate în cauză. Achitare �� 50

9. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Desfăşurarea de operaţiuni cu substanţe care fac parte din Tabelul‑anexă nr. I la Legea nr. 143/2000 �� 59

10. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Desfăşurarea de operaţiuni cu substanţe care fac parte din Tabelul‑anexă nr. II la Legea nr. 143/2000 �� 64

11. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Concurs real de infracţiuni �� 73

12. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Nou regim sancţionator. Aplicarea legii penale mai favorabile �� 77

13. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă �� 86

14. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare �� 95

XII Traficul şi consumul ilicit de droguri

15. Infracţiunea de iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup. Concurs cu infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc. Conţinut constitutiv �� 101

16. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Săvârşirea faptei în condiţiile unei asocieri de persoane care nu întruneşte condiţiile legale de existenţă a unui grup infracţional organizat �� 110

17. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Desfăşurarea de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive (SNPP). Concurs de infracţiuni �� 118

18. Infracţiunea de trafic de droguri de risc şi droguri de mare risc. Reglementarea unor noi substanţe interzise. Infracţiune continuată �� 137

19. Infracţiunile de trafic de droguri de risc şi trafic de droguri de mare risc. Elemente de diferenţiere faţă de activităţile infracţionale vizând operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive (SNPP). Invocarea erorii �� 164

Capitolul al II‑lea. Deţinerea de droguri de risc şi de droguri de mare risc în vederea consumului propriu �� 17820. Infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea

consumului propriu. Elemente constitutive �� 17821. Infracţiunea de deţinere de droguri de risc şi de droguri de

mare risc în vederea consumului propriu. Conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive. Concurs de infracţiuni �� 181

22. Infracţiunile de trafic de droguri de risc şi trafic de droguri de mare risc. Infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Concurs de infracţiuni �� 187

23. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Regim sancţionator. Aplicarea legii penale mai favorabile �� 191

24. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Regimul sancţionator aplicabil în cazul infracţiunii continuate �� 196

Cuprins XIII

25. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Concurs de infracţiuni. Cantitatea redusă de droguri deţinută şi comercializată. Consecinţe juridice �� 202

Capitolul al III‑lea. Traficul internaţional de droguri de risc şi de droguri de mare risc �� 21026. Infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc.

Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Elemente constitutive �� 210

27. Infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Concurs de infracţiuni �� 221

28. Infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc. Nou regim sancţionator. Aplicarea legii penale mai favorabile �� 225

Capitolul al IV‑lea. Organizarea activităţii de trafic de droguri de risc şi de droguri de mare risc �� 23929. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc sub forma

organizării activităţii de traficare. Act unic de executare �� 23930. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Organizarea

activităţii de trafic de droguri de mare risc. Constituirea unui grup infracţional organizat. Elemente constitutive �� 262

31. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Organizarea activităţii de trafic de droguri de mare risc. Acte multiple de executare. Infracţiuni concurente �� 291

Capitolul al V‑lea. Circumstanţe agravante legale speciale în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 �� 31232. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Funcţionar

public cu statut special. Reţinerea circumstanţelor agravante speciale �� 312

33. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Folosirea minorilor la săvârşirea faptelor. Reţinerea circumstanţei agravante speciale �� 321

Capitolul al VI‑lea. Aspecte procedurale în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 �� 33134. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Contestaţie

la executare. Cazuri de aplicabilitate �� 331

XIV Traficul şi consumul ilicit de droguri

35. Contestaţie formulată împotriva hotărârii definitive de condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Solicitarea aplicării legii penale mai favorabile. Inadmisibilitatea contestaţiei formulate împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel �� 335

36. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Mandat european de arestare. Punere în executare de către autorităţile române �� 343

37. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Mandat european de arestare. Fapte care dau loc la predare �� 350

Index �� 357

Capitolul I. Traficul de droguri de risc şi de droguri de mare risc

1. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Calificarea juridică a faptei dată de comiterea unui singur act material de executare

Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1)

Fapta inculpatului de a oferi spre vânzare altor persoane, printr‑un singur act material, o importantă cantitate de rezină de cannabis întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Rezina de cannabis este inclusă în Tabelul‑anexă nr. III la lege, iar potrivit art. 1 lit. d), substanţele înscrise în acest tabel sunt droguri de risc.

I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1894 din 3 iunie 2014, www.scj.ro

Notă. Infracţiunea de trafic de droguri de risc cunoaşte o multitudine de modalităţi alternative de săvârşire, fiecare dintre ele, odată comise, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de bază. Nu prezintă relevanţă penală dacă infracţiunea comisă este rezultatul unui singur act material sau al unei pluralităţi de acte materiale de executare.

Prin sentinţa penală nr. 338 din 26 noiembrie 2013, Tribunalul Gorj a

admis cererea formulată de inculpatul A.A.A. privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.A.A. la 2 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II‑a şi lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s‑a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II‑a şi lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s‑a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 8 octombrie 2013 la zi, data pronunţării. În baza art. 350 C. proc. pen., s‑a menţinut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s‑a dispus confiscarea cantităţilor de 5.120,85 g rezină de cannabis şi de 223,59 g cannabis ridicate de la inculpatul A.A.A., indisponibilizată la I.G.P.R., D.C.J.S.E.O., conform dovezilor nr. x şi y din 21 octombrie 2013, şi rămasă în urma analizei de laborator. (...)

Prin rechizitoriul nr. 9D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Gorj, s‑a dispus trimiterea în

2 Traficul şi consumul ilicit de droguri

judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reţinându‑se, în esenţă, că organele de urmărire penală s‑au sesizat din oficiu cu privire la faptul că A.A.A. introduce în ţară droguri de diferite categorii, pe care le livrează en‑gros unor dealeri de droguri de pe piaţa internă. Aceste aspecte au rezultat din faptul că efectua transport internaţional de mărfuri cu un tir – proprietatea familiei –, existând indicii că ar fi achiziţionat din Italia, de la un cetăţean albanez, 1 kg de marijuana, pe care încerca să o comercializeze en‑gros, întrucât avea nevoie de bani pentru a repara un autocamion de transport marfă ce a fost avariat.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice care să conducă la probarea activităţii infracţionale descrise, însă s‑a continuat monitorizarea făptuitorului şi s‑au efectuat în continuare în cauză activităţi de urmărire penală. Ca urmare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice, au rezultat date că acesta ar pregăti livrarea unei cantităţi de droguri pe piaţa internă. Astfel, din procesul‑verbal de efectuare a actelor premergătoare din 2 octombrie 2013 a rezultat că A.A.A. deţine o cantitate de droguri, pe care intenţionează să o comercializeze en‑gros unor cumpărători cu potenţial financiar ridicat.

Pentru probarea activităţii infracţionale, au fost autorizaţi un investigator sub acoperire şi un colaborator al acestuia, dat fiind faptul că inculpatul îşi lua măsuri de prevedere şi conspirativitate, fiind foarte circumspect privind persoanele cu care intra în contact. Investigatorul urma să culeagă date şi informaţii cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi să procure droguri de la inculpat sau de la persoanele din anturajul acestuia, pentru a se proba implicarea lor în activitatea de trafic de droguri.

Astfel, din procesul‑verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 4 octombrie 2013 a rezultat faptul că acesta l‑a contactat telefonic pe colaborator, care i‑a spus că deţine informaţia că un oarecare „A.” doreşte să îi vândă „cinci anvelope de iarnă”, făcând referire la 5 kg de haşiş. După ce colaboratorul l‑a pus în legătură pe investigator cu vânzătorul de droguri, aceştia au stabilit să se întâlnească ulterior pentru a discuta detalii ale tranzacţiei, vânzătorul lăsând colaboratorului un număr de telefon pentru a fi contactat. Din procesul‑verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 7 octombrie 2013 a rezultat că investigatorul l‑a căutat, în mai multe rânduri, la telefon pe vânzător, respectiv „A.”, însă acesta nu a răspuns decât după mai multe insistenţe, stabilind să se întâlnească pe data de 8 octombrie 2013 în oraşul Filiaşi, pentru ca vânzătorul să ofere o mostră din „marfa” pe care o avea spre vânzare.

Potrivit celor consemnate în procesul‑verbal din 8 octombrie 2013, investigatorul sub acoperire a stabilit să se întâlnească cu vânzătorul de droguri, respectiv A.A.A., într‑o parcare la ieşirea din oraşul Filiaşi, spre municipiul Craiova. Inculpatul A.A.A. a venit la întâlnire cu un autoturism de culoare

I. Traficul de droguri 3

roşie, decapotabil, fiind însoţit de o tânără. După o discuţie între investigator şi furnizorul de droguri, a rezultat că cel din urmă are în autoturism cantitatea de 5 kg de rezină de cannabis, pe care este dispus să o vândă pentru suma de 10.000 euro. Pentru a demonstra acest lucru, A.A.A. a deschis portbagajul autoturismului, prezentând o pungă din material plastic, în care se aflau 10 pachete învelite în scotch, fiecare în greutate de 500 g. După ce A.A.A. a transportat persoana de sex feminin la o locaţie spre municipiul Craiova, s‑a reîntâlnit cu investigatorul în oraşul Filiaşi şi, pentru a‑i confirma că deţine marfa, a luat din portbagaj un cuţit, cu care a tăiat unul dintre cele zece pachete, observându‑se o substanţă solidă de culoare maro, cu miros specific, ce părea a fi rezină de cannabis, însă a spus că nu îi va preda marfa până ce nu primeşte suma de 10.000 euro. În continuare, s‑a realizat flagrantul, aspectele fiind descrise în procesul‑verbal de constatare din data de 8 octombrie 2013, în oraşul Filiaşi, jud. Dolj. De menţionat faptul că discuţiile dintre investigator şi inculpatul A.A.A. au fost înregistrate audio‑video şi filmate în baza autorizării instanţei competente.

După efectuarea prinderii în flagrant, s‑a procedat la percheziţionarea corporală şi auto a lui A.A.A., găsindu‑se într‑o pungă din material plastic mai multe fragmente de substanţă solidă, de culoare maro, cu miros specific, despre care sus‑numitul a declarat că reprezintă „ciocolată” şi că este pentru consum. La controlul autoturismului, în portbagaj s‑au găsit 10 calupuri cu formă paralelipipedică, sigilate cu scotch de culoare maro, precum şi un alt calup compus din două tablete din aceeaşi substanţă, însumând cantitatea de 5.275 g. Tot în portbagaj au fost identificate două pungi din material plastic, conţinând fragmente vegetale uscate, tip muguri, cu miros specific, însumând 255 g. Despre toate acestea A.A.A. a declarat că nu îi aparţin şi că nu cunoaşte provenienţa lor. (...)

Din concluziile provizorii, cât şi din raportul de constatare tehnico‑ştiinţifică din 17 octombrie 2013 a rezultat că în probele 1 şi 2 înaintate s‑au pus în evidenţă tetrahidrocanabinolul (THC), substanţă psihotropă, cannabidiol (CBD) şi cannabinol (CBN). THC şi CBD sunt cannabinoizi naturali sintetizaţi de planta cannabis, iar CBN este un produs de degradare al THC. THC este o substanţă sensibilă la aer (O2) şi lumină UV, sub acţiunea cărora se oxidează la CBN. (...)

În continuarea activităţilor, la locuinţa din municipiul Târgu Jiu a inculpatului A.A.A. s‑a efectuat o percheziţie domiciliară, ocazie cu care a fost identificată într‑un geamantan o punguţă din material plastic, conţinând fragmente vegetale de culoare verde‑oliv, cu miros specific, ce au fost supuse expertizării. Proba ridicată a fost trimisă la L.C.A.P.D. Bucureşti, din concluziile raportului de constatare tehnico‑ştiinţifică din 17 octombrie 2013 rezultând că în proba înaintată s‑au pus în evidenţă tetrahidrocanabinolul (THC), substanţă psihotropă, cannabidiol (CBD) şi cannabinol (CBN). (...)

Din materialul de urmărire penală administrat în cauză a rezultat cu certitudine existenţa unor probe temeinice, care dovedesc săvârşirea infracţiunii de trafic


de droguri de către inculpatul A.A.A., faţă de care a fost începută urmărirea penală la data de 8 octombrie 2013, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. După ce i‑au fost aduse la cunoştinţă fapta ce formează obiectul cauzei, încadrarea juridică şi dreptul de a avea apărător, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându‑i‑se, totodată, atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, acesta a menţionat că nu face nicio declaraţie în această fază a procesului penal. (...)

Cu privire la cererea inculpatului A.A.A., prin care a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal menţionat, respectiv: instanţa este competentă să judece cauza şi este legal sesizată, inculpatul a declarat personal, înainte de citirea actului de sesizare a instanţei, că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în rechizitoriu, el solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea altor probe.

Tribunalul, constatând că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de acest text de lege. Instanţa a constatat că fapta dedusă judecăţii există, fiind corect stabilită de către organul de urmărire penală, că această faptă constituie infracţiune şi că a fost comisă de către inculpat cu vinovăţie, fiind pe deplin dovedită cu mijloacele de probă.

Fapta săvârşită de inculpatul A.A.A., constând în aceea că, la data de 8 octombrie 2013, a fost prins în flagrant în timp ce oferea, spre vânzare, cantitatea de 5.275 g haşiş, constituită din 10 calupuri a câte 500 g fiecare şi unul de 275 g, precum şi cantitatea de 255 g cannabis, în stare uscată, solicitând suma de 10.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. (...)

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Gorj, şi inculpatul A.A.A. Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport cu fapta comisă şi împrejurările săvârşirii acesteia. Inculpatul a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea sentinţei penale şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii sub minimul special prevăzut de lege, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74, art. 76 C. pen., şi schimbarea modalităţii de executare, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen., având în vedere că este la primul conflict cu legea penală şi în favoarea sa au fost reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

S‑a apreciat că apelul declarat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Gorj, este fondat şi a fost admis, iar apelul inculpatului este nefondat şi a fost respins, din următoarele considerente:


Examinând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea de Apel Craiova a constatat că prima instanţă a aplicat o pedeapsă prea blândă inculpatului, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei comise – infracţiunea de trafic de droguri, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. S‑a reţinut că, pe de altă parte, instanţa de fond nu a avut în vedere cantitatea mare de droguri găsită asupra inculpatului în momentul în care a fost prins în flagrant, în timp ce oferea spre vânzare haşiş, şi nici contravaloarea drogurilor, respectiv suma de 10.000 euro solicitată de inculpat, asupra căruia a fost găsită cantitatea de aproximativ 5,5 kg haşiş, ce a fost introdusă în ţară pentru a fi vândută en‑gros, drogurile fiind sub formă de calupuri de câte 500 g. Avându‑se în vedere împrejurarea că drogurile erau sintetizate şi, dacă ar fi ajuns pe piaţa consumatorilor, ar fi asigurat consumul pentru un număr foarte mare de persoane dependente de acest viciu, dar şi beneficii importante pentru dealerii de droguri, a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social. Curtea de apel a constatat că, deşi nu este recidivist, inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, acesta fiind sancţionat anterior de autorităţile judiciare străine pentru alte fapte cu caracter penal.

În raport de toate aceste împrejurări, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Gorj, a desfiinţat sentinţa în parte, pe latură penală, şi, rejudecând, a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului, la 3 ani închisoare. În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., a dedus detenţia în continuare la zi şi a menţinut starea de arest preventiv faţă de inculpat. În temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.A.A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.A.A. În recursul declarat la data de 23 ianuarie 2014, inculpatul A.A.A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în raport de modificările aduse limitelor de pedeapsă începând cu data de 1 februarie 2014. În motivele de recurs transmise prin fax la data de 27 mai 2014, a indicat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 şi 20 C. proc. pen. A menţionat că instanţa de apel a aplicat o greşită individualizare a pedepsei, în condiţiile în care operează circumstanţe atenuante, dată fiind poziţia lui sinceră, conduita sa înainte de săvârşirea infracţiunii, dar şi după, în sensul că a avut o atitudine cooperantă şi sinceră, a recunoscut şi a regretat fapta. A considerat că, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, în baza probelor administrate, instanţa poate aprecia că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, având în vedere faptul că inculpatul se află în arest preventiv de aproximativ 8 luni. În susţinerile orale ale apărătorului din oficiu, cu ocazia dezbaterilor, acesta a indicat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.


Recursul este fondat doar pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: în cauză, s‑a constatat că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 14 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 februarie 2014, situaţie în care deciziile din apel sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, care este legea procesuală penală aplicabilă recursului de faţă, toate acestea în considerarea de către legiuitor a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Înalta Curte a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu. Astfel, s‑a observat că recurentul‑inculpat, prin avocat, a transmis prin fax motivele de recurs, în scris, la dosarul cauzei la data de 27 mai 2014, primul termen de judecată în cauză fiind la data de 3 iunie 2014.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 5 noul C. pen., şi anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Este de precizat că problema se pune în situaţia în care fapta comisă este prevăzută ca infracţiune şi în legea nouă, existând continuitate sub aspectul incriminării, precum şi atunci când fapta respectivă a fost săvârşită în întregime sub imperiul legii vechi. Pentru ca, dintre mai multe legi penale apărute succesiv în raport cu timpul săvârşirii unei infracţiuni, să se aleagă legea penală mai favorabilă, trebuie să existe anumite criterii, şi anume: legile trebuie să se compare sub aspectul condiţiilor de incriminare a faptei (al conţinutului infracţiunii), al condiţiilor de tragere la răspundere penală, al sancţiunilor şi al altor aspecte asupra cărora au survenit modificări (termenul de prescripţie a răspunderii penale sau a executării pedepsei). Criteriul sancţiunilor este cel mai important, deoarece orice proces penal, de cele mai multe ori, se finalizează cu aplicarea unei sancţiuni penale care, dacă este mai blândă, mai uşoară, va imprima acelaşi caracter legii care o prevede. (...)

Analizând incidenţa legii penale mai favorabile în raport de considerentele sus‑menţionate, instanţa de recurs a constatat şi a reţinut următoarele: potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în forma iniţială, „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,


transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi”. Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aşa cum a fost modificat prin art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012, „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi”.

Comparând conţinutul reglementărilor menţionate, instanţa de recurs a constatat că modificarea textelor de lege cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunilor nu a operat, de aceea, stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de sancţiunea care are limite mai favorabile în legea nouă. În ceea ce priveşte individualizarea acesteia în concret, instanţa de recurs a constatat diferenţa dintre minimul şi maximul special din legea nouă – de la 2 la 7 ani închisoare – şi de la 3 la 15 ani în cazul legii vechi.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, potrivit legii vechi, inculpatul a primit o sancţiune de 3 ani închisoare pentru această infracţiune, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) vechiul C. proc. pen., fără reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior. Este de precizat că reglementarea cuprinsă în art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) noul C. proc. pen. (art. 3201 C. proc. pen. anterior) nu a fost modificată în conţinutul său.

Comparând limitele de pedeapsă prevăzute, s‑a constatat că legea nouă este legea mai favorabilă, întrucât are limitele mai scăzute faţă de vechea reglementare, astfel că instanţa a redus proporţional pedeapsa aplicată inculpatului, la 2 ani şi 4 luni închisoare.

2. Infracţiunea de trafic de droguri de risc. Pluralitatea actelor de executare

Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1)

Faptele inculpaţilor de a constitui o cultură indoor de cannabis şi de a oferi altor persoane spre vânzare cantitatea de droguri rezultată în urma cultivării întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, săvârşită în modalităţi alternative de executare.

Cannabisul împreună cu rezina şi uleiul de cannabis sunt incluse în Tabelul‑anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, fiind astfel, conform definiţiei cuprinse în art. 1 lit. d) din lege, droguri de risc.

I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1625 din 13 mai 2014, www.scj.ro

FIŞA NR. 1 PRINCIPIILE PROCESULUI CIVIL - cdn4.libris.ro de procedura civila - Gabriela...

Documents

Transcript of FIŞA NR. 1 PRINCIPIILE PROCESULUI CIVIL - cdn4.libris.ro de procedura civila - Gabriela...